campania armatei romÂne din anul 1916smap.mapn.ro/gmr/ultimul_nr/giurca-p.124-147.pdfdivisions,...

124

G#ndirea militar` rom#neasc` ~ 2/2016

ngajarea României în Primul R`zboiMondial a fost rezultatul unui demerspolitic [i militar care a avut ca moment

CAMPANIA ARMATEI ROMÂNECAMPANIA ARMATEI ROMÂNECAMPANIA ARMATEI ROMÂNECAMPANIA ARMATEI ROMÂNECAMPANIA ARMATEI ROMÂNEDIN ANUL 1916DIN ANUL 1916DIN ANUL 1916DIN ANUL 1916DIN ANUL 1916

– decizii controversate– decizii controversate– decizii controversate– decizii controversate– decizii controversateîn prima lun` de r`zboi –în prima lun` de r`zboi –în prima lun` de r`zboi –în prima lun` de r`zboi –în prima lun` de r`zboi –

Colonel (r.) dr. Ion GIURC~

decisiv semnarea, la 4/17 august 1916, a conven]iilorpolitice [i militare cu statele Antantei, documentecare, prin prevederile lor, d`deau speran]ac` vor asigura condi]iile desf`[ur`rii cu succesa opera]iilor militare prev`zute în planul de campanie,cunoscut sub denumirea de Ipoteza Z, un proiectde opera]ii mai vechi, actualizat în vara anului 1916,pe m`sur` ce se concret izau problemelede colaborare [i cooperare militar` cu Rusiaîn ceea ce prive[te ac]iunile din Dobrogea, cu Anglia[i Fran]a referitoare la cele ale corpului expedi]ionarde la Salonic. Prin planul de campanie finalizat[i pus în aplicare în vara anului 1916 se prevedeac` scopul general al r`zboiului la care urmas` particip`m era „realizarea idealului nostru na]ional,adic` întregirea neamului. Cucerirea teritoriilorlocuite de Români, ce se g`sesc ast`zi înglobateîn monarhia Austro-Ungar`, trebuie s` fie fructul

Colonel (r.) dr. Ion Giurc` – profesor asociat la Universitatea Na]ional` de Ap`rare „Carol I”, Bucure[ti.

The Romanian Armed Forcespainful defeat in the 1916 Campaignwas rooted in the decision taken in Peri[,on 2/15 September 1916. However,the Romanian soldier bravery, heroism,and spirit of self-sacrifice, the firmnessof some commanders of regiments,divisions, army corps, and armed forces,of the staff officers, as well as the materialand mili tary support providedb y t h e a l l i e s , a l l c on t r i bu t edto the stabilisation of the situationon the Romanian front in December 1916.Most of the armed forces wereconcentrated in Moldova, wherethe difficult process of reorganisationhad to start. According to the author,in Peri[ there were not discussed aspectsof military command but of politicaland military decision. Morally,the Prime Minister of Romaniahad the obligation and the necessarylevers to impose his point of view.

Keywords: offensive; Bulgaria;command structures; campaign plan;Turtucaia

A

Pagini de istorie militar`

125

r`zboiului. Pentru atingerea acestui scop, majoritatea for]elor noastre, Armata I, II[i de Nord, vor opera în Transilvania, Banat [i Ungaria, atacând în direc]ia general`Budapesta. Armata de Sud (a III-a) va asigura libertatea de ac]iune a grosuluifor]elor, ap`rând teritoriul na]ional [i respingând atacurile pe care le-ar întreprindeBulgarii dinspre Sud”1.

Analiza campaniei armatei române din anul 1916, realiz`rile [i e[ecurileîn opera]iile [i luptele desf`[urate, trebuie s` aib` la baz` scopul politic [i militaral r`zboiului în care ]ara a fost angajat`, altfel se pleac` de la premisecare pot avea ca efect concluzii [i aprecieri dominate de subiectivism.

Concomitent cu declara]ia de r`zboi transmis` la Viena pe c`i diplomatice,regele Ferdinand I a transmis Proclama]ia c`tre poporul român [i Înaltul Ordinde Zi nr. 1 c`tre armat`, în care se ar`ta: „V-am chemat ca s` purta]i steagurilevoastre peste hotarele unde fra]ii no[tri v` a[teapt` cu ner`bdare [i cu inimaplin` de n`dejde. Umbrele marilor Voievozi, Mihai Viteazul [i {tefan cel Mare,ale c`ror r`m`[i]e zac în p`mântul ce ve]i dezrobi, v` îndeamn` la biruin]`, ca vredniciurma[i ai osta[ilor care au învins la R`zboieni, la C`lug`reni [i la Plevna. Ve]i luptaal`turi de marile na]iuni cu care ne-am unit. O lupt` aprig` v` a[teapt`. Cu b`rb`]ies`-i îndur`m îns` greut`]ile [i, cu ajutorul lui Dumnezeu, izbânda va fi a noastr`.Ar`ta]i-v` deci demni de gloria str`bun`. De-a lungul veacurilor, un neam întregv` va binecuvânta [i sl`vi”2.

Mobilizarea comandamentelorÎn aceea[i zi, în conformitate cu Înaltul Decret nr. 2784, a fost ordonat` mobilizarea

pentru întreaga armat`, cu începere de la ora 12, în noaptea de 14/15 august 1916,ordinea de b`taie fiind cea stabilit` prin planul de mobilizare3. Trecerea armateide la starea de pace la cea de r`zboi este, în general, o activitate [i ac]iune complex`,complicat`, dificil`, mai ales când aceasta trebuie s` se execute concomitentcu desf`[urarea unor opera]ii [i lupte. În situa]ia din vara anului 1916, mobilizareas-a executat în condi]ii specifice, determinate de unele m`suri anterioare de ridicaregradual` a capacit`]ii de ac]iune a unor unit`]i [i mari unit`]i, constituite în grupuride acoperire, care au primit misiuni ofensive în Transilvania [i de ap`rarepe Dun`re [i în sudul Dobrogei. Grupurile de acoperire care au fost constituitepe direc]ia trec`torilor din Carpa]ii Orientali [i Meridionali (119 batalioane

1 România în r`zboiul mondial 1916-1919, Documente-Anexe, vol. I, Monitorul Oficial [i ImprimeriileStatului, Imprimeria Na]ional`, Bucure[ti, 1934, p. 111.

2 Apud Neculai Moghior, Ion D`nil`, Leonida Moise, Ferdinand I, cuvânt pentru întregirea neamuluiromânesc, Editura Metropol, Bucure[ti, 1994, p. 35.

3 Monitorul Oficial, nr. 107 din 14 august 1916, p. 5401.

126


[i 77 de baterii cu un efectiv de 135 000 de oameni) reprezentau 1/3 din efectiveleprev`zute în planul de mobilizare al unit`]ilor [i marilor unit`]i care trebuiaus` treac` la ofensiv` în Transilvania, în timp ce, în sud, se aflau în dispozitiv,la începutul lunii august 1916, 31 de batalioane, 10 escadroane [i 25 de baterii,cu un efectiv de aproximativ 40 000 de oameni. Specific pentru partea de suda ]`rii, având în vedere prezen]a Armatei 3 bulgare în apropierea frontiereiDobrogei, în primele zile ale lunii august 1916 au fost mobilizate în secret diviziile17 [i 9 infanterie, care erau destinate ap`r`rii capetelor de pod Turtucaia [i Silistra.

Dac`, în privin]a mobiliz`rii unit`]ilor [i marilor unit`]i, activit`]iles-au desf`[urat conform planurilor elaborate, resursele umane [i materialefiind primite în timpul stabilit, în raioanele prev`zute sau nou fixate, este necesara fi adus în aten]ie modul în care s-au desf`[urat aceste ac]iuni în cazulMarelui Cartier General, al comandamentelor de armat`, corp de armat` [i divizie.

Mobilizarea acestor structuri concomitent cu cea a întregii armate,în condi]iile trecerii la ofensiv` în Transilvania [i a previzibilului atac din parteaPuterilor Centrale de pe teritoriului Bulgariei, a fost o eroare care nu trebuie trecut`cu vederea atunci când se analizeaz` opera]iile [i luptele armatei româneîn prima lun` de r`zboi.

Mobilizarea Marelui Cartier General, care era „organul de concep]ie[i conducere a opera]iilor [i depindea direct [i imediat de Comandamentul de C`petenieal armatei române de opera]ii”4, s-a executat în conformitate cu prevederiledin Instruc]iunile asupra mobiliz`rii Marelui Cartier General al Armatei5,care prevedeau constituirea structurii de conducere la nivel strategic (partea activ`[i partea sedentar`), precum [i a comandamentelor de armat`.

