camus albert - ciuma uc

of 189/189
Ciuma Albert Camus "La fel de normal poţi să reprezinţi un sistem de întemniţare printr-un altul, după cum poţi, de altfel, să reprezinţi orice alt lucru care exista în mod real prin ceva care nu există." Daniel Defoe I Ciudatele evenimente care fac subiectul acestei cronici s-au petrecut în 194..., la Oran. După părerea generală, ele nu-şi aveau locul aici, ieşind puţin din obişnuit. La prima vedere, Oranul este, într-adevăr, un oraş obişnuit şi nimic mai mult decât o prefectură franceză de pe coasta algeriană. Oraşul ca atare, trebuie să mărturisim, este urât. Cu aerul său paşnic, îţi trebuie un timp oarecare ca să sesizezi ce anume îl deosebeşte de atâtea alte oraşe comerciale de pe toate meridianele. Cum să-ţi poţi închipui, de pildă, un oraş fără porumbei, fără arbori şi grădini, unde nu auzi nici bătăi de aripi, nici foşnet de frunze, un loc neutru, ca să spunem tot ? Schimbarea anotimpurilor nu se citeşte decât pe cer. Primăvara se anunţă numai prin calitatea aerului, sau prin coşurile de flori pe care mici vânzători le aduc de prin împrejurimi; e o primăvară care se vinde prin pieţe. În timpul verii soarele incendiază casele prea uscate şi acoperă zidurile cu o cenuşă întunecată; nu mai poţi trăi atunci decât în umbra obloanelor închise. Toamna este, dimpotrivă, un potop de noroi. Zilele frumoase vin numai iarna. O cale la îndemâna oricui de a face cunoştinţă cu un oraş este să încerci să afli cum se munceşte în el, cum se iubeşte şi cum se moare. În orăşelul nostru, să fie un efect al climatului, toate acestea se fac laolaltă, cu acelaşi aer frenetic şi absent. Adică oamenii aici se plictisesc şi tot aici se străduiesc să-şi formeze obişnuinţe. Concetăţenii noştri muncesc mult, dar totdeauna doar ca să se îmbogăţească. Sunt interesaţi mai ales de comerţ şi, în primul rând, chiar după cum spun ei, să facă afaceri. Fireşte, au şi slăbiciunea bucuriilor simple, iubesc femeile, cinematograful şi băile în mare. Dar, foarte înţelept, ei păstrează aceste plăceri pentru sâmbăta seara şi duminica, încercând, în celelalte zile ale săptămânii, să câştige mulţi bani. Seara, când îşi

Post on 30-Jul-2015

111 views

Category:

Education

1 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

1. CiumaAlbert Camus"La fel de normal poi s reprezini un sistem de ntemniare printr-un altul, dup cumpoi, de altfel, s reprezini orice alt lucru care exista n mod real prin ceva care nu exist."Daniel DefoeICiudatele evenimente care fac subiectul acestei cronici s-au petrecut n 194..., laOran. Dup prerea general, ele nu-i aveau locul aici, ieind puin din obinuit. La primavedere, Oranul este, ntr-adevr, un ora obinuit i nimic mai mult dect o prefecturfrancez de pe coasta algerian.Oraul ca atare, trebuie s mrturisim, este urt. Cu aerul su panic, i trebuie untimp oarecare ca s sesizezi ce anume l deosebete de attea alte orae comerciale depe toate meridianele. Cum s-i poi nchipui, de pild, un ora fr porumbei, fr arbori igrdini, unde nu auzi nici bti de aripi, nici fonet de frunze, un loc neutru, ca s spunemtot ? Schimbarea anotimpurilor nu se citete dect pe cer. Primvara se anun numai princalitatea aerului, sau prin courile de flori pe care mici vnztori le aduc de prinmprejurimi; e o primvar care se vinde prin piee. n timpul verii soarele incendiazcasele prea uscate i acoper zidurile cu o cenu ntunecat; nu mai poi tri atunci dectn umbra obloanelor nchise. Toamna este, dimpotriv, un potop de noroi. Zilele frumoasevin numai iarna.O cale la ndemna oricui de a face cunotin cu un ora este s ncerci s afli cumse muncete n el, cum se iubete i cum se moare. n orelul nostru, s fie un efect alclimatului, toate acestea se fac laolalt, cu acelai aer frenetic i absent. Adic oameniiaici se plictisesc i tot aici se strduiesc s-i formeze obinuine. Concetenii notrimuncesc mult, dar totdeauna doar ca s se mbogeasc. Sunt interesai mai ales decomer i, n primul rnd, chiar dup cum spun ei, s fac afaceri. Firete, au islbiciunea bucuriilor simple, iubesc femeile, cinematograful i bile n mare. Dar, foartenelept, ei pstreaz aceste plceri pentru smbta seara i duminica, ncercnd, ncelelalte zile ale sptmnii, s ctige muli bani. Seara, cnd i prsesc birourile, seadun n cafenele, la ore fixe, se plimb pe acelai bulevard sau stau n balcoanele lor.Dorinele celor mai tineri sunt violente i scurte, n timp ce viciile celor mai n vrst nudepesc asociaiile de popicari, banchetele prieteneti i cluburile n care se mizeazsume mari la jocul de cri.Vei spune fr ndoial c asta nu e ceva particular pentru oraul nostru i c, laurma urmei, toi contemporanii notri sunt la fel. Fr ndoial, nimic nu e mai natural,astzi, dect s vezi oameni muncind de dimineaa pn seara i hotrnd, ei singuri,apoi, s-i piard la cri, la cafenea i n plvrgeli de tot felul, timpul care le mairmne de trit. Dar sunt orae i locuri unde oamenii au. din cnd n cnd,presentimentul c ar mai exista i altceva. n general, asta nu le schimb viaa. Darpresentimentul a existat i asta, oricum, tot e ceva. Oranul, dimpotriv, este, aparent, unora fr presentimente, adic un ora cu totul i cu totul modern. Nu e prin urmarenecesar s precizm modul n care se iubete la noi. Brbaii i femeile fie c se devorrapid n ceea ce se cheam actul dragostei, fie c se las prini ntr-o lung obinuin ndoi. ntre aceste extreme, rareori exist cale de mijloc. Nici asta nu e ceva original. LaOran, ca i aiurea, din lips de timp i de reflecie, eti ntr-adevr silit s iubeti fr s-o 2. tii.Ceea ce e mai original n oraul nostru este dificultatea de care te poi lovi aici cnd es mori. Dificultate, de altfel, nu este cuvntul potrivit i mai corect ar fi s vorbim deinconfort. Nu e niciodat agreabil s fii bolnav, dar sunt orae i locuri care te susin nboal, unde poi, ntr-un fel, s te lai n voia ei. Un bolnav are nevoie de blndee, i places tie c se poate sprijini pe ceva, cum e i firesc. Dar la Oran, excesele climei,importana afacerilor care se trateaz, insignifiana decorului, rapiditatea crepusculului icalitatea plcerilor, totul cere sntate zdravn. Un bolnav se simte foarte singur aici.Gndii-v atunci la cel care trage s moar, prins n curs, ndrtul sutelor de pereitrosnind de cldur, n timp ce n acelai minut chiar, o ntreag populaie, la telefon sau ncafenele, vorbete de polie, de conosamente i de scont. Vei nelege atunci ce poate fiinconfortabil n aceast moarte, chiar modern, cnd apare deci ntr-un loc sterp.Aceste cteva indicaii reuesc poate s dea o idee suficient despre oraul nostru.De altminteri, nu trebuie nimic exagerat. Ceea ce trebuia subliniat, este doar aerul banal aloraului i al vieii. Dar, ndat ce i-ai creat obinuinele, i duci zilele fr greutate. Dinmoment ce oraul nostru tocmai favorizeaz obinuinele, se poate spune c totul e cumnu se poate mai bine. Sub acest unghi, fr ndoial, viaa nu e foarte pasionant. Dar, celpuin, la noi nu se cunoate dezordinea. i populaia noastr cu fire deschis, simpatic iactiv, a strnit totdeauna n cltor o stim fireasc. Acest ora fr pitoresc, frvegetaie i fr suflet sfrete prin a prea odihnitor, te prinde n somn, pn la urm.Dar este i drept s mai adugam c e grefat pe un peisaj fr seamn, n mijlocul unuipodi deschis, nconjurat de coline luminoase, n faa unui golf cu un contur desvrit.Pcat numai c a fost construit cu spatele la acest golf i c e cu neputin aadar szreti marea pe care, dac vrei s-o vezi, trebuie totdeauna s-o caui.Ajuni aici, va fi lesne s admitem c nimic nu-i putea face pe concetenii notri sprevad incidentele care au avut loc n primvara anului acela i care au fost, pe urm amneles, cele dinti semne parc ale unui ir de grave evenimente a cror cronic ne-ampropus s-o facem aici. Aceste fapte vor prea cu totul fireti unora, iar altora, dimpotriv,neverosimile. Dar, la urma urmei, un cronicar nu poate s in seama de acestecontradicii. Sarcina lui este s spun numai: "Lucrul sta s-a ntmplat", cnd tie cacest lucru, ntr-adevr, s-a ntmplat, c a privit viaa unui ntreg popor, i c exist decimii de martori care vor preui n inima lor adevrul celor spuse de el.De altminteri, povestitorul, care totdeauna este la timp cunoscut, n-ar avea nici unmerit de pus n lumin ntr-o astfel de ntreprindere dac ntmplarea nu l-ar fi ajutat sculeag un anumit numr de mrturii i dac, prin fora lucrurilor, n-ar fi fost amestecat ntot ceea ce sper el s v expun. Este tocmai ceea ce l ndreptete s fac oper deistoric. Bineneles, un istoric, chiar dac e un amator, are totdeauna i documente.Povestitorul acestei istorii le are deci i el pe ale sale: mrturia sa mai nti, a altora maiapoi, pentru c, prin rolul su, el a ajuns s culeag destinuirile tuturor personajeloracestei cronici i, n ultimul rnd, textele care pn la sfrit tot i-au czut n mn. El ipropune s mearg la ele cnd va crede de cuviin i s le foloseasc cum i va plcea.i mai propune... Dar poate c e timpul