camus, albert - ciuma - provincialul · pdf fileslăbiciunea bucuriilor simple, iubesc...

of 119/119
Ciuma Albert Camus "La fel de normal poţi să reprezinţi un sistem de întemniţare printr-un altul, după cum poţi, de altfel, să reprezinţi orice alt lucru care exista în mod real prin ceva care nu există." Daniel Defoe I Ciudatele evenimente care fac subiectul acestei cronici s-au petrecut în 194..., la Oran. După părerea generală, ele nu-şi aveau locul aici, ieşind puţin din obişnuit. La prima vedere, Oranul este, într-adevăr, un oraş obişnuit şi nimic mai mult decât o prefectură franceză de pe coasta algeriană. Oraşul ca atare, trebuie să mărturisim, este urât. Cu aerul său paşnic, îţi trebuie un timp oarecare ca să sesizezi ce anume îl deosebeşte de atâtea alte oraşe comerciale de pe toate meridianele. Cum să-ţi poţi închipui, de pildă, un oraş fără porumbei, fără arbori şi grădini, unde nu auzi nici bătăi de aripi, nici foşnet de frunze, un loc neutru, ca să spunem tot ? Schimbarea anotimpurilor nu se citeşte decât pe cer. Primăvara se anunţă numai prin calitatea aerului, sau prin coşurile de flori pe care mici vânzători le aduc de prin împrejurimi; e o primăvară care se vinde prin pieţe. În timpul verii soarele incendiază casele prea uscate şi acoperă zidurile cu o cenuşă întunecată; nu mai poţi trăi atunci decât în umbra obloanelor închise. Toamna este, dimpotrivă, un potop de noroi. Zilele frumoase vin numai iarna. O cale la îndemâna oricui de a face cunoştinţă cu un oraş este să încerci să afli cum se munceşte în el, cum se iubeşte şi cum se moare. În orăşelul nostru, să fie un efect al climatului, toate acestea se fac laolaltă, cu acelaşi aer frenetic şi absent. Adică oamenii aici se plictisesc şi tot aici se străduiesc să-şi formeze obişnuinţe. Concetăţenii noştri muncesc mult, dar totdeauna doar ca să se îmbogăţească. Sunt interesaţi mai ales de comerţ şi, în primul rând, chiar după cum spun ei, să facă afaceri. Fireşte, au şi slăbiciunea bucuriilor simple, iubesc femeile, cinematograful şi băile în mare. Dar, foarte înţelept, ei păstrează aceste plăceri pentru sâmbăta seara şi duminica, încercând, în celelalte zile ale săptămânii, să câştige mulţi bani. Seara, când îşi părăsesc birourile, se adună în cafenele, la ore fixe, se plimbă pe acelaşi bulevard sau stau în balcoanele lor. Dorinţele celor mai tineri sunt violente şi scurte, în timp ce viciile celor mai în vârstă nu depăşesc asociaţiile de popicari, banchetele prieteneşti şi cluburile în care se mizează sume mari la jocul de cărţi. Veţi spune fără îndoială că asta nu e ceva particular pentru oraşul nostru şi că, la urma urmei, toţi contemporanii noştri sunt la fel. Fără îndoială, nimic nu e mai natural, astăzi, decât să vezi oameni muncind de dimineaţa până seara şi hotărând, ei singuri, apoi, să-şi piardă la cărţi, la cafenea şi în pălăvrăgeli de tot felul, timpul care le mai rămâne de trăit. Dar sunt oraşe şi locuri unde oamenii au. din când în când, presentimentul că ar mai exista şi altceva. În general, asta nu le schimbă viaţa. Dar presentimentul a existat şi asta, oricum, tot e ceva. Oranul, dimpotrivă, este, aparent, un oraş fără presentimente, adică un oraş cu totul şi cu totul modern. Nu e prin urmare necesar să precizăm modul în care se iubeşte la noi. Bărbaţii şi femeile fie că se devoră rapid în ceea ce se cheamă actul dragostei, fie că se lasă prinşi într-o lungă obişnuinţă în doi. Între aceste extreme, rareori există cale de mijloc. Nici asta nu e ceva original. La Oran, ca şi aiurea, din lipsă de timp şi de reflecţie, eşti într-adevăr silit să iubeşti fără s-o

