booking bucharest the city guide ro...aici îşi creează o parte din operă poetul naţional mihai...

www.bookingbucharest.ro 1


Cuprins:

1.PREZENTARE GENERALĂ MUNICIPIUL BUCUREŞTI.........................................................pag 3 2.MOMENTE ISTORICE IMPORTANTE..........................................................................................pag 8 3.ECONOMIE.............................................................................................................................................pag 17 4.PRIMA DATĂ ÎN BUCUREŞTI.......................................................................................................pag 20

4.1Cum ajungem?......................................................................................................................pag 20 4.2Transportul în Bucureşti.................................................................................................pag 20 4.3Unde ne cazăm?...................................................................................................................pag 22 4.4Ce manacam?........................................................................................................................pag 23

5.SFATURI DE CALATORIE.................................................................................................pag 24 6.TRASEE IN BUCUREŞTI...................................................................................................................pag 26

6.1Centrul istoric-Principala atractie a Bucurestiului..............................................pag 27 6.2Pe Calea Victoriei in Micul Paris...................................................................................pag 28 6.3Piata Victoriei-Soseau Kiseleff.......................................................................................pag 30 6.4Parcul Herastrau-Muzeul Satului-Piata Presei.......................................................pag 31 6.5Raul Dambovita...................................................................................................................pag 31 6.6 Bulevardul Regina Elisabeta-Regele Carol.............................................................pag 33 6.7Artera Bd.Bratianu-Bălcescu-Magheru-Lascăr Catargiu...................................pag 35 6.8Calea Dorobanti...................................................................................................................pag 36 6.9Cartierele Comuniste de blocuri...................................................................................pag 38 6.10Bucurestiul zgârie norilor-Cartierul Floreasca-Pipera....................................pag 39

7.CE VIZITAM IN BUCUREŞTI?..........................................................................................pag 40 7.1Clădiri istorice și monumente........................................................................................pag 40 7.2Biserici si lacase de cult....................................................................................................pag 42 7.3Muzee.......................................................................................................................................pag 45 7.4Parcuri.....................................................................................................................................pag 50 7.5Monumente si statui..........................................................................................................pag 56 7.6Monumente si Busturi......................................................................................................pag 61 7.7Fantani de arta.....................................................................................................................pag 63

7.8Cimitire....................................................................................................................................pag 64 7.9Teatre si Sali de spectacol...............................................................................................pag 65 8.ÎN JURUL BUCUREŞTIULUI...........................................................................................................pag 69

8.1Zona turistică Cernica – Pasărea..................................................................................pag 69 8.2Zona turistică Vlăsia ….....................................................................................................pag 70 8.3Zona turistică Ciocăneşti – Buftea..........…………….…………………………………..pag 71 8.4Zona turistică Argeş...........................................................................................................pag 72 8.5 Zona turistică Valea Prahovei…...................................................................................pag 73

9.TURURI.................................................................................................................................pag 74 10.CUMPARATURI.................................................................................................................................pag 72 10.1Mall-uri..................................................................................................................................pag 72


1.PREZENTARE GENERALĂ A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI

Bucureşti este Capitala României şi, în acelaşi timp, cel mai mare şi mai important

oraş din ţară. Situată în Câmpia Română, localitatea se întinde pe o suprafaţă totală de

228 de km2, ceea ce reprezintă 0,8% din suprafaţa ţării. Aşezarea este dispusă la

intersecţia dintre paralela 44°24' latitudine nordică şi meridianul 26°05' longitudine

estică, la o altitudine medie de 60-90 m (96,3 m la Chiajna, 88,9 m în Piaţa Presei Libere

şi 54,5 m la nivelul Dâmboviţei). Oraşul este traversat de două râuri: Dâmboviţa şi

Colentina (ultimul formează o salbă de lacuri, majoritatea înconjurate de parcuri). Deşi

este dispus într-o zonă de câmpie, Bucureştiul este, asemeni Romei, dominat, în special

pe partea dreaptă a Dâmboviţei, de o serie de coline formate datorită proceselor de

eroziune. Dintre acestea, amintim de Dealul Cotroceni, Dealul Spirii, Dealul Mitropoliei

sau Dealul Radu Vodă.

Populaţia oraşului este de 1.883.425 de locuitori rezidenţi, însă cifra reală se pare

că se apropie de 3 milioane. Conform unor estimări ale unor specialişti, Bucureştiul

adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar în următorii cinci ani, acest număr va

depăşi patru milioane. La acestea se adaugă faptul că localităţile din preajma oraşului,

care vor face parte din viitoarea Zonă Metropolitană, însumează o populaţie de

aproximativ 430.000 de locuitori. Bucureştiul este dispus la următoarele distanţe faţă de

alte capitale europene: 425 km de Sofia, 735 km de Belgrad, 1730 km de Berlin, 1140 km

de Viena, 1285 km de Atena, 2040 km de Roma şi 2460 km de Paris. Municipiul este, în

prezent - raportat la numărul locuitorilor - unul dintre cele mai mare oraşe din Europa

Centrală şi de Est (după Moscova, Kiev, Istanbul şi Atena). Din acest punct de vedere,

oraşul se situează pe locul 10, ca mărime, între metropolele Uniunii Europene.


Clima este temperat-continentală, temperatura medie anuală înregistrând o

valoare cuprinsă între 10 şi 110C. Cea mai ridicată temperatură medie este în iulie

(22,80C), iar cea mai scăzută, în ianuarie (-2,90C). Precipitaţiile cad, în medie, 117 zile pe

an. Cea mai ridicată temperatură din toate timpurile a fost înregistrată, în Bucureşti, în

1916 (40,60C), iar cea mai scăzută, în 1942 (-300C). Lunile cele mai abundente în

precipitaţii sunt iulie şi octombrie, iar cele mai sărace, februarie şi noiembrie. Datorită

climatului continental, de câmpie, iernile sunt de obicei friguroase (în special în ianuarie

- februarie), iar verile, deosebit de calde (iulie - august).

Bucureşti este atestat documentar la 20 septembrie 1459, pe vremea

voievodului Vlad Ţepeş (cunoscut în Occident şi sub numele de Dracula), dar vechimea

oraşului este mult mai mare. Numele “Bucureşti” îşi are originea într-o veche legendă

românească despre ciobanul „Bucur”, care şi-ar fi aşezat între coline stâna de oi. Există

încă o bisericuţă, în apropierea Pieţei Unirii, pe malul drept al Dâmboviţei, despre care

se spune că ar fi fost fondată de către legendarul cioban. Pe 14 octombrie 1465,

domnitorul Radu cel Frumos hotărăşte ca acest oraş să devină reşedinţă domnească şi

militară precum şi capitală a Valahiei, alături de Târgovişte. Secolul XVI reprezintă un

moment de referinţă în istoria zbuciumată a Bucureştiului. Domnitorul Mircea Ciobanul

extinde Curtea Domnească şi preferă Bucureştiul ca reşedinţă în faţa Târgoviştei. În

1659, în timpul domniei lui Gheorghe Ghica, Bucureştiul devine singura capitală a

Valahiei precum şi locul de reşedinţă al mitropolitului ortodox al Ţării Româneşti. În

acelaşi timp, domnitorii încep să clădească mai multe lăcaşuri de cult: mănăstirile

Plumbuita, Stelea, Sfinţii Apostoli, Sărindar şi Mihai Vodă.

Deşi nucleul aşezării era pe malul stâng al Dâmboviţei, în zona actualei Pieţe a

Unirii, oraşul a început să se extindă şi pe malul drept al râului. Populaţia a crescut atât

de mult încât, încă din secolele XVIII – XIX, Bucureştiul devenea cel mai important centru

urban al Europei de Est (cu excepţia unor oraşe din Imperiul Rus). În 1688, aici este

tipărită Biblia lui Şerban Cantacuzino, prima traducere integrală în limba naţională a

textului sacru. Acest eveniment a contribuit la introducerea limbii române în cultul

religios, a facilitat dezvoltarea limbii literare, eliminarea exprimărilor dialectale şi

elaborarea primei gramatici româneşti.

Paradoxal, Bucureştiul s-a dezvoltat fără un plan urbanistic, ci în haos şi

dezordine. Cine vizitează România poate vedea clar diferenţa între Capitală şi unele


oraşe din vestul ţării (Timişoara, Sibiu, Cluj, Braşov), care îşi păstrează structura

urbanistică iniţială, circulară.

Dezvoltarea economică a Bucureştiului ia amploare în timpul domniei lui

Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714). Secolul XVIII este marcat de dominaţia

Fanarioţilor - domnitori de origine greacă, provenind din cartierul Fanar din Istanbul.

Perioada fanariotă a fost caracterizată de importante schimbări sociale şi economice.

Acum se dezvoltă breslele, iar numărul negustorilor creşte din ce în ce mai mult. Apar

noi instituţii publice, hanuri, fabrici şi magazine. În aceşti ani se dezvoltă zona Lipscani,

în forma care se păstrează şi în prezent. Majoritatea străzilor poartă numele breslelor de

odinioară: Gabroveni, Şelari, Şepcari, Blănari, Băcani, Zarafi sau Cavafi.

Modernizarea Bucureştiului este accelerată atât de incendiul din 1847, cât şi de

evenimentele Revoluţiei de la 1848, care nu ocolesc nici România. Concepţia

arhitecturală a oraşului a fost determinată, în bine dar şi în rău, de calamităţile naturale.

Odată cu unirea Ţării Româneşti cu Moldova sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, pe

24 ianuarie 1859, Bucureştiul devine CAPITALA ROMÂNIEI. Cea de-a doua parte a

secolului XIX şi începutul secolului XX marchează o puternică dezvoltare industrială şi

culturală a oraşului. Perioada de aur a oraşului este marcată de domnia lui Carol I de

Hohenzollern, domnitor (1866-1881, apoi rege al României – 1881-1914).

Oraşul este martor al unor evenimente importante: formarea primului guvern

naţional, condus de Barbu Catargiu (1862), crearea Primăriei (1864), încoronarea

primului Rege al României, Carol I de Hohenzollern (1881). Această perioadă constituie

un reper decisiv pentru noul stil arhitectonic al Bucureştiului - care începe să se

prefigureze drept “Micul Paris” al Europei orientale. Apar bulevarde largi încadrate de

clădiri în stil franţuzesc, printre care se numără Bulevardul Academiei (actualul

Bulevard Elisabeta) şi, mai târziu, actuala arteră I. C. Brătianu - Bălcescu - Magheru.

Viaţa cultural - ştiinţifică a Bucureştiului devine din ce în ce mai bogată. Pe 31

decembrie 1852 are loc spectacolul inaugural în clădirea recent construită a Teatrului

Naţional, care putea găzdui 1.000 de spectatori. În 1869 este deschisă Universitatea

Bucureşti. Clădirea găzduia iniţial şi alte instituţii, precum Senatul, Academia Română,


Biblioteca Centrală şi Şcoala de arte frumoase. În 1888, în urma unei donaţii publice, al

cărei slogan era “Daţi un leu pentru Atheneu!”, este ridicată clădirea Atheneului Român.

De-a lungul timpului, în Bucureşti s-au afirmat sau şi-au desfăşurat activitatea o

serie de personalităţi culturale şi ştiinţifice. În 1832, Colegiul “Sf. Sava” are un eminent

profesor, care este Petrache Poenaru, cel care brevetează stiloul la Paris, în 1832.

Aici îşi creează o parte din operă poetul naţional Mihai Eminescu (la începuturile

aflării sale în oraş, între 1867 şi 1869, este sufleur şi copist la Teatrul Naţional). În

Bucureşti apar primele crize ale lui Eminescu (1883) şi tot aici îşi găseşte sfârşitul, la

Sanatoriul Dr. Şuţu, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu. Dar scriitorul cel mai

emblematic pentru Bucureşti este Ion Luca Caragiale (1852-1912). Născut la Ploieşti,

acesta se mută aici în 1868, unde urmează liceul. Sufleur şi copist la Teatrul Naţional

(1871-1872), ca şi Eminescu, acesta va prezenta şi parodia realitatea bucureşteană a

epocii. Pe 18 ianuarie 1879, Teatrul Naţional este martorul premierei comediei “O

noapte furtunoasă”. Această instituţie găzduieşte aproape toate premierele marelui

dramaturg: “D-ale Carnavalului”, “Năpasta” etc.

În Bucureşti a trăit, o mare parte a vieţii, savantul Nicolae Păulescu,

descoperitorul insulinei (1869-1831). Printre personalităţile ştiinţifice ale Capitalei se

numără românul de origiune franceză Carol Davilla (1828-1884), întemeietorul

învăţământului medical din România, biologul Grigore Antipa (1876-1944),

întemeietorul Muzeului de Istorie Naturală (1892), Iulius Popper (1857-1893), unul

dintre cei mai mari exploratori şi cartografi ai vremii, Anghel Saligny (1854-1925), cel

care a proiectat Podul peste Dunăre de la Feteşti şi Cernavodă, un adevărat Gustave

Eiffel al României, Victor Babeş (1854-1926), fondatorul celui de-al doilea Centru de

vaccinare antirabică din lume, după cel înfiinţat de Louis Pasteur la Paris, Ioan

Cantacuzino (1863-1934), descoperitorul vaccinului antiholeric, Traian Vuia (1872-

1950), unul dintre pionierii aviaţiei mondiale, Henri Coandă (1886-1972), inventatorul

motorului cu reacţie şi descoperitorul “efectului Coandă”, Elisa Leonida Zamfirescu

(1887-1973), prima femeie inginer din lume, Ana Aslan (1897-1988), creatoarea

Gerovitalului (1952) şi mulţi alţii. La Bucureşti îşi încep cariera de scriitor Mircea Eliade

(1907-1986) şi Eugene Ionescu (1909-1994). În 1919, criticul literar şi prozatorul Eugen

Lovinescu (1881-1943) înfiinţează aici cenaclul “Sburătorul”. Între 1945 şi 1964, marele


critic literar George Călinescu (1899-1965) este unul dintre cei mai îndrăgiţi profesori ai

Universităţii din Bucureşti. Printre personalităţile bucureştene renumite aflate în viaţă

se numără celebrul inventator Iustin Capră (n. 1933), cel care a creat, printre altele,

primul remote-control, cu care se putea deschide de la distanţă uşa unui garaj auto, dr.

Ştefan Ionescu-Călineşti, inventatorul Pell-Amarului precum şi fostul tenismen şi

actualul om de afaceri Ion Ţiriac (n. 1939).

În timpul celui de-al doilea Război Mondial, Bucureştiul suferă unele distrugeri

datorate bombardamentelor. Pe 30 decembrie 1947, Palatul Regal este martorul

abdicării forţate a regelui Mihai I de Hohenzollern. În aceeaşi zi, România este

proclamată republică şi intră definitiv în sfera de dominaţie a Uniunii Sovietice.

Începând cu anii ’50, în Bucureşti încep să apară, ca formă arhitectonică dominantă,

blocurile de locuinţe de 4-10 etaje, construite în stil sovietic. În această perioadă sunt

ridicate patru clădiri importante: Opera Română, Sala Mare a Palatului (o bijuterie

arhitectonică, proiectată într-un stil futurist pentru acea vreme), Casa Scânteii (azi Casa

Presei Libere, ce are ca model Universitatea Lomonosov din Moscova) şi Circul de Stat.

În anii ’60 se extind cartierele de blocuri - o decizie bună la acea vreme, deoarece erau

amenajate în locul unor cartiere sărace, insalubre. Printre acestea se numără Drumul

Taberei, Berceni, Balta Albă şi Militari.

Din păcate, pe 4 martie 1977, un cutremur teribil a atins Bucureştiul. Au fost

peste 1000 de victime, iar multe clădiri - în special din centrul oraşului - au fost distruse.

Acest dezastru natural a avut implicaţii dramatice atât pe moment, cât şi în timp. Pentru

că a reprezentat şi un pretext. Dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu a avut ocazia de a-

şi pune, astfel, în practică, planurile malefice care vizau demolarea întregului centru

istoric al Capitalei. Dealul Spirii s-a dovedit a fi o zonă mai protejată de cutremure, astfel

că Nicolae Ceauşescu a hotărât să-şi amplaseze aici “cartierul general” de unde avea să

guverneze ţara: aşa numita Casă a Poporului (actualul Palat al Parlamentului). Din

păcate, anii ’80 au fost marcaţi de implementarea unui plan distructiv, care viza, în final,

transformarea Bucureştiului într-un oraş cu blocuri impersonale, fără biserici şi fără

clădiri istorice. Centrul acestuia - asimilat cu Centrul Civic -, zonă în care urmau să

locuiască demnitari, avea să fie dominat de Casa Poporului (a cărei construcţie a început

în 1984) precum şi de alte clădiri administrative, de dimensiuni impresionante. De aici,

Ceauşescu dorea să supravegheze populaţia Capitalei şi a României. O adevărată imagine


orwelliană. Din dreptul Casei Poporului avea să pornească Bulevardul Victoria

Socialismului (asupra Capitalei - adăugau atunci, în glumă, locuitorii Bucureştiului) –

actualul Bulevard al Unirii. Artera reprezintă o imitaţie nefericită a vestitului Champs

Elysée, find chiar mai lată cu un metru decât originalul, deşi perioada “Micului Paris”

este departe în timp…

În perioada 1981 - 1988 sunt demolate peste 40.000 de locuinţe, edificii

administrative, monumente de artă şi cultură, mănăstiri şi biserici. Suprafaţa demolată

este egală cu cea a Veneţiei. Din fericire, vine momentul Revoluţiei din decembrie 1989,

izbucnită la Timişoara şi definitivată în Bucureşti. Pe 22 decembrie, dictatorul fuge cu un

elicopter de pe acoperişul fostului Comitet Central al Partidului Comunist, aflat lângă

Piaţa Palatului - unul dintre cele mai solicitate locuri ale Bucureştiului de către turiştii

străini.

Bucureşti a intrat într-o perioadă dificilă, de reconstrucţie. De fapt, nimic nou

pentru istoria oraşului. Casa Poporului - cea de-a doua clădire administrativă din lume

ca dimensiune, după cea a Pentagonului - a devenit Palatul Parlamentului. O altă clădire

imensă, care trebuia să fie hotel pentru delegaţiile ce participau la Congresele PCR, a fost

renovată şi s-a transformat, în 2000, în hotelul “JW Marriott” - cel mai luxos hotel

Marriott din Europa. Au început să apară centre de afaceri moderne, mall-uri şi

hypermarket-uri, hoteluri noi. În prezent, în Bucureşti se află, de exemplu, peste 250 de

hoteluri şi structuri de cazare, dintre care 11 hoteluri de 5 stele şi 68 de 4 stele.

2.MOMENTE ISTORICE IMPORTANTE

Dovezi care atestă apariţia omului pe malurile Colentinei şi Dâmboviţei există

încă din epoca paleolitică. Prezenţa omului se face remarcată aici, cu două milenii înainte

de Hristos, în zonele cartierelor cunoscute azi ca Dudeşti, Lacul Tei, Mihai Vodă,

Bucureştii-Noi, Giuleşti-Sârbi etc.

În cartierul Tei, săpăturile atestă urmele unor aşezări din epoca bronzului. Urmele mai

multor aşezări geto-dacice sunt descoperite pe toată întinderea Capitalei, în special în

cartierele Radu Vodă, Herăstrău, Dămăroaia, Lacul Tei, Pantelimon, Dealul Mihai Vodă.

Unele săpături scot la iveală locuinţe daco-romane în cartierele Bucureştii-Noi, Tei,


Militari, precum şi unelte, ceramică, obiecte de podoabă, monede - în cartierele Crângaşi,

Ciurel, Băneasa, Fundenii Doamnei şi Străuleşti.

În perimetrele Curtea Veche, Băneasa, Ciurel, Dămăroaia, Colentina, arheologii identifică

vestigii din perioada de cristalizare a societăţii feudale.

20 septembrie 1459: Vlad Ţepeş, domnitorul Ţării Româneşti, pomeneşte pentru

prima dată numele de Bucureşti într-un act prin care întăreşte proprietatea unor boieri.

Această dată reprezintă atestarea documentară a Bucureştiului.

14 octombrie 1465: domnitorul Radu cel Frumos hotărăşte ca acest oraş să devină

reşedinţă domnească şi militară precum şi capitală a Valahiei, alături de Târgovişte.

Jumătatea sec. XVI: Domnitorul Mircea Ciobanul extinde Curtea Domnească şi preferă

Bucureştiul ca reşedinţă în faţa Târgoviştei. Acelaşi voievod construieşte, între 1558 şi

1559, Biserica Domnească – cel mai vechi sălaş de cult din Bucureşti, păstrat în forma

originală.

1659: În timpul domniei lui Gheorghe Ghica, Bucureştiul devine singura capitală a

Valahiei precum şi locul de reşedinţă al mitropolitului ortodox al Ţării Româneşti.

Printre clădirile apărute la acea vreme se numără Biserica lui Constantin Şerban (actuala

Biserică a Patriarhiei), mănăstirea Văcăreşti (demolată în 1985, la ordinele lui Nicolae

Ceauşescu), palatele Cantacuzino, Dudescu şi Brâncoveanu şi Noua Curte Domnească de

pe Dealul Spirii.

1661: Pe o porţiune a uliţei Târgului de Afară (azi Calea Moşilor), se face prima

încercare de pavare a străzilor cu piatră de râu.

1694: La ordinele domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714) se înfiinţează

Academia Domnească de la Sf. Sava - prima şcoală superioară din Ţara Românească.

1702: Constantin Brâncoveanu înalţă Palatul Mogoşoaiei, edificiu de mare valoare

arhitecturală, ce găzduieşte aici Muzeul de artă feudală brâncovenească.

1704: Spătarul Mihai Cantacuzino construieşte Spitalul Colţea, cel mai vechi aşezământ

de acest fel din Bucureşti, care după ce va fi avariat de incendiu şi de cutremur, va fi

demolat şi reconstruit în 1888

1765 – 1766: Iau fiinţă primele manufacturi, care produc hârtie la Fundeni şi postav la

Pociovalişte

1779: Se amenajează primele cişmele publice în oraş.


1808: Negustorul Manuc Bey construieşte Hanul lui Manuc. Aici se va semna, în 1812,

Tratatul de la Bucureşti, dintre Rusia şi Turcia.

1821: Izbucneşte prima revoluţie naţională împotriva regimului fanariot, condusă de

către Tudor Vladimirescu. Acesta intră în Bucureşti, împreună cu soldaţii săi, în martie

1821, reuşind să preia puterea pentru scurt timp. Deşi revoluţia este înnăbuşită la scurt

timp, regimul fanariot impus de către turci este înlăturat.

15 ianuarie 1831: Se formează primul Consiliu Orăşenesc al Bucureştiului, ce reunea

cinci membri cu responsabilităţi administrative. Limitele oraşului sunt marcate de 13

bariere, iar localitatea este divizată în cinci districte, fiecare purtând o culoare distinctă.

Tot acum, o echipă de arhitecţi decide să paveze şi să alinieze străzile, precum şi să le

doteze cu canale de scurgere. Consiliul orăşenesc hotărăşte, de asemenea, instalarea a

50 de fântâni. Abatoarele şi pescăriile sunt mutate în afara oraşului. Toate deciziile

edilitare sunt luate, din acest moment, de către un arhitect, numit “arhitecton”.

1831: Potrivit unui recensământ, Bucureştiul are 60.587 de locuitori, 10.000 de case şi

100 de fabrici şi manufacturi.

1847: Un puternic incendiu afectează o mare parte din suprafaţa Bucureştiului.

13 septembrie 1848: Pe Dealul Spirii are loc o aprigă şi sângeroasă bătălie între armata

otomană şi pompierii români.

31 decembrie 1852: Are loc spectacolul inaugural în clădirea recent construită a

Teatrului Naţional, care putea găzdui 1.000 de spectatori.

1854: Este inaugurată Grădina Cişmigiu, despre care germanul Ferdinand Lassalle scria

că “întrece cu mult tot ce poate arăta Germania”.

1857: Bucureşti este primul oraş din lume care introduce iluminatul cu petrol lampant.

Următorul oraş în care se va aplica această inovaţie este Viena, în 1859.

24 ianuarie 1859: Pe Dealul Mitropoliei este marcată Unirea Ţării Româneşti cu

Moldova, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Bucureştiul devine

CAPITALA ROMÂNIEI.


1860: Începe pavarea străzilor cu piatră cubică, în locul bolovanilor de râu.

1862: Formarea, la Bucureşti, a primului guvern naţional, condus de Barbu Catargiu

1864: Crearea Primăriei municipiului Bucureşti (1864).

1868: Este inaugurată Casa Capşa - una dintre primele cofetării şi restaurante moderne

din Europa, loc de întâlnire a protipendadei bucureştene de la acea vreme.

1869: Se inaugurează linia de cale ferată Bucureşti - Giurgiu, precum şi Gara Filaret,

prima gară din Capitală.

