Jurnalul unui condamnat la moarte 10 Iulie 2006 | de Valentin Zaschievici Consemnam, de azi, in 30 de episoade, intoarcerea mortului viu. Povestea lui Petre Dogaru a prins contur chiar din prima zi de libertate. Ne-am intalnit, dupa un schimb de scrisori, la iesirea din Puscaria Galati. El, dupa 20 de ani de inchisoare. Noi, adica Vera Albulescu si cu mine, dupa 200 de kilometri parcursi in mare viteza. Venisem sa culegem povestea ocnasului pocait, dar recolta s-a dovedit anevoioasa. Zile intregi am discutat la Bucuresti, in biroul nostru. Tustrei, in jurul reportofonului si-al scrumierei care se umplea in dusmanie. Zeci de ore de inregistrari. Dupa jumatate de an de tocmeala, au iesit la iveala si insemnarile lui "nea Petrica". Scoase de sub saltea intr-un ultim efort de a convinge ca experienta intiparita in pielea, oasele si hard-disk-ul lui impecabil are valoare in afara gratiilor. Nasterea povestii Au urmat calatorii prin tara in trei. Drumetii incomode, doi ziaristi si un individ cu trei crime pe cazier, in cautarea martorilor care pot confirma adevarul celor spuse, celor scrise, adevarul lui inoportun. Cartea s-a nascut greu, in hopuri. Pe sosele de tara. In camere de hotel. In masina mea. Pe dealuri, la Beresti. In carciumi sordide. Sa nascut din conflict. Din tatonari reciproce si din capcane intinse unul altuia. Cartea e un copil cu buricul netaiat. Cordonul ombilical s-a desirat de-a lungul intregii Europe, punand distanta intre povestitor si scribi, intre el si lectori. A fost conditia mea, pentru ca povestitorul sa supravietuiasca operei, dupa o intamplare ce-i putea fi fatala. Petre Dogaru a fost condamnat pentru trei crime, pe care sustine ca nu le-ar fi comis. De pecetea lor nu va mai scapa vreodata, pentru ca justitia l-a taxat irevocabil, fie ca o fi vinovat cu adevarat ori nu. A scapat de pedeapsa capitala, crede ca adevaratii ucigasi nu vor mai fi pedepsiti. Nu se considera o victima a sistemului, nu se considera un Monte Cristo, pentru ca, inainte de a fi inchis, a furat si a jefuit, a facut rau cu varf si indesat. Ii este ciuda insa ca fata de tot ce a facut sau n-a facut la viata lui nu i s-a cerut niciodata punctul de vedere. Si se razbuna, asadar, facandu-si cunoscut in felul acesta, apasat, punctul sau de vedere fata de toti si de toate. Acesta e, pe scurt, povestitorul. Noi suntem anexele: am ascultat, apoi am scris si publicam, facandu-i dreptate nu numai lui Petre Dogaru, ci si altora care nu pot, nu vor sau nu indraznesc sa dea in vileag fata nevazuta a justitiei romanesti din ultimii 20 de ani, justitia de "dupa". Infernul penitenciar, pe care-l cunoastem doar din marturiile "politicilor" din anii 50. Dar si infractorii de drept comun sunt, macar in principiu, oameni, au dreptul macar sa marturiseasca, chiar daca le lipseste aura inocentei! Ceea ce veti citi e o confesiune, redactata pe parcursul multor ani, incepand cu 1992 si corectata stilizata , cenzurata in vara anului 2006. Autorul confesiunilor s-a spovedit hartiei, sperand ca aceasta ii va supravietui. Spovedania, de buna seama, nu trebuie considerata o poveste cu valoare de adevar dincolo de orice indoiala. Subiectivismul e explicabil. Dincolo de atitudinea fata de un personaj sau altul, fata de o situatie sau alta, dictata de reperele biografice insele, putem intelege si grija povestitorului de a se prezenta pe sine intr-o lumina anume. Faptele, in covarsitoarea lor majoritate, sunt insa reale, au fost confirmate de martori independenti, intervievati de noi. Regulile jocului Aceste confesiuni trebuie sa vada tiparul si sa ajunga sub privirile marelui public din mai multe motive. Au pecetea autenticitatii si infatiseaza experiente de viata si de moarte cutremuratoare, care se consuma de regula intre peretii umezi si reci ai inchisorii. De regula, cei care supravietuiesc incercarilor de genul celor relatate nu mai au mintea intreaga sau curajul de a le face cunoscute. Petre Dogaru si-a asumat insa biografia, ca unul care oricum traieste cu 18 ani mai mult decat a fost programat sa traiasca. Accepta sa se expuna pe sine la stalpul infamiei, dar lasa loc si altora pe care-i invita, in cuprinsul acestor confesiuni, sa i se alature. Ba chiar ii asaza fara voia lor pe infamul podium, pentru ca multimea sa judece si sa decida: "Cine-i mai vinovat, hotul sau calaii lui?". Petre Dogaru a fost "cineva" in toate puscariile prin care a trecut, respectat sau temut e totuna de gardieni si de detinuti. Ajuns in lumea libera, este "nimeni". Putem intelege si orgoliul lui de a iesi din anonimat, facand cadou cititorilor povestile sale, singura avere pe care a luat-o cu el din celula. Povestitorul a invatat regulile jocului si a dus catre perfectiune arta supravietuirii intr-o insula de o salbaticie fara egal. Regulile acelea si stiinta supravietuirii nu mai valoreaza azi doi bani in jungla sociala, Petre Dogaru a ajuns un fel de Tarzan la Chicago. Nu-l incap hainele si pantofii, pentru ca i s-a lipit de trup zeghea. Nu gaseste de mancare, pentru ca nu are unde1vana si pescui. Nu se descurca nici cu banii, pentru ca refuza sa mai fure. Nu mai vrea inapoi, inauntru, ii ajunge! Gata! Un asemenea om este, sa recunoastem, nepregatit sa mai traiasca liber si cinstit. Si totusi mai e viu... Inceputul sfarsitului. Arestarea. Doamna (I) 10 Iulie 2006 Eram in luna mai 1986, chiar in ziua de Pasti, imi amintesc ca la 4 mai a picat Pastile in acel an, cand am fost arestat. Plecasem de acasa ca sa cumpar tigari Kent, ca aveam musafiri si se terminasera tigarile, iar eu, care aveam niste gusturi subtiri inca de pe atunci, preferam Kentul. Deci plecasem la plimbare pe Strada Kent, cum i se spunea pe atunci acelei strazi din preajma Garii de Nord, insa tocmai intrase Militia peste tiganii care vindeau tigari acolo, facea razie, iar eu n-aveam nici un chef sa fiu legitimat. N-aveam chef, categoric, fiindca stiam ca sunt dat in urmarire generala si sunt cautat pentru crima. In ziua aceea de Pasti nu gaseam Kent pe nici unde, nici pe strada cu pricina, nici la Hotel Astoria, ba am cautat si in Gara de Nord, la sala de asteptare pentru straini, si pe cand dadeam eu sa ies din gara, nemultumit de rezultatul cercetarii mele, m-am trezit legitimat de doi civili, si cum cotrobaiam eu dupa acte se aude din spate "nu-i nevoie, nu mai este cazul" si-odata m-am pomenit suspendat in aer, fusesem luat pe sus, vreo sapte civili imbracati in costume gri ma luasera pe sus. "Nu-l stricati!" Am fost dus asa, pe sus, la Militia TF, la postul de la gara, apoi dezbracat complet la pielea goala si deposedat de tot ce aveam asupra mea, iar lucrurile mi le-au pus in sacose de celofan. M-am trezit cu lanturi la picioare si catuse la maini. Uitasem gustul lanturilor, dar memoria revine repede, se vede treaba. Dupa trei ore a sosit un teveu de la Militia Capitalei, iar inauntru, opt militieni si un colonel, dupa o vreme aveam sa aflu ca era colonelul Diamandescu. Cu teveu am plecat cu totii, eu sezand intins pe burta, iar militienii asezati in fund pe o parte si pe cealalta, si cu cate un picior pe mine, iar unul, mai destept, isi tinea piciorul pe capul meu si din cand in cand isi apasa calcaiul pe capul meu. I-am spus sa isi ia piciorul de pe capul meu, dar se pare ca am gresit, ca el mai tare la apasat, iar tovarasii lui au inceput sa bata si ei toba in mine cu picioarele. Mie nu-mi place sa mi se puna piciorul pe cap si, din pozitia incomoda in care eram, tot am reusit sa musc pe unul de picior, de data asta constient ca greseam tare, fiindca ei s-au pornit mai abitir sa ma bata cu pantofii pana le-a zis seful: "Lasati-l, ca avem treaba cu el, nu mi-l stricati". Aveam sa aflu indata care era treaba, pentru ca, odata ajunsi, m-au instalat intr-un birou, m-au asezat la o masa, iar de partea cealalta a mesei mai era cineva, dar nu puteam sa-i vad fata, pentru ca intre noi erau doua lampi puternice care imi bateau direct in ochi. Ma zapaceau cele doua reflectoare, si doi militieni imi tineau capul in directia lor. Iar din spatele lampilor orbitoare, un glas a rostit: "Ia spune tu, Petrule, cu care din cele patru crime vrei tu sa incepem?". Cand vocea din spatele reflectoarelor mi-a spus: "Cu care din cele patru crime sa incepem", imediat mi-am dat seama ca proprietarul acelei voci, omul invizibil mie, cauta sa imi puna in carca fapte reale, dar fara autori cunoscuti. Imediat mi-am dat seama, ca doar eram un infractor, eu executasem pana atunci sapte ani de puscarie, deci nu eram vreun fazan sa nu ma prind de manevra. I-am raspuns vocii din spatele reflectoarelor ca nu am omorat pe nimeni eu, "dar de furat ai furat banii si bijuteriile de la Bistrita?" m-a intrebat vocea, si eu i-am raspuns ca da, eu am furat si banii, si bijuterii, dar om eu nu am omorat, ca proprietarul banilor si al bijuteriilor era cat se poate de viu cand am iesit de la el din casa. Si atunci, cele doua reflectoare s-au stins si in birou s-a aprins lumina si vocea din spatele reflectoarelor a capatat pentru ochii mei contur si carne. Barbatul aflat de cealalta parte a mesei mi-a spus: "Petrule, noi suntem cunostinte vechi, eu sunt procurorul Ovidiu P. si tot eu team anchetat in 1979, cu talharia de la Majestic". Bineinteles ca procurorul P. mintea cu nerusinare cand spunea ca el ma anchetase in 1979, era foarte posibil ca el sa imi fi intocmit mandatul de arestare, dar de anchetat m-a anchetat domnul colonel Stancescu de la Circa nr. 1 de pe Ana Ipatescu. Spun domnul colonel, pentru ca Stancescu fusese un domn in adevaratul sens al cuvantului, nu cautase sa-mi puna in carca omoruri sau alte alea, nu, el ma anchetase cinstit si castigase, in sensul ca eu miam primit condamnare de cinci ani, pe care eu i-am executat zi de zi, dar asa e, cand furi, mai trebuie sa si platesti, iar eu platisem cu varf si indesat, cu cinci ani de libertate. "O sa spui tu!"2Sa revin la procurorul P., cu noi in birou mai era o multime de militieni, printre care si colonelul Florescu de la Militia Capitalei. Acest Florescu mi-a pus mana pe cap, mi-a spus: "Ce bine este, Petrule, ca te-am prins, ca daca nu te prindeam, mai Petrule, eu, colonelul Florescu, ajungeam la Brigada Volanta, de umbla dupa pungasii de buzunare. Ia spune tu, Petrule, cum ai omorat pe cei patru oameni", eu nu si nu, ca n-am omorat pe nimeni, "lasa ca spui tu, Petrule, si ce gust avea tata pe care ai supt-o de la ma-ta". "Tovarase Florescu, zise atunci P., lasati ca Petru ne spune, pentru ca nu va avea incotro." Si catre mine, tot P.: "Hai Petrule, ca este Pastile si pentru noi, declara cum ai facut, ca altfel schimbam placa", ba n-am omorat pe nimeni. "Dar la Bistrita ne spui cum s-a intamplat, cum ai furat?" Si eu am zis cum am furat, ca doar eu furasem si stiam prea bine ce facusem si nu trebuia sa-mi zica nimeni ce-am facut. Dupa ce-am declarat tot-tot, a inceput distractia, un gen de distractie pe care numai cei care au fost in locul meu o cunosc, si-anume m-au bagat intr-un covor, m-au impachetat in el ca pe-o clatita, si mai multi militieni au ridicat covorul cu mine intr-insul si ma izbeau de perete, iar dupa mai multe izbituri au desfacut covorul si m-au scos buimac. "Ia spune, Petrule, face P. catre mine, declari cum i-ai omorat pe cei patru oameni?", eu, nu, n-am omorat pe