----S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Istoria este un romancare a fost, romanul este istorie care ar fi pututsă fie”Edmond şi Jules de Goncourt

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 353 anul VIII vineri, 17 august 2012 1 RON

„IntenŃia este cea care generează acŃiunea” Cardinal Mazarin

... Plecăm, cu o oră întârziere, în 6 iulie, spre 23.30,din Bucureşti-Otopeni, cu o cursă Turkish Airlines, spreIstanbul, marele aeroport Ataturk, de unde ne îmbarcămîn fugă, pe un imens Airbus Industrie A330-300 - avionulaşteptându-ne pe noi - spre Cape Town, cu o jumătatede oră de escală, în toiul dimineŃii următoare, la Johan -nesburg. Zborul efectiv, de circa 13 ore, a decurs încondiŃii mai mult decât mulŃumitoare, noi apreciind atâtcalitatea aeronavei, priceperea piloŃilor, a echipajuluiturc, cât şi rafinamentul meniurilor la bord, meniuri tre-cute pe o listă de unde îŃi alegeai ce doreai, pregătirilefiind finalizate de un veritabil maestru bucătar, aflat, decâteva ori, şi el, la „vedere”.

Istoria Africii de Sud aînceput cu mai bine de100.000 ani în urmă. Res-pectiv din perioada încare.... populaŃia umanătrăia pe teritoriul aflat înextremitatea sudică a con-tinentului negru. În mo -mentul realizării contac -tului cu civilizaŃia euro -peană, structura popula -Ńiei era dominată de vor -bitorii Bantu, cu comu-

nităŃile cele mai impor-tante, xhosa şi zulu, care au migrat din alte părŃiale Africii cu peste 1.000 de ani înainte ca Barto-lemeu Diaz să atingă Capul Bunei SperanŃe în 1488.

Colonizarea Africii de Sud a fost începută deolandezi prin intermediul Companiei IndiilorOlandeze de Est, care la 164 de ani de la incur-siunea lui Bartolomeu Diaz, au înfiinŃat în 1652un punct de reaprovizionare pe locul a cea ce adevenit astăzi oraşul Cape Town. Pe parcursul se -

colelor al XVII-lea şi al XVIII-lea a crescut con-stant numărul de colonişti în zona Capului, iaraceasta a fost transformată în 1806 în co loniebritanică. De altfel, în 1910, întreaga Africă de Suda devenit dominion al Coroanei, aceasta şi în urmarăzboiului dintre buri şi britanici.

Pentru mulŃi din -tre noi Africa deSud a reprezentatmultă vreme loculapartheid-ului des -fiinŃat pe la înce pu -tul anilor 1990. Pen-tru alŃii, acest stat– unde negrii auavut şi au cel maibun nivel de viaŃădin întreaga Africă

- prin comparaŃie - şi unde există o poliŃieformată, în partea ei majoritară, din negri– este un veritabil El Dorado, spre care şi-au îndreptat şi îşi îndreaptă cu speranŃăprivi rile din unghiul unei dorite emigrări.Sunt unii care au auzit de Africa de Suddoar prin renumiŃii săi jucători de rugbi,vestiŃii „springboks” sau prin excepŃionaliisăi medici din domeniul chirurgiei cardiace– fraŃii Bar nard de exemplu, cu primeleperformanŃe astfel din lume, rămase şi as -tăzi, unele, unicat: Spitalul „Groote Schuur”din Cape town, devenit în parte muzeu, esteun veri tabil Mecca al chirurgiei cardiacemoderne. În sfârşit, Africa de Sud maieste amintită din perspectivele burilor, acelpo por de luptători care – transformândferma fie căreia din familile sale într-o re -dutabilă fortăreaŃă – au administrat încursul seco lului XIX şi la începutul se -colului XX, în frângeri dintre cele mai ru -şinoase ar matei engleze superioară lor şi

ca număr şi ca înzestrare tehnică...Burii... De unde au venit, ce au re -

prezentat şi reprezintă ei în istoria Africii?O lucrare de referinŃă pe care am utilizat-o alături de câteva cunoscute Istorii aleAfricii sau Imperiului Britanic (de exemplu,UNESCO International Scietific Committeefor the Drafting of a General History ofAfrica, vol. V, VI, VII, André Maurois,Istoria Angliei, Ed.Politică, Bucureşti, CamilMureşan, Istoria Imperiului Britanic, Ed.

ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1967, Winston Chur -chill ViaŃa mea, Europolis Bucureşti, 1945)– este cartea istoricului francez Paul Com -bes, „Les Heros Boers”, apărută la înce -putul secolului XX la Paris, Ed. Montgredienet Co., Librairie Ilustrée.

... Exista în Olanda, în secolul XVII, cade altfel în spaŃiul mai tuturor naŃiunilormaritime ale Europei, o Companie aIndiilor Orientale.

Dan POPESCU

Africa de Sud – file de dosarStatornicia }i frâneleprogresului dintr-operspectiv@ african@

Un car (trek) bur pepovârnişurile pietroase

ale munŃilorcontinuare în pag. 4 - 5

continuare în pag. 8

”Lumea diamantelor”. O lume mişcân-du-se, aproape mereu, la graniŃa dintrelege, delincvenŃă şi hazard. O lume pătatăde sânge, violenŃă şi dominată de severe-le precepte ale unui clan. O lume care,pentru mulŃi, s-a vădit şi se vădeşte, des-eori, amăgitoare. O lume în care uniiplătesc obolul prin trudă, iar alŃii – relativpuŃini – prin acŃiuni ingenioase şispeculaŃii îşi am plifică bogăŃia şi îşi con-solidează puterea. Să pătrundem pentrucâteva clipe în această lume de vise şidezamăgiri, în care nota de plată – ca în

orice lume – este achitată de unii şi înca-sată de alŃii... Să pătrundem pentru câte-va clipe în acest univers în miniatură, darîmbrăcând forme dintre cele mai expresi-ve, în acest univers al tarelor şi slăbiciu-nilor umane, al ingeniozităŃii şi persevere-nŃei, dar şi al patimilor omului, în acestunivers în care legile economice, ra portuldintre cerere şi ofertă acŃionează fără nicio abatere chiar dacă un anume monopolface parte din ele. În acest univers în carevia Ńa, faptele, întâmplările par înlănŃuite învirtutea unei logici ascunse, mai mult saumai puŃin misterioasă, dar predestinată.

Secven]e din epopeea diamantelor

Societatea sud-african@ de la apartheid la reconciliere

asistent univ. drd.Alin OPREANA,ULBS

prof. univ. dr. Dan POPESCUconf. univ. dr. Răzvan Sorin ŞERBU,asistent univ. drd. Alin OPREANA

Burii: ferma, organizarea ca factori ai dezvolt@rii

Num@r consacrat Congresului Mondial de Istorie Economic@ - Stellenbosch, Africa de Sud, 9-13 iulie 2012

Dan POPESCU

Africa de Sud – file de dosar

Africa de Sud - file de dosar

continuare în pag. 6 - 7

continuare în pag. 2 -3

Amsterdam, în secolul al XIX-lea

Stellenbosch, 8 iulie 2012. DelegaŃia României.

Colegiul de redacŃie al “Euroeconomia XXI”, colaboratoriişi cititorii revistei îşi exprimă întreaga compasiune către

academician prof. univ. dr. Iulian Văcărel, la decesul soŃiei sale, d-na prof. Jeana Sofia Văcărel.

Nelson Mandela, personalitate politică ilustră.

urmare din pagina 1În 1652, Jean Antony Van Rie -

beck, chirurg în serviciul acesteicompanii, la întoarcerea în Amster -dam după o călătorie în India, sem-nala directorilor săi importanŃa creăriila Capul Bunei SperanŃe – loc pecare am avut bucuria să-l vizitez – aunui port dotat corespunzător, undenavele aflate pe rute între Metropolăşi posesiunile ei asiatice să se poatăreaproviziona, să poată face anumitereparaŃii. Directorii şi-au însuşit pro -punerea şi s-au gândit în modul celmai înŃelept că acel care a conceputacest proiect era şi cel mai calificatpentru a-l executa. În acelaşi an, dar,Van Riebeck, înzestrat cu puteridepline, cu tot ce îi era necesarreuşitei întreprinderii sale, a debarcatîn golfuleŃul Table, împreună cu fa -milia sa şi circa o sută de funcŃionarişi soldaŃi. PuŃin timp după aceea,Primăria Amsterdamului expedia încolonia pe cale să se nască câtevazeci de orfani precum şi marinari şisoldaŃi cu stagiul militar satisfăcut.Au mai fost trimişi acolo de cătreguvernul olandez mai mulŃi condam -naŃi pe cale să-şi ispăşească pedeap-sa. Aşa că, în localitatea ce va de veniapoi marele port din Capetown, lacâŃiva km de Capul Bunei SperanŃeşi în împrejurimile ei pe o rază de 5– 6 mile, existau, spre 1680, aproape600 de europeni de origine olandeză.

Primele relaŃii cu indigenii Africiiaustrale nu au fost deloc rele. Co -loniştii au cumpărat pământuri de lahotentoŃi, „cu mijloace specifice” şi„spre mulŃumirea ambelor părŃi” – şile-au pus cu succes în valoare, deşi,sub acest aspect, nu prea au primitsprijinul necesar din partea Compa -niei. Se ştie, dealtfel, că peste totacolo unde au fondat localităŃi, olan-dezii s-au dovedit, practic, incompa -tibili administratori. Dar talentele lorde organizatori, exploratori şi guver-natori nu s-au exercitat fără con-strângeri serioase în ce privea liber-tatea administraŃiilor lor.

Pentru Compania Indiilor Orien -tale, mai ales comerŃul era afacereacea mare, iar regimul impus coloni-ilor era departe de a fi liberal. “Li be -ral”, chiar şi din partea acelei Olan -de („Nederland”) care, în bună parte,„Cărăuş al Mărilor”, domina lumeade pe apă. Reglementările privitoarela concesiunea pământului se vădeaude-a dreptul draconice. Pentru a firecunoscut colon, trebuia să fi căsă-torit, să prezinŃi un certificat de bunăpurtare, să aparŃii religiei protestante,să te angajezi în realizarea unei re -şedinŃe stabile cel puŃin vreme de 10ani pentru tine şi de 20 de ani pen-tru copiii tăi. Exista dreptul potrivitcăruia colonii erau ajutaŃi de sclavinegri, însă numai agenŃii Companieierau cei însărcinaŃi cu vinderea pro-duselor din recoltă, pe care cultiva-torul nu le consuma el însuşi, pre-cum şi cu achiziŃionarea mărfurilorde care cultivatorul, ferma lui, puteauavea nevoie. Nu se puteau schimbamărfuri decât cu – şi prin – marinariide origine olandeză. Nu se puteauschimba mărfuri cu băştinaşii. Fireşte,Compania profita din plin de mono -polul ei absolut pentru a fixa, dupăbunul ei plac, preŃurile mărfurilor.Totuşi, o disciplină atât de severă nuera chiar inutilă pentru atât de puŃiniemigranŃi la debut, tocmai în scopulde a le da coeziune şi forŃă în raportcu indigenii. Aşa erau timpurile...