Decembrie 1869: Este deschisă Universitatea Bucureşti. Clădirea găzduia iniţial şi alte

instituţii, precum Senatul, Academia Română, Biblioteca Centrală şi Şcoala de arte

frumoase.

1872: Se dă în exploatare prima linie de tramvai cu cai (“tramcar”). Aceasta circula pe

traseul Gara de Nord - Calea Griviţei - Strada Luterană - Teatrul Naţional - Piaţa Sfântul

Gheorghe. După mai multe decenii de exploatare, ultimele tramcare se retrag din

circulaţie în 1929.

25 septembrie 1872: Se inaugurează Gara de Nord (denumită atunci “Gara

Târgoviştii”) şi se dă în exploatare linia ferată Bucureşti - Ploieşti.

1873: Este dat în folosinţă “Grand Hotel du Boulevard” (azi hotelul “Bulevard”) - unul

dintre cele mai vechi hoteluri din Bucureşti.

1877: Oraşul numără 177.302 de locuitori şi 31.303 case. Frecvenţa culorilor folosite la

acestea este, în ordine: negru, albastru, galben, verde şi roşu.

1881: Încoronarea primului Rege al României, Carol I de Hohenzollern (1881-1914).

1880-1883: Se amenajează cursul Dâmboviţei, căruia i se adânceşte albia şi i se

asanează lunca. Astfel se creează o vastă reţea de canale, pentru a drena apele menajere

şi cele de ploaie. În 1889 existau 12 poduri peste Dâmboviţa, dintre care 7 de piatră şi 5

din fier.


1882: Se introduce lumina electrică. Prima instalaţie intră în funcţiune la Palatul Regal

din Calea Victoriei, de unde este alimentat şi Palatul Cotroceni. Apoi urmează Teatrul

Naţional şi Grădina Cişmigiu.

1884: Se instalează prima linie telefonică de stat, între Ministerul de Interne şi Poşta

Centrală

1885: Este inaugurată clădirea Băncii Naţionale.

1885: În Cotroceni se inaugurează Grădina Botanică.

1888: Este inaugurată clădirea Atheneului Român. Aceasta este construită în urma unei donaţii publice, al cărei slogan era “Daţi un leu pentru Atheneu!”.

1893: Se înalţă Palatul Cotroceni, înconjurat de un parc cu vegetaţie bogată.

1893: Îşi începe activitatea Foişorul de Foc. Înalt de 30 m, acesta este utilizat ca post de pompieri şi rezervor regulator pentru reţeaua de alimentare cu apă a oraşului. Din 1963, aici se află Muzeul Naţional al Pompierilor.

1894: Este inaugurată prima linie de tramvai electric - una dintre primele din Europa -

pe ruta Bd. Cotroceni - Obor.

1895: Sunt inaugurate două edificii monumentale: Palatul Justiţiei - pe malul Dâmboviţei, respectiv Ministerul de Agricultură şi Domenii - în vecinătatea Spitalului Colţea.

1900: Se dă în funcţiune Palatul Poştelor, azi Muzeul Naţional de Istorie a României

1906: Oraşul Roma dăruieşte oraşului Bucureşti monumentul “Lupoaica Romei”, care se află acum în Piaţa Romană.

1908: Se deschide oficial noul edificiu al Muzeului de Istorie Naturală “Grigore Antipa”.

1909: Este adus la Bucureşti primul automobil electric cu acumulatoare (fabricate în Germania), folosit la transportul mărfurilor. De asemenea, se deschide prima sală amenajată pentru reprezentaţii cinematografice - Cinema Volta.

1914: Se înfiinţează Muzeul Militar Naţional. Dupa mutări succesive, în 1986 această instituţie se stabileşte în actuala clădire.

1 Decembrie 1918: În urma Marii Uniri a României de la Alba Iulia, Bucureştiul devine

capitala Regatului României. Perioada interbelică va confirma oraşului porecla de “Micul

Paris”, datorită atmosferei pariziene, a arhitecturii frumoase şi a numeroaselor parcuri.


1925: Inaugurarea primei linii de autobuz între Bariera Călăraşi - Piaţa Sfântu Gheorghe

1927: Darea în folosinţă a primei centrale telefonice automatice cu 3.000 abonaţi

1928: Prima emisie radio, pe unde medii şi apoi pe unde scurte

1933: Apare primul “zgârie nori” autohton, construit de o societate americană. Este

vorba de Palatul Telefoanelor pe Calea Victoriei.

1935 - 1936: Este reclădit Arcul de Triumf. Construit iniţial din lemn şi stuc în 1922,

aceasta este conceput acum din beton armat şi granit. Monumentul (înalt de 27 m) este

dedicat victoriei armatelor române în primul Război Mondial.

1936: Sociologul Dimitrie Gusti înfiinţează Muzeul Satului, unul dintre primele muzee

etnografice din lume. În acelaşi an se amenajează Parcul Herăstrău. Întins pe o suprafaţă

de 187 ha, acesta dispune de un lac de 77 ha, unde pot fi practicate sporturi nautice.

1937: Este finalizată construcţia Palatului Regal (început în 1930). Aici funcţionează

astăzi Muzeul Naţional de Artă.

8 iunie 1938: În Parcul Naţional Carol II (acum Herăstrău), la intrarea dinspre Arcul de

Triumf, se deschide Pavilionul Televiziunii. Vizitatorii pot să-şi transmită vocea şi

imaginea pe un ecran. Aparatura adusă de Philips constituie “cel mai modern post de

emisiune al lumii”.

6 martie 1945: Este instalat primul guvern pro-sovietic, condus de către Petru Groza.

30 decembrie 1947: Regele Mihai I de Hohenzollern este forţat să abdice şi părăseşte

ţara.

1948: Îşi începe activitatea Aeroportul Băneasa. Clădirea are o cupolă caracteristică din

beton armat şi un hol cu un imens perete de sticlă spre pistă, pentru a permite

pasagerilor urmărirea decolării şi a aterizării avioanelor.

1949: Este inaugurată prima linie de troleibuze leagă Piaţa Victoriei şi Hipodromul

Băneasa (zona Casei Presei Libere de astăzi)


1950: Este deschis studioul cinematografic de la Buftea - cel mai mare şi cel mai bine

dotat din sud-estul Europei. Tot acum se inaugurează Observatorul Astronomic Popular,

azi Observatorul Astronomic “Amiral Vasile Urseanu”.

1951: este dat în folosinţă Stadionul Dinamo, cu o capacitate de 20.000 locuri.

1953: Este deschis publicului Complexul Sportiv “23 August” (azi Stadionul Naţional Lia

Manoliu), cu tribune pentru 80.000 de spectatori.

1954: Este inaugurată Opera Română. Sala are 1.200 locuri şi reprezintă cel mai

important teatru liric din ţară.

1955: La uzinele Vulcan se construieşte primul autobuz românesc.

31 decembrie 1956: De revelion se efectuează prima emisiune de televiziune (alb-

negru) din ţară.

1957: Sunt finalizate lucrările de construcţie la Casa Scânteii, astăzi Casa Presei

Libere. Edificiul găzduieşte mai multe edituri şi redacţii.

1957: Muzeul Literaturii Române pune la dispoziţia vizitatorilor un bogat fond de

manuscrise, documente, fotografii, artă plastică şi obiecte memoriale care ilustrează cele

mai semnificative momente din istoria literaturii române de la origini până în prezent. În

1970, muzeul se mută în actuala clădire, cunoscută sub numele de “Casa Scarlat

Creţulescu”.

1960: Este inaugurată Sala Palatului, dotată cu 3.000 de fotolii şi cu o scenă modernă

spaţioasă.

1961: Îşi începe activitatea cel mai mare circ din ţară, cunoscut azi drept Circul Globus,

cu 2.500 locuri şi cu anexe.

1970: Sunt inaugurate Aeroportul Internaţional Otopeni şi hotelul Intercontinental (cu

25 de nivele, este şi în prezent cea mai înaltă construcţie a Capitalei).

1973: Este inaugurat Teatrul Naţional “I. L. Caragiale”


1974: Se dă în funcţiune Palatul Sporturilor şi Culturii (Sala Polivalentă). Aceasta

constituie cea mai importantă baza sportivă acoperită a Capitalei. Pentru competiţii

sportive sunt 6.000 de locuri, dar pentru unor concerte capacitatea creşte la 8.000

locuri.

1976: Magazinul Universal “Unirea” deschide şirul marilor magazine moderne.

1977: Se deschide Magazinul Universal “Bucur-Obor”, cel mai mare complex comercial

al ţării la acea vreme.

4 martie 1977: Un cutremur teribil atinge Bucureştiul. Se înregistrează peste 1000 de

victime, iar multe clădiri - în special din centrul oraşului – sunt distruse.

1978: Este inaugurată prima linie de metrou între uzinele “Semănătoarea” şi “Timpuri

Noi”.

1984: La ordinele dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu începe construcţia Casei

Poporului – actualul Palat al Parlamentului.

1981 – 1989: Se desfăşoară lucrările distructive de sistematizare a Capitalei. Sunt

demolate peste 40.000 de locuinţe, edificii administrative, monumente de artă şi cultură,

mănăstiri şi biserici. Suprafaţa demolată este egală cu cea a Veneţiei!

21 - 22 decembrie 1989: Revoluţia din decembrie ajunge şi la Bucureşti. Huiduit pe 21

decembrie, în timpul unui miting desfăşurat în Piaţa Palatului (Revoluţiei), Nicolae

Ceauşescu fuge cu un elicopter de pe acoperişul fostului Comitet Central al Partidului

Comunist, aflat lângă Piaţa Palatului - unul dintre cele mai solicitate locuri ale

Bucureştiului de către turiştii străini.

1990: În februarie se înfiinţează Muzeul Ţăranului Român, ce dispune de aproximativ

150.000 obiecte şi documente.

Ianuarie – iunie 1990: Piaţa Universităţii este blocată pentru câteva luni, fiind martora

unei manifestări maraton, care reuneşte studenţi şi tineri ce protesteazăîmpotriva

orientării neocomuniste a noului regim. Evenimentele desfăşurate în km 0 al


Bucureştiului au fost denumite, ulterior, “fenomenul Piaţa Universităţii”). Pe 14-15 iunie,

minerii sosiţi în Bucureşti pun capăt în mod violent acestei manifestări.

1991: În decembrie îşi deschide porţile Muzeul Naţional Cotroceni.

1994: Primăria Municipiului Bucureşti îşi fixează actuala stemă.

1997: Are loc vizita istorică a preşedintelui american Bill Clinton, care este primit de

către preşedintele Emil Constantinescu.

2002: Vizita preşedintelui american George W. Bush, ce anunţă viitoarea includere a

României în NATO.

Septembrie – octombrie 2004 – Cel de-al 23-lea Congres al UPU (Uniunea

Internaţională a Poştelor), organizat la Palatul Parlamentului din Bucureşti.

Septembrie 2006 – Cel de-al XI-lea Summit al Francofoniei este organizat la Bucureşti,

la Palatul Parlamentului.

31 decembrie 2007 – Manifestări speciale de Revelion, în Piaţa Universităţii şi Piaţa

Revoluţiei, celebrând aderarea României la Uniunea Europeană

Aprilie 2008 – Palatul Parlamentului găzduieşte Summit-ul NATO

2009 – este restaurată prima porţiune a Centrului vechi al Bucureştiului. Se deschid

multe restaurante, terase şi baruri care încep să atragă turiştii.

7 septembrie 2011 – este inaugurată National Arena, primul stadion modern din

România, cu ocazia meciului echipelor naţionale de fotbal România – Franţa.

Decembrie 2012 – În Piaţa Universităţii este inaugurată prima Piaţă de Crăciun din

Bucureşti


3.ECONOMIE

Una dintre vechile capitale ale Europei arată şi acum ca un oraş plin de contraste,

dar modern. Bucureşti rămâne un important centru politic, economic şi cultural, atât

pentru România, cât şi pentru Europa de Sud-Est.

Acest oraş se poate mândri, de-a lungul istoriei, cu toate tipurile de economie -

atât agrară, cât şi industrială, atât feudală sau comunistă, cât şi capitalistă. În primele

secole după atestarea istorică, Bucureştiul era un oraş eminamente agrar, dominat de

multe grădini şi vii - care ocupau o suprafaţă importantă până spre cea de-a doua

jumătate a secolului al XIX-lea. Negoţul a început să înflorească în secolul XVIII, în timpul

dominaţiei fanariote. Cele mai importante breslele meşteşugăreşti erau cele ale

croitorilor, cizmarilor, cavafilor (pantofari şi cizmari, ce făceau încălţăminte de calitate

inferioară), cojocarilor, pânzarilor, salvaragiilor (croitori de pantaloni largi, turceşti,

numiti “şalvari”), zăbunarilor (croitori de “zăbune”, adică de haine bărbăteşti lungi, cu

sau fără mâneci, din bumbac sau lână, împodobite cu cusături), blănarilor şi ilicarilor

(croitori de ilice din postav roşu sau negru). Primele manufacturi se înfiinţează în 1765-

1766, ele având ca scop producerea de hârtie la Fundeni şi de postav la Pociovalişte.

Secolul XIX este marcat de dezvoltarea industriei şi a infrastructurii. În 1869 se

inaugurează linia de cale ferată Bucureşti - Giurgiu, iar în 1872 se dă în folosinţă Gara de

Nord, care asigură o legătură rapidă a Capitalei cu alte oraşe din ţară. În 1885, este

inaugurată clădirea Băncii Naţionale.

Secolul XX - în special perioada interbelică - marchează o dezvoltare fără

precedent a industriei şi comerţului “Micului Paris”. Evoluând, în numai 12 ani (1928 -

1939), de la un atelier de reparat material rulant până la dimensiunile unui concern

industrial de primă mărime din Europa, Uzinele “Malaxa” - ulterior “23 August”, iar

astăzi “Faur” SA - erau la acea vreme fanionul industriei bucureştene. Proprietarul

afacerii - Niculae Malaxa (1884-1965), fondatorul industriei naţionale moderne din

România -, a iniţiat şi implantat aici industriile de aparataj pentru material rulant (1932-

1943); motoare Diesel (1935); transmisii mecanice pentru automotoare, inclusiv

sisteme de comandă (1936-1937); tuburi de oţel fără sudură (1937, după procedeul

Stiefel); locomotive Diesel pentru CFR (1938); aparatură optică (1938).


În 1923 s-au deschis uzinele Metaloglobus şi Griviţa, iar Laromet în 1938.

Industria alimentară din Bucureşti asigura, la acea vreme, 40% din necesarul ţării, iar

industria de îmbrăcăminte şi încălţăminte, 32%. Aeroportul Băneasa a fost inaugurat în

1921, iar prima emisiune de radio a luat calea undelor în 1928. Au apărut noi bănci:

Crissoveloni, Italiano-Română, Comercială, Franco-Română. În 1941, Bucureştiul avea

70.537 de clădiri şi o populaţie de 992.536 de locuitori.

Pe 11 iunie 1948, industria bucureşteană este naţionalizată, ca urmare a

instaurării regimului comunist. În anii ’50, industriile dominante din Capitală sunt cea

uşoară şi cea alimentară (57,9% din total), urmată de cea de inginerie mecanică şi de cea

chimică (24,1%). Acum încep să apară “giganţii industriali” şi miile de apartamente tip

“cutie de chibrituri”. Pe lângă întreprinderile naţionalizate, sunt înfiinţate noi

întreprinderi (Policolor, Autobuzul, Danubiana, CIL Pipera). Un rol foarte important în

dezvoltarea economică a oraşului în joacă, acum, construcţiile.

Prima linie de tren electrificată este dată în folosinţă în 1969, între Bucureşti şi

Braşov. În 1970 este inaugurat Aeroportul Internaţional Otopeni, care asigură zboruri

către destinaţii din toată lumea. În 1982, Bucureştiul concentra peste 55% din totalul

activităţii industriale a României! În 1983, aici existau 214 întreprinderi mari, care

reuneau 450.833 de muncitori. Datorită masivei industrializării, promovate de regimul

comunist, au avut loc migraţii de amploare, către Bucureşti, ale locuitorilor zonelor

rurale.

În urma Revoluţiei din decembrie 1989, Bucureştiul a intrat într-o dificilă

perioadă de tranziţie către economia de piaţă. La scurt timp, s-a dovedit că baza

industrială a oraşului era, în mare parte, depăşită. În 1993, în Bucureşti era concentrată

12,7% din populaţia activă a ţării, cuprinzând 385 de societăţi mijlocii, cu o medie de

1000 de angajaţi. Societăţile cu mai mult de 5000 de salariaţi reprezentau la acel

moment numai 1,8% din total.

Începând cu jumătatea anilor ’90, economia Capitalei a reintrat într-o perioadă

de ascensiune. Pe piaţa bucureşteană au început să pătrundă din ce în ce mai multe

companii multinaţionale dar s-au dezvoltat şi firmele locale. Printre domeniile aflate în

permanentă creştere se numără IT-ul, turismul şi construcţiile. Au apărut hoteluri de 4 şi


5 stele, din marile lanţuri internaţionale: Sofitel – în prezent Pullman (primul hotel de

lanţ internaţional din Bucureşti, cu excepţia Intercontinental-ului), Hilton, Crowne Plaza,

Marriott, Ibis, Howard Johnson, Sheraton, Novotel, Best Western. S-au dezvoltat

cafenelele internaţionale şi lanţurile de fast food: McDonald’s, KFC, Spring Time, Burger

King, Starbucks. Au răsărit, peste noapte, zeci de centre de afaceri poziţionate în toate

punctele cheie ale oraşului, pornind de la “World Trade Center”, “Victoriei Business

Plaza” sau “Opera Plaza”, până la “Sky Tower”, cea mai înaltă clădire din România.

Segmentul de shopping a început să se dezvolte începând cu 1997, prin apariţia

shopping-center-urilor, hypermarket-urilor şi a mall-urilor, atât pentru mase, cât şi de

lux: World Trade Plaza (1994), METRO (1997), Mario Plaza (1997), Billa (1999),

Bucureşti Mall (1999), Unirea Shopping Center (2000 – fostul Magazin Unirea),

Carrefour (2001), The Grand Avenue (2001), Selgros (2002), Cora (2003), Auchan

(2006), Ikea (2007), Mall Promenada (2013), Mega Mall (2015) etc. Încet-încet,

bucureştenii au început să renunţe la serviciile chioşcurilor şi buticurilor, în favoarea

market-urilor moderne. La ora actuală, în Bucureşti sunt 13 mall-uri, care totalizează

circa 2000 de magazine şi 20.000 de locuri de parcare. De asemenea, Bucureşti are zeci

de hipermarketuri Carrefour, Auchan, Kaufland, Billa, Cora, Mega Image, Lidl, Selgros

etc.

Producţia industrială a oraşului reprezintă, astăzi, 20% din producţia naţională.

Bucureşti rămâne cel mai important centru industrial şi principalul centru financiar şi

comercial al României.

În ultimii ani, infrastructura Bucureştiului s-a îmbunătăţit considerabil, crescând

numărul pasajelor rutiere, al străzilor reabilitate şi al spaţiilor verzi refăcute. Din 2011,

Bucureştiul are un stadion modern, la standarde occidentale – National Arena -, în

ultimii ani au fost create multe piste speciale pentru biciclişti, iar numărul câinilor

maidanezi, altă dată foarte mare, este acum aproape de zero. Centrul istoric este refăcut

în totalitate, există autobuze turistice, iar Bucureştiul a început să devină destinaţie de

city break. Mai amintim că Bucureşti este candidat pentru Capitala Culturală a Europei –

2021.


4.PRIMA DATĂ ÎN BUCUREŞTI

Bucureştiul are câteva Centre de informare turistică, dintre care unul în centru, în

Pasajul Universităţii. Puteţi obţine informaţii despre oraş de la Gara de Nord şi de la

Aeroportul Internaţional Henri Coandă - Otopeni. De asemenea, în principalele puncte

ale oraşului sunt amplasate panouri cu harta localităţii, pe care sunt marcate

principalele obiective turistice.

4.1Cum ajungem?

Principalele „porţi” de intrare în oraş sunt Aeroportul Internaţional Henri Coandă

- Otopeni şi Gara de Nord. De asemenea, cu automobilul puteţi intra în oraş, dinspre V pe

Autostrada Bucureşti Piteşti (A1) – asigură legătura cu Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Timişoara

-, dinspre nord pe DN 1 sau Autostrada Bucureşti -Ploieşti (A3) - asigură legătura cu

Ploieşti, Valea Prahovei, Braşov şi Transilvania -, dinspre NV pe DN 2 - asigură legătura

cu Buzău şi mai departe Moldova -, dinspre est pe Autostrada Soarelui (A2) - asigură

legătura cu Constanţa şi Litoralul Mării Negre -, dinspre sud pe DN 4 (Olteniţa) şi DN 5

(Giurgiu), iar dinspre SE pe DN 6 (Alexandria, Craiova). Pe Aeroportul Otopeni

aterizează majoritatea companiilor aeriene internaţionale sau regionale, de curse

regulate sau low cost: TAROM (compania aeriană naţională), Blue Air (companie

românească low cost), Air France/KLM, British Airways, Austrian, Alitalia, Lufthansa,

Turkish Airlines, Czech Airlines, Swiss, LOT, El Al, Aeroflot, WizzAir, FlyDubai, Qatar

Airways, Air Berlin, TAP Portugal etc. Dacă vorbim de infrastructura feroviară, trebuie

amintit că au început să intre în circulaţie din ce în ce mai multe trenuri modernizate,

precum „Săgeata albastră”, însă nu există trenuri de mare viteză, un drumul cu trenul din

Bucureşti către Timişoara putând dura 7-8 ore, către Constanţa, aproape 3 ore, către Iaşi

7 ore. Deci, deşi există confort, trebuie să vă înarmaţi cu răbdare.

4.2Transportul în Bucureşti

Dacă doriţi să apelaţi la serviciile taxi-urilor, vă recomandăm să fiţi clienţii

firmelor cunoscute, care percep tarife modice. Taxi-urile autorizate au inscripţionate la


vedere numărul autorizaţiei şi data de expirare. Majoritatea firmelor de taxi percep între

1,39 (marea majoritate) şi 1,7 lei per km, dar sunt şi firme de taxi cu tarif de 3,5 lei pe

km. Ora de staţionare este de obicei de zece ori tariful per km. Numărul de taxiuri pirat

s-a redus mult în ultimii ani, dar totuşi vă recomandăm să fiţi atenţi la firma la care

apelaţi şi să vă asiguraţi că taximetristul dă drumul aparatului de taxat. Aeroportul

Internaţional Henri Coandă are la sosiri automate de unde se pot comanda taxiuri pe

bază de bon de ordine.

Transportul în comun este atât de suprafaţă, cât şi subteran (metrou). În prezent,

există patru magistrale de metrou, care totalizează 51 de staţii şi asigură legături între

aproape toate colţurile Capitalei, iar alte magistrale sunt în curs de finalizare sau de

proiectare. În ceea ce priveşte transportul de suprafaţă, există 24 de linii de tramvaie, 15

de troleibuze şi 109 de autobuze, dintre care 11 sunt preorăşeneşti. Există aproape

2400 de staţii de oprire, iar numărul mediu de pasageri transportat anual este de 786 de

milioane. Transportul public funcţionează între orele 05.00 şi 23.00, iar după ora 23.00

există transport de noapte, asigurat cu autobuze, care pornesc din 40 în 40 de minute.

Atenţie, între orele 01.00 şi 03.00 nu circulă niciun mijloc de transport, acestea

reluându-şi cursele între 03.00 şi 04.30. Referitor la transportul de zi, primele mijloace

de transport care se retrag sunt autobuzele, urmate de metrou, troleibuze şi tramvaie.

Pe lângă acestea, mai există autobuzele „Expres”, care leagă cele mai importante puncte

ale Bucureştiului. Cel mai util este Expresul 783, ce leagă centrul de Aeroportul

Internaţional Henri Coandă Otopeni.

Bucureşti are şi o reţea de autobuze turistice - Bucharest City Tour

(http://bucharestcitytour.ratb.ro/). Linia turistică este deservită (în perioada

primavară - toamnă) de patru autobuze speciale, supraetajate, cu o capacitate de 77

locuri, care circula pe traseul Piaţa Presei, Muzeul Satului, Arcul de Triumf, Piaţa

Victoriei, Calea Victoriei, Palatul Parlamentului, Piaţa Unirii, Universitate, Piaţa Romană,

Piaţa Victoriei, Piaţa Charles de Gaulle, Şos. Kiseleff şi Piaţa Presei. Tarifele de transport

pentru această linie, stabilite pe categorii de vârstă, sunt: 25 RON/bilet pentru adulţi şi

10 RON/bilet pentru copiii cu vârste între 7 şi 14 ani. Copiii cu vârsta de până la 7 ani,

însoţiţi de adulţi, vor beneficia de transport gratuit. Cardul de călătorie se poate procura

din autobuzele turistice.

