1

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI

TITLU SI AUTOR

-CURS –

CONTROL Sl dr ing CHIVU OANA

2

CONTROL

-CURS 1 –

INTRODUCERE

3

1.1. Noţiuni generale

Activitatea cotidiană specifică oricărui domeniu de

activitate este legată din ce în ce mai mult de deciziile bazate

pe informaţii cantitative. În majoritatea cazurilor sursa primară

a acestor informaţii o constituie măsurarea. Măsurarea este

inclusă în cele mai diverse activităţi, cum ar fi: observarea,

experimentul, explorarea, prospecţiunea, verificarea,

analiza, încercarea, testarea, diagnosticarea, controlul,

atestarea şi altele. În tehnologia contemporană măsurarea a

devenit o componentă esenţială, prezentă în toate etapele, de la

concepţie la controlul final, hotărâtoare pentru calitatea

oricărui produs. Ea constituie o prezenţă frecventă şi pe toată

durata de viaţă a unui produs.

4

Un vocabular internaţional de metrologie defineşte metrologia ca

domeniu de cunoştinţe referitoare la măsurări, cuprinzând toate

aspectele, atât teoretice cât şi practice ale măsurărilor, oricare ar fi

nivelul lor de precizie, mărimea măsurată, modalitatea şi scopul

efectuării, domeniul ştiinţei sau tehnicii în care intervin.

Obiectul metrologiei este constituit de mărimi şi unităţi de

măsură, etaloane, metode şi mijloace de măsurare, erori şi

incertitudine de măsurare, condiţii de măsurare, caracteristici

ale mijloacelor de măsurare, relaţia om-aparat, etalonare, norme

şi prescripţii privind confirmarea metrologică.

În particular, metrologia urmăreşte căile de realizare a

uniformităţii măsurărilor, a preciziei şi compatibilităţii

măsurărilor cu etaloanele de referinţă.

Conţinutul metrologiei este de obicei divizat în mai multe

părţi, încadrate în:

- metrologia generală;

- metrologia aplicată;

- metrologia legală.

5

Metrologia generală tratează probleme ale metrologiei

comune tuturor domeniilor, indiferent de mărimea măsurată şi

de aria de aplicare a rezultatelor măsurării.

Metrologia aplicată tratează probleme ale metrologiei

specifice măsurării unei anumite mărimi, unei clase de mărimi

sau unui domeniu de aplicaţii.

După mărimea sau clasa de mărimi măsurate, deosebim:

metrologia masei, metrologia timpului, metrologia temperaturii,

metrologia mărimilor geometrice, metrologia mărimilor electrice

etc. După domeniul de aplicaţii deosebim: metrologia industrială,

metrologia medicală, metrologia tehnicii nucleare etc.

Metrologia legală tratează condiţiile, cerinţele şi

prescripţiile obligatorii pentru asigurarea corectitudinii,

uniformităţii şi preciziei măsurărilor pe plan naţional şi

internaţional.

6

1.2. Particularităţi ale activităţii metrologului

În condiţiile actuale, metrologul se află într-un dialog

permanent cu furnizorul şi cumpărătorul.

!Furnizorul poate fi un fabricant, un instalator sau o

organizaţie prestatoare de servicii, responsabilă pentru

furnizarea unui produs sau serviciu.

!!Cumpărătorul poate fi un agent de aprovizionare sau un

client care utilizează un produs sau serviciu.

Furnizorul devine cumpărător atunci când procură furnituri

sau servicii de la vânzător sau de la alte surse exterioare.

Principala misiune a metrologului este să pretindă de la

furnizor performanţa aparatului şi să asigure

utilizatorului această performanţă.

7

Deşi îşi cunoaşte cel mai bine aparatele pe care le

realizează, metrologul îl asistă în exprimarea şi specificarea

corectă a caracteristicilor metrologice ale acestor aparate. Cu

toate că, cumpărătorul îşi cunoaşte bine necesităţile particulare

de măsurare, metrologul îi furnizează mijloacele optime de

confirmare metrologică şi îi poate de asemenea indica metoda

şi aparatura.

