bronsita cronica - fiziologie

7/21/2019 Bronsita Cronica - Fiziologie

1/10

Introducere

Bronsita cronica este o afectiune de durata a cailor respiratorii, caracterizata de prezenta

constanta a reflexului de tuse si a expectoratiei timp de minim 3 luni pe o perioada consecutivade 2 ani.

Principalul factor de risc al afectiunii il constituie fumatul. Bronsita cronica poate sa ducala bronsita obstructiva cronica, emfizem pulmonarsau carcinom bronsic. Prevalenta bolii estede trei ori mai mare in randul barbatilor fata de femei, iar riscul general de boala creste o data cu

varsta.

Tusea cronica poate fi declansata de diferite patologii, care, datorita faptului ca au osimptomatologie foarte asemanatoare, dar variaza din punct de vedere etiologic, sunt desemnate

prin denumirea generica bronhopneumonii obstructive cronice ( BPOC- boli pulmonare/bronhopneumonii obstructive cronice).

Bronsita cronica simpla, cu toate ca nu se caracterizeaza prin ingustarea bronhiilor, este

inclusa in acest grup de afectiuni, deoarece poate duce la bronsita obstructiva cronica.

Definitie

Bronsita cronica este o afectiune in care simptomul caracteristic este reflexul constant detuse, cu expectoratie, care se manifesta aproape zilnic, cel putin trei luni, doi ani consecutiv.Diagnosticul diferential cu alte afectiuni pulmonare (cum ar fi astmul bronsic sau emfizemul

pulmonar) se face foarte simplu: bronsita cronica simpla provoaca daor tuse cu expectoratie, faraingustarea bronhiilor si fara dispnee.

Etiologie

S-a constatat ca principala cauza a bronsitei cronice o reprezinta fumatul. Riscul de boalacreste in functie de numarul de tigari fumate zilnic. 90 % din bolnavi sunt fumatori activi sau au

fumat o perioada indelungata de timp. Fiecare al doilea fumator peste 40 de ani sufera de bronsita

cronica.O alta cauza a bronsitei cronice este inhalarea frecventa de substante toxice, care

patrund in sistemul respirator. Grupele de risc sunt minerii si lucratorii din fabrici, care sunt expusi

regulat la fum, gaze si vapori. Bronsita cronica poate fi determinata si de o predispozitie genetica(hipersensibilitatea sistemului bronsic).

Substantele toxice inhalate afecteaza tesutul pumonar, marind astfel riscul de infectie viralasau bacteriana.

Agentii patogeni

Agentii patogeni cei mai frecventi ai bronsitei cronice sunt bacteriile:- Haemophilus influenzae;

- Streptococcus pneumoniae;


2/10

Bronhopneumoniile obstructive cronice

Tusea cronica poate fi declansata de diferite patologii, care, datorita faptului ca au o

simptomatologie foarte asemanatoare, dar variaza din punct de vedere etiologic, sunt desemnateprin denumirea generica bronhopneumonii obstructive cronice ( BPOC - boli pulmonare

/bronhopneumonii obstructive cronice). Termenul de obstructiv se refera la ingustarealumenului cailor respiratorii, care cauzeaza dispnee.

Bronsita cronica simpla, cu toate ca nu se caracterizeaza prin ingustarea bronhiilor, esteinclusa in acest grup de afectiuni, deoarece poate duce la bronsita obstructiva cronica.

Simptomatologie

Simptomul principal al bronsitei cronice este tusea persistenta, cu expectoratie alba,vascoasa, care devine galben purulenta in infectii. Toaleta bronhiilor ( prin expectoratie) se facemai ales dimineata.

Bronsita cronica evolueaza de obicei in trei stadii care indica deterioararea progresiva astarii de sanatate:

Stadiul 1:forma simpla, vindecabila prin renuntarea la nicotina, caracterizata de tuse frecventa cuexpectoratie alba ( galbena in caz de infectie bacteriana). Bronhiile nu sunt inca ingustate cronic,

iar dispneea lipseste;

Stadiul 2: afectiunea progreseaza spre bronsita obstructiva cronica, cu ingustarea bronhiilor.Dispneea si accesele de tuse apar mai ales in urma incordarii fizice. Capacitatea de efort scade

considerabil;

Stadiul 3:caracterizat de degradarea cronica a plamanilor prin aparitia unui emfizem pulmonar.Cresterea presiunii in vasele pulmonare suprasolicita inima si deterioreaza functia cardiaca (CPC -Cord pulmonar cronic).

