BUNĂ DIMINEAŢA!

POEZII PENTRU COPII Prof.Inv.Primar MARIANA STOICA

MOTTO: „ COPILĂRIA ESTE INIMA TUTUROR VÂRSTELOR” Lucian Blaga Cuvânt înainte Copilăria-frontispiciul casei visurilor, rămâne întipărită în sufletul şi inima fiecăruia dintre noi.Zborul imaginaţiei este o exigenţă de prim rang, pentru cel care ştie unde merge.Am dorit să împărtăşesc copiilor de toate vârstele, câte ceva din frământările gândurilor mele. Am încercat „să mă racordez” profesional la universul puritaţii, la universul vârstei de aur şi să aduc sufletului copilului o oază de relaxare, de bucurie şi imaginaţie. Această carte poate fi un bun material auxiliar pentru dascălii din învăţamântul primar şi preprimar, pentru activitaţile desfăşurate la clasă. Prof.Inv.Primar Stoica Mariana

PENTRU TOŢI COPIII Voi copiii, sunteţi lumina, viaţa Sunteţi zorile, sunteţi dimineaţa. Sunteţi cer, stele flori şi ape, Sunteţi TOTUL dintr-un TOT în TOATE. Pentru voi soarele răsare, Pentru noi sunteţi” sărbătoare”. Pentru voi pământul se roteşte, Pentru voi iubirea înfloreşte. Voi sunteţi a UNIVERSULUI esenţă; Mai simplu spus, voi sunteţi EXISTENŢĂ. BUNĂ DIMINEAŢA Bună dimineaţa ,zori, Ce-mpletiţi roua în flori! Bună dimineaţa, soare, Cu raze strălucitoare! Bună dimineaţa, pomi, Mândri, rotaţi gentilomi! Bună dimineaţa, râu , Ce pictezi câmpiei brâu! Bună dimineaţa, vară, Caldă , dulce surioară! Bună dimineaţa, viaţă, Ce mereu îmi dai povaţă! În jurul meu să mă uit, Să admir şi să ascult: Murmurul izvoarelor, Freamătul pădurilor, Zumzetul albinelor, Chiotul copiilor. Bună dimineaţa, zi! Ce ne-am face de n-ai fi?

UNDE ŢI-AI PETRECUT VACANŢA MARE? A trecut vacanţa mare, Totu-acum un vis ne pare. Şcoala cu drag ne aşteaptă Cu frunze-aurii la poartă. Ne-ntâlnim cu toţi voioşi Mai mari şi mai curioşi. Dana,Dora-au fost la munte Au văzut animale multe. Nelu şi Bogdan? La mare, Pe plaja fină, arzătoare. Ana, Tina-au ajutat La cules şi la sortat, ( Fructe dulci şi parfumate În vitamine bogate.) Alina şi Cătălin Au avut un sezon plin. În Deltă au pescuit Acasă, doar ieri au venit. Clopoţelul sună, sună Şi copiii îi adună În clase mari şi luminoase Şi pe bănci cu cărţi frumoase.

FLOARE RARĂ -Of! Vacanţa iar s-a dus... Unde? Într-un cui mai sus. Singurică şi uitată De copii abandonată. Ce au alte trebuşoare Cu-ale învăţăturii floare. Proaspătă şi parfumată Sufletele le îmbată Cu parfum de lume nouă Tuturor şi lor şi vouă. Viaţa mult o luminează, Universul îl creează, Câte-n lună şi în stele Şi mai bune şi mai rele. Câte-n globul pământesc Din tulpină lăstari cresc, Ajutaţi de ploi şi soare Şcoala e boboc în floare. DE CE STAI SINGUREL? -Soare alb, soare de iarnă, Soare palid ca de toamnă, Soare roşu îmbrăcat În straie de aur curat, De ce stai singurel pe cer? -Eu? Nu ştiţi că sunt acel Care dă căldură,viaţă Începând de dimineaţa? Luminez întreg pământul, Potolesc ploaia şi vântul. Făr-odihnă împletesc Raze care se- oglindesc Pe –orice chip de floare,om, Pasăre-animal sau pom. Şi cât e ziua de mare, Pân’ v-aşterneţi de culcare Vă surâd, vă-nveselesc Sufletul vi-l încălzesc.