s lsm de o parte comentariile i precauiile fade limbaj i s ajungem la povestirea nsi. Relatarea primelor zile cere oarecare migal.n dimineaa lui 16 aprilie, doctorul Bernard Rieux iese din cabinetul su i d peste unobolan mort, n mijlocul palierului. Pe moment, l ndeprteaz fr s-l ia n seama icoboar scrile. Dar, ajuns in strad, se trezete gndind c n-avea ce s caute acoloacest obolan i se ntoarce s-i spun portarului. Fa de felul cum a reacionat btrnuldomn Michel, doctorul i d seama i mai bine de ceea ce avea n ea insolit descoperirea.Prezena acestui obolan mort i se pruse doar ciudat n timp ce, pentru portar, eaconstituia un scandal. Prerea acestuia din urm era categoric : nu existau obolani n 3. bloc. Doctorul s-a strduit n zadar s-l asigure c era unul pe palierul primului etaj i,probabil, mort, convingerea domnului Michel rmnea neclintit. Nu existau obolani nbloc, prin urmare trebuie s fi fost adus acolo de afar. Pe scurt, era vorba de-o fars.n aceeai sear, Bernard Rieux, n picioare pe culoarul imobilului, i cuta cheilenainte s urce, cnd vede aprnd, din fundul ntunecat al coridorului, un obolan marecu umbletul nesigur i cu blana ud. Guzganul s-a oprit, prnd s-i caute un echilibru,apoi a luat-o n fug spre doctor, s-a oprit iari, s-a rsucit de cteva ori cu un mic chiciti a czut, n sfrit, cu sngele nindu-i prin botul ntredeschis. Doctorul l contempl unmoment i urc spre apartamentul lui.Nu la obolan se gndea. Acest snge nit l ducea la preocuprile lui. Soia sa,bolnav de un an, trebuia s plece a doua zi ntr-o staiune de munte. A gsit-o culcat ncamera lor, aa cum i ceruse. Astfel se pregtea pentru oboseala deplasrii. Zmbea. M simt foarte bine, spunea ea.n lumina lmpii de la cptiul patului, doctorul i privea faa ntoars spre el. PentruRieux, la treizeci de ani i n ciuda semnelor bolii, acest chip rmnea mereu acelai, cape vremea tinereii, poate din cauza acestui zmbet al ei care reuea s tearg tot. Dormi dac poi, spune el. Sora o s vin la unsprezece i o s te conduc la trenulde prnz.El srut apoi o frunte uor umed. Zmbetul ei l nsoete pn la u.A doua zi, 17 aprilie, la orele opt, portarul l oprete pe doctorul care tocmai trecea i ispune, vdit acuzator, c nite farsori ar fi adus trei obolani mori n mijlocul culoarului.Trebuie s fi fost prini cu nite curse zdravene, fiindc erau plini de snge. Portarulrmsese ctva timp n pragul uii, innd obolanii de labe i ateptnd ca vinovaii sbinevoiasc s se trdeze printr-o glum sarcastic. Dar nimic nu se ntmplase. Ah! de-al de tia, i spunea domnul Michel, pun eu mna pe ei pn la urm.Intrigat, Rieux se hotrte s-i nceap turul consultaiilor cu cartierele mrginae,unde locuiau cei mai sraci dintre clienii si. Pe aici strngerea gunoaielor se fcea multmai trziu i maina doctorului, care mergea de-a lungul drumurilor drepte i prfuite aleacestui cartier, atingea n treact lzile pline cu resturi, lsate la marginea trotuarului. Pe ostrad de-a lungul creia trecea astfel, doctorul numr o duzin de obolani aruncai permiele de legume i de crpe murdare.Pe primul su bolnav l-a gsit n pat, ntr-o ncpere care ddea n strad i care eran acelai timp i camera lui de culcare i de mncat. Era un btrn spaniol cu chipulaspru i brzdat. Avea n faa lui, pe ptur, dou oale pline cu mazre. n clipa cnd intrdoctorul, bolnavul, n capul oaselor, se ls pe spate ca s ncerce s-i trag rsuflarealui gjit de vechi astmatic. Nevast-sa aduse un lighean. Ei, domnule doctor, spune el n timp ce-i fcea injecia, i-ai vzut cum ies ? Da, spuse femeia, vecinul nostru a adunat vreo trei.Btrnul i freca minile. Ies, i vezi prin toate lzile de gunoi, foamea-i scoate, asta-i!Doctorului Rieux nu i-a fost greu s constate apoi c n tot cartierul se vorbea deobolani. O dat terminate vizitele, se ntoarse acas. Avei sus o telegram, spuse domnul Michel.Doctorul l ntreab dac mai vzuse obolani. A! nu, spune portarul, stau la pnd, tii ? i porcii ia nu ndrznesc.Telegrama l anuna pe doctor de sosirea mamei lui, a doua zi. Venea s se ocupe nabsena bolnavei de casa fiului ei. Cnd Rieux se ntoarse acas, sora era acolo. Doctoruli vzu nevasta n picioare, n taior, cu chipul strlucind de fard. I-a zmbit: E bine, spune el, foarte bine.Cteva clipe mai trziu, la gar, o instala n vagonul de dormit. Ea priveacompartimentul. E prea scump pentru noi, nu crezi ? 4. Trebuie, spune Rieux. Ce-i cu povestea asta cu obolanii ? Nu tiu. E ciudat, dar o s treac.Apoi i spune foarte grbit c i cerea iertare, c ar fi trebuit s fie mai atent cu ea i co neglijase cam mult. Ea ddea din cap, ca pentru a-i face semn s tac. Dar el adug: Cnd te vei ntoarce, totul o s fie mai bine. O vom lua iar de la capt. Da, spune ea cu ochii strlucind, o vom lua iar de la capt.O clip mai trziu, ea i ntorcea spatele i se uita pe geam. Pe peron, oamenii segrbeau i se izbeau unii de alii. uieratul locomotivei se auzea pn la ei. O strig pesoia lui pe nume i, cnd ea se ntoarse, i vzu faa scldat n lacrimi. Nu, spune el ncet.Sub lacrimi, zmbetul revenea, puin crispat. ncerc s respire adnc. Du-te, spune ea, o s fie bine.El o strnse la piept i acum, pe peron, de cealalt parte a geamului, nu-i mai vedeadect zmbetul. Te rog, ai grij de tine, spune el.Dar ea nu putea s-l aud.Aproape de ieire, pe peronul grii, Rieux s-a izbit de domnul Othon, judectorul deinstrucie, care i inea biatul de mn. Doctorul l ntreab dac pleac n cltorie.Domnul Othon, lung i negru, i care semna jumtate cu ceea ce altdat se numea unom de lume, jumtate cu un cioclu, rspunse cu o voce amabil, dar grbit: O atept pe doamna Othon care s-a dus s-i prezinte omagiile familiei mele.Locomotiva fluiera. obolanii... spune judectorul.Rieux vru parc s-o ia n direcia trenului, dar se ntoarse spre ieire. Da, spune el, nu-i nimic.Tot ceea ce a reinut Rieux din acele clipe a fost trecerea unui muncitor care duceasub bra o lad plin cu obolani mori.n dup-amiaza aceleiai zile, la nceputul consultaiilor, Rieux l-a primit pe un tnrdespre care i se spusese c era ziarist i c mai venise o dat dimineaa. l chemaRaymond Rambert. Mic de statur, cu umeri lai, cu chip hotrt, cu ochi luminoi iinteligeni, Rambert purta haine de o croial sportiv i n via prea s se simt n largullui. Atac direct subiectul. Venise s fac o anchet pentru un mare ziar din Paris asupracondiiilor de via ale arabilor i voia informaii asupra strii lor sanitare. Rieux i spune caceast stare nu era bun. Dar el, nainte de a continua, voia s tie dac ziaristul puteas scrie adevrul. Desigur, spune cellalt. Vreau s spun: putei s condamnai pn la capt ? Pn la capt nu, trebuie s recunosc. Dar presupun c aceast condamnare ar finefondat.Vorbind ncet, Rieux spuse c, ntr-adevr, o asemenea condamnare ar fi nefondat,dar c punnd ntrebarea el cuta numai s afle dac mrturia lui Rambert putea sau nus fie fr rezerve. Nu admit dect mrturiile fr rezerve, continu doctorul. Nu o voi susine deci pe-adumneavoastr cu informaiile mele. Este limbajul lui Saint-Just, spune ziaristul zmbind. Rieux spune, fr s ridicetonul, c n-avea nici o idee al cui limbaj era, dar c era acela al unui om obosit de lumean care tria, iubindu-i totui semenii i hotrt s resping, n ceea ce-l privete,nedreptatea i concesiile. Rambert, cu capul ntre umeri, l privea. Cred c v neleg, spune el n cele din urm, ridicndu-se.Doctorul l conducea spre u: V mulumesc c privii astfel lucrurile. 5. Rambert prea c-i pierde rbdarea: Da, spune el, neleg, iertai-m c v-am deranjat.Doctorul i strnge mna i i spune c ar fi de fcut un reportaj ciudat cu privire lamulimea de obolani mori care se gsesc n acest moment n ora. A! exclam Rambert, asta m intereseaz.La orele aptesprezece, pe cnd ieea pentru noi vizite, doctorul se ncrucieaz pescar cu un om nc tnr, cu statura greoaie, cu chipul masiv i brzdat, tiat desprncene groase. I mai ntlnise de cteva ori la dansatorii spanioli care locuiau laultimul etaj al imobilului. Jean Tarrou fuma cu poft o igar, contemplnd ultimeleconvulsii ale unui obolan care murea pe o treapt la picioarele sale. El ridic asupradoctorului privirea linitit i puin struitoare a ochilor si cenuii, i d bun ziua iadaug apoi c apariia aceasta a obolanilor era un lucru ciudat. Da, spune Rieux, dar care ncepe s fie scitor. ntr-un sens, doctore, numai ntr-un sens. Noi n-am vzut niciodat aa ceva, asta-itot. Dar mie mi se pare interesant, da, interesant, cu siguran.Tarrou i-a trecut mna prin pr ca s-l dea pe spate, a privit din nou obolanul,nemicat acum, apoi i-a zmbit lui Rieux: Dar, la urma urmei, doctore, asta e mai ales treaba portarului.i doctorul l gsete tocmai pe portar n faa casei, sprijinit de zidul de ling intrare, cuo expresie de lehamite pe chipul lui congestionat de obicei. Da, tiu, spune btrnul Michel cnd doctorul i semnaleaz o nou descoperire.Acum dai de cte doi sau trei deodat. Dar i n celelalte case e la fel.Prea abtut i ngrijorat. i freca gtul cu un gest reflex. Rieux l ntreab cum