!Confirmarea metrologică (ISO 10.012): ansamblu de

operaţii necesare pentru a se asigura că un echipament de

măsurare este in conformitate cu, condiţiile prescrise

pentru utilizarea prevăzută.

Confirmarea metrologică inculde de regulă, printre

altele etalonarea, orice ajustare sau reparare necesară şi

reetalonarea ulterioară precum şi orice etichetare şi sigilare

necesare.

8

Este important de precizat că metrologul - spre deosebire de

majoritatea celor ce efectuează măsurări - analizează nu numai

relaţia aparat-obiect, ci şi relaţiile aparat-mediu, aparat-aparat

şi aparat-operator, precum şi - ca o preocupare exclusivă - relaţia

aparat-etalon. Importanţa acestora nu este întotdeauna înţeleasă pe

deplin, fapt care subliniază necesitatea cunoştinţelor de metrologie

generală nu numai pentru metrologi, ci pentru toţi executanţii de

măsurări.

Mai mult decât alţi participanţi la activităţile tehnice,

metrologul este nevoit să estimeze cât mai judicios

incertitudinea şi încrederea în măsurări, să ştie să extragă din

ele maximum de informaţie şi să folosească cu discernământ

rezerva de precizie disponibilă. El trebuie de asemenea să

respecte întocmai regulile exprimării şi notării rezultatelor

măsurării, pentru a le transmite altor beneficiari ai

măsurărilor.

9

1.3. Rolul metrologiei în dezvoltarea societăţii

Omul a măsurat din cele mai vechi timpuri. Primele

măsurări au fost determinate de necesităţi legate de

construcţiile de adăposturi. Apariţia schimburilor şi a

tranzacţiilor de produse a împins amplificarea şi

diversificarea măsurărilor, în special a cantităţilor de produse

(lungime, arie, volum, masă) şi a adus un element nou:

necesitatea uniformităţii măsurărilor.

Ulterior s-au conturat, treptat, definiţiile şi s-au realizat

etaloanele unităţilor de măsură ale mărimilor fizice

fundamentale, care au condus la actualul Sistem

Internaţional de Unităţi, SI. Acesta a rezolvat problema

uniformităţii măsurărilor, adică a măsurării „cu aceeaşi

unitate de măsură” oricare ar fi locul, timpul şi mijlocul

de măsurare.

10

Concomitent au fost perfecţionate mijloacele de

măsurare, care au cuprins tot mai multe mărimi, în

intervale mai largi de valori şi cu erori de măsurare din

ce în ce mai mici. S-a realizat astfel şi al doilea deziderat

al metrologiei, alături de uniformitatea măsurărilor,

acela de precizie a măsurărilor.

Măsurarea constituie o componentă esenţială a

unor activităţi umane cum ar fi:

- cunoaşterea naturii;

- transformarea naturii, în scopul creării

mijloacelor care condiţionează civilizaţia;

- protecţia şi sănătatea omului.

11

1.4. Organizaţii internaţionale în domeniul metrologiei

O data cu progresul metrologiei a apărut necesitatea

apariţiei şi dezvoltării unor forme de colaborare şi reglementare

la nivel internaţional.

Problemele teoretice şi îndeosebi cele practice ale

metrologiei pot fi rezolvate numai printr-o colaborare

internaţională intensă. Deşi acest lucru a fost recunoscut de

foarte mult timp primul pas decisiv a fost făcut abia în 1790

când în Franţa a fost iniţiată crearea unui nou sistem de

măsuri. În 1799 au fost create primele prototipuri ale

metrului şi kilogramului, care au constituit baza sistemului

metric. Mai târziu în 1875, reprezentanţii a 17 state au

semnat Convenţia Metrului, care a însemnat începutul

cooperării internaţionale sistematice în domeniul metrologiei.

12

Organele Convenţiei Metrului sunt:

-Conferinţa Generală de Măsuri şi Greutăţi (C.G.P.M.

- Conférance Générale des Poids et Mesures);

- Comitetul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi

(C.I.P.M.);

- Biroul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi (B.I.P.M.).

Biroul Internaţional funcţionează sub supravegherea

Comitetului Internaţional de Măsuri şi Greutăţi, el însuşi aflat

sub autoritatea Conferinţei Generale de Măsuri şi Greutăţi.