LA BUNICI Ce bine-i să să fii la ţară Când e cald în plină vară, Să colinzi dealuri, câmpii, Să vezi floricele mii. Cu bunicii-n câmp să mergi Desculţ în iarbă s-alergi Şi să-i ajuţi la prăşit Când porumbul a-nverzit. Apoi şi la secerat, Frumos e grâul curat Sănătos şi copt la soare, Cu tulpini unduitoare. Din boabele de grâu se face Făina, apoi pâinea ce-ţi place, Se fac covrigei, colaci, Plăcinte şi cozonaci. Din boabe de porumb se-obţine Ulei plin de vitamine, Mămăliga sănătoasă, Aurie şi pufoasă.

LA MUNTE Munţii mândri şi măreţi Ascund multe frumuseţi. Din ceaţă-au gulere-mpletite Şi frunţile împodobite Cu raze-aurii şi flori, Vânturi reci, zăpezi şi nori. Au prăpăstii-adânci, stâncoase Păduri de brazi şi de foioase. Lupul la oi dă târcoale, Cerbul rumegă iarbă moale, Vulpea roşie, şireată, Se-nvârte pe la poiată. Moş Martin caută mure, Fragi şi zmeură-n pădure. Vulturul sus se avântă Unde piatra nu se zvântă. Fie toamnă, fie vară, Iarnă sau primăvară, Muntele cu drag te cheamă Ca pe-un oaspete de seamă.

ÎN GRĂDINA DE LEGUME Bunica are-o grădină Mică, dar de roade plină: Castraveţi,roşii, ardei, Gogoşari şi dovlecei, Conopidă, pătrunjel Şi spanac mai mărunţel, Ridichi, vinete, salată, Cartofi, varză aromată Se răsfaţă-n ploi şi soare Crescând mari,înfloritoare. Vântul blând le răcoreşte, Obrazul le netezeşte. Bunica în coş le-adună, În mâncare să le pună. Tare-mi plac şi sunt gustoase, (Vitamine sănătoase.) ATENŢIE! Când le mâncaţi Crude, vă rog nu uitaţi Bine ca să le spălaţi. LA CÂMPIE Câmpia arsă de soare Pare o imensă floare, Cu petale sângerii Şi cu frunze aurii. Tei,salcâmi,mesteceni,ulmi, Privesc în zare spre culmi. Porumb, orz, secară, grâu, Împletesc câmpiei brâu. Brâu brodat cu ierburi,flori Ce sclipesc sub rouă-n zori, Maci cu-obraji îmbujoraţi Neghine cu ochi codaţi. Vara,câmpia e vie Aici trăiesc iepuri…o mie. Cârtiţe şi şoricei Şi hârciogi mai măricei.

Însă-aceste rozătoare Produc o pagubă mare, Culturilor de cereale, Câmpiei, “Măriei Sale’’ Ciocârlia, sus se-avântă Şi văzduhul îl încântă. Cu cântec mândru şi duios Pentru plaiul ei frumos. VESELIE Pe străduţa mea curată A trecut aşa…deodată, Ploaia binefăcătoare Cu lacrimi strălucitoare. În grădină,floricele Mai mari şi mai mititele, Râd şi s-au înviorat Că pe faţă s-au spălat. De pe stradă pomişorii Îşi deschid verzi ochişorii, Crengile îşi scutură, Frunzele îşi flutură. Trotuarele spalate Sunt vesele şi curate. Te-ndeamnă la plimbare Că e cald şi pe cer, soare. Ieşiţi afară,copilaşi, După fluturi drăgălaşi, Ieşiţi veseli şi frumoşi Ca să creşteţi sănătoşi!