sesimea. Portarul nu putea, bineneles, s spun c se simte ru. Numai c nu prea era napele lui. Dup prerea lui, moralul i se cam tulbura. obolanii acetia l nuciser, dartotul avea s mearg foarte bine dup ce vor fi disprut.Dar n dimineaa urmtoare, 18 aprilie, doctorul, care i aducea mama de la gar, lgsete pe domnul Michel i mai tras la fa dect ieri: din pivni pn n pod, vreo zeceobolani zceau pe scri. Umpleau i lzile de gunoi ale caselor vecine. Mama doctoruluiafl tirea fr s se mire. Sunt lucruri care se ntmpl !Era o femeie micu, cu prul argintiu, cu ochii negri i blnzi. Sunt fericit c te vd, Bernard, spunea ea. n ciuda obolanilor, tot m bucur.El ncuviin; era adevrat, cu ea totul prea simplu, totdeauna.Rieux telefona totui la serviciul comunal de deratizare, pe al crui director l cunotea.Auzise el oare de obolanii tia numeroi care ieeau s moar sub cerul liber ? Mercier,directorul, auzise de asta i chiar n serviciul lui, nu departe de cheiuri, fuseserdescoperii vreo cincizeci. Se ntreba ns dac era grav. Rieux nu putea s-i rspundhotrt, dar credea c serviciul de deratizare trebuie s intervin. Da, zise Mercier, pe baza unui ordin. Dac tu crezi c merit ntr-adevr osteneala,pot s ncerc s obin un ordin. Merit totdeauna, spune Rieux.Femeia de serviciu tocmai i spusese c n marea uzin n care lucra brbatul eifuseser adunate mai multe sute de obolani mori.n orice caz, cam n aceast perioad concetenii notri au nceput i ei s seneliniteasc. Fiindc, ncepnd din ziua de 18, uzinele i antrepozitele deertar, ntr-adevr,sute de cadavre de obolani. n cteva cazuri, oamenii fuseser silii s-i omoare,agonia fiindu-le prea lung. Dar, de la cartierele mrginae pn n centrul oraului, pestetot pe unde se ntmpla s treac doctorul Rieux, peste tot unde concetenii notri seadunau, obolanii ateptau n grmezi, n lzile de gunoi, sau n iruri lungi, prin rigole.Presa de sear lu, din aceast zi, n mna ei problema i ntreb dac municipalitatea,da sau nu, i propune s acioneze i ce msuri de urgen nelege s ia pentru a apra 6. oraul de aceast invazie respingtoare. Municipalitatea nu-i propusese nimic i nu avean vedere nici o msur dar a nceput prin a se ntruni n consiliu pentru a delibera. I s-adat ordin serviciului de deratizare s adune obolanii mori n fiecare diminea, n zori.Dup aceea, dou maini ale serviciului trebuiau s duc guzganii la crematoriul degunoaie ca s fie ari.Dar n zilele care urmar situaia s-a agravat. Numrul de roztoare strnse creteatot mai mult i n fiecare diminea recolta era tot mai abundent. Din a patra zi, obolaniiau nceput s ias i s moar n grupuri. De prin cotloane, de prin subsoluri, de prinpivnie, de prin gurile de canal, urcau n lungi iruri care se mpleticeau, se cltinau lalumin, se rsuceau pe loc i mureau aproape de oameni. Noaptea, pe culoare sau peulie se auzea distinct micul lor chicit de agonie. Dimineaa, n mahalale, i gseai ntini,prin aceleai rigole, cu o mic floare de snge pe botul lor ascuit, unii umflai i putrezi,alii epeni i cu mustile nc zbrlite. i gseai chiar i n ora n mici grmezi, pe palieresau n curi. De asemenea, uneori mureau i izolat, n holurile administrative, n curilecolilor, pe terasele cafenelelor. Concetenii notri, uluii, i descopereau n locurile celemai frecventate ale oraului. Piaa Armelor, bulevardele, promenada Front-de-Mer erau,din ce n ce mai departe, mnjite. Curat n zori de guzganii si mori, oraul i regseancetul cu ncetul, din ce n ce mai numeroi, n timpul zilei. Pe trotuare i se ntmpla deasemenea nu numai unui trector nocturn s simt sub talp masa elastic a unui cadavrunc proaspt. Ai fi zis c nsui pmntul, n care erau nfipte casele noastre, se cur dencrctura sa de secreii, c las s urce la suprafa buboaiele i coptura care, pnatunci, l mcinau pe dinuntru. Gndii-v numai la uluirea micului nostru ora, att delinitit nainte, rvit n doar cteva zile, asemenea unui om sntos al crui snge grosar ncepe deodat s se rzvrteasc!Lucrurile au ajuns att de departe nct agenia Ransdoc (informaii, documentri,toate informaiile asupra oricrui subiect) a anunat, n emisiunea sa radiofonic deinformaii gratuite, ase mii dou sute treizeci i unu de obolani culei i ari n decursulunei singure zile, din 25. Aceast cifr, care ddea un sens limpede spectacolului zilnic pecare oraul l avea sub ochi, a sporit haosul. Pn atunci oamenii se plnseser numai decte un accident cam respingtor. i ddeau acum seama c acest fenomen cruia nu ise putea nici preciza amploarea, nici dibui originea, avea ceva amenintor. Singurbtrnul spaniol astmatic continua s-i frece minile i s repete: "ies, ies", cu o bucuriesenil.La 28 aprilie ns, Ransdoc anuna o recolt de circa opt mii de obolani i neliniteaatinse culmea n ora. Se cereau msuri radicale, erau acuzate autoritile, i unii, careaveau case pe malul mrii, ncepuser s vorbeasc de un refugiu acolo. Dar a doua ziagenia anun c fenomenul ncetase brusc i c serviciul de deratizare nu adunasedect o cantitate neglijabil de obolani mori. Oraul a rsuflat uurat.Totui, exact n aceeai zi ctre prnz, doctorul Rieux, oprindu-i maina n faablocului, l zrete la captul strzii pe portar, care se apropia greu, cu capul aplecat, cubraele i picioarele deprtate, cu o nfiare de marionet. Btrnul inea de bra un preotpe care doctorul l cunotea. Era printele Paneloux, un iezuit erudit i activ pe care l maintlnise uneori i care era foarte preuit n oraul nostru chiar i de cei care erauindifereni n materie de religie. I-a ateptat. Btrnul Michel avea ochii strlucitori irespiraia uiertoare. Nu se simise bine i vrusese s ias la aer. Dar dureri ascuite lagt, la subsuori i vintre l siliser s se ntoarc i s cear ajutorul printelui Paneloux. Sunt nite umflturi, zise el. Am fcut probabil un efort.Scond braul prin portiera mainii, doctorul i plimb degetul la baza gtului pe careMichel l ntindea spre el; un fel de nod tare, lemnos, se formase n locul acela. Culc-te, ia-i temperatura, am s vin s te vd dup mas.Dup ce portarul plec, Rieux l ntreb pe printele Paneloux ce credea el despreaceast poveste cu obolanii. 7. O ! spune printele. Trebuie s fie o epidemie, i ochii si zmbir sub ochelariirotunzi.Dup prnz, Rieux tocmai citea din nou telegrama de la sanatoriu care i anunasosirea soiei lui, cnd auzi telefonul. Era unul din vechii su clieni, funcionar la primrie,care l chema. Suferise mult timp de o ngustare a aortei i, cum era srac, Rieux lngrijise gratuit. Da, spunea el, v amintii de mine. Dar e vorba de altcineva. Venii repede, s-antmplat ceva la vecinul meu.Abia vorbea, i pierdea respiraia. Rieux se gndi la portar i se hotr s-l vad dupaceea. Cteva minute mai trziu trecea pragul unei case joase de pe strada Faidherbe,dintr-un cartier mrgina. n mijlocul scrii rcoroase i mpuite l ntlni pe Joseph Grand,funcionarul, care cobora s-l ntmpine. Era un om de vreo cincizeci de ani, cu mustaaglbuie, nalt i grbov, cu umerii nguti i membrele subiri. E mai bine, spune el cnd se apropie de Rieux, dar am crezut c o s-i deasufletul.i sufla nasul. La al doilea etaj, ultimul, pe ua din stnga, Rieux citi, scris cu cretroie: "Intrai, m-am spnzurat".Au intrat. Frnghia atrna de lamp, deasupra unui scaun rsturnat, iar masa erampins ntr-un col. Dar atrna n gol. L-am desprins la timp, spunea Grand care prea s-i caute mereu cuvintele, cutoate c folosea limbajul cel mai simplu. Ieeam, tocmai, i am auzit zgomot. Cnd amvzut inscripia, cum s v explic, am crezut c e o fars. Dar el a scos un geamt ciudati chiar sinistru s-ar putea spune.i scarpin capul. Dup prerea mea, operaia trebuie s fie dureroas. Firete, am intrat.mpinseser o u i se gseau n pragul unei odi luminoase, dar mobilatsrccios. Un om mititel, scurt i gros, sttea culcat ntr-un pat de bronz. Respira tare ise uita la ei cu ochii congestionai. Doctorul se opri. n pauzele dintre respiraii i s-a prutc aude chicituri de obolani. Dar nimic nu mica prin coluri. Rieux se apropie de pat.Omul nu se spnzurase la prea mare nlime, nici prea brusc, vertebrele rezistaser.Bineneles, puin asfixie. Ar fi nevoie de o radiografie. Doctorul i fcu o injecie cu uleicamforat i spuse apoi c, n cteva zile, totul o s fie n ordine. Mulumesc, domnule doctor, spune omul, cu o voce nbuit.Rieux l-a ntrebat pe Grand dac anunase comisariatul de poliie i funcionarul i luo nfiare descumpnit: Nu, spune el, o, nu! M-am gndit c cel mai grabnic... Bineneles, l ntrerupse Rieux, deci o s-o fac eu.Dar, n clipa aceea, bolnavul a nceput s se agite i a ncercat s se ridice din patprotestnd c se simea bine i c nu fcea s se osteneasc. Linitii-v, spune Rieux. Nu-i nici o problem, credei-m, i eu trebuie s dau odeclaraie. O ! fcu cellalt.i se azvrli iar pe pat, s plng cu mici sughiuri. Grand, care de ctva timp i totmngia mustaa, s-a apropiat de el. Lsai, domnule Cottard, spune el. ncercai s nelegei. Putem spune c doctorule rspunztor. Dac, de pild, v apuc pofta s ncercai iar...Dar Cottard spuse, printre