1

2

Blesteme şi legături sufleteşti / Legarea şi dezlegarea spiritelor

de Win Worley

Blestemele

Creştinii care trăiesc având cunoştinţă de puterea şi înţelepciunea date de autoritatea lor

spirituală sunt în mod special în centrul atenţiei vrăjmaşului. Când blestemele sunt

dezlegate şi spiritele se întorc la cei ce le-au trimis (Psalmul 109:17), în lumea spirituală

se produc reacţii, care le fac pe vrăjitoare să devină mai prudente. Demonii care se întorc

la cei ce i-au trimis pot fi periculoşi, furioşi, malefici şi răzbunători faţă de ei.

Vrăjitoarele de nivel mai înalt „scanează” persoana asupra căreia urmează să fie aruncate

blestemele. Comunicând cu demonii, ele află care sunt punctele încă vulnerabile şi

deschise atacului. În majoritatea cazurilor, există ceva în victima vizată care permite ca

blestemul să cadă asupra ei.

De exemplu: o femeie ai cărei părinţi erau vrăjitori ezita să dezlege blestemele şi să le

trimită înapoi la sursă, de teamă că veneau de la rudele ei care se ocupau cu vrăjitoria. De

fapt, acest lucru nu era adevărat, dar femeia a avut multe de suferit până când în sfârşit a

dezlegat blestemele. Demonii sunt foarte sârguincioşi în activităţile lor distructive şi

folosesc orice metodă pentru a-i împiedica pe credincioşii informaţi să-şi folosească

armele lor extrem de eficiente împotriva împărăţiei întunericului.

Nu se ştie de ce, dar femeile par mai susceptibile decât bărbaţii la atacurile prin blesteme.

Poate structura lor emoţională şi vulnerabilitatea în domeniul amăgirilor spirituale (1

Timotei 2:14) le fac mai sensibile. Adesea, femeile sunt primele care cad în capcană şi

apoi sunt folosite ca momeală pentru bărbaţi, la fel cum Satana l-a păcălit pe Adam prin

Eva. Majoritatea bărbaţilor iau o hotărâre şi rămân la ea, pe când femeile dezbat în

mintea lor toate argumentele pro şi contra ale unei situaţii, întrebându-se dacă hotărârea

pe care au luat-o este corectă. Şovăirea aceasta internă poate crea oportunităţi pentru

atacuri demonice.

În ordinea autorităţii stabilită de Dumnezeu, tatăl, soţul sau bărbaţii membri ai familiei

creştine sunt acoperământul spiritual şi sfătuitorii femeilor. Supunerea (1 Corinteni

11:10) înseamnă „a intra sub protecţia cuiva”. De aceea, atunci când o femeie se supune

soţului ei, i se dă o protecţie specială contra lumii spiritelor malefice. Dacă Eva ar fi cerut

sfatul lui Adam înainte să mănânce din fructul interzis, lucrurile ar fi putut fi foarte

diferite (1 Timotei 2:14). (Cf. Battling the Hosts of Hell – Luptând împotriva oştilor

iadului)

Oamenii spun adesea că nu se află sub nici un blestem. În ceea ce priveşte mântuirea

finală, într-adevăr nu se află; dar în ceea ce priveşte viaţa de aici şi acum, cu siguranţă e

posibil să fii afectat. Nu ai scăpat automat de blesteme când ai fost născut din nou. Unii

3

neagă acest lucru, spunând că Iisus a murit pentru a îndepărta blestemul. El a murit de

asemenea pentru păcatele întregii lumi (Ioan 3:16). Dacă am urma raţionamentul acesta,

toată lumea ar fi automat mântuită. Acest lucru nu e adevărat. Există un potenţial şi

preţul este plătit, însă numai luarea în posesie a planului îl face să intre în vigoare. La fel,

eliberarea din aceste blesteme este disponibilă, dar trebuie invocată pentru a primi

eliberarea de activitatea demonică. Blestemele au efecte de lungă durată, dramatice sau

chiar catastrofale şi noi trebuie să fim conştienţi de lucrul acesta.

Când oamenii au încălcat legea lui Dumnezeu şi au adus sclavi negri din Africa în

America, acest lucru a deschis calea pentru multe blesteme. Armatorii din nord-est i-au

adus şi vândut pe plantaţiile din sudul Americii. În consecinţă, Dumnezeu aproape că a

distrus întreaga naţiune în Războiul Civil, cel mai sângeros război din istoria americană.

Nu poţi scăpa de judecata pentru încălcarea legii lui Dumnezeu. Plini de ranchiună şi ură

din cauză că fuseseră forţaţi să devină sclavi, africanii au ripostat în singurul mod în care

puteau – invocând blestemele vechilor lor zei demonici asupra călăilor lor albi prin

vrăjitorie şi voodoo. Aceşti demoni au mărturisit că sclavii, plini de ură, resentimente şi

mânie, au aruncat blesteme peste tot prin regiunea de sud a Statelor Unite ale Americii.

Chiar şi în zilele noastre, Louisiana este condusă de Prinţul blestemelor din sud, iar

Arkansas de Prinţul puterii oculte.

Locuitorii din nordul S.U.A. au strămoşi europeni, care au adus vrăjitoria din Pădurea

Neagră, Scandinavia şi de la druizii din Anglia. Ceea ce sper că veţi înţelege este

conştiinciozitatea cu care şi-a făcut lucrarea diavolul. Iar din Europa sudică, Rusia şi

Balcani, predomină blestemele ţiganilor şi alte tipuri de vrăjitorii.

Când aţi intrat în contact cu practici oculte (cum ar fi tabla OUIJA, horoscopul, ghicirea

viitorului, hipnoza sau percepţia extra-senzorială) aţi fost blestemaţi, copiii dvs. au fost

blestemaţi, nepoţii dvs. au fost blestemaţi şi strănepoţii dvs. au fost blestemaţi, totul

printr-o singură operaţiune!

Pentru a distruge temeiurile de atac a oricărei forţe oculte sunt necesari doi paşi. Fiecare

contact trebuie mărturisit ca păcat, pentru a elimina temeiul păcatului nemărturisit ca

motiv după lege pentru stăpânirea demonică. Trebuie să găsim fiecare centimetru de

teritoriu stăpânit de vrăjmaş şi să-l recâştigăm. Fiecare demon dinăuntrul nostru, dacă nu

e urmărit fără milă şi alungat, va deveni o durere, o iritare constantă în viaţa noastră şi un

handicap. Dumnezeu va ierta fiecare contact ocult (1 Ioan 1:9). Apoi, înştiinţaţi-l pe

Satana că închideţi fiecare oportunitate pe care i-aţi deschis-o prin aceste contacte.

Oamenii întreabă dacă fiecare contact ocult îi va deschide calea Satanei. Nu neapărat, dar

fiindcă e greu de spus cât de sensibili sunteţi din punct de vedere psihic, este mai înţelept

să nu presupunem că nu există nici o problemă şi să le includem pe toate. E mai bine să

includem zece contacte care nu au avut efect, decât să omitem unul care chiar a avut

efect.

4

Nu vă asumaţi nici un risc şi spuneţi următoarele: „Închid orice oportunitate pe care ţi-

am deschis-o, Satan, prin contactul cu tabla Ouija, astrologie, ghicirea viitorului,

hipnoză, percepţia extra-senzorială etc.” Enumeraţi toată lista şi când v-aţi lepădat de

toate, înştiinţaţi-l pe diavol: „Închid oportunitatea pentru toate aceste lucruri de care ştiu

şi pentru cele de care nu ştiu. Mă lepăd de tine şi de toţi demonii tăi şi închid fiecare

oportunitate pe care am deschis-o.”

Pentru că dvs. sau altcineva aţi deschis o oportunitate care a invitat un atac, acum

închideţi după lege acea oportunitate şi îl anunţaţi pe Satana de acest fapt. Acesta este un

pas simplu, dar necesar pentru a elimina toate găselniţele legate de lege care ar putea fi

exploatate pentru a vă invada şi asupri.

Ocultismul este un teritoriu mortal şi periculos. Vrăjitoria, voodoo şi blestemele

amerindiene sunt considerate puternice. Unii pun sub semnul întrebării acest fapt, pentru

că Biblia spune că „blestemul nu nimereşte neîntemeiat” (Proverbe 26:2). Desigur că

acest lucru e adevărat; un blestem trebuie să aibă o cauză ca să opereze. Din nefericire,

avem atât de multe „cauze” încât diavolul aproape că poate nimeri unde vrea şi lovi cu

atacuri demonice. Nicicând nu ies mai mult în evidenţă imperfecţiunile noastre.

Necunoaşterea scripturilor şi a principiilor biblice – a noastră, a părinţilor noştri, a

străbunilor noştri şi a bisericilor noastre – le-a dat forţelor satanice libertate de acţiune.

Majoritatea oamenilor nu ştiu că vrăjitoarele din Africa au postit treizeci şi patruzeci de

zile pentru a destrăma căsniciile creştine din Africa şi S.U.A., mai ales în rândurile celor

ce se află la putere. Iată de câtă dedicare şi hotărâre dau dovadă uneltele Satanei! Câte

posturi de treizeci şi patruzeci de zile au ţinut credincioşii pentru a înlătura puterea

Satanei şi a-i distruge stăpânirea demonică? Nici nu e de mirare că suntem vulnerabili!

Satana izbândeşte, iar noi dăm greş. Servitorii vrăjmaşului au dedicare şi devotament,

care îi fac de ruşine pe servitorii leneşi şi mulţumiţi de sine ai Dumnezeului Celui Prea

Înalt!

Ce trebuie să ştim despre post este că ne deschide spre lumea spiritelor. Nu e vorba doar

de a renunţa la mâncare, ci de ceva mult mai profund. Postul este lăudabil şi folositor, dar

amintiţi-vă că NU tot ceea ce vedeţi, auziţi sau trăiţi în timpul postului este de la Domnul

Iisus.