Diagnostic

Diagnosticarea bronsitei cronice se face in principal pe baza simptomului caracteristic- tuse

permanenta cu expectoratie alba, vascoasa, mai ales la fumatori.

Examenele care se efectueaza sunt:

Clinic- auscultatia pulmonara;

- percutia pulmonara;

- examinarea cailor aeriene;

ParaclinicAnalizele de sange evidentiaza eventualele complicatii ( prin infectii sau afectiuni asociate);Analiza functiei pulmonare prin spirometrie permite diferentierea de bolile pulmonare obstructive( astmul, emfizemul pulmonar, bronsita obstructiva cronica) si restrictive (boli in care parenchimul

pulmonar este distrus, iar tesutul de sustinere este modificat patologic prin depuneri de colagen);


3/10

Radiografia pulmonarapentru excluderea altor patologii pulmonare ca tuberculoza sau cancerulpulmonar;

Electrocardiograma (EKG) evidentiaza eventualele complicatii la nivelul inimii (cauzate desuprasolicitarea cordului datorita presiunii sangvine crescute din sistemul pulmonar- complicatie

mai putin frecventa in bronsita cronica simpla) sau la nivelul vaselor coronariene (boalacoronariana);

Tratament

Vindecareabronsitei cronice este posibila doar in stadiile incipiente, cu evitarea absoluta asubstantelor toxice declansatoare. Simptomatologia poate fi ameliorata prin diferite medicamente.

Evitarea substantelor toxice declansatoare

Diagnosticul de bronsita cronica impune renuntarea absoluta la nicotina. Cu toateacestea, foarte putini bolnavi reusesc sa renunte la fumat, cu toate ca exista pericolul demalignizare (cancer pulmonar- carcinom bronsic). Renuntarea completa la fumat duce, de regula,

la disparitia tusei la 4 saptamani de la ultima tigara.

Pacientii care sufera de bronsita cronica provocata de noxele din mediu, ar trebui sa isi

schimbe resedinta intr-o regiune cu aer mai curat. Chiar vacantele la munte sau la mare

amelioreaza simptomatologia.

Tratamentul medicamentos in caz de infectii

MucoliticeMedicamentele mucolitice (acetilcisteina, extractul de iedera) nu influenteaza in mod direct

evolutia bronsitei acute, dar amelioreaza producerea masiva de secretie si infectiile acute.

Antalgice si Antipiretice

Medicamentele folosite pentru combaterea durerii si scaderea febrei sunt : paracetamol,

acid acetilsalicilic, metamizol (algocalmin). Adminstrarea antipireticelor trebuie sa se faca cudiscernamant, tinandu-se cont de faptul ca febra nu trebuie combatuta cu orice pret, deoarece

eareprezinta modul organismului de a lupta cu infectia.

AntitusiveIn cazul in care tusea este seaca si suparatoare se poate administra un antitusiv de tipul

codeinei sau noscapinului, insa doar pe termen scurt si in cazuri exceptionale, deoarece aceste

medicamente suprima nu doar reflexul de tuse, ci si eliminarea naturala si intentionata a sputei.Folosirea abuziva a antitusivelor duce la acumularea sputei in bronhii, cu risc de pneumonie.

Tratamentul de intretinere

Bronsitele cronice necomplicate nu necesita tratament cu bronhodilatatoare siantiinflamatoare. Administrarea acestora se face doar in stadiile avansate, cand lumenul cailor

respiratorii este ingustat.


4/10


5/10

organismului, reechilibrarea conditiei psihice si a atitudinii fata de boala. Metodele utilizate pentru

realizarea acestui obiectiv cuprind masuri farmacologice, kinetoterapeutice, igieno-dietetice,balneoclimaterice.

Dezobstructia bronsica este principalul obiectiv in recuperarea deficitului functional al acestorbolnavi. Metodele utilizate sunt variate: metode farmacologice reprezentate de bronhodilatatoare,

mucolitice, corticoizi; metode fizicale reprezentate de aerosoli, drenaj de postura, gimnastica

respiratorie, tuse controlata, ventilatie asistata; metode chirurgicale reprezentate de aspiratiabronsica.

Tonifierea musculaturii respiratorii se realizeaza prin kinetoterapie, ventilatie asistata sirespiratii de amestecuri gazoase cu densitati scazute.