CE POATE FACE? -Ce poate face-un fulg de nea? -Să-mbrace pomii-n strai curat ; Şi-o poveste dac-ar vrea Să spună de Pruncu-Împărat. -Ce poate face-o rândunică? -Să ne aducă primăvara. În suflet o speranţă mica Parfum de pomi în floare,seara. -Ce poate face un bob de grâu? -Un bob de grâu?să crească mare, Pe o câmpie lângă râu Udat de ploi,încălzit de soare. -Ce poate face pentru tine O mamă cu-adânci simţăminte? -O mamă? În inima ei ţine Blandeţea,dragostea-i fierbinte. -Dar, tu, eu…noi ce putem face Ca lumea mai bună să fie? -Noi? Să traim mereu în pace Şi-n suflet cu credinţă vie. DE CE ? De ce zăpada este albă? De ce pomii înfloresc? De ce soarele ne scaldă În raze care strălucesc? De ce e zi şi apoi e noapte De ce zâmbeşte primăvara? De ce se-aud murmure,şoapte Atunci când se lasă seara? De ce sunt umbre în odăi? De ce sunt nopţi cu lună plină? De ce sunt munţi,dealuri şi văi? De ce sunt mări şi râuri line? De ce? De ce? Tu singur poţi Să afli un răspuns la toate. Nu mai sta să te socoţi Ce îţi doreşti găseşti în “CARTE”.

LACRIMILE FRUNZELOR Plantele, hrana îşi iau Din pământul bun, fertil, Frunzelor apoi o dau S-o prepare-n timp,util. Frunzele până gătesc Bucate-mbietoare, Transpiră şi obosesc Că zdroaba-i prea mare. Elimină transpirand Surplusul de apă Şi mai tare asudând De minerale scapă. Şi aşa cu zdroabă mare Planta se îngrijeşte, Cu apă, lumină, soare Verde,sănătoasa creşte CONCERTUL E vară, e noapte albastră Şi-n iaz este forfotă mare Se-aude-o muzică măiastră Ce se-ntâmplă, acolo oare? E concert sub clar de lună Cu cei mai aleşi invitaţi. Oaspeţii-ncet se adună După rang, în loje aşezaţi. Pe scena de stele luminată Broscuţele-apar câte una. Solista e-n aur îmbrăcată Sclipind sub razele de lună. Deodată tăcerea se lasă Orchestra, începe uşor Cu o tonalitate joasă, Sub bagheta ilustrului dirijor. Solista porneşte în forţă Şi-orăcăie în noaptea senină, Aplauzele se-aprind ca o torţă Topindu-se-n ecouri line.

PISICA NĂZDRĂVANĂ Pisicuţa stă la pândă Însetată şi flămândă Poate prinde-un şoricel Sau vreun pui mai măricel. De atâta aşteptat Pleoapele i s-au lăsat. Şi-acum doarme lângă casă Visând, mâncare gustoasă. Căldura o zăpăceşte, O-ncălzeşte şi-o-ameţeşte. Miaună în somn, (visează) Şoricei care dansează. Vrea să-i prindă …dă cu laba, Dar se agită degeaba. Sare, zgârie şi muşcă (Zici că a-nghiţit,o ciuşcă.) Vede şoricei, mulţime… (A luat-o razna,bine.) Se avântă ca să-i prindă, Prin curte, casă, în tindă. Acolo dă peste-o babă (Cât pe-aci,s-o dea grămadă.) Baba sare speriată, Mii de cruci îşi face-ndată. Priveşte lung la pisică Ce se-nfoaie ameţită. Nu pricepe ce-a păţit, De miaună-aşa ascuţit. -Câţ ! Câţ ! Câţ !degeaba zice, Mâţa zici că-i la popice. Baba intră furioasă După mătură în casă: -Lasă, că te-oi aranja De-n veci n-ai mai mieuna. Mătura apucă-ndată, Snopind mâţa deşteptată. Care nu-nţelege ce-i (Nici urmă de şoricei.) Doar baba croindu-i beţe De farmece s-o dezlege.