Prin ţară am întâlnit oameni care făceau şi învăţau pe alţii lucruri ciudate, nefireşti şi

neobişnuite. Când protestez, ei declară cu evlavie că „domnul le-a spus” să facă aşa. Dacă

le arăt că scripturile îi contrazic, de multe ori apărarea lor e că ei consideră că învăţătura e

într-adevăr de la Domnul pentru că posteau atunci când au primit această frumoasă

„descoperire”.

Când postiţi, verificaţi totul cu mare grijă. Există de fapt două staţii care emit semnale.

Chiar dacă poate credeţi că sunteţi cei mai mari creştini, puteţi fi păcăliţi dacă nu sunteţi

precauţi. Nu înseamnă că trebuie să vă temeţi tot timpul, dar aveţi grijă să confruntaţi

totul cu Cuvântul lui Dumnezeu.

5

Un blestem nu nimereşte neîntemeiat, de aceea, când loveşte, trebuie să căutăm motivul

şi să-l eliminăm. Un blestem poate veni din cauza uciderii (Geneza 4:11). În Matei

5:21,22 Iisus echivalează ura cu uciderea. Antipatia duce la ură; ura duce la ucidere.

Un blestem din lege vine de la încercarea de a îndeplini litera legii în loc de a avea

încredere în Domnul. Mulţi încearcă să-şi creeze propria neprihănire respectând o listă cu

porunci şi interdicţii. Desigur, în Biblie avem porunci şi interdicţii şi trebuie să le

respectăm, dar de asemenea trebuie să ascultăm de glasul Duhului Sfânt. Blestemul din

lege vine de la încercarea de a câştiga neprihănire făcând fapte bune. Ar trebui să facem

fapte bune pentru că am fost mântuiţi şi nu pentru că încercăm să fim mântuiţi. Motivaţia

e cea mai importantă aici, împreună cu atitudinile inimii.

Hristos îi răscumpără pe cei care îşi pun încrederea în El (Deuteronom 11:28, 26:16;

Galateni 3:10-15). Iisus Hristos s-a făcut blestem pentru noi pe cruce şi a şters zapisul cu

poruncile lui care stătea împotriva noastră. Acest fapt va înlătura orice blestem, dacă e

revendicat şi aplicat.

Dacă bănuiţi că un blestem îşi are originea în ocultism, acesta trebuie dezlegat cu cel

puţin patru generaţii în urmă. Dumnezeu blesteamă implicarea în ocult până la a treia şi a

patra generaţie. Dacă îşi are originea în practicarea deschisă a vrăjitoriei, trebuie dezlegat

cu cincisprezece-douăzeci şi cinci de generaţii în urmă de ambele părţi ale familiei.

Vrăjitoria este foarte persistentă, de aceea nu ezitaţi să vă întoarceţi până departe pentru

a-i distruge rădăcinile putrede.

Când un demon se împotriveşte dezlegării unui blestem, dezlegaţi-l cu cincisprezece sau

douăzeci de generaţii în urmă. Câteodată când am declarat blestemele dezlegate de

ambele părţi ale familiei până la zece generaţii în urmă, demonul a răspuns că astfel nu e

suficient de îndepărtat şi a râs. Atunci eu am zis: „Bine, îl dezleg atunci cu cincisprezece,

douăzeci de generaţii în urmă”. Spiritul a plâns amarnic atunci: „De ce ai făcut una ca

asta?”

Nu ezitaţi niciodată să dezlegaţi un blestem, căci este destul de simplu. Dacă greşiţi ceva,

nu se întâmplă nimic rău. Un blestem trecut cu vederea poate cauza multe probleme.

Blestemele operează ca un fel de gard care protejează demonii şi le dă temeiuri în baza

legii pentru ca ei să acţioneze. Când dezlegaţi un blestem, spuneţi: „Dezleg acest blestem

în numele lui Iisus”. Iar dacă bănuiţi un blestem familial moştenit: „Dezleg acest blestem

cu zece generaţii în urmă de ambele părţi ale familiei şi distrug fiecare temei şi fiecare

autoritate în baza legii pe care demonii o au pentru a acţiona în viaţa mea {sau a

altcuiva}.”

Trebuie să distrugem blestemele, pentru că se află peste tot pentru a ne încurca şi a ne

pune piedici. Ele sunt câteva dintre „poverile” despre care ni se spune să le lăsăm

deoparte (Evrei 12:1). Din fericire, le putem distruge şi astupa golurile. Nu e o sarcină

fără speranţă şi nici una fără sfârşit, căci odată ce am început să astupăm o parte din

aceste scurgeri, creşterea, progresul şi victoria vor urma. Dumnezeu îşi construieşte o

armată care le va face demonilor viaţa grea.

6

Unii spun că nu vor să aibă nimic de-a face cu asta, dar există un blestem asupra acelora

care nu vor să lupte sau sunt nepăsători în lupta Domnului (Judecători 5:23; Ieremia

48:10). Unii obosesc şi decid să stea pe margine o vreme, uitând că asta îi va trage în jos.

Rămâneţi în luptă şi continuaţi. Există un blestem dacă nu ne facem datoria faţă de munca

Domnului (Maleahi 3:9, Hagai 1:3,6,9). Dacă sunteţi zgârciţi cu Domnul, un blestem

vine asupra voastră. Nici nu e de mirare că nu aveţi bani. Există blesteme asupra hoţilor,

asupra acelora care jură fals în numele Domnului, un blestem asupra casei celui rău şi

asupra acelora care nu se ocupă de nevoile săracilor.

A te ocupa de nevoile săracilor nu înseamnă a fi un naiv, ci să te rogi şi să afli ce vrea

Dumnezeu mai exact ca tu să faci. Ştiai că nu toată lumea este vecinul tău? Din

nefericire, bisericile sunt pline de naivi. Bieţii de ei îşi cheltuiesc tot timpul şi banii

ajutându-i pe cei ce nu pot fi ajutaţi. Pe cei despre care Dumnezeu nu le-a zis să-i ajute.

Totuşi, diavolul i-a convins că dacă eşti creştin trebuie să te porţi fără discernământ şi

fără înţelepciune.

Ce i s-ar fi întâmplat samariteanului milostiv dacă ar fi ajutat pe toată lumea în nevoie pe

care a întâlnit-o pe drum în acea zi? Pe când ar fi ajuns la omul acela pe care voia

Dumnezeu ca el să-l ajute, ar fi fost stors de putere, timp, bani şi resurse. Trebuie să

ajutăm anumiţi oameni. Dumnezeu a pregătit alţi oameni care să-i ajute pe cei nevoiaşi.

De fapt, este un fel de mândrie nelalocul ei să crezi că tu trebuie să faci toată lucrarea în

întregimea ei.

Trebuie să fim în concordanţă cu voinţa Domnului şi să-L urmăm ca să aflăm care

persoane sunt în responsabilitatea noastră; acelea pentru care ne-a pregătit ca să le ajutăm

din punct de vedere financiar, spiritual şi oricare altul. Unii lucrează având asupra lor

judecata Domnului. De aceea sunt săraci şi dacă le daţi bani, nu faceţi decât să amânaţi

judecata care va fi şi mai aspră atunci când în sfârşit va veni.

Aceştia vor împrăştia toţi banii dvs. şi Dumnezeu vă va judeca pentru că v-aţi amestecat

fără rost. Până la urmă amândoi veţi fi faliţi şi nu s-a realizat nimic. Unii sunt judecaţi

pentru că sunt nechibzuiţi, iar Dumnezeu îi învaţă ceva prin lipsuri, ca să nu mai repete

aceleaşi acţiuni nesăbuite. Din nefericire, trăim într-o societate în care guvernul a

încurajat etica aceasta de a „face bine”. Este timpul ca creştinii să înveţe să caute şi să

asculte vocea Domnului.

Există un blestem asupra pastorilor şi asupra oricărui credincios care nu-I dă slavă lui

Hristos (Maleahi 2:2, Apocalipsa 1:6). Acesta are ca urmare blestemarea

binecuvântărilor lor. Există în California o sectă care s-a specializat în a declama

sloganuri: „Binecuvântată fii, soră; binecuvântat fii, frate, binecuvântat să fii”. De

fiecare dată când deschid gura, ei „binecuvântează”. Când eliberăm un fost membru al

acestei secte, alungăm spiritele care spun „Fii binecuvântat”. Legăturile sufleteşti sectare

trebuie distruse.

Dacă unii oameni nepotriviţi „se roagă” pentru dvs., asta poate lovi ca un blestem. În luna

mai, mulţi foşti catolici convertiţi din biserica noastră trec printr-o perioadă grea, căci

7

aceasta este luna Mariei. Rudele lor induse în eroare se roagă şi plătesc pentru slujbe şi

novene rostite pentru persoana despre care ei cred că s-a îndepărtat de adevărata biserică.

Acest lucru pune în mişcare oşti de spirite oculte care fac presiune asupra obiectului

rugăciunii. Repet – rugăciunile nepotrivite operează ca vrăjitoria!

Adesea găsim grupuri conduse de un vrăjitor charismatic, pe care îl putem identifica uşor.

Aceşti vrăjitori conduc prin „profeţii” şi „revelaţii” şi de fapt acest lucru nu e diferit de

ceea ce se întâmplă în multe alte mişcări sectare. Mohamed a condus exact în acest mod

şi şi-a fondat religia. Când o „descoperire” anterioară îi pune beţe în roate liderului, una

nouă apare să o contrazică şi să revizuiască lucrurile în favoarea lui. Acest lucru e

frecvent în aceste grupuri care au „descoperiri speciale”.