Contravaloarea titlurilor de călătorie poate fi achitată şi prin intermediul cardului

bancar - VISA sau MASTERCARD - la toate punctele de vânzare online (centrele de


emitere şi reîncărcare carduri). Reţeaua de distribuţie este foarte dezvoltată, existând

chioşcuri în tot Bucureştiul.

Dacă doriţi să închiriaţi un automobil, aflaţi că în Bucureşti au reprezentaţe

majoritatea companiilor internaţionale de rent-a-car: Avis, Hertz, Budget, Sixt, Europcar

sau Holiday Autos, dar există şi multe firme mai mici, autohtone. Puteţi să vă adresaţi

atât direct lor, cât şi prin agenţiile de turism. Dacă doriţi să efectuaţi un circuit al

Bucureştiului sau chiar să vizitaţi mai multe regiuni ale României, în Bucureşti există

circa 500 de agenţii de turism şi reprezentanţe, marea lor majoritate membre ale

Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT). Există agenţii specializate care pot

oferi, la cerere, atât individual, cât şi pentru grupuri, tururi ale Capitalei.

4.3Unde ne cazăm ?

La capitolul cazare, oferta a început să se diversifice în ultimii 10 ani. Bucureştiul

are peste 250 de structuri de cazare, plus mii de apartamente în regim hotelier, care

oferă tot confortul. 11 hoteluri de 5 stele, 68 de 4 stele şi 75 de 3 stele. În plus, mai există

o serie de pensiuni, hosteluri, apart-hoteluri (cu servicii de 3 stele, întâlnite în special în

zonele Universitate, Piaţa Unirii, bulevardele Lascăr Catargiu, Iancu de Hunedoara, Dacia,

Calea Plevnei) sau apartamente de închiriat. Investiţiile hoteliere continuă, pentru

următorii ani anunţându-şi intrarea alte mărci internaţionale. În prezent, capacitatea de

cazare a municipiului (doar în hotelurile clasificate) este de aproximativ 15.000 de

camere.

Dacă doriţi să închiriaţi un apartament, trebuie să vă familiarizaţi cu dispunerea

zonelor din Bucureşti. Aşa numitele cartiere rezidenţiale, de vile - cele mai liniştite şi

luxoase perimetre ale Capitalei - sunt Primăverii, Dorobanţi, Herăstrău, Floreasca,

Băneasa, Pipera şi Cotroceni. Aici, preţurile de închiriere sunt destul de mari, ca şi în

centrul Bucureştiului (zona cuprinsă între Piaţa Unirii şi Piaţa Victoriei). De asemenea,

apartamentele la bloc sunt costisitoare în zonele Pieţei Unirii - Centrul Civic - Bulevardul

Unirii sau Piaţa Victoriei - 1 Mai (în prezent Ion Mihalache). Printre cele mai liniştite

cartiere de blocuri se numără Drumul Taberei, Titan şi, parţial, Colentina - Tei şi 1 Mai

(Ion Mihalache). În general, acestea sunt cele mai vechi zone cu blocuri pentru locuinţe.

În alte zone, preţurile sunt mai mici: Pantelimon, Militari, Crângaşi, Giuleşti, Berceni,

Dristor, Sălăjan sau Bucureştii Noi. În ultimii 10 ani, în zonele periferice ale


Bucureştiului sau în vecinătatea oraşului au apărut multe cartiere noi, rezidenţiale. Cele

mai bine cotate sunt în nord, dar există astfel de cartiere în toate punctele cardinale ale

Capitalei.

4.4Ce mâncăm ?

Dacă doriţi să mâncaţi şi să beţi bine, Bucureştiul vă oferă tot ce vreţi în materie

de artă culinară şi somelerie. Însă alegerea unui local nu este tocmai uşoară. În Capitală

există mii de restaurante, cluburi, pub-uri şi baruri. Iar datorită concurenţei crescânde,

cele de calitate încep să predomine.

În materie de preferinţe culinare, puteţi găsi orice tip de local, de la mâncarea

tradiţională românească, până la specialităţile italiene, franceze, germane, greceşti,

turceşti, indiene, libaneze şi arabe, chinezeşti, coreene, japoneze, mexicane, thailandeze

etc.

Există multe locuri în Capitală unde poţi să ai parte de momente cu adevărat

plăcute. Aceasta depinde, bineînţeles, de preferinţele fiecăruia sau de ambianţa acelui

loc. Există restaurante pentru toate bugetele. An de an apar localuri noi şi se închid

altele. Bucureştiul vă oferă o paletă largă pentru toate gusturile: fast-food-uri, bistro-uri,

pizzerii, restaurante de lux, cluburi. Cele mai bune restaurante care oferă preparate

româneşti sunt „Bistro Athenaeum” (Str. Episcopului nr. 3, tel. 4021-313.49.00),

„Burebista” (Calea Moşilor nr. 195, tel: 021.210.07.04), „Burebista Vânătoresc” (Str.

Batiştei nr. 14, tel: 021.211.89.29), „Caro” (Str. Barbu Văcărescu 164 A, tel:

021.208.61.00), „Caru’ cu Bere” (Str. Stavropoleos nr. 3-5, tel: 021.313.75.60), „Casa

Bucur” (Str. Poenaru Bordea nr. 2, tel: 021.336.15.92), „Casa Doina” (Şos. Kiseleff nr. 4.

tel: 4021.222.31.79), „Hanul lui Manuc” (Str. Franceză nr. 62-64, tel: 021.313.14.15),

„Jariştea” (Str. George Georgescu nr. 50-52, tel: 021.335.33.38), „La Mama” (Str. Barbu

Văcărescu nr. 3, tel: 021.212.40.86) şi „Vatra” (Str. Brezoianu nr. 23-25, tel:

0721.200.800). În aceste localuri (o parte vă oferă şi spectacole folclorice) vă puteţi

delecta cu specialităţi ca tochitura, ciorba de burtă, sarmalele cu mămăliguţă şi multe

altele. Toate acestea sunt combinate cu vinuri româneşti din cele mai alese soiuri (vă

recomandăm sorturile produse de Cramele Prahova, Murfatlar, Jidvei sau Valea

Călugărească). Şi să ştiţi că vinurile româneşti pot fi comparate cu vinuri alese din Franţa


sau Italia. Percepţia conform căreia românii sunt specializaţi doar în vinurile dulci este

falsă.

Ca fast-food-uri, piaţa bucureşteană este dominată de „Mc Donald’s”, „Kentucky Fried

Chicken (KFC)”, „Pizza Hut”, „Spring Time”. Foarte multe sunt amplasate în centru,

între Piaţa Victoriei şi Piaţa Unirii, dar McDonald’s are multe localuri uri în toate

cartierele importante din Capitală. Fast-food-urile se numără în special printre

preferinţele tinerilor.

5.SFATURI DE CĂLĂTORIE

Bucureşti este un oraş ieftin, dar poate deveni destul de scump, dacă nu reuşiţi să urmaţi

câteva reguli de bază. Învăţarea regulilor şi urmarea lor v-ar putea ajuta să economisiţi

semnificativ în călătoria dumneavoastră în Bucureşti. Aceste învăţăminte vă vor ajuta să

economisiţi bani şi timp, dar şi veţi face unele dintre lucrurile pe care localnicii le fac.

Cazare

1. Luaţi în considerare închirierea unui apartament în regim hotelier în loc de o cameră

la hotel. Există potenţial de economisire dublu în această abordare. În primul rând, costă

mai puţin decât o cameră la un hotel din aceeaşi zonă şi a doua are o bucătărie în ea care

vă va permite să gătiţi propria mâncare, care este considerabil mai ieftin decât cea de la

restaurant.

2. Hotelul care include micul dejun nu este neapărat mai ieftin. Un început de zi perfectă

poate fi doar o cafea mare cu cele mai bune produse de patiserie pe balconul tău din

apartamentul în regim hotelier sau să serviţi micul dejun într-unul din numeroasele

restaurante din Bucureşti. Acest cost, de obicei, este în jurul valorii de 2-4 euro, care este

mult mai ieftin decât ceea ce ai plăti dacă comanyi micul dejun la hotel.

Restaurante

3. Apa de la robinet este potabilă, atât în hoteluri, cât şi în restaurante.

4. Multe restaurante au meniuri de prânz foarte bune. Acesta va costa, de obicei, undeva

între 4-6 euro. Organizați-vă în consecință mese şi aţi putea salva o sumă semnificativă

de bani.

5. Bea la restaurant vinul casei în loc de unul etichetat sau cumpără de la

Supermarket. Vinuri locale poate costa aproximativ 5 de euro pe sticla.


6. La nota de plată se va adăuga în jur de 10%, daca nu specifica pe ea tips inclus.

7. Este bine ca atunci cand intraţi într-un restaurant să studiaţi meniul şi să comandaţi

felurile de mâncare la porţie nu la gramaj. Riscaţi să vă aducă un peşte sau o friptură de

700g şi acest lucru poate fi foarte costisitor.

Schimb valutar

8. Pentru cele mai bune rate de schimb, comision minim şi cel mai mic risc, utilizaţi

cardul de credit. Schimbaţi bani numerar numai la casele de schimb şi urmăriţi să aibă

afişat comison de schimb zero.

9. Aveţi posibilitatea să salvaţi 5-7% prin obtinerea de Lei la ATM-uri locale decăt dacă

cumpăraţi Lei de la o bancă de la domiciliul dumneavoastră.

Apeluri telefonice

10. Nu suna de la hotel. Chiar şi cu tarifele de roaming, telefonul mobil va fi cel mai

probabil o afacere mai bună.

11. Cel mai ieftin mod de a utiliza telefonul mobil atât pentru apeluri, cât şi pentru date

ar fi achiziţionarea unei cartele SIM pre-paid locală (Vodafone, Orange, Telekom). Acest

lucru vă va oferi un număr local cu un cont pre-plătit şi nu veţi avea surprize neplacute

până la sfârşitul călătoriei.

12. Folosiţi un cont preplătit Skype pentru a efectua apeluri telefonice. Acest lucru vă va

permite apeluri gratuite cu un alt cont Skype în cazul în care au acces la internet.

Folosind acest sfat, precum şi cel precedent pentru a efectua apeluri telefonice va reduce

factura de telefon cu 90% sau mai mult.

Cumpărături

11. În cazul în care închiriaţi un apartament în regim hotelier, cumpăra produse

alimentare dintr-una din multele pieţele locale sau supermarket. Este ieftin, în stare

proaspătă şi distractiv.

12. Puteţi merge intr-unul din numeroasele malluri din Bucureşti, acolo veţi găsi

produse de foarte bună calitate la preţuri decente şi puteţi mânca foarte bine la unul

dintre restaurantele din mall.

Internet gratuit

13. Utilizaţi Wi-Fi gratuit în cazul în care sunt disponibile. In Bucureşti poţi spune că ai

"Free WiFi peste tot".


Transport

16. Mersul pe jos între obiective în loc de utilizarea transportul public. Mersul pe jos

între obiectivele turistice este, probabil, cel mai bun mod de a descoperi adevaratul

Bucuresti, în special în jurul centrului oraşului. Pe drum, veţi vedea unele magazine

locale și veţi descoperi că Bucurestiul la fel ca multe orașe europene este foarte usor de

descoperit. Puteţi folosi taxiurile dar înainte de a urca în el asiguraţivă că are trecu pe

uşa din faţă un tarif între 1,39-1,75 lei/km.

17. Transferul individual de la aeroportul Otopeni până la cazare este aproximativ 20

euro pentru 1-4 persoane şi vă puteţi bucura de un scurt tur de oraş panoramic primind

câteva explicaţii de la şofer.

Muzee

18. Muzee din Bucureşti au tarife de intrare accesibile, dar nu uitaţi să luaţi cu

dumneavoastră actul de identitate dacă doriţi să vizitaţi Palatul Parlamentului.

6.TRASEE IN BUCURESTI


6.1Centrul istoric-Principala atractie a Bucurestiului

Principala zonă care merită vizitată în Bucureşti este Centrul istoric, care reuneşte 541

de monumente istorice şi 1200 de clădiri cu valoare ambientală şi peisagistică. Aceasta

este delimitată de Bulevardul Carol la nord, de Calea Călăraşilor la est, de Splaiul Unirii

la sud şi Calea Victoriei la vest. Vechiul oraş s-a dezvoltat începând cu secolul al XV-lea,

în jurul Curţii Domneşti (Vechi). Ruinele acestei cetăţi – în prezent muzeu – se află pe Str.

Franceză nr. 27-31. Dacă nu ştiaţi, de aici a domnit, la jumătatea secolului XV, şi vestitul

voievod Vlad Ţepeş, supranumit în Occident « Dracula ». De altfel, Bucureşti este atestat

documentar în perioada acestui voievod, în anul 1459.

Un alt reper important din zonă este Hanul lui Manuc (Str. Franceză nr. 62-64), cel mai

vechi hotel din Bucureşti, construit între 1804 şi 1808 şi restaurat recent. Concepută în

stil tradiţional românesc, clădirea se remarcă prin balcoanele şi stâlpii de lemn. În

apropierea Hanului lui Manuc se află Cafeneaua Veche (Str. Covaci nr. 1), unul dintre cele

mai vechi localuri de profil din Bucureşti, atestat în 1801 şi funcţional şi în prezent.

Această cafenea era preferată de poetul naţional Mihail Eminescu, care îşi scria aici

editorialele pentru ziarul timpul.

Centrul istoric al Bucureştiului a fost restaurat complet în ultimii ani şi a devenit

principala atracţie turistică a Capitalei României. La ora actuală, centrul istoric are peste

130 de restaurante, baruri, bistrouri, pub-uri, terase şi cluburi. De asemenea, în zonă se

află 6 teatre (majoritatea, de stand-up comedy) şi un cinematograf. Principala arteră

este strada Lipscani, una din cele mai vechi străzi din Bucureşti, astăzi coloana

vertebrală a Centrului Vechi. Pe vremuri i se spunea “Uliţa Mare”, fiind întotdeauna o

stradă destinată comerţului.

Pe strada Lipscani se află şi librăria Cărtureşti Carusel, care şi-a dobândit, pe bună

dreptate, reputaţia de “una din cele mai frumoase librării din lume”. Este amenajată într-

o clădire monument istoric, iar imaginile din interior au făcut înconjurul lumii încă

înainte de lansare.

Centrul istoric al Bucureştiului este o zonă cu viaţă non stop. Majoritatea restaurantelor

se închid în jurul orelor 12.00, unele şi mai târziu, iar barurile, cluburile şi pub-urile sunt

deschise până dimineaţa.


6.2 Pe Calea Victoriei Micul Paris

Dacă doriţi să vă familiarizaţi cu cea mai veche arteră importantă a Bucureştiului, vă

recomandăm o plimbarea pe Calea Victoriei. Strada, denumită iniţial Podul Mogoşoaiei,

datează din timpurile domnitorului Constantin Brâncoveanu, deci de la începuturile

secolului al XVIII-lea. Calea Victoriei porneşte din dreptul cheiului Dâmboviţei şi ajunge

până în Piaţa Victoriei. Numele i-a fost schimbat în octombrie 1878, în cinstea victoriei

Armatei Române din Războiul de Independenţă împotriva Turciei otomane.

Calea Victoriei reprezintă partea Bucureştiului care redă cel mai bine atmosfera de „Mic

Paris”. Primele două clădiri impozante care sar în ochi sunt Muzeul de Istorie a României

(construit de arhitectul român Alexandru Săvulescu) şi Palatul CEC (proiectat de

arhitectul francez Paul Gottereau) – Calea Victoriei 13, învecinat în prezent cu modernul

centru de afaceri „Bucharest Financial Plaza” şi cu Magazinul Victoria, unul dintre cele

mai vechi magazine universale din Capitală, restaurat la începutul anilor 2000.

În apropierea Muzeului de istorie, la intrarea în Centrul istoric, se află o adevărată

bijuterie arhitectonică – Biserica Stavropoleos (Str. Stavropoleos nr. 6). Ridicată în 1724,

în stil brâncovenesc, clădirea a fost complet restaurată în 1904, de către marele arhitect

român Ion Mincu. La intersecţia cu Bulevardul Regina Elisabeta se află Cercul Militar

Naţional (Str. Constantin Mille nr. 1), clădire în stil neoclasic, construită în 1912, după

proiectul arhitectului Dimitrie Maimarola. Pe cealaltă parte a Căii Victoriei se află un

adevărat monument al vieţii boeme şi protipendadei Bucureştiului secolului al XIX-lea:

Casa Capşa (Calea Victoriei 36). Aici se întâlneau nobilii, vizitatorii străini şi artiştii

vremii. Iniţial cofetărie, clădirea este restaurant din 1868, cafenea din 1881 şi hotel din

1886. Renovată la începutul anilor 2000, clădirea a devenit în prezent hotel de 5 stele.

Înaintând, se ajunge în Piaţa Palatului (Piaţa Revoluţiei), locul de unde a izbucnit

Revoluţia română în Bucureşti. Aici puteţi vedea fosta clădire a Comitetului Central al

Partidului Comunist Român, de unde dictatorul Nicolae Ceauşescu a susţinut ultimul

discurs, pe 21 decembrie 1989. Locul este înconjurat de adevărate monumente

arhitectonice – Atheneul Român, inaugurat în 1888, unde se desfăşoară din 2 în 2 ani

Festivalul Internaţional de Muzică clasică George Enescu (Str. Benjamin Franklin 1-3),

fostul Palat Regal, în prezent Muzeul de Artă al României (Calea Victoriei 49-53),

Biserica Kretzulescu (Calea Victoriei 47) şi hotelul de 5 stele Hilton Athenee Palace (Str.

Episcopiei 1-3).


Palatul Regal a fost iniţial o clădire cu două nivele, ridicată în stil neoclasic de către

Prinţul Dinicu Golescu, între 1812 şi 1815. A devenit reşedinţă princiară pe timpul

domnitorului Alexandru Ghica (1834 – 1842). În 1927, un incendiu a provocat avarii

serioase clădirii, care a fost total refăcută între 1930 şi 1937. Aici a fost reşedinţa regilor

României, pornind de la Carol I până la Mihai. În prezent, clădirea găzduieşte Muzeul

Naţional de Artă al României. Aici pot fi admirate peste 100.000 de lucrări care aparţin

unor pictori şi sculptori celebri, atât români, cât şi străini: Rembrandt, El Greco,

Brueghel, Van Eyck, Rubens, Constantin Brâncuşi, Theodor Aman etc.

Construit în 1888, după planurile arhitectului francez Albert Galleron (care a proiectat şi

Banca Naţională a României – clădirea veche), Atheneul Român reprezintă una dintre

cele mai respectate instituţii culturale ale României şi unul dintre simbolurile

Bucureştiului. Aici se desfăşoară în luna septembrie, din 2 în 2 ani, Festivalul

Internaţional de Muzică „George Enescu”, eveniment care atrage foarte mulţi turişti

străini. Următorul festival de acest fel are loc chiar în acest an (2015), între 30 august şi

20 septembrie. Tot aici îşi are sediul Filarmonica Naţională „George Enescu”.

Dacă vă continuaţi drumul spre Piaţa Victoriei, nu ocoliţi Teatrul Constantin Tănase

(Calea Victoriei 33), Teatrul Odeon (Calea Victoriei 40-42), Muzeul Colecţiilor de Artă –

fosta Casă Romanit (Calea Victoriei 111), clădirea Uniunii Scriitorilor, unde se află

faimoasa Sală a Oglinzilor (Calea Victoriei 133-135), Casa Vernescu (Calea Victoriei 133)

şi Palatul Cantacuzino – Muzeul George Enescu (Calea Victoriei 141). De asemenea, tot

aici se află una dintre cele mai vechi clădiri de locuit din Bucureşti – Casa Melik – care în

prezent este Muzeul Theodor Pallady, unul dintre marii pictori români. Datând din a

doua jumătate a secolului al XVIII-lea, ea este caracteristică pentru arhitectura civilă

tradiţională românească prin cerdacul de la etaj, închis cu geamuri, scara interioară din

lemn sau acoperişul cu streaşină lată. Casa poartă numele celui mai important

proprietar al ei, Iacob Melik, un susţinător al acţiunilor revoluţionare de la 1848 şi autor

al lucrării L’Orient devant L’Occident, cel care s-a ocupat de renovarea casei în a doua

jumătate a secolului al XIX-lea, păstrându-i stilul original.

Printre elementele pitoreşti ale Căii Victoriei se numără pasajele acoperite Victoriei sau

Villacross, care asigură legătura cu alte străzi. Acestea constituie vaduri comerciale care

te aruncă în timp, la sfârşitul secolului al XIX-lea, în „Micul Paris”. Macca-Villacrosse este

singurul pasaj în accepţiunea occidentală a cuvântului. Inaugurat în 1891, acesta asigură

legătura între Calea Victoriei şi Strada Eugeniu Carada.


Calea Victoriei este cel mai important vad comercial al Bucureştiului. Aici puteţi găsi cele

mai multe magazine de firmă, precum Gucci sau Emporio Armani, precum şi multe

hoteluri de 3-5 stele.

6.3Piata Victoriei – Şoseau Kiseleff

Piaţa Victoriei şi-a schimbat dramatic înfăţişarea în ultimii 25 de ani. Dacă acum 100 de

ani era un loc liniştit, de promenadă, acum ea reprezintă una dintre zonele „fierbinţi” ale

Bucureştiului, dominată de centre de afaceri construite în ultimii ani, unele dintre ele,

adevăraţi „zgârie nori” ai Capitalei, precum şi de Palatul Victoria, clădirea Guvernului

României. Edificiul a fost construit în 1937, după planurile arhitectului Duiliu Marcus.

Pe partea opusă se află Muzeul de istorie naturală „Grigore Antipa” (Şos. Kiseleff), ridicat

în 1905 şi recent modernizat, cu o colecţie de exponate unică în Europa, adevărată

atracţie pentru copii, adolescenţi şi pentru pasionaţii ştiinţelor naturale.

Din Piaţa Victoriei spre nord pornesc încă două artere importante: Şoseaua Kiseleff şi

Bulevardul Aviatorilor. Ambele bulevarde sunt încadrate de parcuri şi de multă

vegetaţie. Pe Şoseaua Kiseleff se află încă două muzee importante: Muzeul Naţional de

Geologie (Şos. Kiseleff 2) şi Muzeul Ţăranului Român (Şos. Kiseleff 3) – ultimul, amplasat

în clădirea care până în 1989 a găzduit Muzeul Partidului Comunist Român. Construcţia,

începută în 1912, a fost finalizată în 1939. Proiectul îi aparţine lui N. Ghika-Budeşti,

student al celebrului arhitect Ion Mincu – un inovator care a îmbinat stilul neoclasic cu

stilul popular românesc.

Mergând spre nord pe Şos. Kiseleff se ajunge la Arcul de Triumf (Piaţa Arcul de Triumf),

o versiune la scară mai mică a celebrului monument parizian. Arcul comemorează

victoria Armatei Române în primul Război Mondial. Construcţia lui a început în 1922,

pentru a marca încoronarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria – primii suverani ai

României Mari. Însă forma actuală a Arcului de Triumf a fost dată în 1936, de către

arhitectul Petre Antonescu.

În secolul al XIX-lea, Şoseaua Kiseleff era principala arteră de promenadă a

bucureştenilor, care ieşeau la plimbare pe jos sau în vestitele birje (din acea perioadă

datează sintagma „La bulivar, birjar!).


6.4 Parcul Herăstrău – Muzeul Satului– Piața Presei

În zona Bulevardului Aviatorilor şi a Şoselei Kiseleff se află cel mai mare parc al

Bucureştiului – Herăstrău. Amenajat în jurul lacului cu acelaşi nume, între 1931 şi 1936,

acoperă o suprafaţă de circa 200 de hectare. În prezent, parcul oferă amenajări pentru

diverse sporturi, locuri de joacă pentru copii, restaurante şi terase, plimbări pe lac cu

vaporaşe. În nordul Parcului, în dreptul Şoselei Nordului, se află un al doilea

conglomerat de restaurante şi terase, după Centrul istoric. Majoritatea restaurantelor

sunt de top şi zona reuneşte actuala protipendadă a Capitalei.

Însă principala atracţie din parc o constituie Muzeul Satului (Şos. Kiseleff 28-30),

inaugurat în 1936, cu sprijinul Fundaţiei Culturale Principele Carol. Primul coordonator

al muzeului, care a supervizat şi lucrările, este sociologul Dimitrie Gusti. Pe o suprafaţă

de 10 hectare pot fi admirate tipuri de locuinţe, biserici şi amenajări rurale de pe tot

cuprinsul ţării, unele datând de peste 100 de ani. Acestea au fost transportate, piesă cu

piesă, din locaţiile originale, majoritatea având ca material de construcţie lemnul. În faţa

Muzelui Satului, pe Şoseaua Kiseleff, se află şi sediul Ministerului Culturii.