Ameliorarea distributiei intrapulmonare a aerului, corectarea schimbului gazos si a gazelor dinsange. Acesta este obiectivul final al tuturor etapelor. Metodele folosite sunt cele enuntate, la care

se adauga oxigenoterapia si masurile farmacodinamice de corectare a echilibrului acido-bazic.

Readaptarea la efort efectuata prin antrenament progresiv si terapie ocupationala.

Reinsertia socio-profesionala, obiectiv al recuperarii socio-profesionale, se realizeaza prinobtinerea tuturor celorlalte obiective, precum si prin mijloace speciale de reprofesionalizare.

2. Metode de recuperare:

Masuri farmacodinamice: medicatia este utilizata frecvent in toate stadiile obstructive;administrarea medicamentelor se face pe cale generala si pe cale inhalatorie. Se recomanda:

-antimicrobiene, cuprinzand antibiotice si chimioterapice;

-mucokinetice-misca secretiile; secretolitice; mucolitice; expectorante; fluidifiante reprezentate de

hidratante ale arborelui bronsic (inhalatie), compusi iodati, expectorante clasice, infuziile sidecocturile din diferite plante;

-corticoterapia este medicatia care se recomanda cu mare precautie; este foarte indicata in astmulbronsic, in special in starea de rau astmatic; cortizonicele au efect antiinflamator, blocandformarea edemului, efect antialergic imediat, efect imunodepresor, efect de potentare a altor

medicamente (tonicardiace; tranchilizante);

-bronhodilatatoare: sunt utilizate in atacul acut actionand pe relaxarea musculaturii bronsice,

scaderea edemului prin influentarea vaselor mici sangvine;

-medicatia desensibilizata: administrarea in doze mici a alergenului care produce boala.

Masuri igieno-dietetice si educationale: se recomanda o alimentatie echilibrata, bogata invitamine, usor hipercalorica daca bolnavul nu este obez. In caz de obezitate se recomanda regimde slabire. Consumul de lichide va fi crescut, ajungand la 3-4 litri/zi pentru a ajuta expectoratia.Mesele vor fi cantitativ mai reduse, dar vor fi mai dese. Daca este asociata si o afectiune cardiaca

va scadea aportul de sare. Se contraindica alimente conservate si in special alcoolul. Ca regim deviata, bolnavii vor evita atmosfera poluata, fumatul este total interzis, vor evita schimbarile bruste

de temperatura, vor evita infectiile respiratorii. Se recomanda scoaterea bolnavului din mediul cualergeni.

Masuri fizioterapice: reprezinta metodele de baza in recuperarea functionala a deficituluirespirator obstructiv. Se recomanda aerosoloterapie, ventilatie asistata, oxigenoterapie, cura

balneara, kinetoterapie. Metodele mai frecvent utilizate sunt:


6/10

a).repausul si pozitionarea corecta a bolnavului in pat are rol de a scadea consumul de O2,

deasemenea are rol in relaxarea musculaturii abdominale, facilitand respiratia abdominala, tusea sidrenajul bronsic. Repausul nu trebuie sa fie absolut pentru ca favorizeaza hipoventilatia, stagnarea

secretiilor, scaderea fortei musculaturii respiratorii, scaderea refluxului de tuse, cresterea

pericolului aparitiei trombozelor. Se recomanda exercitii limitate la nivelul gleznelor, genunchilor,soldurilor, respiratii profunde, ridicari de brate.

b).drenajul postural se asociaza frecvent cu vibratia toracelui. Daca este posibil, bolnavul este

pozitionat in Trendelenburg pentru facilitarea drenarii sau bolnavul va fi pozitionat cu toracele catmai aproape de orizontala.

c).tusea controlata are rol in evacuarea secretiilor. Bolnavul va executa la comanda o tuse cu glotasi gura deschisa.

d).respiratia in presiune este un procedeu valoros care are ca efect cresterea ventilatiei alveolare,

ameliorarea gazelor sangvine, facilitarea eliminarii secretiilor bronsice. Procedeul consta inexecutarea inspirului in presiune pozitiva si a expirului in presiune negativa.

e).oxigenoterapia este necesara la bolnavii cu sindrom obstructiv. Administrarea de O2 se poateface prin sonda nazala, masca sau in camere speciale cu atmosfera avand concentratie usor

crescuta de O2.