nimeni. Fara multe vorbe, iata-ma impachetat din nou ca pe clatita si au inceput sa darame peretele cu mine. Era mai mult un fel de tortura psihica si loviturile erau pe neasteptate, ca nu puteai sa stii cu ce parte a corpului te da de perete. Au folosit acest procedeu de mai multe ori, nu mai tin minte, dar la un moment dat cineva s-a plictisit, ca P. i-a zis lui Florescu: "Duceti-l jos". Acolo, jos, aveam sa aflu ca joaca de-a clatita si peretele a fost o gadilatura care nici n-ar mai merita povestita pe langa ce a urmat. La subsol, un fel de beci ori ce-o fi fost, m-au atarnat gol-golut de o bara de fier, asa fel ca eram suspendat in aer si mi-au legat apoi niste greutati de picioare. Dupa cateva minute, in camera a intrat o femeie, s-a apropiat de mine si i-a intrebat pe cei din jurul meu: "Ce a facut baiatu lu mama?". Nu imi venea sa cred, asa frumos vorbea femeia care venise in camera, si unu din cei care se aflau langa mine a informat-o: "Nenorocitul asta a omorat o femeie si trei copii si a violat-o si pe mama, si pe copii". Nu stiam ce sa mai cred, auzeam cu urechile mele si nu puteam sa cred de ce mintea acel barbat, acel colonel, pe nume Diamandescu, aveam sa aflu mai tarziu ca omul care mintea cu atata nerusinare era Diamandescu si era ditai colonelul. Doamna care venise vorbea foarte, foarte frumos si mi se adresa mie, spunandu-mi "Petrisoru mamei", si spunandu-mi dulce "Petrisoru mamei", doamna respectiva a scos o pereche de manusi chirurgicale, si le-a tras pe maini, mi-a luat testiculele in maini si-a gandit cu voce tare: "Uite ce testicule frumoase are Petrisoru mamei, ia sa ma joc eu putin cu ele", si a scos un betigas cam de 30-35 de centimetri si gros cam cat un deget mic. Si se juca doamna, vorbind bland, de parca torcea o pisica, imi apuca testiculele cu mana stanga, iar cu mana dreapta ma lovea cu batul peste ele. Nu se poate descrie in cuvinte durerea insuportabila, am lesinat de mai multe ori, mi-am pierdut cunostinta, dar cum mi-o pierdeam tot asa ei ma faceau sa mi-o gasesc, ca turnau apa rece pe mine. "Faceti baie la porcul acesta!" La un moment dat nenorocita care ma chinuia disparuse, iar cei prezenti au pus un furtun cu apa rece pe mine, sa ma spele. Mi-au dat jos greutatile de la maini si de la picioare, m-au coborat si apoi m-au imbracat. Dupa care mau impins intr-un fel de camaruta, inchipuiti-va un sicriu un pic mai mare, dar pus in picioare si nu culcat, care era asa stramt, incat era imposibil sa te poti intoarce si era exclus, indiscutabil, sa poti sta jos. Usa era de tabla si in permanenta cineva batea in ea cu un ciocan, pentru ca facea un zgomot infernal, la un moment dat s-a oprit pentru cateva minute, dar iar a inceput. Si tot asa a tinut acest calvar, fara sa stiu daca era ziua sau noapte, pierdusem cu desavarsire notiunea timpului si mai si stiam ca aceasta notiune n-o voi regasi atunci cand vreau eu, ci doar cand vor vrea dansii. Imi era somn, eram epuizat, cine n-ar fi fost in locul meu?, si in plus, imi stransesera bine de tot catusele si lanturile de la picioare, cine mi le pusese avusese grija, mititelu, sa-si faca treaba constiincios, sa le stranga pe os. Era pacatos locul ala, sicriul ala de-a n-picioarelea, ca vrei sa cazi la un moment dat, sa te prabusesti, sa te pui jos si sa adormi, poate chiar sperand ca nu te mai trezesti sau ca te trezesti si iesi din visul urat, dar era imposibil, era prea stramt si nu dovedeai nicicum, gandesc eu acum ca era special creat pentru a chinui oameni care nu vor sa dea declaratii precum le dictau anchetatorii. Dupa o perioada de timp, sa nu ma intrebati, ca n-as sti sa spun nici cu aproximatie, am fost scos pe hol. Militienii mi-au scos catusele si lanturile, m-au dezbracat si unul dintre ei le-a poruncit la ceilalti sa-mi faca baie, le-a spus: "Faceti baie la porcu asta, ca trebuie sa vina Doamna", si eu, cand am auzit ca vine doamna, am inceput sa tremur, nu de frig, ci de frica, pentru ca asteptam sa vina doamna care ma batuse cu batul peste testicule. Dar dupa cateva minute a aparut, dar nu era vidma cea cu glas mieros si cu manusi chirurgicale, ci un barbat imbracat civil,3inalt cam de un metru si 85, cam saten si solid, care mi-a zis: "Eu sunt colonelul Doamna, seful arestului de la Capitala, si vreau sa aud ce probleme ai". Am suspinat de usurare ca testiculele mele nu sunt iarasi in primejdie si am spus ca n-am nici o problema, vezi bine, probleme aveam eu destule, dar ce folos sa-mi racesc gura, ca doar corb la corb nu-si scoate niciodata ochii. "Bine, a zis Doamna, spalati-l si dati-i alte haine". Au pus furtunul iar pe mine si cam asta a fost baia si iata-ma sus, cu lanturi si catuse, in biroul unde ma asteptau Ovidiu P. si ofiteri in haine civile, si printre ei colonelul Florescu, care m-a si salutat: "Hai, Petrule, ca te-am lasat sa te odihnesti toate zilele Pastilor". (va urma Greseala vietii. Planul jafului de la Bistrita (II) 12 Iulie 2006 Eu scriu aceste randuri fara nici o importanta, pentru ca nu stiu daca vreodata voi ajunge sa ma liberez, am acum 25 de ani de condamnare, abia am executat sase ani, mai am inca 13 ani pana la Comisia de liberari conditionate, dar nu stiu daca voi mai rezista cu sanatatea, vad ca se tot vorbeste de un decret, se zice ca se vor schimba legile, dar au trecut, iata, doi ani de la moartea lui Ceausescu, iar noii guvernanti nu au facut nimic pentru noi, detinutii, dar eu sper ca tot vor face ei ceva. Aici, la puscarie, timpul trece foarte greu si eu, neavand ce sa fac, imi trec amintirile pe hartie, bune si rele, asa cum sunt ele. Ma intorc la perioada in care eram in arest la procuratura si asteptam sa-mi vad sora. Imi era mila de sora mea, desi ea si concubinul ei ma dadusera in primire la Militie, acest lucru il stiam inca de la Erji, sora lu Rodica, iubita mea din Bistrita Nasaud. Daca eu eram arestat, ce rost avea sa mai fie pedepsita si sora mea, ma gandeam eu, si asa am luat hotararea sa o scot de la puscarie pe sora mea cu orice pret. Intr-o zi am fost scos din arest si dus in birou la domnu P. si iata, surpriza s-a implinit, in birou era sora mea si concubinul Moldovan Beniamin, sora mea ii spunea acasa Beni, deci am sa-i spun si eu tot Beni. P. mi-a aratat dosarul, mi l-a aratat pe al lui Beni, ambii incadrati de la 10 la 20 de ani, complici la omor. Schimbarea incadrarii juridice Parca vad ca acum, sora mea tinea capul aplecat in jos, ii era rusine sa se uite la mine, se simtea vinovata si nu ma putea privi in ochi, era constienta ca gresise fata de mine. Iar eu, dupa ce m-am uitat la dosarul ei, i-am spus lui domnu P. ca sora mea nu are nici un amestec, nici o vina, sora mea nu a fost nici macar in curtea victimei, sora mea a stiut doar ca ma duc la furat si in rest nimic. "Petrule, imi zice procuroru, eu nu pot decat sa-i schimb incadrarea de la omor la talharie simpla, iar daca instanta decide, atunci o va condamna pentru tainuire la furt, asa cum spui tu, Petrule." Am dat declaratia asa cum a vrut P., pentru ca eu voiam sa o scot pe sora mea de la puscarie cu orice pret. Am fost de acord si cu declaratiile date de Beni, desi Beni mintea, daca eu as fi vrut, el ar fi primit 20 de ani de puscarie, dar atunci si sora mea ar fi fost condamnata pentru o alta crima, pe care sora mea o facuse fara voia ei. Eu stiam de acea crima, si Beni stia, si eu stiam ca Beni stie. Daca eu l-as fi acuzat pe Beni de ceea ce el facuse de fapt, atunci el ar fi dat-o pe sora mea in primire cu fapta pe care sora mea a facut-o omorand-o fara voia ei anul trecut, si atunci nu mai puteam sa o ajut pe sora mea sa iasa din puscarie, asa ca am fost obligat si fortat de imprejurari sa fiu de acord cu toate declaratiile date de Beni si sa nu carai nimic la adresa lui. Asadar, am fost de acord cu toate declaratiile sorei mele si ale lui Beni. Moldovan Beniamin avea sa fie condamnat la 12 ani, decretul nr 11 din 26.01.1988 i-a redus pedeapsa la sase ani, Beni a executat trei ani si noua luni, mai avea de executat trei luni si se elibera conditionat, dar cum Dumnezeu nu doarme, in decembrie 1989, in ziua de 9, el a decedat. Sora mea a fost pusa in libertate dupa ce a executat un an si 10 luni de detentie. Am relatat pe scurt ancheta, pentru ca asa s-au petrecut lucrurile, dar poate vreodata cineva va citi aceste randuri macar pentru cultura lui generala, eu pana in prezent sunt considerat un criminal, dar neavand ce face, voi scrie mai departe, exact asa cum s-au petrecut lucrurile. Amenintarea zbirului din micul oras Era ziua de 15 decembrie 1985, eu mergeam pe strada, in orasul Beresti, judetul Galati, ma duceam la sora mea Doina, dar m-a oprit un militian pe nume Petrea, militianul o cauta cu lumanarea, adica il manca pielea si nu gasise pe nimeni sa il scarpine. Acest militian pe nume Petrea era un fel de zbir in acel orasel, care era de fapt un sat mai rasarit, si batuse mai multi tineri fara vreun motiv anume, ii batea de dragul de a se afirma. La fel a incercat si cu mine, dar eu l-am prins de o mana si i-am zis: "Vezi-ti de drum, ca te fac sa iti para rau!", iar Petrea4mi-a spus ca o sa ma bage din nou la puscarie, om fara minte ce era el, m-am enervat si i-am soptit, sa te fereasca Dumnezeu sa imi iau vreun an sau doi pentru tine, ca tot ies si atunci vin noaptea la tine si te iau din pat de langa nevasta. Petrea a plecat si eu stateam de vorba cu doua fete, cand au sarit pe mine patru militieni, i-am luat cu vrajeala pentru ca voiau sa ma bage intr-o masina militieneasca. Le-am spus sa ia mainile de pe mine, ca merg de bunavoie, cei patru, printre care si Petrea, au luat mainile de pe mine, primul pe care l-am lovit a fost Petrea, unu din ceilalti trei ramasi in picioare a cazut jos de frica, Dumnezeu imi e martor ca nici nu l-am atins, cand l-am lovit pe Petrea si a cazut, eu am si scos un jungher, probabil ca acela care cazuse degeaba se muiase de frica jungherului, unul dintre cei doi ramasi in picioare a scos pistolul, dar i-am dat un picior peste pistol si mi-am vazut de drum. La 26.01.1986 am mai avut o altercatie cu doi militieni, dar rezultatul a fost ca si la prima. Deci eram cautat pentru doua ultraje cu violenta cu militia, apele se cam tulburasera, asa ca am hotarat sa plec la Bistrita Nasaud la sora mea Tataru Maria, care traia in concubinaj cu Moldovan Beniamin. In vremea respectiva, eu traiam in concubinaj cu Mariana, o femeie foarte de treaba si muncitoare, iar sora mea Doina, din Beresti, era foarte buna prietena cu Mariana, concubina mea, si se intelegeau foarte bine. Mariana avea casa ei, eu m-am dus la ea acasa si i-am zis ca trebuie sa plec, Mariana nici n-a vrut sa auda, intr-adevar, Mariana ma iubea foarte mult, dar eu i-am explicat ca nu mai pot sa stau cu ea si, vrand-nevrand, am plecat, uite-asa, pentru ca trebuia sa plec. Am ajuns la Bistrita Nasaud, era la inceputul lunii februarie 1986, ceva bani mai aveam, imi daduse si Mariana, plus ca mai aveam si niste bijuterii pe care puteam sa le valorific, nu ma intrebati de unde erau bijuteriile, fiti siguri doar ca nu le mostenisem de la nimeni. Cum femeile au fost viata mea, nu puteam sa stau fara ele si banii incepusera sa se subtieze vazand cu ochii. Prima mea prietena la Bistrita a fost Emilia, o fata blonda cu ochii albastri, avea niste