Post on 06-Feb-2018

226 views

Category:

Documents

3 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

  • Ciuma

    Albert Camus "La fel de normal poi s reprezini un sistem de ntemniare printr-un altul, dup cum

    poi, de altfel, s reprezini orice alt lucru care exista n mod real prin ceva care nu exist." Daniel Defoe

    I

    Ciudatele evenimente care fac subiectul acestei cronici s-au petrecut n 194..., la

    Oran. Dup prerea general, ele nu-i aveau locul aici, ieind puin din obinuit. La prima vedere, Oranul este, ntr-adevr, un ora obinuit i nimic mai mult dect o prefectur francez de pe coasta algerian.

    Oraul ca atare, trebuie s mrturisim, este urt. Cu aerul su panic, i trebuie un timp oarecare ca s sesizezi ce anume l deosebete de attea alte orae comerciale de pe toate meridianele. Cum s-i poi nchipui, de pild, un ora fr porumbei, fr arbori i grdini, unde nu auzi nici bti de aripi, nici fonet de frunze, un loc neutru, ca s spunem tot ? Schimbarea anotimpurilor nu se citete dect pe cer. Primvara se anun numai prin calitatea aerului, sau prin courile de flori pe care mici vnztori le aduc de prin mprejurimi; e o primvar care se vinde prin piee. n timpul verii soarele incendiaz casele prea uscate i acoper zidurile cu o cenu ntunecat; nu mai poi tri atunci dect n umbra obloanelor nchise. Toamna este, dimpotriv, un potop de noroi. Zilele frumoase vin numai iarna.

    O cale la ndemna oricui de a face cunotin cu un ora este s ncerci s afli cum se muncete n el, cum se iubete i cum se moare. n orelul nostru, s fie un efect al climatului, toate acestea se fac laolalt, cu acelai aer frenetic i absent. Adic oamenii aici se plictisesc i tot aici se strduiesc s-i formeze obinuine. Concetenii notri muncesc mult, dar totdeauna doar ca s se mbogeasc. Sunt interesai mai ales de comer i, n primul rnd, chiar dup cum spun ei, s fac afaceri. Firete, au i slbiciunea bucuriilor simple, iubesc femeile, cinematograful i bile n mare. Dar, foarte nelept, ei pstreaz aceste plceri pentru smbta seara i duminica, ncercnd, n celelalte zile ale sptmnii, s ctige muli bani. Seara, cnd i prsesc birourile, se adun n cafenele, la ore fixe, se plimb pe acelai bulevard sau stau n balcoanele lor. Dorinele celor mai tineri sunt violente i scurte, n timp ce viciile celor mai n vrst nu depesc asociaiile de popicari, banchetele prieteneti i cluburile n care se mizeaz sume mari la jocul de cri.

    Vei spune fr ndoial c asta nu e ceva particular pentru oraul nostru i c, la urma urmei, toi contemporanii notri sunt la fel. Fr ndoial, nimic nu e mai natural, astzi, dect s vezi oameni muncind de dimineaa pn seara i hotrnd, ei singuri, apoi, s-i piard la cri, la cafenea i n plvrgeli de tot felul, timpul care le mai rmne de trit. Dar sunt orae i locuri unde oamenii au. din cnd n cnd, presentimentul c ar mai exista i altceva. n general, asta nu le schimb viaa. Dar presentimentul a existat i asta, oricum, tot e ceva. Oranul, dimpotriv, este, aparent, un ora fr presentimente, adic un ora cu totul i cu totul modern. Nu e prin urmare necesar s precizm modul n care se iubete la noi. Brbaii i femeile fie c se devor rapid n ceea ce se cheam actul dragostei, fie c se las prini ntr-o lung obinuin n doi. ntre aceste extreme, rareori exist cale de mijloc. Nici asta nu e ceva original. La Oran, ca i aiurea, din lips de timp i de reflecie, eti ntr-adevr silit s iubeti fr s-o