lacrimi, c n-o s mai ncerce, c a fost vorba numai de oclip de rtcire, i c tot ce dorea era s fie lsat n pace. Rieux scria o reet. Ne-am neles, spune el. S lsm chestia asta, o s revin dup dou sau trei zile.Dar s nu mai facei vreo prostie.Pe palier el i spune lui Grand c era obligat s anune poliia, dar c o s-l roage pecomisar s nu fac ancheta dect dup dou zile. 8. Trebuie supravegheat n noaptea asta. Are familie ? Nu i-o cunosc. Dar pot s-l veghez eu nsumi.i Grand cltin din cap. Nici pe el, s tii, nu pot spune c l cunosc. Dar, oricum, trebuie s ne ajutmntre noi.Pe culoarele imobilului, Rieux se uit mainal prin coluri i l ntreb pe Grand dacobolanii dispruser cu desvrire din cartierul su. Funcionarul habar n-avea. I sevorbise ntr-adevr de aceast poveste, dar el nu ddea prea mare atenie zvonurilor dincartier. Am eu alte griji, spune el.Rieux i i strngea mna. Era grbit s-l vad pe portar nainte de a-i scrie soiei sale.Vnztorii ziarelor de sear anunau c invazia obolanilor se oprise. Dar Rieux igsi bolnavul pe jumtate rsturnat peste marginea patului, cu o mn pe burt i alta njurul gtului, vomitnd, cu icneli mari, un fel de bil de un roz murdar, ntr-un bidon delturi. Dup lungi eforturi, cu rsuflarea tiat, portarul s-a ntins la loc. Temperatura erade 39,5, ganglionii de la gt i membrele i se umflaser, dou pete negricioase i sentindeau pe coaste. Se plngea acum de o durere luntric. M arde, spune el, porcria asta m arde.Gura lui nnegrit parc de funingine l fcea s-i nghit cuvintele i ntorcea ctredoctor nite ochi globuloi pe care durerea de cap i umplea de lacrimi. Nevast-sa se uitacu nelinite la Rieux, care sttea mut. Domnule doctor, spune ea, ce este ? Poate s fie orice. Dar deocamdat nu e nimic sigur. Pn disear regim i undepurativ. S bea multe lichide.Portarul i era, de altfel, chinuit de sete.ntors acas, Rieux i telefon confratelui su Richard, unul dintre medicii cei maiimportani ai oraului. Nu, spunea Richard, n-am vzut nimic extraordinar. N-ai gsit febr cu inflamaii locale ? A, ba da, totui, dou cazuri cu ganglionii foarte inflamai. Anormal ? He, spune Richard, normalul, tii...Seara, n orice caz, portarul delira i, cu patruzeci de grade, se plngea de obolani.Rieux ncerca un abces de fixare. Sub arsura terebentinei, portarul url: "Ah ! porcii!"Ganglionii se ngroaser i mai mult, erau tari i lemnoi la atingere. Nevastaportarului i pierduse cumptul: Vegheai-l, i spune doctorul, i chemai-m dac e cazul.A doua zi, 30 aprilie, o briz cldu acum sufla sub un cer albastru i umed. Aducea omireasm de flori care venea din cartierele cele mai ndeprtate. Pe strzi, zgomotele di-mineiipreau mai vii, mai vesele ca de obicei. Pentru orelul nostru, scpat de teamasurd n care trise n timpul sptmnii, aceast zi era ca o rennoire. Rieux, el nsuilinitit de o scrisoare a soiei sale, coboar voios la portar. i, ntr-adevr, diminea,temperatura sczuse la treizeci i opt de grade. ntins pe pat, slbit, bolnavul zmbea. i e mai bine, nu e aa, domnule doctor ? spune nevasta. S mai ateptm.Dar, la dousprezece, temperatura urcase dintr-o dat la patruzeci de grade, bolnavuldelira fr ncetare i vrsturile rencepuser. Ganglionii gtului erau dureroi la atingerei portarul voia parc s-i in capul ct mai departe cu putin de corp. Nevasta lui edeape marginea patului, cu minile pe cuvertur i inea cu blndee picioarele bolnavului, lprivea pe Rieux. Ascultai, spune acesta, trebuie izolat i ncercat un tratament special. Telefonez laspital i o s-l transportm cu ambulana. 9. Dou ore mai trziu, n ambulan, doctorul i femeia stteau aplecai asuprabolnavului. Din gura lui plin cu tot felul de excrescene ieeau frnturi de cuvinte:"obolanii!" spunea el. Cadaveric, cu buzele ca de cear, pleoapele grele i livide, cursuflarea ntretiat i scurt, sfiat de ganglioni, ngrmdit n fundul cuetei, ca i cumar fi vrut s-o nchid deasupra lui sau ca i cum ceva venit din fundul pmntului l chemafr ncetare, portarul se nbuea sub o greutate nevzut. Femeia plngea. Nu mai e oare nici o speran, domnule doctor ? E mort, spune Rieux.Moartea portarului, putem s-o spunem, a constituit sfritul acestei perioade pline desemne descumpnitoare i nceputul unei alteia, relativ mai dificile, n care uimirea pri-melorzile s-a transformat ncetul cu ncetul n panic. Concetenii notri, acum i ddeauseama, nu se gndiser niciodat c orelul nostru putea fi un loc indicat anume undeobolanii s moar la soare i portarii s piar de boli ciudate. Din punctul acesta devedere, ei greeau, n definitiv i ideile lor ar fi trebuit revizuite. Dac totul s-ar fi oprit aici,obinuinele, fr ndoial, i-ar fi lsat n voia lor. Dar ali conceteni de-ai notri, i nutotdeauna portari i nici sraci, au fost silii s-o apuce pe drumul pe care domnul Michelpornise cel dinti. ncepnd din momentul acesta, frica, i, o dat cu ea, ngndurareacuprinser pe oameni.Totui, nainte de a intra n amnuntele acestor noi evenimente, povestitorul credefolositor s ofere asupra perioadei care a fost descris pn aici i prerea unui alt martor.Jean Tarrou, pe care l-am mai ntlnit la nceputul acestei povestiri, se stabilise la Oran cucteva sptmni nainte i de atunci locuia ntr-un mare hotel din centru. La primavedere, el prea destul de avut ca s triasc din veniturile lui. Dar, cu toate c oraul seobinuise ncetul cu ncetul cu el, nimeni nu putea spune de unde venea i ce rost aveaaici. l ntlneai n toate locurile publice. nc de la nceputul primverii l puteai vedeaadesea pe plaj, notnd mult i cu vdit plcere. Cumsecade, mereu cu zmbetul pebuze, prea s fie un iubitor al tuturor plcerilor normale, fr s fie sclavul lor. De fapt,singurul obicei care i se cunotea era frecventarea asidu a dansatorilor i muzicienilorspanioli, destul de numeroi n oraul nostru.Carnetele lui, n orice caz, constituie i ele un fel de cronic a acestei perioade grele.Dar este vorba de o cronic cu totul aparte, care pare s se supun unei ideipreconcepute asupra lipsei de nsemntate a faptelor. La prima vedere s-ar putea credec Tarrou s-a strduit s priveasc lucrurile i oamenii prin captul cellalt al binoclului. nhaosul general, el se strduia de fapt s devin istoricul a ceea ce nu are istorie. Putemdeplnge, fr ndoial, aceast idee preconceput, i bnui, o dat cu ea, uscciuneasufleteasca. Dar nu e mai puin adevrat c aceste carnete pot furniza, unei cronici aacestei perioade, o mulime de amnunte secundare care au totui importana lor i acror ciudenie nsi ne va mpiedica s-l judecm prea grabnic pe acest personajinteresant.Primele nsemnri luate de Jean Tarrou dateaz de la sosirea lui n Oran. Ele arat,dintru nceput, o curioas mulumire de a se afla ntr-un ora att de urt prin el nsui.Gsim aici descrierea amnunit a celor doi lei de bronz care mpodobesc primria,consideraii binevoitoare asupra lipsei de pomi, asupra caselor respingtoare i a planuluiabsurd al oraului. Tarrou mai introduce n notele sale dialoguri auzite prin tramvaie i pestrzi, fr a le nsoi de comentarii, n afar de unul singur, puin mai trziu, referi tor la oconversaie despre un anume Camps. Tarrou asistase la discuia dintre doi ncasatori detramvai: Tu l-ai cunoscut doar pe Camps, spunea unul. Camps ? Unul nalt, cu mustaa neagr ? Exact. Lucra la macaz. 10. Ei, da! Ei bine, a murit. Nu mai spune! i cnd ? Dup povestea cu obolanii. I-auzi! i ce-a avut ? Nu tiu, febr. i apoi, nu era prea voinic. A avut nite bube sub bra. N-a rezistat. Arta totui ca toat lumea. Nu, avea plmnii slabi, i cnta la Orpheon. S sufli mereu ntr-un mutiuc, teistovete. Ei, ncheie al doilea, pi dac eti bolnav nu trebuie s sufli n mutiuc.Dup aceste cteva indicaii, Tarrou se ntreba de ce intrase Camps n fanfaraOrpheon n ciuda intereselor sale cele mai evidente, i care erau cauzele adnci care-ldeterminaser s-i rite viaa cntnd, la nite parzi duminicale, din instrumentul acela.Tarrou prea s fi fost favorabil impresionat de o scen care se desfura adesea pebalconul din faa ferestrei sale. Camera lui ddea ntr-adevr pe o mic stradtransversal, unde puteau fi vzute nite pisici dormind la umbra zidurilor. Dar zi de zi,dup-amiaza, n orele n care tot oraul picotea de cldur, un btrnel aprea pe balcon,de cealalt parte a strzii. Cu prul alb i bine pieptnat, drept i sever n hainele lui decroial militar, el chema pisicile cu un "pis, pis" distant i totodat blnd. Pisicile iridicau ochii alburii de somn, dar fr s se mite. Btrnul rupea atunci bucele de hrtiei le risipea n aer deasupra strzii, iar animalele, atrase de aceast ploaie de fluturi albi,naintau n mijlocul drumului, ridicnd lbue ovitoare spre ultimele buci de hrtie.Btrnelul scuipa atunci cu putere i precizie; dac un scuipat i atingea inta, rdea.n sfrit, Tarrou prea s fi fost definitiv sedus de caracterul comercial al oraului acrui nfiare, animale i chiar plceri preau controlate de necesitile negoului.Aceast singularitate (este cuvntul folosit n carnete) primea aprobarea lui Tarrou, i unadin remarcile