tate in forma de para, m-am inteles cu ea foarte bine. Dar noi barbatii nu ne putem opri, suntem curiosi cum o fi oare cealalta prietena a lui cutare, si tot asa le-am schimbat si eu, m-am imprietenit cu Lenuta, am avut-o pe Luci, dupa care am avut-o pe Rodica. Intr-o zi cand am venit din oras, sora mea era in bucatarie, bucataria era langa usa de la intrare, sora mea era rosie pe un obraz si plangea. Am intrebat-o ce se intampla, iar sora mea a inceput sa planga si mai tare, nu mai era cazu sa intreb, am intrat in sufragerie unde era Beni, concubinu surorii mele, dar mai era acolo si Benica, fiul lui concubinul surorii mele, care se liberase din armata, se insurase si venise la taica-su. L-am intrebat pe Beni scurt: "Mai bulangiule, de ce ai lovit-o pe sora mea?". "Pai, sa vezi, Petrica", a incercat Beni, dar eu fara sa mai vad nimic l-am luat la pumni, in vreme ce fiul lui, Beni, pe nume Benica, a dat sa sara la mine si a luat si el doi pumni gospodaresti, iar Beni cel batran a fugit afara din casa, l-am facut scapat, iar dupa el a fugit si Benica cel mic cu nevasta-sa. Beni nu voia fraieru sa intre in casa, ii era frica pesemne de bataie, dar sora mea a venit la mine la masa si mi-a zis: "Petrica, du-te, ma, la Beni afara, si spune-i ca nu-i faci nimic, ca se plimba de atatea ore prin fata blocului si ne rade oamenii". Tentatia pontului la bijuterii Atunci m-am suparat, si i-am spus lui sora-mea: "Asculta, Maricica, de ce stai tu cu fraieru asta, vrei sa-i rup mainile din coate si sa ma duc la puscarie pentru Beni al tau, de ce n-o termini cu Beni acuma, si cu asta basta, ca nu s-au imputinat barbatii pe fata pamantului!". Atunci abia Maricica a sezut langa mine si mi-a spus: "Mai Petrica, eu ma despart de barbatul asta, dar intelege tu ca vreau s-o fac asa, onorabil, civilizat", iar eu ma uitam deja cam urat la ea, contrariat, ca omul care nu pricepe nimic si i-am zis: "Ce intelegi tu, sora mea, sau ce vrei sa spui, cum adica sa termini intr-un mod onorabil cu el?". "Adica vreau, imi raspunde ea, sa termin in mod civilizat, ca Beni ma are la mana cu ceva, iar daca tu, Petre, il mai bati, atunci eu o sa ajung precis la puscarie", asta mi-a spus sora mea. "Pai, cu ce te are la mana, Maricica", am intrebat-o. "Ei, Petrica, tu esti fratele meu si nu ma feresc de tine, de ceilalti frati ma feresc, dar de tine nu, stii tu, Petrica, eu mai fac chiuretaje, uite, a venit la mine cineva cu o fata ca sa o chiuretez, dar fata avea patru luni de cand era insarcinata si nu am fost de acord ca sa-i fac treaba aia, dar persoana care a venit cu fata este ofiter de securitate si mi-a spus ca va trebui sa o chiuretez pe raspunderea lui". Plangand, sora mea mi-a spus: "Petrica, eu i-am explicat dobitocului ca fata nu are sanse sa traiasca decat cinci la suta, dar dobitocul nu a vrut sa inteleaga si eu am chiuretat-o pe fata si fata a murit". Pai, nu a aflat militia de fata, ma mir eu. "Pai nu stiu ce a facut cu fata zice sor-mea ca eu nu am chiuretat-o aici acasa, ci la o baba, si dupa ce fata a murit, noaptea, nenorocitul acela a urcat-o intr-o masina si a plecat cu ea, asa moarta cum era". Atunci am inteles de ce sora mea se rugase de mine sa il aduc pe Beni in casa, asa am si facut, am iesit din casa si l-am poftit: Hai, cumnate, sa bem un coniac ca mi-au trecut nervii, dar baga bine in cap ce iti spun, sa nu mai dai niciodata in Maricica, auzi, ca eu cu mana mea te nenorocesc". Era la inceputul lunii martie 1986, banii se cam terminasera, Beni lucra la Acumulatorul, sora mea era asistenta medicala, lucrase la spitalul din Bistrita mai multi ani, dar in perioada aceea nu mai lucra, nu am intrebat-o5niciodata de ce nu mai lucra, dar se descurca, mai facea o injectie pe la oameni prin cartier, mai chiureta cate o femeie, mai lua o temperatura Intr-o zi am intrebat-o pe sora mea: "Auzi, Maricica, tu mai cunosti lumea buna pe aici prin oras, cine crezi tu, sora mea, ca are bani mai multi?". Atunci sora mea se gandeste ce se gandeste si gaseste. "Uite, Petrica, eu in 1983 lucram la spital si am fost invitata la onomastica unei doctorite si sotul ei este tot doctor la spital, si amandoi sunt jidani, au o fata care este maritata in Germania si cand a fost onomastica doctoritei, a venit fata cu ginere-su din Germania si i-au adus un colier de aur, am vazut atunci ca doctorita avea o caseta aproape plina de bijuterii. Eu nu am vazut bani la doctorita, probabil are si bani, dar tu gasesti la sigur caseta cu bijuterii, Petrica". Am chestionat-o pe indelete, cum arata decoru casei si daca mai sade cineva cu doctorii, si am aflat ca ei mai au o fata in anul IV de liceu. Am luat-o pe sora-mea sa imi arate unde stateau jidanii, stateau undeva pe malul apei Bistrita, si aveau o casa mare si frumoasa, era foarte usor sa pricepi, daca vedeai casa, ca acolo nu sta vreun amarat. Voiam sa plec din Bistrita, dar nu cu mainile goale, voiam sa ii fac pe jidani, sa ii usurez de caseta cu bijuterii. Cautam sa imi fac un plan bun, fata jidanilor se ducea la liceu, iar ei lucrau la spital in schimburi diferite, ziua era mai mereu unu din ei acasa, fata se ducea la liceu dimineata si venea pe la ora unu, iar noaptea nu imi convenea mie sa intru in casa, pentru ca era lume inauntru tot timpul. Schimbarea tintei Intr-o seara, i-am spus lu sora mea sa se duca sa vanda un inel si un lantisor, din cele pe care le mai aveam eu, la Bistrita era targ de trei ori pe saptamana, marti, joi si duminica, iar oamenii vindeau diferite obiecte, in zilele de targ. Sora mea mi-a spus ca ea nu se pricepe sa vanda asa ceva dar o sa ia o vecina cu dansa, a doua zi sora mea si cu vecina ei s-au dus sa imi vanda inelul si lantisorul, l-au vandut si au adus banii. Sedeam in casa cu sora mea si cu vecina ei la o cafea, iar vecina ii spune surorii: "Ai vazut, draga, cati bani avea pe el ala care a cumparat inelu si lantisoru", si sora spune: "Da, unii au prea multi bani, iar altii deloc". Dupa ce a plecat vecina, eu am intrebat-o pe sora mea: "Ce spunea vecina, Maricico?". "Pai, sa vezi Petrica, am fost la targ si un om a spus ca vrea sa ia lantisoru si inelu, dar nu are bani la el, si ne-a invitat la el acasa, ca sa ne dea banii, ne-am dus cu respectivu acasa si a scos banii dintr-o cutie, iar in cutie mai avea bani multi, iar lantisorul si cu inelul le-a bagat intr-o pusculita de piele". Imediat m-am gandit sa il jefuiesc pe omul care cumparase inelul si lantisorul meu. Am chestionat-o pe Maricica cum era decoru casei si m-am hotarat sa il jefuiesc pe omul respectiv, m-am decis sa ii las pe jidani si sa il jecmanesc pe cel cu bani multi. (va urma Ultima mea greseala: jefuirea bogatasului (III) 14 Iulie 2006 Jurnalul unui condamnat la moarte In episodul precedent, povestitorul Petre Dogaru si-a amintit cum a planuit ultimul jaf al carierei sale. El a mai istorisit cum sora lui, nevoita sa chiureteze o tanara insarcinata, i-a pus capat vietii. Cadavrul fetei fara nume a disparut. O crima perfecta, pana la proba contrarie. Intr-o zi, sora mea iesise in oras cu Beni, trecand chiar pe strada unde locuia bogatasu, acesta iesea din curte iar sora mea i-a spus lui Beni: Uite Beni, ala e cel care i-a cumparat lantisorul si inelul lui Petrica, lu ala care e acum in curte i le-am vandut! In acest fel aflase si Beni unde locuia cel cu bani multi. Cand ei doi au venit acasa, Beni mi-a spus ca l-a vazut si el pe cel pe care urma sa-l jefuiesc eu. Dar eu am intrebat-o calm pe sora mea cu cine mai locuieste fraieru ala in curte, si ea mi-a raspuns ca singur, dar de unde stii tu Maricica, "singur sta, Petrica, pentru ca fraieru cauta sa-mi faca mie curte si chiar m-a invitat pe la el". Era un lucru bun ce aflasem, trebuia doar sa il urmaresc cand pleaca de acasa, dupa care il jefuiam foarte simplu, treaba era ca si rezolvata. In perioada aceea de timp, eu eram cuplat cu o fata pe nume Rodica, locuiam intr-un bloc vizavi de cel in care statea sor-mea, era seara pe la ora 5, in ziua de 20.03.1986, iar eu in seara aceea eram cu prietena mea Rodica, asteptam sa se imbrace ea ca sa iesim in oras. Dar cand o asteptam pe Rodica sa se imbrace, apare Beni care imi zice ca sora mea Maricica vrea sa vorbeasca chiar acum cu mine. Am rugat-o pe Rodica sa ma astepte, am intrat la sora mea in casa, iar Beni catre mine a spus: "Acum e loc, Petrica, sa il facem pe bogatas, bogatasu e invitat la un botez, la Coroana de Aur, o carciuma cunoscuta in oras". Trebuie sa spun ca in urma cu un an, eu mai facusem doua furaciuni la case din Bistrita, la ponturi date tot de sora mea si de Beni, iar Beni fusese si el cu mine la cele6doua fortari, dar nu intrase cu mine in nici una din cele doua case, insa eu le dadusem si lor parte, si lui sora mea, si lui Beni. Sa revin, asadar, in seara de 20.03.1986, cand am plecat de acasa sa fac furaciunea, Beni nu furase niciodata, dar al dracului fraier, incepuse sa prinda gustul banilor furati inca din 1985, mai ales ca el nu-si pusese pielea la saramura ci statuse atunci in strada de sase. Am ajuns in oras, ne-am invartit pe vreo cateva strazi, afara se innoptase, era ora sapte seara iar Beni nu mai stia sigur care este casa, ba ca-i asta, ba ca nu-i asta, si uite-asa ne-am invartit vreo jumatate de ora. Dupa care i-am zis lui Beni: "Poate ma faci sa intru intr-o casa aiurea asa, si sa dau nas in nas cu proprietarii, ca pe urma sa vezi ce omor am sa-ti dau!" Hotul, nas in nas cu pagubasul M-am hotarat sa ma intorc acasa, sa o iau pe sora mea, sa imi arate cu precizie locuinta victimei mele, am oprit un taxi, m-am intors, am adus-o, am dat drumul taxiului mai departe de tinta noastra, la cateva strazi departare, iar Maricica a identificat casa cu precizie. Apoi ea s-a intors la ale ei, dar eu am sarit gardul, am deschis poarta pe dinauntru, a intrat cu mine in curte si Beni si uite asa am ajuns amandoi in fata usii, in casa nu se vedea nici o lumina, si eram sigur ca proprietarul nu se afla inauntru, dupa spusele lui Beni. Aveam scule la mine, am deschis foarte usor usa, am facut vreo patru pasi inauntru, iar Beni era in spatele meu, iar in casa intuneric bezna, nici in ziua de azi nu stiu peste ce obiect am dat, dar a facut un zgomot grozav, imediat s-a deschis usa de la o camera si am dat nas in nas cu proprietarul, care a sarit la mine sa-mi dea un pumn, m-am ferit, dar tot mi-a sters putin barbia, imediat l-am lovit si eu, i-am dat doi pumni, unul in barba si altul in ficat probabil, proprietarul a cazut jos iar Beni a fugit de indata ce l-a vazut. L-am legat pe proprietar de maini si de picioare si l-am dus in camera de unde iesise, casa avea patru camere, trei in lung si a patra in forma de L. Cand plecasem de acasa, imi trasesem pe maini o pereche de manusi chirurgicale, din acelea pe care le folosea sora mea cand facea chiuretaje, iar peste manusile chirurgicale le trasesem pe cele din piele, in casa era cald, si cu doua perechi de manusi pe maini nu poti sa controlezi, pentru ca sunt incomode mai ales atunci cand cotrobaiesti prin sertare. Am lepadat manusile de piele si am ramas doar cu cele chirurgicale, am inceput controlul, am gasit cutia de carton in care erau bani, dupa care am inceput sa caut pusculita aceea din piele, in care proprietarul bagase inelul meu si lantisorul meu, am cautat