De altfel, colonia a fost în curândîntărită prin fapte “contradictorii” care

imprimau un puternic impuls progre-sului ei. Cam după 1670, atunci cândpolitica intolerantă a lui Ludovic alXIV-lea a început să provoace emi-grări, dar mai ales în urma revocăriiEdictului de la Nantes cât şi a per-secuŃiei vandeenilor din Alpi şi nudoar de acolo (vezi astfel două admi -rabile lucrări, Janine Garrison, L’ٰEditde Nantes et sa révocation, Histoired’une intolérence, Édition du Seuil,1985, reeditare 2011, şi RogerDupuy, Les Chouans, La vie quotidi-enne, Hachette Littératures, 1997, ree-ditare 2011), privirile protestanŃilorfrancezi s-au întors spre Anglia, spreRusia, dar mai ales spre ProvinciileUnite ale łărilor de Jos. Un marenumăr de hughenoŃi, în cea maimare parte Ńărani şi buni meşteşu-gari, unii aparŃinând chiar claselorbogate şi instruite ale societăŃii, aucăutat refugii în Olanda. În aceavreme, Compania Olandeză a IndiilorOrientale considera că populaŃia Co -loniei Capului era „foarte slabă”, fa -vorizând, astfel, prin toate mijloa cele,emigrarea către acest nou Ńinut. Înacest sens, s-a oferit să transporte şipe refugiaŃii francezi, promi Ńându-lepământuri noi în mod gratuit precumşi prin muncă. Spre sfârşitul anului1687, guvernatorului coloniei deja îifuseseră trimise in strucŃiuni prin carei se ordona să pre gătească o bunăprimire nefericiŃilor francezi îndepăr-taŃi din patria lor de dureroase per-secuŃii religioase...

Un convoi cu francezi, printre ulti mileastfel, a ajuns în anul 1690, ridicândnumărul total al emigranŃilor din FranŃala 350 de oameni. Ei au coborât într-o totală stare de epuizare şi ar fi fostcurând cu toŃii morŃi fără ajutorulprimit din partea olandezilor. Aceştiadin urmă le-au făcut o primire căldu -roasă, le-au dat bani, mâncare, viteşi pământuri în Stellenbosh (locul dedesfăşurare a Congresului nostru), înValea Perlelor şi Valea ElefanŃilor, me-lea guri numite şi astăzi „ColŃul fran -cezilor” (Fransche Hoeck). DotaŃi cuspirit industrial, francezii au adus în

colonie cunoaşterea perfectă a me to -delor de fabricare a vinului, rachiuluişi uleiului – pe care olandezii, veniŃidintr-o Ńară septentrională, le camignorau. De la începutul instalării lorîn Colonia Capului, colonii franceziau fost supuşi celui mai puŃin tole -rant din regimurile politice: nu numaică ei au trebuit să suporte, ca şicolonii olandezi, monopolul comercial

al Companiei, dar aceasta a urmăritsă încorporeze, să absoarbă total ele-mentul străin în grosul populaŃiei deorigine batavă. Compania nu a negli-jat nimic pentru a ajunge la acestscop. PuŃin timp după sosirea lor,francezilor le-a fost interzisă folosirealimbii lor în raporturile cu oficiali -tăŃile; ulterior, în biserica care le-afost rezervată, le-a fost interzisă şiŃinerea slujbei în limba franceză. Cumnu reprezentau decât cel mult a şa -sea parte din coloni, au fost repede„topiŃi” în masă, cu atât mai mult cucât olandezii nu încetau să soseascăîntr-un mai mare număr.

De fapt, toŃi colonii, indiferent deoriginea lor, erau puternic nemulŃu-miŃi de puterea arbitrară ce o aveaude suportat. A reclama reprezentaceva inutil. Reîntoarcerea în Europanu era însă deloc uşoară, Ńinândseama de lungimea, de dificultăŃile tra -versării oceanului. Aşa că, chiar înaintede ocuparea “solidă” a Coloniei Ca -pului de către olandezi, spiritele celemai independente ale proprietarilorrurali, de origine olandeză şi fran -ceză, pentru a scăpa despotismuluiale cărui victime erau, au luat obi-ceiul să se aşeze tot mai mult îninteriorul pă mânturilor atunci virgine.Era un lu cru de altminteri uşor, în -trucât instalaŃiile lor imobiliare nuerau deloc complicate, iar de ceea ceei aveau realmente nevoie pentru exer-citarea ocupaŃiei pastorale erau vasteleîntinderi. În consecinŃă, în afara uneiraze, relativ reduse, direct accesibilăagenŃilor Companiei împrejurul ora -şului Capului – aşa numitul domeniual „colonizării fixe” – existau, încădin secolul XVII, zone întinse de pă -mânt unde se refugiaseră pioniericvasinomazi. Ei mergeau hazardatînainte, campau în locurile undegăseau un pământ ceva mai fertil şipăşuni suficiente pentru turmele lor.Schimbau din nou locul atunci când

nevoile îi depăşeau sau teama faŃăde vexaŃiile Companiei îi împingea sămeargă mai departe...

... Colonii se deplasau cu o căruŃă– renumitul „treck” – asemănătoarevehiculelor utilizate în antichitate, înEuropa, de germani sau francezi. Eravorba, practic, de o căruŃă deopotrivăgrea şi suplă, acoperită cu o prelatăde pânză rezistentă. Domnul Delegor -gue, un botanist francez călătorindprin regiune, descrie vehiculul consti-tuit din două perechi de roŃi enor meprinse cu osii solide, unite cu scân-duri astfel că se vădea încăpător.Nici o legătură metalică. Toate părŃilecăruŃei erau legate între ele cu piele,astfel ca huducăturile să poată doarobosi articulaŃiile, fără a le rupe. Câtde încărcat era un asemenea vehicul– şi încărcătura sa putea atinge5.000 kg. – cei 12 sau 16 boi, une-ori 24, aflaŃi în atelaje, dezvoltau oastfel de forŃă că-l puteau mişca –relativ repede – chiar pe drumurilecele mai rele, traversând preeri prac-tic neumblate, mlaştini adânci, păpu -rişuri, albii de râuri, pantele şi coas -tele pietroase ale munŃilor. ConducătorulcăruŃei, educat încă de mic în această„artă dificilă” – cum scrie Paul Com -bes – ştia, cu biciul său lung de 5m şi din care pleca o curea tot camde ace eaşi lungime, să atingă, dupătoate regulile căruŃaşilor, fiecare bou,pentru a-l dirija după dorinŃă. Şirurilungi din aceste căruŃe transportaumobi lierul primitiv şi familiile colo -nilor. Seara, aceleaşi căruŃe, dispuse încerc constituiau o solidă fortăreaŃă.

Tocmai din această epocă dateazăformarea moravurilor clasei specificede coloni din Africa, cunoscuŃi subnumele de buri, ceea ce în limbaolandeză înseamnă Ńăran. Dar – cumremarcau mai mulŃi autori, printrecare olandezul A. Kuypar într-un arti-col în „Revue des Deux Mondes” în1901 – „Burii nu pot fi asemănaŃi Ńă -

2 VINERI 17 AUGUST 2012

Dan POPESCU

Africa de Sud – file de dosar

Burii: ferma, organizarea ca factori ai dezvolt@rii

Preşedintele Krüger în mijlocul trupelor sale

Fermă bură la începutul secolului XIX

Pavilionul Transvaalului la o expoziŃieinternaŃională

NUM~R CONSACRAT CONGRESULUI MONDIAL DE ISTORIE ECONOMIC~ - STELLENBOSCH, AFRICA DE SUD

ranilor francezi, «farmers» -ilor en -glezi sau chiar «settlers»-ilor dinAmerica. Ei reprezintă, mai degrabă,o pătură cuceritoare, stabilită printrehotentoŃi şi bantu, aşa cum, în sec-olul XI, normanzii s-au stabilit print-re anglo-saxoni. Neocupându-se cunici o muncă manuală, ei s-au con-centrat asupra proprietăŃilor lor de2.000 – 3.000 ha, unde cresc cai,animale de povară, alte cornute, ş.a.Cea mai serioasă treabă a vieŃii lor oconsiderau însă vânătoarea, chiar afiarelor. Sunt călăreŃi îndrăzneŃi şiexersează fără încetare în mânuireaarmelor. Fără să fie oameni de o cul-tură rafinată, ei reuşesc să stră lu -cească prin acea înŃelepciune inspira-toare care, din toate timpurile, a re -prezentat privilegiul naŃiunilor de pio-nieri de la începutul dezvoltării loristorice”. Iată şi un alt detaliu remar-cat de literatura de referinŃă a anului1900: nu aveau altă lectură intelectu-ală decât Biblia, şi, mai mult, puŃinidintre ei ştiau să citească. Pierdeau,deci, într-o anume direcŃie de civiliza -Ńie ceea ce câştigau în independenŃă...

... CondiŃiile de viaŃă cereau, cafermierii să fie şi foarte buni vână-tori, devenind, în scurt timp, ade-văraŃi bărbaŃi. Femeile cunoşteau, larândul lor, puşca. Ele conduceaucăruŃa şi păzeau cirezile de vite. Că -lăreau pe cai ca şi pe boi şi vânaufără să tresară animale sălbatice, vul-turi, şoimi. Nu se dădeau înapoi dinfaŃa nici unei primejdii, se compor-tau ca veritabile amazoane.

ViaŃa burilor era grea şi nu sefăceau cadouri nimănui. Colonii careemigrau spre pământurile noi au fost– se spune – bine primiŃi de triburilesălbatice. Pe o rază anume împreju-rul oraşului Cap, acestea chiar „de -veniseră blânde şi serviabile” – cumnotează Paul Combes. HotentoŃii s-auredus, prin însuşi „acceptul” lor, larolul de sclavi ai oamenilor albi, „înschimbul hranei şi protecŃiei pe careservitutea lor le-o asigura”. Dar, înafara teritoriilor locuite de triburilehotentote, era oarecum periculos săte stabileşti, deoarece în regiunile res-pective trăiau triburi mai puŃin paci-fiste, boşimanii în nord, cafrii în est,zuluşii ş.a. Deseori, ei furau din tur -mele fermierilor, furau şi dădeau focfermelor izolate. Burii au luat obiceiulde a se apăra ei înşişi împotrivaatacurilor indigenilor. AdministraŃiaCapului nu intervenea decât pentru ada o oarecare notă de organizare ofi-cială acestor lupte inevitabile. În

fiecare din districtele ameninŃate sedesemna printre coloni un conducă-tor – aşa numiŃi „reldt-comet” – in -vestit cu dreptul de a proclama com-mando-ul, cu alte cuvinte de a-i con-voca pe fermieri şi de a se pune înfruntea lor pentru a-i respinge peindigeni şi a le lua înapoi turmelefurate. O astfel de organizare deînceput este cea care exista pentruburi şi în primele decenii ale secolu-lui XX. Că aceste commando-uridădeau loc unor abuzuri, că unii fer-mieri se serveau de ele pentru a-şiprocura animale şi sclavi în detri-mentul cafrilor, de exemplu, era ade-vărat. Dar tot adevărat era faptul –se arată în mai multe lucrări – că nuse puteau generaliza şi aplica maseiburilor acuzaŃii care se justificau doarpentru unii din indivizii săi...