C.G.P.M. este constituită din delegaţii tuturor statelor

membre ale Convenţiei Metrului şi se întruneşte o dată la

patru ani.

Comitetul Internaţional (C.I.P.M.) este compus din 18

membri aparţinând unor state diferite. El se întocmeşte în

fiecare an.

13

Biroul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi (B.I.P.M.), având

sediul, lângă Paris (Sèvres), are misiunea să asigure unificarea

mondială a măsurărilor fizice; el are următoarele sarcini:

- de a stabili etaloanele fundamentale şi scările

principalelor mărimi fizice şi de a păstra prototipurile

internaţionale;

- de a efectua compararea etaloanelor naţionale şi

internaţionale;

- de a asigura coordonarea tehnicilor corespunzătoare de

măsurare;

- de a efectua şi coordona determinările referitoare la

constantele fizice care intervin în activităţile de mai sus.

Limitate inițial la măsurări de lungime și masă și la studii

metrologice legate de aceste mărimi, activitățile B.I.P.M. au fost

extinse la etaloanele de măsură electrice (1927), fotometrice (1937)

și la radiațiile ionizante (1960).

14

Ținând seama de sporirea sarcinilor încredințate

B.I.P.M., C.I.P.M. a creat în 1927, sub denumirea de Comitete

consultative,o serie de organe destinate a-l informa în

problemele pe care le supune acestora spre avizare.

În prezent sunt opt asemenea comitete dintre care amintim:

- comitetul consultativ de electricitate (1927);

- comitetul consultativ de fotometrie și radiometrie (1937);

- comitetul consultativ de termometrie;

- comitetul consultativ pentru definiția metrului;

-comitetul consultativ pentru definiția secundei.

Organizația Internațională de Metrologie Legală (O.I.M.L.)

a fost creată în 1956 pentru a promova colaborarea la nivel

mondial în domeniul metrologiei legale necesară în vederea

corelării prescripțiilor metrologice, a modului de exprimare

și de verificare, ușurând astfel schimbul internațional de

produse.

15

Are 49 state membre. Organul sau suprem este Conferința

Internațională de Metrologie Legală (C.I.M.L.) convocată o data la

șase ani iar organul executiv Biroul Internațional de Metrologie

Legală (B.I.M.L.). B.I.M.L. îndeplinește în principal funcția de

secretariat al O.I.M.L. și coordonează activitate secretariatelor pilot,

alcătuite din specialiști ai țărilor membre însărcinați cu elaborarea

recomandărilor O.I.M.L. Câteva secretariate pilot sunt:

- Terminologie;

- Metrologie legală. Generalități;

- Măsurarea lungimii, ariei, unghiului;

- Măsurări asupra gazelor;

- Măsurarea masei;

- Greutăți;

- Acustică și vibrații;

- Optică;

- Radiații ionizante;

- Măsurarea poluării.

16

In cadrul O.I.M.L. au fost elaborate Documente Internaționale, de

mare utilitate pentru organizarea activităților de metrologie în țările

membre. Ele se referă la subiecte cum ar fi:

- legea metrologiei (model care poate fi adaptat fiecărei țări);

- calificarea legală a mijloacelor de măsurare;

- principii de întocmire a schemelor de transmitere a unităților de

măsură;

- documentația pentru etalonare;

- principii de alegere, recunoaștere oficială, utilizare și conservare a

etaloanelor.

Organizația Internațională de Standardizare (ISO) ale cărei

baze datează din 1926, utilizează metrologia în standardele

sale, în legătură cu probleme de interschimbabilitate, stabilirea

toleranțelor, încercări mecanice, analize chimice, măsurări

asupra fluidelor etc.

17

Dintre numeroase comitete tehnice, ale I.S.O. următoarele sunt în

mod deosebit angajate în activități legate de metrologie:

- Toleranțe și ajustaje;

- Mărimi, unități unități, simboluri, factori și tabele de conversiune;

- Măsurarea debitului fluidelor în conducte închise;

- Metrologia și proprietățile suprafețelor;

- Orologerie;

- Incinte și condiții de încercare;

- Încercări mecanice ale metalelor;

-Optică și instrumente optice.