vreo jumatate de ora dar nu am gasit respectiva pusculita, intr-un sertar am gasit o caseta micuta cu bijuterii, dar acolo nu era nici inelul si nici lantisorul, asadar proprietarul mai avea bijuterii, m-am dus la dansul si l-am intrebat, cum sedea el legat ca un balot, unde e pusculita si unde sunt restul de bani, iar proprietaru mi-a raspuns ca nu mai are. Complicele revine la prada Aceasta a fost prima mea greseala, nu trebuia sa mai intreb de pusculita si nici de restul de bani, dar, ca si cum nu ma saturasem cu o greseala, cand am ajuns acasa am facut-o si pe a doua. Am iesit din casa celui pe care tocmai il jecmanisem, in strada, Beni statea sprijinind un stalp, la o distanta de vreo 20 de metri, iar Beni mi-a spus ca i-a fost frica. Acasa, i-am povestit lu sora mea exact cum se intamplase, atunci sora mea mi-a zis "pai ti-a vazut fata, Petrica", si ce-i cu asta, i-am raspuns, ca nu are de unde sa ma cunoasca, eu aveam dreptate, ii mai batusem si pe altii, prin diferite case, dar nu am avut niciodata probleme cu fata mea. Dar deja facusem a doua greseala ca-i spusesem lu sora mea ca i-am cerut pusculita proprietarului, era lesne de inteles de unde stiusem eu de pusculita. Am scos jumatate de litru de benzina din rezervorul de la motocicleta lui Beni, am ars amandoua perechile de manusi chirurgicale, plus cele din piele ale mele, am ars cizmulitele mele din picioare si pantofii cu care fusese Beni incaltat, in felul acesta nu ramasese in casa nici o urma. Dupa care, i-am zis lui Beni sa se duca a doua zi in oras sa-mi cumpere o pereche de pantofi sau de cizme masura 42. Astea fiind spuse, pe la 11 seara m-am culcat, ca eram obosit, iar Beni, de comun acord cu sora mea, s-a dus inapoi la proprietar, stiind ca este legat, si s-a dus dupa pusculita pe care eu nu o gasisem, ori s-a dus expres sa-l omoare pe proprietar, spun aceasta pentru ca eu, dupa ce am venit de la furaciune si dupa ce i-am povestit surorii mele cum s-a intamplat, sora mea m-a intrebat "si a murit proprietaru?", "nu", am raspuns eu, "mai bine daca murea", a spus sora mea, "de ce?", am intrebat-o eu, "pentru ca ti-a vazut fata", a incheiat ea. Am aflat ca Beni se dusese noaptea dupa pusculita, mi-a zis sora mea ca Beni a gasit pusculita, dar eu nu m-am gandit nici o secunda ca Beni l-a si omorat pe proprietar, acest Beni nu era genu de om care sa poata face asa ceva, acest Beni nu platise nici macar o amenda de 25 de lei. Dar cu prostu nu te joci niciodata, eu nici acum cand scriu nu pot crede ca Beni l-a omorat pe fraier asa, din propria lui initiativa, sunt sigur ca Beni a fost impins sa il omoare pe proprietar, a fost impins de Maricica, spun asta deoarece si acum cand scriu imi aduc aminte de cuvintele lu sora mea "mai bine sa fi murit decat sa iti vada fata". In noaptea de 21.03.1986 am plecat din Bistrita la Bucuresti, chiar de Ziua Pacalelii, la 1 aprilie, stiam, asadar, de la Erji, sora lu Rodica, ca eram cautat pentru crima, ma gandeam eu ca Beni nu era in stare sa-l omoare pe fraier.7Poate sora mea s-a gandit ca imi face mie un bine spunandu-i lui Beni sa-l omoare pe proprietar, sau poate sora mea s-a gandit mai mult la ea, cine stie, poate ca sora mea se mai dusese pe la proprietar dupa ce-i vanduse bijuteriile si se culcase cu proprietarul si atunci se temea ca va ajunge si ea la puscarie pentru ca imi daduse mie pontu Se va fi gandit pesemne sora mea ca proprietarul a doua zi va fi chestionat de militie, care il va intreba cine vine pe la el prin casa, si in mod sigur sora mea ar fi fost inclusa in cercul de banuiti. Si ca sa nu se intample asa ceva, sora mea il impinsese pe dobitocu de Beni, iar Beni il omorase. Sora mea avea 36 de ani, iar Beni avea 45, Maricica era mult mai inteligenta decat Beni, Beni era genu de om chiar prost as putea spune, un ardelean mandru si prost, cam asta era Beni al nostru. Cum am semnat dosarul Sa trecem asadar peste faptele pe care vi le-am povestit si care s-au intamplat asa si nu altminteri, asta este adevarul si cine o vrea sa creada bine, si cine nu, la fel de bine, si sa ne intoarcem la biroul procurorului P., in luna iunie 1986. Acolo s-a consumat confruntarea dintre mine si sora mea Maricica si Beni, dupa cum am apucat de vam spus, dupa care am mai stat vreo saptamana in arest si-apoi am fost trimis la Penitenciarul Rahova. Acolo, la penitenciar, a venit si mama mea sa ma vada, parca o vad si acum, batrana si bolnava, se uita la mine cu mila si cu blandete, si eu o priveam cum se abtinea sa nu planga, imi venea sa intru in pamant de rusine, in loc sa o ajut eu pe mama, venea ea sa imi aduca pachet. Cu o zi inainte de a fi transferat la Rahova, fusesem scos in birou la procuroru P., asteptam sa vina avocatu din oficiu, sa imi incheie dosaru, a venit avocatu si imi prezentase dosaru, eram acuzat de trei crime, eu recunoscusem patru crime, asa cum imi spusese P. si cu Diamandescu sa scriu. I-am spus lu Avocat ca nu sunt faptele mele, si nu am iscalit, "da aici sunt declaratiile date de tine, mai baiatule", a zis avocatu, da, sunt date de mine, dar intrebati-l pe domnu P. cum au fost date aceste declaratii. Am iesit din birou cu militienii care ma insoteau si cu domnu P., cand am ajuns jos la arest, P. mi-a spus, "bine, mai Petrule, eu am scos-o pe sora ta de la omor si acum tu nu vrei sa iscalesti pentru incheierea dosarului", nu am cum sa iscalesc pentru ca nu sunt faptele mele. "Nu-i nimic, Petrule, uite, acum eu ma intorc la birou si-i fac dosaru lu sora ta, inapoi, asa cum l-au facut cei de la Bistrita, cu incadrare de la 10 la 20 de ani, spune-mi, Petrule, mergi sa iscalesti sau ma apuc de dosaru lu sora ta, oricum, Petrule, tu tot 25 de ani iti iei, ori o crima, ori trei crime, tot una este". Cand mi-a spus ca sora mea va sta 20 de ani la puscarie am inebunit, eram constient ca nenorocitu avea toata puterea in mana, P. a castigat si de asta data m-am dus jos in birou si am iscalit ca eu i-am omorat pe cei trei oameni. La sfarsit l-am intrebat pe P., dar al patrulea mort unde-i, "in groapa, Petrule", imi raspunse el, eu ma refeream la declaratii domnule P., "este suficient trei, Petrule". Si asta a fost. Am ajuns la Rahova. (va urma Jurnalul unui condamnat la moarte - La taifas cu Stanica despre Stradivarius (IV) 17 Iulie 2006 Jurnalul unui condamnat la moarte In episoadele precedente, Petre Dogaru a relatat jaful de la Bistrita si si-a spus propria versiune asupra mortii proprietarului talharit de el. Acum se intoarce la ziua arestarii si din beciul Militiei ne aduce in biroul anchetatorului pentru a ne lasa apoi sa-l urmarim inapoi, in beci. Coborand la intuneric si racoare, ne intoarcem in timp cu vreo cinci sute de ani. La taifas cu Stanica despre Stradivarius (IV) Acum am sa explic cum am ajuns sa recunosc atatea crime, pe care nu eu l-am facut, o spun in fata lui Dumnezeu si a constiintei mele de hot si talhar ce am fost. Ma intorc la ziua aceea teribila, cand am fost scos in fata anchetatorilor, dupa groaznica intalnire cu doamna care mi-a mangaiat testiculele cu batul. Domnu procuror mi-a pus in fata, tacticos, mai multe coli albe de hartie si m-a invitat sa scriu cum i-am omorat pe cei patru oameni, dar eu am stat si n-am scris nimic si atunci mi-a zis procuroru: "Mai Petrule, noi avem metode sa te facem sa scrii". Mi-au pus o pereche de ochelari la ochi, din cauciuc, si m-au urcat in masina sa ma duca intr-un loc pe care nu l-am aflat niciodata, stiu doar ca am mers cu masina vreo 20 de minute, apoi am coborat niste scari, mi-au dat jos mai intai ochelarii, apoi si hainele, si dezbracat la pielea goala m-au intins pe o masa, cu fata in sus, dupa ce mi-au pus la maini si la picioare niste mansoane din piele, foarte groase. Mansoanele aveau niste inele din metal, de inele au fost atarnate niste lantisoare din metal si abia cand le-am privit mi-am dat seama ce aveau sa-mi faca: sa ma intinda la scripete. In decurs de cateva ore m-au intins la scripete de mai multe ori, simteam ca atat mainile, cat si picioarele se desprind de la incheieturi, corpul cum se desface in bucati si o8durere groaznica nu numai in corp, ci si in creier, si cand durerea se infigea bine in creier atunci imi pierdeam cunostinta. Cand imi reveneam eram lovit la talpi cu un baston, iar din cand in cand mai aruncau cate o galeata de apa pe mine, pesemne sa nu ma usuc, iar de cate ori incepeau sa ma intinda, unul din cei prezenti ma intreba: "Spui, Petrule, cum i-ai omorat pe aia patru oameni?", iar eu ziceam ca nu am omorat pe nimeni. Pisica blanda zgarie rau Dupa mai multe intinderi, doar pielea si oasele mele tin minte cate au fost, cei care se aflau langa mine au plecat, dar a mai ramas unul, imbracat civil. Si acela m-a dezlegat la o mana, mi-a dat o tigara sa fumez, avea un glas blajin militianul, si zicea: "Mai, Petrica, eu nu am nimic cu tine si nici nu ma intereseaza cati oameni ai omorat sau daca eventual ai omorat, dar eu vreau sa imi raspunzi la o singura intrebare". Eu asteptam si fumam, ce sa fac? "Unde este vioara Stradivarius, pe care ai luat-o de la una din victime", m-a intrebat militianul si atunci eu chiar eram convins ca isi bate joc de mine, ca el n-avea altceva mai bun decat sa se distreze pe seama mea, in fond cine era Stradivarius, si ce amestec avea el in toata povestea asta, si ce sa-i fi spus eu militianului decat ca nu stiu!? "Mai, Petrica, insista militianul, tu ai mai facut puscarie si acolo printre borfasi cred ca ai auzit de numele meu, eu sunt Stanica, mai Petrica, sunt Tudor Stanica!" Din auzite il cunosteam foarte bine pe acest Tudor Stanica, stiam din auzite ca acest militian se ocupa de prinderea infractorilor care furau obiecte de arta sau de cei care se ocupau cu valuta, precum si de anumite persoane care detineau aur. Acest Tudor Stanica avea totusi un cuvant: in cele mai multe randuri le dadea drumu la infractori, dar cu o conditie: cand un infractor era prins cu valuta sau cu aur, acela trebuia sa dea in primire pe un alt infractor care detinea mai multa valuta sau aur. Deci, dupa ce am fumat o tigara, Tudor Stanica mi-a spus asa: "Petrica, pe mine nu ma intereseaza ce oameni ai omorat, eu vreau doar vioara Stradivarius. Eu nu te bat, dar eu am destule metode sa te fac sa-mi spui unde se afla vioara". Bineinteles ca nu i-am spus nimic, pentru ca nu stiam nimic despre nici o vioara, apoi m-a legat iar la mana care-mi fusese dezlegata si am ramas singur in camera respectiva. Eram cu siguranta in luna mai 1986, nu stiu in ce zi, dar eram precis in mai. Nu mancasem nimic si nici nu bausem apa de cateva zile, buzele imi erau crapate, dar asta nu ma deranja prea tare, cel mai tare ma deranjau, ca sa spun drept, testiculele, restul trupului nu-l mai simteam. Dupa cateva ore am inceput sa tremur. Mai intai incetisor, apoi tot mai tare, ca, daca masa pe care eram intins n-ar fi fost din beton, s-ar fi zdruncinat din radacina. Eu eram intins pe spate, pe acea masa, legat de maini si de picioare, iar masa era uda de la apa cu care ma stropisera cand lesinam. Ei bine, rezistasem la probele lor cele mai spurcate, dar simteam deja ca nu mai pot rezista, timpul trecea foarte greu, nu-mi mai simteam deloc corpul, ci doar testiculele cele umflate, as fi vrut sa vina, sa ma bata sau chiar sa ma intinda la