... Istoria însă este istorie. Dupăcum afirmă destui cercetători, în sec-olele 17 şi 18, Olanda, doar prinstrălucita sa expansiune comercială,şi-a format cel mai frumos imperiucolonial din lume după cel al Spa -niei, iar Anglia a fost Ńara care i-aluat, de multe ori, în mod violent,posesiunile sale, unele pentru mo -ment, altele pe termen lung, cum afost cazul New-York-ului, Ceylon-uluisau Coloniei Capului. Astfel că aver-siunea colonilor olandezi împotrivaenglezilor a fost mare. Referitor laColonia Capului, căpitanul englez devas John Percival nota în 1803: „Unenglez va fi surprins de aversiunea şichiar ura pe care olandezii de aicipar să o aibă contra noastră”. Atuncicând a izbucnit RevoluŃia franceză şiarmatele cu cocarde au invadat

Olanda, Angliei i s-a părut nimerit săocupe Colonia Capului. Astfel că în1795, amiralul Elphinstone a apărutîn golfuleŃul Table cu o flotă puterni -că şi trupe de debarcare sub coman-da generalului Craig. Guvernatorul olan -dez ce reprezenta Compania Indiilorera, practic, în imposibilitate să sebată. Confruntarea însă s-a desfăşu-rat. După o luptă scurtă, oraşul şifortul au capitulat în 16 septembrie1795. Lupta mai continua într-unsingur loc: căpitanul de Plessis, înfruntea unui mic grup de coloni fran-co-olandezi, a oprit pe invadatori îndefileul Muizenderg, nu departe deStellenbosch, vreme de 46 de ore.RezistenŃa lui a fost atât de îndrăz -neaŃă încât generalul englez, devenitîn scurt timp guvernatorul colonieicucerite, a dorit să-i confere o sabie

de onoare. Se mai spune că şimarele Napoleon, aflând de existenŃaacestui erou, de faptul că el descindedintr-o nobilă familie franceză, a vrut,la rândul său, să-i dea titlul de duceşi un domeniu cu condiŃia ca dePlessis să se reîntoarcă în FranŃa.Acesta a refuzat: „Sunt prea bătrân –i-a spus el reprezentantului împăra -tului – pentru a deveni un mare sen-ior în FranŃa, după ce întreaga meaviaŃă nu am fost decât un umil Ńăranîn Africa...”.

Cu sau fără asemenea acte deeroism, domnia în Africa de Sud aCompaniei Indiilor – companie, dealtfel, dizolvată în 1788 – era termi-nată. Este uşor de înŃeles că faptulnu a fost regretat de nimeni, Com -pania exploatând colonia fără altăpreocupare decât aceea a propriuluisău profit. CâŃiva dintre funcŃionariisăi au trecut chiar în serviciul învin -gătorului. Şi rezidenŃii europeni auacceptat - unii, bucuroşi - schimbareastăpânirii, cu atât mai mult cu câtunele dintre primele măsuri luate degeneralul Craig, acum guvernator alColoniei pentru Anglia, au fost deesenŃă liberală: abolirea monopoluluieconomic şi comercial al Companieişi liberalizarea de orice oprelişte acomerŃului cu triburile din interior.Câteva alte instantanee istorice şi, peurmă, Congresul de la Viena au dat„definitiv” în stăpânirea Angliei Co -lonia Capului, stăpânire deja marcatăprin ConvenŃia de la Londra din 13aprilie 1814. CetăŃenii coloniei, chiardacă olandezi sau - unii - francezi, ger -mani, au devenit automat subiecŃi en-glezi, fără să o fi cerut şi fără consim-Ńământul lor. Un istoric britanic, A.Fronde, nota astfel spre 1895: „Încăşi astăzi Colonia Capului nu este pro-priu-zis o colonie engleză, deşi nupuŃini coloni englezi s-au stabilit aiciîn ultima sută de ani. Noi am dobân-dit această colonie prin prisma inte -reselor noastre exclusive, în pofidavoinŃei celor ce deja locuiau aici”.Fireşte, lucrurile trebuie privite nuan -Ńat, nu trebuie nici supralicitat, darnici subestimat rolul pe care şi en -glezii – nu numai olandezii şi maipuŃin francezii ş.a. – l-au avut de-alungul timpului în formarea a ceea ceastăzi se numeşte „Africa de Sud”.Oricum, valenŃele şi virtuŃile individu-lui ca atare fuseseră demonstrate,războiul cu burii, purtat de MareaBritanie la începutul secolului XX,fiind în măsură să le transforme înrenume.

3VINERI 17 AUGUST 2012

Războiul anglo-bur. Lupta de la Elandslaagte

Tunul englez “Joe Chamberlain” bombardând poziŃiile bure de la Maggersfontein.

NUM~R CONSACRAT CONGRESULUI MONDIAL DE ISTORIE ECONOMIC~ - STELLENBOSCH, AFRICA DE SUD

VINERI 17 AUGUST 20124

c my bc my b

c my bc my b

urmare din pagina 1Ajungem pe cochetul şi aerisitul

aeroport din Cape Town sâmbătă pela 13.30, timpul local, cu o oră înurmă faŃă de România. Pe aeroportîncă nu simŃim, dar aici este plinăiarnă, în speŃă minime de 1-3 gradeseara şi dimineaŃa şi maxime de 13-14 grade în timpul zilei. Deopotrivă,ceva vânt, nu prea mult, şi maimereu ploi reci...

...Cum întârzirea de la plecareadin Otopeni, în speŃă şi de pe Ataturk,a făcut, cum spuneam, să prindemcu greu aeronava, doar noi, cu sigu -ranŃă neexistând timp suficient pen-tru transbordarea bagajelor, iată-ne înAfrica de Sud, în iarnă, îmbrăcaŃi însăpentru căldurile toride din Româniaşi Istanbul. Câteva momente de de -rută, în speranŃa că nu ne vom îm -bolnăvi şi, deopotrivă, cu speranŃe că va-lizele ne vor sosi direct la pensiuneanoastră a doua zi în debutul dupăamiezii. Până atunci, nu stăm în casă,dar improvizăm. Ne-a ajutat Cel de Susşi a ieşit cum am vrut noi... Duminicăvizităm Universitatea din Stellenbosch,unde se va desfăşura Congresul, unadintre cele mai mari şi mai preŃuitedin Africa de Sud. Ne confirmăm laorganizatori prezenŃa noastră şi în -scrierea la Congres. Vor fi finalmentecirca 800 de participanŃi, de la celemai importante universităŃi şi insti-tute de cercetare din lume, de fapt,aproape 60 de Ńări, sub egida IEHA(International Economic History Asso-ciation) şi a Academiilor din acestestate. Trebuie să spunem că faŃă deCongresul al XV-lea, de la renumitauniversitate din Utrecht, Olan da, uni-versitate cotată printre primele 40din lume, numărul participanŃilor eu -ro peni şi americani a scăzut întru -câtva, diminuându-se delegaŃiile de la30-40 participanŃi, la 20-25, distan Ńanefiind prea confortabilă. A sporit, înschimb, numărul participanŃilor dinAsia şi mai ales Africa. De fapt, Stel -lenbosch-ul a fost ales ca loc de des-făşurare pentru cel de-al XVI-lea Con -gres Mondial de Istorie Economicătocmai avându-se în vedere stimula-rea astfel a participanŃilor respectivi, im-

pulsionarea, mai mult, şi în aceastăzonă, a cercetărilor de economie şiistorie economică. Oricum, o organi-zare, practic, exemplară.

...Duminică, 8 iulie, după amiazăparcurgem, cât putem, şi mai grosîmbrăcaŃi acum, având deja bagajelesosite la pensiune, frumosul, plăcu-tul şi funcŃionalul oraş sud-africancare este Stelenbosch-ul. Fondat în1679 de către comandorul ColonieiCapului, Simon Vander Stel, de undenumele oraşului. Al doilea ca vechi -me în Africa de Sud. În prezent cevapeste 200.000 de locuitori. Renumitîn mai multe din trăsăturile sale. Înprimul rând, o mare, remarcabilăuni versitate de stat, cu peste 20.000de mii de studenŃi, albi dar şi negrii,cu un corp profesoral de elită. Peurmă, o renumită industrie viticolă,în fermele de pe pantele destul deînsorite cultivându-se viŃa de vie desoi şi realizându-se vinuri faimoaseîn întreaga lume. Mai ales după 1685,aici au venit numeroşi hughenoŃi –protestanŃi francezi, emigraŃi din FranŃa,în urma abolirii, de către regele Lu -dovic al XIV-lea, a celebrului edict dela Nantes, dat de regele Henric al IV-lea, act de toleranŃă, care asiguraseani buni pacea, convieŃuirea dintrehughenoŃi şi catolici. Ei, francezii, auadus „ştiinŃa” viŃei de vie şi a vinu-lui bun pe aceste meleaguri... În sfârşit,arhitectura oraşului este superbă,olandeză, mai ales, dar şi franceză,germană, britanică-victoriană. Sunt înoraşul propriu-zis case-vile cu parterlarg, cu verande elegante, cu pajiştişi grădini încântătoare. Practic, înoraş, cu excepŃia a 2-3 edificii, nuexistă case cu etaj. De ceea ce s-apetrecut aici timp de câteva sute deani - şi se petrece, încă – amintescplăcuŃele de pe fiecare casă defamile - „Armed Response” - şi fireleelectrice de deasupra gardurilor îm -prejmuitoare. Dacă vrei să intri, ne -poftit, se trage efectiv. Aceasta şidatorită unui mare coeficient deinfracŃionalitate în Africa de Sud,fireşte, şi la Stellenbosch. Fiind casefără etaj, nu prea sunt hoteluri, cipensiuni, o curăŃenie desăvârşită cucamere splendid mobilate, în stil cla-sic, cu sufragerii superbe, calde, in -time, unde îŃi face o mare plăcere săiei micul dejun, european, desigur, sausă mănânci în general. Personalul de

serviciu este de culoare, dar mai ser-vesc şi patronii. Tot la Stellenboschcampează marea echipă de rugby aAfricii de Sud - Springboks - şi încămulte alte echipe de rugby. Deasemenea, aproape în întregul secolXX aici a fost un important centruconservator, al naŃionalismului alb,„afrikander”, apartheid-ul vădindu-seîn faŃă. Cartierele de locuit erau sep-arate funcŃie de categoria etnică alocuitorilor. Ce vedem noi sunt –cum spuneam – locuinŃe splendide,palmieri, verdeaŃă, rigole bine între -Ńinute, o curăŃenie urbană impeca-bilă. Restaurantele, destul de pline şicu preŃuri neprohibitive, au aceiaşicăldură, eleganŃă, intimitate. Am vă -zut, însă, mai puŃin cartierul împă -mântenit negru – Kayamandi, cât şiCoetesville, cartierul metis. Oricum,în oraş, salubritatea şi parcările suntîntreŃinute de negri, observînd şi nupuŃini cerşetori – sunt destui şi înalte Ńări - şi oameni care dorm pe străzi- şi din aceştia fiind şi în alte Ńări.

...Remarcăm, în centru, două sta-tui, artă modernă şi deosebit degrăitoare. Prima : „Îngerul răsturnat”,printre altele pînză albă şi ispsos. A

doua, „EsenŃa omului”, un om gol,din humă, cărămizi şi paie. Erodeazăvântul, ploaia, frigul, soarele, timpul...Din taxiul care ne-a adus din aero-portul Cape Town la Stellenbosch –circa 20 de km, până la intrarea înoraş - o mare parte din drum a foststrăjuită de un bidonville – sau town-ship, locuinŃe ale negrilor extrem desărăcăcioase, făcute din tablă, cutii,cartoane, totul împrejmuit, fără aexista, însă, interdicŃia de a ieşi deacolo. Vedem de pe autostradă –există circa 2000 km autostrăzi bineconstruite şi întreŃinute – copii mulŃişi oameni amărâŃi, cu figuri abulice,neluminate cât de cât de vreo sper-anŃă. Mă rog asta simŃim. Dacă vreisă intri în township să-l vizitezi eştisever avertizat că s-ar putea să numai ieşi de acolo. Să mai spunemcă în Africa de Sud, în pofida unorpopulaŃii mizere, nivelul respectiv deviaŃă este mai ridicat, chiar sensibil,decât în alte state africane, noi şi noiproiecte atrag numerosi negri afri cani- şi nu doar negri - să emigreze aici.Până la urmă, sărăcia era legată şi deapartheid, dar era şi este puternicăîn lipsa producŃiei. Şi încă un detaliu:poliŃia este, în general, asigurată depopulaŃia de culoare.