La capătul nordic al Şoselei Kiseleff se află Piaţa Presei Libere, dominată de Casa Presei

Libere (Piaţa Presei Libere 1). Edificiul a fost construit de o echipă condusă de arhitectul

Horia Maicu în 1956, în stilul stalinist al Universităţii Lomonosov. Tot aici se află sediul

ROMEXPO (Bd. Mărăşti 65-67), cel mai important complex de târguri şi expoziţii din

România, complexul hotel Pullman – World Trade Center – World Trade Plaza (Bd.

Expoziţiei 1) şi City Gate Towers, unicul complex format din două turnuri gemene din

Bucureşti.

6.5 Raul Dambovita

„Dâmboviţa, apă dulce, cin’ te bea nu se mai duce”. Era cândva o vorbă legată de micul

râu care separă Bucureştiul în două. În partea vestică a oraşului se află Lacul artificial

Ciurel, de unde Dâmboviţa curge mai departe, spre centru. Prima parte a arterei care

încadrează râul se numeşte Splaiul Independenţei. După barajul Ciurel, pe partea stângă

se află complexul studenţesc Regie – Grozăveşti. Aici se află multe cluburi şi localuri,

unde puteţi gusta viaţa de noapte studenţească. Pe cealaltă parte se află centre noi de

afaceri şi sediul provizoriu al Primăriei Municipiului Bucureşti (Splaiul Independenţei


291-293), amplasat aici până la restaurarea vechiului sediu, de pe Bd. Regina Elisabeta

47).

Pe traseul Dâmboviţei, între Regie şi Grozăveşti, se află una dintre cele mai

spectaculoase realizări arhitectonice recente – Pasajul Basarab. Acesta unește sectoarele

1 și 6 între Şoseaua Nicolae Titulescu şi Şoseaua Grozăvești. A fost construit cu scopul de

a fluidiza traficul în zona de Nord-Vest a capitalei și de a completa inelul interior de

circulație al Municipiului București. Pasajul beneficiază de două benzi de circulație pe

sens și două linii de tramvai. În zona de Nord construcția se compune dintr-un pod

hobanat cu o înălțime a pilonilor de 84 de metri. Acesta supratraversează Calea Griviței,

calea ferată și intersecța dintre Bulevardul Dinicu Golescu şi Şoseaua Orhideelor.

Odată ajunşi la Podul Eroilor, pe partea stângă se observă o clădire mamut neterminată,

a cărei construcţie a început pe vremea lui Nicolae Ceauşescu. Iniţial trebuia să fie sediul

Muzeului Naţional de Istorie, apoi Casa Radio. Acum 10 ani începuseră aici lucrări

pentru crearea unui modern centru comercial şi de afaceri, proiect abandonat între timp.

Astfel, clădirea a rămas unul dintre puţinele vestigii comuniste abandonate în timpul

lucrărilor, restul fiind, din fericire, finalizate în special în ultimii 10-15 ani.

Pe partea dreaptă se află cel mai mare spital din Bucureşti – Spitalul Universitar (Bd.

Eroilor 169). Din dreptul podului Eroilor porneşte, spre vestul oraşului, Bulevardul

Eroilor, la capătul căruia se întrezăreşte clădirea Academiei Militare Române (Şos.

Panduri 60), construită în 1939. Această clădire a fost, în timpul celui de-al doilea Război

Mondial, sediul consilierilor militari germani fiind, practic, ultimul bastion al nazismului

din România.

Tot în zonă se află clădirea Facultăţii de Medicină (Splaiul Independenţei 204), ridicată

în 1902, în stil neoclasic francez, după planurile arhitectului Louis Pierre Blanc, Palatul

Cotroceni (Bd. Geniului 1) – unde se află atât Preşedinţia României, cât şi Muzeul

Naţional Cotroceni – şi Grădina Botanică (Şos. Cotroceni), un adevărat paradis al

plantelor, care merită vizitată în special la sfârşitul lunii octombrie, datorită culorilor

toamnei târzii. În această zonă exista cândva un lac superb, înconjurat de pădurile

(codrii) Vlăsiei.

Dacă urmăm cursul Dâmboviţei, spre Piaţa Unirii, întâlnim clădirea Operei Naţionale (Bd.

Mihail Kogălniceanu 70-72). Construită în stil clasic, în 1953, aceasta are o sală cu 2200

de locuri. În faţa clădirii poate fi admirată statuia marelui compozitor român George

Enescu. Tot aici se află bisericile Sf. Elefterie Vechi (Str. Elefterie 15 bis), ridicată pe


dealul Cotrocenilor în 1744, Sf. Elefterie Nou (ridicată în 1935, una dintre cele mai mari

şi impozante biserici din Bucureşti), Monumentul Eroilor Sanitari şi Biserica Sf. Spiridon

Vechi (Piaţa Naţiunilor Unite 2). Ultima, una dintre cele mai mici biserici din Bucureşti, a

fost construită în secolul al XVIII-lea şi demolată în 1985, în timpul sistematizării

comuniste. Clădirea a fost refăcută din temelii după 1989, picturile de interior şi toate

obiectele fiind, din fericire, salvate înainte de demolare.

Pe malul drept al Dâmboviţei, în zona Izvor, puteţi admira o panoramă a imensului Palat

al Parlamentului, flancat de Parcul Izvor. În apropierea Pieţei Unirii se află impozantul

Palat al Justiţiei (Splaiul Independenţei 5), recent restaurat. Construcţia clădirii a

început în 1890, după planurile arhitectului Adrian Ballu, şi a fost finalizată în 1895, de

către Ion Mincu. Faţada, decorată de către Karl Storck, reprezintă Forţa şi Prudenţa.

Piaţa Unirii, şi ea total schimbată în ultimii 30 de ani faţă de cum era în trecut, datorită

sistematizărilor, este marcată de o panoramă impresionantă şi de fântânile impozante,

amenajate în anii 80. Mai departe merită văzute bisericile lui Bucur Ciobanul (Splaiul

Unirii 12) – care se spune că este cea mai veche biserică din Capitală, întemeiată de

fondatorul legendar al Bucureştiului, ciobanul Bucur, şi Radu Vodă (Str. Radu Vodă 24 A).

Ambele lăcaşe de cult au fost strămutate de pe amplasamentul iniţial, din cauza

demolărilor, pentru a face loc unor blocuri de locuinţe. Tot în zonă se află sediul

Bibliotecii Naţionale a României, sediul Operetei Române şi sediul Camerei de Comerţ şi

Industrie a României, clădirii moderne, de bun gust.

Deşi Dâmboviţa nu este spectaculoasă asemeni Dunării în Viena şi Budapesta sau a Senei

în Paris, ea conferă Bucureştiului o atmosferă aparte, intimă. Străzile au fost

sistematizate, de-a lungul istoriei, în funcţie de cursul râului, care se schimba adesea.

Cursul Dâmboviţei a fost sistematizat în două rânduri: 1880-1883 şi 1982-1986. Deşi

Dâmboviţa nu este navigabilă decât pe mici porţiuni, cu ambarcaţiuni mici, din cauza

nenumăratelor diguri, pe ea se poate practica pescuitul de agrement.

6.6 Bulevardul Regina Elisabeta-Regele Carol

Pe lângă Calea Victoriei, o altă arteră preferată de către protipendada bucureşteană era

artera Regina Elisabeta – Regele Carol I, care porneşte din dreptul Operei Naţionale

Române. Aici se află clădirea Facultăţii de Drept, construită după planurile arhitectului


Petre Antonescu, în 1935. Mai departe se găseşte Liceul Gheorghe Lazăr, construit în

1890 şi dedicat marelui dascăl ardelean care a fost întemeietorul primei şcoli superioare

în limba română şi care a predat şi la Liceul Sf. Sava din Bucureşti.

Lângă Liceul Lazăr se află vestitul Parc Cişmigiu, cea mai veche şi cea mai romantică

grădină din Bucureşti, care se întinde pe 16 hectare şi este realizată în stilul clasic al

grădinilor englezeşti. Pe locul parcului era cândva o mlaştină. În 1847, în timpul

principelui George Bibescu, grădinarul peisagist Wilhelm Mayer a fost chemat special de

la Berlin pentru a amenaja noul parc, care a fost inaugurat oficial în 1854. În parc pot fi

admirate monumente precum Rotonda Scriitorilor, Monumentul Eroilor Francezi sau

Izvorul Eminescu. Cişmigiu este înconjurat de edificii de mare valoare arhitecturală şi

estetică, printre care se numără Palatul Kretzulescu, actualul sediu al Centrului

European de Învăţământ Superior al UNESCO. Palatul, care a aparţinut familiei

Kretzulescu, a fost construit la începutul secolului al XX-lea după planurile arhitectului

Petre Antonescu în stilul Renaşterii franceze.

Un alt obiectiv interesant este hotelul Bulevard (fostul „Grand Hotel de Boulevard”), Bd.

Regina Elisabeta 21, restaurat recent dar transformat în prezent în centru de afaceri şi

de evenimente. Acesta a fost prezentat într-o manieră originală, cu mult şarm şi umor,

de către scriitori de talia lui I.L. Caragiale sau Onisifor Ghibu. Construit în 1885, după

planurile arhitectului Alexandru Orăscu, hotelul, frecventat de protipendada

bucureşteană, a găzduit, în perioada interbelică, Librăria „Alcalay”. În capătul

Bulevardului Regina Elisabeta se află Piaţa Universităţii, dominată de clădirea

Universităţii – a cărei construcţie a început în 1857, tot după proiectul arhitectului

Orăscu, unul dintre primii urbanişti moderni ai Bucureştiului. Tot în această piaţă se află

statuile lui Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Lazăr, Spiru Haret şi Mihai Viteazul. În zona

statuilor se află o piaţetă amenajată acum 3 ani, spaţiu care reuneşte aproape tot timpul

anului festivaluri, concerte şi evenimente. An de an, aici, pe parcursul lunii decembrie,

are loc, din 2012, „Bucharest Christmas Market”, o piaţă de Crăciun care poate rivaliza cu

pieţele de Crăciun mai tradiţionale din Viena, Praga, Munchen ori Budapesta. Sub acest

scuar se află cea mai mare parcare subterană din Bucureşti.

Un farmec aparte îl conferă zonei şi vestitul Pasaj al Universităţii, un adevărat mini-

centru comercial, unde puteţi găsi câteva cafenele şi fast food-uri, librării, florării

precum şi un Centru de informare turistică a Bucureştiului. Din când în când, Pasajul

Universităţii găzduieşte şi evenimente precum mini-târguri, spectacole etc.


La intrarea în pasaj, sub zidurile Universităţii, se află „ceasul de la Universitate”, poate

cel mai cunoscut loc de întâlnire din Bucureşti.

Mai departe, spre est, Bulevardul Regina Elisabeta continuă cu Bulevardul Carol I. Unul

dintre obiectivele întâlnite pe această arteră este Biserica armenească, construită între

1911 şi 1915, în stil armenesc, după planurile arhitectului Maimarolu, căruia i se

datorează şi Cercul Militar. Arhitectura bisericii este inspirată de cea a catedralei din

Echmiadzin, centrul spiritual al Armeniei. În acelaşi loc a mai existat o biserică

armenească, construită în 1743 şi reconstruită în 1781, după un incendiu. În curte se

remarcă un monument în memoria genocidului armean, o fântână şi un bust al

generalului Andranik.

6.7 Artera Bd.Bratianu-Bălcescu-Magheru-Lascăr Catargiu

Bulevardele I.C. Brătianu – Nicolae Bălcescu – Gheorghe Magheru – Lascăr Catargiu

reprezintă cea mai importantă arteră care traversează Bucureştiul de la nord la sud.

Porneşte din Piaţa Unirii – cea mai mare piaţă a Capitalei – ajunge la kilometrul zero al

oraşului, aflat în Curtea Bisericii Sfântu Gheorghe – unde se află moaştele domnitorului

Constantin Brâncoveanu, trece prin Piaţa Universităţii, loc încărcat de istorie şi

semnificaţii şi continuă cu bulevardele Bălcescu şi Magheru. Cele două au constituit una

dintre cele mai avangardiste artere din Europa în perioada interbelică. Bulevardul

Magheru se termină în Piaţa Romană, urmându-i Bulevardul Lascăr Catargiu – una din

cele mai frumoase artere din Bucureşti – care se termină în Piaţa Victoriei.

Bulevardele Bălcescu şi Magheru au reprezentat în epoca interbelică un bulevard unic în

Europa, prin modernitatea sa. Era artera care semăna cel mai mult cu cele americane,

precum 5th Avenue. Clădirile înalte, geometrice, luau locul arhitecturii clasice, într-un

experiment arhitectonic rar întâlnit în Europa. Bulevardul Magheru este şi una din cele

mai scumpe artere comerciale din lume, conform Cushman & Wakefield, situându-se din

acest punct de vedere pe locul 55 în topul mondial.

Printre cele mai importante monumente întâlnite de-a lungul acestei artere se numără,

de la sud la nord, Biserica Bărăţia (cea mai veche biserică romano-catolică din Bucureşti,

atestată prima dată la 24 februarie 1578, când este pomenită o biserică din lemn a


catolicilor, foarte probabil servită de frati misionari franciscani, însă refăcută în

nenumărate rânduri), Biserica Sfântu Gheorghe (cea mai importantă ctitorie eclesială a

Sfântului Martir şi Voievod Constantin Brâncoveanu (1688-1714) şi singura lui ctitorie

din Capitală), kilometrul zero (monument situat în faţa Bisericii Sf. Gheorghe, conceput

de arhitecţii Horia Creangă şi Ştefan Niculescu şi materializat de sculptorul Constantin

Baraschi în 1938) şi ansamblul Colţea (Biserica Colţea a fost ridicată în jur de 1701 –

1702 de către Mihail Cantacuzino, iar câţiva ani mai târziu, lângă acest lăcaş de cult, s-a

ridicat şi un spital cu un medic chirurg şi 24 de paturi pentru bolnavi; Spitalul Colţea a

fost ridicat în etape, între 1831-1862, însă forma sa actuală, în stil clasic, a fost

construită în 1887). În dreptul Pieţei Universităţii întâlnim Palatul Ministerului

Agriculturii (construită în anul 1895 după planurile arhitectului Louis Pierre Blanc, este

una dintre puţinele clădiri publice din Bucureşti care şi-a păstrat destinaţia iniţială),

Palatul Suţu (în prezent Muzeul de istorie al Municipiului Bucureşti - una dintre cele mai

vechi reşedinţe aristocratice din Bucureşti şi unul dintre puţinele imobile, care au rămas

nemodificate de mai bine de 150 de ani, construit de Costache Suţu după planurile

arhitecţilor Conrad Schwink şi Johann Veit între anii 1833 şi 1835), Palatul Universităţii,

Biserica Italiană (realizată de arhitecţii Mario Stoppa şi Giuseppe Tirabosch, care au

proiectat-o după modelul Bisericii Santa Maria delle Grazzie din Milano, construită în stil

vechi lombard, şi sfinţită în 1916), Casa lui D.A.Sturdza (Librăria Cărtureşti) şi

Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” (în prezent în restaurare, clădirea a

fost inaugurată în toamna anului 1910, de către proprietarul ei, amiralul Vasile Urseanu,

un mare pasionat de astronomie).

6.8.Calea Dorobanti

Calea Dorobanţi este una dintre cele mai vechi străzi din Bucureşti. Zona din jurul străzii

a fost concepută şi construită de la bun început pentru a forma un cartier exclusivist.

Numele străzii a fost dat în 1878 în amintirea trupelor de dorobanţi care au luptat la

Plevna, Vidin şi Griviţa în cadrul Războiului de Independenţă al României.

Artera porneşte din dreptul Pieţei Lahovary, situată în proximitatea Pieţei Romane. Aici

se află unul dintre cele mai înalte hoteluri din Bucureşti, fostul hotel „Dorobanţi”,

denumit acum Howard Johnson Grand Plaza. Un prim monument istoric este "Casa

Lahovary", construită de Ion Mincu în 1886, la solicitarea generalului Iacob Lahovary,


considerată una dintre primele clădiri ale celebrului arhitect în stil neoromânesc,

servind ca prototip pentru alte construcţii realizate în această manieră în alte diferite

zone ale Bucureştilor. În structura sa se îmbină, în mod armonios, elemente ale

arhitecturii vernaculare cu cele inspirate de arhitectura medievală românească, mai ales

în ceea ce priveşte folosirea ceramicii colorate smălţuite.

A doua parte a Căii Dorobanţi îmbină vechiul cu noul, fiind dominată şi de blocuri de

locuinţe construite în perioada comunistă, cu centre comerciale la parter, sau de centre

de afaceri construite în ultimii 10 ani. Aici se află şi unul dintre cele mai mari şi de

prestigiu licee din Bucureşti – „Colegiul Ion Luca Caragiale”. Premergătorul acestuia a

fost "Şcoala de Aplicaţie a Şcolii Normale Superioare", înfiinţată în 1895 datorită

demersurilor lui Alexandru Odobescu. La intervenţia cunoscutului pedagog Ion

Radulescu - Pogoneanu, s-a hotărât, în 1922, mutarea acestei şcoli într-o nouă

construcţie de pe Calea Dorobanţi care a fost dată în folosinţă treptat până în 1948.

Iniţial, această unitate de învăţământ a luat numele lui Titu Maiorescu, iar, din anul

şcolar 1954/55 – „I.L. Caragiale”.

Porţiunea nordică a Căii Dorobanţi este considerată, pe drept cuvânt, un cartier de lux,

aici fiind ridicate o serie de construcţii de tip vilă, bine conservate până în ziua de azi.

Tot aici, în zona Pieţei Dorobanţi, se află o serie de cafenele şi restaurante de lux,

frecventate de oamenii cu bani. Spre capătul nordic al Căii Dorobanţi se află clădirea

Televiziunii Naţionale Române, al cărei turn iese în evidenţă de la o distanţă mare.

Proiectat de arhitectul Tiberiu Ricci, sediul Televiziunii Române era la momentul

inaugurării, în 1970, una dintre cele mai moderne clădiri din Europa. Destinat la început

spaţiilor de redacţie, Turnul TVR a fost construit după planuri de protecţie antiseismică

de tip japonez. Istoria în cifre a televiziunii notează că la Turnul TVR, înalt de 74 m până

la vârful antenei (care cântăreşte 8,5 tone), au lucrat 1.000 de muncitori. La amplul

proiect de construcţie au fost implicați 76 de proiectanţi. În decembrie 1989, din sediul

Televiziunii Române s-a transmis în direct căderea regimului comunist.

Calea Doboranţi se termină la Piaţa Charles de Gaulle, de unde începe şi Parcul

Herăstrău. Aici, în ultimii ani, s-au mai construit câţiva mici „zgârie nori” ai Capitalei,

dintre care se remarcă „Charles de Gaulle Plaza”. Clădirea are 16 etaje, cea mai mare

parcare subterană din România şi cel mai rapid ascensor din ţară. În 2005, acesta era cel

mai mare imobil de birouri din România. Merită remarcat spaţiul interior al clădirii,

amenajat gen curte interioară


6.9 Cartierele comuniste de blocuri

În perioada comunistă, în special în anii 60-70-80, cartierele vechi de periferie, cu case

mici, insalubre uneori, care aveau mai mult aspecte de sate, au fost demolate pentru a

face loc cartierelor de blocuri. De asemenea, Bucureştiul s-a extins şi în zone anterior

virane cu astfel de locuinţe de masă.

Cartierele de blocuri erau destinate oamenilor muncii, mulţi dintre ei sosiţi din afara

Capitalei, o dată cu dezvoltarea industrializării. Pe de altă parte, începând cu 1982, la

ordinele lui Nicolae Ceauşescu, a fost demolat şi o parte din centrul Bucureştiului, în

cadrul aşa numitei sistematizări. În locul vechilor case au fost construite tot blocuri, care

urmau să încadreze Casa Poporului (actualul Palat al Parlamentului). Însă aceste blocuri

centrale nu mai erau destinate muncitorimii, ci elitei comuniste. Astfel de cartiere sunt

„Centrul Civic” şi Bulevardul Unirii (fostul Bulevard „Victoria Socialismului”).

Dintre cartierele mari de blocuri ale Bucureştiului menţionăm Titan – Balta Albă şi

Pantelimon (est), Berceni (sud), Rahova (sud vest), Drumul Taberei şi Militari (vest),

Bucureştii Noi (nord vest), Tei şi Colentina (nord est).

În special în anii 60-70, cartierele de blocuri erau construite „cu cap” – aveau distanţe

rezonabile între blocuri, spaţii de joacă, parcuri. În ultimii ani ai comunismului, nu s-a

mai ţinut cont de aceste aspecte şi de gradul de confort.


Toate cartierele de blocuri mari au un parc central, cu lac, spaţii de joacă şi de agrement

etc. De altfel, Bucureştiul este unul dintre oraşele europene cu cele mai multe parcuri. De

exemplu, cartierul Titan – Balta Albă are Parcul I.O.R., cartierul Berceni are Parcul

Tineretului, cartierul Drumul Taberei are Parcul Drumul Taberei iar cartierul Tei are

Parcul Tei.

Cartierul Titan, în est, a cărei construcţie a început la finele anilor 1960, a ajuns în 20 de

ani cel mai mare „ansamblu rezidenţial” din Capitală, cu circa 200.000 de locuitori, iar în

paralel au fost începute de asemenea lucrările pentru cartierele Drumul Taberei şi

Militari, în vest, privite pe atunci ca un ansamblu întreg, şi Berceni, în sud. Cartierele

erau ca nişte oraşe-satelit, limitrofe Bucureştiului, nefiind legate de oraş prin nicio şosea

importantă. A doua etapă a dezvoltării rezidenţiale a presupus legarea acestor

„minioraşe” de Bucureşti. La începutul anilor '70 au fost construite marile artere care

legau cartierele de centrul oraşului: Giurgiului, Iuliu Maniu, Colentina sau Calea Moşilor.

6.10.Bucuresti Zgarie Norilor-Cartierul Floreasca-Pipera

Dacă înainte aici erau o platformă industrială, alături de multe spaţii virane, în ultimii

ani, zona Floreasca - Pipera a devenit un adevărat cartier al turnurilor. Aici se află cea

mai înaltă clădire din România – Sky Tower (Calea Floreasca nr. 246C) – cu 37 de etaje şi

o înălţime de 137 de metri. Sky Tower se află în ansamblul Floreasca City Center, care

găzduieşte şi Promenada, unul dintre cele mai elegante şi avangardiste mall-uri din

Bucureşti. În zonă se află şi alte clădiri cu înălţimi de peste 50 de metri, multe dintre ele

sedii ale unor corporaţii internaţionale. Şi la ora actuală, sunt în construcţie sau

dezvoltare şi alţi „zgârie nori” în zonă, cu între 15 şi 25 de etaje, care promite să devină

un „La Defence” avangardist al Bucureştiului – căruia nu degeaba i se spune „Micul

Paris”.

Tot aici se află unul dintre cele mai pitoreşti hoteluri din Bucureşti – Hotel Caro. Situat

pe malul Lacului Tei, într-o zonă verde, hotelul are aspect de resort de vacanţă şi îţi dă

impresia că te afli în afara tumultului oraşului. Înainte, aici se afla tot un complex

industrial: Fabrica de Glucoză. Hotelul, construit în stil german, păstrează culoarea

cărămizie a vechii fabrici.

7.CE VIZITAM ÎN BUCUREȘTI


7.1CLĂDIRI ISTORICE ŞI MONUMENTE

Palatul Elisabeta (Şos. Kiseleff 28 bis)

Palatul Elisabeta este locuinţa din Bucureşti a Regelui Mihai al României. Palatul a fost

proiectat în 1930 de către arhitectul Duiliu Marcu într-o combinaţie de stil maur şi

brâncovenesc. A fost construit în 1936 pentru Regina Elisabeta a Greciei, născută

Principesă a României, prima fiică a Regelui Ferdinand I al României şi a Reginei Maria a

României, soră a Regelui Carol al II-lea al României. Palatul nu a fost locuit prea mult de

către fosta regină a Greciei, deoarece aceasta s-a retras la reşedinţa ei de la ţară, Castelul

Banloc. După bombardarea Palatului Regal de pe Calea Victoriei, la 24 august 1944,

Regele Mihai I a cerut permisiunea mătuşii sale de a-şi muta curtea, temporar, în palatul

Elisabeta. Într-unul dintre saloanele de la etaj, Regele Mihai a fost forţat să abdice aici, în

biroul său de lucru, la 30 decembrie 1947. Palatul s-a aflat în proprietatea Principesei

Elisabeta până la naţionalizarea lui în 1948. Palatul a folosit, în trecut, ca reşedinţă de

oaspeţi pentru mulţi şefi de stat care au vizitat România, printre care s-au numărat

preşedintele Statelor Unite ale Americii, Richard Nixon şi fostul rege al Spaniei, Juan

Carlos.