scripetele de care eram legat, dar sa ma scoale de pe masa aceea din beton. Era atat de frig, incat si acum, cand scriu aceste randuri, incep sa tremur si pielea mi se infurnica. Asa ceva nu poti sa uiti pana cand intri in mormant. Eu sunt un infractor si cu siguranta cred ca sunt multi infractori care rezista la tot felul de batai si la tot felul de torturi, printre acestia ma numar si eu. Dar nici un infractor de pe fata pamantului nu rezista la o anume tortura, la frig. Spun acest lucru cu multa siguranta, pentru ca eu am trecut prin asa ceva, cu propria-mi piele. Frigul este un fenomen care te face sa nu mai judeci, in acele momente cu foarte multa usurinta accepti sa te omoare, numai sa nu te mai tina in frig. Nu stiam de cat timp eram in camera respectiva, nu erau geamuri si lumina era stinsa, eram, asadar, intr-un mormant si inca eram viu, dar am sa fiu cat se poate de sincer si cu siguranta pot spune ca, in toate acele ceasuri cat eram lungit pe spate, pe masa aia uda, in pielea goala, daca as fi putut, cu siguranta mi-as fi pus capat zilelor, fara nici cel mai mic regret. "Vazusi Petrica, am eu metode!" Nu stiu cat timp am stat pe masa din beton si nici nu cred ca voi afla vreodata, dar cand mi-am revenit din lesin eram imbracat si ma aflam intr-o celula mica, legat de marginile patului. Langa mine se aflau doi militieni, le dadeau instructiuni la doi arestati care, dupa cate am observat, erau colegi de celula cu mine. Pe mine erau puse vreo patru paturi, incepusem sa-mi revin. Cei doi colegi de celula au inceput sa ma chestioneze, ce am facut, de ce tremur asa, de unde sunt si cate altele. Era lesne de inteles, cei doi erau informatorii militienilor, ce puteam eu sa fac decat sa tac, sunt momente in viata cand trebuie sa taci, asa am procedat si eu, am tacut si nu le-am raspuns la nici o intrebare. Cei doi informatori erau foarte amabili cu mine, cum de fapt sunt toti informatorii, m-au intrebat daca imi e foame, mi-au dat tigari sa fumez si apa sa beau. Pana la urma, i-am intrebat daca este seara sau dimineata, celula nu avea nici un fel de geamuri, decat un grilaj deasupra usii, unul foarte mic, prin care abia intra aerul. Imi spune unul dintre informatori ca este dupa-amiaza si trebuie sa vina masa. Sunt curios unde suntem. "In arest". Bine, bine, in arest, asta vad si eu, dar unde anume, s-a obraznicit curiozitatea mea, pedepsita cu ridicari9din umeri. Aveam sa aflu ceva, insa. Era vineri. Aveam deci cinci zile de cand eram arestat. Greu mai trecusera cinci zile. Am fumat niste tigari, am baut o cana cu apa, am mancat o felie de branza. Cei doi stateau in camasi, eu tremuram cu patru paturi pe mine. Incet mai iese frigul din oase, aveam sa aflu atunci. Dar a iesit frigul, si-un timp mi-a fost tare bine. Ziua urmatoare era sambata. A dracului sambata, chiar de dimineata am fost dus in camera aceea groaznica, in camera cu masa de beton. Dezbracat, m-au intins pe masa. A venit Tudor Stanica la mine: "Vazusi, Petrica, eu am metode" Vazui "Spune, Petrica, la cine se afla vioara Stradivarius si terminam balciul". Nu stiu, deci n-am ce spune. "Bine, Petrica, mai gandeste-te, poate iti aduci aminte" Unul dintre militieni a venit cu galeata. A aruncat apa pe mine, cu pofta, parca ii aud si acum glasul: "Ia de aici, sa nu iti fie cald, poate transpiri, uite criminalul cum sta, parca e la mare, pe litoral" Au stins lumina si au plecat toti cei de fata, cu tot cu Stanica. Atat de bine reusisem sa ma incalzesc in celula, cu cele patru paturi pe mine, ca parca niciodata in viata nu-mi fusese asa de bine. Acum incepea cosmarul, deja incepusem sa tremur tot mai tare, eram parca in congelator, ma hotarasem sa strig ca sunt de acord sa dau orice declaratie numai sa nu ma mai tina in frig, ca nu mai puteam rezista, eram decis sa recunosc ca omorasem nu patru, ci o suta de oameni, numai sa ma scoata din mormantul acela. Am inceput sa tip, sa strig, dupa cateva minute au intrat doi militieni si le-am zis ca vreau sa vorbesc cu domnul colonel Stanica. Cei doi au plecat si abia dupa cateva ore a venit, tacticos, Stanica. "Ia spune Petrica, ce vrei, ca nu prea am timp, trebuie sa plec intr-o misiune." Va dau declaratie ca i-am omorat pe cei patru oameni, domnule colonel, i-am zis cu sufletul la gura. "Eu nu am timp acum", mi-a raspuns, lasandu-ma singur in frig. Mia intors spatele, ticalosul dracului, ca la un caine, stia el ce stia, nu-l interesau mortii, ci vioara despre care pesemne banuia deja ca nu voi putea spune vreodata nimic, pentru simplul motiv ca n-am vazut niciodata o vioara Stradivarius. Am devenit bun de plata Dupa un timp au intrat in camera, solemni si pe rand, mai multi ofiteri si procuroru. "Ia spune Petrule, declari ca i-ai omorat pe cei patru oameni?", atat de rau tremuram incat nu eram capabil sa zic da, dar am dat din cap pe verticala si am baiguit. M-au dezlegat, m-au imbracat si m-au dus intr-un birou, m-au lasat de mi-am mai revenit, am fumat cateva tigari si mi-au dat o cafea fierbinte, dupa care am inceput sa scriu. Domnu P. dicta si eu scriam. Am dat, in felul acesta, patru declaratii si am recunoscut ca am omorat patru oameni. Cand am pus ultimul punct, pe cea de-a patra declaratie, mi-au pus iar ochelari de cauciuc, m-au urcat intr-o masina si m-au dus la Militia Capitalei. Era duminica, 11 mai 1986, cand am fost scos si dus intr-un birou. Procurorul P. mi-a spus sa dau alte declaratii, pentru ca nu se prea intelegea cum am scris. Mi-a dictat domnu P. si eu am scris tot asa, dupa dictare, doar ca m-a pus sa scriu la sfarsitul fiecarei declaratii data de 5.05.1986. In declaratiile de sambata eu trecusem data de 10.05, dar fusesem arestat la 04.05, in ziua de Paste, intelegeam si eu ca trebuie sa se puna domnu procuror in ordine, asadar, cu hartiile. Si-am stat la Militia Capitalei pana in luna iunie, 1986. Atunci am fost transferat in arest, la Procuratura. Sora mea, Tataru Maria, si concubinul surorii mele, Moldovan Beniamin, fusesera arestati in data de 27.03.1986. Iar dumnealor, sora mea si concubinul dumisale dadusera declaratii cum ca eu il omorasem pe victima, la Bistrita Nasaud. Atat sora mea cat si cconcubinul ei erau acuzati de complicitate la crima si aveau deja dosarele facute de Militia din Bistrita Nasaud. Intr-o zi, procurorul P. imi spusese toate aceste lucruri, si tot el mi-a zis ca a dat ordin sa-i aduca in Bucuresti, la procuratura. Iar eu asteptam sa-i aduca pe cei doi, sa ma confrunte cu ei. Imi parea rau pentru sora mea, ca era arestata, sora mea avea trei copii, si copiii erau marisori, ma gandeam ca intr-o zi copiii vor creste mari si mama lor va fi la puscarie si ei, copiii, ce-ar fi gandit de mine, uite, nenea Petrica a bagat-o pe mama la puscarie, si eram constient ca ma vor blestema asa, mort. Mort am spus si o repet, ca eu stiam bine, pentru patru crime voi fi legat la stalp si impuscat, ce mai conta ca nu eram criminalul, cata vreme dadusem declaratie si eram, prin urmare, bun de plata. (Va urma Jurnalul unui condamnat la moarte - Fereasca Dumnezeu de judecata mortilor! 19 Iulie 2006 Aveam tot bagajul, doua pungi de plastic, cand am fost plasat pe sectia a 5-a de condamnati la moarte. Am fost bagat intr-o celula de sase paturi, in care erau sase oameni. Doi dintre detinuti erau plantoane, infractori cu pedepse mici, pe unul din cei doi il chema Tanase Spoitoru, un tigan figurant, era condamnat la sase luni fara10munca, acest tigan mai fusese condamnat la cinci ani, din care executase un an si 10 luni, mai fusese planton la condamnatii la moarte si-i convenea, ca fiecare planton castiga o luna la 15 zile, plus ca purta par, plus ca beneficia de vorbitor in fiecare luna si era liberat la prima comisie. Astea erau avantajele plantoanelor de la condamnatii la moarte. Al doilea planton era unu Gasca, fost ofiter in armata, acest Gasca era condamnat la 7 ani pentru fals, furt, inselaciune si talharie, fapte comise in timp ce era ofiter in armata. Mi-au dat si mie un pat, acum eram sapte pe sase paturi, dar Gasca si cu Spoitoru dormeau doi intr-un pat, pentru ca niciodata nu aveau voie sa doarma amandoi in acelasi timp, mereu unu dintre ei trebuia sa fie treaz, si asta se intampla 24 de ore din 24. Acomodarea cu celula "mortilor" M-au intrebat cei doi de cand sunt condamnat la moarte, pai nu sunt condamnat la moarte, le-am raspuns eu, cei doi care erau plantoane, dar si ceilalti au inceput sa dea din cap neincrezatori, "mai Petrica, vorbesti serios?", foarte serios, am raspuns eu. Am avut diferite discutii cu toti baietii din camera, ei m-au intrebat cati oameni am omorat, eu m-am apucat si le-am povestit absolut tot ce patisem, dar tot neincrezatori se uitau la mine, vedeau in persoana mea un informator, eu observam cum Tanase si cu Gasca susoteau intre ei, iar eu nu eram vreun novice, aveam pe cocoasa mea sapte ani de puscarie. Atat Tanase, cat si Gasca se interesau pe la militienii de pe sectie care este treaba cu mine, eram o persoana dubioasa, pentru ca pe sectia a 5-a ii aducea numai pe cei condamnati la moarte. Si ei aveau perfecta dreptate sa ma considere un dubios. Dar intr-o dimineata a intrat in camera domnu colonel Constantin si m-a intrebat: "Ce-i cu tine aici, mai Dogarule", ce sa fie, domnu colonel, sunt arestat de doua luni si vad ca m-a adus direct aici, "pai tu esti preventiv, mai Dogarule", pai va rog sa vedeti dumneavoastra, domnule colonel, cine a facut greseala de m-a bagat aici, intre morti, cat timp eu sunt inca viu, ca baietii din camera se uita la mine de parca as fi un sifon. Colonelu Constantin le-a spus "ba, eu il cunosc pe Dogaru inca de cand era pusti", apoi a plecat din camera. "De unde il cunosti pe domnu colonel, bai Petrica", pai de cand m-au arestat prima data in 1976, iar domnu colonel era comandant la Policolor, Policoloru fiind o colonie a Rahovei pe atunci. Dupa discutia cu domnu colonel, baietii nu mai erau dubiosi in privinta mea, ba chiar mi-au si spus "bai, Petrica, credeam ca esti vreun ofiter de militie sub acoperire". In ziua urmatoare a venit domnu colonel Constantin si mi-a spus "da, mai Dogarule, ai dreptate, esti preventiv, dar este ordin de la Procuratura ca tu sa stai aici, ai dreptate, Dogarule, dar eu nu te pot ajuta cu nimic". In camera erau patru detinuti care erau condamnati la moarte, eu eram al cincilea, dar eram arestat preventiv, in nici un caz eu nu trebuia sa fiu intr-o celula de condamnati la moarte, pana nu eram macar condamnat in prima instanta, acest lucru il stiam destul de bine. M-am apucat din nou, la rugamintile celor condamnati la moarte, sa le istorisesc prin ce am trecut. Dupa ce am terminat de povestit tot ce se intamplase, toti patru care erau condamnati la moarte si asteptau sa-i execute mi-au spus ca unul: "Mai, Petrica, pe tine te-au bagat aici pentru ca de aici nu poti sa iei legatura cu nimeni, si cu parere de rau iti spunem ca vei avea aceeasi soarta ca si noi". Mi-a zis asta, il tin minte, un barbat din Chiraftei, judetul Galati, il chema Savin Mihai, si l-a impuscat la 11 noiembrie 1986. Stateam si ma gandeam ca in anul 1978, in lunile septembrie, octombrie si noiembrie, lucrasem la Poligonul, unde in prezent urma sa ma impuste si pe mine. Exact cum spunea un proverb moldovenesc, imi sapasem singur groapa, dar