  • tii. Ceea ce e mai original n oraul nostru este dificultatea de care te poi lovi aici cnd e

    s mori. Dificultate, de altfel, nu este cuvntul potrivit i mai corect ar fi s vorbim de inconfort. Nu e niciodat agreabil s fii bolnav, dar sunt orae i locuri care te susin n boal, unde poi, ntr-un fel, s te lai n voia ei. Un bolnav are nevoie de blndee, i place s tie c se poate sprijini pe ceva, cum e i firesc. Dar la Oran, excesele climei, importana afacerilor care se trateaz, insignifiana decorului, rapiditatea crepusculului i calitatea plcerilor, totul cere sntate zdravn. Un bolnav se simte foarte singur aici. Gndii-v atunci la cel care trage s moar, prins n curs, ndrtul sutelor de perei trosnind de cldur, n timp ce n acelai minut chiar, o ntreag populaie, la telefon sau n cafenele, vorbete de polie, de conosamente i de scont. Vei nelege atunci ce poate fi inconfortabil n aceast moarte, chiar modern, cnd apare deci ntr-un loc sterp.

    Aceste cteva indicaii reuesc poate s dea o idee suficient despre oraul nostru. De altminteri, nu trebuie nimic exagerat. Ceea ce trebuia subliniat, este doar aerul banal al oraului i al vieii. Dar, ndat ce i-ai creat obinuinele, i duci zilele fr greutate. Din moment ce oraul nostru tocmai favorizeaz obinuinele, se poate spune c totul e cum nu se poate mai bine. Sub acest unghi, fr ndoial, viaa nu e foarte pasionant. Dar, cel puin, la noi nu se cunoate dezordinea. i populaia noastr cu fire deschis, simpatic i activ, a strnit totdeauna n cltor o stim fireasc. Acest ora fr pitoresc, fr vegetaie i fr suflet sfrete prin a prea odihnitor, te prinde n somn, pn la urm. Dar este i drept s mai adugam c e grefat pe un peisaj fr seamn, n mijlocul unui podi deschis, nconjurat de coline luminoase, n faa unui golf cu un contur desvrit. Pcat numai c a fost construit cu spatele la acest golf i c e cu neputin aadar s zreti marea pe care, dac vrei s-o vezi, trebuie totdeauna s-o caui.

    Ajuni aici, va fi lesne s admitem c nimic nu-i putea face pe concetenii notri s prevad incidentele care au avut loc n primvara anului acela i care au fost, pe urm am neles, cele dinti semne parc ale unui ir de grave evenimente a cror cronic ne-am propus s-o facem aici. Aceste fapte vor prea cu totul fireti unora, iar altora, dimpotriv, neverosimile. Dar, la urma urmei, un cronicar nu poate s in seama de aceste contradicii. Sarcina lui este s spun numai: "Lucrul sta s-a ntmplat", cnd tie c acest lucru, ntr-adevr, s-a ntmplat, c a privit viaa unui ntreg popor, i c exist deci mii de martori care vor preui n inima lor adevrul celor spuse de el.

    De altminteri, povestitorul, care totdeauna este la timp cunoscut, n-ar avea nici un merit de pus n lumin ntr-o astfel de ntreprindere dac ntmplarea nu l-ar fi ajutat s culeag un anumit numr de mrturii i dac, prin fora lucrurilor, n-ar fi fost amestecat n tot ceea ce sper el s v expun. Este tocmai ceea ce l ndreptete s fac oper de istoric. Bineneles, un istoric, chiar dac e un amator, are totdeauna i documente. Povestitorul acestei istorii le are deci i el pe ale sale: mrturia sa mai nti, a altora mai apoi, pentru c, prin rolul su, el a ajuns s culeag destinuirile tuturor personajelor acestei cronici i, n ultimul rnd, textele care pn la sfrit tot i-au czut n mn. El i propune s mearg la ele cnd va crede de cuviin i s le foloseasc cum i va plcea. i mai propune... Dar poate c e timpul s lsm de o parte comentariile i precauiile fa de limbaj i s ajungem la povestirea nsi. Relatarea primelor zile cere oarecare migal.