Durata mobiliz`rii Marelui Cartier General era de 10 zile, foarte multdac` avem în vedere ritmul ac]iunilor militare la nivelul Primului R`zboiMondial, necesitatea conducerii opera]iilor ofensive începute în noapteade 14/15-27/28 august 1916, ca [i a celor de ap`rare odat` cu ofensiva declan[at`în sudul Dobrogei de c`tre Armata 3 bulgar` în noaptea de 18/19 august-31 august/1 septembrie 1919, de[i E[alonul I (sec]iile opera]ii, transporturi [i adjutantur`,serviciile cartierului [i telegrafo-po[tal) fusese mobilizat în seara zilei de 15/28 august[i instalat la Peri[, în localul Administra]iei Domeniilor Coroanei. E[alonul IIal Marelui Cartier General a terminat mobilizarea la 25 august/6 septembrie 1916,fapt ce a îngreunat planificarea [i desf`[urarea unor opera]iuni care nu fuseser`prev`zute în planul de campanie. Situa]ia din august 1916 demonstreaz`c` aceast` structur` de conducere trebuia mobilizat` în secret, iar la data declar`rii

4 Arhivele Militare Române (AMR), fond Marele Stat Major, dosar nr. 1041, f. 239.5 Idem, fond Marele Stat Major-Sec]ia 3 opera]ii, dosar nr. 471, f. 116-120.


127

st`rii de r`zboi s` fi fost cu toate elementele dislocate în locurile stabilite[i cu leg`turile realizate, ceea ce ar fi asigurat o îndeplinire mai bun` a sarcinilorrezultate din desf`[urarea opera]iilor militare. Mobilizarea în secret a Marelui CartierGeneral impunea aceea[i ac]iune [i pentru subunit`]ile de telefonie, telegrafie[i radio, aflate în compunerea Batalionului de specialit`]i, care deserveauaceast` structur`.

Aprecierea este valabil` [i pentru cazul comandamentelor de armat`,structur` nou` în organismul militar românesc, care aveau ca termen de mobilizare6 zile. Mobilizarea comandamentelor de armat` la Bucure[ti (armatele 1, 2, 3)[i Bac`u (Armata de Nord) s-a executat cu o nepermis` întârziere, în condi]iileîn care acestea trebuiau s` conduc` opera]iile militare din momentul transmiteriiordinului de trecere la ofensiv` în Transilvania.

Structura relativ simpl` a comandamentului de armat` (comandant, serviciulde stat major-[eful de stat major, sub[eful de stat major, birou opera]ii-informa]ii,birou comunica]ii, birou adjutantur`, servicii-armament [i muni]ii, intenden]`,sanitar, telegrafo-po[tal, cartierului), num`rul redus al personalului, materialelor[i mijloacelor de transport, impuneau ca termenul de mobilizare s` aib` un timp scurt,iar prin planul de campanie s` fie stabilit primul loc de dislocare a cartierelor generale.Lucrurile, a[a cum au fost prev`zute, au stat cum nu se putea mai r`u. La data puneriiîn aplicare a planului de mobilizare, încadrarea comandamentelor nu era stabilit`,astfel c` abia în seara zilei de 15/28 august a fost definitivat` ordinea de b`taiea armatei, care includea [i numirea în func]ie de comand` sau în statele majorea unor generali [i ofi]eri. A mai fost necesar un timp, considerat lung pentru situa]iade atunci, pentru emiterea [i transmiterea ordinelor c`tre cei viza]i. Cel mai grava fost c` ordinea de b`taie stabilit` a avut urmare mutarea pe alte func]iia unui num`r mare de generali [i ofi]eri, în momentul în care se executa mobilizareaarmatei [i începuser` primele opera]ii militare. Asupra acestui aspect, peste ani,generalul Radu R. Rosetti avea s` scrie despre consecin]ele unor asemenea decizii:„Este p`cat c` necontenitele schimb`ri ce s-au f`cut în personalul comandan]ilorde regimente [i de divizii au avut drept urmare c`, în clipa începerii ostilit`]ilor,aproape niciun [ef dintre cei care construiser` fortifica]iile din diferite sectoare[i cuno[teau bine topografia locului s` nu se mai afle în sectorul respectiv. A[a, de pild`,generalul Gheorghe V`leanu, care lucrase în Valea Dun`rii, avea la mobilizareun comandament în regiunea Bucure[tilor, generalul I. Dragalina, din valea Prahovei,se afla mutat la Turnu Severin; iar generalul Paraschiv Vasilescu, care construiseun admirabil câmp înt`rit în regiunea Bran, fusese mutat în Moldova. Aceste mut`riau avut dou` urm`ri rele. Cea dintâi a fost c` noii comandan]i ai grupelorde acoperire nu cuno[teau a[a bine ca predecesorii lor topografia sectorului

128


[i au dibuit [i înaintat prea încet atunci când au primit ordinul de a trece grani]aîn noaptea de 14/15 august 1916. Cea de a doua c`, la retragerea din Transilvania,comandan]ii unor divizii (cazul Câmpulung), necunoscând a[ezarea fortifica]iilorf`cute în anii 1915-1916, nu le-au folosit”6.

Numirea în func]ie a comandan]ilor de armat` s-a f`cut târziu, iar prezentareala cartierele generale, luarea comenzii [i edificarea asupra situa]iei s-au produsla câteva zile dup` intrarea în r`zboi. Cazul Armatei 2, a generalului Alexandru Averescu,este cunoscut [i prezentat chiar în memoriile sale. În[tiin]at despre numireaîn func]ie la 17/30 august 1916, acesta trebuia s` ia comanda trupelor a doua zi,dar, având în vedere c` mobilizarea comandamentului era prev`zut`pentru 20 august/2 septembrie, conform propriei m`rturisiri, „Nu am plecatdin Craiova decât când am [tiut c` cel pu]in o parte din cartierul general al armateimele poate fi în stare s` func]ioneze”7. Dovad` c` a fost fie un act de indisciplin`,fie unul de comoditate sau preocupare pentru rezolvarea unor probleme personale[i, apoi, a celor de interes major pentru desf`[urarea opera]iilor militare.

Cel numit comandant al Armatei 2 a ajuns la Ploie[ti, locul stabilitpentru dispunerea cartierului general, în ziua de 21 august/3 septembrie,unde l-a întâlnit pe generalul Dimitrie Cotescu, nou numit comandantal Corpului 2 armat`, care nu cuno[tea nimic despre situa]ia trupelor din subordine,urmând s` plece la Sinaia, unde era cartierul marii sale unit`]i. Abia pe 22 august/4 septembrie 1916, generalul Alexandru Averescu a luat, practic, comandaArmatei 2 [i a organizat activitatea comandamentului.

Dup` dou` zile de exercitare efectiv` a comenzii la Armata 2, a fost chematla Marele Cartier General [i numit comandantul Armatei 3, unde înfrângereade la Turtucaia generase mare îngrijorare în lumea politic` [i militar`.Generalul Alexandru Averescu îl schimba din func]ie pe generalul Mihai Aslan,ajuns pe o pozi]ie înalt` în ierarhia militar` f`r` a fi absolvent al {colii Superioarede R`zboi, locul s`u la comanda Armatei 2 fiind luat de c`tre generalulGrigore Cr`iniceanu, chemat în rândul cadrelor active dup` ce, în anul 1913,fusese trecut în rezerv`. Mai mult, odat` cu mutarea la comanda Armatei 3,generalul Alexandru Averescu cere [i i se aprob` ca generalul Constantin Cristescus` fie numit [ef de stat major la aceast` structur`, iar generalul Gheorghe M`rd`rescueste trimis pe aceea[i func]ie la Armata 2. Prin urmare, o schimbare complet`de comand` la armatele 2 [i 3, unde comandan]ii [i [efii de stat major nu cuno[teaudecât par]ial situa]ia trupelor pe care le luau în subordine, nu cuno[teau în detaliu

6 General Radu R. Rosetti, M`rturisiri (1914-1919), Editura Modelism, Bucure[ti, 1997, p. 69.7 Mare[al Alexandru Averescu, Noti]e zilnice din r`zboi, vol. 2, Editura Militar`, Bucure[ti, 1992, p. 11.


129

terenul, nu erau lega]i suflete[te de structurile pe care urmau s` le conduc`.Este unul dintre multele exemple negative în privin]a numirilor pe func]iide mare responsabilitate a unor ofi]eri superiori [i generali.

A existat [i un caz foarte bine gestionat, cel de la Armata de Nord.Înc` din perioada neutralit`]ii, generalul Constantin Prezan, comandantal Corpului 4 de la Ia[i, a luat decizia instal`rii cartierului sù general la Bacù,pentru a fi mai aproape de trupele care se constituiser` în grupuri de acoperireîn trec`torile din Carpa]ii Orientali. {i-a constituit echipa de conducereavându-l ca [ef de stat major pe colonelul Iacob Zadik, începând cu datade 1/14 octombrie 1914, iar ca [ef al biroului opera]ii pe c`pitanul Ion Antonescu,începând din ziua de 1/14 aprilie 1915. Ace[tia au r`mas pe acelea[i func]ii[i dup` constituirea Armatei de Nord. Situa]ia de la aceast` armat` poate fi consideratùn model de rezolvare a unei probleme de comandament la intrarea în r`zboi,astfel putând fi explicate [i succesele acestei structuri în toamna anului 1916,atât în faza ofensiv`, cât [i în cea defensiv` a campaniei.

Istoricii campaniei din anul 1916 au scos în eviden]` erorile de concep]ie[i execu]ie în privin]a trecerii armatei de la starea de pace la cea de r`zboi.Analizând modul de încadrare a func]iilor în cadrul comandamentelor de armat`,generalul G.A. Dabija ar`ta c` „singurul care era la locul lui era comandantulArmatei de Nord, iar acela a c`rui situa]ie era cea mai critic`, era comandantulArmatei a 3-a”8.