mereu ma gandeam la un plan, nu de evadare, pentru ca era cu neputinta sa evadezi, eram paziti zi si noapte, si cand eram scosi la baie, nici atunci nu ni se dadeau lanturile jos, faceam baie cu lanturile la picioare. Dar cu timpul devenise o obisnuinta, parca ma nascusem cu lanturi la picioare, toti cei care eram condamnati la moarte, inclusiv eu, care inca nu eram condamnat, purtam fuste in loc de pantaloni, spun fuste pentru ca pantalonii erau despicati de sus pana jos, si ne imbracam cu ei exact cum se imbraca femeile sau scotienii cu fusta, dupa care ii legam cu niste bucatele de ata. Un chilot sau o ismana subtire puteam lua pe noi, pentru ca incapea pe sub lanturi, dar pantalonii nu, drept pentru care purtam fuste. Era un fel de bataie de joc, gardienii de pe sectie, cat si conducerea Penitenciarului cautau sa isi bata joc de noi, lanturile erau cu yala, puteau sa le dea drumul cat sa ne imbracam, dar pesemne ca le facea placere sa ne umileasca in felul acesta. Pregatiri de razboi Intr-o zi jucam sah cu Gasca, iar Tanase Spoitoru facea flotari, Gasca il intreaba "ce faci, Tanase, te antrenezi?", "da, domnule, ma antrenez, poate se da vreun mort la mine", i-a raspuns zambind tiganu. Stateam, jucam sah si ma gandeam la cine face aluzie tiganu, ma gandeam ca nu face aluzie la mine, pentru ca eu nu eram condamnat inca, nu ma putea numi "mort", dar, sincer sa fiu, nu mi-au convenit deloc vorbele tiganului. Dupa ce am jucat sah stateam eu de vorba cu Mihai, un baiat din judet de la mine, iar Mihai imi zice: "Bai Petrica, tu te-ai certat cu Tanase ieri si tiganu cand face flotari se uita la muschi si pe urma se uita la tine si zambeste, iar acum cand tu jucai sah, la tine a tras tiganul, ca poate se da vreun mort la el", nu-i nimic, mai Mihai, am spus eu, prima data cand mai face aluzie ca se da vreun mort la el, atunci am sa-l bat. Noi toti care eram condamnati la moarte aveam lanturi la picioare, numai plantoanele nu aveau, pentru ca erau socotite jumatate militieni, si asa si era. Militienii11si cei din comandament aveau o incredere oarba in detinutii care erau plantoane la condamnatii la moarte. Daca un detinut care era planton la condamnatii la moarte spunea ceva atunci era litera de lege, era crezut in totalitate, chiar daca acel detinut mintea cu nerusinare. Intalnirea cu Huiduma In ziua urmatoare, dupa ce Tanase a spus ca se antreneaza sa nu se dea vreun mort la el, eu jucam iarasi sah cu Gasca, iar tiganu a inceput sa faca flotari, iar Gasca il intreaba, ce faci Tanase, iar te antrenezi, da, mai Gasca, a spus tiganu, poate se da vreun mort la mine. Cand tiganu s-a ridicat de jos, pe loc l-am ars pe tigan, cu atata dusmanie l-am lovit, incat a rupt si chiuveta cand a cazut jos. Imediat Gasca a sarit in usa, au venit militienii si lau vazut pe Tanase intins pe jos. M-au scos pe mine intr-o curte de aer, unde ne mai scoteau asa, o data la doua trei zile. Curtea, cam mult spus curte, avea lungimea de doi metri si era lata de un metru, dar era totusi buna, deasupra avea grilaje de metal gros, dupa vreo 30 de minute am fost dus in biroul comandantului de sectie, colonelul Constantin, care mi-a zis din prima "bai Dogarule, tu trebuie sa intelegi ca esti pe ultimul drum si trebuie sa intelegi ca nu merge cu mardeala, vrei sa te mint cum ii mint pe fraieri ca scapa de glont, nu, Dogarule, tu esti o jigodie si chiar daca as incerca sa te mint, tu n-ai pune botu. Sfatu meu, Dogarule, este sa-ti vezi de treaba cat mai ai de trait, ca sa nu ma fortezi sa te chinuiesc, ca te-as putea tine legat de pat si n-ar fi bine pentru tine, acum pleaca, sa vad ce spune Borcan", Borcan era comandantul puscariei, iar eu am fost dus din nou la curtea de aer si am asteptat vreo doua ore pana a primit Constantin dispozitie unde sa ma bage. Mi-a adus bagaju meu, care nu era decat o punguta, ca in filmu "Articolu 420", filmu cu Raj Kapur, si cand militianul a deschis usa la noua mea locuinta, o gorila de vreo doi metri si ceva m-a prins de piept si m-a tras in camera exact ca pe un prosop, din instinct m-am prins si eu de pieptu gorilei, pentru ca altfel ma azvarlea in fundu celulei, si i-am spus, ce faci ma Huiduma, "lasa gura", mi-a zis rastit Huiduma ca sa ma impresioneze, sa ma sperie. Eu i-am spus Huidumei fii foarte atent ce iti spun eu, daca eventual ai sa stai cu mine in celula asta, ai sa ai viata grea de tot, sa nu uiti acest lucru. Celula era la fel ca si cealalta din care veneam, numai ca erau alti oameni, Huiduma era unul din cele doua plantoane, al doilea planton era unu pe care-l chema Cucu, in camera erau patru condamnati la moarte, iar eu al cincilea, care nu eram condamnat, plus cele doua plantoane, Huiduma si Cucu. Aveau un obicei plantoanele astea, de ma umfla rasu. Huiduma tinea o perna lipita de perete, iar Cucu lovea perna cu pumnii, facea un fel de antrenament, chipurile, dar unu care avea putina experienta isi putea da seama ca Cucu lovea perna in mod fals, habar n-avea sa dea cu pumnii, dar Cucu cauta sa-i terorizeze pe cei patru amarati care erau deja ca si morti. Toti patru condamnatii la moarte erau foarte slabi, mancarea era foarte proasta, si toti cei condamnati la moarte nu aveau nici un drept la nimic. Nu aveau voie sa fie vizitati de familii, nu aveau voie sa primeasca pachete cu alimente, si nici tigari, nu aveau voie nici la corespondenta, nu aveau voie la nimic. In caz ca un condamnat la moarte cerea o carte postala, atunci el o primea, o scria, o dadea militianului de pe sectie, dar carticica postala nu ajungea la familia condamnatului la moarte niciodata, pentru ca militianul o rupea frumusel si o punea la gunoi, asa erau ordinele, ca sa fie clar, un condamnat la moarte nu avea alt drept decat cel de a fi impuscat. Eu ma aflam in noua mea locuinta, alaturi de cei patru condamnati care erau ca si morti, insa Huiduma si Cucu ii terorizau in toate chipurile, ori bateau perna cu pumnii, ori le arata cu degetu la frunte, ca acolo, vor primi glontu, ori le numarau cate zile mai au de trait, si cate altele. Huiduma nu era prost, simtea probabil ca il paste primejdia si incerca sa se bage in seama cu mine vorbindu-mi foarte frumos, dupa ce am stat de vorba m-a invitat la masa. In celula era un baiat din Alba Iulia, il chema Bigi, acest baiat avea o inaltime de 1,90 m si nu cantarea decat 48 de kilograme, in viata mea nu vazusem un om mai slab ca Bigi, daca Bigi nu ar fi avut pielea, cu siguranta ca oasele i-ar fi cazut pe jos, atat era de slab acest baiat. Era genu de om cu care aveai ce discuta, avea cunostinte generale, stia foarte bine istorie si cum mie imi placea foarte mult istoria discutam cu dansul mai mereu, aveam doua zile de cand eram in noua mea locuinta si Bigi mi-a spus, "bai, Petrica, mai am putin si fraierii astia ma vor impusca, tu stii care ar fi ultima mea dorinta?", nu Bigi, dar as vrea s-o cunosc, "Petrica, as vrea sa-i rup mutra lui Huiduma asta proasta si pe urma pot sa mor, dar dupa cum vezi, Petrica, eu abia ma mai tarasc pana la veceu". Mi-am dat seama ca Bigi il ura atat de mult pe Huiduma, incat sunt foarte sigur ca, daca Bigi ar fi avut putere, l-ar fi omorat pe Huiduma fara cel mai mic regret. Ultima dorinta a mortului Bigi A treia zi de cand eram eu in noua mea casa, Huiduma s-a dus la vizita, venise familia la el cu pachet. Cand Huiduma a venit de la vizita a pus o banca din lemn intre paturi, si peste banca o tabla de sah, si peste ea niste hartii, si a pus mancare si m-a invitat pe mine la masa, si pe Bigi, iar la ceilalti trei le-a dat in mana asa ceva de mancare. Cum Bigi nu il agrea deloc pe Huiduma, nu a vrut sa vina la masa, dupa legea hoteasca, nici eu nu trebuia sa ma asez la masa, dar m-am dus, pentru ca aveam un plan al meu si acum venise momentul sa il pun in12aplicare. Eu stateam fata in fata cu Huiduma, Cucu statea alaturi de el, Huiduma ii zicea lui Cucu "Boxeru", pe masa era destula mancare, si erau si rosii, era in luna august 1986, Bigi statea intins in pat, se uita in ochii mei, il simteam din priviri ca ma desconsidera pentru ca acceptasem invitatia la masa, dar nici nu banuia ce am eu in cap, ma hotarasem sa il bat pe Huiduma, voiam ca Bigi sa moara fericit, voiam sa-i indeplinesc ultima dorinta inainte de a muri, adica sa-l vada pe Huiduma cu mutra pocita. Cand masa era pe terminate, eu m-am ridicat de la masa si i-am multumit frumos, mi-am aprins o tigara si asteptam sa se ridice Huiduma sa pot sa-l lovesc, asa s-a intamplat, cand a dat sa se ridice, l-am lovit in barba, atat de tare l-am lovit incat a ramas cu capu pe tabla de sah pe care noi mancasem, Boxeuru imediat a sarit la usa tipand. Abia atunci Bigi si-a dat seama de ce am acceptat eu invitatia la masa, si din pat Bigi a inceput sa-i spuna, "Aaa, nu mai esti Boxeur, mai bulangiule, ma poponarule, ce faceai pe mardoiu cu noi, dar cu Petrica nu mai esti mardoi". Imediat au venit militienii, Huiduma inca nu isi revenise, probabil ca de frica am dat atat de tare cu pumnul in el, stiam ca, daca eu nu dau ca lumea, asa cum trebuie, pe urma Huiduma m-ar fi batut cu siguranta, mai ales ca eu nu puteam sa ma misc repede, din cauza lanturilor de la picioare. Au sarit pe mine militienii, mi-au tras vreo 50 de bastoane si mai multi pumni si m-au dus intr-o celula unde nu era nimeni, m-au legat cu mainile si picioarele de pat cu catuse, mi-au pus calus la gura si au adus patru detinuti plantoane. Ma ancorasera atat de bine, incat ma inabuseam din cauza calusului din gura. Pentru cei care nu stiu, calusul este o bucata de lemn legata cu doua sfori, se baga lemnu in gura si capetele de la sfoara se innoada dupa ceafa, si daca cel care iti pune calusu in gura este neam prost, atunci strange sforile la maxim, iar ochii iti ies din orbite exact ca doua cepe, cam asa patisem si eu, totusi ma simteam bine sufleteste, stiam ca Bigi urma sa fie impuscat si ma bucuram ca Bigi va muri cu ultima dorinta indeplinita, nu pot spune ca facusem vreo isprava anume, dar Huiduma trebuia batuta, si cu siguranta ca Huiduma n-o sa ma uite niciodata. MODA "Dar cu timpul devenise o obisnuinta, parca ma nascusem cu lanturi la picioare, toti cei care eram condamnati la moarte, inclusiv eu, care inca nu eram condamnat, purtam fuste in loc de pantaloni, spun fuste pentru ca pantalonii erau despicati de sus pana jos, si ne imbracam cu ei exact cum se imbraca femeile sau scotienii cu fusta, dupa care ii legam cu niste bucatele de ata" KAPO "Noi toti care eram condamnati la moarte aveam lanturi la picioare, numai plantoanele nu aveau, pentru ca erau socotite jumatate militieni, si asa si era. Militienii si cei din comandament aveau o incredere oarba in detinutii care erau plantoane la condamnatii la moarte. Daca un detinut care era planton la condamnatii la moarte spunea ceva, atunci era litera de lege, chiar daca acel detinut mintea cu nerusinare" VECINII "Toti patru condamnatii la moarte erau foarte slabi, mancarea era foarte proasta, si toti cei condamnati la moarte nu aveau nici un drept la nimic. Nu aveau voie sa fie vizitati de familii, nu aveau voie sa primeasca pachete cu alimente, si nici tigari, nu aveau voie nici la corespondenta, nu aveau voie la nimic. In caz ca un condamnat la moarte cerea o carte postala, atunci el o primea, o scria, o dadea