lui elogioase sfrea chiar cu exclamaia: "n sfrit!" Sunt singurele locuri ncare notele cltorului, la aceast dat, par s ia un caracter personal. Numai c nu e uors le apreciezi pur i simplu nelesul i seriozitatea. Astfel, dup ce povestise c gsireaunui obolan mort l fcuse pe casierul hotelului s comit o eroare n nota lui, Tarrouadugase cu un scris mai puin desluit ca de obicei: "ntrebare: cum s faci s nu-i pierzitimpul ? Rspuns : s-l resimi pe toat durata lui. Mijloace: s petreci zile ntregi nantecamera unui dentist pe un scaun incomod; s-i petreci dup-amiaza de duminic pebalconul tu; s asculi conferine ntr-o limb pe care n-o nelegi, s cltoreti cu trenulalegnd drumurile cele mai lungi i cele mai puin plcute i, bineneles, s cltoreti npicioare; s faci coad pentru bilete la un spectacol i apoi s nu-i cumperi locul etc." Darimediat dup aceste digresiuni de limbaj sau de gndire, carnetele pornesc o descriereamnunit a tramvaielor oraului nostru, a formei lor de luntre, a culorii lor nedefinite, amurdriei lor obinuite i termin aceste consideraii printr-un "e remarcabil" care nuexplic nimic.Iat n orice caz indicaiile date de Tarrou asupra istoriei cu obolanii:"Astzi btrnelul de vizavi este descumpnit. Nu mai sunt pisici. Au disprut, ntr-adevr,excitate de obolanii mori care sunt gsii n numr mare pe strzi. Dup prereamea, nu poate fi vorba ca pisicile s mnnce obolani mori, mi amintesc c ale meledetestau aa ceva. Nu nseamn ns c nu alearg dup ei prin pivnie, i btrnelul edescumpnit. E mai puin bine pieptnat, mai puin viguros. l simi c e ngrijorat. Dup oclip doar a i intrat n cas. Scuipase, totui, o dat, n gol.n ora, s-a oprit astzi un tramvai pentru c se gsise nuntru un obolan mort, ajunsacolo nu se tie cum. Dou sau trei femei s-au dat jos. obolanul a fost aruncat. Tramvaiula pornit mai departe.La hotel, paznicul de noapte, un om cruia poi s-i dai crezare, mi-a spus c seatepta la o nenorocire cu toi obolanii tia. Cnd obolanii prsesc nava.... I-am 11. rspuns c acest lucru era adevrat n cazul navelor, dar c nu fusese niciodat verificatpentru orae. Totui, convingerea lui era format. L-am ntrebat la ce fel de nenorocire ne-amputea atepta, dup prerea lui. Nu tia, nenorocirea fiind cu neputin de prevzut.Dar nu s-ar fi mirat s fie ceva de genul unui cutremur. Am recunoscut c era posibil i elm-a ntrebat dac asta nu m ngrijora. Singurul lucru care m intereseaz, i-am spus, este s-mi gsesc liniteainterioar.M-a neles perfect.La restaurantul hotelului vine o ntreag familie, foarte interesant. Tatl este un omnalt i slab, mbrcat n negru, cu guler tare. Are mijlocul capului chel i dou smocuri depr gri n dreapta i n stnga. Nite ochi mici, rotunzi i aspri, un nas subire i o gurorizontal i dau aerul unei bufnie binecrescute. Sosete totdeauna primul la uarestaurantului, se d la o parte, o las s treac pe nevasta lui, mrunic, asemenea uneioricue negre, i intr atunci i el, urmat imediat de un bieel i o feti mbrcai ca nitecini savani. Ajuns la mas, el ateapt ca nevasta s ia loc, apoi se aeaz, i cei doicei pot n sfrit s se cocoae i ei pe scaunele lor. Spune dumneata soiei i copiilor,i nir celei dinti tot soiul de ruti politicoase i cuvinte sentenioase motenitorilor: Nicole, dumneata te ari suprem de antipatic !i fetia e gata s plng. Asta se i urmrete.Azi diminea bieelul era foarte excitat de povestea cu obolanii. A vrut s spunceva la mas: Nu se vorbete de obolani la mas, Philippe. i interzic pe viitor s pronuni acestcuvnt. Tatl dumitale are dreptate, a zis oricua cea neagr. Cei doi cei i-au lsatnasul n farfurie i bufnia a mulumit cu o micare a capului care nu spunea mare lucru. nciuda acestui frumos exemplu, se vorbete mult n ora de aceast poveste cu obolanii.Ziarul s-a amestecat i el.Cronica local, care de obicei e foarte variat, e ocupat acum n ntregime cu ocampanie mpotriva municipalitii: Sunt avizai edilii notri de pericolul pe care l potprezenta cadavrele putrezite ale acestor roztoare ? Directorul hotelului nici nu mai poatevorbi de altceva. i el este jignit!... S descoperi obolani n ascensorul unui hotel onorabili se pare de neconceput. Ca s-l consolez, i-am spus: Dar toat lumea a pit-o. Tocmai, mi-a rspuns el, acuma suntem la fel ca toat lumea.El e acela care mi-a vorbit de primele cazuri ale acestei febre uluitoare, care a nceputs strneasc nelinite. Una dintre cameristele lui e atins. Dar, bineneles, nu e nimic contagios, a precizat el iute.I-am spus c asta mi-era egal. A! vd. Domnul e ca mine. Domnul e fatalist.Nimic de felul sta nu spusesem i de altfel nici nu sunt fatalist. I-am i spus...ncepnd din acest moment carnetele lui Tarrou vorbesc mai n amnunt despreaceast febr necunoscut care ngrijora acum publicul. Notnd c btrnelul i regsisen sfrit pisicile o dat cu dispariia obolanilor i i rectifica cu rbdare tragerile la int,Tarrou aduga c se puteau cita de pe acum vreo zece cazuri de aceast febr, dintrecare cele mai multe fuseser mortale.Cu titlu documentar, puteam n sfrit reproduce portretul doctorului Rieux, dat deTarrou. Dup ct poate aprecia povestitorul, e destul de fidel."Pare de treizeci i cinci de ani. Statur mijlocie. Umerii puternici. Obrazul aproapedreptunghiular. Ochii ntunecai i drepi, dar flcile proeminente. Nasul gros este regulat.Prul negru tuns foarte scurt. Gura este arcuit, cu buzele pline i aproape ntotdeaunastrnse. Are ntructva nfiarea unui ran sicilian cu pielea lui ars de soare i hainelelui n tonuri venic nchise, dar care l prind bine. 12. Umbl repede. Coboar de pe trotuare fr s-i schimbe mersul, dar de dou ori dintrei se urc pe trotuarul opus fcnd o mic sritur. La volanul mainii e distrat i lasadesea semnalizatorul de direcie aprins, chiar dup ce a luat curba. Totdeauna cu capulgol. Aer de om informat"Cifrele lui Tarrou erau exacte. Doctorul Rieux tia el ceva. O dat corpul portaruluiizolat, i telefonase doctorului Richard, ca s-l ntrebe despre cauza acestor febreinghinale. Nu neleg nimic, spusese Richard. Doi mori, unul n patruzeci i opt de ore,cellalt n trei zile. l lsasem pe cel din urm ntr-o diminea, dup toate aparenele, nconvalescen. Dai-mi de veste dac mai avei alte cazuri, spune Rieux.A mai telefonat ctorva medici. Dus n felul acesta, ancheta i descoperi vreodouzeci de cazuri asemntoare timp doar de citeva zile. Aproape toate fusesermortale. i ceru atunci lui Richard, preedintele corpului medical din Oran, izolarea noilorbolnavi. Dar nu am cderea, zise Richard. Ar fi nevoie de msuri ale prefecturii. De altfel,cine v spune c exist riscul unei molimi ? Nimic nu-mi spune asta, dar simptomele sunt nelinititoare.Richard, totui, considera c "n-avea calitatea". Tot ce putea s fac era s vorbeasccu prefectul.Dar n timp ce se discuta, vremea se strica. A doua zi dup moartea portarului negurimari acoperir cerul. Ploi diluviene i scurte se abtur peste ora; o cldur prevestitoarede furtun urm acestor rpieli neateptate. Marea nsi i pierduse albastrul ei adnci, sub cerul de pcl, cpta luciri de argint sau de fier, dureroase pentru privire. Clduraumed a acestei primveri te fcea s doreti ariele verii. n oraul cldit n form demelc pe fia lui de podi, destul de puin deschis spre mare, domnea o toropealposomort. ntre zidurile sale lungi i tencuite, pe strzile cu vitrine prfuite, n tramvaielede un galben murdar, te simeai oarecum prizonier al cerului. Singur, btrnul bolnav al luiRieux i nvingea astmul ca s se bucure de aceast vreme. Coace, spunea el, face bine la bronhii.Cocea ntr-adevr, dar nici mai mult, nici mai puin dect o febr. ntreg oraul aveafebr, aceasta era cel puin impresia care l urmrea pe doctorul Rieux n dimineaa ncare se ducea n strada Faidherbe, pentru a asista la ancheta asupra tentativei desinucidere a lui Cottard. Dar aceast impresie i se prea lipsit de temei. O atribuiaenervrii i preocuprilor de care era asaltat i admise c se impunea urgent s facpuin ordine n ideile sale.Cnd a ajuns, comisarul nu era nc acolo. Grand atepta pe coridor i s-au hotrt sintre nti la el, lsnd ua deschis. Funcionarul de la primrie locuia n dou odi, mobi-latefoarte sumar. Observai doar un raft de lemn alb cu dou sau trei dicionare i o tablcolreasc pe care se mai putea citi, pe jumtate terse, cuvintele "alei nflorite". Dupprerea lui Grand, Cottard avusese o noapte bun. Dar se trezise de diminea cu dureride cap i incapabil de orice reacie. Grand prea obosit i nervos, plimbndu-se n lung in lat, deschiznd i nchiznd pe mas un dosar gros, plin de manuscrise.I-a povestit cu toate acestea doctorului c nu-l cunotea bine pe Cottard, darpresupune c ar avea o mic avere. Cottard era un om ciudat. Mult timp relaiile lor semrginiser la cteva saluturi pe scar. N-am stat dect de dou ori de vorb cu el. Acum cteva zile am rsturnat pecoridor o cutie plin cu crete, pe care o aduceam acas. Erau crete roii i crete albastre.n momentul acela Cottard a ieit pe coridor i m-a ajutat s le adun. M-a ntrebat la cefoloseau aceste crete de diferite culori.Grand i explicase atunci c ncearc s-i reaminteasc puin latina. De la liceu pnacum cunotinele lui se pierduser. 