Realist, bun teoretician, având experien]a r`zboiului, generalul G.A. Dabijaconsidera, corect, c` „Cea mai bun` organizare este aceea în care trecereade pe piciorul de pace pe cel de r`zboiu se face f`r` sguduiri, f`r` schimb`ri mari.Numai acela care a preg`tit armata în timp de pace, prin urmare care o cunoa[te,va putea s` o comande, s` o conduc` bine la r`zboiu. Acest principiu a fost neglijatde c`tre organizator”9.

Pledoaria generalului G.A. Dabija, f`r` a absolutiza, era pentru asigurareacontinuit`]ii comenzii din timp de pace, ar`tând locul [i rolul comandan]ilorîn asigurarea unei bune st`ri morale a unit`]ilor: „Trecerea pe piciorul de r`zboiui-ar fi g`sit în mijlocul propriilor lor unit`]i, a[a c` nu s-ar fi rupt, odat` cu sunareamobiliz`rii, acele leg`turi suflete[ti, intangibile, dar c`rora nu îndr`znims` nu le acord`m locul cel mai de cinste în via]a întregului organism militar[i, mai este ceva de adùgat, c`, dac` punctul acesta de vedere ar fi fost [i acelaal organizatorului [i dac` acesta l-ar fi aplicat din vreme, adic`, dac` viitorii comandan]i

8 Generalul G.A. Dabija, Armata român` în r`zboiul mondial 1916-1918, vol. I, Editura I.G. Hertz,Bucure[ti, p. 161.

9 Ibidem.

130


de armat` ar fi primit aceast` investitur` cu cel pu]in câteva luni înainte,ar fi avut tot timpul ca s` se arate, discret desigur, dar s` se arate unit`]ilorlor [i sub aceast` ipostaz` [i nu s-ar mai fi întâmplat ciud`]enia ca unui viitorcomandant de armat` s` nu i se permit`, nici cu câteva zile înaintea r`zboiului,vizitarea unui punct înt`rit, pe care avea s`-l apere în r`zboi, pentru c`,prin aceast` vizit`, s-ar fi jignit comandantul de corp de armat` pe teritoriulc`ruia se g`sea acel punct”10.

A[adar, concep]ia execut`rii mobiliz`rii a fost par]ial în dezacord cu proiectulde opera]iuni care a fost pus în aplicare, eviden]iind c` între structurile Marelui StatMajor nu a fost o colaborare [i o cooperare care s` asigure o concep]ie unitar`,sub toate aspectele, în privin]a modului de angajare a armatei în opera]iile militare.Rezultatul a fost vizibil în doar câteva zile.

Pierderea ini]iativei strategiceÎn noaptea de 14/15-27/28 august 1916, în conformitate cu prevederile

Directivei nr. 1 pentru punerea în aplicare a planului de campanie, cele 18 grupuride acoperire constituite de-a lungul frontierei din Carpa]ii Orientali [i Meridionaliau trecut la ofensiv` în lungul trec`torilor care asigurau o p`trundere rapid`în depresiunile Bilbor, Gurghiului, Ciucului, Bra[ovului, Sibiului [i Ha]egului,unde trebuia s` aib` loc concentrarea marilor unit`]i mobilizate, apoi, din aceste zone,s` treac` la ofensiv` pe direc]iile stabilite. În partea de sud a ]`rii, Armata 3avea o misiune care „prezint` o mare importan]`, c`ci, pe lâng` ap`rarea teritoriuluina]ional, opera]iunile Armatei a III-a vor ajuta în mod indirect [i armatelece vor opera în Transilvania, acoperindu-le spatele [i comunica]iile cu ]ara”11.

Cu toate dificult`]ile inerente oric`rui început, unit`]ile [i marile unit`]i destinates` ac]ioneze în Transilvania [i-au îndeplinit cea mai mare parte a misiunilorstabilite, au dezvoltat ofensiva în teritoriul ap`rat de inamic [i au ocupat succesivaliniamente care constituiau o bun` baz` de plecare la ofensiv` sau, la nevoie,de trecere la ap`rare.

Trecerea Armatei 3 bulgare la ofensiv` în sudul Dobrogei, cu concentrareaefortului asupra capului de pod de la Turtucaia, s-a soldat cu o categoric` înfrângerea trupelor noastre, care a generat o mare îngrijorare la Bucure[ti [i la Marele CartierGeneral român*. Începând cu 24 august/6 septembrie 1916, ziua în care capul

10 Ibidem, p. 162.11 Apud România în r`zboiul mondial 1916-1919. Documente-anexe, vol. 1, op. cit., p. 514. * B`t`lia de la Turtucaia [i opera]iile militare din Dobrogea în anul 1916 au f`cut obiectul a numeroase

lucr`ri [i studii în perioada Primului R`zboi Mondial, în perioada interbelic` [i în ultimii ani. Consider`mca cele mai pertinente [i obiective referirile din: România în R`zboiul Mondial 1916-1919, vol. 1,Imprimeriile Na]ionale, Bucure[ti, 1934, Capitolul VII, pp. 409-672; Generalul G.A. Dabija,Armata român` în r`zboiul mondial 1916-1918, vol. I, Editura I.G. Hertz, Bucure[ti, f.a., pp. 165-459.


131

de pod Turtucaia a fost pierdut, odat` cu aproape întreaga Divizie 17 infanterie,problema desf`[ur`rii opera]iilor [i luptelor, în conformitate cu planul de campaniepus în aplicare, a devenit incert`.

Ofensiva viguroas` a Armatei 3 bulgare a impus m`suri urgente atât în privin]aînt`ririi Armatei 3 române, cât [i în aceea a ob]inerii sprijinului din partea alia]ilor,în special a armatei ruse.

O prim` m`sur` a fost înlocuirea de la comanda Armatei 3 a generaluluiMihai Aslan [i numirea în aceast` func]ie a generalului Alexandru Averescu,la 25 august/7 septembrie, context în care, într-o discu]ie cu generalulDumitru Il iescu [i regele Ferdinand I, acesta [i -a exprimat p`rereac`, „atât cât mai avem trupe în Dobrogea în stare a lupta, o asemenea întreprinderea bulgarilor (de a trece Dun`rea [i a înainta spre Bucure[ti, n.a.) mi se pare pu]in probabil`[i în orice caz foarte riscat` [i deci mai pu]in periculoas` pentru noi”12.

Totodat`, în z iua cucerir i i Turtucaiei de c`tre trupele bulgare,regele Ferdinand I a transmis împ`ratului Nicolae al II-lea, prin generalulConstantin Coand`, o telegram` în care ar`ta: „Eu m-am angajat cu toate for]elemele împotriva inamicilor Antantei, sub promisiunea c` voi fi sus]inut pe toate fronturile.Sunt atacat în Dobrogea de c`tre for]e foarte importante de artilerie superioare mie[i sunt aproape sigur c` acestea sunt de a fi considerabil înt`rite [i c`, în consecin]`,bulgarii sunt dispu[i la nevoie s` sacrifice ceva pe frontul lor de Sud. Cer Majest`]ii Voastres` m` sus]in` pe frontul transdanubian [i a provoca ofensive pe celelalte fronturi,cum a fost convenit, în scopul de a u[ura presiunea la care sunt supus”13.

Telegrama din 24 august/6 septembrie 1916, semnat ̀de c`tre regele Ferdinand I,a marcat începutul unei ample coresponden]e a autorit`]ilor politice [i militareromâne cu cele ruse pe tema situa]iei de pe frontul român, în general,de pe cel din Dobrogea, în special. A doua zi, generalul Mihail Vasilievici Alekseev,[eful Marelui Cartier General rus, a transmis p`r]ii române, prin colonelul A. Tatarinov,un mesaj de lini[te [i calm, subliniind c` înfrângerea de la Turtucaia nu constituiaun pericol grav pentru situa]ia general` de pe frontul român. Marele CartierGeneral român era aten]ionat asupra faptului c` „poate va fi chiar necesar` schimbareavremelnic` a planului de ac]iune în vigoare”14, fiindu-i sugerat` ideea de a fi concentrateîn zona Silistra unit`]i [i mari unit`]i de la armatele din Transilvania, constituindu-se,astfel, o grupare de for]e cu care, mai târziu, s` se treac` la ofensiv`împotriva bulgarilor. În asemenea condi]ii, apreciindu-se c` inamicul nu va puteaconcentra for]e puternice în timp scurt cu care s` atace trupele române

12 Mare[al Alexandru Averescu, Noti]e zilnice din r`zboi, vol. 2, op. cit., p. 17.13 AMR, fond 949/1916, dosar nr. 719, f. 6.14 Apud România în r`zboiul mondial, 1916-1919, vol. II, Monitorul Oficial [i Imprimeriile Statului,

Imprimeria Na]ional`, Bucure[ti, 1936, p. 9.