CODIŢĂ Codiţă e un caţel, Vesel,dar cam mititel. Jucăuş, prietenos, Deştept şi tare frumos. Cât este ziua de mare, Se tot plimbă pe cărare, Latră la găini şi raţe, Zburlindu-şi albele laţe. Pe Ticuţă îl iubeşte Şi de duşmani îl păzeşte. La şcoală-l conduce mereu, Că doar e prietenul său. Tică tare la el ţine Îngrijindu-l foarte bine. Cu bunătaţi îl hrăneşte Până ce mare va creşte. MIEUNICA Pe pisica mea o strig Mieunica; E veselă şi jucăuşă…mititica. Blana ei e moale, albă, nepătată Şi îi place să fie mereu curată. Are-un căpşor rotund şi micuţ, Doi ochişori ageri,verzi şi drăguţi. Urechiuşele?două frunzuliţe fine Cu care aude totul foarte bine. De-o parte şi de alta a botului stau Mustăţile aspre ce mirosu-l iau. Paşeşte neauzită, pe moi pernuţe Ce ascund ascuţite şi subţiri gheruţe. Blăniţa am spus, şi-o spală mereu Nu îi este lene şi nici nu-i e greu. De la ea exemplu vă rog să luaţi Şi corpul întreg, zilnic să-l spălati.

RĂŢUŞTELE Pe cărarea-arsă de soare, Ziua în amiaza mare Două raţe încălzite Zoresc către iaz grăbite. -Doamne, soro, ce zăduf, Pana s-a lipit de puf ! -Ai răbdare-acum puţin Şi ne-om bălăci din plin. Vom sări în apa rece Moleşeala ne va trece. Şi ce bine ne va fi… Gata, nu mai măcăi! Şi tăcute au tot mers Murmurând un singur vers: “Vai, vai, vai şi vai, vai, vai” -Unde-i soro iazul, ai? -Vai de mine, lele dragă, Am încurcat drumul în grabă. Se opriră zăpăcite, Transpirate şi-obosite. Disperate-n jur privesc, Şi cu ochii scotocesc După lacul mult dorit Pân’ ce soarele- a asfinţit. Cale-ntoarsă acuma fac Certându-se: “Mac ! Mac ! Mac !’’ Ameţite de căldură, Dornice de-o udătură. Într-o parte de-ar privi Soarele ar străluci Pe-apa limpede, curată Şi de vânt înfiorată. Îmbufnate şi grăbite, Trec pe lângă iazul verde. Soarele râde în barbă Şi după dealuri se pierde.

VRĂBIUŢELE După iarna grea şi îngheţată, Soarele zâmbeşte-a primăvară. Vremea caldă şi înmiresmată, A scos vietaţile afară. Păsări, animale mari şi mici Mişună-n păduri, pe câmpuri, (Iepuraşi, berze, vulpi, arici,) Oaspeţi noi sosit-au azi în crânguri. Vrăbiuţe gureşe şi cenuşii, Ciripesc grămadă lâng-o baltă, Cu-ochişori, mărgele negre, vii Beau “un ceai” cu toate laolaltă. Peste iarnă au trecut cu bine. Neastâmpărate şi gălăgioase Zboară vesele, pe ramuri pline De flori parfumate şi frumoase. Povestesc celor ce-ascultă, Prin câte-au trecut…,,o listă.’’ N-au avut mâncare multă, Iarna-i de acum…o amintire tristă. HĂRNICUŢA Câte-un firicel de iarbă Căpuşorul şi-a iţit Şi gătit cu verde salbă Soarelui drag, i-a zâmbit. Lângă unul poposeşte O albinuţă grăbită, Îl salută şi porneşte Spre o salcie-nflorită. Şi cu găletuşa plină Se întoarce-apoi acasă, Să prepare mierea fină, Aurie şi gustoasă.

ANDREI În grădină, sub un tei, Plânge suspinând, Andrei. Priveşte o mămăruţă Care zace în mânuţă. Vă gândiţi ce s-a-ntâmplat? (Pe gărgăriţă-a călcat) Pe poteca din grădină Poleită de lumină. Acum, trist, privirea-şi ţine, Doar în jos că ştie bine, Că n-are ce să mai facă… Şi acum… nu se mai joacă. Mama vine dupa el, Milă-i e de mititel. Şi-i explică-n grai duios, Cât se poate de frumos : -Nu mai plânge, băieţel, Dragul mamei prichindel ! Una este… Să faci rău din neatenţie Şi-alta este… cu intenţie. Tu n-ai vrut, ştiu asta bine. Haide, uită-te la mine ! Ţine minte ce îţi spun Tu eşti blând, ai suflet bun. Dragi copii, mereu să fiţi Ascultători şi cuminţi. “Natura’’ curată s-o păstraţi, Animalele să le protejaţi.