Academia de Ştiinţe Economice (Piaţa Romană nr. 6)

Clădire construită în 1926, în stilul clasic şi renascentist francez, după planurile

arhitecţilor Gr. Cerchez şi Van Saanen-Algi. Construcţia a fost extinsă în 1954 şi 1967,

prin adăugarea unor corpuri noi. Este de remarcat pasajul aerian care leagă clădirea

veche de cea nouă a instituţiei. Frescele interioare (în special cele din Amfiteatrul din

clădirea veche) sunt pictate de O. Greceanu şi C. Cuţescu-Storck, reprezentând istoria

comerţului românesc.

Arcul de Triumf (Piaţa Arcul de Triumf)

Primul Arc de Triumf a fost ridicat în grabă, în 1878, pentru parada trupelor întoarse din

Războiul de Independenţă. Deoarece era construit din materiale uşoare, monumentul s-a

deteriorat. O nouă construcţie provizorie a fost prilejuită de parada din 1922 a trupelor

participante la primul Război Mondial, pentru realizarea statului naţional unitar.

Reconstruit din piatră în anii 1935-1936, după planurile arhitectului Petre Antonescu,


monumentul are o înfăţişare clasică, fiind o replică mai mică a Arcului de Triumf din

Paris. Monumentul, unul din simbolurile actuale ale Capitalei, a fost împodobit cu

sculpturi din piatră şi inscripţii. Textul de pe faţade a fost compus de istoricul Nicolae

Iorga.

Ateneul Român

Ateneul Român este o sală de concerte din Bucureşti, situată pe Calea Victoriei, în Piaţa

George Enescu (în partea nordică a Pieţei Revoluţiei). Clădirea, care este realizată într-o

combinaţie de stil neoclasic cu stil eclectic, a fost construită între 1886 şi 1888, după

planurile arhitectului francez Albert Galleron. În prezent, adăposteşte şi sediul

Filarmonicii „George Enescu”. Ateneul Român a fost ridicat în Grădina Episcopiei, teren

ce aparţinea familiei Văcăreştilor. Mulţi contemporani au criticat amplasamentul ... căci

locul ales era socotit ca fiind prea departe de centrul oraşului şi foarte greu de ajuns, mai

cu seamă iarna. Nu avea statul destule terenuri centrale, trebuia oare neapărat ales acest

loc "la marginea oraşului"? În 1886 a început construcţia actualului edificiu; o parte din

fonduri au fost adunate prin subscripţie publică, la îndemnul Daţi un leu pentru Ateneu.

La recomandarea arhitectului francez Charles Garnier, autorul Opéra Garnier din Paris,

planurile clădirii au fost concepute de arhitectul francez Albert Galleron, în aşa fel încât

să se poată folosi fundaţia deja turnată a manejului început de „Societatea Equestra

Română”. Clădirea a fost inaugurată la 14 februarie 1888.

În 1935, la initiaţiva compozitorului George Enescu, au fost strânse fonduri pentru

construcţia orgii de concert, amplasată în fundalul scenei. Orga a fost construită de firma

E.F. Walcker & Co. Ludwigsburg Württemberg şi a fost inaugurată la 22 aprilie 1939

printr-un concert susţinut de Franz Schütz, director al Hochschule für Musik din Viena.

(Aceeaşi firmă construise în 1910-1912 orga care este instalată în Biserica Evanghelică

C.A. Bucureşti care se află în apropiere de Ateneu).

Ateneul a fost consolidat, restaurat şi modernizat în perioada 1994-2004 de arhitectele

Ana Branişte, Raluca Nicoară şi Gabriela Mindu împreuna cu inginerii Dragoş Badea şi

Silvia Caraman. A fost redeschis în 2005, cu ocazia ediţiei a XVII-a a Festivalului

Internaţional George Enescu, eveniment internaţional care se organizează aici, din doi în

doi ani.


Cercul Militar Naţional (Str. Constantin Mile 1)

Clădirea a fost ridicată în 1912, pe locul fostei mănăstiri Sărindar. Capodoperă a

arhitecturii neoclasice, este realizată după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu.

Casa Presei Libere (Piaţa Presei Libere 1)

Edificiu impresionant, unul dintre cele mai mari din Bucureşti, construit în 1956, după

planurile arhitectului Horia Maicu. Clădirea este ridicată în stilul Universităţii

Lomonosov din Moscova şi a Palatului Ştiinţei şi Culturii din Varşovia. Iniţial era sediu

doar pentru ziare şi tipografii. Acum este şi sediul Bursei de Mărfuri Bucureşti, precum

şi sediul unor televiziuni.

7.2 Biserici și lăcașe de cult

CATEDRALA PATRIARHALĂ ORTODOXĂ ROMÂNĂ (Str. Mitropoliei nr. 1). Ctitorie

din 1656 a domnitorului Constantin Vodă Şerban. Este terminată şi pictată în timpul

domnitorului Radu Leon (1664-1668). Catedrală mitropolitană a Ţării Româneşti (1668

– 1925), apoi Catedrală Patriarhală a României. Lângă biserică se află Palatul

Mitropolitan (1708) şi fostul Palat al Parlamentului (1907), edificiu monumental aflat

acum în custodia Patriarhiei.

BISERICA CURTEA VECHE (SF. ANTON) (Str. Şepcari nr. 22 bis). este cea mai veche

biserică atestată din Bucureşti, ctitorie a domnului Mircea Ciobanul, în timpul primei

sale domnii, între anii 1545-1554. Edificiul amplasat în centrul vechi al Bucureştiului,

Lipscani, fosta Curte Veche, a servit timp de două secole drept loc de încoronare a

domnilor Ţării Româneşti. Biserica poartă hramurile Buna Vestire şi Sfântul Anton. Este,

de asemenea, unul dintre cele mai vechi monumente din Capitală.

BISERICA LUI BUCUR (Splaiul Unirii 12). A funcţionat în trecut ca paraclis al

mănăstirii Radu Vodă. Biserica nu are o datare exactă până în prezent. De-a lungul

vremii istoricii şi cei care au cercetat originile construţiei au oferit diferite datări şi

variante de construcţie a edificiului. Astfel unii cercetători vorbesc de o construcţie într-

un stil specific secolului XVIII, alţii, conform legendei, consideră că biserica este ctitoria


ciobanului Bucur, aici fiind înainte o biserică de lemn, de numele acestuia fiind legată şi

etimologia numelui Bucureşti, fiind astfel cea mai veche biserică din Bucureşti.

BISERICA SF. GHEORGHE NOU (Str. Cavafii Vechi 6). Construcţia clădirii începe în

1670, la ordinele lui Antonie Vodă. Biserica este finalizată în 1707, de către domnitorul

Constantin Brâncoveanu. La vremea respectivă era considerată drept una dintre cele

mai frumoase biserici din Bucureşti. Aici se află mormântul lui Brâncoveanu, decapitat la

Istanbul, împreună cu soţia şi cu fiii săi. Tot aici este înmormântat şi domnitorul fanariot

Constantin Mavrocordat (1716-1719).

BISERICA BĂRĂŢIA (Str. Bărăţiei 27). Cea mai veche biserică romano-catolică din

Bucureşti, aflată chiar în centrul Bucureştiului, la kilometrul 0 al României. Este atestată

încă din secolul al XIV-lea, când a fost ridicată pentru a servi călătorilor care străbăteau

târgul aflat la confluenţa dintre Orient şi Occident. Aici slujeau fraţi misionari catolici

(„Bărăţia” însemnând „Frăţia”). Distrusă de mai multe ori de incendii şi inundaţii,

biserica a fost refăcută de fiecare dată de către nobilii italieni şi de către misionarii

franciscani.

BISERICA ARMENEASCĂ (Bd. Carol I 43). Construită iniţial în secolul al XVIII-lea, a fost

refăcută în perioada 1911-1915, sub supravegherea arhitectului D. Maimarolu. Picturile

în stil bizantin au fost realizate de M. Rădulescu, iar decoraţiile în lemn au fost făcute de

către sculptorul Babic. În curtea bisericii se află Casa de Cultură Armeană, Muzeul

Comunităţii Armeneşti, bustul generalului Andronic şi o cişmea din 1893.

MĂNĂSTIREA RADU VODĂ (Str. Radu Vodă 24). A fost ctitorită în 1568, de către

domnitorul Alexandru al II-lea şi refăcută de Radu Mihnea (1614). Interiorul este pictat

de Gheorghe Tăttărescu. În biserica Mănăstirii Radu Vodă se află mormântul

Patriarhului Justinian Marina

BISERICA MIHAI VODĂ (Str. Sapienţei). Ridicată în 1594 de viitorul domnitor Mihai

Viteazul, este una dintre cele mai vechi biserici ortodoxe din ţară. A fost mănăstire până

în secolul XIX, iar în locul chiliilor vor fiinţa, apoi, Arhivele Statului. Dependinţele


bisericii au fost demolate în 1985, în timpul sistematizării comuniste, monumentul fiind

mutat, împreună cu turnul clopotniţă, pe o distanţă de 300 de metri.

BISERICA STAVROPOLEOS (Str. Stavropoleos nr. 4). Ridicată în 1724, de către

călugărul grec Ioanichie Stavropoleos. Restaurată în 1730, de arhimandritul Ioanichie.

Se remarcă prin ornamentaţia şi sculptura în piatră şi lemn, cu coloane.

CATEDRALA SFÂNTUL IOSIF (Str. Gen. Berthelot 19). Ctitorită de arhiepiscopul

diecezei catolice din Bucureşti, Ignaţiu Paoli, între anii 1973 şi 1884, după planurile

arhitectului vienez Schmidt, în stil romanic, combinat cu elemente gotice. Faţada

catedralei catolice, care este şi biserică parohială, are o intrare monumentală, deasupra

căreia este încastrată o amplă rozetă cu vitralii multicolore. Într-o clădire vecină

funcţionează Arhiepiscopia Romano-Catolică. Aici a oficiat o slujbă, în 1999, Papa Ioan

Paul al II-lea, atunci când a vizitat România.

MĂNĂSTIREA CAŞIN (Str. Mănăstirea Caşin). Edificiu monumental, construit în 1937,

în stil tradiţional bizantin, de către arhitecţii I. Ionescu Berechet şi L. Ciulei. Biserica

mănăstirii este una dintre cele mai mari din Bucureşti. Frescele în stil bizantin din

interior au fost realizate de către artistul Gheorghe Răducan.

BISERICA LUTHERANĂ (Str. Lutherană 2). Clădirea se remarcă prin turnul cu ceas,

clădit în stil neogotic. Aici au loc frecvent concerte de orgă precum şi de muzică

religioasă şi clasică.

TEMPLUL CORAL (Str. Sf. Vineri 9-11). Construit în 1857 şi refăcut în 1932 şi 1945,

este principalul lăcaş de cult al comunităţii evreieşti din Bucureşti şi cel mai mare lăcaş

de cult mozaic din Capitală. Construirea templului s-a făcut la iniţiativa lui Isaac Leib

Weinberg, un evreu polonez din Bucureşti, unul dintre liderii organizaţiei „Comunitatea

Cultului Israelit Modern” din Bucureşti. El a propus construirea unei sinagogi mari şi

impresionante cum aveau marile capitale ale Europei - Viena, Dresda sau Paris. Templul

Coral este o replică a Sinagogii Tempelgasse din Viena, cunoscută şi ca Templul din

cartierul Leopoldstadt, construită în perioada 1855-1858 după planurile arhitectului

austriac Ludwig Förster.


GEAMIA MUSULMANĂ (Str. Constantin Mănescu 5). Până la finele anilor '50,

bucureştenii puteau admira Geamia Bucuresti în Parcul Carol, însă în prezent ea se află

între două blocuri din zona Eroii Revoluţiei-Pieptănari. Cadou al primului rege român,

Carol I, către comunitatea musulmană, Geamia fusese inaugurată în 1906, în actualul

parc Carol (pe atunci, Expoziţia Generală/ Naţională Română). Clădirea a stat 50 de ani

printre bărci şi lebede, însă în 1959 a fost demolată din ordinul lui Gheorghe Gheorghiu

Dej. În 1960 a fost reconstruită cu aceeaşi arhitectură, pe locul actual, la un kilometru de

amplasamentul initial.

7.3Muzee

Muzeul Naţional de Artă al României (Calea Victoriei nr. 49-53)

Muzeul Naţional de Artă al României, este cel mai important muzeu de artă din ţară.

Funcţionează în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor. Muzeul a fost înfiinţat în

1948 în fostul Palat Regal. Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti are în patrimoniul său

una dintre cele mai mari colecţii de picturi din România. El a fost înfiinţat în anul 1948,

având o colecţie importantă a regelui Carol I, aflată iniţial la Castelul Peleş de la Sinaia

precum şi în alte saloane ale reşedinţelor regale române. O altă parte a exponatelor a

fost adusă de la Muzeul Brukenthal din Sibiu, din alte muzee bucureştene cum a fost

Anastase Simu (înfiinţat în anul 1910), Dr. Ioan şi Nicolae Kalinderu (inaugurat în anul

1909) precum şi din colecţii particulare. Pe lângă aceste exponate, s-a atras şi fondul

muzeal din colecţia primului muzeu de artă din Bucureşti, înfiinţat în anul 1836 în

clădirea unei şcoli a Mănăstirii Sfântul Sava la iniţiativa pictorului Carol Valenstein.

Începând din anul 1948, Muzeul Naţional de Artă ocupă clădirea fostului Palat Regal din

Bucureşti construit în anul 1937. Astăzi, muzeul are spre expunere peste 70.000 de

exponate separate în două direcţii principale: Galeria Naţională, ce are în componenţă

lucrările celor mai buni pictori români (Ion Andreescu, Theodor Aman, Nicolae

Grigorescu, Gheorghe Petraşcu etc.) şi Galeria de Artă Europeană. În primăvara anului

2001 s-a redeschis Galeria de Artă Românească Modernă. Lucrările sunt expuse la

mezanin şi la etajul II în aripa Ştirbey.


Muzeul Naţional de Istorie a României (Calea Victoriei 12)

Muzeul a fost inaugurat în fostul Palat al Poştelor, monument de arhitectură în stil

neoclasic, construit între anii 1894 şi 1900, după planurile arhitectului Al. Săvulescu.

Aici se găsesc colecţii valoroase de fosile, bijuterii, unelte şi arme care redau istoria de

peste 2000 de ani a românilor.

Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti (Bd. Ion I. Brătianu 2)

Construit între 1833 şi 1834, în stil neogotic, cu influenţe romanice, palatul a aparţinut

ministrului de Externe din acea perioadă, Constantin Şuţu. Situat aproape de km 0 al

Bucureştiului, palatul era faimos pentru balurile somptuoase pe care le găzduia.

Restaurată în 1958, clădirea adăposteşte acum Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului

Bucureşti. Colecţiile cuprind în jur de 300.000 de obiecte (monede, fotografii, gravuri,

picturi, costume vechi). Unele dintre cele mai valoroase exponate sunt săgeata cu

nestemate a domnitorului Constantin Brâncoveanu şi primul document care atestă

numele oraşului Bucureşti, semnat de domnitorul Vlad Ţepeş în 1459.

Muzeul Colecţiilor de Artă (Calea Victoriei 111)

Este o filială a Muzeului Naţional de Artă al României, cu sediul în fostul Palat Romanit.

Muzeul conţine 44 de colecţii donate statului român incepând cu 1927 de către familiile:

Hurmuz Aznavorian, Dumitru şi Maria Ştefănescu, Josefina şi Eugen Taru, Emanoil

Romulus Anca şi Ortansa Dinulescu Anca, Mircea Petrescu şi Artemiza Petrescu, Sică

Alexandrescu, Clara şi Anatol E. Baconsky, Sorin Schachter, Céline Emilian Marcu Beza -

Hortensia şi Vasile Beza, Alexandra şi Barbu Slătineanu etc. Muzeul găzduieşte colecţii în

cele trei corpuri ale clădirii: lucrări de artă românească modernă, artă românească

populară, lucrări de pictură, grafică, sculptură şi artă decorativă de provenienţă

occidentală sau orientală. Din 1986 până în 2009, muzeul a fost deschis parţial pentru

public. După ample lucrări de restaurare, Muzeul Colecţiilor de Artă a fost redeschis în

iunie 2013.

Curtea Veche – Palatul Domnesc (Str. Franceză 25-31)


Unul dintre cele mai romantice locuri ale Bucureştiului, ce domină centrul istoric al

Capitalei. Aici se află vestigiile curţii domneşti ridicate în timpul domniei lui Vlad Ţepeş,

domnitorul Ţării Româneşti (sec XV), supranumit în occident drept Dracula. De la

începutul secolului al XVI-lea, palatul a devenit reşedinţa oficială a domnitorilor valahi.

Constantin Brâncoveanu (1688-1714) şi Ştefan Cantacuzino (1714-1715) au înobilat

construcţia, adăugându-i coloane de piatră, scări de marmură şi decoraţiuni foarte

valoroase. În secolul al XVII-lea, în timpul lui Matei Basarab, suprafaţa Curţii Domneşti

atinsese 25.000 mp. De-a lungul anilor, Curtea Veche a fost măcinată de incendii şi

cutremure, iar singurele elemente care mai amintesc astăzi de splendoarea vremurilor

de altădată sunt vestigiile descoperite în 1958.

Muzeul Naţional Cotroceni (Str. Geniului 1)

Ansamblul arhitectural Cotroceni a fost construit între anii 1679 şi 1681, de către

domnitorul Şerban Cantacuzino, ca reşedinţă domnească. Palatul Cotroceni a fost

reconstruit în 1888, de către arhitectul francez Paul Gottereau, la ordinele regelui Carol

I, pentru a servi drept reşedinţă permanentă principelui moştenitor Ferdinand. Edificiul

îmbină stilul eclectic francez cu cel neoromânesc. Scara monumentală, înconjurată de

galerii largi în stil neobaroc francez, aminteşte de Opera Mare din Paris, care i-a servit

drept model. După 1977, palatul a fost folosit de fostul dictator Nicolae Ceauşescu drept

casă de oaspeţi. Din 1991, partea nouă a construcţiei a devenit reşedinţa oficială a

Preşedintelui României. Tot de atunci, partea veche – Muzeul Naţional Cotroceni – a fost

deschisă pentru public.

Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa” (Şos. Kiseleff 1)

Edificiul a fost construit între anii 1904 şi 1908, la iniţiativa profesorului Grigore Antipa.

Patrimoniul muzeului este format din peste 2 milioane de piese, grupate în diferite

colecţii zoologice, paleontologice, de minerale şi roci şi etnografice. Cea mai importantă

piesă este scheletul înalt de 4,5 m al unui Dhenoterium gigantissimum (strămoş al

elefantului), descoperit în 1890, în judeţul Vaslui. Alte exponate valoroase sunt un ou de

dinozaur şi un schelet de mamut, descoperit pe Valea Mostiştei. Sunt remarcabile

celebrele diorame care redau aspecte ale vieţii din diverse arealuri geografie, precum şi

din diferite perioade ale evoluţiei biologice. După circa trei ani de renovări, muzeul s-a


redeschis la 17 septembrie 2011, într-o nouă prezentare. Vitrinele au fost regândite, iar

monitoarele, butoanele interactive şi ecranele tactile oferă un plus de informaţii şi de

imagini. Muzeul găzduieşte uneori expoziţii temporare de mare succes, cum este cazul

celei de anatomie umană Human Body dintre datele 22 martie şi 30 iunie 2013.

Muzeul Satului (Şos. Kiseleff 28-30)

Situat în nordul Bucureştiului, în Parcul Herăstrău, este unul dintre cele mai valoroase

muzee de acest gen din lume. Ideea unui muzeu etnografic în aer liber s-a născut ca

urmare a cercetărilor efectuate între anii 1925 şi 1934 de către studenţii şi profesorii

Catedrei de Sociologie a Universităţii din Bucureşti, sub conducerea profesorului

Dimitrie Gusti. Începând din 1936, aici au fost aduse, bucată cu bucată, gospodării

ţărăneşti din toate colţurile ţării. Colecţiile muzeului includ 71 de complexe autentice şi

338 de construcţii diferite, ce reprezintă toate zonele etnografice din România. Printre

cele mai importante construcţii se numără trei biserici din lemn din Dragomireşti

(Maramureş), Turea (Transilvania) şi Răpciuni (Moldova).

Muzeul Ţăranului Român (Şos. Kiseleff 3)

Este unul dintre cele mai diversificate muzee din familia europeană a Muzeelor de Arte

şi Tradiţii Populare. Clădirea unde se află actualul muzeu a fost construită în perioada

1912-1941, după planurile arhitectului N. Ghica-Budeşti. În 1953 se numea Muzeul

Lenin-Stalin, apoi Muzeul Partidului Comunist, iar de la 5 februarie 1990 a fost

redenumit în Muzeul Ţăranului Român. Muzeul Naţional al Ţăranului Român este

continuatorul Muzeului de etnografie, artă naţională, artă decorativă şi industrială

înfiinţat la 1 octombrie 1906. Muzeul s-a mai numit Muzeul de Etnografie şi Artă

Naţională, din 1912 Muzeul de Artă Naţională iar mai apoi Muzeul de Artă Populară al

Republicii. În 1978, muzeul s-a unit cu Muzeul Satului sub denumirea de Muzeul Satului

şi de Artă Populară. Muzeul este patronat de Ministerul Culturii. Muzeul a devenit

cunoscut pentru colecţiile sale formate din 100.000 de obiecte. De la fondarea sa de

către Horia Bernea pe 5 februarie 1990, funcţionează într-o clădire în stil neo-românesc,

declarată monument istoric. Muzeografia sa specifică i-a adus în mai 1996 Premiul

Muzeul European al Anului acordat de Forumul Muzeului European. Clădirea, ilustrare a

stilului neoromânesc inspirat din tradiţia brâncovenească, dispusă în forma incintelor de


tip monastic, a fost finalizată în anul 1941, luând înfăţişarea actualului monument de

arhitectură care este sediul Muzeului Ţăranului Român. Zidăria aparentă din cărămidă

roşie, arcadele şi elementele traforate, foişorul amintind de clopotniţele vechilor

mănăstiri, conferă clădirii somptuozitatea unui adevărat palat al artei.

Muzeul Militar Naţional (Str. Mircea Vulcănescu 125-127)

Stabilit în actuala clădire în 1986. Exponatele muzeului, circa 1,2 milioane, sunt grupate

în 32 de colecţii: arme şi armanent românesc şi occidental, uniforme româneşti şi

străine, medalii şi decoraţii, trofee de război, obiecte de artilerie grea, tancuri, avioane,

instalaţii de radiolocaţie, aviaţie. Aici a fost amenajată şi o sală dedicată Revoluţiei

Române din decembrie 1989.

Muzeul Naţional de Geologie (Şos. Kiseleff 2)

Construit în 1906, muzeul este organizat pe 14 secţiuni, precum cele de „Mineralogie”,

„Pământul şi universul”, „Geologie istorică” etc.

Muzeul Căilor Ferate Române (Calea Griviţei 139 B)

Înfiinţat în 1939, în Arenele Stadionului Giuleşti, a fost mutat în 1953 în sediul său actual

din imediata apropiere a Gării de Nord. Printre piesele de valoare se numără locomotiva

şi garnitura primului tren din România, care a inaugurat calea ferată Bucureşti – Giurgiu

în octombrie 1869, precum şi o locomotivă construită la Reşiţa, în 1873.

Muzeul de Istorie al Comunităţii Evreieşti din România (Str. Mămulari 3)

Muzeul a fost inaugurat la 14 ianuarie 1978, în sinagoga „Unirea Sfântă”, construită în

1851, de breasla croitorilor evrei. Muzeul deţine aproximativ 2000 de obiecte:

documente, fotografii, obiecte de cult, lucrări de artă ce atestă prezenţa evreilor în

istoria acestui teritoriu începând cu epoca Daciei Romane.

Muzeul Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida” (Str.G-ral Candiano Popescu 2 / Parcul

Carol)


Înfiinţat în 1908, conţine peste 300 de colecţii ce reunesc circa 3000 de exponate,

concentrate în 24 de sectoare. Colecţia a fost creată în timp, în urma diverselor donaţii.

Printre exponate se numără moara de apă din Munţii Apuseni (precursoarea turbinelor

cu apă), primul automobil aerodinamic conceput de inginerul român Aurel Perşu,

machetele avioanelor construite de pionerii români ai aviaţiei mondiale Traian Vuia,

Aurel Vlaicu şi Henri Coandă.