...Luni, 9 iulie se deschide Con -gresul. Congresul, al XVI-lea CongresMondial de Istorie Economică, pen-tru asta am venit aici. Ce muncă in -tensă desfăşurată prealabil: propune -rea de secŃiune, titlul şi argumentelecare să demonsteze neîndoielnic căo astfel de temă interesează un cerclarg de cercetători, posibili partici-panŃi. Aşteptarea validărilor, timp încare îndoiala nu are cum să nu tefrământe. În sfârşit, acceptul din par -tea Comitetului ştiinŃific IEHA. Pe urmă,sute şi sute de mail-uri cu IEHA, cucei, de peste tot, care doresc să vinăcu comunicări în secŃiune, respons-abilitatea acceptării temelor respec-tive, rezumatele comunicărilor, dupăcaz publicarea lor „în extenso”. Însfârşit, plata taxei de participare –deloc mică - şi înscrierea efectivăpentru Congres. Iar, în final, întâl-nirea la Stellenbosch, cu specialiştii,cu participanŃii pe care – pe unii –îi cunoşti doar după comunicareainformatică. Opiniem că un astfel decongres are unicitate prin problemati -ca sa amplă şi realistă – generată de

un proces sever de selecŃie a temelor,a participanŃilor. Are unicitate princoncluziile desprinse şi disipate decătre congres în întreaga lume ştiinŃi -fică şi academică. Deseori, chiar guver -namentală. Are unicitate prin contac -tele stabilite. Prin faptul că analizele,ex primările se realizează pe serii lungide timp, prezentul fiind asociat tre-cutului, istoriei, iar ambele înlesnindformularea temeinic argumentată, dar,totuşi, prudenŃă, de predicŃii într-olume atât de bulersantă şi bulver-satoare, etc. Se vădeşte chiar, aşa -dar, Congresul nostru mai importantdecât întâlniri economice anuale, câtde renumite şi care nu realizează de -cât simple „puncŃii” ştiinŃifice în ariaprezentului, şi oricum, mult mai multpolitice, ideologice, bancare. În sfârşit...

„Chair” al reuniunii inaugarale esteprofesorul dr. Sophia du Plessis,preşedintele Comitetului Local de Or -ganizare şi al SocietăŃii Sud-Africanede Istorie Economică. Vor transmitescurte saluturi domnul Conrad Side -go, „Executive Mayor of Stellenbosch”şi profesorul Russel Botman, Rectorşi Vicecancelar al UniversităŃii dinStellenbosch. Deopotrivă, profesorulsud-african Johann de Villiers, de -canul FacultăŃii de ŞtiinŃe Economiceşi Manageriale a UniversităŃii, pro -fesor Andrie Schoombee, şeful De -partamentului „Economics” şi profe-sor Gareth Austin, specialist presti-gios în istorie economică comparatăafricană. Vor urma două ample pre -legeri. Prima a ministrului sud-afri -can de FinanŃe, Pravin Gordhan, iarcealaltă a profesorului american Ja -mes Robinson de la UniversitateaHarvard. Ambii vor aborda, pe fond,dar şi în detalii, problematica actualăa Africii, generată de trecutul colo-nial al acestui frământat continent,de devenirile şi maturările ulterioare,de aşteptările pozitive pe care nudoar locuitorii Africii le au în acesttimp cu multe incertitudi economice,biologice, naturale, în acest timp cunu puŃine semne de întrebare.

...Colonialismul a adus şi bine şirău, menŃiona James Robinson, reite -rând noua viziune pe rol cu privirela colonialism. S-au luat în stăpânirecolonială oameni şi teoritorii, au fostconfruntări şi râuri de sânge. Dar,deopotrivă, au venit în contact cucivilizaŃiile locale, civilizaŃii europene

Statornicia }i frânele progresului dintr-o perspectiv@ african@ prof. univ. dr. Dan POPESCUconf. univ. dr. Răzvan Sorin ŞERBU,asistent univ. drd. Alin OPREANA

NUM~R CONSACRAT CONGRESULUI MONDIAL DE ISTORIE ECONOMIC~ - STELLENBOSCH, AFRICA DE SUD

Universitatea din Stellenbosch.

Muzică şi dansuri africane.

Domnul Pravin Gordhan, ministrul de FinanŃe al Africii de Sud,

cu o interesantă prelegere.

VINERI 17 AUGUST 2012 5

c my bc my b

c my bc my b

cu realizări economice, tehnice, so -ciale, politice, dintre cele mai impor-tante, precum şi religioase deloc înultimul rând. Finalmente, civilizaŃiiles-au întrepătruns, fiecare parte, defapt, având de câştigat. Iar ministrulde FinanŃe al Africii de Sud s-a referitla mai multe probleme de echilibrueconomic-financiar al economiei sud-africane, probleme examinate în con-text naŃional dar şi global. De ase -menea, la ritmurile deosebite în carese dezvoltă acum China, India, Bra -zilia, chiar Rusia, la geneza acestorritmuri, totul în comparaŃie cu evo -luŃiile cu mult mai lente ale puteriloreconomice consacrate ale lumii. Seproduc astfel modificări semnificativeîntr-un tablou economic deosebit deamplu străbătut de revoluŃii industria -le moderne, dintre cele mai de seamă.Cine poate - şi trebuie – să devină be-neficiarul lor, adăugăm şi noi? OameniipreocupaŃi în acest sens şi integraŃitot mai mult într-un mediu economi-co-social considerabil diferit în com-paraŃie cu cel al trecutului. În fapt,pentru indivizi, pentru oameni, care sunt,se străduiesc, sunt stimulaŃi, ajutaŃi sădevină competitivi este dezvoltarea, şinu doar pentru o mână de îmbogăŃiŃi,claustraŃi în propria carapace, cu oricepreŃ fideli doar îmbogăŃirii lor. RupŃitot mai mult de o realitate care mergedestul de mult într-o altă direcŃie...Totul a fost prefaŃat de un splendidtablou de dansuri şi muzică sud-africană, care a continuat şi seara lafrumoasa recepŃie oficială oferită deorganizatori. Să mai menŃionăm taxa,de circa 2.000 de euro, care se pe -cepe anual studenŃilor pentru a urmacursurile la această universitate destat, dar şi sprijinul puternic al insti-tuŃiei statale în înzestrarea univer-sităŃii, în derularea corespunzătoare aactivităŃii. Pentru a face faŃă, stu-denŃii, albi sau negri, fac credite pecare le achită în rate.

...Fiind în Africa de Sud, locaŃie cucare nu te întâlneşti mereu, şi putândbeneficia de ceea ce Congresul îŃipropune, participăm la un scurt voiajîn sudul Africii de Sud (Cape of theGood Hope), în speŃă la Capul BuneiSperanŃe, amintit pentru prima oarăde navigatorul portughez BartolomeuDiaz, în 1487. Locul este splendid şiîntradevăr îŃi oferă o veritabilă per-spectivă pentru ceea ce poate însem-na „Buna SperanŃă”. De asemenea,îmbarcaŃi pe o şalupă şi navigând peocean, în apropierea Ńărmului, cu multestânci şi într-o apă rece, vedem sutede foci care înoată, se joacă şi co -munică într-un limbaj doar de eleînŃeles. Vizităm, totodată, şi un loc încare zburdă pinguinii, acele păsări –să le spunem – „îmbrăcate” în fracşi care nu sar, ci, de fapt, „merg”pe două picioare. De pe margineadrumului, agăŃate de pomi sau gar-duri, ne privesc, aproape impasibile,maimuŃe babuine. Nu cred că gânde-sc nimic, dar gesturile lor seamănă,întrucâtva, cu cele ale oamenilor.Darwin este şi contestat, dar şi apro-bat în lume cu atât mai mult cu cât,aici, în Africa de sud, în negurapreistoriei se pare că au apărut pri -mii oamenii... Ne rezervăm aproapeo zi să vizităm „cu pasul” mareleoraş sud-african Cape Town, fondatîn 1652 de colonişti olandezi. Aici -şi nu doar aici – au debarcat şi ger-mani dar şi nu puŃini francezi. Cumspuneam, atunci când regele francezLudovic al XIV-lea, la Fontainbleu, arevocat în 18 ocotombrie 1685, cele-brul Edict de la Nantes, dat de

regele Henric al IV-lea, ce permiteacoabitarea hughenoŃilor protestanŃicu catolicii, nu puŃini francezi hu -ghenoŃi s-au îndreptat spre Africa deSud, aici fiind deja protestanŃi, poatecâteva sute, chiar mai mult, olandezi- şi şi-au unit eforturile şi vieŃile cu ei.În timp, au fost „asimilaŃi”, fiind chiarinterzisă folosirea limbii franceze. Ori-cum, ei sunt aceia care, am mai spus-o,au adus viŃa de vie şi „cultura vinu-lui” – renumitele vinuri sud-africare– pe pantele din Stellenbosch. Cumeste Cape Town-ul ? Un oraş splen-did. Splendid, dar limitat, însă. Suntla Cape Town circa 4,8 milioanelocuitori, a zecea parte din populaŃiaAfricii de Sud. Din care, însă, circa2,5 milioane tră iesc în „bidonville-uri” sau township-uri (în engleză)despre care am mai spus şi desprecare vom aminti mai la vale. CapeTown-ul în „afrikaans”, Kapstad, oraşulca atare este însă un important cen-tru industrial, un port dintre cele maiînsemnate ale lumii, pe unde se pe -rindă o imensă cantitate de mărfuri.Cu o arhitectură ce îmbină stilul olan-dez, cel victorian, cel german şi celfrancez, cu nu pu Ńine clădiri mo derne,cu o tramă stradală degajată şi cali -tativă, oraşul degajă prospe Ńime şi –desigur, pentru mai multe cartiere delocuit, mai ales cele din preajma por-tului, dar nu doar ele, – o eleganŃă şio curăŃenie impecabile. Ca şi la Stel -lenbosch, peisajul stradal este „bogatnuanŃat” alături de fizionomii înflori-toare întâlneşti mulŃi negrii cu feŃelesupte, rău îmbrăcaŃi, cărora nu preale arde – nici nu are cum – deigienă şi curăŃenie. Aici se află şicelebrul spital Groote Schuur, unde,spre sfârşitul anilor 1960, marelechirurg Christian Barnard a realizatprimul transplant cardiac de lume...