LĂUDĂROSUL -Tată, vreau un cal şi eu Din lemn şi mai mititel, Să m-avânt printre caţei Tare mi-e frică de ei Că mă latră şi mă muşcă. Şi-aş mai vrea, te rog, şi-o puşcă Cu bile, pentru motani Şi răutăcioşii gâscani. Mă ciupesc rău de picioare Vai, că tare mă mai doare ! Vreau s-o sperii pe Rădiţă, Pe căpoasa de căpriţă. (Când mă prinde, mă împunge, Gata! M-am săturat! Ajunge!) De curaj voi da dovadă Şi-o să le provoc la sfadă, Pe-animalele din curte, (Pe păsări sau pe cornute.) Ştiţi că lauda nu-i bună, Nu e floare de cunună, Faptele conteaza mult, De lăudaroşi n-ascult.

FRĂŢIORII Merg ţinându-se de mână Tremurând de frig şi foame, Doi copii uitaţi de lume Privesc în livezi, la poame. Au rămas singuri pe lume Doar c-o bunică bolnavă, Ar mânca, două, trei prune Dar să furi, e faptă gravă. La cules vor să ajute, Pân’ soarele scapătă Şi-n schimb un coş cu fructe Vor primi,drept răsplată. S-ar bucura bunicuţa, C-au fost harnici, săritori, Plânge-ntr-una sărăcuţa De dragul şi mila lor. Ea, drăguţa le tot spune Să fie cuminţi mereu Şi politicoşi în lume Să nu dea-napoi la greu. Dragi copii, luaţi aminte Nu uitaţi astă povaţă, Doar cu omenie, cinste Şi muncă reuşiţi în viaţă!

SĂRBĂTOARE Zumzăie albinele în soare Pomii veseli, s-au îmbrăcat în floare. Narcisele, aerul îl parfumează, Un gândăcel pluteşte lin, pe-o rază. În iarba verde s-au rostogolit Doi puişori ce din găoace au ieşit. Piuie şi ciugulesc vioi, Parcă-s ghemuleţe, jucărioare noi. Iepuroaica, în cuptor coace Pască ,plăcinte, cozonaci, Că Paştele, sfânta sărbătoare, Soseşte la noi, în grabă mare. VESELIE Vara, în zori pe fire de iarbă, Strălucesc uşor, zâmbind tainic în barbă, Picături de apă, lacrimi curate Ale florilor, care“plâng” împăcate De bucuria dimineţilor însorite De nopţile calde şi liniştite, De aerul proaspăt şi parfumat, De cerul albastru, vesel, curat. Copacii-mbrăcaţi în bogate straie, Zâmbesc razelor calde ce ard în văpaie. Iar păsări cu triluri încântătoare. Se-nalţă-n văzduh, cu fâlfăiri uşoare. VERDE CRUD Verde crud, verde curat, Câmpul tot l-ai îmbracat În hăinuţă moale, caldă, Unde soarele îşi scaldă Pulberea-aurie, fină, Ce străluce în lumină Presărată peste flori, Zâmbind vesel de cu zori. Vântul blând frunza alină Cu învolburarea-i plină, De speranţă şi iubire Pentru mine şi-omenire.