13. Da, a spus doctorul, m-au asigurat c e folositor pentru a cunoate mai bine sensulcuvintelor franuzeti.Scria prin urmare cuvinte latineti pe tabl. Recopia cu cret albastr partea de cuvntcare se schimba dup declinare i conjugare i, cu cret roie, cea care rmnea ne-schimbat. Nu tiu dac Cottard a neles prea bine, dar a prut interesat i mi-a cerut o cretroie. Am prut puin surprins, dar la urma urmei... Nu puteam, bineneles, s ghicesc co s se foloseasc de ea pentru planul lui.Rieux l-a ntrebat care era subiectul celei de-a doua conversaii. Dar, nsoit desecretarul su, comisarul sosea i voia nti s asculte declaraiile lui Grand. Doctorulobserv c Grand, vorbind de Cottard, l numea mereu "disperatul". A folosit chiar la unmoment dat expresia "hotrre fatal". Au discutat asupra cauzei sinuciderii i Grand s-aartat meticulos n alegerea termenilor. S-au oprit, n sfrit, asupra cuvintelor "necazuriintime". Comisarul a ntrebat dac nimic din comportarea lui Cottard nu lsa s se prevadceea ce el numea "determinarea sa". Mi-a btut ieri n u, spuse Grand, ca s cear nite chibrituri. I-am dat cutia mea.S-a scuzat spunndu-mi c ntre vecini... Apoi m-a asigurat c-mi va da cutia napoi. I-amspus s-o pstreze.Comisarul l-a ntrebat pe funcionar dac nu cumva Cottard i se pruse ciudat. Ceea ce mi s-a prut ciudat e c avea aerul c vrea s stea de vorb. Dar eutocmai lucram.Grand s-a ntors spre Rieux i a adugat, cu un aer ncurcat : O lucrare personal.Comisarul dorea totui s-l vad pe bolnav. Dar Rieux fu de prere c era mai bine camai nti Cottard s fie pregtit pentru aceast vizit. Intr deci singur i l gsi pe Cottardn odaie, mbrcat doar cu o flanel cenuie, stnd ridicat n pat i ntors spre u cu oexpresie de nelinite. E poliia, nu ? Da, spune Rieux, i nu v agitai. Dou sau trei formaliti i vei fi lsat n pace.Dar Cottard a rspuns c asta nu folosea la nimic, i c nu-i plcea poliia. Rieux searta nerbdtor. Nici eu n-o ador. i se cere doar s rspunzi repede i corect la ntrebrile lor, cas se termine o dat totul.Cottard a tcut i doctorul s-a ntors spre u. Dar omuleul l striga napoi, i cnd afost lng pat i-a apucat minile: Nu se pot atinge de un bolnav, de un om care s-a spnzurat, nu-i aa, domnuledoctor ?Rieux l-a cercetat un moment i l-a asigurat n sfrit c nu fusese niciodat vorba denimic de felul acesta i c, de altfel, el era aici ca s-i apere bolnavul. Cottard pru s sedestind i Rieux l pofti pe comisar.Lui Cottard i s-a citit mrturia lui Grand i a fost ntrebat dac putea preciza cauzeleaciunii sale. El a rspuns doar att i fr s-l priveasc pe comisar c "necazuri intime,era foarte bine . Comisarul insist s afle dac mai avea poft s repete ceea ce fcuse iCottard, nviorndu-se, rspunse c nu i c dorea numai s fie lsat n pace. V atrag atenia, a spus comisarul pe un ton iritat, c, pentru moment,dumneavoastr o tulburai pe-a altora.Dar la un semn al lui Rieux, lucrurile s-au oprit aici. V dai seama, a oftat ieind comisarul, avem ceva mai important de fcut, decnd se vorbete de aceast febr...L-a ntrebat pe doctor dac lucrul era serios i Rieux a spus c habar n-avea. E din pricina vremii, asta e tot, a ncheiat comisarul. Era din pricina vremii, frndoial. Totul se nclia n mini, pe msur ce ziua nainta, i Rieux simea cum teama 14. lui crete cu fiecare vizit. n seara aceleiai zile, la periferie, un vecin al btrnului bolnavi apsa vintrele i vomita n toiul delirului. Ganglionii erau mult mai groi dect cei aiportarului. Unul ncepea s supureze i curnd se sparse ca un fruct stricat. ntors acas,Rieux telefoneaz la depozitul de produse farmaceutice al departamentului. nsemnrile luiprofesionale menioneaz doar, la aceast dat: "Rspuns negativ". i era chemat acummereu n alte pri pentru cazuri asemntoare. Abcesele trebuiau deschise, era evident.Dou tieturi de bisturiu n cruce i ganglionii revrsau un fel de past amestecat cusnge; bolnavii sngerau sfiai. Dar apreau pete pe burt i pe picioare, un ganglionnceta s supureze, apoi se umfla din nou. n cele mai multe cazuri bolnavul murea,emannd un miros nspimnttor.Presa, att de limbut cu istoria obolanilor, nu mai scotea o vorb. obolanii doarmor pe strad, iar oamenii n odaia lor. i ziarele nu se ocup dect de strad. nsprefectura i municipalitatea ncepeau s-i pun ntrebri. Atta timp ct fiecare medic nucunoscuse mai mult de dou sau trei cazuri, nimeni nu se gndise s se mite. Dar, defapt, a fost de ajuns s aib cineva ideea s le numere. Rezultatul era consternant. nnumai cteva zile cazurile mortale se nmuliser i devenise evident, pentru cei care sepreocupau de aceast boal ciudat, c era vorba de o adevrat epidemie. Acesta estemomentul pe care i-l alese Castel, un confrate al lui Rieux, mult mai in vrst dect el, svin s-l vad. Bineneles, i-a spus, dumneata tii ce este, Rieux ? Atept rezultatul analizelor. Eu tiu. i n-am nevoie de analize. O parte din cariera mea am lucrat n China, iam vzut cteva cazuri i la Paris, acum vreo douzeci de ani. Numai c nimeni n-andrznit s le dea pe loc un nume acestor cazuri. Opinia public, asta e sfnt: frpanic, mai ales fr panic. i apoi, cum zicea un confrate: "Este cu neputin, toatlumea tie c ea a disprut din Occident". Da, toat lumea tie asta, n afar de mori.Rieux, dumneata tii la fel de bine ca i mine ce este.Rieux se gndea. Prin fereastra biroului privea umrul falezei pietroase care sesfrea n deprtare deasupra golfului.Cerul, dei albastru, avea o sclipire mohort care se ndulcea pe msur ce dup-amiazanainta. Da, Castel, spune el, e greu de crezut. Dar se pare totui c ar fi ciuma.Castel se ridic i se ndreapt spre u. tii ce ni se va rspunde, a spus btrnul medic: "A disprut de ani de zile dinrile temperate". Ce nseamn asta, a disprea ? a rspuns Rieux dnd din umeri. Da. i nu uita: chiar la Paris, n urm cu aproape douzeci de ani. Da. S sperm c nu va fi mai grav astzi dect atunci. Dar este ntr-adevr denecrezut.Cuvntul "cium" fusese rostit pentru ntia oar. n acest punct al povestirii, care-llas pe Bernard Rieux stnd n spatele ferestrei sale, i se va permite povestitorului sexplice nesigurana i surpriza medicului, deoarece, cu unele nuane, el a reacionat la felca i cei mai muli dintre concetenii notri. Epidemiile, ntr-adevr, sunt ceva obinuit, darcrezi cu greu n ele cnd i cad pe cap. Au fost pe lume tot attea ciume cte rzboaie. itotui, ciume i rzboaie i gsesc pe oameni ntotdeauna la fel de nepregtii. DoctorulRieux era la fel de nepregtit ca si concetenii notri i astfel trebuie nelese ezitrilesale. Tot aa trebuie neleas i starea sa de spirit mprit ntre ngrijorare i ncredere.Cnd izbucnete un rzboi, oamenii spun: "n-are s dureze, prea e stupid". i, frndoial, un rzboi este desigur prea stupid, dar asta nu-l mpiedic s dureze. Prostiastruie ntotdeauna i faptul s-ar observa dac fiecare nu s-ar gndi mereu la sine. 15. Concetenii notri semnau n aceast privin cu toat lumea, se gndeau la ei nii,altfel spus, erau umaniti: nu credeau n flageluri. Flagelul nu este pe msura omului, ispui deci c flagelul este ireal, e un vis urt care o s treac. Dar nu trece totdeauna i,din vis urt n vis urt, oamenii sunt cei care se duc, i umanitii cei dinti, pentru c nu i-auluat msuri de precauie. Concetenii notri nu erau mai vinovai dect alii, ei uitau sfie modeti, atta tot, i credeau c totul mai era posibil pentru ei, ceea ce presupunea cflagelurile nu erau posibile. Ei continuau s fac afaceri, proiectau cltorii i aveau preri.Cum s se fi gndit ei la ciuma care suprim viitorul, deplasrile i discuiile ? Ei secredeau liberi i nimeni nu va fi vreodat liber atta timp ct vor exista flageluri.Chiar atunci cnd doctorul Rieux recunoscuse fa de prietenul su c un numr micde bolnavi risipii ici-colo muriser fr veste de cium, pericolul rmnea pentru el frrealitate. Pur i simplu, cnd eti medic i-ai fcut o idee asupra durerii i ai ceva mai multimaginaie. Privindu-i pe geam oraul care nu se schimbase, doctorul de-abia dacsimea cum se nate n el acea uoar ngreoare n faa viitorului, care se numetenelinite. ncerca s-i adune n minte tot ce tia despre aceast boal. i pluteau cifre nmemorie i i spunea c cele vreo treizeci de ciume mari pe care Ie-a cunoscut istoriafcuser aproape o sut de milioane de mori. Dar ce sunt o sut de milioane de mori ?Cnd ai fcut rzboiul, de-abia dac mai tii ce este un mort. i cum un om mort nu arepre dect dac l-ai vzut mort, o sut de milioane de cadavre semnate de-a lungulistoriei nu sunt n nchipuire dect un fum. Doctorul i amintea de ciuma de laConstantinopole, care, dup Procopiu, fcuse zece mii de victime ntr-o zi. Zece mii demori nseamn de cinci ori publicul unui mare cinematograf. Iat ce-ar trebui fcut. Saduni oamenii de la ieirea a cinci cinematografe, s-i duci ntr-o pia a oraului i acolos-i omori