    n dimineaa lui 16 aprilie, doctorul Bernard Rieux iese din cabinetul su i d peste un

    obolan mort, n mijlocul palierului. Pe moment, l ndeprteaz fr s-l ia n seama i coboar scrile. Dar, ajuns in strad, se trezete gndind c n-avea ce s caute acolo acest obolan i se ntoarce s-i spun portarului. Fa de felul cum a reacionat btrnul domn Michel, doctorul i d seama i mai bine de ceea ce avea n ea insolit descoperirea. Prezena acestui obolan mort i se pruse doar ciudat n timp ce, pentru portar, ea constituia un scandal. Prerea acestuia din urm era categoric : nu existau obolani n

  • bloc. Doctorul s-a strduit n zadar s-l asigure c era unul pe palierul primului etaj i, probabil, mort, convingerea domnului Michel rmnea neclintit. Nu existau obolani n bloc, prin urmare trebuie s fi fost adus acolo de afar. Pe scurt, era vorba de-o fars.

    n aceeai sear, Bernard Rieux, n picioare pe culoarul imobilului, i cuta cheile nainte s urce, cnd vede aprnd, din fundul ntunecat al coridorului, un obolan mare cu umbletul nesigur i cu blana ud. Guzganul s-a oprit, prnd s-i caute un echilibru, apoi a luat-o n fug spre doctor, s-a oprit iari, s-a rsucit de cteva ori cu un mic chicit i a czut, n sfrit, cu sngele nindu-i prin botul ntredeschis. Doctorul l contempl un moment i urc spre apartamentul lui.

    Nu la obolan se gndea. Acest snge nit l ducea la preocuprile lui. Soia sa, bolnav de un an, trebuia s plece a doua zi ntr-o staiune de munte. A gsit-o culcat n camera lor, aa cum i ceruse. Astfel se pregtea pentru oboseala deplasrii. Zmbea.

    M simt foarte bine, spunea ea. n lumina lmpii de la cptiul patului, doctorul i privea faa ntoars spre el. Pentru

    Rieux, la treizeci de ani i n ciuda semnelor bolii, acest chip rmnea mereu acelai, ca pe vremea tinereii, poate din cauza acestui zmbet al ei care reuea s tearg tot.

    Dormi dac poi, spune el. Sora o s vin la unsprezece i o s te conduc la trenul de prnz.

    El srut apoi o frunte uor umed. Zmbetul ei l nsoete pn la u. A doua zi, 17 aprilie, la orele opt, portarul l oprete pe doctorul care tocmai trecea i i

    spune, vdit acuzator, c nite farsori ar fi adus trei obolani mori n mijlocul culoarului. Trebuie s fi fost prini cu nite curse zdravene, fiindc erau plini de snge. Portarul rmsese ctva timp n pragul uii, innd obolanii de labe i ateptnd ca vinovaii s binevoiasc s se trdeze printr-o glum sarcastic. Dar nimic nu se ntmplase.

    Ah! de-al de tia, i spunea domnul Michel, pun eu mna pe ei pn la urm. Intrigat, Rieux se hotrte s-i nceap turul consultaiilor cu cartierele mrginae,

    unde locuiau cei mai sraci dintre clienii si. Pe aici strngerea gunoaielor se fcea mult mai trziu i maina doctorului, care mergea de-a lungul drumurilor drepte i prfuite ale acestui cartier, atingea n treact lzile pline cu resturi, lsate la marginea trotuarului. Pe o strad de-a lungul creia trecea astfel, doctorul numr o duzin de obolani aruncai pe rmiele de legume i de crpe murdare.

    Pe primul su bolnav l-a gsit n pat, ntr-o ncpere care ddea n strad i care era n acelai timp i camera lui de culcare i de mncat. Er