ZORI DE PRIMĂVARĂ Lumina străvezie din zorii dimineţii, Străluceşte vie ca-n anii tinereţii. Zi de primăvară învăluită-n soare, Saluţi grădina tristă, cu faţa zâmbitoare. Îmi ciocăne-n fereastră, un liliac pitic, Cu creanga-mbobocită zâmbeşte cald, timid. Soarele-auriu cu raza îndrăzneaţă, S-a înălţat pe cer dis-de-dimineaţă. Copacii-nmuguriţi crengile-şi înalţă Şi-n iarba încolţită, papucii îşi descalţă. Gâze gălăgioase, bâzâie zorite, La cuiburi păsărele se întorc grăbite. ZÂMBETE, ZÂMBETE Ghioceii, clopoţeii-şi sună, Prafumaţi cu iz de primăvară Zorii zilei încet se adună, Poleind cu-argint, floarea ce tresară. Soarele cu raze amorţite, Mângâie pădurile tăcute, Un stol de berze-l salută grabite, Fâlfâind spre cuiburi învechite. Din grădină aburi se înalţă Către cerul cu ochii curaţi, Mândra natură, veselă-şi încalţă Condurii din iarbă,cu clopoţei brodaţi.

FURTUNA Pe colina unui deal S-a oprit o clipă vântul; Umflându-se ca un val Se porni din nou ca gândul. În trecerea-i furtunoasă Totu-nvolburează-n cale Şi cu vorba-i furioasă Se coboară-apoi în vale. Copacii îi răsuceşte Într-o horă nebunească, Norilor le porunceşte Ploaia rece s-o pornească. Fulgerele-ncep departe, Îngânaţi prelung de tunet, Ceru-n două îl desparte C-un ecou, cu un răsunet. Se dezlănţuie natura Cu vaiet asurzitor, Zarea tulbure şi sură-i Tablou înspăimântător. Parcă e sfârşitul lumii, E prăpăd şi vuiet mare... Dar deodată-obrazul lunii Străluceşte-n depărtare. Liniştea,încet, coboară... Iar natura chinuită, De o linişte uşoară E-nvelită-ntr-o clipită.

VINE TOAMNA Nori răzleţi agale trec Peste grădina-ncremenită, Păsări grabite îi întrec În fâlfâiri neobosite. Frunze triste, veştejite, Valsează lin în vântul rece. O rază palid-adormită, În iaz gata-i să se-nece. O ploaie măruntă şi deasă Oamenii în case-i alungă, Îngână un cântec ce lasă O lacrimă pe-obraz să curgă. O lacrimă pentru păduri Ce vor rămâne în tăcere, O lacrimă pentru nori suri Şi-un zâmbet pentru coapte mere. TOAMNA AURIE Toamna aurie S-a ascuns în vie, Struguri ca să fure Dintre frunze sure. În livadă merii, Piersicii şi perii, Fructe îi dau serii La sfârşitul verii. Noaptea se grabeşte, În case soseşte, Somnul ni-l păzeşte Şi îl ocroteşte. Frunze veştejite, Triste, amorţite, Îşi aşteaptă rândul Să-mbrace pământul.

TABLOU DE TOAMNĂ Arome dulci, suave, amărui Aduce noaptea din livadă. Vara şi-a pus hăinuţa-n cui, Iar toamna stă din cer să cadă. Prin mirişti şi grădini bogate, Soarele palid, raza îşi aruncă, Iar păsările laolaltă, toate, Vestesc sosirea noii doamne-n luncă. Pământul, cu fruntea încălzită, Încet şi trist, obrajii-şi răcoreşte, Pomii bătrâni cu fruntea veştejită, Alungă vântul care-i necăjeşte. OCTOMBRIE Toamna tremură-n pădure În rochiţa-i aurie, Vântul trist, cu pete sure, Alungă graurii din vie. Liniştea, uşor se lasă Peste văile sărace, Oamenii se ascund în case Nelăsându-i ploaia-n pace. Fructe rumenite-n soare Ochii-şi spală-n bruma rece, Răcorindu-le o boare De octombrie ce trece Prin coceni uitaţi pe câmpuri, Prin livezi, grădini tăcute, Prin pomi răscoliţi de vânturi, Printre flori uscate, mute.