militianului de pe sectie, dar carticica postala nu ajungea la familia condamnatului la moarte niciodata, pentru ca militianul o rupea frumusel si o punea la gunoi, asa erau ordinele, ca sa fie clar, un condamnat la moarte nu avea alt drept decat cel de a fi impuscat" VICTIMA FERICITA "Bigi statea intins in pat, se uita in ochii mei, il simteam din priviri ca ma desconsidera pentru ca acceptasem invitatia la masa, dar nici nu banuia ce am eu in cap, ma hotarasem sa il bat pe Huiduma, voiam ca Bigi sa moara fericit, voiam sa-i indeplinesc ultima dorinta inainte de a muri, adica sa-l vada pe Huiduma cu mutra pocita"Jurnalul unui condamnat la moarte - 50 de zile de Belciug pentru un pumn 21 Iulie 2006 Vreau sa fie bine inteles un lucru: de regula, oamenii isi inchipuie despre un condamnat la moarte ca este un individ deosebit de periculos, un monstru, o fiara, ei bine, eu vin sa spun ca am cunoscut o multime de condamnati la moarte, am trait printre ei si iata, sunt inca viu si dau marturie ca majoritatea condamnatilor la moarte erau niste oameni invinsi din toate punctele de vedere, atat psihic, cat si fizic, erau ca niste legume stricate ce asteptau sa fie aruncate la gunoi, in fine, erau niste oameni dezorientati total, care o cam luasera razna, adica se imbolnavisera psihic intr-o foarte scurta perioada de timp. Unii aveau vedenii, vedeau fantome si tipau noaptea in13somn, urlau asa, de nebuni, boala asta psihica se manifesta sub diferite feluri si cand o persoana si-a pierdut psihicu, atunci, obligat devine o simpla leguma stricata. Eu eram foarte constient de faptul ca aveam un psihic inca sanatos, si cautam sa ma pastrez, am probabil un dram de noroc, sangele meu rece care-mi curge prin vene m-a ajutat sa raman intreg la minte, ori cel putin eu asa pretind. Faptul ca batusem doua plantoane pana in prezent a dat de gandit la conducerea Penitenciarului, pentru ca asa ceva nu se intamplase pana atunci niciodata, iar la conducere ii intrase pesemne morcovu sa nu faca si alti detinuti la fel cum facusem eu, adica ce ordine mai putea sa se pastreze intr-un penitenciar daca mortii se apucau sa ii bata pe plantoanele care ii asupreau, asta suna pur si simplu scandalos. Din acest motiv imi facuse mie separat o camera si pusese patru plantoane sa ma pazeasca, dar cel mai rau era ca se daduse ordin ca toti cei condamnati la moarte sa poarte la maini lanturi cu catuse, plus lanturile de la picioare, care erau deja un obicei al casei. Am fost imobilizat la pat vreme de sapte zile, cand maraiam, spun ca maraiam din cauza calusului, plantoanele ma dezlegau si mergeam la veceu, veceu se afla in celula acolo, la condamnatii la moarte nu exista nici o intimitate , dupa ce mergeam la veceu beam o cana cu apa si imi puneau apoi calusul in gura si ma legau iarasi de pat. Am stat asa sapte zile, apoi mi-au dat jos calusul, dar am ramas legat de pat; cel mai rau era noaptea, ca adormeam si eu si cautam sa ma misc, sa ma intorc, si atunci realizam ca nu pot, cel putin ziua, cand eram treaz, realizam ca nu ma pot misca, asa am stat legat la pat vreo trei saptamani, dupa care m-au dezlegat, si asa, ramanand doar cu lanturile la maini si la picioare, ma simteam aproape liber. Calendarul executiilor In fiecare luna eram dus la Procuratura pentru prelungirea mandatului, mandatul de arestare se prelungea din 30 in 30 de zile, timpul se scurgea si ajunsesem deja in luna noiembrie 1986, avusesera loc deja doua executii, prima fusese in august, iar a doua in noiembrie, pe data de 11. Vreau sa spun ca in fiecare seara, de la ora 20 si pana la 22, din cele patru plantoane, trei ieseau la clubul de pe sectie, la televizor, faceau cu schimbul, la patru seri unuia ii venea randul sa nu iasa, iar plantoanele din toate camerele se intalneau in fiecare seara. In ziua de executie, la televizor, seara, plantoanele isi povesteau: uite, de la mine l-a luat pe cutare, de la mine, pe cutare, asadar pe sectie se afla totul si, cand se intorceau plantoanele, in camera incepea discutia pe tema executiei. In fiecare celula de condamnati la moarte era un difuzor, dar fara bobina, bobina era pusa pe un postament mic, deasupra usii, pe dinafara, pe hol, ziua ii mai dadeau drumul, sa mai auzim si noi muzica sau stiri. Cand a avut loc executia era ziua de 11. Cu o zi inainte, pe 10, se intrunise Consiliul de Stat. Asadar, eu trebuia sa urmaresc cand se intruneste Consiliul de Stat, ca a doua zi era o executie cu siguranta. In luna ianuarie 1987 am plecat iar la prelungirea mandatului. De pe sectia a 5-a, unde eram eu, si pana la poarta era o alee lunga de 150 de metri, a venit un militian sa ma duca, de mai multi nici nu era nevoie, asa impodobit cum eram cu lanturi si catuse. Cand l-am vazut pe militianul care venise sa ma duca la poarta am ramas blocat. Militianu era un vechi prieten de-al meu si era pungas de buzunare, eu am tacut din gura, iar cand am iesit din sectie, am mers vreo zece pasi si m-am oprit. "Misca, ba!", imi zice militianul, si-atunci i-am zis ca, daca eu nu vreau, sa merg mai departe, n-are decat sa ma ia el in brate sa ma care. "Cum iti permiti?", s-a rastit la mine si-abia atunci i-am zis pe nume: "Ba, Costele, da rau te-ai facut tu in haina asta spurcata!". Costel a inghetat cand i-am pronuntat numele. "Da de unde stii tu, mai hotule, cum ma cheama?" "De cand dormeam la tine-n casa, Costele", i-am ajutat eu memoria. Trecusera intr-adevar opt ani de cand nu ne vazuseram, dar, cand i-am zis cine sunt, a ramas incremenit, nu-i venea sa creada. Mi-a dat un pachet de Snagov si, mergand spre poarta, Costel m-a rugat sa nu vorbesc nimic de trecutul lui. Bineinteles ca n-am vorbit niciodata nimic, era militian intr-adevar, dar fuseseram tovarasi, dormiseram sub acelasi acoperis si o cunosteam si pe mama lui. Intalnesc un vechi prieten Se facuse deja luna martie 1987 si in fiecare luna cand mergeam la prelungirea mandatului, cand ajungeam la poarta mi se schimbau lanturile si catusele, apoi, cand veneam de la tribunal mi le schimbau din nou. Acesta era procedeul lor de siguranta impotriva evadarii. Pe mine ma duceau de regula separat de ceilalti detinuti, dar se mai intampla sa ne puna si laolalta, si atunci tare ma mai bucuram cand ma intalneam cu vechi prieteni din viata de "afara" si mai stateam de vorba. Incepand din luna aprilie am fost chemat in fata instantei, dar eu nu primisem nici un rechizitoriu, nu pricepeam cum pot sa ma judece fara rechizitoriu, si atunci mi-a dat rechizitoriul sa-l iscalesc. Nu am fost de acord sa iscalesc ceva ce nu citisem. Seful escortei s-a dus atunci langa presedinta completului de judecata, i-a spus ceva in soapta, dupa care m-a dus inapoi in camera de urlatoare, cum ii ziceam noi camerei de la tribunal, unde-i tin pe detinuti in asteptarea judecatii. Pe seful escortei il chema Grigore, era un tigan de vreo 4850 de ani, inalt, solid, a venit cu inca doi militieni de la escorta si mi-a zis sa iscalesc rechizitoriul, dar nu am vrut, pentru ca nu stiam ce scrie in el, dar Grigore si ceilalti doi m-au legat de un calorifer si m-au luat la picioare, in piept, in cap, unde apucau. Cum eram legat si aplecat cu mainile in partea de jos a caloriferului, devenisem un fel14de minge de fotbal. Nu mi-a placut sa ma plang niciodata, dar asa de rau ma batusera, incat la intoarcere comandantul de sectie nu voise sa ma mai primeasca inauntru de frica sa nu-i mor pe sectie, si atunci el ar fi preluat intreaga raspundere. S-a facut raport, ce s-o mai fi facut, dar pe Grigore l-a schimbat atunci din postul de sef de escorta. Asa incat, luna viitoare cand am fost dus la tribunal, sef de escorta era un baiat tanar, il chema tot Grigore, da era roman, si era baiat de treaba, vorbea frumos, nu m-a deranjat niciodata. De asta data, la tribunal a aparut insusi procuroru P. cu rechizitoriul. A aparut la mine, jos, la urlatoare. "De ce nu vrei sa iscalesti, Petrule, rechizitoriul, ia si iscaleste frumos sau vrei sa o pun bine pe sora-ta in instanta. Tu ai uitat, Petrule, ca noi doi aveam o intelegere si trebuie sa o respectam", si cand mi-a pomenit de sora mea, m-am inmuiat complet, am iscalit, pentru ca oricum n-aveam incotro, stiam ca ma asteapta glontul, macar sa o salvez pe ea. Procesul se amana mereu, fara nici un motiv intemeiat, ma asteptam din partea lui P. sa fabrice niste martori falsi, dar in tot timpul procesului nu a aparut nici un martor. Cu siguranta ca au fost de ajuns iscaliturile mele, pe declaratiile despre care acum stiti bine cum le-am dat. Si uite asa l-am ars pe Cezar Timpu a trecut asa, din 30 in 30 de zile, s-a facut decembrie 1987 si eu tot nu fusesem condamnat. In celularul unde stateam mai adusesera doi condamnati la moarte, unul era din Drobeta Turnu-Severin, il chema Moraru Costica, iar al doilea, un tigan din Ialomita, il chema Ica. Intr-o zi, unul din plantoane i-a dat o palma lui Moraru Costica, mie nu mi-a convenit deloc si i-am spus lu planton, pe care-l chema Vasile: "Ce dai, ma, in amaratul asta, si asa mai are putin si il impusca" "Pai vezi tu, bai Petre, ca nu vrea sa mai spele..." Plantoanele de la condamnatii la moarte aveau pretentia ca detinutii sa le spele hainele, ciorapii si ce mai aveau de spalat, plantoanele se orientau spre "mortii" care erau mai fraieri. Si Vasile ori nu pricepea ca ma suparasem ori se facea ca nu pricepe, ca a continuat asa: "Ce te bagi tu, Petre, ca doar n-am dat in tine". "Tu, in mine, nici nu ai voie din gura sa pronunti si nici cu mintea sa gandesti ca dai, mai poponarule", l-am certat, si atunci al doilea planton, pe nume Cezar, a venit si mi-a dat un pumn. Vreau sa stiti ca la puscarie sunt mai mult legi nescrise, si una din ele era ca nu are voie un detinut sa loveasca un altul care este legat, iar eu eram legat si la maini si la picioare, iar rusinea era de doua ori mai mare a lui, a acestui Cezar. Daca acest Cezar care m-a lovit ar fi fost vazut de alti detinuti, cu siguranta ca ar fi fost calcat in picioare. Dar eu nu aveam ce sa fac si am tacut. Am tacut si n-am uitat. La Rahova, vizetele erau foarte joase, la nici 50 de centimetri de pamant, seara cand a venit plantonu de pe hol sa dea masa, Cezar lua mancare in castroane de la vizeta si, fiind aplecat si cu mainile ocupate cu castroanele, prinsesem momentul ca sa-mi iau revansa. Catusele de la maini erau catuse tiganesti si cantareau un kilogram si jumatate cu lant cu tot, se deschideau cu o cheie tubulara; cand Cezar s-a aplecat la vizeta, mi-am strans bine mainile una in alta, iar cand s-a ridicat, l-am trosnit. Direct in barbie il lovisem cu fierul, a cazut de parca fusese lovit cu ciocanu, ii rupsesem osu de la barba. Imediat, celelalte plantoane au sarit pe mine, dar nu conta, eu ma razbunasem, au venit militienii de pe sectie, m-au batut bine si m-au bagat direct la Belciug. Am scapat de glont Sa va zic ce e Belciugul, ca n-aveti de unde sa stiti; intr-o camera de izolare severa, in beton e o veriga groasa, si de ea te leaga de nu poti sta altfel decat aplecat, altfel e imposibil, stai aplecat ca o virgula, ca un mare semn al intrebarii, si eu asa am stat vreme de 50 de zile, si era un frig cumplit in hruba aia de beton, dar nu era ca in mai 1986, cand ma tinuse in pielea goala legat pe masa aceea uda de ciment. Ma rodea