Rămâneţi foarte aproape de cuvântul scris al lui Dumnezeu şi orice altceva să fie strict

suplimentar, de verificat din nou şi din nou după Cuvântul lui Dumnezeu. Aveţi grijă cu

acele aşa-zise „învăţături mai profunde”, fiindcă de obicei nu sunt bune de nimic.

Adevărurile biblice de care avem nevoie ne sunt descoperite de Duhul Sfânt pe măsură ce

avem nevoie de ele. Mulţi au renunţat la studiul biblic ca să alerge tot timpul spre un lider

care să le descopere „un cuvânt” sau o învăţătură de la Domnul. Adesea lideri fireşti şi

auto-numiţi vă spun mai mult decât un cuvânt şi aţi face bine să fiţi precauţi. Lăsaţi-L pe

Dumnezeu să vă călăuzească şi căutaţi în Cuvântul Lui baza doctrinară. Vă puteţi baza pe

el, acolo nu există greşeală, însă alte învăţături trebuie mereu confruntate în detaliu cu

standardul Cuvântului lui Dumnezeu.

Există de asemenea un blestem asupra structurilor familiale neorânduite care cauzează

preoţii nedesăvârşite (Maleahi 4:6). Structura familială corectă este ca tatăl să conducă în

toate privinţele. Ce a făcut Satana în societatea noastră? Schimbând Cuvântul lui

Dumnezeu, numai mama e cea afectuoasă şi astfel am obţinut bărbaţi nevrotici.

Există un blestem care vine din a-ţi pune încrederea în om în loc de Dumnezeu, din a te

baza pe carne în loc de spirit (Ieremia 17). Există un blestem asupra unei imagini topite

sau sculptate şi asupra acelora care nu-şi iau în serios părinţii. Programele de la televizor

în mod regulat nu iau în serios taţii şi mamele, prezentându-i drept nişte prostuţi.

Televiziunea a făcut mult rău. Am găsit spirite venind de la telenovele şi spirite de

violenţă, brutalitate şi sadism venind de la meciurile de fotbal şi alte evenimente sportive.

Bineînţeles că unii sunt mai sensibili decât alţii. Dvs. trebuie să deveniţi conştienţi de

punctele dvs. slabe şi să vă întăriţi împotriva lor. Ceea ce o persoană poate viziona fără

probleme s-ar putea să distrugă o altă persoană. Toţi sunt vulnerabili în anumite privinţe

şi de multe ori asta ne explică de ce blestemele au succes împotriva noastră.

Din punct de vedere sexual, există multe tipuri de blesteme care pot crea necazuri.

Relaţiile sexuale în afara căsniciei aduc blesteme suplimentare asupra celor care se

implică în aşa ceva. Deuteronomul 27:26 îi blesteamă pe cei care refuză să se

conformeze Cuvântului lui Dumnezeu în întregimea lui. Ascultăm noi oare de tot

Cuvântul lui Dumnezeu pe care-l cunoaştem? Ce neplăcut ar fi dacă un demon ar afla

despre asta şi ar începe să lucreze în acel punct unde nu ascultăm. Nu trebuie să trăim în

8

frică, dar trebuie neapărat să fim conştienţi de punctele noastre slabe care sunt deschise la

atacuri satanice. Trebuie să învăţăm cum să astupăm aceste goluri.

Blestemele biblice

„Blestemul nu nimereşte neîntemeiat” (Proverbe 26:2)

Orice păcat vrednic de pedeapsa cu moartea este de asemenea blestemat de Dumnezeu

(Deuteronom 21:22,23)

1. Cei care îi blesteamă sau nedreptăţesc pe evrei (Deuteronom 27:26; Geneza

27:29, 12:3; Numeri 24:9)

2. Cei care sunt de bună voie înşelători (Iosua 9:23; Ieremia 48:10; Maleahi 1:14;

Geneza 27:12)

3. O femeie adulteră (Numeri 5:27)

4. Neascultarea de Poruncile lui Dumnezeu (Deuteronom 11:28; Daniel 9:11;

Ieremia 11:3)

5. Idolatria (Ieremia 44:8; Deuteronom 29:19, 5:8,9; Exodul 20:5)

6. Cei care deţin sau păstrează obiecte blestemate (Deuteronom 7:25; Iosua 6:18)

7. Cei care refuză să vină în ajutorul Domnului (Judecători 5:23)

8. Casa celor răi (Proverbe 3:33)

9. Cei care nu ajută săracii (Proverbe 28:27)

10. Pământul din cauza neascultării oamenilor (Isaia 24:3-6)

11. Ierusalimul este un blestem pentru toate naţiunile dacă evreii se răzvrătesc

împotriva lui Dumnezeu. (Ieremia 26:6)

12. Hoţii şi cei care jură fals în numele Domnului (Zaharia 5:4)

13. Pastorii care nu dau slavă lui Dumnezeu (Maleahi 3:9; Apocalipsa 1:6)

14. Cei care Îl jefuiesc pe Dumnezeu de zecimi şi daruri (Maleahi 3:9; Hagai 1:6-9)

15. Cei care ascultă mai mult de soţiile lor decât de Dumnezeu (Geneza 3:17)

16. Cei care îşi nesocotesc părinţii (Deuteronom 27:16)

17. Cei care îşi fac chipuri cioplite (Deuteronom 27:15, 5:8; Exodul 20:4)

18. Cei care mută intenţionat hotarele proprietăţii aproapelui lor (Deuteronom 27:17)

19. Cei care profită de pe urma unui orb (Deuteronom 27:18)

9

20. Cei care nedreptăţesc străinii, văduvele şi orfanii (Deuteronom 27:19; Exodul

22:22-24)

21. Cei care se culcă cu nevasta tatălui lor (Deuteronom 27:20)

22. Cei care se culcă cu vreun animal oarecare (Deuteronom 27:21; Exodul 22:19)

23. Cei care se culcă cu sora lor (Deuteronom 27:22)

24. Cei care îl lovesc pe aproapele lor în ascuns (Deuteronom 27:24)

25. Cei care primesc bani ca să verse sângele celui nevinovat (Deuteronom 27:25)

26. Curvarii (Deuteronom 22:22-27; Iov 24:15-18)

27. Cei mândri (Psalmul 119:21)

28. Cei care îşi pun încrederea în om şi nu în Dumnezeu (Ieremia 17:5)

29. Cei care fac cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului (Ieremia 48:10)

30. Cei care îşi opresc sabia de la măcel (Ieremia 48:10; 1 Regi 20:35-42)

31. Cei care răsplătesc rău pentru bine (Proverbe 17:13)

32. Copiii nelegitimi (Deuteronom 23:2)

33. Copiii născuţi din relaţii incestuoase (Geneza 19:36-38)

34. Ucigaşii (Exodul 21:12)

35. Cei care omoară indirect (Exodul 21:14)

36. Copiii care îşi lovesc părinţii (Exodul 21:15)

37. Răpitorii (Exodul 21:16; Deuteronom 24:7)

38. Cei care îşi blesteamă părinţii (Exodul 21:17)

39. Cei care provoacă moartea nenăscuţilor (Exodul 21:22,23)

40. Cei care nu împiedică moartea (Exodul 21:29)

41. Cei implicaţi în vrăjitorie (Exodul 22:18)

42. Cei care aduc jertfe zeităţilor false (Exodul 22:20)

43. Cei care încearcă să-i îndepărteze pe alţii de Dumnezeu (Deuteronom 13:6-9)

44. Cei care se ghidează după ce spune horoscopul (Deuteronom 17:2-5)

45. Cei care se răzvrătesc împotriva pastorilor (Deuteronom 17:12)

46. Profeţii mincinoşi (Deuteronom 18:19-22)

47. Femeile care nu rămân virgine până la căsătorie (Deuteronom 22:13-21)

48. Părinţii care nu îşi strunesc copiii, ci îi cinstesc mai mult decât pe Dumnezeu (1

Samuel 2:11; 27-36)

10

49. Cei care îşi blesteamă conducătorii (1 Regi 2:8,9; Exodul 22:28)

50. Cei care propovăduiesc răzvrătirea faţă de Dumnezeu (Ieremia 28:16,17)

51. Cei care refuză să-i avertizeze pe alţii de păcatele lor (Ezechiel 3:18-21)

52. Cei care pângăresc Sabatul (sâmbăta) (Exodul 31:14; Numeri 15:32-36)

53. Cei care jertfesc fiinţe umane (Levitic 20:2)

54. Participanţii la şedinţe de spiritism şi de ghicire a viitorului (Levitic 20:6)

55. Relaţiile homosexuale şi lesbiene (Levitic 20:13)

56. Relaţiile sexuale în timpul menstruaţiei (Levitic 20:18)

57. Ghicitorii şi cei ce cheamă duhurile morţilor (Levitic 20:27)

58. Cei care hulesc numele Domnului (Levitic 24:15,16)

59. Cei care umblă după lucrurile firii pământeşti (Romani 8:6)

60. Sodomia (sex oral şi anal) (Geneza 19:13,24,25)

61. Copiii neascultători (Deuteronom 21:18-21)

Cum să ne ocupăm de blesteme

Vrăjitoarele şi cei ce se ocupă cu magia neagră se tem ca un blestem, farmec etc. să nu se

întoarcă la ei, pentru că le cunosc puterea. Orice este trimis este precum un bumerang, se

întoarce la cel care l-a trimis şi-l va face să tremure. Trebuie să fim conştienţi de acest

lucru, să nu dăm înapoi şi să nu ne fie frică. Înainte să ajungă la noi, un blestem se va

întoarce ca un bumerang sau ne putem noi feri sau da la o parte.