BOGĂŢIE Toamna grăbită îşi aruncă Pelerina ruginie, Peste deal şi peste luncă, Pădure, grădină şi vie. Podgoriile bogate cântă, Zâmbind vesel şi desfătător, Zarva culegătorilor la muncă Însoţeşte ciorchinii-mbietori. Struguri negri, roşii, rubinii, Creeaz-o lume de basm şi poezie, Răsfăţ parfumat al inimii, În jur e numai viaţă, veselie. Când ziua se îngână-apoi cu noaptea, O mireasmă unică pluteşte-n aer. Târziu se aude numai şoapta Bătrânului timp, depănând din caier. IARNA Ninge, ninge cu steluţe Peste case, peste câmpuri. Brazii cu bărbile creţe Salută pribege vânturi. E-atâta linişte şi pace, Totul parcă-i o poveste. Pământul sub zăpadă zace Din câmpii şi pân’ la creste. Iarna e prinţesă dalbă, Care ţese peste dealuri Argintată şi grea salbă, Flori de gheaţă peste geamuri.

OMUL DE ZĂPADĂ Norii grei şi plumburii Îşi scutură genele, Fluturând steluţe mii Ridicând troienele. Sub brăduţul adormit Învelit de albă nea, Neclintit şi amorţit Un om de zăpadă...sta. Pufăia rece, uşor, Fulgii alungându-i, Surâdea încetişor Pentru-ntreg pământul. Avea fular şi mănuşi, Oală-o pălărie. Doi tăciuni, ca ochi puşi Şi-o privire vie. În jurul lui s-au strâns Copii şi prichindei, Cu obraji roşii, încinşi, Păreau nişte îngerei. Gălăgioşi, hora-au pornit Zăpada bătucind, Iar omul de nea fericit Îi privea zâmbind.

NOAPTE SFÂNTĂ Seara...ne-nvăluie uşor, Lumini răsar la geamuri. Fulguie mut, încetişor, Cercei brodaţi în ramuri. E noaptea Sfântă de Ajun, E mare sărbătoare. E noaptea când moşul cel bun Cu daruri multe-apare. Şi cei bogaţi şi cei săraci Se strâng în jurul mesei. Brăduţ împodobit tu taci Sub zâmbetul crăiesei. Şi-n iarna rece străluceşti Şi îngerii îţi cântă, De minunile cereşti Şi de Noaptea Sfântă. LA COLINDAT Doamne, ce larmă-i afară, Prichindei la colindat. Printre fluturi albi de ceară, Steaua sus au înălţat. Şi păşind în caznă mare Prin omătul afânat, Bat în porţi cât pot de tare, Pornind câinii la lătrat. Speriaţi, dau ca să fugă, Dar se-mpleticesc şi cad. Cu mânuţele a rugă Se pun taică, pe urlat. Ies iute gazdele-n curte Ca să-i liniştească. Şi-n această noapte sfântă Colinda s-o pornească. Cu obrajii rumeniţi De lacrimi uscate, Încep subţirel, smeriţi Cu voci calde, curate.

Cânta de pruncul Iisus Născut în sărăcie, Pe pământ la noi adus Mereu, pentru vecie. Oamenii privesc cu drag Chipurile pure, Lăcrimând încet în prag Printre plete sure. Cu trăistuţele umplute De nuci, mere, colăcei, Vorbind toţi vrute, nevrute Veseli au pornit la drum, gureşi prichindei. MOŞUL BUN Se-aprind luminiţe-n brad În noaptea de mătase, Steluţe albe, uşor cad Peste pădurea deasă. În liniştea neagră, adâncă, O sanie- aurită Alunecă din cer pe-o stâncă, Tăcută şi grăbită. Pluteşte lin printre copaci, Stârnind zăpezi curate; Şi încărcată cu mulţi saci, Întinderi reci străbate. E Moş Crăciun cu barba deasă Şi tare se grăbeşte. Ştie că-n fiecare casă Câte-un copil priveşte Nerăbdător prin geamul plin De flori mici, argintate, Cu zâmbet cald şi ochi senini, Mânuţe îngheţate. -Să fiţi cuminţi, de vreţi şi voi Moşul ca să vină La el, la tine şi la noi Cu tolba lui cea plină.