132


în Transilvania, se cerea adoptarea unor m`suri de trecere la ap`rare pe un aliniamentfavorabil. Mai mult, se sugera ca, în perspectiva relu`rii ofensivei în Transilvania,centrul de greutate al opera]iilor militare s` fie mutat spre nord, în vedereaunei cooper`ri strânse între trupele ruse [i române, pentru cucerirea aliniamentuluiSighet-Sibiu. Era cât se poate de clar c`, din punctul de vedere al Marelui CartierGeneral rus, situa]ia din Dobrogea trebuia rezolvat` at#t cu for]e ale armatei române[i ruse existente, cât [i transferate de la cele trei armate din Ardeal, iar ofensivaîn Transilvania reluat` prin concentrarea eforturilor trupelor ruse [i românespre Poarta Some[ului, fiind dat de în]eles c` nu exista posibilitatea trimiteriide noi trupe ruse în spa]iul dintre Dun`re [i Mare, a[a cum se doreade c`tre partea român`.

Prin telegrama transmis` la Peri[, generalul M.V. Alekseev atr`gea aten]iaasupra imposibilit`]ii ca for]ele de la Salonic, din subordinea generaluluiMaurice Sarrail, s` poat` influen]a ac]iunile trupelor bulgare la Dun`re, înt`rindcerin]a sa de constituire a unei grup`ri de for]e române în zona Silistra: „Repet:concentrarea în aceast` zon` de for]e puternice (un grup de izbire), din trupelecapabile s` execute o manevr`, este solu]ia imperios dictat` de împrejur`ri”15.

A doua zi, generalul Constantin Coand` transmitea la Marele Cartier Generalromân un raport referitor la discu]iile pe care le avusese cu generalul M.V. Alekseev,din care rezult` o alt` variant` de ac]iune în Transilvania: „Dup` mine, ar trebuia se lua câte o divizie, unitate activ`, de la Armatele I-a [i de Nord [i dou` diviziide la Armata II-a, care, concentrate cu trupele din Dobrogea, dau opt divizii,pentru manevra în zona Silistra, Dobrici. A se men]ine ofensiva în Transilvania,austriecii nefiind concentra]i, lucru ce n-ar avea loc decât în 2-3 s`pt`mâni;se va vedea atunci ce trebuie f`cut. Ofensiva în Transilvania se va continua pe frontulDorna Vatra-Bra[ov cu Armata de Nord. O parte din Armata II-a va putea ajutaofensiva Armatei I-a, acoperind trecerile [i comunica]iile spre Olt”16.

Mesajul [efului Marelui Cartier General rus era unul de lini[te [i încredere,promova ideea unui atac în Dobrogea asupra trupelor bulgare, în condi]iileîn care, se aprecia, „Trecerile de la Silistra [i Cernavod` fac posibil` manevra.Odat` concentrate 8 divizii în Dobrogea, în zece zile se poate acoperi tot [i lua ofensiva.Trupele în a[teptare s` se fortifice [i ofensiva se va lua cu cele 8 divizii”17.Pân` la 2/15 septembrie 1916, intensa coresponden]` a autorit`]ilor românecu cele ruse18 a fost axat` pe cererile p`r]ii române ca pe frontul din Dobrogea

15 Ibidem, p. 10.16 AMR, fond 949/1916, dosar nr. 716, f. 2.17 România în r`zboiul mondial 1916-1919, vol. II, op. cit., p. 10.18 Pe larg în Vasile Popa, Misiunea generalului Coand` la Stavka (1916-1917), Editura Militar`,

Bucure[ti, 2010, pp. 132-143.


133

s` fie trimise trupe ruse, pentru restabilirea situa]iei din aceast` parte a ]`rii,astfel încât s` se poat` continua ofensiva în Transilvania. R`spunsul p`r]ii ruseera unul binevoitor, de încurajare, promitea trimiterea unei divizii în timpcât mai scurt posibil, con]inea explica]ii asupra imposibilit`]ii de a scoate for]ede pe frontul din Gali]ia, unde era prev`zut s` se declan[eze o mare ofensiv`.

Discu]iile avute de c`tre generalul Constantin Coand` cu reprezentan]imilitari ai Rusiei [i Fran]ei l-au dus la concluzia, transmis` la 27 august/9 septembrie lui I.I.C. Br`tianu: „Cred c` nu trebuie s` se pun` baz` momentandecât pe propriile for]e”19.

La 30 august/12 septembrie 1916, ajungea la Peri[ o telegram` a generaluluiJosef Joffre, al c`rei con]inut fusese conceput la 27 august/9 septembrie,prin care p`r]ii române îi era adus la cuno[tin]` c` „Armata de Orient, care execut`actualmente concentr`rile necesare, va lua f`r` întârziere o ofensiv` viguroas`contra bulgarilor. Ar fi totu[i o gre[eal` a se crede c` aceste atacuri vor avea neap`ratrezultatul de a mic[ora for]ele bulgare concentrate în valea Dun`rii sau chiarde a împiedica pe bulgari s` ridice câteva din trupele de la frontiera greac`,dac` ei au hot`rât s` înfrunte orice risc pe acest front. Singurul mijloc de a acoperifrontiera de Sud a României pare a fi de a concentra, cât mai repede, majoritateafor]elor frontului de Sud, pentru a lua o viguroas` ofensiv` asupra diviziilor bulgare,înc` pu]ine la num`r. Ofensivele concordante ale Armatei de la Salonic [i ale for]elorruso-române vor lipsi pe inamic de libertatea sa de ac]iune [i vor asigura succesul.Nu încetez de a anima în acela[i sens pe generalul comandant al Armatei de Orient”20.Ideea avea s` fie reluat` dou` zile mai târziu, când la Peri[ sosea o alt` telegram`a generalului Joseph Joffre, care îi cerea imperativ Marelui Cartier Generalromân rezolvarea situa]iei din Dobrogea, subliniind c`: „În împrejur`rile actuale,este o necesitate pentru armata român` de a-[i consolida situa]ia în Dobrogea.Pentru a atinge acest rezultat, pare necesar de a concentra cât mai repede posibilpe ]`rmul drept al Dun`rii unit`]i puternice în num`r suficient, pentru a se ob]inedeodat` o superioritate numeric` incontestabil`. Înt`rirea trupelor române în Dobrogeava avea poate ca rezultat o încetineal` momentan` a ofensivelor în Transilvania,dar planul ini]ial va trebui, dup` p`rerea mea, s` fie reluat cu toat` intensitatea,de îndat` ce situa]ia va fi restabilit` în Dobrogea”21.

Înaintarea trupelor Puterilor Centrale în Bulgaria era îngrijor`toarepentru Marele Cartier General român, iar mesajul transmis de c`tre generalulConstantin Coand` edificator pentru a se adopta m`suri imediate, astfel c`, în condi]iile

19 AMR, fond 949/1916, dosar nr. 716, f. 9.20 România în r`zboiul mondial 1916-1919, vol. II, op. cit., p. 8.21 Ibidem.

134


scoaterii unor for]e din compunerea armatelor din Transilvania, la 27 august/9 septembriea fost transmis Ordinul de opera]iuni nr. 451, în care se preciza: „Situa]ia pe frontulde Sud devenind serioas` în urma c`derii Turtucaiei [i a înt`ririlor primite de inamic,ofensiva general` în Transilvania se amân` deocamdat`, pân` la noi dispozi]iuni”22.

Învestit cu responsabilitatea solu]ion`rii situa]iei din Dobrogea, la 28 august/10 septembrie 1916, generalul Alexandru Averescu a înaintat un memoriucomandamentului de c`petenie, în care se ar`ta c` „Armata român`, fiind chemat`a lupta pe dou` fronturi, trebuie s` adopte forma defensiv` pe unul din ele[i s` întreprind`, în cel mai scurt timp, o ac]iune ofensiv` energic` [i viguroas`pe cel`lalt front. Frontul ales pentru atitudinea defensiv` este cel de la Nord”23.În memoriu erau prezentate argumentele pentru trecerea la ap`rare în Transilvania[i la ofensiv` pe frontul de sud, astfel c`: „Fixa]i asupra atitudinii pe cele dou` frontiere,este necesar a se lua m`suri în consecin]`, în perfect` ordine, dar, în acela[i timp,foarte repede: c`ci reu[ita planului ce se va adapta va depinde, în foarte mare parte,de promptitudinea cu care va fi îndrumat. Orice întârziere în luarea hot`rârii,precum [i în traducerea ei în fapt, ar putea duce la rezultate negative, poate fatale.Condi]iile în care se g`se[te ast`zi armata îngreuneaz` o ac]iune viguroas` ofensiv`,în orice direc]iune”24.

Punctul de vedere exprimat de c`tre generalul Alexandru Averescuîn memoriul înaintat Marelui Cartier General era în contradic]ie cu cel din ziuade 25 august/7 septembrie, dar poate c` aceasta nu trebuia s` surprind`.Plin de ambi]ii, orgolios, aureolat cu func]ia de [ef al Statului Major Generalal Armatei [i succesul la sud de Dun`re în timpul campaniei din anul 1913,generalul Alexandru Averescu dorea executarea în zona sa de responsabilitatea unei ac]iuni ofensive decisive, cu condi]ia opririi ofensivei din Transilvania,unde trebuia s` se r`mân` cu „strictul necesar pentru a face fa]` situa]iei actualea adversarului asupra c`ruia cu orice pre] s` fim fixate”25.