Suntem în siguranţă împotriva celor mai multe acţiuni ale vrăjmaşului, dacă nu acţionăm

cu frică. Prin legări şi dezlegări zilnice putem revoca şi îndepărta toate blestemele. Când

dezlegăm blesteme deja existente, putem chiar posta un înger care să abată blestemele.

Poporul lui Dumnezeu trebuie educat să nu se teamă şi să nu accepte blestemele de la

vrăjmaş, ci să se împotrivească şi să riposteze.

Despre legăturile sufleteşti

Legături sufleteşti între prieteni (1 Samuel 18:1) – Sufletele lui David şi Ionatan

alipite. {Alipi – 7194 – a lega fizic (a împresura, a limita, a compacta) sau spiritual (prin

dragoste, tovărăşie); a uni (face); a conspira, conspiraţie, conspirator, a alătura, a alipi,

muncă mai puternică, trădare}. (Concordanţa Strong – pentru limba engleză, n.tr.)

Legături sufleteşti între tată şi fiu – „băiatul {fiul Beniamin} de sufletul căruia este

nedeslipit sufletul lui {al tatălui Iacov}” (Geneza 44:30). Viaţa lui este lipită de viaţa

11

fiului. Viaţă este acelaşi cuvânt folosit pentru suflet în 5315; cea mai strânsă dragoste îi

înconjoară (cf. 1 Samuel 18:1; Proverbe 22:15). (Lexiconul Gesenius Ebraic-Haldeu)

O legătură sufletească în Biblie poate fi descrisă nu numai prin cuvântul alipit, ci şi prin

unit, alăturat. Deci a adera puternic, a fi lipit ca şi cu un lipici; a fi ataşat de cineva, a-i fi

dedicat cu dragoste. Dumnezeu Îşi doreşte ca noi să fim legaţi sufleteşte de El: „Să te

temi de Domnul, Dumnezeul tău, să-I slujeşti, să te alipeşti de El, şi pe numele Lui să

juri” (Deuteronom 10:20, 11:22; cf. 1 Samuel 25:29; lexiconul Gesenius).

Poate exista o legătură sufletească cu un pastor sau un conducător: „Şi toţi bărbaţii

lui Israel s-au depărtat de David, şi au urmat pe Şeba...Dar bărbaţii lui Iuda au rămas

credincioşi împăratului lor, şi l-au însoţit de la Iordan până la Ierusalim.” (2 Samuel

20:2).

Legăturile sufleteşti cu lumea sunt interzise, căci ne întorc inima la vechea viaţă şi

împiedică mântuirea: „Dacă vă veţi abate şi vă veţi alipi de neamurile acestea care au

rămas printre voi, dacă vă veţi uni cu ele prin căsătorii, şi dacă veţi intra în legături cu

ele, să fiţi încredinţaţi că Domnul Dumnezeul vostru nu va mai izgoni aceste neamuri

dinaintea voastră; ci ele vă vor fi o cursă şi un laţ, un bici în coaste şi nişte spini în ochi,

până veţi pieri de pe faţa acestei ţări bune, pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru”

(Iosua 23:12,13).

Legături sufleteşti formate prin curvie şi imoralitate: „Ea a fost zărită de Sihem, fiul

Hevitului Hamor, domnitorul ţării. El a pus mâna pe ea, s-a culcat cu ea şi a necinstit-o.

S-a lipit cu toată inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata...” (Geneza 34:2,3). Solomon

a avut o problemă asemănătoare în 1 Regi 11:2.

Legăturile sufleteşti pot fi formate prin căsătorie: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său

şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup” (Geneza 2:24).

Să ne uităm la Numeri 30 şi la cuvântul „legat”. Îţi poţi lega sufletul cu o promisiune şi

apoi depinde de tine să o respecţi sau dacă nu, te poate urmări pentru totdeauna. Legat – a

înjuga sau fixa; prin analogie, a lega în orice sens, a uni eforturile; a prinde strâns, a

împresura, a înhăma, a ţine, a păstra, a pregăti, a ordona, a prepara, închis(oare), a pune în

lanţuri, a lega (Concordanţa Strong). Lexiconul Gesenius (pentru limba engleză – n.tr.)

(p. 68) – a se lega cu o obligaţie sau interdicţie; adică a se lega cu un jurământ de

abstinenţă, promiţând abţinerea de la anumite lucruri în mod normal permise (Numeri

30:3). Poate că dacă facem o promisiune sau un jurământ şi ne dăm seama că nu le putem

respecta, ar fi înţelept să dezlegăm acea legătură sufletească cu promisiunea, în numele

lui Iisus Hristos.

Legat (688) – a strânge, la propriu sau la figurat, ca inamic, (a fi în) necaz; a asedia; a

lega; (a fi în, a aduce) nenorocire; duşman; strâmt; a asupri; a închide; a fi în necaz

(strâmtorare); a supăra (1 Samuel 25:29).

12

Lexiconul Gesenius (p. 719) a lega, a lega împreună; metaforă, „sufletul domnului meu va

fi legat în mănunchiul celor vii la Domnul, Dumnezeul tău”, adică va fi sub protecţia

Domnului (1 Samuel 25:29).

Legături sufleteşti cu alţi creştini (Coloseni 2:2, 19) A uni (4822) a forţa, a aduna

laolaltă, adică a uni prin asociaţie sau afecţiune; a deduce (mental); a arăta; a compacta; a

strânge sigur; a instrui; a lega laolaltă; a dovedi. Lexiconul Grec Thayers (p. 595) a face

să fuzioneze, a uni împreună; despre părţile corpului; a uni împreună într-un tot unitar

(Efeseni 4:16); a strânge sau a lega laolaltă prin afecţiune (Coloseni 2:2,19).

Auto-eliberarea

În timpul lucrării mele pastorale, am descoperit auto-eliberarea într-un mod destul de

ciudat. Noi eliberam deja oamenii de o bună bucată de vreme prin serviciile de la

biserică, în fiecare săptămână şi vedeam mari succese. Într-o seară, pe când conduceam

spre biserică am început să cânt imnuri, apoi m-am rugat o vreme. M-am simţit îndemnat

să mă rog în limbi. La început nu am acordat importanţă cuvintelor care veneau; apoi am

băgat de seamă. Auzisem deja multe din acele cuvinte şi expresii în limbi când mă rugam

cu oamenii pentru eliberare şi atacam demonii din ei.

Am fost surprins şi m-am întrebat: oare le vorbeşte Duhul Sfânt (care dă cuvintele pentru

vorbirea în limbi) spiritelor malefice din corpul meu? Apoi am făcut ceea ce le sfătuisem

şi pe persoanele în curs de eliberare să facă. Am încetat să mă mai rog cu gura şi am

început să expir cu suflări domoale şi profunde. Când am ajuns la a treia sau a patra, m-

am sufocat violent şi am simţit o prezenţă. M-am rugat din nou, m-am oprit şi am expirat

şi atunci spiritele, horcăind şi sforăind, au început să iasă din mine. Am tuşit, m-am

înecat şi am dat afară demoni tot drumul spre biserică, în timp ce neaşteptaţii intruşi erau

daţi afară prin rugăciunile persistente şi fermitatea mea ca ei să plece din mine.

După această întâmplare, în fiecare dimineaţă în timp ce făceam duş, am început să-mi

fac un obicei din a mă ruga şi a da afară orice spirite care îşi găsiseră locuinţă în mine. În

felul acesta, mă spălam în acelaşi timp atât fizic, cât şi spiritual. Mi se pare întăritor să

dau afară musafirii nepoftiţi care încearcă să se opună curăţirii casei. Nu mi-e frică de

demoni, ci îi detest şi vreau ca nici unul să nu-şi găsească loc de odihnă în mine.

Fiecare credincios trebuie să înveţe să alunge demonii din el însuşi şi din alţii. Dacă

bănuim că activitatea demonică are loc din cauza unui blestem, acesta trebuie dezlegat în

numele lui Iisus (Filipeni 2:10). Orice temei şi orice autoritate în baza legii trebuie de

asemenea distruse cerând puterea curăţitoare a sângelui lui Iisus (1 Ioan 1:7). Dacă

temeiul e păcatul nemărturisit, acesta trebuie mărturisit (1 Ioan 1:9). Un demon îşi dă de

gol prezenţa prin preluarea conducerii, hărţuire sau chinuire şi produce comportamente

compulsive pozitive sau negative.

Un demon este un spirit, ceea ce înseamnă vânt sau respiraţie şi majoritatea pleacă prin

episoade de expiraţie. Când trece o ambulanţă prin oraş, tot traficul e deviat pentru a-i

13

grăbi trecerea. La fel, când vă rugaţi pentru dvs., ar trebui să vă opriţi chiar înainte de a

da afară (a expira) demonii, pentru ca rugăciunea sau lauda să nu le împiedice plecarea.

Cuvântul grecesc pentru „a scoate” (Marcu 16:17) înseamnă a da afară violent, a vomita.

Începeţi prin a dezlega blestemele; distrugeţi temeiurile şi autoritatea în baza legii; legaţi

spiritele (dacă aveţi îndoieli asupra numelor, numiţi manifestările); apoi cereţi-le cu

hotărâre în numele Domnului Iisus Hristos să vă părăsească. În acest moment, poate fi de

ajutor (dar nu esenţial) să vă rugaţi în limbi. Nu e nevoie să ţipaţi sau să strigaţi –

demonii aud bine şi puterea stă în numele şi sângele lui Iisus, nu în volumul vocii. Apoi,

inspiraţi profund de trei până la cinci ori şi expiraţi cu putere. Dacă respiraţi profund în

mod repetat vă veţi hiperventila şi veţi deveni ameţiţi, deci faceţi ocazional câte o pauză.