f).reeducarea respiratorie se va efectua de catre kinetoterapeut. Se urmareste executarea uneirespiratii abdominale fara sa se intervina asupra ritmului si profunzimii respiratiei. Pacientul va fi

instruit pentru a inspira pe nas, iar expirul se va efectua cu buzele stranse.

g).readaptarea la efort reprezinta trecerea de la repausul total la independenta de miscare. Reluareamersului se face numai cand ortostatismul poate fi mentinut cu usurinta de catre bolnav. Mersul

este gradat pe numar de pasi, distanta sau durata si se face de obicei sub protectie de O2. evolutiaantrenamentului se face prin marirea distantei de mers, prin cresterea numarului de antrenamente

de mers pe zi, prin scaderea pana la suprimare a oxigenoterapiei. La bolnav se urmareste aparitia

dispneei sau a tulburarilor de ritm cardiac. Bolnavul isi va relua treptat si activitatiile uzuale-imbracat, spalat, aranjatul patului.

h).psihoterapia este obligatorie insotind orice alta manevra. Bolnavul trebuie sa inteleaga exact ce

se petrece cu el, ce a determinat agravarea starii lui de boala si in ce fel metodele care i se aplicaactioneaza pentru ameliorarea acetei stari.

i).masajul nu este o metoda specifica pentru bolnavii cu sindrom obstructiv, dar este frecventutilizat. Se aplica procedee de vibratii si percutie prin care se amelioreaza drenajul bronsic;

masajul se incepe cu zona cervicala, umeri si apoi se adreseaza peretelui toracic. Datorita efectelor

reflexe ale masajului, se faciliteaza expectoratia, se reduce tusea iritativa, musculatura bronsica serelaxeaza, creste circulatia pulmonara.

j).corectarea diferitelor deficiente musculo-scheletale: corectarea se face daca deficientele existasi este absolut necesara la pacientii tineri. Se va corecta scolioza, cifoza, redorile articulare,

contracturile sau hipotoniile musculare.

1. ameliorarea permeabilitatii bronsice prin inlaturarea obstacolelor in circulatia aerului(

controlul tusei pentru eliminarea secretiilor in exces aplicand schimbarea pozitiei

trunchiului care va favoriza drenajul postural ( scurgerea secretiilor prin trahee);


7/10

2. ventilatia dirijata ( atat inspiratia cat si expiratia sa se faca pe nas, acest lucru avand ca si

consecinte purificarea si incalzirea aerului la nivelul narilor.Se urmareste astfel, intarirea

musculaturii inspiratorii, cresterea volumului totacic.

3. Recomandarile care se pot face in sensul ameliorarii respiratiei, sunt miscarile active

respiratorii, miscari de respiratie abdominala, mobilizarea trunchiului si a cutiei totacice. O

data intarita musculatura spatelui, toracelui, abdomenului, miscarile respiratorii se vor

executa mai simplu, se va sesiza o ameliorare treptata a celor doua faze ale procesului de

respiratie, a oxigenarii organismului in totalitate. Lipsa activitatii fizice a pulmonaruluiantreneaza o serie de perturbari functionale conexe, in special cardiocirculatorii, musculare

si metabolice dar si psihice, ce vor avea repercursiuni asupra respiratie impreuna cu

afectarea fizica propriu-zisa.

4. Readaptarea la efort se face treptat, incepand cu mersul banal, pe teren plat, pentru cateva

minute, accelerand apoi viteza si marind timpul. Se ajunge in timp la mersul pe scarita si la

antrenamentul la piscina. Kinetoterapia este o alta metoda de reeducare a respiratiei.

Exercitiile de respiratie

Iata cateva dintre beneficiile oferite de acestea:

Intaresc diafragma;

Permite unei cantitati mai mari de aer sa ajunga in plamani;

Ajuta la eliminarea mucusului greu de expectorat;

Ajuta plamanii sa-si pastreze flexibilitatea.

Exemple de exercitii de respiratie (inainte de a incepe un program de exercitii fizice, discuta cumedicul tau):

1. Aseaza-te pe un scaun, relaxeaza-ti umerii, inspira pe nas si expira pe gura. Abdomenultau se va misca in timp ce respiri, semn ca iti folosesti diafragma.