... Township-ul de care aminteam,întins pe o mare suprafaŃă, împrej-muind intrarea în Cape Town, te facesă te gândeşti că orice este posibilpe lumea asta. Mizerie şi bogăŃie,opulenŃă şi sărmani. Are gard, pe totparcursul, dar nu este oprită niciintrarea şi nici ieşirea din el. Ca albşi om care nu eşti din partea locu-lui, eşti sfătuit ferm să nu intri. Mi -zeria, aici, este la ea acasă, caselesunt din cartoane, lăzi, tablă - doarcele mai „arătoase”, suite unele pestealtele într-o dezordine incredibilă. Ve -

dem, din fuga microbuzului care neducea la Cape Town şi apoi returul,câŃiva copilaşi care jucau fotbal cu ominge de cârpă, alŃii se uitau la ei.Ce vină au ei oare că s-au născutaici şi îi aşteaptă un prezent şi viitorcu multe speranŃe deşarte? Este drept,pentru unele grupuri de locuinŃe, statuleste cel care plăteşte curentul şi apa.Nu sunt însă cele mai multe, alte lo -cuinŃe nu au instalate nici curentul şinici apa. Sunt promovaŃi de aici indi-vizi, care se zbat şi se afirmă, sprecartierele normale ale oraşului, dar doar2-3 sunt promovaŃi, iar circa 100 senasc în fiecare zi. După cum ni s-aspus, şcoala, până la nivelul facultăŃi -lor, nu permite deloc o bună inserŃieîn linia activităŃilor. Nu întâmplător, dar,procentul de delincvenŃă de aici, şi dinŃară, în general, este printre cele mairidicate din lume. Mizerie în Ńara dia-mantelor. Mizerie, da, sunt aici efec -tele apartheid-ului, dar nu doar alesale. Opiniem că actualul model gene -ral de dezvoltare în lume comportăşi suportă îmbunătăŃiri esenŃiale, celpuŃin din perspectivă socială. Desigur,competiŃia capitalistă, inovările, mana -gementul inteligent, revoluŃiile indus-triale, au împins considerabil lumeaînainte. Fără factorii menŃionaŃi, pro-gresul nu ar fi fost posibil. Cel puŃinla acest nivel. Este, însă, în tot mai maremăsură o frontieră netă, severă, întrebogaŃi şi săraci, sunt dimensiuni cutotul diferite, ceea ce pune, finalmente,existenŃa umani tăŃii în pericol. Iată,recente date FAO (OrganizaŃia NaŃiu -nilor Unite pentru AlimentaŃie şi Agri -cultură) arată că în prezent se întindeamplu spectrul ameninŃător al penuriei.Din totalul populaŃiei lumii, 3 miliardede oameni sunt private regulat dehrană; 2 mi liarde de oameni suferăde malnutriŃie; 1 miliard de oamenisuferă de foame. Sunt probleme carepun, deo potrivă, în lumină atât lipsaactivi tăŃilor dar şi incapacitatea de ale presta. şi care se vor agrava înperspectivă, având în vedere că înanul 2050, pronosticul indică 9,1miliarde locuitori pe Terra (în prezentcirca 7 miliarde locuitori), ceea ceînseamnă, faŃă de prezent, încă 30%de guri suplimentare de hrănit. Estedrept, sunt şi 30% de braŃe supli-mentare de muncă dar trebuie săaibe efectiv ceea ce să lucreze: cuce, cum şi pentru ce piaŃă...

...Cresc în mod brutal preŃurile lamateriile prime alimentare şi scad,tot în mod brutal, stocurile alimenta-re mondiale. Scădere provocată, prin-trele altele, dar în măsură însemnată,de degradarea accelerată a mediuluişi, astfel, a producŃiei, de penuriamasivă de apă, pentru utilităŃi eco-nomice dar şi cea potabilă. În acestsens, iată, în prezent, circa 1,3 mili -arde de oameni nu au acces directla surse de apă potabilă; 2,6 miliardeoameni nu sunt legaŃi de niciun sis-tem de asanări, iar 8 milioane deoameni mor în fiecare an de boliprovocate de lipsa de apă. De fapt,statele cele mai atinse sunt şi celemai sărace, iar răul, sub orice formăa sa, se şi transmite dar şi prolifer-ează, se extinde ca atare. Trebuiemodificat, cam peste tot unde estecazul, modelul nutriŃional, întrucât, înfoarte scurtă vreme, nu vor maiputea fi cultivate plante a căror coa -cere, al căror rod consumă multă apă.Şi încă un fapt: apa poate deveni -şi chiar a devenit - un monopol încondiŃiile în care doar 23 de stateale lumii posedă 2/3 din resurseletotale de apă utilizabilă. „Utilizabilă”,deoarece neutilizabilă ca atare, dău -nătoare de fapt, vom avea din plin,Ńinând seama de gravele modificăriclimatice. De faptul că actualmentese constată, urmare a poluării şi mo -dificărilor climatice anunŃate, că înAntarctica, de exemplu, calota glacia-ră a diminuat cu 30%, existând graveriscuri de supra-inundaŃii – care seşi produc, de altfel, de tulburări cli-matice dramatice, practic o veritabilăcatastrofă. În faŃa unor asemeneaatacuri, cu efecte de amploare gene -rale, specialiştii invocă nevoia de soli -daritate, realizarea unei veritabile „Chartăa responsabilităŃilor universale” la careeste imperios necesar să acceadăîntreaga lume, în raport cu care în -treaga lume să-şi asume responsa -bilităŃi. Ceea ce s-a făcut, se afirmădeseori, şi subscriem, este mult preatimid faŃă de imensele pericole şiriscuri care se abat asupra noastră.Iată teme majore nu doar de reflec -Ńie, ci şi de acŃiune neîntârziată şiglobală. Am văzut mai multe bidon -ville-uri şi township-uri în lume. Ele,nu-i aşa, se pot înmulŃi...

Joi, 12 iulie, au loc lucrările secŃi-unii noastre, secŃiune cu tema „Indus-

trializare: mit şi realitate în spaŃiulcentral şi est-european (1920-2010).Aşadar, am avut şi avem în vedereinfluenŃele modelului sovietic leninistde industrializare în zona amintită,dar şi modificările petrecute din per-spective naŃionale şi din perspectivăglobală în cadrul modelului şi în prac -tica economică. Profesorii Gary Magee,de la Pennsylvania State University,Statele Unite şi Wayne Geerling, dela Universitatea din Melbourne, Aus -tralia, se ocupă amplu de productiv-itatea muncii în Germania de Est şide felul în care normarea a influenŃataceastă productivitate. De aici, douămai revolte, la Berlin şi Leipzig, lasfârşitul anilor 1940 şi începutul anilor1950. Profesorul, Francesco d’Esposito,de la Universitatea Gabrielle D’Annun-zio, din Pescara, Italia, abordeazăevoluŃia investiíilor italiene în Europade Est după căderea aici a regimu -rilor comuniste. Profesorul Răzvan Şerbu,de la Universitatea „Lucian Blaga” dinSibiu, România, prezintă un demersintedisciplinar asupra dezvoltării sus-tenabile în regiunile rurale din Europade Est. Tânărul profesor drd. AlinOpreana, tot la ULBS, se referă încomunicarea sa la criza din 1929-1933 şi efectele sale în evoluŃia in -dustrială a României. Iar profesorulDan Popescu, preşedintele secŃiunii,abor dează industrializarea ca un itine -rariu deterioarat de factori extra-eco-nomici. Aceste comunicări, ca şi altele,le-am publicat în extenso într-un re -cent număr special din Revista Eco -nomică, publicaŃie cu afiliere largă laBazele InternaŃionale de Date, numărpe care l-am distribuit atât la Con -gres, în secŃiune, dar şi la Bi blio tecaUniversităŃii din Stellenbosch. MaimenŃionăm că în secŃiunea noas trăau mai participat profesori din Ger -mania, Africa de Sud, China, ş.a. Şicomunicările şi dezbaterile purtate pemarginea comunicărilor au fost apre-ciate ca deosebit de interesante, auavut un real succes… Să spunem căla Stellenbosch a fost şi colegulprofesor român Bogdan Mur gescu,de la Universitatea din Bucu reşti, cudorinŃa explicită de a se in forma şide a fi la curent cu ce este în lume.

…Dineul de închidere a Congre -sului a constituit nu doar o plăcere,de altfel şi prin programul deosebitde agreabil de dansuri şi cântecesud-africane oferit de gazde, ci unnou prilej de a ne cunoaşte mai binecu profesori şi cercetători de valoaredin toată lumea, de a schimba im -presii, de a pune temelie şi a con-solida legături universitare. Iar urmă-torul Congres Mondial de Istorie Eco-nomică, al XVII-lea, după cum a sta-bilit Adunarea Generală a IEHA, în -trunită la Stellenbosch, joi, 12 iulie,seara, reprezentatul Comisiei de Isto -ria Gândirii Economice şi Istorie Eco -nomică, a Academiei Române fiindprofesorul Dan Popescu, va avea locîn vara anului 2015, la Kyoto, în Ja -ponia, cu o tematică generală pro-fundă şi amplă deopotrivă: „Diversi -tatea în dezvoltare”. Aşadar, nu atâtmodele „imbatabile” - şi ele sunt utile,desigur – dar mai ales concepte, po -litici, măsuri elaborate din perspecti-va istoriei economice, din perspecti-va unor condiŃii concrete ale prezen-tului economic mondial şi a felului încare se prefigurează viitorul. Viitoruleconomic cu puŃinele sale certitudinişi cu numeroasele sale incertitudini.De fapt, tocmai existenŃa acestor in -certitudini constituie una dintre pu -Ńinele noastre certitudini…

Statornicia }i frânele progresului dintr-o perspectiv@ african@ NUM~R CONSACRAT CONGRESULUI MONDIAL DE ISTORIE ECONOMIC~ - STELLENBOSCH, AFRICA DE SUD

Vedere din Cape Town: Oraşul şi portul. “Capul Bunei SperanŃe”

urmare din pagina 1Ce este, de fapt, diamantul? În

termeni ştiinŃifici, definiŃia lui esteurmătoarea: „ModificaŃie cubică poli-morfă a carbonului nativ, care aparefrecvent în cristale octoedrice, inco-lor transparente sau uşor colorate,cu luciu puternic adamantin, greuatacabile de agenŃi chimici şi avândcea mai mare duritate dintre toatemineralele cunoscute”. VarietăŃile per-fect transparente sunt utilizate ca pie -tre preŃioase, iar cele impure suntfolosite în tehnică, ca abrazive, la ar -marea obiectelor de tăiat şi forat,etc. În alŃi termeni, se poate spunecă diamantul este o minune zămisli-tă de natură, o magnifică podoabă peinelul de căsnicie, pe inelul de logod-nă, pe inelele iubirii, un cadou demare preŃ la aniversări scumpe, darşi un fantastic instrument de lucru înmâna celor pricepuŃi. Diamantul maieste - şi pare firesc acest lucru, Ńi -nând seama de înmagazinarea uneivalori extrem de mari într-o cantita-te foarte mică de materie – o piatrăal cărei preŃ înnebuneşte gândurile şiîntunecă minŃile celor labili şi gata deorice, în dorinŃa de a se înavuŃi repe-de, „aventurile” în timp şi spaŃiu alediamantelor de sute şi mii de caratedepăşind, practic, cea mai prolifică ima-ginaŃie a autorilor de romane cap -tivante sau de alt fel...

... Secolele XVII – XVIII. Pe bazadiamantelor provenite din minele bra-ziliene, prosperă tot mai mult faso-natorii de aceste pietre preŃioase dinAmsterdam, oraşul-bursă al lumii laun moment dat. Au breslele lor, stră-zile lor, meşterii-patroni mai în vâr-stă îşi căsătoresc fiicele cu calfelecele mai iscusite, iar meseria rămâ-ne în familie. Frumoasele şi cochete-le lumii sunt încântate şi tentate săprimească în dar diamante şlefuite şipreŃuite la Amsterdam. Sub imperiulinelelor şi pandantivelor strălucitoarese constituie şi se desfac legături amo-roase, căsătoriile devin mai trainicesau soŃilor le cresc „corniŃe”, situaŃi -

ile materiale dobândesc consistenŃăsau ipoteci, după caz, cămătarii, caşi portăreii, capătă de lucru. Începedeja să se profileze o industrie olan-deză a diamantelor, prăbuşită însăbrusc de secătuirea zăcămintelor bra-ziliene care o alimentau.