În cadrul I.S.O. există un grup special de metrologie creat în 1977.

El are ca sarcină evaluarea cerințelor, planificarea și coordonarea

aspectelor metrologice ale lucrărilor I.S.O. În aceste activități

I.S.O. colaborează cu O.I.M.L. și C.E.I. (Comisia

Electrotehnică Internațională).

18

Confederația Internațională de Măsurări (I.M.E.K.O.) este o

organizație internațională neguvernamentală, înființată în

1958, cu scopul de a organiza congrese internaționale,

simpozioane cu diferite tematici și alte manifestări în domeniul

măsurărilor. Ulterior activitatea I.M.E.K.O. s-a amplificat și

diversificat, incluzând diferite forme de informare reciprocă,

schimb de idei, publicații în probleme moderne ale măsurărilor.

În cadrul I.M.E.K.O. activează comitete tehnice pe probleme

specifice cum sunt:

- Învățământul superior;

- Măsurarea forței și a masei;

- Măsurarea mărimilor electrice;

- Măsurarea durității;

- Teoria măsurării;

- Metrologie;

- Diagnoză tehnică;

19

1.5 Organizarea activității de metrologie în România

Prima încercare de introducere în Principatele Române a

sistemului metric s-a făcut în 1835, dar fără rezultat. După

unirea principatelor, în 1864 a fost votată „Legea pentru

adoptarea sistemului metric de măsuri și greutăți în România”.

În 1883 România devine membră a Convenției Metrului și

creează „Serviciul Central de măsuri și greutăți” însărcinat cu

păstrarea și compararea etaloanelor, asigurarea uniformității

măsurilor și aparatelor de măsură întrebuințate în comerț și

aplicarea legii, regulamentelor și deciziilor referitoare la

măsuri și greutăți.

În 1921 prin înființarea „Direcției Generale a Măsurilor și

Greutăților” verificarea aparatelor de măsurat uzuale din

comerț a fost trecută exclusiv în sarcina statului. În perioada

interbelică activitatea de metrologie a fost în general limitată la

mijloacele de măsurare folosite în tranzacțiile comerciale.

20

În 1951 a fost înființat Institutul de metrologie (astăzi Institutul

Național de Metrologie – I.N.M.).

România este membru fondator al O.I.M.L. (1956).

Din 1970 activitatea de metrologie pe plan național a fost

coordonată de Inspecția Metrologiei de Stat din cadrul

Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calității

Produselor (I.G.S.C.C.P.).

În 1992 printr-o hotărâre de guvern se desființează I.G.S.C.C.P.,

activitatea din domeniul metrologiei reglementându-se astfel:

- se înființează Biroul Român de Metrologie Legală (B.R.M.L.)

care se ocupă de toate problemele legale de metrologie;

-se înființează Institutul Național de Metrologie (I.N.M.), care

coordonează aspectele tehnice în domeniul metrologiei.

În 1994 amintita hotărâre de guvern, prin aprobarea

parlamentului devine lege, care prevede:

- în România, în toate domeniile de activitate se aplică Sistemul

Internațional de Unități de Măsură (S.I.);

21

- referință unică în România este Sistemul Internațional de

Etalonare;

- pentru protecția consumatorului împotriva unor măsuri

incorecte sunt supuse măsurărilor metrologice ale statului,

mijloacele de măsură ce intervin în:

- tranzacții comerciale;

- trafic de bunuri;

- fabricarea medicamentelor;

- operațiuni fiscale și poștale;

- mijloacele metrologice din întreprinderi nu mai sunt supuse

controlului metrologic al statului;

-aspectul legal al activității metrologice îi revine B.R.M.L. iar

activitatea de bază îi revine I.N.M.

Norme în domeniul metrologiei:

- S.R. 13251-96, Vocabular internațional de termeni fundamentali

și generali în metrologie;

- S.R. EN 30.012-1, Condiții de asigurare a calității pentru

echipamente de măsurare.

VA MULTUMESC PENTRU ATENTIE!!!

22