Demonii pot ieşi prin respiraţie simplă, tuse, sufocare, sforăit, înecare, gemete, vaiete,

ţipete etc. Manifestările sau lipsa lor depind de mulţi factori legaţi de individ şi demoni şi

sunt greu de prezis. Spiritele care nu s-au înrădăcinat adânc vor ceda de obicei destul de

uşor, însă pentru spiritele mai puternice, adânc înrădăcinate va fi nevoie de mai mult timp

şi efort pentru a le da afară. Pentru cele mai încăpăţânate şi rezistente, s-ar putea să fie

nevoie de ajutorul altor credincioşi.

În ciuda faptului că avem de-a face cu un duşman învins şi că toate temeiurile sale în

baza legii au fost distruse, demonii puternici nu sunt uşor de învins. Chiar şi când bate în

retragere, vrăjmaşul poate şi chiar va opune o rezistenţă de ariergardă înverşunată şi

feroce. Din cauza şireteniei spiritelor, mulţi sunt păcăliţi şi cred că o retragere strategică

este o victorie autentică şi îşi pierd capul şi se bucură prematur de o victorie care de fapt e

numai parţială.

O perseverenţă reală şi darul discernământului sunt esenţiale aici. Este ceva extraordinar

de rar să vezi o structură demonică construită de-a lungul multor ani prăbuşindu-se într-o

singură şedinţă. Totuşi, vrăjmaşul poate fi rănit de moarte şi lovit într-o asemenea

şedinţă. Ordinul zilei este Atacă! Atacă! Atacă! Nu-i lăsaţi vrăjmaşului timp deloc ca să-

şi reorganizeze forţele. Destabilizaţi-l, cerându-i cu hotărâre înapoi teritoriul ocupat:

fizic, emoţional, spiritual şi mental.

După ce demonii pleacă, se va observa o diferenţă în persoana respectivă, încetarea

vizibilă sau diminuarea presiunilor şi/sau chinurilor în domeniile activităţii sale. Ţineţi

minte că în cazul mai multor spirite de acelaşi fel, toate trebuie alungate înainte de a

vedea o victorie deplină. Dar cu fiecare centimetru de teren recuperat de la vrăjmaş o să

se vadă o ameliorare clară.

Legarea şi dezlegarea spiritelor

Demonii pot fi transmişi prin aşezarea mâinilor, deci aveţi grijă cine se roagă pentru dvs.

Deşi nu trebuie să trăim în frică sau nelinişte, totuşi trebuie să fim precauţi şi să ne rugăm

ca trupul, mintea şi sufletul nostru să fie acoperite de sângele lui Iisus Hristos pentru o

apărare continuă.

14

Ne aflăm în mijlocul unui război neîndurător care are multe capcane şi atacuri nemiloase.

Scripturile ne avertizează să fim treji şi să veghem, pentru că vrăjmaşul nostru feroce,

Satana, este gata în orice moment să îi atace pe cei nepăsători. Poate fi fatal să devenim

încrezuţi şi să subestimăm puterea şi viclenia vrăjmaşului.

În aceste zile în care puterile supranaturale ale forţelor întunericului sunt dezlănţuite,

numai credincioşii înzestraţi cu putere divină vor putea să reziste. Nici doctrinele rigide,

legaliste şi citarea de texte în sprijinul lor, nici exploziile de emoţii ca atac sau laudă nu

vor fi eficiente pentru a opri înverşunarea întunericului din acest timp al sfârşitului.

Numai credincioşii înarmaţi cu Cuvântul şi cu deprinderea de a folosi puterea

supranaturală în viaţa lor cotidiană vor putea face faţă valurilor de ticăloşie care mătură

lumea. Faptul că avem arme superioare, echipament şi putere este indubitabil. Din

nefericire, marea majoritate a credincioşilor sunt amarnic de neştiutori şi trăiesc cu mult,

mult sub dreptul lor prin naştere.

Pe măsură ce înaintăm cu o viteză uluitoare spre începutul întunecimii cutremurătoare din

timpul sfârşitului, clişeele şi prescripţiile religioase vor fi sfărâmate fără putinţa de a mai

fi recuperate. În orice confruntare cu puterea supranaturală brută a celui rău, victoria se

poate obţine numai primind putere din al treilea cer. Credinţa uşoară trebuie înlocuită cu

o credinţă puternică, vie (Iacov 2:18). În timpul care urmează, s-ar putea ca abilitatea de

a apuca puterea lui Dumnezeu să facă diferenţa dintre viaţă şi moarte.

Cei care nu sunt conştienţi sau neagă puterea regatului demonic vor fi neajutoraţi în faţa

viitorului atac dat din răsputeri de lumea spiritelor. Într-adevăr, cât de zăbavnici cu inima

suntem ca să credem tot ceea ce au spus proorocii!

Este esenţial să învăţăm să exercităm autoritatea de a lega spiritele rele şi să dezlegăm

spiritele lui Dumnezeu (Matei 18:18, 1 Ioan 4:4, Evrei 1:7,14).

Nu e greu deloc. E de ajuns o rugăciune simplă: „Iau autoritatea asupra spiritelor

{numiţi-le} din persoana {numele}, în numele Domnului Iisus Hristos şi le ordon să fie

legate. Prin legare înţeleg că nu aveţi voie să vă manifestaţi în nici un fel până ce veţi

ieşi afară prin eliberarea persoanei.”

Pentru a dezlega spiritele (îngerii) lui Dumnezeu: „Tată, Te rog în numele lui Iisus

Hristos să trimiţi spiritele {numiţi-le pe cele dorite} ca să împiedice şi să oprească

acţiunile vrăjmaşului în {numele persoanei}. ”

Moştenirea noastră de creştini născuţi din nou e să călcăm pe şerpi şi pe scorpioni (Luca

10:19). Trebuie să exercităm autoritatea Domnului nostru care a zis că toată puterea I-a

fost dată în cer şi pe pământ.

O altă variantă interesantă a legării şi dezlegării care s-a dovedit a fi eficientă este legarea

gândurilor negative şi rele în tine însuţi şi în alţii. În acelaşi timp, spirite specifice

pozitive şi pentru edificare pot fi dezlegate (Matei 18:18). Un tânăr care a folosit această

15

metodă a spus că atitudinea sa faţă de părinţi, şcoală şi muncă a trecut prin schimbări

radicale în bine, după ce a folosit aceste tehnici.

Când încercaţi să legaţi şi să închideţi (ca într-o cutie) demonii pentru a opri procedurile

de eliberare, ei se vor opune. Totuşi, ordinele hotărâte ca ei să fie „legaţi în numele lui

Iisus” vor învinge în cele din urmă. Rugaţi Tatăl să trimită îngeri cu cufere (Iosua 10:17-

26; Iov 14:17) în care să-i închidă. Ordonaţi-le să fie înlănţuiţi şi constrânşi la tăcere şi

cereţi ca un înger să fie postat înăuntrul cufărului şi să le citească demonilor din Scripturi

zi şi noapte pentru ca ei să nu aibă deloc odihnă. Numim acest proces „marinare” şi după

câteva zile sau săptămâni de închidere de acest tip, mulţi demoni încăpăţânaţi vor fi de

acord să plece.

În lupta cu spiritele malefice, menţineţi un atac continuu pentru ca ele să nu aibă deloc

odihnă. Puteţi dezlega îngeri care să le dezorienteze şi zăpăcească astfel încât ele să nu

mai poată gândi şi să devină derutate. O altă metodă de a deruta vrăjmaşul este de a ruga

îngerul Domnului să-l urmărească şi să-l hărţuiască. Eu personal de multe ori mă rog ca

îngerul să lovească, să zdrobească şi să aplatizeze capetele spiritelor serpentine şi să taie

cozile (acele) spiritelor scorpion.

O altă tactică utilă după ce demonii au început să se manifeste este de a le ordona

prinţilor şi conducătorilor să fie legaţi cu lanţuri şi aruncaţi la pământ în faţa celorlalte

spirite (Psalmul 149). Rugaţi-vă ca pe fruntea lor să fie scris cu litere roşii „Iisus Hristos

este Domnul meu.” Apoi, spuneţi-le tuturor spiritelor mai mici dinăuntru (care sunt deja

programate să distrugă) că există trădători în tabăra lor şi că trebuie să-i atace şi să-i dea

afară. Aceştia sunt, desigur, înlănţuiţi şi au semnele pe frunte. Uneori e nevoie de multă

muncă de convingere, dar adesea demonii mai mari sunt atacaţi cu cruzime şi daţi afară

cât timp sunt legaţi şi neajutoraţi. Şi aceasta pentru că credinciosul ia autoritatea.

Câteodată este util să fie eliberat asupra vrăjmaşilor spiritul care a venit asupra

Madianiţilor pe vremea lui Ghedeon. Îi va face să se atace şi să se distrugă reciproc;

cauzează un război civil în rândurile lor.

Şi un război psihologic este necesar. Nu toate spiritele sunt la fel de susceptibile, deci

abordarea trebuie adaptată exact la ceea ce va face ca demonul să cedeze şi să fie înfrânt.

În cazul multora, o referire la orgoliul lor imens este de ajutor: „Vai, cu siguranţă eşti

foarte puternic/ înţelept/ viguros. Cred că eşti foarte inteligent. Ţi-ai făcut datoria aşa

cum ar trebui? Hai să stăm noi doi puţin de vorbă. ”

Unii sunt prea deştepţi ca să cadă în capcana linguşirii, prin urmare, treceţi la tactica

enervării şi înfurierii. Găsiţi un punct sensibil prin care să-i provocaţi şi să-i hărţuiţi ca să

se înfurie. Spiritele mânioase îşi pierd controlul şi astfel, adesea le scapă indicii utile

pentru a le putea da afară. Cei implicaţi trebuie să fie calmi şi să cheme călăuzirea

Duhului Sfânt pentru a şti ce să facă şi pentru confirmarea informaţiilor obţinute de la

demoni.