grmad, ca s-i faci o idee. Cel puin ai putea, atunci, nlocui cu chipuricunoscute acest morman anonim. Dar, firete, asta nu se poate realiza, i apoi cinecunoate zece mii de chipuri ? De altminteri, oameni ca Procopiu nu tiau s numere,lucrul e cunoscut. La Canton, cu aptezeci de ani n urm, patruzeci de mii de obolanimuriser de cium nainte ca epidemia s se ating de locuitori. Dar, n 1871, nu existamijlocul de a numra obolanii. Se fcea socoteala aproximativ, n mare, cu evidentelemarje de eroare. Totui, dac un obolan e lung de treizeci de centimetri, patruzeci de miide obolani pui cap la cap ar face ...Dar doctorul i pierdea rbdarea. Se descuraja i asta nu trebuia. Cteva cazuri nunseamn o epidemie i e de ajuns s se ia msuri de precauie. Trebuia s semulumeasc cu ce se tia, toropeala si prostraia, ochii nroii, gura murdar, durerile decap, inflamarea ganglionilor, setea ngrozitoare, delirul, petele pe corp, sfrtecarealuntric i, la captul tuturor acestora ... La captul tuturor acestora doctorul Rieux iamintea o fraz, tocmai o fraz care ncheia n manualul su enumerarea simptomelor:"Pulsul devine filiform i moartea se produce cu ocazia unei micri nensemnate". Da, lacaptul tuturor acestora, atrni de un fir, i trei sferturi dintre oameni (aceasta era cifraexact) erau ndeajuns de nerbdtori ca s fac aceast micare imperceptibil care-iomora.Doctorul tot mai privea pe fereastr. De o parte a geamului, cerul proaspt deprimvar, de cealalt parte, cuvntul, care nc mai rsuna n odaie: ciuma. Cuvntul nuconinea doar nelesul pe care tiina binevoia s i-l dea, ci i un lung ir de imaginiextraordinare care nu se potriveau cu acest ora galben i cenuiu, puin animat laaceast or, mai curnd bzitor dect zgomotos, n fine, fericit, dac este posibil s fii nacelai timp fericit i posomorit. i o linite att de panic i de indiferent nega, cuuurin parc, vechile imagini ale epidemiei. Atena ciumat i prsit de psri, oraelechinezeti pline de cei care trgeau s moar tcui, ocnaii din Marsilia ngrmdind ngropi trupurile ce se descrnau, construirea, n Provence, a marelui zid care trebuia sopreasc vntul furios al ciumei, Jaffa i ceretorii ei hidoi, paturile umede i putredelipite de arina bttorit a spitalului din Constantinopole, bolnavii tri cu crligele, 16. carnavalul medicilor mascai n timpul Ciumei negre, mpreunrile celor vii n cimitirele dinMilano, cruele cu mori n Londra ngrozit, i nopile i zilele pline pretutindeni intotdeauna de strigtul nesfrit al oamenilor. Nu, toate acestea nu erau nc destul deputernice pentru a ucide calmul acestei zile. De cealalt parte a geamului clopoelul unuitramvai nevzut rsun deodat i dezminea ntr-o clip cruzimea i durerea. Singurmarea la captul tablei ca de ah ntunecat a caselor, era o mrturie a ceea ce este neli-nititori fr de odihn n lume. i doctorul Rieux, care privea golful, se gndea la aceleruguri despre care vorbete Lucreiu i pe care atenienii lovii de cium le ridicau n faamrii. n timpul nopii acolo erau dui morii, dar nu era loc suficient, i cei n viat sebteau cu lovituri de tore pentru a le face loc pe rug celor care le fuseser dragi, dnd maidegrab lupte sngeroase dect s-i prseasc cadavrele. i puteai imagina rugurilempurpurate dinaintea apei linitite i ntunecoase, btile cu tore n noaptea sfiat descntei i aburi groi urcnd spre cerul atent. Te puteai teme ...Dar aceast ameeal nu rezista n faa raiunii. Este adevrat c fusese rostitcuvntul "cium", este adevrat c n aceast clip chiar, flagelul scutura i trntea lapmnt o victim sau dou. Dar ce, asta putea fi oprit ? Ceea ce trebuia fcut, era s serecunoasc pe fa ceea ce trebuia recunoscut, s fie luate msurile care se impuneau.Apoi ciuma se va opri pentru c ciuma nu se imagina, sau se imagina fals.Dac se oprea, i asta era cel mai probabil, totul va fi bine. n caz contrar, s-ar ti ceeste i s-ar mai ti dac n-ar fi posibil s te pui bine mai nti cu ea pentru ca apoi s-onvingi.Doctorul a deschis fereastra i zgomotul strzii a crescut dintr-o dat. Dintr-un ateliervecin urca uieratul scurt i repetat al unui ferstru mecanic. Rieux simi c se nfioar.Aici era certitudinea, n munca de toate zilele. Restul depindea de fire i micrinensemnate de care nu te puteai opri. Esenialul era s-i faci bine meseria.Aici ajunsese cu refleciile sale doctorul Rieux, cnd fu anunat Joseph Grand.Funcionar la primrie i, cu toate c ocupaiile sale acolo erau foarte diverse, era folositperiodic la serviciul de statistic al strii civile. n felul acesta ajungea s fac socotealadeceselor. i, cum era ndatoritor din fire, consimise s-i aduc el nsui lui Rieux o copiea rezultatelor sale.Doctorul l vzu pe Grand intrnd mpreun cu vecinul lui, Cottard. Funcionarulvntura o foaie de hrtie. Cifrele urc, doctore, a anunat el: unsprezece mori n patruzeci i opt de ore.Rieux l salut pe Cottard i ntreab cum se simte. Grand l lmurete c acestainuse s-i mulumeasc doctorului i s se scuze de neplcerile pe care i le pricinuise.Dar Rieux se uita n foaia de statistic: Ei, spune Rieux, ar trebui poate s ne hotrm s-i spunem acestei boli pe nume.Pn acum am btut pasul pe loc. Dar venii cu mine, trebuie s m duc la laborator. Da, da, spunea Grand cobornd scrile n urma doctorului, s spunem lucrurilor penume. Dar care e acest nume? Nu pot s vi-l spun, i de altfel asta nu v-ar fi de folos. Vedei, surse funcionarul, nu e aa de uor.S-au ndreptat spre Piaa Armelor. Cottard tcea mereu. Strzile ncepeau s seumple de lume. nserarea fugar a oraului nostru lsa loc nopii i primele stele apreaupe un orizont nc limpede. Cteva secunde mai trziu, lmpile de deasupra strzilor auntunecat tot cerul aprinzndu-se, i zgomotul conversaiilor prea s creasc. Iertai-m, spuse Grand, la colul Pieei Armelor. Dar trebuie s iau tramvaiul.Timpul meu seara e sfnt. Cum se spune la noi: "Nu lsa niciodat treaba de azi pe ..."Rieux observase mai de mult aceast manie pe care o avea Grand, nscut laMontelimar, s invoce locuiuni din regiunea lui i s adauge apoi formule banale care numai erau de nicieri, ca de pild: "o vreme de vis" sau "o lumin feeric". 17. A, spune Cottard, e adevrat. Nu poi s-l mai scoi din cas dup cin.Rieux l ntreb pe Grand dac lucra pentru primrie. Grand rspunse c nu, lucrapentru el. A, fcu i Rieux ca s zic ceva, i merge ? Obligatoriu ! De ani de zile de cnd lucrez... Cu toate c, pe de alt parte, nu preae mare progres. Dar, n definitiv, despre ce e vorba ? spune doctorul oprindu-se.Grand se blbi aezndu-i mai bine plria rotund peste urechile lui mari. i Rieuxa neles foarte vag c era vorba de ceva despre nflorirea unei personaliti. Darfuncionarul i i prsise i urca napoi bulevardul Marnei, mergnd pe sub ficui cu paimici i grbii. n pragul laboratorului, Cottard i spuse doctorului c ar vrea s-l mai vadca s-i cear un sfat. Rieux, care mototolea n buzunar foaia de statistic, l invit s vinla consultaii, apoi, rzgndindu-se, i spuse c tot merge a doua zi prin cartierul lui, o streac el s-l vad pe sear.Prsindu-l pe Cottard, doctorul i-a dat seama c se gndea la Grand. i-l nchipuian mijlocul unei ciume, dar nu al acesteia care, fr ndoial, n-o sa fie serioas, ci n unadintre marile ciume ale istoriei. "Este genul de oameni care sunt cruai n astfel de cazuri".i amintea s fi citit c ciuma crua constituiile slabe i nimicea mai ales organismeleviguroase. i tot gndindu-se la el, doctorul gsi c funcionarul avea un oarece aer plinde mister.La prima vedere, Joseph Grand nu era, ntr-adevr, nimic mai mult dect un micfuncionar de primrie a crui nfiare o i avea. Lung i slab, nota n hainele pe care ile alegea ntotdeauna prea mari, cu iluzia c l vor ine mai mult. Dac pe gingia inferioarmai pstra nc cea mai mare parte a dinilor, pe cei de pe maxilarul superior i pierdusens. Zmbetul su, care-i ridica mai ales buza de sus, i desena gura cu o umbr. Dacadugm la acest portret un mers de seminarist, arta de a terge din mers pereii i de ase strecura pe ui, un miros de pivni i de fum, toate ntruprile insignifianei, vomrecunoate c nu puteai s i-l nchipui n alt parte dect naintea unui birou, strduindu-ses revizuiasc tarifele bilor din ora sau s adune pentru un tnr referent elementeleunui raport privitor la noua tax asupra ridicrii gunoaielor de prin case. Chiar pentru unspirit neprevenit el prea s fi fost adus pe lume ca s exercite funciunile discrete darindispensabile de funcionar auxiliar municipal temporar, cu aizeci i doi de franci itreizeci pe zi. Era chiar meniunea pe care spunea el c o face s figureze pe foile sale deangajare dup cuvntul "calificare". Cnd cu douzeci i trei de ani n urm, dupabandonarea unei licene pe care din lips de bani n-o mai putuse lua, primise aceastfuncie, fusese lsat s spere, spunea el, o "titularizare" rapid. Era vorba doar s-idovedeasc, un timp, competena n problemele delicate pe care le punea administrareaoraului nostru. Dup aceea, aa cel puin l asiguraser, nu se putea s nu ajung scapete un post