Diamantele rămân însă în actua-litatea timpului. Regi, dar şi hoŃi, îşitransmit din generaŃie în generaŃie dia -mante de legendă provenind din fos-tele zăcăminte indiene. Koh-I-Noor (Mun-tele de lumină) poartă cu el destinetragice. Aproape nici unul dintre ceicare l-au posedat nu a sfârşit demoarte bună: crime odioase, furturi in-genioase, având ca urmări alte crime,ca şi dezamăgiri sinucigaşe, boli mis -terioase ce s-au dovedit, finalmenete,generate de otrăvuri „geniale”, acci-dente fatale de trăsuri şi diligenŃe.Blestemuri de acest fel a adus celorce l-au posedat şi diamantul Orlov,de 199,6 carate, sustras de răufăcă-tori misterioşi din templul Sri-Ranca.Regentul, diamant cu titlul primuluilui posesor modern, Philippe d’Or -lèans, a fost purtat, traversând dece-nii şi secole, de grăsuliul şi scundulLudovic al XV-lea şi apoi de marchi-za de Pompadour, de împăratul Na -poleon, care-l găsea fascinant, de Ca-rol al X-lea şi mai apoi de împără-teasa Eugenia, personalităŃi nu doarcu destine neobişnuite, ci, cele maimulte, şi cu un sfârşit zguduitor –pus de unii prezicători şi vraci la modăpe seama blestematului diamant, ajunsîn cele din urmă la Luvru. Ce traiec-torii sinucigaşe, ce linii întortocheatede existenŃă şi viaŃă – întrebareadacă aceste labirinturi existenŃiale aufost provocate de diamante sau po -sesia acestora a fost posibilă tocmaiîn condiŃiile în care au existat şi de -cadenŃă, dar şi grandoare, primind,nu întotdeauna, răspunsuri dintre ce -le mai clare...

Nici pe departe însă epopeeadia mantelor nu se termină în alcovu-rile capetelor încoronate sau ale celorce se considerau că ar avea „sângealbastru”. Perioada modernă a aces-tor pietre preŃioase la superlativ estemarcată, poate paradoxal, nu de zig-

zagul unor minuni – rare, ca oricemi nuni – ci de relativa masificare aproducŃiei diamantelor, vădită, în modpregnant, după deceniul al 7-lea alsecolului XIX. Păstrând proporŃiile şicalculând la scară, se creează acumcondiŃii ca zbuciumul să coboare dinpalatele somptuoase, spre pământenide primă mână, dar de un rang oare-cum inferior, după cum industria – acărei dezvoltare, consecutivă unei fur -tunoase revoluŃii tehnice şi în dome-niul organizării, dobândise accentenoi – accede spre diamant. Ia, în totmai mare măsură, naştere o lumecare exprimă, parcă sintetic, în ceare el bun sau rău, universul uman.Dar ce s-a întâmplat în acel deceniu7 al secolului XIX, fatidic pentruamplificarea producŃiei de diamante,

prevestitor al unor largi zări noi defrumos, ca şi de putere şi bogăŃie,de performanŃe tehnice şi industrialede prim rang?

... Cantonul sud-african cunos-cut sub numele de Gricualandul apu-sean nu era, în urmă cu circa 160de ani, decât un deşert, un pământsteril, fiind considerat districtul celmai sărac din regiune. În afară deaşezarea propriu-zisă Gricuas, aceas-tă provincie, în ciuda întinderii sale,număra abia 3 – 4 ferme ale burilor,pe care băştinaşii şi unii albi, veniŃiceva mai înainte, i-au lăsat, fără con-testaŃii, să se stabilească acolo, apre-ciindu-se că valoarea redusă a pă -mân tului respectiv făcea neimportan-tă, neglijabilă posesia lui. Încă de cândstatul Orange îşi dobândise indepen-denŃa faŃă de Anglia, ConvenŃia de laBloemfontein stabilită între cele douăpărŃi stipula că stăpânirea engleză nuse întinde niciodată la nord de flu-viul Orange, cel puŃin în amonteleconfluenŃei acestui fluviu cu râul Vaal.În acest fel, Gricualand era conside-rat un teritoriu al statului Orange, cuatât mai mult cu cât această aparte-nenŃă fusese recunoscută într-un tra-tat încheiat în 1862 între preşedinte-le de atunci al statului Orange, Pre -torius şi un şef al celor denumiŃi„gricuas”, Adam Kok. Faptul că încăde la data acestei înŃelegeri, Water -boen, un alt şef gricuas, contesta su -punerea, se considera că prezintă maipuŃină importanŃă, Ńinându-se sea ma,aşa cum spuneam, de „in contesta -bila” ariditate a solului...

I-a fost dat însă unei fantasticedescoperiri să confere acestui districto valoare inestimabilă, modificându-iradical înfăŃişarea şi transformându-lîntr-un amplu şi teribil obiect de dis-pută ce a alimentat din plin cunos-cutul război anglo – bur de la sfâr-şitul secolului XIX şi începutul seco-lului XX, ca şi alte numeroase con-flicte, desfăşurate în timp, din terito-riul respectiv – expresii ale uneilupte feroce pentru înavuŃire...

Fermierul Van Niekerk, din ColoniaCapului, avea, se pare, bunul obiceide a-şi vizita prietenii, astfel că, într-o zi din primăvara anului 1867, s-adus în vizită la fermierul Jacobs, a

cărui proprietate era situată în statulOrange, pe malul râului Vaal, puŃin înamonte de confluenŃa sa cu râulModder. El a remarcat că copiii gaz-dei se jucau cu o piatră strălucitoa-re, cristalizată, transparentă, desprecare şi-a dat imediat seama că esteun diamant. A dorit să-l cumpere,dar Jacobs, neştiutor, departe de a-ibănui preŃul, i l-a oferit. Noul stăpânal pietrei o prezenta ca pe o frumoa-să curiozitate deşilor vizitatori ai fer-mei sale din Colonia Capului. Iarăîntâmplarea, ca orice întâmplare, aavut şi acum rodul ei. Unul dintrevizitatori s-a nimerit a fi un oareca-re doctor Atherstone, din Grahams -town, ce poseda noŃiuni elementarede mineralogie. El i-a atras atenŃia luiVan Niekerk că piatra – diamantulrespectiv – este de o mare valoareşi că ar fi bine să aibă mai multăgrijă de ea. Fermierul s-a dus ime-diat la un preŃuitor bijutier care i-aconfirmat că este vorba de un minu-nat diamant de 22,5 carate, în celedin urmă el fiind cumpărat, cu mareavantaj pentru Van Niekerk, de cătresir Philip Wodehouse, guvernatorulColoniei. Magnifica „piatră” a fost apoiexpusă la ExpoziŃia universală de peCâmpul lui Marte, de la Paris, din1887... Dar, aproape că nici unul din-tre vizitatori nu-şi dădea seama că acestdiamant reprezenta germenele unei gi -gantice afaceri economice a timpurilormoderne, care era abia la început...

Şi tot lui Van Niekerk i-a fostdat să fie implicat şi pe mai depar-te în declanşarea şi dezvoltarea aces-tei afaceri. Intuise parcă ceva şi spe -ra să mai aibă o şansă. S-a reîntors,deci, pe malurile râului Vaal, cu ure-chile ciulite şi ochii în patru. Şi cumnorocul Ńi-l faci şi singur, a auzit căun „vrăjitor” cafru avea, printre nenu -măratele sale amulete, o piatră stră-lucitoare de un volum considerabil.L-a găsit pe „vrăjitor”, a constatat,pe cât se pricepea el, frumuseŃea şivaloarea pietrei, şi a reuşit să ocumpere, se spune, în schimbul a100 de oi şi 30 de cai.

Târg avantajos, întrucât Van Nie -kerk a intrat astfel în posesia unuiminunat diamant de 119 carate şi deasemenea dimensiuni încât merita să

VINERI 17 AUGUST 20126

Secven]e din epopeea diamantelorDan POPESCU

Africa de Sud – file de dosarNUM~R CONSACRAT CONGRESULUI MONDIAL DE ISTORIE ECONOMIC~ - STELLENBOSCH, AFRICA DE SUD

Regele FranŃei Ludovic al XV-lea şi frumoasa sa amantă, marchiza de Pompadour, posesori, un timp, ai “Regentului”.

Zuluşii se dispun în linii de luptă.

poarte un nume special şi să devinăcelebru. Casa Lilienfeld şi fraŃii, dinHopetown, i-au dat pe el 11.200 delire sterline, o sumă imensă pentruacea vreme, ceea ce deja a începutsă producă vâlvă, tăcerea, discreŃianereprezentând calităŃi forte ale luiVan Niekerk. Trecând apoi din mânăîn mână, diamantul a fost fasonat laAmsterdam, redus la greutatea de 49de carate şi vândut, pentru aproape23.000 lire sterline, contesei Dudley,bogătaşă celebră pentru colecŃia eide bijuterii. În timp, diamantul denu-mit iniŃial „Steaua Africii de Sud”, şi-a mai schimbat de câteva ori pro-prietarul şi a rămas cunoscut subnumele de Dudley. La sfârşitul seco-lului XIX, valoarea lui era preŃuităpuŃin mai mult decât dublu faŃă decât plătise contesa Dudley pe el. Înfapt, cele două „norocuri” ale lui VanNiekerk marcau debutul epocii mo -derne a diamantelor...

SenzaŃia iscată de diamante, maiales că acele regiuni fuseseră pânăatunci cvasinecunoscute, neglijabilepentru exploratori şi aventurieri, afost imensă. Se spunea chiar că erasuficient să cauŃi câteva zile pepământurile aride din Gricualand casă găseşti oricum o piatră cât vârfulunui deget, ceea ce însemna noroculşi averea picate parcă din cer. Mii şimii de oameni urmărind asemeneachilipiruri, robiŃi de miraj sau dornicide senzaŃii tari, s-au repezit înfrigu-raŃi spre Gricualand, în speranŃa dea găsi diamantele cu care natura în -zestrase atât de generos pământurilebăştinaşilor negri – intraŃi încă debune decenii sub dura autoritate co -lonială, preocupaŃi de cu totul alteprobleme, neinteresaŃi şi neştiutori înale înavuŃirii pe această cale, parcăsurzi la tentaŃiile atât de zgomotoasepe care le trezeau comorile de pepământul lor. Aceşti oameni, aventu-rieri în cea mai mare parte, veneau– nu o dată cu femeile şi copiii lor– din Colonia Capului şi din Natal.Dar mai ales din Australia, căutătoride aur care nu izbutiseră acolo şicare vedeau în diamante o altă ex -cepŃională posibilitate de înavuŃire ra -pidă. Veneau, de asemenea, din me -tropole, din Anglia şi Olanda, dinBelgia şi Germania, dar şi din StateleUnite, din Rusia sau din Polonia, ho -tărâŃi a face orice pentru a accede lao altă viaŃă. Lua practic naştere lu -mea, tumultuoasă în evenimente şidominată de legea celui mai tare, aunui El Dorado african, dar care nuva dispărea asemeni celui veritabildevenit amintire. Intrate de mult înculise, detaliile şi deliciile istoriei, dia-mantele se pregăteau acum să intre,cu un greu preŃ în vieŃi omeneşti şicu un rol de primă mână, pe una dinscenele ei importante şi deosebit dereprezentative pentru dramatismuldezvoltării, pentru epopeea ei. Dar săurmărim, mai departe, secvenŃe dinaceastă epopee...

Din oricare parte a lumii veneaucăutătorii de diamante, de la un mo -ment dat călătoria lor spre Gri -cualand devenea teribil de temerară.Drumul dificil spre Ńinuturile diaman-tifere – pante piezişe, povârnişurialunecoase, cursuri repezi de apă,soare torid – putea fi străbătut doarcu ajutorul unor căruŃe mari, trasede trei perechi de boi, cu coviltir depânză, renumitele treks ale burilor,de care am mai amintit, în care oa -menii îşi puteau petrece noapteaceva mai feriŃi de primejdiile ce-ipândeau la tot pasul – printre carecu risc mare erau cele reprezentatede şacali şi bandiŃi.