Evolu]ia situa]iei militare din Dobrogea, mesajele venite de la alia]iiru[i [i francezi, au generat noi îngrijor`ri la Marele Cartier general român,care, imediat, a transmis armatelor din Transilvania „Ordinul de opera]iuni nr. 4”,în care se ar`ta c` ,,Situa]ia de pe frontul de Sud cere ca deocamdat` armatelede pe frontul de Nord [i Nord-Vest s` r`mân` în defensiv`. Pentru ca aceast` defensiv`s` poat` fi cât mai puternic`, este nevoie a se scurta frontul actual [i a se face

22 Apud Generalul G.A. Dabija, Armata român` în r`zboiul mondial (1916-1918), vol. I, op. cit., p. 359.23 Mare[al Alexandru Averescu, op. cit., p. 26.24 Ibidem.25 Ibidem.


135

o mai strâns` leg`tur` între Armatele I-a, a II-a [i de Nord. În acest scop,Armata II-a va înainta [i pune st`pânire pe Valea Oltului [i a Homoroduluiîntre F`g`ra[ [i Homorod Alma[, înt`rindu-se apoi puternic”26.

Raportul generalului Alexandru Averescu, dar [i unele interven]ii [i aprecieriale reprezentan]ilor alia]ilor pe lâng` Marele Cartier General român au determinatconvocarea unui Consiliu de R`zboi pentru ziua de 2/15 septembrie 1916 la Peri[,unde se afla dislocat Marele Cartier General român, la care au participat factoride decizie politic` [i militar` (regele Ferdinand I, prim-ministrul I.I.C. Br`tianu,generalii Dumitru Iliescu, Alexandru Averescu, Ioan Culcer [i Constantin Prezan),în cadrul c`ruia, în urma analizei situa]iei militare, sub influen]a cerin]elor [i sugestiilorvenite de la structurile de conducere de nivel strategic francez [i rus, s-a decisoprirea ofensivei pe frontul din Transilvania (figura 1) , constituireaunei puternice grup`ri de for]e în sudul Munteniei care s` execute o ac]iuneîn „stil mare” la sud de Dun`re, pentru a se înl`tura pericolul dinspre sudprin înfrângerea Armatei 3 bulgare. Consiliul de R`zboi a avut o desf`[urarecomplex`, cu exprimarea unor puncte de vedere contradictorii, în care s-au luatîn considerare opinii exprimate de c`tre alia]i [i generalii români.

La momentul desf`[ur`rii Consiliului de R`zboi, la Marele Cartier Generalfusese elaborat, de c`tre colonelul Ioan R`[canu, [eful Sec]iei opera]ii, un „Memoriuasupra situa]iei de r`zboi [i dispozi]iile ce urmeaz` a se lua la 2 septembrie 1916”27,în care erau prezentate: atitudinea viitoare probabil` a trupelor bulgare în Dobrogea,for]ele puse la dispozi]ia Armatei 3 române, ideea în care s` se desf`[oare lupteleîn Dobrogea în urm`toarele 7-8 zile (defensiv` activ`), cerin]ele de formulatc`tre Marele Cartier General rus, ac]iunile Armatei 3 [i Diviziei de Dun`rela fluviu, concep]ia ac]iunilor viitoare pe frontul din Transilvania [i misiunilearmatelor 1, 2 [i de Nord, situa]ia logistic` a trupelor, m`suri de chemaresub arme a contingentului 1917 [i a dispensa]ilor contingentelor anterioare[i preg`tirea acestora.

Pentru prima data a fost formulat` cerin]a „a se cere ca francezii s` ne trimit`40-50 ofi]eri de trup` (de infanterie, artilerie de câmp [i grea, pionieri), experimenta]iîn practica r`zboiului modern, care s` dirijeze, în aliniamentele ei generale, instruc]iarecru]ilor conform noilor cerin]e ale r`zboiului”28. Nu am identificat date care s` atestec` Memoriul ar fi fost cunoscut de c`tre participan]ii la [edin]`, posibilca doar generalul Dumitru Iliescu [i regele Ferdinand I s` fi cunoscut con]inutul

26 Generalul G.A. Dabija, op. cit., p. 359.27 România în r`zboiul mondial 1916-1919, Documente-anexe, vol. II, op. cit., pp. 3-6.28 Ibidem, p. 5.

136


Surs

a: C

urs d

e is

tori

a ar

tei m

ilita

re, v

ol. I

I, „A

rta

mili

tar`

na]

iona

l` [i

uni

vers

al`

\n e

poca

mod

ern`

”, E

ditu

ra A

cade

mia

Mili

tar`

, Buc

ure[

ti, 1

990,

p. 2

45.

Fig

ura

1:

Ofe

nsiv

a A

rmat

elor

Rom

#ne

\n T

rans

ilva

nia

(15.0

8 –

13.0

9.1

916)


137

acestuia, având în vedere c` erau singurii care luau la cuno[tin]` de documenteleinterne ale Marelui Cartier General.

{edin]a a început cu expunerea situa]iei militare de pe fronturile din Transilvania[i Dobrogea, a continuat cu prezentarea de c`tre generalul Dumitru Iliescua punctelor de vedere ale alia]ilor ru[i [i francezi, urmat` de exprimarea ideilorfa]` de situa]ia creat` de c`tre unii dintre participan]i. Protagoni[tii dezbaterilorau fost generalii Alexandru Averescu [i Constantin Prezan, care au prezentatpuncte de vedere diferite, cu argumente de ordin militar, raportate [i la cooperareacu trupele ruse din Dobrogea, Bucovina [i Gali]ia.

Punctul de vedere exprimat de c`tre generalul Alexandru Averescuera aproape identic cu cel al generalilor Joseph Joffrre [i M.V. Alekseev,astfel c` este greu de apreciat dac` cele propuse erau rezultatul unei analizeproprii sau însu[irea ideilor celor doi. Cert este c` ideea sus]inut` era în avantajulorgoliosului general, care atunci, [i nu numai, a sus]inut c` rezolvarea„problemului strategic” acolo unde el comanda for]e era vital` pentru soarta ]`rii.Cu un discurs mai mult emo]ional decât argumentat din perspectiva viziunii politice[i militare la nivel strategic, generalul Alexandru Averescu a sus]inut cu insisten]`urgen]a unei ac]iuni de amploare pe frontul de Sud, „... prin care s` fie recâ[tigatîntreg teritoriul pierdut, f`când pe inamic s` sufere o înfrângere cel pu]in tot atât de dureroas`ca aceea suferit` de noi la Turtucaia”29.

A[adar, pentru cel care exercita comanda Armatei 3, obiectivul principalera s` înfrâng` gruparea de for]e inamic` din Dobrogea, printr-o ac]iunecare, dac` ar fi reu[it, putea avea un efect moral pozitiv pentru trupeledin acel spa]iu geografic [i pentru bucure[tenii îngrijora]i de o ac]iune a bulgarilorspre Capital`. Ar fi conferit un succes f`r` finalitate pentru scopul generalal r`zboiului în care ]ara fusese angajat`.

În opozi]ie, generalul Constantin Prezan a exprimat un alt punct de vedere,plecând tocmai de la scopul politic [i militar prev`zut în planul de campanie,de la situa]ia favorabil` în care se g`seau trupele armatei române din Transilvaniala acea dat` pentru continuarea ofensivei, dar [i de la riscurile la care se expuneaudac` nu se realiza cucerirea unor aliniamente care s` asigure leg`tura de cooperarepân` la nivel tactic a grup`rilor celor trei armate, scurtarea liniei frontului[i realizarea unei densit`]i corespunz`toare de for]e [i mijloace, de front[i în adâncime pentru diviziile din e[alonul întâi. Trebuie avut în vedere c`, la datacând se ordonase deja oprirea temporar` a ofensivei în Transilvania [i se prefigura

29 Apud Petre Otu, Mare[alul Alexandru Averescu. Militarul, omul politic, legenda, Editura Militar`,Bucure[ti, 2005, p. 141.

138


o mutare a efortului pe direc]ia secundar` de ac]iune, diviziile aveau o capacitatede lupt` complet`, terminând de câteva zile mobilizarea [i concentrarea în raioanelestabilite, existând premisele ca ofensiva acestora s` se desf`[oare într-un ritmmai mare decât pân` la acea data. În cadrul Consiliului de R`zboi, generalulConstantin Prezan „a fost de p`rere s` se continue cu energie ofensiva în Transilvania,pentru atingerea primului scop pe care Marele Cartier General îl urm`reaprin proiectul de opera]ii: concentrarea for]elor pe Mure[ul de mijloc. S` se ]in` Dobrogea[i s` se ia m`suri a se constitui cât mai neîntârziat baza noastr` de opera]iuniîn Moldova”30.

Argumentele sale pentru punctul de vedere sus]inut la Peri[ în ziuade 2/15 septembrie 1916 au fost prezentate, mai târziu, într-un „Memoriu”, publicat[i în ziarul lui Nicolae Iorga – „Neamul românesc”, în care se ar`ta: „Se crea inamiculuio situa]ie defavorabil` în Transilvania, fiindc` nu mai avea putin]a a concentrafor]ele sale în aceast` regiune [i a ataca cu ele, rând pe rând, cele 3 armate române[ti;se scurta considerabil frontul armatelor române, care, la 2 septembrie, era pe liniageneral`: valea inferioar` a Cernei, vìle superioare ale Jiului [i Streiului, valeade mijloc [i superioar` a Oltului [i Mure[ului de Sus; dac` frontul era împinspe valea mijlocie a Mure[ului, se putea manevra pe toate direc]iile, cu u[urin]`[i repeziciune, deoarece, odat` platoul Transilvaniei în st`pânirea noastr`,cele trei armate se puteau sprijini reciproc, la timp [i cu folos; se sus]inea [i se f`cea,cu mai mult` u[urin]`, posibil` înaintarea armatelor Brusilov în câmpia ungar`”31.