ca Moraru Costica si cu Ica au fost mincinosi; cand au fost intrebati cine e de vina, amandoi au spus: Dogaru. Deci ii luasem lui Moraru apararea, si el ma acuza pe nedrept, si acum stau si ma intreb in sinea mea daca mai exista omenie in lumea asta, si tot eu imi raspund, nu mai exista nici un pic de omenie, mai Petru Dogaru, prostule ce esti, care-ti pui pielea la saramura pentru cine nu merita, 50 de zile de Belciug am suportat si in zilele acelea am fost pazit de cate doua plantoane in permanenta, plantoanele aveau haine groase si le aducea ceai fierbinte din trei in trei ore. Se zgribuleau plantoanele, ca era frig in izolare, numai mie nu-mi mai era frig, ca aveam o camasa penala pe mine si un veston penal fara maneci, iar un crac de la pantalon lipsea. Am iesit de la Belciug in 22 ianuarie 1986, am fost dus pe sectie, dar intr-o camera facuta numai pentru mine, cu patru plantoane care ma pazeau. Plantoanele se purtau frumos, cand se asezau la masa ma invitau si pe mine, iar in seara de 26 ianuarie, cand trei din cele patru plantoane s-au intors ca de obicei de la Club, de la televizor, am aflat: "Petrica, avem o veste trasnet pentru tine, ai scapat de glont. Ceausescu a comutat pedepsele cu moartea la 20 de ani". Dar eu nu eram condamnat inca, stateam de 18 luni in celule de condamnati la moarte si inca nu fusesem condamnat, eram singurul caz de acest gen, nimanui nu-i venea sa creada ce se intampla cu mine. LEGUMELE "Vreau sa fie bine inteles un lucru: de regula, oamenii isi inchipuie despre un condamnat la moarte ca este un individ deosebit de periculos, un monstru, o fiara, ei bine, eu vin sa spun ca am cunoscut o multime de condamnati15la moarte, am trait printre ei si iata, sunt inca viu si dau marturie ca majoritatea condamnatilor la moarte erau niste oameni invinsi din toate punctele de vedere, atat psihic, cat si fizic, erau ca niste legume stricate ce asteptau sa fie aruncate la gunoi, in fine, erau niste oameni dezorientati total, care o cam luasera razna, adica se imbolnavisera psihic intr-o foarte scurta perioada de timp. Unii aveau vedenii, vedeau fantome si tipau noaptea in somn, urlau asa, de nebuni, boala asta psihica se manifesta sub diferite feluri si cand o persoana si-a pierdut psihicu, atunci obligat devine o simpla leguma stricata" SAPTE ZILE "Am fost imobilizat la pat vreme de sapte zile, cand maraiam, spun ca maraiam din cauza calusului, plantoanele ma dezlegau si mergeam la veceu, veceu se afla in celula acolo, la condamnatii la moarte nu exista nici o intimitate , dupa ce mergeam la veceu beam o cana cu apa si imi puneau apoi calusul in gura si ma legau iarasi de pat. Am stat asa sapte zile, apoi mi-au dat jos calusul, dar am ramas legat de pat; cel mai rau era noaptea, ca adormeam si eu si cautam sa ma misc, sa ma intorc, si atunci realizam ca nu pot, cel putin ziua, cand eram treaz, realizam ca nu ma pot misca, asa am stat legat la pat vreo trei saptamani, dupa care m-au dezlegat, si asa, ramanand doar cu lanturile la maini si la picioare, ma simteam aproape liber." In puscarie, cel mai bun respect e frica(VII) 25 Iulie 2006 Jurnalul unui condamnat la moarte Petre Dogaru, condamnat pentru trei crime, a scapat de glont de ziua lui Ceausescu. Motiv sa-i pastreze dictatorului comunist o vie si placuta amintire. Suntem la inceputul lui 1988. Povestitorul paraseste, dupa 18 luni, celula condamnatilor la moarte. Cu o faima de pe urma careia va sti sa profite Au trecut doar cateva zile si m-au lasat fara lanturi la picioare si fara catuse la maini, le purtasem 18 luni dar nu ma indragostisem de loc de bijuteriile acelea, cand am ramas fara ele a fost cea mai mare bucurie pe care am avuto vreodata, cand mergeam nu aveam control, parca pluteam in aer, mi se ridicau picioarele prea sus, ma simteam ca Omu care a pasit pe Luna, abia dupa mai multe zile am invatat sa merg normal ca toti oamenii. Dupa vreo doua saptamani de la Decretu 11 al lui Tovarasu, dat de ziua lui de nastere, au fost scosi toti fostii condamnati la moarte si a format o camera din noi, eram 10 si cu mine 11, care inca nu eram condamnat; sef de camera am fost numit eu, in toate penitenciarele, mai ales in anii 80, sefi de camera erau pusi detinutii considerati mai rai, conducerea penitenciarelor stia ca doar unu mai rau ii poate tine in frau pe detinuti. Si din cei 11, eu eram cel mai rau, dupa cum ati avut ocazia sa va convingeti, avantajul meu ca sef de camera era ca ieseam seara la televizor la club si primeam cate o evidentiere in fiecare luna si cam asta era tot. Pe la sfarsitul lunii februarie am primit condamnarea, 20 de ani de inchisoare. Aflasem ca in fiecare penitenciar sosise un complet de judecatori care luau dosarele la mana si aplicau Decretu 11. Stiam eu ca mi-au dat 20 de ani, dar Procuratura, adica P. Ovidiu, mi-a facut recurs, pentru ca nu i-a convenit nenorocitului ca scapasem asa de ieftin, iar Tribunalul Suprem i-a aprobat recursul si mi-a mai dat inca cinci ani, sa-mi fie de bine, sa-i fie si lui tot ce-i urez acum doar in gand pentru ca am mare respect pentru hartia pe care scriu si nu-i incredintez chiar toate gandurile mele, ei bine, prin august 1988 m-am capatuit si cu cei cinci ani in plus. Cam pe atunci, detinutii de pe sectia a 5-a au fost transferati pe a 3-a, Ceausescu daduse ordin ca Penitenciarul Rahova sa fie daramat, iar demolarile incepusera inca din luna aprilie a acelui an. Proaspat instalat pe a 3-a, m-am si infatisat la seful de sectie, la raport, cerand sa fiu scos la munca, seful de sectie ma cunostea. "Mai, Dogarule, te scot eu la munca, da tu chiar vrei sa muncesti?". "Nu, domnule comandant, dar stau si eu pe acolo, sa imi treaca timpul". "Bine, Dogarule, fiindca ai fost cinstit cu mine, te scot, dar sa nu te iei de alti detinuti!". La munca, distractia ideala Afara era frumos, mai stateam de vorba cu cate un prieten, mai fumam, si tot asa dupa vreo patru zile, sefu de punct de lucru m-a chemat la el si mi-a spus: "Mai Dogarule, pe tine si asa nu te pune nimeni sa muncesti, hai Dogarule si ajuta-ma si pe mine, iti dau 40 de oameni si tu esti brigadieru lor, ii pui sa desfaca gardurile din interioru curtilor, sa darame ziduri". Si uite asa am primit 40 de oameni si asteptam sa vina de la poarta un militian, sef peste noi. Cand a venit militianu, bucuria mea, nu era altu decat Costel, prietenu meu, fostu pungas de buzunare care se facuse militian. Am dat mana cu el si am luat cei 40 de oameni si i-am pus sa desfaca gardurile din interior, iar eu mai stateam de vorba cu Costel si-l intrebam: "Costele, mai furi, ma, si tu, cate un16portofel, asa din cand in cand?", stiam eu ca pungaseala asta de buzunare e o meserie care, cand iti intra in sange, pune stapanire pe tine. Costel mai fura din cand in cand cate un portofel, de mine nu se ferea, il cunosteam de cand era pusti si statusem in casa la maica-sa foarte mult timp. Costel era mai mic ca mine cu vreo patru ani. Intro zi l-am intrebat: Mai Costele, cum de te-ai facut tu militiam, ma?". "Pai, daca nu ma faceam militian cadeam si eu la parnaie, mai Petrica, mai devreme sau mai tarziu tot cadeam, asa ca acum fur mai rar si am si un paravan, cine poate sa spuna ca un militian fura din buzunare?". Costel avea perfecta dreptate. Am aflat cine era calaul Intr-o zi am ajuns cu demolarile la poligonu de executie, unde urma sa fiu si eu impuscat daca nu venea Decretu din 26 ianuarie 1988, si l-am intrebat pe Costel, cine era cel care tragea, sau cei care trageau cu pustile? Costel mia marturisit: "Uite, Petrica, dupa ce era adus condamnatul la moarte, aici, il lega de stalpu asta de beton, si erau patru persoane, Borcan, comandantul unitatii, al doilea era un procuror care asista, al treilea un doctor care trebuia sa confirme moartea condamnatului, iar al patrulea era Grigore, cel care era sef de escorta la tribunal si l-a schimbat atunci cand te-a batut pe tine nasol". Pai, am intrebat eu: "Javra aia de Grigore ce facea aici?". "Pai, Petrica, el era executoru, ce naiba, n-ai inteles ce rol avea Grigore? Pai stai sa-ti spun, Petrica, Grigore isi ia un salariu ca este plutonier adjutant, al doilea salariu il ia ca este executor, plus ca ia de fiecare detinut impuscat prima de 1.000 de lei, dar te rog, Petrica, sa nu mai spui si la altii!". Bineinteles ca nu am mai spus niciodata la nimeni, ce rost ar fi avut? "Dar dupa ce ii impusca, ce facea cu ei mai Costele?". "Pai sa vezi, Petrica, eu ii duceam cu masina, cu teveu la cimitir, la Straulesti doi, acolo gropile erau sapate cu o zi inainte, dupa care ii ingropa, le punea un lemn, iar pe lemn scria Neidentificat, si asta era tot. Familia nu putea sa-i gaseasca niciodata, familia era anuntata, e drept, penitenciarul trimitea un plic la Sfatul Popular de unde era cel impuscat, iar Sfatul Popular ii instiinta familia, dupa care impuscatul era scos din evidenta populatiei". Acum ma lamurisem ce urma sa se intample cu mine, daca nu dadea nea Nicu decretu la timp. Pe la puscarie circulau tot felul de zvonuri legate de detinutii care erau impuscati, iar zvonurile erau de tot felul, numai prostii puteai sa auzi, iar eu, daca nu as fi vorbit cu Costel, as fi crezut poate in zvonuri sau n-as fi crezut in nimic altceva decat ca am stat 18 luni in celula condamnatilor la moarte fara sa fiu condamnat, dar cum la noi e posibil orice, sa nu se mire nimeni de asa ceva. Imi caut o "slujba" In luna octombrie 1988 am fost transferat la Penitenciarul Margineni, dupa cateva zile am fost scos la munca in fabrica de mobila a puscariei, am fost repartizat in Hala 11B, unde, dupa ce am lucrat vreo 10 minute, mi-am dat seama ca nu voi rezista 25 de ani la frecat lemne cu glaspapir. L-am chemat pe brigadier si i-am zis sa-si caute alt om in locul meu. Baiatu mi-a vorbit frumos si mi-a zis: "Petrica, daca tu nu vrei, nu vrei si cu asta basta", sef de punct de lucru era un militian pe care-l chema Achitei, nici el n-a spus nimic, dar a venit maistrul, un tigan mare si negru si mi-a spus: "Pune mana la munca, ori te bat". Imediat mi s-a pus pata, am pus mana pe o ranga de fier, si dupa el; pe cat era fraieru de mare, pe atat fugea de tare, pana la urma militianu m-a prins de o mana si mi-a spus: "Bai, Petrica, daca nu vrei sa muncesti, nu munci, dar te rog nu-mi fa probleme, pentru ca nici tu n-ai nevoie de probleme, abia ai scapat de glont si vrei sa iti faci necazuri iarasi?". Militianu imi vorbise frumos si avea dreptate, ieseam la fabrica dar nu munceam, dupa vreo trei zile a venit Lita, Lita era comandant Regim si paza, al doilea dupa comandantul puscariei, si Lita mi-a spus: "Bai, Dogarule, am auzit ca nu iti convine locu de munca unde esti repartizat, hai cu mine si alege-ti un loc de munca unde iti convine". Asa am sa fac, domnule capitan. "Bai, Dogarule, tu ai 25 de ani de ispasit si trebuie sa muncesti undeva", ma sfatuieste capitanul, mergand cu mine prin fabrica; si pe cand ne plimbam, a aparut un plutonier si i-a spus lui Lita ca il cheama la birouri, ca a venit o comisie de la Bucuresti, iar pe mine Lita m-a lasat cu colonelu care raspundea de fabrica, un om foarte gras, care abia se misca, si se vedea cu ochiul liber ca miscarea nu-i facea nici o placere, asa ca mi-a spus curand: "Ba, Dogarule, tu du-te singur prin fabrica, si