16

Verificaţi adesea spusele spiritului întrebând: „Ar fi acceptat acest răspuns (această

afirmaţie) în Ziua judecăţii?” Câteodată demonul va întreba: „Despre ce judecată

vorbeşti?” Spuneţi-i că vă referiţi la judecata cu foc care îl aşteaptă. Obligaţi-l să

răspundă la întrebări cu Da sau Nu. Dacă se eschivează şi spune că nu ştie sau că e

posibil, veţi şti că minte. Această metodă enervează foarte tare spiritele.

Interogarea abilă, prin hărţuirea „prizonierilor de război” a produs foarte multe informaţii

utile pentru distrugerea lucrării diavolului. Cu cât gradul unui demon e mai înalt, cu atât

ştie mai multe despre planurile vrăjmaşului şi tacticile sale de război. Să nu faceţi

greşeala de a fi atraşi într-o şedinţă de „ghicire a viitorului”; ocupaţi-vă numai de lupta

aceasta.

Este bine să rămâneţi calmi şi nonşalanţi când luptaţi cu vrăjmaşul. Păstraţi o atitudine de

detaşare plictisită şi scepticism, chiar şi când spiritele vă dau informaţii surprinzătoare.

Arătaţi îndoială şi neîncredere, chiar şi când sunteţi sigur că spun adevărul. Dacă aveţi o

reacţie puternică la o informaţie oarecare, s-ar putea ca ele să-şi dea seama de greşeala lor

şi să înceteze.

Adesea, demonul va fi revoltat că nu acceptaţi declaraţiile lui adevărate şi atunci va spune

mânios alte informaţii utile, ca să convingă scepticii. Demonii sunt foarte mândri de

viclenia, inteligenţa şi superioritatea lor faţă de oameni, pe care îi privesc cu un dispreţ

extrem. Profitaţi de aceasta şi prefaceţi-vă neştiutori, ca să-i momiţi să trădeze şi mai

multe informaţii confidenţiale care pot fi folosite împotriva spiritelor.

Există şi un pericol în această ocupaţie de care trebuie să fim conştienţi. Timp de doi sau

trei ani după implicarea activă în lucrarea de eliberare, vor exista atacuri mentale la

aproximativ fiecare trei sau patru luni. Fără nici un avertisment, lucrătorul îşi va simţi

dintr-o dată mintea hoinărind haotic, va fi plin de îndoieli şi neîncrezător în toată această

lucrare de alungare a spiritelor malefice.

În ciuda eliberării repetate şi a succeselor din viaţa proprie şi a altora, lucrătorul va fi

zdruncinat şi se va întreba dacă nu cumva tot acest concept este o mare înşelătorie. În

mod repetat îi va fi indusă ideea că e amăgit şi că ar trebui să renunţe numaidecât la

această acţiune nepopulară. La urma urmei, nici una din „marile” lucrări pastorale, marile

biserici sau liderii cunoscuţi pe plan naţional nu aprobă, susţin sau practică eliberarea.

Aproape 100% se opun şi o atacă. Cine ar putea crede că atât de mulţi lideri spirituali se

pot înşela? Aceste întrebări îl bombardează pe credinciosul asediat, în încercarea

disperată de a-l face să renunţe la lucrare. Rezistaţi, căci peste câteva ore sau zile

atmosfera se va lumina şi vă veţi întreba cum de aţi fost în stare să puneţi la îndoială

validitatea acestei lucrări care e cât se poate de biblică.

Lucrătorii trebuie să devină versaţi în hărţuirea demonilor care refuză cu încăpăţânare să

plece din oameni atunci când li se cere. De multe ori când nu vor să-şi spună numele, îi

momesc zicându-le că poate le e ruşine de el sau că sunt atât de mici încât au numai un

număr în loc de nume. Spiritelor le displace profund această depreciere şi înţepare.

17

Adesea ele ripostează spunând informaţii adevărate în încercarea de a-l impresiona pe

lucrător. Tot cicălind demonul în legătură cu ce face el în persoana respectivă, adesea se

obţin indicii cu privire la numele lui.

Pentru a pedepsi demonii reticenţi Îl rog pe Tatăl ceresc, în numele lui Iisus, să trimită

îngeri războinici cu săbii care să-i înlănţuiască pe conducătorii demonici şi să arunce

focul lui Dumnezeu asupra lor. Uneori ameninţ câte un demon împotrivitor spunându-i că

voi face să fie tăiat în bucăţi sau tocat în confetti şi aruncat în locuri pustii unde va fi

nevoie de o sută de ani pentru ca toate bucăţile să fie puse iar la loc.

Citirea pasajului Iov 30:3-8 cu voce tare şi în mod repetat este chinuitoare pentru

vrăjmaş. Obligaţi un demon care se manifestă să vă privească (deşi demonii pot să vadă

fără ochi şi să audă fără urechi). Ei urăsc acest lucru, care îi imobilizează. Certaţi-i pentru

că sunt laşi şi „nişte micuţi”, spuneţi-le că dacă Satana a ajuns să îi folosească pe ei,

înseamnă că şi-a cam terminat resursele.

Când lucraţi asupra unui spirit, urmăriţi semnele indicatoare ale manifestării lui. Unele

semne sunt lacrimile în ochi şi mişcări foarte discrete ale capului în timp ce repetaţi: „Eşti

învins de Iisus, nu-i aşa?” sau „Acum va trebui să pleci, în numele lui Iisus.”

Dărâmarea zidurilor demonice

Într-un articol din Reader’s Digest din mai 1980, a fost arătată importanţa contactului

fizic pentru toate animalele cu sânge cald. În experimentele pe animale, absenţa

atingerilor a produs: pierderea poftei de mâncare, creştere încetinită, declin al inteligenţei

şi tipare de comportament anormale.

Atingerea tandră, afectuoasă poate fi vindecătoare şi terapeutică. Există o diferenţă între o

atingere afectuoasă şi încurajatoare şi una ce are scopul de a produce excitaţie sexuală.

Mulţi copii sunt norocoşi că au această foame a pielii satisfăcută, ceea ce duce la

deschidere, căldură şi relaxare. Dacă această foame este refuzată, aceasta poate duce la

închidere în sine, la o înclinaţie spre fantezie şi ostilitate şi o percepţie diminuată a

propriei valori. S-a observat că adesea acestea se manifestă la şcoală prin comportamente

precum: punerea de piedici, împingeri, încăierări, bătăi, împingerea colegilor pe scări şi

aruncatul cu mâncare.

Imaginea macho pentru bărbaţi în societatea noastră a provocat probleme grave cu

implicaţii profunde pentru bărbatul obişnuit şi pentru familie. La o vârstă foarte timpurie,

băieţii învaţă că „bărbaţii nu plâng când suferă, asta fac numai «pămpălăii»” Micuţii

învaţă să-şi ascundă sentimentele în sinea lor şi să plângă în interior, nu în exterior.

Dacă un tată e cât de cât afectuos cu familia sa, el îşi va arăta afecţiunea şi fizic,

îmbrăţişându-şi şi sărutându-şi copiii. În cazul fiicelor, aceasta va continua chiar şi când

ele au crescut şi sunt măritate. Totuşi, un băiat învaţă de la o vârstă foarte fragedă că

„bărbaţii nu se îmbrăţişează şi nu se sărută.” Nu e ceva masculin!

18

Iar el bineînţeles că vrea să fie masculin. După ce e refuzat categoric de câteva ori, îşi

suprimă şi ascunde cu grijă dorinţa de a primi afecţiune fizică din partea tatălui. Pentru a

se proteja şi pentru a se asigura că nimeni nu ştie de foamea lui după apropiere de tatăl

său, el începe să construiască un zid pe dinăuntru, în spatele căruia se poate ascunde. Pe

când ajunge la anii adolescenţei timpurii, zidul acesta e deja foarte înalt şi puternic. E în

siguranţă şi poate suporta lovituri destul de puternice din exterior fără ca cineva să ştie

dacă e afectat sau nu.

Curând însă, îşi dă seama de un lucru îngrozitor: şi-a construit lui însuşi o celulă de

închisoare! Când vrea să se apropie de oameni şi să stabilească legături apropiate cu ei,

nu poate merge prea departe, fiindcă se loveşte de zid. La fel, când alţii încearcă să se

apropie de el, şi ei se lovesc de zid şi astfel, nu se pot stabili legături prea apropiate.

Problema aceasta se agravează când se căsătoreşte. O are lângă el pe fata pe care o

iubeşte din tot sufletul şi căreia vrea să i se dedice complet. Totuşi, când vrea să facă

acest lucru, se loveşte din nou de duşmanul său neîndurător, zidul. E frustrat şi furios în

timp ce încearcă în mod repetat să se elibereze. Soţia lui de asemenea se apropie de el,

dorind să fie complet una cu el, dar şi ea se loveşte de zid.

Ea simte acest lucru în sufletul ei şi e nedumerită şi tulburată de incapacitatea lui de a i se

dărui complet. Poate că spune el şi face tot ceea ce trebuie, dar există încă o reţinere. Ca

femeie, prima ei reacţie e să se acuze pe ea însăşi. Astfel, ea se analizează cu atenţie ca să

vadă ceea ce face sau nu face bine şi ce a cauzat problema. Când îşi dă seama că într-

adevăr face tot ce ştie să facă, se întreabă care o fi problema la el de nu manifestă

reciprocitate. Căsnicia e de-abia la început şi deja există tensiuni ascunse şi presiuni

asupra relaţiei.

Nici o femeie, mamă sau soţie, nu poate să dărâme acest zid de închisoare din inima unui

bărbat. A fost creat de tată şi trebuie distrus tot de o figură paternă. Când explic aceste

lucruri, mulţi bărbaţi sunt întru totul de acord că acest tipar există în viaţa lor şi cer ajutor.