ÎNGERAŞUL Pleoape grele şi catifelate Se lasă lin peste-ochişori, Şuviţe arămii, buclate Mângâie roşii obrăjori. Somnul îl leagănă pe braţe Şi-l duce pe tărâm de vis, Spiriduşii îl răsfaţă Cu poveşti din paradis. Şi din buchetul florilor albastre Răsare surâzând un îngeraş, Învăluit în razele de astre Priveşte drăgălaş la băieţaş. Cu-aripi albe şi ocrotitoare Învăluie fiinţa mică, Din universul-acesta mare Şi ea este o părticică. O picătură de viaţă, De zâmbet cald şi de iubire, Un abur străveziu de ceaţă, Un strop de timp în nemurire.

REALITATE Din norii grei, fluturi în roiuri se desprind, Curaţi şi gingaşi ca ochii de copil. În casele-adormite, lumini pe rând se-aprind Cu pâlpâiri timide-ntr-un dans tăcut, umil. La marginea cătunului, învăluită-n noapte E o căsuţă tristă şi săracă. Pereţii-s coşcoviţi şi bârnele sunt coapte, Iar unica fereastră e oarbă şi opacă. În patul îngust, trei copii, strâns îmbrăţişaţi, Dorm palizi şi flămânzi, trei suflete chinuite. Tresărind în somn, cei trei îgeraşi Sunt vegheaţi de razele lunii amorţite. Sunt singuri pe lume, au fost părăsiţi De cei mai dragi oameni, de tată şi de mamă. Speriaţi şi slabi, au fost găsiţi De oameni miloşi, cu sufletul de seamă. Priveliştea dureroasă, jalnică, amară Ochii îţi presară cu boabe mici de rouă. Pentru unii viaţa-i atât de uşoară Mulţi dintre noi îşi spun : ”Ce bine...nu ni se-ntâmplă nouă.”

MĂICUŢA MEA Cu ochi catifelaţi şi blânzi, Mă mângâi zi şi noapte. Ai sta şi luna să o vinzi Să-mi fie bine-n toate. Din negura genelor tale, Cristale-au picurat Pe iarba vieţii mele, moale Care m-a legănat. Cu mâini firave şi muncite M-ai strâns la pieptul tău Şi-n nopţile lungi, nedormite M-ai vegheat mereu. Din zâmbete tandre, curate Mi-ai împletit cunună Astăzi flori înmiresmate Îti dau, măicuţă bună. Cu dragoste, eu le-am cules Mamă, pentru tine. Tu esti fiinţa ce trăieşti Numai pentru mine.

PENTRU TINE Cuvânt drag, dulce şi cald, În numele tău se scald Nopţi tăcute, nedormite, Zile grele şi muncite. Zâmbetul şi-ntreaga viaţă, Lacrima de dimineaţă, Dorul, dragostea de seamă Pentru tine-s toate, MAMĂ! RECUNOŞTINŢĂ Măicuţa mea cu ochi căprui Şi chipul luminos, Te-ai chinuit ca să mă creşti Bine, cât mai frumos. Acum e rândul meu sa-ţi spun Ce simt şi ce gândesc. Măicuţă dragă, viaţa mea Prin tine eu trăiesc. Din veselia firii tale, Lumină-am împletit. Mi-ai aşternut drum cu petale, Sub grija ta am înflorit. Te văd cum mă priveşti cu drag Şi lacrimi îţi mângâie faţa, Veşnic o să m-aştepţi în prag, Azi, mâine… toată viaţa. Îţi promit măicuţa mea C-o să te iubesc mereu, Cu gândul şi cu inima, Cu tot sufletul meu.

VIS DE COPIL De pe-o margine de lume Golit de gânduri şi retras, Mugur de aur fără nume Priveşte-n jur la ce-a rămas. Învăluit în aura copilăriei Speranţa înfloririi-n viitor, Pâlpâie slab în seva caldă-a gliei Şi-n zâmbetul cald,al stelelor. Cu suflet ne-ntinat, cerul îl atinge Nemărginirea vie de azur curat, Pleoapa străvezie se-nchide şi se stinge Peste universul întunecat şi mat. Cu mâinile întinse cere doar un zâmbet, Cu inima deschisă, un fir de dăruire, Cu inocenţa-i caldă, tandreţe şi un cântec Cu-ntreaga lui fiinţă-o fărâmă de IUBIRE.