2. Inspira in timp ce numeri pana la 2 si expira pana numeri pana la 3. Acest exercitiu teajuta sa elimini tot aerul.

Exercitii fiziceRecomandat este sa eviti activitatile care te "lasa fara suflare" pentru ca acestea pot afecta si maimult functionarea plamanilor. Nu incepe un program de exercitii inainte de a discuta cu medicul

tau pentru a afla ce tip de exercitii ti se potrivesc si care iti ofera beneficiile de care ai nevoie.

Iata cateva exemple de activitati fizice care te pot ajuta:1. Mersul -poti incepe cu cateva minute si poti mari timpul treptat;2. Stretching -te ajuta sa pastrezi flexibilitatea muschilor;3. Antrenamentul cu greutati -foloseste gantere mici pentru maini;

4. Tai Chi - se bazeaza pe tehnici de respiratie si miscari usoare care relaxeaza corpul, oferaenergie, relaxeaza mintea si imbunatateste postura si echilibrul;5. Hidroterapia - exercitii efectuate in apa.

Nu te forta. Daca te simpti epuizat/a opreste-te, aseaza-te si efectueaza exercitii de respiratie.

2. Posturi de relaxare si facilitare a respiratiei

Pozitia 1 Subiectul cu spatele la perete, sprijinit, capul aplecat anterior, umerii cazuti, brateleatarnand libere in fata corpului, trunchiul usor cifozat, genunchi flectati, picioarele departate, talpa

pe sol.

Pozitia 2 Subiectul pe genunchi, pe calcaie sezand, (ghemuit) trunchiul usor aplecat anterior,mainile se sprijina pe genunchi.


8/10

Pozitia 3 Subiectul este in decubit dorsal pe un pat care are partea de la cap ridicata intr-ununghi de 45 de grade, capul este pe o perna mica, bratele in usoara abductie cu antebratelesprijinite pe 2 perne mici sau 2 rulouri, genunchi usor flectati cu un sul, un rulou sau o perna, iar

talpile cu varful degetelor in sus sprijinite pe un rulou.

3. Posturi de drenaj bronhic,pentru cazul in care pacientul are nevoie de o buna evacuarea secretiilor bronhice.

Exercitiul 1: din asezat 5 pozitii fiecare mentinandu-se 10-15 sec:

Se sta drept

Se inclina trunchiul lateral dreapta 45

Se inclina trunchiul stanga 45

Se face extensia trunchiul la 30(se lasa pe spate). Se flecteaza trunchiul la 45.(se apleaca in fata).

Exercitiul 2 : pentru drenarea bronhiilor mari. Decubit ventral in latul patului astfel incatmembrele inferioare si bazinul sa fie pe pat, trunchiul flectat, mainile se sprijina pe podea.

Trunchiul face cu podeaua un unghi de 45, un pahar pentru secretii va fi la indemana. Durata

acestei pozitii va fi minim 3 min, putand merge pana la 20 minute.

4. Pozitii pentu tuse:

Pozitia asezat, umerii relaxati si rotati in fata, capul si spatele usor flectate, antebratelesprijinite, genuchii flectati, picioarele se sprijina pe sol. O perna in zona abdominala tinuta

cu bratele ajuta la ridicarea diafragmului prin presarea peretelui abdominal. In timpul

expulsiei in tuse trunchiul se apleca inaine.

Controlul respiratiei in accesul de tuse:

Inspiratie pe nas, lent si profund;

Apnee(intreruperea respiratiei) cateva secunde;

Expiratia se va face in 2-3 reprize (fractionat), in timp ce trunchiul flecteaza pe abdomen,iar abdomenul se suctioneaza.(se suge).

5. Educarea ritmului respirator:

1. Ritmul ventilatiei (reprezinta frecventa respiratorie pe minut ) se va urmarii rarirea ritmuluirespirator, care se va face gradat. Pacientul va fi invatat sa isi gaseasca pulsul si va face inspir pe

3-4 batai de puls si expir pe 3-4 batai de puls. Apoi treptat se ajunge la o faza respiratorie pe 5-6batai de puls.


9/10


10/10

Bibliografie

1. MANUAL DE .MEDICIN INTERNCorneliu Borundel, Editura All

2. CULTUR FIZIC MEDICALEditura Sport-Turism,Bucureti 1988

3. KINETOTERAPIE N AFECIUNI RESPIRATORIILect.univ.Gabriela Ochian

4. www. romedic.ro

bronsita cronica - fiziologie

Documents