Dacă bărbatul doreşte, zidul poate fi dărâmat şi eliberarea obţinută. Eu pur şi simplu

intervin şi mă ofer să îl adopt pe bărbatul respectiv ca „fiul” meu spiritual, eu devenind

astfel „tatăl” său spiritual. Dacă e de acord, îl iau în braţe, îl ţin aproape şi îl îmbrăţişez cu

căldură, sărutându-l pe obraz. Îl rog pe Tatăl ceresc să mă folosească drept un canal prin

care să-şi reverse dragostea agape pentru acest bărbat care e aşa de înlănţuit.

Îi spun în mod repetat „fiului” meu ceea ce şi-a dorit dintotdeauna în secret să audă de la

tatăl său: „Te iubesc, fiule; te accept aşa cum eşti şi te iubesc. Sunt mândru de tine şi mă

bucur că eşti fiul meu.” În acelaşi timp îl îmbrăţişez şi îl sărut pe obraz repetat. Ţineţi

minte că totul trebuie să fie autentic din partea figurii paterne, altfel sigur nu va

funcţiona.

Bineînţeles că la început e ca şi cum ai lua în braţe un lemn. Bărbatul numai relaxat şi

eliberat nu e, dar asta nu trebuie să vă descurajeze. Pentru început, e mai importantă

19

dorinţa lui de a dărâma zidul decât abilitatea de a coopera. Parcă îi şi aud pe unii care

citesc acum spunându-şi: „Niciodată n-aş putea să mă implic în aşa ceva”. Replica mea e

că Dumnezeu a ştiut că nu veţi vrea, de aceea mi-a vorbit mie, nu dvs. El a ştiut că voi

face orice e necesar ca să eliberez prizonierii. Atitudinile nepotrivite i-au ţinut pe multe

mii de oameni captivi într-o robie nemiloasă şi fără speranţă.

Unii oameni „drepţi” s-ar putea să-şi frângă mâinile „sfinte” cu oroare şi să spună că

asemenea comportamente aduc a homosexualitate. Dar de fapt ei vă spun astfel fără să

vrea despre propriile lor dificultăţi! În realitate, această abordare afectuoasă a fost

folosită şi pentru a chinui şi alunga numeroase spirite necurate homosexuale.

Dacă credeţi că demonii nu cunosc diferenţa dintre dragostea agape virilă şi pofta

trupească, atunci vă înşelaţi amarnic şi ştiţi prea puţin despre războiul spiritual. Ei

reacţionează violent la dragostea autentică şi la afecţiunea creştină. Scripturile sunt clare

în această privinţă, dar au fost ignorate şi trecute cu vederea referitor la acest subiect, la

fel cum se întâmplă şi cu multe alte subiecte (Fapte 20:1; 1 Tesaloniceni 5:26).

Biserica a pierdut mult când a renunţat la comunicarea „piept lângă piept” şi a înlocuit-o

cu o strângere de mână sterilă. Mai ales în cadrul bisericii, e trist că unii sunt atât de plini

de pofte trupeşti încât nu sunt în stare să-i ia în braţe pe alţii şi să demonstreze dragostea

şi afecţiunea creştină. Lumea nu se mai minunează plină de respect şi admiraţie: „Uite cât

de mult se iubesc!”

Fiind un substitut al „tatălui”, eu trebuie mai întâi să-l conving pe om să accepte

dragostea pe care i-o ofer. Surprinzător, acest pas e foarte dificil pentru cineva care toată

viaţa şi-a dorit exact acest lucru. Dar cu răbdare şi căldură, trebuie să-l conving să mă

lase să trec prin zid şi să-l dărâm. Subliniez faptul că fără cooperarea lui acest lucru e

imposibil, fiindcă nu pot să dărâm zidul dacă el nu mă lasă. S-ar putea să fie nevoie de

destul de mult timp, pentru că e înspăimântător pentru el să rişte să lase un străin în

spatele zidului, în locul în care nimeni nu a mai intrat vreodată.

Primul semn al unei reuşite e când simt în sufletul meu că începe să se deschidă şi să

primească dragostea pe care i-o ofer. Bineînţeles că toate acestea sunt noi pentru el, dar

trebuie să reuşesc să-l fac să-şi exprime şi el iubirea faţă de mine. Îl ajut întrebându-l

dacă mă iubeşte (numai după ce a început să primească dragostea pe care i-o dau).

Răspunsul obişnuit e că dă sfios afirmativ din cap.

Îl îndemn să îmi spună şi când îmi spune, îl îndemn să-mi şi arate. Foarte neîndemânatic

şi sfios, începe să-mi răspundă la îmbrăţişare, iar eu îl încurajez. Exprimarea iubirii sale

reprimate şi neexprimate pe care dintotdeauna a simţit-o pentru tatăl său este esenţială

pentru distrugerea zidului şi eliberarea lui. Când lucrurile încep să se mişte în direcţia

asta, îi cer să mă sărute pe obraz. Exprimarea sentimentelor şi a iubirii este esenţială

pentru reuşită.

Desigur, oamenii sunt diferiţi, dar rezultatele după o asemenea procedură sunt aproape

revoluţionare şi uluitoare. Când zidul acela de apărare e dărâmat, îmi dau seama. Deodată

20

bărbatul începe să se manifeste liber şi să mă îmbrăţişeze cu entuziasm. De obicei,

izbucneşte în plâns când se produce eliberarea înăuntrul lui. Îl las să se bucure de

eliberare şi în acelaşi timp, acesta e un moment potrivit pentru a le comanda spiritelor de

Incapacitate de a dărui şi primi iubire în mod liber şi de Emoţii ascunse să iasă afară din

el.

Următorul pas e să-l întreb dacă soţia lui e prezentă. De obicei, ea e acolo şi îi cer soţului

să o ia în braţe, să o sărute şi să-i spună că o iubeşte. Când el face acest lucru, ea

întotdeauna izbucneşte în plâns şi îl strânge în braţe cu toată puterea. Această reacţie e

produsă de faptul că simte pentru întâia dată în viaţa lor împreună că el se apropie de ea

cu toată fiinţa lui. Zidul acela blestemat a fost dărâmat şi ea îşi dă seama de lucrul acesta.

Ce binecuvântare e să vezi libertatea care se naşte din dărâmarea zidului interior!

Întotdeauna îl atenţionez să nu mai construiască iar zidul acela de falsă apărare, ci să se

bazeze numai pe Dumnezeu pentru a primi ajutor. Există de asemenea şi multe femei şi

fete care au avut experienţe similare de respingere din partea mamelor lor şi au suferit

într-un mod asemănător cu cel descris mai sus. În cazul lor, femei credincioase şi

înţelepte pot juca rolul de „mamă” spirituală şi face o lucrare puternică de vindecare. Am

fost martor la asemenea lucrări de foarte multe ori.

Eu personal am zeci şi zeci de „fii” adoptivi în toată ţara (S.U.A.) care pot da mărturie că

experienţa aceasta a reprezentat un punct de cotitură în creşterea lor spirituală şi în

progresul înregistrat. Mulţi dintre ei îi ajută acum pe alţii care au dificultăţi similare,

folosind acelaşi tip de ajutor pe care l-au primit şi ei. De fapt, scriu acest capitol tocmai

ca urmare a numeroaselor cereri primite, ca să-i încurajez pe cei robiţi şi răniţi din punct

de vedere emoţional să se lase eliberaţi de lucrătorii care vor să-i ajute.

Există fără îndoială şi bărbaţi care au avut relaţii proaste cu mamele lor şi femei care au

avut probleme grave cu taţii lor şi care au nevoie de o lucrare de genul acesta. Acesta este

încă un domeniu al eliberării care trebuie explorat. În acest caz, aş vrea să dau un sfat ca

toate lucrurile să fie făcute discret şi modest.

Unul dintre avantajele de a face lucrarea de eliberare în mod deschis în cadrul unui grup

(în afara faptului că e biblic) e că sunt puţine şanse să apară bârfe sau scandaluri. Lucrul

acesta s-ar putea întâmpla dacă am lucra într-o şedinţă închisă. Desigur, trebuie să ne

străduim întotdeauna să facem toate lucrurile în chip cuviincios şi cu rânduială, evitând

orice pare rău, ca nu cumva binele nostru să fie vorbit de rău (1 Tesaloniceni 5:22;

Romani 14:16).

Ar trebui demonii să se manifeste?

Oriunde călătoresc, întâlnesc oameni care cred sincer că nu e bine să forţezi sau să

permiţi ca entităţile demonice din persoane să se manifeste deschis. Ei spun că acest lucru

nu e necesar, că „ce zicem se va face” (Marcu 11:23). Eu bineînţeles nu am nimic

împotriva Scripturilor, care sunt baza pentru mare parte din distrugerea provocată

21

fortificaţiilor vrăjmaşului. Totuşi, acesta NU e singurul text din Biblie care vorbeşte

despre cum trebuie să ne rugăm.

Trebuie să găsim echilibrul între acest adevăr binecuvântat şi altele, la fel de valide. De

exemplu, o lecţie importantă despre rugăciune ne este dată de vecinul revoltător de

insistent care a tot bătut la uşă până a primit pâinea pe care şi-o dorea. Mai este şi o biată

văduvă la fel de insistentă, care nu s-a lăsat păgubaşă până nu i s-a aprobat cererea (Luca

11:5-10; 18:1-8).

Eu personal nu pot spune că sunt de părere că „zic şi se va face”, ci mai degrabă „zic

până ce se va face.” Mai sunt şi alte exemple în care oamenii au insistat până ce au

primit ce cereau.