7.4Parcuri

Izolate de bulevardele zgomotoase ale Bucureştiului, pline de vegetaţie şi presărate cu

nenumărate alei, parcurile din Capitală sunt o adevărată oază de verdeaţă şi un loc de

refugiu în faţa ritmului alert şi trepidant al oraşului. Bucureştiul dispune de multe

parcuri pline de vegetaţie, cu monumente istorice, terase şi lacuri, fiind unul dintre

oraşele europene care stau bine la acest capitol. Parcurile au fost amplasate, în general,

în preajma unor lacuri naturale (Cişmigiu) sau artificiale (salba de lacuri formată de râul

Colentina).

Parcul Cişmigiu

Situat în centrul Capitalei, este încadrat de bulevardele Regina Elisabeta (la sud) şi

Schitu Măgureanu (la vest) şi de străzile Ştirbei Vodă (la nord) şi Brezoianu (la est).

Cişmigiu este cel mai vechi şi cel mai frumos parc din Bucureşti. Extins pe o suprafaţă de

17 hectare, se află unde era, la începutul secolului al XIX-lea, o dumbravă cu un lac

menţionat documentar în timpul domniei lui Matei Basarab, cu numele de „Balta lui

Dura neguţătorul”. La 10 octombrie 1779, Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Româneşti,

a poruncit să se construiască două cişmele în Bucureşti, una dintre ele fiind amplasată

pe locul grădinii de azi, înspre strada Ştirbei Vodă. În apropierea acestei cişmele şi-a

construit casa Dumitru Suiulgi-başa, numit de către oameni “Marele Cişmigiu”, deoarece

era şeful lucrărilor de supraveghere a curgerii apelor şi mai mare peste cişmele. De la

acesta provine şi numele viitorului parc. În jurul anului 1830, generalul rus Pavel

Kiseleff a dat dispoziţie baronului Borroczyn să sece balta şi să amenajeze o grădină

publică. Aceasta va fi realizată mai târziu, în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, de


către arhitectul peisagist vienez Carl Friederich Wilhelm Meyer. Proiectat în stil

romantic şi inaugurat în 1854, Cişmigiul cuprinde o grădină franţuzească, în vest, zona

scriitorilor şi zona romană, o grădină de trandafiri în nord şi trei lacuri. Cu alei pietruite

sau asfaltate, unele largi, unele înguste şi întortocheate, cu arbori bătrâni de veacuri,

Cişmigiul este cel mai romantic parc al Bucureştiului.

Pe lacul din parc se pot efectua plimbări cu barca. O atracţie deosebită o reprezintă

restaurantul în stil românesc „Monte Carlo”, ridicat după planurile arhitectului Ion

Mincu. În partea dinspre Strada Schitu Măgureanu a fost amenajat, într-un spaţiu plin de

verdeaţă, Rondul Roman. Inaugurat în 1943, rondul adăposteşte busturi cioplite în

piatră pe socluri înalte, reprezentând mari personalităţi ale culturii române. Pe alei se

regăsesc şi alte statui: cea a Maicii Smara, a lui George Panu, Monumentul Eroilor

Francezi, Izvorul Sissi Stefanidi – o mamă îndurerată de moartea fiicei sale, care toarnă

apă cu ulciorul. O altă atracţie a grădinii este Izvorul lui Eminescu. La intrarea sudică a

parcului, spre Bulevardul Regina Elisabeta, se organizează, în fiecare iarnă, o Piaţă de

Crăciun.

Parcul Carol

Aşezat pe Dealul Filaret, pe o suprafaţă de 45 de hectare, este cel de-al doilea parc istoric

al Bucureştiului. Reuneşte armonios zone precum Arenele Romane (cu o capacitate de

5.500 de locuri în aer liber), Muzeul Tehnicii, mormântul soldatului necunoscut (adus în

1991, de la Mărăşeşti) şi Institutul Astronomic al Academiei Române. Parcul Carol,

expresie de vârf a pitorescului romantic de la acea vreme, a fost amenajat în stil mixt pe

Dealul Filaretului. Lacul, cu o suprafaţă de 2 hectare, este traversat de un pod placate cu

dale de marmură. Parcul Carol I a fost proiectat în anul 1900, de către arhitectul E.

Redont, şi a fost inaugurat în 1906. La acea vreme, aici a avut loc o Expoziţie Jubiliară

internaţională, care marca 40 de ani de domnie neîntreruptă a Regelui Carol I. De

asemenea, în 1935, aici s-au desfăşurat manifestările „Lunii Bucureştilor”. Alte atracţii

ale parcului sunt „Fântâna Cantacuzino” (monument ridicat în 1870), complexul statuar

„Giganţii” realizat de Dumitru Paciurea, un exemplar de Sequoia Gigantea, arbore

declarat monument al naturii şi Turnul lui Vlad Ţepeş, care adăposteşte un rezervor de

apă.


Parcul Herăstrău

Amplasat pe o suprafaţă de 187 de hectare, este situat pe ambele maluri ale Lacului

Herăstrău, între Bd. Aviatorilor, Bd. C. Prezan, Şos. Kiseleff, Şos. Bucureşti – Ploieşti, Şos.

Băneasa şi Şos. Nordului. Este cel mai mare, dar şi unul dintre cele mai frumoase parcuri

din Bucureşti. Înainte de 1930, zona respectivă era mlăştinoasă. Perimetrul său a fost

asanat în perioada 1930 – 1935. Proiectele pentru acest parc au fost realizate de către

arhitecţii Pinard şi Rebhun, aleile fiind proiectate de arhitectul Octav Dobrescu. Meritul

deosebit îi revine arhitectului Fr. Rebhun, cel care a realizat compoziţia vegetală (arbori,

arbuşti, flori). Parcul este împărţit pe zone: una liniştită, rezervată pentru odihnă şi

cultură (pe terenul unde este parcul vechi) şi o zonă destinată odihnei active, sporturilor

şi distracţiilor (situată dincolo de lac).

În incinta parcului se află Muzeul Satului, un loc de distracţii pentru copii, Palatul

Elisabeta – reşedinţa familiei Regale a României, un debarcader pentru vaporaşe şi bărci,

terenuri şi baze sportive, restaurante (printre care vestitele Pescăruş, Hard Rock Cafe şi

Berăria H – cea mai mare berărie din Bucureşti) şi numeroase busturi (Mihai Eminescu,

I.L. Caragiale etc.). În zona „ExpoFlora”, ce acoperă 15 ha, se realizează, an de an,

decoruri florale de o înaltă măiestrie artistică. Lacul este marcat de Insula Trandafirilor,

viu colorată în timpul verii de ghirlandele de trandafiri ce contrastează armonios cu

verticalitatea stâlpilor de susţinere. Un alt punct de atracţie este Grădina Japoneză,

amenajată în 1997, cu sprijinul Ambasadei Japoniei în România şi al Fundaţiei

Comemorative a Expoziţiei Mondiale Japoneze. Cei care doresc să viziteze Parcul

Herăstrău au la dispoziţie diverse opţiuni de agrement (locuri de joacă pentru copii, un

mic „Orăşel al copiilor”, Roata mare, pistă de biciclete etc.).

Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” (Şos. Cotroceni 32).

A fost înfiinţată în 1855, de către doctorul Carol Davilla, lângă Şcoala de Medicină şi

Farmacie şi reamenajată parţiale, între anii 1860 şi 1866, în grădina fostei mănăstiri

Cotroceni. În perioada 1874-1878, Grădina Botanică a fost mutată şi amenajată în faţa

Universităţii, iar în 1884-1885 transferată pe locul de azi, pe o suprafaţă de 18 ha.

Lucrările au fost îndrumate de către savantul Dimitrie Brândză, fondatorul Institutlui


Botanic. În 1976, aici a fost inaugurat un ansablu modern de sere, cu o suprafaţă de circa

4000 mp, care adăposteşte circa 3.500 de specii de plante. În incinta Grădinii Botanice,

pe diferite forme de relief amenajate special, se află peste 10.000 de specii de plante de

pe toate continentele. Muzeul Grădinii Botanice se află situat la intrarea în Grădină, într-

o clădire în stil brâncovenesc. În acest muzeu sunt expuse peste 5.000 de specii de

plante, inclusiv 1.000 de specii exotice.

Grădina Zoologică (Str. Vadul Moldovei 4)

A fost înfiinţată în 1955, sub forma unor „colţuri zoologice” situate în principalele

parcuri ale Capitalei şi în Pădurea Băneasa. Între anii 1955 şi 1959, efectivele de animale

s-au concentrat progresiv la Colţul Zoologic Băneasa, care a fost inaugurat la 1 mai 1959

şi care a devenit, în 1962, Grădina Zoologică Bucureşti. În acelaşi an, a fost inclusă în

Anuarul Internaţional al Grădinilor Zoologice (Internaţional Zoo Yearbook, editat de

Societatea de Zoologie din Londra).

Aceasta se întinde pe o suprafaţă de 6 ha şi deţine, în colecţiile sale, peste 100 de specii

şi subspecii de animale, cu circa 900 de exemplare de animale.

Parcul Circului de Stat (Bd. Lacul Tei)

Este un parc din Bucureşti, Sectorul 2, în interiorul acestuia este amplasat Circul de Stat

din Bucureşti. Parcul a fost amenajat în anul 1961, pe o suprafaţă 26 ha, după planurile

arhitectului Valentin Donose. În mijlocul parcului se află „Lacul cu izvoare naturale”, cu o

formă aproape rotundă în plan şi cu suprafaţa de 0,75 ha, lângă malul căruia cresc lotuşi

egipteni (Nelumbo nucifera) / (Nymphea lotus), floare declarată monument al naturii în

anul 1931. Această plantă rară are un stagiu de vegetaţie care începe în zilele primăverii,

se dezvoltă vertiginos acoperind în timpul verii apele lacului cu frunze mari şi flori

frumos colorate. O altă atracţie a lacului o reprezintă broasca ţestoasă de apă europeană

(Emys orbicularis), despre care nu se ştie cum a ajuns aici, dar care s-a înmulţit

considerabil. Un punct de atracţie îl reprezintă sculpturile în trunchiurile arborilor

uscaţi, realizate de către artistul plastic C. Teodorescu.

Parcul Ioanid (Str. Polonă, Bd. Dacia)


Grădina a apărut pe un loc mlăştinos al oraşului de altă dată, de unde izvora

Bucureştioara, un modest afluent al Dâmboviţei. După 1870, o dată cu secarea sursei de

apă, terenul a devenit proprietatea unui cunoscut librar, Ioanid, care l-a amenajat ca

parc plantând diverşi arbori. Este un spaţiu verde de mică întindere, care leagă câteva

străzi din vecinătatea Bulevardului Dacia, înconjurat de vile frumoase şi de sedii de

ambasade.

Parcul Tei (Bd. Lacul Tei, Str. Petricani)

Replică la scară mult mai mică a Parcului Herăstrău, parcul Tei acoperă o suprafaţă de

circa 9 ha, fiind situat pe malul sud estic al lacului omonim. Amenajat în 1948 şi

reamenajat în 2002, parcul are o estradă pentru spectacole ocazionale şi un ştrand.

Printre monumentele aflate în acest parc se numără o fântână decorativă cu o statuie din

bronz şi o altă sculptură intitulată „Balade şi legende”. Porţiunea de la intrarea parcului

a fost reamenajată cu eleganţă în 2002, dispunând de alei cu dale de piatră, bănci noi şi

iluminare nocturnă.

Parcul Tineretului (Bd. Tineretului / Calea Şerban Vodă)

Cu o suprafaţă de 200 ha, este cel mai mare parc din Bucureşti şi se găseşte în partea

sudică a oraşului. Din Piaţa Unirii, accesul direct este asigurat de Bulevardul Dimitrie

Cantemir. Arhitectul Valentin Donose, proiectantul parcului, a avut în vedere realizarea

unei zone vaste de verdeaţă pentru odihna şi recrearea populaţiei din ansamblurile de

locuinţe construite în partea sudică a oraşului. Parcul este amplasat în zona denumită în

trecut „Valea Plângerii”. Valea Plângerii a fost concesionată în 1940 prin contract

Uzinelor Comunale Bucureşti, pentru a fi groapă de gunoi 25 de ani, urmând ca după

aceea să fie transformată în parc. Amenajarea parcului a început în 1965 şi lucrările au

durat până în 1974. Amenajarea de bază a durat numai 8 luni realizându-se cu aportul

tineretului, prin muncă patriotică. Diferenţele mari de nivel (până la 16 m) au necesitat o

modelare a terenului pentru a se putea pune în valoare oglinda lacului Tineretului, întins

pe 13 hectare. În anii `80, parcul a fost extins către est, odată cu construcţia Palatului

Pionierilor şi Şoimilor Patriei, azi Palatul Naţional al Copiilor.


Lacul dispune de trei insule, dintre care două sunt legate de mal prin poduri mici. În

latura dinspre răsărit a parcului se află Sala Polivalentă, cel mai mare spaţiu acoperit din

Bucureşti dedicat concertelor şi competiţiilor sportive.

Parcul Alexandru Ioan Cuza (cunoscut şi ca Parcul Titan sau Parcul IOR)

Este un parc din Bucureşti, din Sectorul 3. Acronimul unuia dintre numele alternative ale

parcului, IOR, provine de la numele fabricii Întreprinderea Optică Română, aflată în

vecinătate. perimetrul delimitat de străzile Camil Ressu, Liviu Rebreanu, Câmpia

Libertăţii, C-tin Brâncuşi, Baba Novac şi Nicolae Grigorescu. Este locul de recreere

pentru locuitorii cartierelor Titan, Dristor. Cu o suprafaţă de aproximativ 85 ha, este

unul dintre cele mai mari parcuri din Bucureşti. Amenajarea parcului a început în 1965

şi s-a terminat cinci ani mai târziu. Înainte de amenajare, secţiunea dinspre str. Baba

Novac purta denumirea de "Reconstrucţii", iar sectorul dinspre Bd.Camil Ressu (fost Ion

Şulea) se chema "Flax". În acest parc se află Biserica "Pogorârea Sfântului Duh"

construită din lemn în stil maramureşan între anii 1994-1996. Lacul parcului este Lacul

Titan de origine naturală despărţit de Podul Liviu Rebreanu în două segmente, numite

Lacul Titan 1 şi Lacul Titan 2. Pe lac există cinci insule, numite "Insula Pensionarilor",

"Insula IOR", "Insula Câinilor", "Insula Trandafirilor" şi "Insula Înecaţilor".

Parcul Kiseleff (Şos. Kiseleff / Piaţa Victoriei / Arcul de Triumf)

A fost amenajat înainte de 1845 de către arhitectul peisagist C. Meyer, cel care a creat şi

Parcul Cişmigiu, pe o suprafaţă de 18 ha. Parcul cuprinde statuia Centaurul (Ion Jalea –

1925), bustul tenorului N. Leonard, bustul scriitorului Barbu Ştefănescu Delavrancea şi

bustul poetului Ovidiu. Pe soclul pe care trona statuia Regelui Ferdinand a fost amplasat

în 2001 statuia poetului şi astronomului iranian Hakim Omar Khayyam. Statuia a fost

amplasată cu sprijinul ambasadei Iranului în urma vizitei unei oficialităţi din această

ţară. În interiorul parcului este amplasat şi un complex de statui format din 4 piese,

operă a sculptorului George Apostu. Începând cu 27 aprilie 2000 parcul a fost

înfrumuseţat cu un nou monument, Monumentul Infanteriei române. Monumentul

construit în bronz, în turnătoria proprie, de sculptorul Ioan Bolborea se află amplasat pe

locul în care în perioada interbelică a existat un monument al infanteristului, dărâmat de

Antonescu la presiunile lui Hitler.


Pădurea şi lacul Pantelimon (Şos. Pantelimon)

Aflate chiar la marginea estică a Bucureştiului, cuprind lacul cu acelaşi nume şi un

ştrand. Aici, pe o insulă, se află fostul palat construit de Grigore II Ghica, în prezent

complexul hotelier „Lebăda”, care aparţine Patriarhiei Române şi este în proces de

renovare.

Pădurea Băneasa (nordul cartierului Băneasa / Şos. Bucureşti – Ploieşti)

Situată la extremitatea nordică a oraşului, a aparţinut demnitarului Gheorghe Bibescu. În

1921 a fost amenajată ca parc de agrement, pe o suprafaţă de 50 ha. Aici se află

restaurantul cu specific românesc „Parcul Privighetorilor”, un camping, poligonul pentru

competiţii naţionale şi internaţionale de tir „Tunari”, precum şi Grădina Zoologică. În

ultimii ani, pădurea Băneasa este şi gazda unor competiţii de paintball.

Ar mai fi de menţionat că aproape fiecare mare cartier al Bucureştiului îşi are propriul

său parc. Mai merită amintite parcurile Floreasca (delimitat de Bd. Mircea Eliade, Str.

Radu Beller şi Patinoarul Floreasca) şi zona Bordei (delimitată de Bd. Mircea Eliade, Str.

Turgheniev şi Bd. Aviatorilor până la Podul Bordei), Drumul Taberei (modernizat

recent, în 2015), Nicolae Bălcescu (Bd. Bucureştii Noi 109), Parcul cartierului Balta

Albă (Str. Odobeşti), Parcul de Cultură şi Sport Naţional (amplasat lângă National

Arena) şi Parcul Plumbuita (Şos. Colentina, Str. Plumbuita, Bd. Doamna Ghica).

7.5 Monumente si statui

Arcul de Triumf (Piaţa Arcul de Triumf). Primul Arc de Triumf a fost ridicat în grabă,

în 1878, pentru parada trupelor întoarse din Războiul de Independenţă. Deoarece era

construit din materiale uşoare, monumentul s-a deteriorat după un timp. O nouă

contrucţie provizorie a fost prilejuită de parada din 1922 a trupelor române participante

la primul Război Mondial, pentru realizarea statului naţional unitar. Reconstruit din

piatră în anii 1935-1936, după planurile arhitectului Petre Antonescu, monumentul are

o înfăţisare clasică, fiind o replică la scară mai mică Arcului de Triumf din Paris.

Monumentul - unul dintre simbolurile actuale ale Capitalei - a fost împodobit cu


sculpturi în piatră şi inscripţii realizate de Ion Jalea, Cornel Medrea şi Constantin

Baraschi. Textul de pe faţade a fost compus de istoricul Nicolae Iorga.

Monumentul Km. 0 (Bd. I. C. Brătianu). Amplasat în faţa Bisericii Sf. Gheorghe,

marchează “kilometrul 0” al municipiului Bucureşti. Conceput iniţial de către sculptorii

H. Creangă şi W. Prager, monumentul a fost refăcut de Ioan Bolborea.

Monumentul Eroilor Aerului (Piaţa Aviatorilor). A fost realizat între 1930 şi 1935, de

către sculptorii Lidia Kotzebue şi Iosif Fekete. Elementul principal al monumentului îl

constituie un Icar, impunător, cu aripile larg deschise. El se desprinde de pe un obelisc

de piatră susţinut de patru prisme trapezoidale. La baza obeliscului se desfăşoară o

compoziţie sculpturală în care sunt redaţi trei aviatori căzuţi în luptă, cu accesoriile lor

de zbor. Pe soclul monumentului se află 13 plăci de bronz pe care sunt înscrise numele

aviatorilor români căzuţi la datorie în perioada 1912-1938.

Monumentul Eroilor Sanitari (Piaţa Victor Babeş - intersecţia Bd. Eroilor cu

Splaiul Independenţei). Amplasat în apropierea Operei Naţionale, monumentul a fost

realizat în 1932, de arhitectul S. Ciortan şi de sculptorul Raffaello Romanelli.

Monumentul Pompierilor (Calea 13 Septembrie). Amplasat în faţa hotelului “JW

Marriott”, este opera sculptorului Wladislaw Hegel. Dedicat eroilor care au luptat

împotriva trupelor otomane în 1848, monumentul a fost iniţial localizat pe Strada

Uranus, dar a fost mutat în timpul demolărilor din 1984-1985, pentru a face loc

actualului amplasament al Palatului Parlamentului.

Monumentul lui Alexandru Lahovary (Piaţa Alexandru Lahovary). Statuia

concepută de A. Mercier domină piaţa aflată în vecinătatea hotelului “Howard Johnson

Grand Plaza” şi a Administraţiei Monumentelor şi Patrimoniului Turistic.

Monumentul Aerului (Piaţa Quito). Autor: P. L. Gove.

Monumentul Ostaşului Necunoscut (Parcul Carol I). Conceput de arhitectul Gheorghe

Cantacuzino, monumentul, permanent păzit de o gardă militară, se află în faţa fostului

Mausoleu al eroilor comunişti.


Monumentul Eroilor Patriei (Piaţa Eroilor). Realizat de sculptorii M. Butunoiu, Z.

Băicoianu, I. Dămăceanu şi T. Ionescu, este amplasat în faţa Academiei Militare.

Monumentul este dedicat eroilor Armatei Române din cel de-a Doilea Război Mondial.

Monumentul Avântul Ţării (Piaţa Walter Mărăcineanu). Amplasat lângă Parcul Cişmigiu,

este operă a sculptorului Emil Beker.

Monumentul lui Dinicu Golescu (Bd. Dinicu Golescu nr. 15). Situat în apropierea

Gării de Nord, este operă a artiştilor Wladislaw Hegel, Carol Storck şi D. Mirea.

Monumentul Trupelor de Geniu – Leul (Bd. Iuliu Maniu / Bd. Geniului). Situat în

apropierea Palatului Cotroceni, este opera sculptorului Spiridon Georgescu (1926).

Elementul principal al monumentului este un leu stând cu picioarele din faţă pe un

fragment de ţeavă de tun pe care se află un drapel şi o cască militară aparţinând armatei

învinse. Leul simbolizează, in viziunea autorului, curajul cu care au luptat ostaşii

trupelor de geniu în timpul primului Război Mondial. Monumentul a fost dezvelit în

1926.

Monumentul lui Vasile Lascăr (Str. Vasile Lascăr nr. 33). Autor: C. Horvath.

Monumentul Ing. George I. Duca (Piaţa Gării de Nord). Autori: D. Paciurea, Filip

Marin, Ştefan Burcuş (1924.

Alergătorii (Calea Victoriei nr. 142-146). Autor: Alfred Boucher.

Monumentul Eroilor CFR (Piaţa Gării de Nord). Amplasat chiar în faţa Gării de Nord,

este operă a sculptorilor Cornel Medrea şi Ion Jalea.

Monumentul lui Barbu Catargiu (Str. Bibescu Vodă / Aleea Mitropoliei). Autor:

Raffaello Romanelli.

Monumentul lui G. C. Cantacuzino (Piaţa G. C. Cantacuzino / Bd. Dacia / Parcul

Ioanid). Autor: Ernest Dubois.


Monumentul din Parcul Carol. Este situat pe platoul care domină Parcul Carol I. A fost

înălţat şi inaugurat la 30 decembrie 1963, fiind realizat după proiectul arhitecţilor H. Maicu şi

N. Cucu. Dedicat la vremea respectivă eroilor comunişti, monumentul are 48 m înălţime şi o

bază circulară, deasupra căreia se înalţă cinci arcade prelungi, placate cu granit roşu. Baza

monumentului are în interior o rotondă cu pereţi de granit roşu şi cu bolta îmbrăcată în mozaic

auriu. Pe terasa superioară a monumentului există o amforă de granit în care arde permanent o

flacără.

Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul (Piaţa Universităţii). Situată pe Bd. Mihail

Kogălniceanu, vizavi de clădirea Universităţii, este primul monument de această factură

dezvelit în Capitală, în 1876. Operă realizată în bronz de sculptorul francez Albert Ernest

Carriere de Belleuse, statuia, înaltă de 2,5 m, îl înfăţişează pe voievodul Mihai Viteazul cu

picioarele sprijinite în pinteni, ţinând în mâna dreaptă hăţurile calului, iar în mâna

stângă sabia de luptă, înălţată uşor către spate, sugerând chemarea la atac a oştilor sale.

Este una dintre statuile-simbol ale Bucureştiului. Alături de această statuie se mai află

monumentele lui I. H. Rădulescu, Gheorghe Lazăr şi Spiru Haret.

Statuia lui Ion Heliade Rădulescu (Piaţa Universităţii). Autor: Ettore Ferrari (1879).

Statuia lui Gheorghe Lazăr (Piaţa Universităţii). Autor: Ion Georgescu (1885).

Statuia lui Spiru Haret (Piaţa Universităţii). Autor: Ion Jalea (1935).

Statuia lui Ion I. C. Brătianu (Bd. Dacia nr. 10-12). Autor: Ivan Mestrovic.

Statuia lui Mihail Kogălniceanu (Piaţa Mihail Kogălniceanu). Operă a sculptorului

Oscar Han (1936), statuia se află pe bulevardul cu acelaşi nume, în apropierea Grădinii

Cişmigiu).

Statuia domnitorului Constantin Brâncoveanu (Bd. I. C. Brătianu / Piaţa 1848).