O propunere important` a generalului Constantin Prezan, însu[it`de c`tre participan]ii la Consiliul de R`zboi, a fost cea privind începerea evacu`riiresurselor umane [i materiale din zona etapelor armatelor c`tre Moldova.Ideea pe care generalul Constantin Prezan o lansa era legat` nemijlocit de gândireasa predictiv` în privin]a unui posibil curs al opera]iilor militare pe frontul român:„Izolarea în care ne g`seam, situa]ia strategic` defavorabil` care rezulta din aceastìzolare [i lipsa de spa]iu pentru trupele care operau între Dun`re [i Carpa]i, constituiauargumente suficient de puternice care ne impuneau s` ne gândim c` nu este exclusò înfrângere [i, prin urmare, datoria noastr` era s` cùt`m a ne îmbun`t`]icât mai repede situa]ia, l`rgind spa]iul [i s` lu`m m`suri a ne pune, din vreme,baza noastr` acolo unde logica o impunea, în Moldova”32.

Dac`, în privin]a concep]iei de desf`[urare a opera]iilor viitoare, punctulde vedere al generalului Constantin Prezan era bine argumentat, iar propunerilesale privind constituirea rapid` a unei noi baze de opera]ii în Moldova era discutabil`,

30 România în r`zboiul mondial 1916-1919, vol. II, op. cit., p. 15.31 Ibidem, p. 16.32 Ibidem.


139

în cele din urm` s-a dovedit c` ideea a fost bine venit`, iar punerea ei în aplicarechiar salvatoare. Cele sus]inute în cadrul Consiliului de R`zboi de c`tre comandantulArmatei de Nord în contextul ideii continu`rii ofensivei în Transilvania,unele argumente fiind expuse mai târziu, scoteau în eviden]`, oarecum asem`n`torgeneralului Alexandru Averescu, locul [i rolul structurii militare pe care o comanda:„Dac` se continua ofensiva în Transilvania, sporirea for]elor acestei armate era necesar`,fiindc`: avea s` traverseze [i regiunea muntoas` [i cu totul dificil` de la vest de Mure[[i Oltul Superior (Mun]ii Gurghiului [i Harghitei – n.a.), trebuia s` contribuiela opera]iunile necesare în masivul C`limanului, pentru a întoarce rezisten]ainamicului pe frontul Cârlibaba-Iacobeni [i a u[ura astfel debu[area Armatei a IX-aruse c`tre câmpia ungar`, de unde s` acopere spre nord opera]iunile noastre;[i, în fine, regiunea în care aceast` armat` trebuia s` ajung` era singura în care inamiculmai putea concentra cu repeziciune numeroase for]e, în cazul când se urm`rea[i executa ideea directoare a proiectului de opera]iuni a Marelui Cartier General,adic` s` se împing` frontul pe Mure[ul de mijloc”33.

Deosebirea era îns` evident`. Demersul generalului Constantin Prezan,chiar dac` avea [i elemente de subiectivism, era în acord cu scopul politic[i militar al r`zboiului în care ne angajasem, era solu]ia care putea duce la realizareaacestuia, în timp ce generalul Alexandru Averescu sus]inea o idee mai apropiat`de cele ale alia]ilor no[tri, ru[i [i francezi. Cerin]ele francezilor erau de în]eles,dorind o activare semnificativ` a frontului de la Salonic, o iluzie de[art`dac` avem în vedere distan]a dintre aliniamentul din Dobrogea [i cel din nordulGreciei, precum [i faptul c` direc]iile de ac]iune pe axa Vest-Est erau la circa 400 kmuna de cealalt`, deci nu se profila o manevr` pe direc]ii exterioareîmpotriva trupelor Puterilor Centrale din Balcani. Mai mult, este cât se poatede evident c`, dac` s-ar fi reluat ofensiva de la Salonic spre nord, lovitura principal`s-ar fi executat pe direc]ia Salonic, Skopje, Belgrad, ceea ce f`cea ca irealizabil`o surprinz`toare idee consemnat` de c`tre generalul Alexandru Averescuîn memoriile sale pentru ziua de 17/30 septembrie 1916: „Dup` împingerea spre suda armatei Mackensen din Dobrogea, obiectivul final ar fi trebuit s` fie luarea contactuluicu Armata de la Salonic. Prin acest contact, întreaga situa]ie în e[ichierul balcanics-ar fi schimbat radical, cu repercusiuni serioase asupra întregului teatru de r`zboi”34.O simpl` privire asupra teatrului de r`zboi din Balcani duce clar la concluziac` o asemenea luare de contact ar fi putut avea loc dup` ce trupele aliate de la Salonicar fi str`b`tut prin lupt` Mun]ii Rodopi [i Balcani, ceea ce, în condi]iile din anul 1916,era o imposibilitate, dac` ne gândim [i la faptul c` armatele statelor Antantei

33 Ibidem.34 Mare[al Alexandru Averescu, Noti]e zilnice din r`zboi, op. cit., p. 38.

140


nu de]ineau ini]iativa pe niciunul din teatrele de opera]ii unde erau angajate.Cel care predase un curs de geografie militar` la {coala Superioar` de R`zboiuitase ce scrisese în lec]iile sale? Sau era prea încrez`tor în ac]iunile englezilor[i francezilor la Salonic [i în succesul manevrei de nivel strategic pe care o gândise?

Cerin]ele ru[ilor aveau, cel mai probabil, o conota]ie mai mult politic`decât militar`. Nu excludem din analiz` posibilitatea ca, înc` de atunci, conducereapolitic` [i militar` rus` s` nu fi fost interesat` de un succes al armatei române,sugestiile, promisiunile [i angajamentele s` fi fost doar formale. Apreciereaare la baz` atitudinile din lunile octombrie [i noiembrie 1916, când trupele ruse,chemate s` intervin` în sprijinul celor române pe trec`toarea Bran-Ruc`r[i în B`t`lia de pe Neajlov-Arge[, nu au fost angajate în lupt`, cu justific`ri lipsitede credibilitate, în schimb au preluat, la sfâr[itul lunii noiembrie, cea mai mare partea frontului român, cu armatele 9, 4 [i 6, asigurând, astfel, punerea în aplicarea unei idei promovate de c`tre generalul M.V. Alekseev, de scurtare a frontuluipe aliniamentul Carpa]ii Orientali, Siretul Inferior, Dun`rea Maritim`.Al doilea argument ar fi [i pozi]ia unui oficial din Ministerul de Externede la Petrograd, un oarecare Polivanov, care, la începutul lunii noiembrie 1916,parc` mul]umit de situa]ia dificil` în care se afla armata român`, exprimaurm`toarele: „Dac` for]ele s-ar fi desf`[urat în a[a mod, încât acordul politic [i militardin 1916, cu România, ar fi fost cu des`vâr[ire înf`ptuit, un prea puternic statar fi fost înfiin]at în Balcani, compus din Moldova, Muntenia, Dobrogea (Româniaactual`), Transilvania, Banat [i Bucovina (achizi]ii în virtutea tratatului din 1916),cu o popula]ie de aproape 13 milioane. În viitor, statul acesta ar fi nutrit cu anevoiesentimente prietene[ti fa]` de Rusia [i el ar fi avut ca ambi]ie s` înf`ptuiasc` viselesale na]ionale în Basarabia [i în Balcani. În consecin]`, distrugerea planurilorde mare putere ale României, în propor]iile men]ionate, nu se opun intereselor politiceale Rusiei”35. Dac` am corobora aspectele men]ionate cu acordul secretfranco-rus din 29 iulie/11 august 1916, prin care cele dou` state conveneauasupra unor decizii care urmau a fi luate la conferin]a p`cii în defavoarea României,inclusiv în privin]a teritoriului care trebuia s` fie atribuit ]`rii noastre, se poate apreciac` toate sugestiile care se transmiteau la Bucure[ti [i la Peri[ erau menite s` asigureîndeplinirea planurilor celor dou` puteri, nicidecum nevoile noastre urgentede ordin politic [i militar.

Cu siguran]`, continuarea ofensivei în Transilvania [i cooperarea cu trupeleArmatei 9 ruse, în ideea expus` de c`tre generalul Constantin Prezan, era o solu]ieavantajoas` pentru cele dou` armate aliate. Realitatea acelor zile demonstra

35 Apud R. Sei[anu, Al. Ra]iu, România în timpul r`zboiului, 1916-1918, fascicola 6, decembrie 1919, p. 124.


141

îns` c`, în ceea ce-i privea, alia]ii no[tri francezi [i ru[i erau preocupa]i de intereselelor politice [i militare, iar România [i armata sa erau doar o pies` în mecanismulpus în func]iune.