Nu numai că cei din diferite col-Ńuri ale lumii, ispitiŃi de diamante,venind la Gricualand, îşi luau cu ei obună parte sau, de multe ori, întregavutul, dar aceşti oameni erau obli-gaŃi pentru a nu muri de foame să-

şi aducă rezerve de hrană pentru 7– 8 săptămâni, cât dura drumul greupână la malurile râurilor Vaal şi Mod -der. Este drept, ei întâlneau în calecâteva aşezări de 600 – 700 suflete,dar procurarea hranei constituia pro-blema de căpătâi chiar a celor celocuiau în aceste aşezări, aceştianea vând un surplus pe care să-lpoată oferi altora. Iată de ce cei caresperau să-şi afle norocul în descope-rirea unor diamante de zeci şi sutede carate constituiau o pradă foartetentantă pentru bandiŃii ce străjuiaucăile de acces spre locurile visate,oameni fără nici un fel de scrupul şicare, dacă credeau în mirajul dia-mantelor, nu dispreŃuiau deloc niciprada bogată – de multe ori mânca-rea şi apa erau considerate că augreutatea lor în aur, şi chiar cu multmai mult – pe care le-o aducea jefui-rea viitorilor exploratori ai terenurilordiamantifere. Nu este greu de înŃelescă, în aceste condiŃii, doar o parterelativ mică din cei ce plecau la Gri -cualand ajungeau la destinaŃie...

Odată însă ajunşi în „Ńara dia-mantelor”, căutătorii acestor pietrepreŃioase erau oare la capătul sufe-rinŃelor pe care le îndurau de maimulte luni? Cel mai adesea, ei eraunevoiŃi să-şi ridice corturile în locurifără apă şi umbră, pânza reprezen-

tând un slab obstacol în faŃa razelornemiloase ale soarelui ce pătrundeauîn toate ungherele cu o insistenŃădiabolică. Munca lor, de asemenea,era deosebit de dură, iar fiecarevedea în vecinul său nu un partener,ci un duşman, al cărui noroc puteaînsemna neşansa lui, a cărui bogăŃieputea însemna sărăcia lui. Suspiciu -nea, viclenia, egoismul, violenŃa ca -racterizau, de cele mai multe ori,relaŃiile dintre căutătorii de diamante.Prin toate acestea, suferinŃele conti-nuau, chiar se amplificau, şi, nu odată, visurile, speranŃele se transfor-mau în dezamăgiri.

Se spune că puŃini au avutşansa să găsească diamante pe ma -lurile râului Modder, cei ghinioniştirepliindu-se pe malurile râului Vaal,amplificând astfel tensiunile şi ani-mozităŃile existente între căutătorii deaici. În fapt, procesul ca atare alexploatării se reglementa cu încetul.Oamenii, cei mai mulŃi „australieni”,au adus cu ei în aceste regiuni sis-temul de diviziune a proprietăŃiiminiere pe care-l practicaseră – cău-

tători de aur – în Australia. În locu-rile unde se bănuia existenŃa zăcă-mintelor diamantifere, se delimitausuprafeŃe pătrate relativ regulate, decirca 90 m2 (aşa numitele claims-uri),fiecare exploatator neputând să pose-de mai mult de două asemenea îm -prejmuiri. Dacă vroiau o a treia, tre-buia să renunŃe la una din cele douăpe care, de regulă, le avea. În ciudaunor aspecte negative de genul celormenŃionate, exploatarea nisipurilordia mantifere de pe malurile Vaal-uluia dat în această fază primară, rezul-tate relativ bune, astfel că oamenii deaici s-au înmulŃit, s-au putut face şiceva investiŃii, iar renumele în creş-tere al locurilor atrăgea alŃi şi alŃiexploatatori...

În 1869, pe malurile Vaal-ului ianaştere primul oraş fondat de căută-torii de diamante: Barkly-West. În1870, pe terenurile diamantifere îm -prejmuitoare erau circa 8.000 deexploatatori. Potrivit unor documenteoficiale, în doar două luni – din 14septembrie până la 13 noiembrie1870 – au fost expediate din Gricua -land pe piaŃa europeană 2.326 dia-mante, având o valoare totală de peste64 mii de lire sterline (la cursul dinanul respectiv). Nu era însă decât oinfimă parte a comorii fabuloase carezăcea în nisipurile şi pământurile de

aici. Patru asociaŃi veniŃi din Natal,însoŃiŃi de lucrători negri, au scos îndoar câteva săptămâni, dintr-o singu-ră „groapă”, 23 de diamante care aufost vândute în Anglia pentru 150 miilire sterline. Cel mai de preŃ dinaceste diamante avea 107 carate, iarurmătorul 37. De la Pniel, un alt oră-şel fondat pe malurile râului Vaal, unemigrant german, corespondent alGazetei din Augsburg, scria, în iulie1871, pentru ziarul său: „Oraşul Pniels-a născut «ieri». Până acum, el nuare decât 6.000 de locuitori, care tră-iesc sub corturi şi în căruŃe,în casedin lemn, fier sau piatră, în colibedin paie sau pământ. Magazine bineaprovizionate asigură aproape totceea ce îŃi poŃi dori. Există acum unmare număr de hoteluri şi debite deapă. Şi dacă oraşul nu are decât6.000 de locuitori, mai mult de 15mii colonişti, cea mai mare parte cufemei şi copii, trăiesc şi lucrează,sub un soare arzător, de-a lungulmalurilor râului Vaal, scormonind pă -mântul pentru a extrage piatra pre-Ńioasă. Rezultatele au întrecut aştep-

tările. Ele depăşesc ceea ce se ştiadespre minele de diamante din Bra -zilia. O sucursală a unei bănci engle-ze, stabilită la Pniel facilitează tran-zacŃiile comerciale şi oferă avansuriasupra diamantelor ce-i sunt prezen-tate”. Pentru a atrage şi alŃi „clienŃi”,din „Vaterland”, gazetarul german –aşa se afirma într-o carte semnatăde un francez – înfăŃişa într-o culoa-re relativ roză unele aspecte dure şidificile ale vieŃii de pe malurile râu-lui Vaal. În fapt, lucrurile nu arătauchiar aidoma celor prezentate încorespondenŃa menŃionată...

Oricum, însă, acŃiunea „diaman-te” de pe aceste meleaguri africanedobândea amploare. În acelaşi an,1871, se descopereau diamante, totaici, la Jaggersfontein, ca şi Coffeefon-tein, alŃi şi alŃi căutători fiind atraşide mirajul bogăŃiei. În această pe -rioadă, noii veniŃi erau cu precădereenglezi prin origine sau educaŃie, eiorganizându-se în societăŃi asemănă-toare celor ale căutătorilor de aur dinCalifornia şi Australia, unii dintre eifiind investiŃi, prin consimŃământ una -nim sau majoritar, cu puterile nece-sare spre a menŃine ordinea. Era, dealtfel, în mod deosebit nevoie de oasemenea investire – care nu a dat,nici ea, în multe cazuri, rezultateleaşteptate. Practic, toŃi căutătorii de

diamante erau înarmaŃi şi multe dindiferendele dintre ei se reglau pecalea armelor. Existau, de asemenea,numeroşi bandiŃi – ei nu catadicseausă scurme după diamante, aşteptausă le găsească alŃii, pe care îi omo-rau şi le luau preŃioasele pietre. Multtimp nu a funcŃionat o autoritate ofi-cială care să acŃioneze împotrivaacestor jefuitori. Existau afirmaŃii po -trivit cărora viaŃa din Gricualand era„un infern în drumul spre paradis”...

Mai era o chestiune care avea şiurma să mai aibă repercursiuni încămulte decenii de la data când a fostpusă mai cu acuitate. O chestiunecare a relevat, în mod deosebit desemnificativ, caracterul rapace, pră-duitor al mentalităŃii şi actelor de tipcolonial. Anume: sub ce suveranitatese găsea totuşi teritoriul pe carefuseseră găsite zăcămintele diamanti-fere? În „termenii timpului”, proble-ma se punea astfel: era vorba de unteritoriu indigen, de un teritoriu caredepindea de statul liber Orange, deTransvaal sau de un teritoriu aflatsub suveranitate engleză? Era o în -

trebare care, la vremea aceea, apreocupat mai puŃin pe căutătorii dediamante, ei acŃionând ca şi cum arfi fost vorba de „pământul nimănui”.AlŃii însă, privind cu precădere în vii-tor şi sperând – nu fără temei – lauriaşe profituri, au început să cautetot mai intens răspuns la chestiuneaîn cauză, lucrurile evoluând, finalmen -te, în virtutea dreptului - şi în favoa-rea – celui mai tare, care şi-a însu-şit multă vreme apoi „partea leului”.„Perfidul Albion” nu s-a dezminŃitnici de această dată. Dar ce s-aîntâmplat, de fapt?

Preşedintele Republicii Orange era,la vremea respectivă, domnul Brandt,originar din Colonia Capului, care,student la Universitatea din Leyda,avocat în Anglia şi profesor universi-tar la Cap, a fost ales preşedinte în1863 de către burgher-ii din Orangeşi reales de către ei din cinci în cinciani. În virtutea drepturilor pe care leconsidera că revin Ńării sale atât prinConvenŃia de la Bloemfontein, cât şiprin tratatele semnate cu indigenii, ela trimis pur şi simplu – fără nici unsprijin armat – un comisar să arbo-reze drapelul de stat şi să reprezinteguvernul său în partea din Gricualandsituată pe malul stâng al râului Vaal.În vreme ce, la rândul său, Trans -vaal-ul a trimis un delegat cu aceeaşi

misiune în teritoriile pe care le con-sidera că-i revin, pe partea dreaptă arâului Vaal.

În toate aceste preocupări, ca şiîn cele care au urmat, locul popula-Ńiei indigene nu era în nici un felmenŃionat, pe de o parte. Pe de alta,mai trebuie remarcat că Anglia nu arecunoscut, de jure, în nici un fel,astfel de impuneri, chiar dacă erauconsecutive – ne-am mai referit înacest sens – unor prevederi stipula-te ca atare prin tratate semnate deAnglia, ea considerând statul Orange– y compris Gricualand – ca depen-dent de Colonia Capului. Ca probe„indiscutabile” se aduceau scrisori cepurtau antetul MajestăŃii Sale Brita -nice. Tot Anglia însă nu fusese defelpreocupată să lămurească „chestiu-nea suveranităŃii” respective până cândîn Gricualand nu se descoperiserădiamante. „Treaba devenea serioasă,erau bani tot mai mulŃi în joc, banipe care Anglia trebuia să-i câştige şinu să-i piardă”, gândeau, se pare,demnitarii englezi.

(va urma)

VINERI 17 AUGUST 2012 7NUM~R CONSACRAT CONGRESULUI MONDIAL DE ISTORIE ECONOMIC~ - STELLENBOSCH, AFRICA DE SUD

Mine de diamante la Kimberley.

Societatea sud-african@ de la apartheid la reconciliereurmare din pagina 1

De-a lungul ani lor, colonialiştii euro-peni au instituit segregaŃia rasială, laînceput informală, dar mai târziu trans-formată în segregaŃie instituŃională, cu-noscută după sub numele de apart -heid începând cu anul 1948. Africade Sud şi-a obŃinut independenŃa în1961. În 1994 aici s-au organizat pen-tru prima dată alegeri libere, ca rezul -tat al în ce perii negocierilor în 1990 şial înlăturării apartheid-ului în 1991.łara a revenit, după aceea, în Com -monwealth-ul britanic, „Commonwealthof Nations”.

Este evident că cirscumstanŃele is-toriei în Africa de Sud au generat di -versitatea sa cultura lă, nu mai puŃinde unsprezece limbi oficiale fiind recu-noscute prin constituŃie: engleza, afri -kaans, zulu, xhosa, swazi, ndebele,sotho de sud, sotho de nord, tsonga,tswana şi venda. Din punct de ve dereadmininistrativ, Africa de Sud esteîmpăr Ńită în 9 provincii: Eastern Cape,Free State, Gauteng, KwaZulu-Natal, Lim-popo, Mpumalanga, North West, NorthernCape şi Western Cape. Provinciilesunt la rândul lor, împărŃite în 52 decartiere: 8 metro politane şi 44 demunicipii raionale.