Situată în faţa Bisericii “Sf. Gheorghe Nou” - loc unde este înmormântat domnitorul – a

fost realizată de Oscar Han, în 1936.


Gigantul - de Paciurea (Parcul Carol I). Autor: Dimitrie Paciurea.

Gigantul - de Storck (Parcul Carol I). Autor: Frederic (Fritz) Storck.

Statuia lui C. A. Rosetti (Piaţa C. A. Rosetti / Bd. Carol I). Monumentul închinat

omului politic şi publicistului Rosetti, aflat în apropierea Palatului Ministerului

Agriculturii, este operă a sculptorului Wladislaw Hegel (1920).

Statuia lui Iuliu Maniu (Piaţa Revoluţiei). Realizată de sculptorul Mircea Spătaru,

vizavi de bustul lui Corneliu Coposu (aflat lângă Biserica Kretzulescu), statuia

beneficiază de o iluminaţie specială în timpul nopţii.

Statuia lui Mihai Eminescu (Piaţa Revoluţiei). Amplasată în squarul din faţa

Atheneului Român, a fost realizată în 1961, de către sculptorul Gheorghe Anghel.

Statuia lui George Enescu (Piaţa Operei). Amplasată în faţa Operei Naţionale, este

creaţie a sculptorului Ion Jalea.

Monumentul Eroilor căzuţi în cele două Războaie Mondiale (Bd. Nicolae

Grigorescu / Bd. Camil Ressu / Bd. Theodor Pallady). Autor: Spiridon Georgescu.

Statuia Dr. Carol Davilla (Bd. Eroii Sanitari). Amplasată în faţa Facultăţii de Medicină,

este operă a sculptorului K. Storck (1903).

Statuia Domniţei Bălaşa (Calea Rahovei nr. 3). Operă a sculptorului K. Storck (1881),

se află în curtea Bisericii „Domniţa Bălaşa”.

Statuia spătarului Mihai Cantacuzino (Bd. I. C. Brătianu). Amplasată în curtea

spitalului Colţea, este prima statuie din Bucureşti realizată de sculptorul K. Storck, în

1869.

Statuia domnitorului-cărturar Dimitrie Cantemir (Calea Şerban Vodă nr. 29).

Amplasată în apropierea bisericii „Sf. Spiridon Nou”, este operă a sculptorului centenar

Ion Irimescu (1973).


7.6 Monumente si busturi

Lupoaica Romei - „Luppa Capitolina” (Piaţa Romană). A fost primit în dar de

municipalitatea bucureşteană în 1906, din partea oraşului Roma. Reprezintă lupoaica

legendară care i-ar fi alăptat pe întemeietorii Romei, Romulus şi Remus, pe când erau

copii. Monumentul a fost amplasat iniţial în Piaţa 1848 dar, după o serie de mutări (Piaţa

Dorobanţi, Piaţa Romană), a fost amplasat pe Bd. I.C. Brătianu, la intersecţia cu Str.

Lipscani. Monumentul are, pe o latură, o stemă cu iniţialele S.P.Q.R. (Senatus Populusque

Romanus = Senatul şi poporul roman) iar pe cealaltă latură o stemă cu un soldat roman.

Monumentul Eroilor Francezi (Grădina Cişmigiu). Autor: Ion Jalea. Reprezintă un

ostaş francez rănit pe care-l sprijină o soră de caritate. Monumentul a fost lucrat în

marmură albă de Carrara, dezvelirea având loc în 1920. Pe soclul acestuia se află o

inscripţie care exprimă recunoştinţa pentru eroismul ostaşilor francezi căzuţi în timpul

primului Război Mondial, pe diferite câmpuri de bătălie din ţara noastră.

Crucea Secolului (Bd. Aviatorilor). Monument inaugurat în 1997, cu prilejul vizitei în

România a preşedintelui francez Jacques Chirac. Operă a sculptorului Paul Neagu,

beneficiază de o iluminaţie specială pe timp de noapte. În 2011, monumentul a fost

mutat din Piaţa Charles de Gaulle pt Bd. Aviatorilor, în dreptul Parcului Herăstrău.

Spătarul Mihai Cantacuzino (Bd. I. C. Brătianu nr. 1). Autor: sculptorul Karl Storck.

Bustul lui Corneliu Coposu (Piaţa Revoluţiei). Amplasat în faţa Bisericii Kretzulescu,

bustul inaugurat în 1996 este opera sculptorului Mihai Buculei. Monumentul beneficiază

de o iluminaţie nocturnă.

Statuia lui Tudor Vladimirescu (Str. Eminescu / Str. Precupeţii Vechi). Autor:

Teodor Burca.

Ana Davila (Şos. Panduri nr. 90). Autori: Carol şi Karl Storck.


Monumentul Eroilor 1916-1919 (Str. Silvestru / Str. Venerei). Autor: Ionescu Varo.

Statuia lui I. L. Caragiale (Piaţa Universităţii). Amplasată în faţa Teatrului Naţional,

statuia din bronz este dedicată memoriei celui mai mare dramaturg român.

Altorelief cu personaj feminin, „Copii jucându-se”, „Fetiţa cu păpuşa”,

„Maternitate”,”Tata şi fii (Letopiseţ)”, „Tată şi fiu (Odihnă)”, „Tată şi fiu (bronz)”

(Parcul Kiseleff). Ansamblu statuar creat de către renumitul sculptor George Apostu, în

micul parc situat între Şoseaua Kiseleff şi Bd. Aviatorilor (punct de reper Piaţa Victoriei).

Bustul poetului Ovidiu (Parcul Kiseleff). Autor: C. Medrea.

Pasăre în zbor (Calea Victoriei nr. 15). Statuie din bronz realizată de Gheorghe

Iliescu-Călineşti, amplasată în faţa modernului centru de afaceri „Bucharest Financial

Plazza” de lângă Palatul CEC.

Bustul lui Nicolae Iorga (Bd. Aviatorilor 1). Amplasat în faţa Institutului de Istorie

„Nicolae Iorga”, este operă a sculptorului Ion Irimescu (1976).

Bustul prof. Dr. Victor Babeş (Bd. Eroilor Sanitari). Operă a sculptorului M. Kremser,

se află în grădina Facultăţii de Medicină.

Bustul lui Giuseppe Garibaldi (Str. Garibaldi). Operă a sculptorului C. Pandolfini

(1963), se află în cartierul Floreasca.

Busturile prof. Dimitrie Brândză şi dr. D. Greceanu (Şoseaua Cotroceni). Amplasate

în Grădina Botanică, statuile au fost realizate în 1934, de către sculptorul C. Dimitriu-

Bârlad.

7.7 Fantani de arta

Fântâna Mioriţa (Şos. Bucureşti - Ploieşti). Construită în 1936, din granit de Dobrogea,

după planurile arhitectului Octav Doicescu. Aflată lângă Muzeul de Artă populară Dr.


Nicolae Minovici, Este alcătuită dintr-un bazin elipsoidal de-a lungul căruia se înalţă

doua ziduri paralele cu o pantă ondulată între ele, prevăzută cu numeroase orificii

pentru jeturile de apă. Zidurile sunt decorate cu mozaicuri realizate de sculptoriţa Miriţa

Petraşcu, ce înfăţişeaza în alb şi negru două momente din celebra baladă populară

“Mioriţa”.

Fântâna Zodiacului (Piaţa Libertăţii). Construită în perioada interbelică şi amplasată

în faţa Parcului Carol I, fântâna arteziană din marmură şi aramă, cu un diametru de 16 m,

aruncă apă până la 25 de metri. Pe cupa ei de marmură, în partea exterioară, sunt lucrate

în mozaic cele 12 figuri ale zodiilor.

Fântâna George Em. Lahovary (Str. Poenaru Bordea / Str. Apolodor). Autor: Karl

Storck.

Fântâna George Grigorie Cantacuzino (Parcul Carol I). Realizată în 1870, este opera

arhitecţilor Al. Freiwald şi Karl Storck.

Fântâna 1906 (Parcul Carol I). Autori: arhitecţi de la Serviciul Cariere.

Izvorul Sissi (Grădina Cişmigiu). Autor: Dimitriu Bârlad.

Fântâna cu nimfă şi tritoni (Parcul Tei). Monument cu iluminaţie specială.

Fântâna cu copii (Str. Dionisie Lupu / Str. Jules Michelet / Str. Pitar Moş). Autor: I.

Iordănescu.

Fântânile arteziene din Piaţa Unirii. Ansamble monumentale, au fost create între

1984 şi 1989, în timpul lucrărilor de sistematizare a Bucureştiului şi de amenajare a

complexelor Palatul Parlamentului - Bulevardul Unirii.

Fântâna de la Universitate (bd. Nicolae Bălcescu). Situată în faţa Institutului de

Arhitectură Ion Mincu, este unul dintre cele mai populare locuri de întâlnire din

Bucureşti


7.8 Cimitire

Cimitirul Bellu (Calea Şerban Vodă nr. 249). Până la jumătatea secolului XIX,

bucureştenii îşi îngropau morţii în jurul bisericilor, existând 7-8 cimitire în afara

oraşului pentru populaţie şi pentru săraci. Cum Bucureştiul a ţinut mereu pasul cu noul,

legiuitorii de atunci hotărăsc desfiinţarea vechilor cimitire de pe lângă bisericile centrale.

În1850, o comisie a Sfatului orăşenesc discută concret crearea altor cimitire în afara

oraşului, unul dintre ele fiind cel de pe uliţa Şerban-Vodă, unde era o mare grădină a

baronului Barbu Bellu (1825 - 1900), ministru al Cultelor şi Justiţiei. La 26 noiembrie

1852, Sfatul Orăşenesc hotărăşte începerea lucrărilor pentru amenajarea cimitirului, iar

în ianuarie 1853, arhitectul Alexandru Orescu întocmeşte planurile pentru construcţia

unei capele pe locul vechii biserici a lui Bellu cel Bătrân (1799-1853). Atunci, o serie de

familii boiereşti înstărite şi-au mutat osemintele strămoşeşti în Cimitirul Bellu. Sunt

menţionate familiile Cantacuzino-Rifoveanu (1863), Scarlat Rosetti (1865), Văcărescu –

ce aduce oseminte din sec. XVI -, Florescu, Ghica, Ralet, Filitti, Zefcari, Câmpineanu,

Mihăilescu, Barbu Slătineanu etc. Astăzi, în secţiunea militară a cimitirului Bellu ortodox

regăsim o alee cu 114 eroi ai Franţei ce şi-au jertfit viaţa în primul Război Mondial

alături de ostaşii români. Aici, la umbra unui tei, se află înmormântat marele poet

naţional Mihai Eminescu. Printre sutele de personalităţi ce-şi au aici locul de veci se mai

numără Aurel Vlaicu, Camil Petrescu, Constantin Mille, Vasile Pârvan, N. D. Cocea, Ion

Barbu, Nicolae Labiş, Camil Ressu, Ion Minulescu, Gheorghe Tăttărescu, Constantin

Tănase, Titu Maiorescu, Petre Ispirescu, Grigore Alexandrescu, Ion Andreescu, Ştefan

Luchian, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Iulia Haşdeu, Matei Millo, Grigore

Tocilescu, Cezar Petrescu, Theodor Aman, Panait Istrati, Nicolae Iorga, Haricleea Darcle,

Alexandru Xenopol, Henri Coandă, Alexandru Macedonski, George Bacovia, Alexandru

Odobescu, Alexandru Vlahuţă, Spiru Haret, Dimitrie Gusti, Liviu Rebreanu, Ion Mincu,

Traian Vuia, George Călinescu, George Coşbuc, Ion Luca Caragiale, Mihail Sadoveanu,

Marin Preda, Zaharia Stancu, Maria Tănase, Dimitrie Paciurea şi mulţi alţii. Majoritatea

mormintelor acestora conţin monumente funerare, create de sculptori celebri ca Ion

Jalea, Carol Storck, Medrea sau Baraschi.


Cimitirul Ghencea (Bd. Ghencea nr. 10 - nr. 18). Poate că, în prezent, acest cimitir este

cunoscut mai ales pentru că aici se află mormintele dictatorilor Nicolae şi Elena

Ceauşescu, separate de o alee, precum şi locul de veci al fiului lor, Nicu Ceauşescu. Însă

Cimitirul Ghencea Militar are şi un Complex funerar, cu osuar şi morminte individuale

ale Eroilor căzuţi în primul Război Mondial, precum şi un cimitir al eroilor căzuţi în

primul Război Mondial. În cimitirul civil se află mormântul pictorului Nicolae Tonitza.

Cimitirul Eroilor Revoluţiei (Calea Şerban Vodă nr. 249). Inaugurat în 1990, acest

cimitir este locul de veci al eroilor Revoluţiei Române din Bucureşti. Un veritabil loc de

pelerinaj, cimitirul are în centru un monument dedicat eroilor, sub forma unei cruci

comemorative.

7.9Teatre și săli de spectacole

Teatrul Naţional (Bd. Nicolae Bălcescu nr. 2. Tel: 021.314.71.71, 313.94.37.

tnb.kappa.ro). Istoria instituţiei se confundă cu cea a dramaturgiei româneşti. Inaugurat

în 1852, acesta a dat lumii câţiva dintre cei mai mari dramaturgi – de la clasici până în

perioada contemporană. În cei peste 160 de ani de existenţă, Teatrul Naţional Bucureşti

a reuşit să reprezinte cele mai frumoase şi mai semnificative piese din opera

internaţională. La înfiinţare, primul său repertoriu cuprindea piese de Voltaire, Moliere,

Schiller şi Alfieri. În 1861 a fost jucat pentru prima oară Shakespeare, în 1895 Ibsen, în

1915 Maxim Gorki, în 1919 Tolstoi, iar în 1923 A.P. Cehov. După ce vechea sa clădire a

fost bombardată la finalul celui de-al doilea Război Mondial, din 1973, teatrul

funcţionează într-un edificiu modern, cu o suprafaţă de 10.000 mp. Clădirea a fost

refăcută între 1984 şi 1985. Aici se află şi un muzeu al teatrului românesc, al cărui

program de vizitare este între orele 10-13, cu excepţia zilei de luni. Clădirea adăposteşte,

la etajele 3 şi 4, Galeriile de artă unde din 1992 se desfăşoară, în luna mai a fiecărui an,

Târgul Internaţional de Carte “Bookarest”. În 2015, Teatrul Naţional a fost renovat şi a

revenit la aspectul iniţial, din 1973.

Teatrul Bulandra (Bd. Schitu Măgureanu nr. 1 – Sala „Schitu Măgureanu” – Tel:

021.314.96.96; Str. J.L. Calderon – Sala „Toma Caragiu” – Tel: 021.211.34.41.

www.bulandra.ro). Teatrul s-a clădit la finalul anilor 1940, în jurul personalităţii

artistice a Luciei Sturdza Bulandra. În 1991, ca o recunoaştere a performanţelor


artistice, Teatrul Bulandra devine membru cu drepturi depline al Uniunii Teatrelor din

Europa, cel mai important for teatral continental, alături de renumite companii teatrale

europene precum: Odeon Theatre de l’Europe Paris, Piccolo Teatro di Milano, Royal

Shakespeare Company, Teatre Lliure etc.

Teatrul Nottara (Bd. Magheru nr. 20. Tel: 021.312.44.80, 212.52.89.

www.nottara.ro). Înfiinţat în 1947, cu numele de Teatrul Armatei. Cincizeci de ani de

experienţă neîntreruptă în inima capitalei i-au adus o popularitate binemeritată, iar

longevitatea spectacolelor sale a fost concurată doar de faima artiştilor scenei de pe Bd.

Magheru. Teatrul Nottara a prezentat de-a lungul anilor piese dintre cele mai

reprezentative, semnate de importanţi autori clasici şi contemporani ai dramaturgiei

universale şi naţionale.

Teatrul de Comedie (Str. Sf. Dumitru nr. 2. Tel: 021.315.91.37. www.comedie.ro).

Inaugurat în 1961, de marele actor român Radu Beligan, în calitate de director. Până în

ianuarie 2002, când Teatrul de Comedie a sărbătorit 42 de ani de existenţă, au avut loc

116 premiere şi s-au făcut 35 de turnee internaţionale.

Teatrul Odeon (Calea Victoriei nr. 40-42. Tel: 021.315.50.53. www.teatrul-

odeon.ro). Unul din cele mai reprezentative teatre din Bucureşti, a fost fondat în 1946,

având numele de Teatrul Muncitoresc CFR Giuleşti. Inaugurată în 1974, în localul

vechiului teatru construit în perioada interbelică, Sala Majestic a Teatrului Odeon este

cea mai elegantă sală de teatru din Bucureşti şi singura din Europa cu tavan glisant.

Deoarece unul dintre scopurile teatrului este formarea tinerilor spectatori, Odeon

organizează săptămînal vizite ale teatrului şi workshop-uri pentru copii şi tineri, precum

şi spectacole de lectură, urmate de discuţii cu publicul.

Teatrul de Revistă “Constantin Tănase” (Sala Rapsodia – Str. Lipscani nr. 53. Tel:

021.315.56.78. www.teatrultanase.ro). Revista românească modernă este legată de

numele şi activitatea marelui Constantin Tănase şi a companiei “Cărăbuş”, înfiinţată la 2

iulie 1919. Acest gen de teatru, care îmbină în mod specific gustul montărilor de fast cu

satira socială şi cetăţenească, s-a dovedit a fi un gen de spectacol unic în lume,

nemaiîntâlnit pe celelalte scene de divertisment.


Teatrul Mic (Str. Constantin Mille nr. 16. Tel: 021.314.70.81. www.teatrulmic.ro).

Sala Teatrului Mic a fost renovată după un proiect care a pus în valoare elementele

decorative ale planului original semnat de Liviu Ciulei. Numărul de locuri a fost micşorat

de la 381 la 301 locuri, proiectul optând pentru confort şi eleganţă.

Teatrul Evreiesc de Stat (Str. Dr. Juliu Barasch nr. 15. Tel: 021.323.45.30.

www.tes.ro). La aproape 130 de ani de istorie, Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti –

singurul ansamblu de acest gen cu existenţă neînteruptă, are un profil distinct,

reprezentativ pentru peisajul contemporan al artei scenice de limbă idiş.

Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian” (Bd. N. Bălcescu nr. 2. Tel:

021.313.63.48. www.opereta.ro). La împlinirea celor 50 de ani de existenţă, ca teatru

de stat, Operetei i s-a oferit, prin Hotărâre Guvernamentală, titlul de Teatru Naţional,

datorită unor realizări artistice de excepţie.

Teatrul Act (Calea Victoriei nr. 126. Tel: 021.310.31.03.

www.teatrulact.tripod.com). Înfiinţată în 1995, Fundaţia Cultural-Artistică “Teatrul

ACT” propune un exerciţiu de teatru independent, fiind prima încercare de companie

independentă din România, nesubvenţionată de stat. Ea a avut ca scop principal

amenajarea unui spaţiu propriu multifuncţional pentru spectacolele de teatru, film,

dans şi expoziţii. Printre primii susţinători ai Fundaţiei se numără Sir Ian McKellen,

Richard Eyre, Tom Stoppard, Tom Cruise, Dame Diana Rigg, Dame Judi Dench, Alan

Bates, Alan Rickman, Ian Holm, iar printre membrii fondatori ai Fundaţiei, Marcel Iureş,

Mihai Maniuţiu, Oana Pellea, Alexandru Dabija, Doina Levinţa şi Alexandru Darie.

Teatrul ACT este deopotrivă producător de spectacole proprii, precum şi scena gazdă a

unor spectacole produse de alte companii. La sediul teatrului se desfăşoară atât

spectacole, cât şi workshop-uri, dezbateri, lansări de carte, expoziţii de fotografie, de

icoane şi de ceramică.

Theatrum Mundi (Str. M. Eminescu nr. 89. Tel: 021.210.42.81). Scena acestui

teatru găzduieşte în special dramaturgie românească de bună calitate. Aici a avut loc,

printre altele integrala pieselor lui Eugen Ionescu.


Teatrul Ţăndărică (Str. Eremia Grigorescu nr. 24. Tel: 021.211.08.29). Teatru de

păpuşi cu tradiţie, este, poate, cea mai cunoscută instituţie de profil dedicată copiilor de

toate vârstele. Teatrul dispune de două săli, aflate la aceeaşi adresă: Lahovari şi Victoria.

Opera Română (Bd. Mihail Kogălniceanu nr. 70-72. Tel: 021.313.18.57, 314.69.80).

Tradiţia teatrului liric românesc numără mai mult de două secole. Încă din 1772, la

Bucureşti era semnalată prezenta unei trupe de operă. Însă abia în 1919 s-a înfiinţat

Opera Română. De atunci, prima scenă lirică a ţării a cunoscut o activitate intensă.

Repertoriul a cuprins mai mult de 150 de titluri de opere şi de balet, de o mare varietate,

însumând marele repertoriu universal. O atenţie deosebită a fost acordată şi creaţiei

româneşti, care a cunoscut o remarcabilă dezvoltare datorită operelor unor compozitori

precum George Enescu, Gheorghe Dumitrescu, Alfred Mendelsohn, Zeno Vancea, Mircea

Kiriac, Cornel Trăilescu sau Laurenţiu Profeta. Noul local al Operei Române, ridicat în

1953, a oferit un cadru mai somptuos unei activităţi deja existente şi deosebit de bogate.

Atheneul Român (Str. Benjamin Franklin nr. 1-3. Tel: 021.315.25.67, 315.81.42.

www.ateneu.ro). Este una dintre cele mai reprezentative clădiri ale Capitalei, cu valoare

de simbol, construită între 1886 şi 1888, după planurile arhitectului francez Albert

Galleron, ajutat de arhitectul român Constantin Băicoianu. Iniţiativa a aparţinut unui

grup de intelectuali, dornici să înzestreze Bucureştiul cu o sală încăpătoare, destinată

manifestărilor muzicale de înaltă ţinută artistică. Fondurile au fost colectat prin

subscripţie publică, drept răspuns la renumitul apel “daţi un leu pentru Atheneu”.

Inaugurarea a avut loc la 14/26 februarie 1888. Atheneul Român, cu faţadă în stil

neoclasic şi cu o cupolă mare, de factura barocă, are aspectul unui templu ionic cu şase

coloane frontale şi două laterale. Sala mare de concerte, cu un diametru de 28,50 m şi o

înălţime de 16 m, are o capacitate de 1.000 de locuri şi o bună acustică. Ea este decorată

cu o frescă - operă a pictorului Costin Petrescu - în care sunt surprinse principalele

momente din istoria României. Aici este şi sediul Filarmonicii “George Enescu” – cea mai

reprezentativă instituţie muzicală a României – precum şi unul dintre locurile de

desfăşurare a Festivalului internaţional de muzică “George Enescu”.

Sala Palatului (Intrarea Kretzulescu nr. 1. Tel: 021.615.97.10). Sala Palatului se află

în centrul oraşului Bucureşti, într-o clădire legată de fostul Palat Regal şi de Muzeul

Naţional de Artă. Clădirea a fost construită în anii 1959-1960. De-a lungul timpului, aici


s-au ţinut lucrările Comisiei Economice a Naţiunilor Unite pentru Europa, Congresul

Mondial al Populaţiei, Congresul Mondial al Energiei şi Congresul Mondial al Crucii Roşii,

precum şi vestitele Congrese ale Partidului Comunist Român. Sala mare are o capacitate

de 4.060 de locuri. În prezent, ea găzduieşte spectacole, concerte, congrese de afaceri etc.

Holul de la intrare, având 2.000 mp, este dotat cu mobilier adecvat şi instalaţii speciale

pentru organizarea de expoziţii.

Sala Radio (Str. General Berthelot nr. 60-64. Tel: 021.303.12.11). Aici se desfăşoară

nenumărate concerte de muzică clasică, populară sau uşoară, precum şi festivaluri

(Festivalul Internaţional de Muzică „George Enescu”, Festivalul Internaţional de Jazz şi

Blues). În foaierul Sălii Radio se desfăşoară, din 1994, în fiecare an, Târgul Internaţional

de Carte „Gaudeamus”).

8.ÎN JURUL BUCUREŞTIULUI

Bucureştiul dispune de împrejurimi foarte pitoreşti, în special datorită faptului că, acum

câteva sute de ani, teritoriul Capitalei şi vecinătatea acesteia erau dominate de Codrii

Vlăsiei, o pădure foarte mare care cuprindea tot sudul Munteniei. În prezent, din aceştia

au mai rămas păduri precum Băneasa, Scoviştea sau Mogoşoaia. Vecinătatea

Bucureştiului este dominată de numeroase păduri şi lacuri, ce oferă posibilităţi de

agrement şi pescuit.

Împrejurimile Bucureştiului se impart în cinci zone turistice.