Decizia privind viitorul curs al ac]iunilor i-a revenit, firesc, regelui Ferdinand I,care a ar`tat c`, în situa]ia creat` dup` c`derea Turtucaiei, este de acord cu punctelede vedere exprimate de c`tre participan]i, care corespundeau cu cele ale alia]ilor(total cele ale lui Alexandru Averescu, par]ial cele ale lui Constantin Prezan),astfel c` a hot`rât „crearea unui grup de armate de Sud, în scopul de a asigurao unitate de ac]iune mai strâns` între trupele de la sud de Bucure[ti [i cele din Dobrogea”36.

Imediat a fost emis „Ordinul nr. 666” al Marelui Cartier General, semnat,din Înalt Ordin, de c`tre generalul Dumitru Iliescu, transmis generaluluiAlexandru Averescu, prin care i se comunica: „V` îns`rcinez cu coordonareaac]iunii Armatei a III-a [i de Dobrogea, în care scop sunte]i numit comandantulGrupului Armatelor de Sud”37.

Constituirea unei structuri noi de conducere – grupul de armate – a fosto improviza]ie care s-a dovedit ineficient`, dar [i, în unele situa]ii, generatoarede nemul]umiri [i dispute între diferi]i comandan]i de armate. În cazul Grupuluide armate „Sud”, generalul Alexandru Averescu îi avea în subordine nemijlocit`pe generalul rus Andrei Medardovitovici Zaioncikowsky [i pe generalulGheorghe V`leanu, comandantul Corpului 6 armat`, care fusese îns`rcinat cu comandaArmatei 3, dar nu dispunea de for]ele [i mijloacele necesare exercit`rii actuluide conducere. Prin urmare, constituirea acestei structuri a generat numiri provizoriiîn func]ie a unor generali [i ofi]eri superiori, precum [i formarea unei comisii ad-hoc,„compus` din colonelul Vernescu (comandantul Brig`zii 1 artilerie grea, n.a.),colonelul Limburg (comandantul Regimentului 1 artilerie grea, n.a.), colonelul(comandorul, n.a.) Niculescu Rizea (comandantul Ap`r`rilor sub ap`, n.a.),colonelul Popovici (comandantul Brig`zii 9 infanterie, n.a.), maior Sava,locot. ing. Teodorescu, prezidat` de d-l general V`itoianu (comandantul Diviziei 10infanterie, n.a.), comisie care trebuia s` preg`teasc` trecerea Dun`rii, des`vâr[indtoate opera]iunile necesare trecerii în timp de opt-zece zile”38. Chiar generalulAlexandru Averescu avea s` recunoasc` faptul c` „am a conduce, din cele 21 diviziiromâne, 11, plus trei divizii aliate, una sârb` [i dou` ruse, plus dou` divizii de cavalerie,una român` [i una rus`, adic` un total de 16 divizii, cu un singur aparat administrativ,acel al Armatei a III-a, în spatele întregului front. Pentru restul armatei române,

36 România în r`zboiul mondial, 1916-1919, vol. II, op. cit., p. 17.37 Ibidem, p. 21.38 Ibidem, p. 12.

142


compus din 10 divizii [i o divizie de cavalerie, adic` total numai 11 divizii,avem trei comandamente de armat`, având fiecare armat` aparatul s`u propriuadministrativ. Bine echilibreaz` lucr`rile M.C.G.”39.

L`sând la o parte tendin]a de autovictimizare a generalului Alexandru Averescu,de supraevaluare a locului [i rolului s`u la acea data în rezolvarea st`rii criticeîn care se afla armata român`, situa]ia era real`. Un comandament de armat`trebuia s` rezolve probleme de concep]ie, s` elaboreze [i s` transmit` ordinela un mare num`r de unit`]i. Dislocarea în continuare a comandamentuluiArmatei a III-a în Bucure[ti, în str. Dr. Leuger, nr. 22 (azi, str. Constantin D. Stahi),era aproape de cea a Marelui Cartier General, dar într-o pozi]ie dezavantajoas`sub toate aspectele, [i anume din punctul de vedere al asigur`rii leg`turilorde comandament [i \n executarea deplas`rilor în teren, în zona sa de responsabilitate,de altfel, o suprasolicitare a personalului trimis în teren. Improviza]ia cu constituireaa[a-numitului grup de armate s-a extins [i la e[aloanele mai mici, astfel c`, temporar,au fost create structuri de tipul „grupul de divizii”, comandat de c`tre unuldintre comandan]ii diviziilor care îl constituiau, de regul` cel mai mare în grad,iar la grade egale, cel mai vechi în grad.

Imediat dup` încheierea Consiliului de R`zboi, Marele Cartier General a hot`râtca Grupul de armate „Sud” s` treac` la ofensiv` împotriva trupelor inamicedin Dobrogea pentru a le nimici, în acest scop urmând a fi înt`rit cu diviziile 21[i 22 luate de la Armata 2 [i cu Divizia 10 infanterie din rezerva Marelui CartierGeneral. În privin]a frontului din Transilvania, s-a ordonat ca trupele s` treac`la ap`rare pe aliniamentul pe care se g`seau, fiecare armat` trebuind s` organizezetrei pozi]ii de ap`rare: prima pe aliniamentul ocupat cu for]ele proprii, a doua pozi]iepe aliniamentul ocupat de c`tre trupele din acoperire dup` ie[irea din trec`torileCarpa]ilor Orientali [i Meridionali, a treia pe fosta frontier`. Fortifica]iile de campaniepe pozi]iile 2 [i 3 urmau a fi executate, sub conducerea comandamentelor de etap`,cu popula]ia civil` din teritoriul eliberat sau de pe teritoriul na]ional.

Însu[indu-[i propunerea generalului Constantin Prezan, la 3/16 septembrie 1916,Marele Cartier General a ordonat Comandamentului General al Etapelor ca, de comunacord cu comandan]ii de armat`, s` evacueze, treptat, în Moldova depozitelede subzisten]`, muni]ii [i echipament aflate în Oltenia [i Muntenia.

Decizia de constituire a Grupului de armate „Sud” [i de trecere la ofensiv`împotriva trupelor inamice din Dobrogea a avut ca efect un transfer masiv de trupe

39 Mare[al Alexandru Averescu, Noti]e zilnice din r`zboi, op. cit., pp. 35-36.


143

de pe frontul din Transilvania pe cel de sud, unde s-a ajuns la concentrareaunei mari cantit`]i de for]e (tabelul 1).

Astfel , din punctul de vedere al concep]iei [i grup`rii for]elor,dup` 3/16 septembrie 1916, Grupul de armate „Sud” avea în compunere 10 diviziide infanterie, una de cavalerie [i o brigad` de c`l`ra[i, reprezentândaproape 50% din totalul for]elor române, ceea ce a dus la o schimbare radical`a reparti]iei for]elor [i mijloacelor [i, prin urmare, o imposibilitate de a se mai vorbide existen]a unei direc]ii principale de ac]iune. O asemenea situa]ie, teoretic[i practic, f`cea imposibil` men]inerea ini]iativei strategice pe frontuldin Transilvania, iar niciun element nu asigura posibilitatea câ[tig`rii acesteiape frontul de sud.

Dup` stabilirea ordinii de b`taie a Grupului de armate „Sud”, a fost elaborat`concep]ia ac]iunilor viitoare, care, la 4/17 septembrie 1916, a fost prezentat`Marelui Cartier General [i aprobat`, astfel c`, din acel moment, au început preg`tirilepentru opera]ia r`mas` în istorie cu numele de Manevra de la Fl`mânda(figura 2), una dintre cele mai mediatizate ac]iuni militare din istoria particip`riiArmatei Române la prima conflagra]ie mondial`.

F`r` îndoial`, studiul [i analiza critic` a preg`tirii opera]iei, în perioada5-17 septembrie/18 septembrie-1 octombrie 1916, ar trebui s` fac` obiectulpreocup`rii ofi]erilor de stat major [i în prezent, activit`]ile desf`[urateoferind suficiente lec]ii înv`]ate.

În toat` aceast` perioad`, pe frontul din Transilvania, lucrurile au luatun curs previzibil: Puterile Centrale au executat o ampl` manevr` de for]e[i mijloace de pe alte fronturi, concentrând Armata 9 german` la sudde Podi[ul Târnavelor, iar Armata 1 austro-ungar` în Podi[ul Târnavelor[i Câmpia Transilvaniei, declan[ând ac]iuni ofensive, ini]ial de amploare redus`,începând cu ziua de 31 august/13 septembrie 1916. Interesant de observat,Armata 9 german` a fost destinat` s` ac]ioneze pe direc]ia Sebe[, Sibiu, F`g`ra[,Bra[ov, într-un spa]iu locuit, la acea dat`, de o numeroas` popula]ie de originegerman`, iar Armata 1 austro-ungar` în zona cu popula]ie maghiar`.

Pân` la data începerii opera]iilor în cadrul Manevrei de la Fl`mânda,Armata 9 german` respinsese trupele noastre în trec`toarea din lungul Jiului,

Tabelul 1

144


Surs

a: C

urs d

e is

tori

a ar

tei m

ilita

re, i

bide

m, p

. 251

.