Am găsit multe spirite malefice ascunse în persoane care fuseseră declarate „eliberate” de

cei care s-au rugat o singură dată şi „s-a făcut.” Îmi pare rău, dar nu sunt de acord cu ei,

căci o astfel de abordare pur şi simplu nu reuşeşte să smulgă adâncile rădăcini demonice.

Noi nu căutăm manifestări anume şi nici nu le evităm. Scepticii nu vor crede niciodată în

puterea supranaturală, în hidoşenia şi grozăvia absolută ale vrăjmaşului până ce nu vor fi

confruntaţi cu realitatea lor dură în şedinţele de eliberare. Forţa fizică, contorsionările şi

vorbirea spiritelor malefice i-au convins pe mulţi care crezuseră iniţial că de fapt avem

de-a face numai cu probleme psihologice sau întâmplări naturale. Sunt convins că

Dumnezeu adesea permite asemenea manifestări numai ca să le închidă gura celor care

neagă.

Sunt unii care spun că lucrătorii niciodată n-ar trebui să fie loviţi, aruncaţi dintr-o parte

într-alta, muşcaţi, scuipaţi etc. Eu însă scot în evidenţă că soldaţii care se înrolează într-o

luptă de aproape cu un duşman feroce uneori vor mai avea parte şi de răni de război – dar

nu ceva de care Domnul să nu se poată ocupa.

Eu am avut un ochi afectat grav de o lovitură de karate, dar în afară de cinci copci,

datorită rugăciunilor colegilor mei, sângerarea s-a oprit instantaneu, ochiul s-a vindecat

apoi şi durerea a dispărut. Nu am avut vânătăi, ochiul nu a mai sângerat niciodată, nu m-a

durut şi nici nu s-a umflat şi acest miracol i-a făcut pe oameni să-L laude pe Dumnezeu.

Recent, într-o luptă violentă, unul din cei patru bărbaţi s-a ales cu nasul rupt după ce un

demon a împins capul unui bărbat în el. Durerea a fost groaznică, bineînţeles, dar a

încetat instantaneu când ne-am rugat, iar nasul s-a vindecat complet pe loc, fără să se

umfle şi fără probleme ulterioare.

Să spui că nu vei fi niciodată atacat dacă trăieşti după voia lui Dumnezeu înseamnă să

ignori incidente precum cel în care Ştefan a fost ucis cu pietre (Fapte 7:58). Pavel şi alţii

au fost adesea trataţi rău din punct de vedere fizic şi asta nu ca urmare a stării lor

spirituale. Trebuie să îndurăm greutăţile, „ca buni ostaşi ai lui Hristos”, aşa cum îl

instruieşte Pavel pe Timotei (2 Timotei 2:3).

22

Limbile şi demonii

În lucrarea de eliberare, adesea întâlnim spirite ale Limbilor false, care trebuie alungate în

numele lui Iisus. Orice spirit malefic poate, dacă vrea, să vorbească în limbi, dar eu mă

refer la un spirit demonic anume care intră în oameni, de obicei prin aşezarea mâinilor.

Aceasta e o contrafacere a darului adevărat al limbilor (lumea ocultă şi transcendentală

deţine multe astfel de contrafaceri). Din cauză că e de la vrăjmaş, rezultatele folosirii

limbilor sunt dăunătoare. De obicei, limbile false pot provoca depresie profundă şi/sau

excitaţie sexuală.

Adevăratul dar al limbilor întăreşte credinţa (1 Corinteni 14:4) şi odihneşte mintea (1

Corinteni 14:14, cuvintele din greacă traduse prin „fără rod” înseamnă „la odihnă”).

Bineînţeles, contrafacerile satanice fac exact opusul. Dacă credinciosul a primit astfel de

daruri, trebuie să renunţe la ele şi să le respingă, distrugându-le autoritatea şi dreptul legal

de a se afla acolo. Revocând fosta acceptare a acestora, demonii sunt „programaţi” să fie

expulzaţi în numele lui Iisus.

Aşa cum a mai explicat Win Worley în Battling the Hosts of Hell (Luptând cu oştile

iadului), limbile sunt un ajutor nepreţuit pentru alungarea demonilor. Când Dumnezeu

vrea, demonii pot înţelege limbile vorbite de credincioşi („limbi omeneşti şi îngereşti”, 1

Corinteni 13:1). Fiindcă Duhul Sfânt furnizează cuvintele rostite, El poate ţinti spre

spiritele malefice cu mare precizie. Am văzut adesea demoni reacţionând cu multă frică şi

furie la o asemenea biciuire prin limbi. De multe ori, demonii răspund întrebărilor şi

afirmaţiilor făcute în limbi. Câteodată răspund în engleză, sau ocazional în limbi.

Alternarea rugăciunii cu înţelegerea (limba vorbită) şi cu rugăciunea în Duh (limbi) pare

să pună un maximum de presiune asupra vrăjmaşului şi în acelaşi timp, diminuează

tensiunea aflată asupra lucrătorului. Cu alte cuvinte, credinciosul e întărit şi relaxat, în

timp ce spiritele sunt ţinute sub o presiune constantă care le epuizează spiritual.

Demonii pot fi alungaţi şi fără darul limbilor, dar acest dar charismatic e fără îndoială

folositor în acest război. Nu pot dovedi acest lucru, dar cred că prin multă rugăciune în

Duh (limbi) din partea credincioşilor, Duhul Sfânt atacă spiritele ascunse în creştin. Prin

urmare, există o mare împotrivire din punct de vedere teologic, dar nu numai, cu privire

la a primi darul limbilor.

Sugestii suplimentare cu privire la eliberare

O minte pasivă reprezintă o piedică foarte mare în calea eliberării. Pentru a învinge

pasivitatea, învăţaţi să luaţi iniţiativa. Faceţi atât cât puteţi pentru dvs. înşivă, în loc să

aşteptaţi mereu ca alţii să gândească şi să facă ceva pentru dvs. Trăiţi moment cu

moment, pas cu pas şi nu împrumutaţi necazuri de la ziua de mâine. Amintiţi-vă că

Dumnezeu v-a dat o minte şi are pretenţia de la voi să o folosiţi cum puteţi mai bine.

23

Watchman Nee enumeră următoarele simptome care caracterizează o minte pasivă: idei

fulgerătoare, imagini, vise, insomnie, uitare, lipsa concentrării, inactivitate, ezitare,

pălăvrăgeală, încăpăţânare şi ochi năuciţi.

Când aveţi probleme demonice, unul din primele lucruri pe care vrăjmaşul le va face este

să încerce să vă convingă că problema ţine de trup şi nu de spiritele malefice. Când

acestea hărţuiesc, chinuie sau conduc, producând comportamente fie pozitive, fie

negative contrare principiilor dvs. despre ce e bine, trebuie să vă daţi seama că ele sunt

rădăcina problemei. Legaţi-le, hărţuiţi-le şi nu le daţi odihnă. Cu alte cuvinte, intraţi în

ofensivă. Pentru a vă păstra puterea împotriva forţelor inamice, continuaţi să cereţi

protecţia Sângelui şi opuneţi-vă acestor forţe în toate domeniile. Rugaţi-L pe Domnul să

vă hrănească din Cuvântul Lui, nu renunţaţi niciodată la speranţă şi evitaţi introspecţia

morbidă, prin care analizaţi prea mult punctele dvs. slabe şi eşecurile. Implicaţi-vă activ

şi în ajutorarea altora să se elibereze din ghiarele diavolului. Aceasta va accelera propria

dvs. eliberare. Nu aşteptaţi până sunteţi perfecţi – Dumnezeu ne pregăteşte pe măsură ce

avem nevoie. Dacă ar aştepta un instrument perfect, ar trebui să aştepte până ce se

întoarce Iisus!

De multe ori, amăgirile persistă în cei care au nevoie de ajutor. Una dintre cele mai

frecvente este incapacitatea de a conştientiza că e posibil să fii amăgit; alta e să crezi că

ocrotirea vine automat pentru cei născuţi din nou. Unii cred că Dumnezeu n-ar îngădui

niciodată ca ei să fie amăgiţi, în timp ce alţii visează că sunt fără păcat şi în consecinţă nu

sunt expuşi la pericolul amăgirilor şi manipulărilor satanice. Toate acestea sunt teorii

greşite şi nebiblice, bazate numai pe mândrie.

O tactică foarte utilă atunci când avem de-a face cu spirite care refuză cu încăpăţânare să

plece este aceea de a le lega (Matei 18:18). De asemenea, rugaţi-L pe Domnul să le pună

într-un cufăr şi să le pecetluiască înăuntru, în timp ce un înger le citeşte din Scripturi zi şi

noapte, până ce sunt alungate. Utile sunt textele despre moartea şi învierea lui Hristos,

sângele lui Iisus, judecata de apoi şi gheenă. După ce demonii s-au „marinat” o vreme, de

obicei sunt mult mai slabi şi şansele sunt mult mai mari ca ei să să dea bătuţi. Unul s-a

bocit că simte că înnebuneşte fiindcă n-a putut să se odihnească deloc. Acel „înger

nenorocit” a citit fără oprire din „cartea aceea îngrozitoare” zi şi noapte de când a fost

legat. Deoarece demonii urăsc singurătatea şi iubesc întunericul, adesea ne rugăm ca

spiritele să fie pecetluite separat unul de altul şi „cuferele” lor să fie umplute cu slava lui

Dumnezeu.

24

***

Informaţia din această broşură a fost preluată din seria Host of Hell (Oastea iadului) a

pastorului Worley. Informaţii similare în legătură cu subiectul acestei broşuri se găsesc în

celelalte unsprezece cărţi scrise de el.

Ioan 9:4 Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea

când nimeni nu mai poate să lucreze.

WRW, PO BOX 852626, Mesquite TX 75185

www.wrwpublications.com