8.1Zona turistică Cernica – Pasărea

Situată în nordul şi estul Capitalei, este marcată de Valea Pasărea şi de cursul inferior al

râului Colentina (râu care străbate partea de nord a Bucureştiului şi formează o salbă de

lacuri de agrement). Zona este caracterizată de păduri, lacuri artificiale sau naturale,

monumente istorice şi zone de agrement. La 10 km nord de Bucureşti se află Pădurea

Băneasa. Un punct de atracţie al zonei, dincolo de terase şi restaurante, este Grădina

Zoologică. Această regiune este dominată de salba de lacuri formate de râul Colentina:

Mogoşoaia, Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Fundeni, Pantelimon I şi II, Cernica. Mai la

nord se află râul Pasărea, încadrat de pădurile Boldu-Creţuleasca, Ştefăneşti şi Tunari.


Un alt reper important este complexul Cernica – Pustnicu, unde întâlnim păduri cum ar

fi Cernica, Pustnicu, Tânganu, Pasărea, Găneasa şi Afumaţi, precum şi lacurile Cernica şi

Pantelimon.

La 14 km de Bucureşti, pe DN3 bis, pe malul Lacului Cernica şi în apropierea pădurii cu

acelaşi nume, se află mănăstirea Cernica – monument istoric, construit în 1608.

Mănăstirea adăposteşte un muzeu cu peste 300 de exponate, icoane şi obiecte de cult.

Biblioteca dispune de circa 15.000 de volume. Pe malul lacului Cernica este amenajat un

ştrand cu cabine, debarcader, restaurant şi terenuri sportive.

Totodată, Cernica este şi mănăstirea unde, între anii 1900 şi 1904, unul dintre monahi

era chiar Tudor Arghezi, considerat drept unul dintre cei mai importanţi poeţi români.

La nord-est de Cernica şi la 29 km de Bucureşti, pe DN3, întâlnim localitatea Brăneşti,

undxe se află Mănăstirea de maici Pasărea, ce găzduieşte părţi din Sfintele Moaşte ale

Sfântului Pantelimon. Ctitorie a Sfântului Calinic de la Cernica, a fost ridicată în 1813.

Mănăstirea are o colecţie de artă veche bisericească.

8.2 Zona turistică Vlăsia

Marchează nordul şi nord-estul Bucureştiului. Este caracterizată, de asemenea, de

păduri şi lacuri. În partea vestică a zonei se află complexul Bălteşti – Ţigăneşti. Lacul şi

pădurea Scroviştea, unde întâlnim Palatul Scroviştea, reprezintă o construcţie princiară

spectaculoasă, ce a fost proprietatea Casei Regale a României.

Dacă ajungeţi în zonă, nu trebuie să rataţi mănăstirea Bălteni (1623) şi mănăstirea

Ţigăneşti. Localizat în comuna Ciolpani, situată la 35 km de Bucureşti, pe DN1, lăcaşul

este o mănăstire de maici. Aşezământul monahal datează din 1780. Aici se află o mare

colecţie de artă şi carte veche, precum şi părţi din Sfintele Moaşte ale Sfinţilor 40 de

Mucenici.

Cea mai atractivă zonă este, însă, complexul Snagov – ce include lacul şi pădurea Snagov,

pădurile Gruiu şi Vlăsia. Pădurea şi Lacul Snagov se situează la 35 km nord de Bucureşti,

lângă autostrada ce leagă capitala de Ploieşti. Pe o insulă, în mijlocul lacului, se află

mănăstirea care adăposteşte mormântul domnitorului Vlad Ţepeş. Snagovul l-a găzduit,

în 1694, pe mitropolitul Antim Ivireanu. Tot aici au fost imprimate cărţi pentru bisericile

şi mănăstirile din ţară, dar şi pentru cancelariile şi uzul personal al domnitorilor.


Lacul Snagov – cu 16 km lungime, 1 km lăţime şi o adâncime medie de 9 metri, deşi

există un punct unde adâncimea este de 80 m – prezintă spre margini numeroase

intrânduri sub formă de golfuri, pe care localnicii le-au denumit « cozi ». Tot aici se află

Complexul Pacea, Vila 23 ce dispune de restaurant, debarcader, ştrand şi spaţii de

agrement, Restaurantul Vânătorul şi Hanul Vlăsiei. Lacul Snagov, înconjurat de un parc

amenajat, oferă numeroase facilităţi de agrement, printre care se numără plimbările cu

şalupa.

În sud-estul regiunii lacului Snagov se află lacul Căldăruşani, cu o suprafaţă de aproape 3

kmp şi 4 metri adâncime. Înconjurat de o altă rămăşiţă a Codrilor Vlăsiei, Căldăruşani

este o zonă extrem de atractivă, atât pentru destindere, cât şi pentru pescuit şi vânătoare.

Zona este renumită datorită prezenţei Mănăstirii Căldăruşani. Lăcaşul de cult, fondat în

1638, de către domnitorul Matei Basarab, a fost fortificat cu ziduri, trecând, în timp, prin

trei procese majore de reparaţie. Muzeul mănăstirii etalează preţioase odoare bisericeşti,

documente oficiale, icoane vechi şi picturi religioase, unele dintre ele semnate de pictorii

Nicolae Grigorescu, Evghenie Lazăr şi Gheorghe Tăttărescu. Pentru a ajunge la lacul

Căldăruşani se urmează DN1 spre Ploieşti circa 20 km, virând , apoi, dreapta pe drumul

judeţean DJ 101 din Baloteşti, prin Moara Vlăsiei.

8.3 Zona turistică Ciocăneşti – Buftea

Situată la vest de oraş, zona este delimitată de valea râului Colentina. În partea sudică a

regiunii, marcată de localitatea Buftea, cel mai apropiat oraş de Bucureşti, se află

complexul Buftea – Mogoşoaia.

Lacul Mogoşoaia, situat la 15 kilometri de Bucureşti, are o suprafaţă de 66 de hectare. Pe

malul acestui lac acoperit cu nuferi, în mijlocul unei splendide grădini, se află Palatul

Mogoşoaia – o capodoperă a arhitecturii vechi româneşti. Menţionată în documente,

pentru prima oară la 24 aprilie 1558, Mogoşoaia avea o curte boierească mai modestă. În

1698, domnitorul Constantin Brâncoveanu a comandat construirea unui palat amplasat

alături de biserica construită tot de acesta în 1688. Domnitorul intenţiona să dăruiască

palatul lui Ştefan, unul dintre cei patru fii ai săi. Din 1957, palatul a devenit Muzeul

Brâncovenesc.

Mai la vest se află oraşul Buftea, situat în câmpia Vlăsiei, pe lunca râului Colentina. Prin

Buftea trec drumurile naţionale DN 1A, ce permite o legătură rapidă spre Ploieşti şi


Târgovişte, şi DN7, ce face legătura între Bucureşti şi Piteşti. Primul hrisov ce atestă

existenţa aşezării datează de la 15 iunie 1577.

Buftea dispune de două staţii CFR : Gara Săbăreni (pe traseul Bucureşti – Piteşti),

respectiv Gara Buftea, pe magistrala Bucureşti – Ploieşti.

Pe malul lacului Buftea, amenajat în 1934, cu o suprafaţă de 360 de hectare, se află

Studiourile Mediapro, unde s-au turnat multe filme româneşti şi chiar internaţionale.

La Buftea, în Parcul Ştirbei, se află Palatul Ştirbei, transformat azi în hotel-restaurant.

Edificiul a fost ridicat de Alexandru Barbu Ştirbei (1837 – 1895) la mijlocul secolului al

XIX-lea. Este amplasat într-un splendid parc proiectat în stil britanic, cu lac interior,

declarat astăzi rezervaţie naturală. Aici pot fi întâlnite şapte specii de conifere, alături de

pini argintii. În acest edificiu s-a semnat, la 24 / 7 mai 1918 « Pacea de la Buftea »,

cunoscută şi drept « Pacea ruşinoasă », prin care România ceda părţi ale teritoriului

naţional Germaniei şi Austro-Ungariei.

În Buftea se desfăşoară evenimente precum Festivalul Naţional de Teatru pentru Copii

sau Târgul de Toamnă. Oraşul dispune de două teatre – LOGOS şi BASTION – un muzeu

şi o bază turistică de agrement.

Mai la nord, intrând în judeţul Dâmboviţa, se ajunge în Complexul Ciocăneşti, încadrat de

păduri, marcate de râurile Crevedia şi Dâmboviţa. La Ciocăneşti merită vizitat Conacul

Cantacuzino.

8.4 Zona turistică Argeş

Este situată în sud-vestul şi sudul Bucureştiului, fiind marcată de râurile Argeş, Sabar şi

Neajlov. Regiunea este caracterizată de păduri mari şi râuri cu plaje de nisip. În zonă se

află satul Potlogi, unde poate fi vizitat un palat construit de Constantin Brâncoveanu în

anii 1698 – 1699. Tot în regiune, în satul Pitaru, se află casa natală a pictorului Nicolae

Grigorescu.

La 40 km sud de Bucureşti, în judeţul Giurgiu, se află satul Clejani, renumit pentru

lăutarii săi. Acesta este locul de baştină al celebrului taraf Haiducii din Clejani.

La vest de Bucureşti, lângă comuna Ciorogârla, poate fi vizitată mănăstirea de maici

Samurcăşeşti, ridicată de Constantin Samurcaşi în 1808. Biserica se remarcă prin

arhitectură brâncovenească, cu trei altare. Aici se păstrează două fragmente din pictura


iniţială a lui Gh. Tăttărăscu. Mănăstirea are o impresionantă colecţie de icoane şi artă

bisericească veche.

În sudul Bucureştiului, la mijlocul distanţei dintre Capitală şi Giurgiu, se află Parcul

Natural Comana. Aici se află Rezervaţia Ştiinţifică de ghimpe (Ruscus aculeatus) şi

Rezervaţia Ştiinţifică de bujor (Paeonia peregrina). Acestor două rezervaţii li s-a adăugat

începând din anul 2004 Balta Comana, ca rezervaţie naturală şi zonă de protecţie

avifaunistică. Lângă mirifica pădure Comana şi legendara Deltă a Neajlovului se află şi un

complex de agrement, ce oferă cazare, restaurant şi un parc de aventură.

8.5 Zona turistică Valea Prahovei

Zona se află la circa 100-150 km nord de Bucureşti. Aici se poate ajunge cu trenul sau cu

automobilul, urmând şoseaua Bucureşti – Ploieşti (DN1) sau Autostrada A 3 Bucureşti –

Ploieşti în circa 2 ore.

Prima oprire poate fi oraşul Ploieşti (60 km nord de Bucureşti), unde printre punctele

de atracţie se numără Muzeul Ceasurilor. La est de această localitate se află Podgoria

Dealu Mare, unde se pot face şi degustări. Centrele viticole ale podgoriei sunt Valea

Călugărească, Urlaţi, Ceptura şi Tohani.

Staţiunea Sinaia, supranumită şi « Perla Carpaţilor », este situată la poalele Muntelui

Furnica, la o altitudine ce variază între 800 şi 900 de metri. Între 1875 şi 1883, regele

Carol I a construit aici reşedinţa sa de vară, Castelul Peleş, care este unul dintre cele mai

cunoscute şi mai frumoase castele din lume. Pătura de zăpadă persistă din septembrie

până în martie, permiţând practicarea schiului pe nenumăratele pârtii amenajate,

precum şi a bobului. Baza hotelieră este deosebit de bogată, existând spaţii de cazare,

atât la hoteluri (cotate între 2 şi 5 stele) şi cabane, cât şi la vile şi pensiuni.

Aflată la poalele Masivului Caraiman, staţiunea Buşteni oferă un climat tonic şi un aer

curat, bogat în radiaţii ultraviolete, recomandate în special pentru tratamentul asteniilor

şi al stresului. De aici se poate ajunge la monumentele naturale “Babele” şi “Sfinxul”,

aflate la 2290 de metri altitudine, precum şi la cel mai înalt vârf din Masivul Bucegi, Omu

(2505 m). Pe vârful Caraiman se găseşte uriaşa Cruce a Eroilor, vizibilă din toată zona.

Sezonul de schi durează din noiembrie până în martie, iar centrul alpin organizează

escalade cu diferite grade de dificultate pe pereţii versanţilor Valea Albă, Coştila şi

Gălbenele.


Ceva mai aproape de Bucureşti, într-o zonă de deal cu altitudini medii de 300-400 m, se

află staţiunea Breaza. Staţiune balneoclimaterică încă din 1928, cu un aer bogat în ioni

negativi şi bine ozonificat, Breaza este des comparată cu staţiunea Davos din Alpii

Elveţieni. Aici se află şi un complex de golf, inaugurat în anul 2000, „Lac de verde”.

9.TURURI: Tur de Bucuresti - jumatate de zi de la 25 euro/ persoană

Recomandari:

Vizitati incredibilul interior al Palatului Parlamentului, a doua cladire din lume din punct de vedere al suprafetei.

Bucurati-va de o cafea si o calatorie in trecut vizitand centrul vechi al Bucurestiului

Descoperiti frumusetea Romaniei traditionale, admirand arhitectura rurala la Muzeul Satului

Atractii: Arcul de Triumf, Muzeul Satului, Piata Victoriei, Piata Revolutiei, Palatul Parlamentului,

Tariful include: Transport, Ghid si sofer, opriri pe traseu pentru fotografii

Descriere:

Trei bulevarde mari, parcurile, lacurile si Arcul de Triumf dau Bucurestiului un discret aer parizian. Alaturi de numeroase muzee, aerul latin al orasului se combina admirabil cu misticismul bisericilor ortodoxe. Bucurestiul devine fascinant daca incerci sa il descoperi cu rabdare si asteptari ponderate. Secolul XX a reprezentat pentru Bucuresti – anii de aur, cand strazile inguste au fost inlocuite de bulevarde largi si orasul privea catre Franta pentru a se inspira din punct de vedere cultural si arhitectural. Au inceput sa se ridice cladiri neoclasice, sa se creioneze parcuri, iar Bucurestiul sa se redeseneze dupa model parizian, ceea ce a facut ca la sfarsitul anilor 1930 orasul sa fie cunoscut sub denumirea de"Micul Paris" sau "Parisul din Balcani". Va invitam sa decoperim impreuna aroma speciala a unui oras incredibil !

Imortalizati frumusetea Arcului de Triumf intr-o fotografie, monumentul ce glorifica curajul si eroismul soldatilor romani, cazuti in Primul Razboi mondial si vizitati Muzeul Satului-unul dintre cele mai interesante muzee etnografice in aer liber din lume. Urmand Calea Victoriei- cea mai reprezentativa artera din punct de vedere istoric, vom ajunge la Piata Revolutiei, inconjurata de cladiri monumentale – Hilton – fostul hotel Athenee Palace, Ateneul Roman, construit in stil neoclasic in 1888, aici a debutat George Enescu in 1898 si Muzeul National de Arta ce gazduieste adevarate capodopere semnate Rembrandt, Veneziano, Monet, Sisley, El Greco, Rubens si multe alte valori. Continuam plimbarea pe Calea Victoriei cu Hotel Continental, fost Hotel Broft, construit in 1879 in stilul Renasterii Germane, Casa Capsa, o cafenea istorica ridicata in 1852, Casa de Economii si Consemnatiuni desenata de arhitectul francez Paul Gottereau intre 1894-1900 si Muzeul National de Istorie in stil neoclasic. Incheiem turul cu Palatul Parlamentului, cunoscut si sub denumirea de Casa Poporului sau Casa lui Ceausescu, construita in perioada 1984-1989. Mai mult de 700 de arihitecti si peste


20000 de muncitori au lucrat in 3 schimburi de 24 de ore timp de 5 ani pentru finalizarea constructiei. Palatul Parlamentului este cea mai mare cladire administrative din Europa, costul estimat situandu-se undeva intre 760 milioane si 3.3 bilioane USD. Constructia este a doua din lume dupa cladirea Pentagonului din Washington si a 3a din punct de vedere al volumui dupa Cape Caneveral si Piramida Quetzalcoatl din Mexic.

Bucuresti by night cu cina inclusa

Recomandari:

Descoperiti inima centrului istoric la Curtea Veche

Bucurati-va de o cina incantatoare intr-un restaurant traditional romanesc

Cunoasteti istoria celei mai importante artere istorice a orasului – Calea Victoriei

Imortalizati Palatul Parlamentului, a doua cladire din lume ca suprafata

Atractii: Calea Victoriei,Piata Victoriei,Piata Revolutiei,Palatul Parlamentului,Centrul vechi

Tariful include :Transport,Sofer si ghid,cina,intrarile la obiectivele turistice din program,cheltuielile persoanele,serviciile optionale

Descriere:

Bucurestiul isi trage numele de la legendarul cioban Bucur, a carui nume se traduce prin “bucurie” si care se pare ca a fondat orasul si a construit o biserica pe malul drept al Dambovitei. Orasul aflat in campia valaha, situat intre dealurile subcarpatice si Dunare, infiintat de Geto Daci incepand cu anii 70 iHr. In 1459 o resedinta princiara si militara a fost ridicata de Vlad Tepes. La sfarsitul secolului al 17 lea Bucurestiul in calitate de capitala a Valahiei era unul din dintre cele mai bogate orase sud-est Europene. Orasul devine capitala a Romaniei in 1862 si la sfarsitul anilor 1930 era cunoscut ca “Micul Paris”. Va invitam sa descoperim intr-un tur nocturn de 2 ore acest oras fascinant, pornind de la Piata Victoriei, pe vestita artera istorica Calea Victoriei cu ale sale cladiri monumentale – Muzeul George Enescu, gazduit de Palatul Cantacuzino construit in anii 1900 in stilul barocului francez, Cazino Casa Vernescu, Hilton – fost Athenee Palace ridicat dupa planurile arhitectului francez Theophile Bradeau, Ateneul Roman, Palatul Regal. Biserica Kretulescu – datand din 1722, Hotel De Boulevard – construit de Herdan in 1867, dupa planurile arhitectului Alexandru Orascu, Magazinul Victoria – fostele Galerii Lafayette, Casa de Economii si Consemnatiuni desenat de arhitectul francez Paul Gottereau intre anii 1894-1900 si Muzeul National de Istorie in stil neoclassic.

Urmatorul popas in turul nostru este Palatul Parlamentului, cunoscut si sub denumirea de Casa Poporului sau Casa lui Ceausescu, construita in perioada 1984-1989. Mai mult de 700 de arihitecti si peste 20000 de muncitori au lucrat in 3 schimburi de 24 de ore timp de 5 ani pentru finalizarea constructiei. Palatul Parlamentului este cea mai mare cladire administrative din Europa, costul estimat situandu-se undeva intre 760 milioane si 3.3 bilioane USD.


Constructia este a doua din lume dupa cladirea Pentagonului din Washington si a 3a din punct de vedere al volumui dupa Cape Caneveral si Piramida Quetzalcoatl din Mexic.

Incheiem cu o cafea in centrul vechi si o plimbare pe stradutele inguste, unde ne bucuram sufletele cu privelistea oferita de Biserica Stravropoleos, construita de calugarul grec Ioanichie in stil Brancovenesc, Curtea Veche si incantatoarele case construite de artizanii si comerciantii asezati aici incepand cu secolul al 14-lea.

Bucuresti by night de la 30 euro/persoană

Recomandari:

Descoperiti inima centrului istoric la Curtea Veche

Plimbati-va pe stradutele medievale ale centrului vechi

Cunoasteti istoria celei mai importante artere istorice a orasului – Calea Victoriei

Imortalizati Palatul Parlamentului, a doua cladire din lume ca suprafata

Atractii: Calea Victoriei,Piata Victoriei,Piata Revolutiei,Palatul Parlamentului,Centrul vechi

Tariful include: Transport,Sofer si ghid,intrarile la obiectivele turistice din program,cheltuielile persoanele,serviciile optionale

Descriere:

Bucurestiul isi trage numele de la legendarul cioban Bucur, a carui nume se traduce prin “bucurie” si care se pare ca a fondat orasul si a construit o biserica pe malul drept al Dambovitei. Orasul aflat in campia valaha, situat intre dealurile subcarpatice si Dunare, infiintat de Geto Daci incepand cu anii 70 iHr. In 1459 o resedinta princiara si militara a fost ridicata de Vlad Tepes. La sfarsitul secolului al 17 lea Bucurestiul in calitate de capitala a Valahiei era unul din dintre cele mai bogate orase sud-est Europene. Orasul devine capitala a Romaniei in 1862 si la sfarsitul anilor 1930 era cunoscut ca “Micul Paris”. Va invitam sa descoperim intr-un tur nocturn de 2 ore acest oras fascinant, pornind de la Piata Victoriei, pe vestita artera istorica Calea Victoriei cu ale sale cladiri monumentale – Muzeul George Enescu, gazduit de Palatul Cantacuzino construit in anii 1900 in stilul barocului francez, Cazino Casa Vernescu, Hilton – fost Athenee Palace ridicat dupa planurile arhitectului francez Theophile Bradeau, Ateneul Roman, Palatul Regal. Biserica Kretulescu – datand din 1722, Hotel De Boulevard – construit de Herdan in 1867, dupa planurile arhitectului Alexandru Orascu, Magazinul Victoria – fostele Galerii Lafayette, Casa de Economii si Consemnatiuni desenat de arhitectul francez Paul Gottereau intre anii 1894-1900 si Muzeul National de Istorie in stil neoclassic.

Urmatorul popas in turul nostru este Palatul Parlamentului, cunoscut si sub denumirea de Casa Poporului sau Casa lui Ceausescu, construita in perioada 1984-1989. Mai mult de 700 de


arihitecti si peste 20000 de muncitori au lucrat in 3 schimburi de 24 de ore timp de 5 ani pentru finalizarea constructiei. Palatul Parlamentului este cea mai mare cladire administrative din Europa, costul estimat situandu-se undeva intre 760 milioane si 3.3 bilioane USD. Constructia este a doua din lume dupa cladirea Pentagonului din Washington si a 3a din punct de vedere al volumui dupa Cape Caneveral si Piramida Quetzalcoatl din Mexic.

Incheiem cu o cafea in centrul vechi si o plimbare pe stradutele inguste, unde ne bucuram sufletele cu privelistea oferita de Biserica Stravropoleos, construita de calugarul grec Ioanichie in stil Brancovenesc, Curtea Veche si incantatoarele case construite de artizanii si comerciantii asezati aici incepand cu secolul al 14-lea.

Tur panoramic Bucuresti de la 20 euro/persoană

Nu se fac opriri sau parcari pe traseu.

Puncte de atractie incluse: Casa Presei Libere - Arcul de Triumf - Piata Victoriei (Muzeul Grigore Antipa, Muzeul Taranului Roman, Palatul Victoria-Guvernul Romaniei) - Muzeul George Enescu - Muzeul Colectiilor de arta - Ateneul Roman - Palatul Regal - Casa Armatei - Muzeul national de istorie - Palatul Parlamentului

10.CUMPARATURI:

10.1Malluri

Afi Palace Cotroceni nu e un simplu mall, ci un centru cu multe facilitati dedicate

oamenilor care vor sa se destida atat ziua cat si noaptea. AFI Palace Cotroceni e inima

orasului, destinatia ideala pentru cumparaturi, distractie, relaxare si afaceri.

Amplasat la intersectia bulevardelor Vasile Milea si Timisoara, in apropierea centrului

orasului.

Sun Plaza - Sun Plaza este un centru comercial din Bucureşti,deschis la data de

25 februarie 2010. Zona de divertisment a centrului comercial include 15 săli de cinema,

cu o capacitate de 3.000 de locuri în multiplexul ,Cinema City un club de bowling și

billiard, un cazinou, un pub și mai multe cafenele.

Sun Plaza este cel mai mare mall din țară, depășind centre comerciale precum Afi Palace

Cotroceni sau sau Băneasa Shopping City.


Unirea Shopping Center este cel mai mare centru comercial en detail din

Romania. Investitorii si noua echipa manageriala si-au fixat ca obiectiv transformarea

USC in principalul centru comercial de tip "mall" al Bucuresptiului, menit sa raspunda

stilului de viata dinamic din Romania mileniului III.

Adresa:Piata Unirii nr. 1 Bucuresti

Băneasa Shopping City este un centru comercial din nordul Bucureștiului,

deschis la data de 18 aprilie 2008 Are o suprafață totală închiriabilă de 85.000 metri

pătrați. Zona Comercială Băneasa este una dintre cele trei părți integrate ale Proiectului

Băneasa.

Adresă: Șoseaua București-Ploiești 42D, București

București Mall este primul centru comercial modern de tip shopping

mall din România, deschis în septembrie 1999.

Este situat în cartierul Vitan din București și are o suprafață închiriabilă de 36.000 de

metri pătrați. Adresă: Calea Vitan 55-59, București 031282.

booking bucharest the city guide ro...aici îşi creează o parte din operă poetul naţional mihai...

Documents