Fig

ura

2:

Ope

ra]ia

de l

a F

l`m

\nda

(18.0

9 –

22.0

9.1

916)


145

înfrânsese Corpul 1 armat` în b`t`lia de la Sibiu (12-15/25-28 septembrie),pentru ca, la 19 septembrie/2 octombrie, s` treac` la ofensiv` pe direc]ia Sibiu,F`g`ra[, Bra[ov, înregistrând un ritm de ofensiv` ridicat. La 20 septembrie/3 octombrie, ofensiva Armatei 9 germane [i Armatei 1 austro-ungare prefiguracucerirea ini]iativei strategice pe acest front, în timp ce, în sud, în condi]iileunor manifest`ri meteorologice extreme, trecerea Dun`rii fusese oprit` temporar,iar preconizata ofensiv` a Armatei de Dobrogea a fost amânat`, în cele din urm`.

Apreciind corect situa]ia, con[tientizând pericolul pe care Armata 9 german`îl constituia pentru evolu]ia viitoare a opera]iilor militare pe frontul român,la 20 septembrie/3 octombrie 1916, Marele Cartier General i-a transmis generaluluiAlexandru Averescu Ordinul nr. 1453, care a prev`zut retragerea Diviziei 10infanterie pe malul de nord al Dun`rii, dislocarea diviziilor 21 [i 22 infanteriec`tre sta]iile de cale ferat` stabilite, întrucât „Aceste divizii urmeaz` a fi transportatecu începere din noaptea de 21/22 septembrie curent, respectiv: Divizia 22-ala Armata I-a [i Divizia 21 la Armata II-a”40.

M`rea]a opera]ie propus` de c`tre generalul Alexandru Averescu,cel care deja visa la func]ia de [ef al Statului Major General al Armatei, aprobat`de c`tre Marele Cartier General, preg`tit` cu consumuri de materiale [i costurifinanciare care nu au fost niciodat` evaluate, executat` par]ial cu mari consumuride muni]ii, [i a[a pu]ine, care a suprasolicitat la maximum comandamentele[i trupele, s-a transformat, la 22 septembrie/5 octombrie 1916, într-o ac]iune minor`:„Pân` la noi dispozi]iuni, Armata III-a se va stabili în cantonamente, cu misiuneade a p`zi sectorul Dun`rii cuprins între Mosti[tea [i gura Oltului”41.

E[ecul planului propus la Peri[ la 2/15 septembrie 1916 a fost evident,iar consecin]ele ulterioare extrem de grave. Odat` pierdut`, la începutullunii septembrie, ini]iativa strategic` nu a mai putut fi cucerit`, de[i, la 23 septembrie/6 octombrie, Marele Cartier General, parc` rupt de realitatea situa]iei din Transilvania,transmitea comandantului Armatei a III-a c` „For]ele inamice, fiind fixate în Dobrogea,m-am hot`rât a relua planul ini]ial: ofensiva pe frontul de Nord [i Nord-Vest,formând în acest scop o nou` mas` de manevr`, în v`ile superioare ale Oltului[i Mure[ului. Pân` la formarea ei, Armatele I-a, II-a [i de Nord r`mân în defensiv`activ`, ]inându-se gata a respinge atacurile eventuale ale inamicului [i p`strândpozi]iile ocupate”42.

În timp [i în spa]iu, realizarea unei asemenea mase de manevr` era, practic,o imposibilitate, în condi]iile ritmului de ofensiv` al trupelor germane [i austro-ungare,

40 Apud România în r`zboiul mondial 1916-1919, vol. II, op. cit., p. 106.41 Ibidem, p. 113.42 Ibidem, p. 189.

146


[i presupunea scoaterea unui mare num`r de divizii din Dobrogea [i Grupul Ap`r`riiDun`rii nou constituit (la comanda c`ruia a fost numit generalul Constantin Cristescu),care nu puteau fi transportate pe calea ferat` decât pân` la One[ti, având în vederec` lucr`rile de art` de pe trec`toarea Ghime[-F`get fuseser` distruse de inamicpe timpul retragerii din luna august.

Situa]ia grav` de la Armata a II-a, unde generalul Grigore Cr`iniceanuera complet dep`[it de situa]ie, a impus retrimiterea generalului Alexandru Averescula comanda acestei mari unit`]i, care, începând cu 25 septembrie/8 octombrie,împreun` cu [eful s`u de stat major, generalul Gheorghe M`rd`rescu, a reu[its` salveze de la un dezastru iminent unit`]ile cople[ite de trupele germane[i s` organizeze în bune condi]ii ap`rarea în Carpa]ii de Curbur`.

Perioada 2/15 septembrie-25 septembrie/8 octombrie 1916 a fost nefast`în privin]a deciziilor politice [i militare adoptate cu implicarea regelui,prim-ministrului I.I.C. Br`tianu, a [efului Statului Major General al Armatei[i a comandan]ilor celor trei armate participante la Consiliul de R`zboi. Deciziadin 2/15 septembrie era o confirmare a unor m`suri adoptate înc` din ziuade 28 august/10 septembrie 1916, o aplecare prea mare la sugestiile alia]ilor,rezultatul neîn]elegerii [i inconsecven]ei în urm`rirea scopului politic [i militaral r`zboiului în care ne angajasem cu un mare entuziasm [i speran]` în victorie.

Succinta prezentare a evenimentelor care au schimbat cursul ac]iunilordup` primele zile de r`zboi nu are menirea de a g`si vinova]i, de a aduce acuze cuiva.R`zboaiele sunt dominate de erori, determinate de factori obiectivi [i subiectivi,iar ceea s-a întâmplat la începutul lunii septembrie 1916, chiar dac` pare inacceptabil,s-a înscris în starea de normalitate în privin]a erorilor militare din perioadaPrimului R`zboi Mondial.

Trebuie s` scoatem în eviden]`, dac` d`m crezare lui I.G. Duca, faptulc` I.I.C. Br`tianu a previzionat corect rezultatul deciziei de la Peri[: „Ai s` vezice are s` se întâmple! Încercarea e temerar`, se poate s` nu reu[easc`, mai degrab`va reu[i. Dar va reu[i pentru o clip`, eu am informa]ii precise de la Alia]i c` germaniiconcentreaz` mari for]e contra noastr` în Ardeal. Dac` nu mai mi[c` nici pe frontulrusesc, nici pe cel francez, era de a[teptat s` fie astfel. În curând, va începe deci un atacputernic la noi [i, în timpul acesta, noi sl`bim acest front ca s` alerg`m în Bulgariadup` himere [i glorii personale. Abia vom trece Dun`rea [i m` pot prindec` va trebui s` ne retragem, ca s` sc`p`m situa]ia peste mun]i [i s` ne ap`r`mde primejdia unei invazii”43.

43 I.G. Duca, Memorii, vol. 3, Editura Machiavelli, Bucure[ti, 1994, p. 42.


147

Izvoarele istorice nu consemneaz` o opozi]ie a prim-ministrului la propunereageneralului Alexandru Averescu, nici la decizia regelui, explicând apropiatuluis`u politic c`, „…dinainte de a intra în ac]iune, am luat hot`rârea s` nu m` amestecîn conducerea opera]iunilor militare. E o r`spundere pe care nu am competen]atehnic` s` o iau [i pe care, prin urmare, con[tiin]a mea îmi impune s` nu o iau.Orice s-ar întâmpla, de la aceast` hot`râre a mea nu m` voi abate. Obiec]iunilemele le-am formulat, temerile mele le-am precizat, au trecut peste, nu am ce face”44.

Aparent, prim-ministrul avea dreptate. Dar, cele discutate la Peri[ nu erau aspectede conducere militar`, ci de decizie politic` [i militar`. A schimba planul de campanie,a renun]a practic la scopul politic, chiar [i temporar, pentru care I.I.C. Br`tianuangajase ]ara în r`zboi, nu era o problem` de decizie strict militar`. Moral,prim-ministrul avea obliga]ia s`-[i impun` punctul de vedere, avea posibilitate[i pârghiile necesare la îndemân`. Putea cere sprijinul [efului Statului Major Generalal Armatei, avea, prin ideile sale, sprijinul generalului Constantin Prezan,putea s`-l ob]in` [i pe cel al generalului Ioan Culcer. Nu a f`cut-o dintr-un principiu,credem, gre[it în]eles [i aplicat. Rezultatul: timp de o lun` de zile, o parte a trupelor,circa 5 divizii, au fost în permanent` deplasare de pe un front pe altul, s-a pierdutini]iativa strategic` pe frontul din Transilvania, s-a înregistrat un al doilea e[ecpe frontul de sud.

Înfrângerea dureroas` a Armatei Române în Campania din anul 1916î[i are începutul în decizia de la Peri[, din 2/15 septembrie 1916. Doar vitejia,eroismul, spiritul de sacrificiu al soldatului român, fermitatea unor comandan]ide regimente, divizii, corpuri de armat` [i armate, a ofi]erilor de stat major,un oarecare sprijin material [i militar al alia]ilor, toate acestea au f`cutca, în cele din urm`, în decembrie 1916, situa]ia pe frontul român s` fie stabilizat`,iar cea mai mare parte a armatei s` se concentreze în Moldova, unde urma s` înceap`anevoiosul proces de reorganizare.

44 Ibidem.

campania armatei romÂne din anul 1916smap.mapn.ro/gmr/ultimul_nr/giurca-p.124-147.pdfdivisions,...

Documents