Republica sud-africană are o popu -laŃie oficială de peste 48,8 milioanede locuitori cu o vârstă medie de 25de ani şi o speranŃa medie de viaŃăde 49 de ani. Din punct de vederede mografic se vădeşte o structurăsocială complexă, compusă din patruclase importante (albi, negri africani,de altă culoare şi asiatici), putându-se obsevra şi în prezent efectele po -liticii de de apartheid din trecut. Africade Sud este statul african cu cea mainumeroasă populaŃie indiană şi popu -laŃie albă de origine europeană, de -venind patria unor popoare numeroasedin Africa, Asia şi Europa. Procentulcel mai mare din totalul populaŃieieste reprezentat de populaŃia neagrăafricană (79,5%) compusă din Zulu,Xhosa, Basotho, Venda, Tswana, Tsonga,Swazi şi Ndebele. De asemenea, re -găsim populaŃia de culoare albă, înprocent de 9% (de la 22% cât re -prezenta în 1911) şi care este for-mată din europeni veniŃi prin secolulXVII. PopulaŃia de culoare numită şi„khoisan” (9%) este de provenienŃăafricană diferită, indivizii ei au fostaduşi ca sclavi, în principal din co -loniile olandeze, iar a patra categorie,în sfârşit, populaŃia de origine asiat-

ică (2,5 %), mai ales indiană, a fostadusă pe plantaŃiile de trestie de za -hăr din Natal pe la mijlocul secoluluiXIX, găsindu-se mai ales în provinciaKwaZulu-Natal. Din punct de vede re alstructurii religioase, 79,7% din totalulpopulaŃiei este de religie creştină (ca -tolici, protestanŃi sau anglicani), mu -sulmanii reprezintă 1,5% din numărulpopulaŃiei, iar alte religii reprezintă laun loc 3,7% din totalul populaŃiei, întimp ce aproximativ 15,1% se de -clară nereligioşi.

EvoluŃia pozitivă a Africii de Suddin ultimii ani a determinat include -rea Africii de Sud în cadrul selectu-lui grup al BRICS, respectiv grupuleconomiilor emergente cu cea maimare rată de creştere economică. Cuo economie de doar un sfert din di -mensiunea celui mai mic membru, In -dia, şi o populaŃie cu puŃin mai marede 1/3 din cel mai puŃin populat mem-bru, Rusia, argumentul principal alacestei inclu deri a fost reprezentat defaptul că Africa de Sud este conside -rată principala „poarta de acces înAfrica”. Din punct de vedere econo -mic, continentul negru are a doua ratăde creştere economică, are o popu-laŃie care depăşeşte un miliard deoameni şi un PIB total de aproape2000 de miliarde de dolari.

Africa de Sud este Ńara cu ceamai dezvoltată economie de pe acestcontinent, bazată pe exploatarea şiprelucrarea resurselor minerale extremde variate şi bogate şi dispunând deo infrastructură modernă (inclusiv ceafinanciar-bancară). În cadrul clasamen -tului mondial al competitivităŃii, Afri -ca de Sud este lider pe continent şiocupă locul 50 în lume. În 2011,PIB-ul Africii de Sud a depăşit 408miliarde de dolari, cu o valoare percapita de 8.066 dolari. În cadrul eco -nomiei sud-africane lucrează cu formelegale, aproximativ 17 milioane de per -soane din totalul de 48,8 milioane,fiind relevantă o rată oficială a şoma-jului de 24,9%, cifra fiind în realitateapropiată de 40%.

Pe lângă faptul că deŃine cvasimo -nopolul unor rezerve minerale (peste4/5 din rezervele mondiale de man-gan, 2/3 din cele de platină, peste1/2 din cele de aur şi crom) şi alproducŃiei în domeniu, Africa de Sudeste unul dintre principalii producă-tori mondiali de diamante, uraniu,cărbuni superiori, minereu de fier,metale rare, etc. Activitatea principalăeste reprezentată de servicii, cu ocontribuŃie de 65,9% din PIB şi 65%în ce proveşte populaŃie ocupată.

Industria, dezvoltată şi variată, con-tribuie cu 31,6% la formarea PIB-ului(26% din populaŃia ocupată) şi esteconcentrată în 4 mari regiuni indus-triale: Transvaal (minerit, metalurgie,construcŃia de maşini ş.a.), Cape(rafinarea petrolului, industria alimen-tară şi uşoară), Port Elizabeth (meta -lurgie, mijloace de transport, textileş.a.) şi Pretoria (autovehicule, indus-trie chimică, alimentară etc). Cea de-atreia ramură ca importanŃă este agri-cultura. Cu o contribuŃie în PIB dedoar 2,5% (9% din populaŃia activă)aceasta este caracterizată de o marevarietate de situaŃii (de la fermeultramoderne, la agricultura de subzis -tenŃă) urmărindu-se un echilibru întrecultura plantelor (cereale, trestie şisfeclă de zahăr, bumbac, tutun, citri -ce, viŃă de vie) şi creşterea anima -lelor (ovine, caprine, bovine şi por -cine). BalanŃa agricolă este exceden-tară, Africa de Sud fiind unul dintreprincipalii exportatori mondiali de pro-duse agricole. De asemenea, Africade Sud dispune de o reŃea de trans-port bine dezvoltată (80% din re -Ńeaua feroviară şi, respectiv, 45% dinparcul de autovehicule ale Africii) cuporturi active şi aeroporturi interna -Ńionale care asigură legături cu restullumii. BalanŃa comercială este con-stant excedentară, Africa de Sud avândca principali parteneri Marea Britanie,SUA, Italia, Germania, Japonia.

Din punct de vedere al investiŃiilorstrăine, economia sud-africană ocupălocul 4 în Africa, într-un clasament alcelor de la Ernst & Young, în ceea cepriveşte fluxurile de investiŃii străinedirecte în perioada 2003-2011. Aceaşicompanie estimează că în următorii 5ani investiŃiile străine directe vor creştecu 10 miliarde de dolari, ceea ce vacrea peste 125.000 locuri de muncă.

Una dintre marile probleme înAfrica de Sud, care o diferenŃează deeconomiile occidentale, se referă lanivelul de educaŃie, caracterizat destandarde şcoalare reduse la nivelpreuniversitar şi taxe universitare ri -dicate pentru majoritatea populaŃieisărace. Aceasta explică de ce ceamai puternică şi mai avansată eco -nomie a Africii are o rată scăzută departicipare la universitate. Doar unuldin şase elevi ajunge la universitate,o proporŃie mult mai mică decât înalte Ńări. În al treilea rând, cu câtevaexcepŃii, Stellenbosch sau Cape Town,standardele universitare din Africa deSud sunt destul de mici, astfel căabsolvenŃii au proble me pe piaŃamuncii. Rezultatul este că aproxima-tiv trei milioane de sud-africani cuvârsta cuprinsă între 18-24 de ani,reprezentând mai mult de jumătatedin total, sunt în afara sistemului deeducaŃie, de formare profesională saude muncă.

Cel de care s-au legat speranŃele

sud-africanilor, în ultimele două de -cenii, pentru o societate modernă caresă se bazeze pe un sistem educa -Ńional solid a fost Nelson Mandela,care pe data de 22 iulie 2012, aîmplinit 94 de ani de viaŃă, din careaproximativ 27 de ani şi i-a petrecutîn închisoare ca deŃinut politic. A fostliderul partidului Congresul NaŃionalAfrican şi unul dintre principalii acti -vişti împortriva apartheid-ului, iar dupăce Congresul NaŃional African a câş -tigat alegerile din aprilie 1994, Nel -son Rolihlahla Mandela a devenindprimul preşedinte de culoare al Africiide Sud, încă de la discursul săuinaugural susŃinând procesul de re -conciliere dintre diferitele comunităŃietnice sud-africane. Nelson Mandela,laureat al Premiului Nobel pentruPace în 1993, s-a retras din politicăîn iunie 1999, la vârsta de 81 de ani,fiind urmat în funcŃia de preşedintede Thabo Mbeki şi Jacob Zuma, dinpartea aceluiaşi partid.

Astăzi, la 94 de ani de la naştereasa, sfârşitul lui Mandela reprezintăcea mai mare frică pentru Africa deSud. Această grijă şi temere, atât dinpartea albilor cât şi a negrilor, stă înspatele unui adevăr cutremurător:promisiunea făcută de Mandela, princare Africa de Sud să se transformeîntr-o societate non-rasială şi egali-tară, s-ar putea prăbuşi pe viitor fărăel. Deşi, rezultatele economice sunt ca-racterizate ca excepŃionale, din punctde vedere al reconcilierii rezultatelesunt încă departe de atingerea obiec-tivelor. PopulaŃia se teme că odatăcu sfârşitul lui Mandela va fi unsfârşit şi în ceea ce priveşte promi-siunea lui...

...Astfel, chiar şi în condiŃiile unuiprogres evident, oraşele sud-africanesunt mărginite de cartiere foarte să -race, cu un procent semnificativ dinpopulaŃie care trăieşte sub pragul desărăcie, iar Ńara îndură nivelul ridicatal şomajului în rândul tinerilor, unnivel foarte ridicat al criminalităŃii şial corupŃiei, dar şi milioane de per-soane care sunt răpuse de HIV.Unele dintre aceste aspecte au fostinevitabile, speranŃele din perioadapost-apartheid lovindu-se de o eco -nomie structurată pentru beneficiulcâtorva grupuri şi în detrimentul ce -lorlalŃi. Lui Mandela i se reproşeazădoar faptul că nu a trasat o linieclară între prerogativele de partid şicele ale utilizării puterii de stat.Astfel, după cum se afirmă în planintern şi internaŃional,cei care l-auurmat la putere pe Mandela, ThaboMbeki în 1999 şi Jacob Zuma în2008, asupra cărora au existat şiexistă acuzaŃii de corupŃie, nu aureuşit să rezolvă problemele socialeexistente, mai ales pe aceea carepriveşte lupta împotriva HIV.

Momentul venirii la putere, pentru

Mandela a fost unul dintre cele maidificile momente, având ro lul de aîntoarce roata istoriei pentru a punecapăt opresiunii şi de a stabili odemocraŃie durabilă, dar celor care l-au urmat le-a revenit misiunea, apre-ciată de nu puŃini ca imposibilă,respectiv de a aduce adevărata ega -litate şi libertate. Cei 18 ani de de -mocraŃie au avut ca rezultat, totuşi,un nou experiment democratic cu onouă cultură civică, un sistem judi-ciar cât de cât independent şi o rela -tivă libertate a mass-media. Acest tipde libertate şi stabilitate politică nu afost prestabilit în 1994, ci, mai de -grabă, a fost construit, în mare parteprin exemplul noului preşedinte. Man-dela s-a retras de la putere, în modvoluntar, după un singur mandat.Tocmai această decizie a avut unefect atât de puternic, deoarece esteun lucru foarte rar şi nu numai înAfrica. În timp ce lideri din întreagalume se văd în calitatea de persoane„indispensabile” pentru Ńările lor, ca -doul cel mai semnificativ al lui Man -dela a fost tocmai insistenŃa asupradispensabilităŃii sale. Totuşi, cu greu,sud-africanii îşi pot imagina viaŃa fărăel, fără primul preşedinte post-apartheid...

VINERI 17 AUGUST 20128

c my bc my b

c my bc my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punc-tele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

EMIL DAVIDDAVID

drd. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Vedere din Cape Town

18 mai 1829: înştiinŃare cu privire la vânzarea unor sclavi

asistent univ. drd. Alin OPREANA, ULBS

NUM~R CONSACRAT CONGRESULUI MONDIAL DE ISTORIE ECONOMIC~ - STELLENBOSCH, AFRICA DE SUDAfrica de Sud – file de dosar