de referent care s-i permit s triasc larg. Desigur, nu ambiia eraaceea care l fcea s acioneze pe Joseph Grand, i-o garanta el nsui cu un zmbetmelancolic. ns perspectiva unei viei materiale asigurate prin mijloace cinstite, i, de aici,posibilitatea de a se dedica fr remucri ocupaiilor sale preferate, i surdea mult. Dacacceptase propunerea care i se fcuse, fusese din raiuni onorabile, i, dac se poatespune, din credina ntr-un ideal.Aceast stare de lucruri provizorie dura de muli ani, viaa se scumpise peste msuri salariul lui Grand, n ciuda ctorva majorri generale, era tot derizoriu. El se plnsese luiRieux, dar nimeni nu prea s-l ia n seam. Tocmai aici i face loc originalitatea luiGrand, sau cel puin unul din semnele ei. El ar fi putut ntr-adevr s revendice, dac nudrepturi de care nu era sigur, cel puin asigurrile care i-au fost date. Dar, mai nti, efulde birou care l angajase murise de mult i apoi Grand nu-i amintea termenii exaci aipromisiunii care i se fcuse. n sfrit, i mai ales, Joseph Grand nu-i gsea cuvintele.Aceasta era particularitatea care l zugrvea cel mai bine pe conceteanul nostru, 18. cum a putut Rieux s-o remarce, ntr-adevr, nu gsea cuvintele necesare s scriedocumentul de reclamaie la care medita, sau s fac demersul pe care l cereaumprejurrile. Dac ar fi s-l credem, el se simea n mod special mpiedicat s foloseasccuvntul "drept" asupra cruia nu era sigur, sau pe acela de "promisiuni , care ar fi implicatsensul c reclama ceea ce i se cuvenea i ar fi cptat prin urmare un caracter dendrzneal, puin compatibil cu modestia funciunilor pe care le ocupa. Pe de alt parte, elrefuza s foloseasc termenii de "bunvoin", "a solicita", "gratitudine" care, socotea el,nu se mpcau cu demnitatea lui personal. i astfel, neputnd gsi cuvntul potrivit,conceteanul nostru continuase s-i exercite funciile obscure pn la o vrst destul denaintat. n rest, i tot dup cum i declara el doctorului Rieux, funcionarul observa,practic, c viaa material i era asigurat oricum, pentru c i era de ajuns, la urma urmei,s-i adapteze nevoile posibilitilor. El recunotea astfel justeea uneia dintre vorbelepreferate ale primarului, mare industria din oraul nostru, care afirma cu trie c n celedin urm (i el insista asupra acestor cuvinte care purtau toat greutatea argumentaiei), ncele din urm deci, nu a fost vzut nimeni murind de foame. n orice caz, viaa aproapeascetic pe care o ducea Joseph Grand l eliberase ntr-adevr n cele din urm de oricegrij de felul acesta. El continua s-i caute cuvintele.ntr-un anume sens, se poate chiar spune c viaa sa era exemplar. El fcea partedintre acei oameni, rari att n oraul nostru ct i aiurea, care au totdeauna curajulbunelor lor sentimente. Puinul pe care-l dezvluia despre sine dovedea ntr-adevrsensibilitate i nclinaii pe care oamenii nu ndrznesc s le recunoasc n zilele noastre.El nu roea cnd mrturisea c i iubea nepoii i sora, singura rud pe care o mai aveai pe care se ducea s-o viziteze la fiecare doi ani n Frana. El recunotea c amintireaprinilor si, mori pe vremea cnd era nc tnr, i strnea durere. El nu refuza sadmit c i plcea mai mult ca orice un anumit clopot din cartierul lui, care btea ncetctre ora cinci dup-amiaz. Dar, pentru a evoca emoii att de simple, totui, cel mainensemnat cuvnt i pricinuia mii de chinuri. n cele din urm, aceast dificultate devenisegrija lui cea mai mare. "Ah, domnule doctor, zicea el, tare a vrea s nv s m exprim."i vorbea despre asta lui Rieux ori de cte ori l ntlnea.Doctorul, n seara aceea, privindu-l pe funcionar cum pleca, a neles dintr-o dat cevoise Grand s spun: scria fr ndoial o carte sau ceva asemntor. Pn la laborator,unde, n sfrit, a ajuns, se luminase i se linitise. tia c aceast impresie a lui erastupid, dar nu reuea s cread totui c ciuma s-ar putea ntr-adevr instala ntr-un oraunde puteau fi gsii funcionari modeti care cultivau manii demne de respect. Mai exact,nu vedea locul acestor manii n mijlocul ciumei i judeca prin urmare c, practic, ciuma nuavea nici un viitor printre concetenii notri.A doua zi, datorit unei insistene socotit deplasat, Rieux obinea convocarea laprefectur a unei comisii sanitare. E adevrat c populaia se nelinitete, recunoscuse Richard. i apoi guraliviiexagereaz totul. Prefectul mi-a spus: "S acionm repede, dac vrei, dar n tcere". Eleste de altfel convins c e vorba de o fals alarm.Ca s ajung la prefectur, Bernard Rieux l lu pe Castel n maina sa. tii, i spune acesta din urm, c departamentul n-are ser? tiu, am telefonat la depozit. Directorul a czut din nori. Trebuie s-l aducem de laParis. Sper c n-o s dureze mult. Am i telegrafiat, rspunde Rieux.Prefectul era amabil, dar nervos. S ncepem, domnilor, spune el. Este nevoie s rezum situaia ?Richard era de prere c era inutil. Medicii cunoteau situaia. Problema era doar deaflat ce msuri se impuneau s fie luate. Problema, spune btrnul Castel cu brutalitate, este s tim dac e vorba de 19. cium sau nu.Doi sau trei medici au protestat. Ceilali preau s ezite. Ct despre prefect, el atresrit i se sucea mainal ncolo i-ncoace spre u ca i cnd ar fi vrut s verifice dacaceast enormitate fusese ntr-adevr mpiedicat s se rspndeasc pe culoare peacolo. Richard a declarat c, dup prerea lui, nu trebuiau s se lase cuprini de panic:era vorba de o febr cu complicaii inghinale, asta era tot ce se putea spune, ipotezele ntiin ca i n via fiind ntotdeauna primejdioase. Btrnul Castel, care-i muca linititmustaa nglbenit, ridic nite ochi limpezi spre Rieux. Apoi ntoarse o privirebinevoitoare spre asisten i atrase atenia c el tia foarte bine c era vorba de cium,dar c, bineneles, a o recunoate oficial ar impune i msuri nemiloase. El tia c astaera n fond ceea ce i fcea s dea napoi pe confraii si i ar fi vrut s admit, pentrulinitea lor, c n-ar fi cium. Prefectul sri n sus i declar c, n orice caz, sta nu era unmod potrivit de a judeca. Important, spune Castel, nu este ca acest mod de a judeca s fie bun, ci ca el sdea de gndit.Cum Rieux tcea, i s-a cerut prerea. E vorba de o febr cu caracter tifoid, dar nsoit de inflamarea ganglionilor limfaticii de vrsturi. Am fcut incizia ganglionilor. Am putut astfel s determin analize n carelaboratorul crede c recunoate bacilul scurt i gros al ciumei. Pentru a spune tot, trebuies precizez totui c anumite modificri specifice ale microbului nu coincid cu descripiaclasic.Richard sublinie c asta ndreptea ezitrile i c cel puin ar trebui s se atepterezultatul statistic al seriei de analize ncepute de cteva zile. Cnd un microb, spune Rieux dup o scurt tcere, este capabil ca n timp de treizile s mreasc de trei ori volumul splinei, s dea ganglionilor mezenterici volumul uneiportocale i o consisten pstoas, acest microb tocmai c nu ndreptete ezitrile.Focarele de infecie sunt n extensie crescnd. n ritmul n care se rspndete maladia,dac nu e oprit energic, ea risc s omoare jumtate din ora n mai puin de dou luni.n consecin, e puin important dac dumneavoastr o numii cium sau febr decretere. Important e numai s-o mpiedicai s omoare jumtate din ora.Richard considera c lucrurile nu trebuie vzute n negru i c, de altfel, molima nu eradovedit din moment ce rudele bolnavilor si erau nc neatinse. Dar alii au murit, atrage atenia Rieux. i, bineneles, molima nu e niciodatabsolut, altfel s-ar obine o nmulire matematic infinit i o depopulare fulgertoare. Nueste vorba s nu fie vzute lucrurile n negru, e vorba de a lua msuri de precauie.Richard era totui de prere c situaia poate fi rezumat amintind c pentru a opriaceast maladie, dac nu se oprea de la sine, trebuiau aplicate msurile severe deprofilaxie prevzute de lege; c pentru a face acest lucru trebuia recunoscut oficial c eravorba de cium; c certitudinea nu era absolut n aceast privin i c prin urmare astacerea timp de gndire. Problema, insist Rieux, nu const n a ti dac msurile prevzute de lege suntsevere, ci dac ele sunt necesare pentru a mpiedica s fie omort jumtate din ora.Restul este doar o chestiune de administraie i instituiile noastre au prevzut un prefecttocmai pentru ca s rezolve aceste probleme. Fr ndoial, spune prefectul, dar am nevoie s recunoatei oficial c este vorbade o epidemie de cium. Chiar dac nu recunoatem, zise Rieux, oricum riscul este s fie omort jumtatedin ora.Richard intervine cu oarecare nervozitate: Adevrul este c doctorul Rieux crede c e vorba de cium. Descrierea fcut deel sindromului e o dovad.Rieux rspunde c nu descrisese un sindrom, descrisese ceea ce a vzut, ceea ce 20. vzuse era inflamarea ganglionilor limfatici, pete, febr cu delir, toate astea fatale npatruzeci i opt de ore. Putea oare domnul Richard s-i ia rspunderea i s afirme cepidemia se va opri fr msuri drastice de profilaxie ?Richard ovia i se uita la Rieux. Sincer vorbind, ce gndii, avei certitudinea c e vorba de cium ? Punei greit problema. Nu este o chestiune de vocabular, este o chestiune detimp.Ideea dumneavoastr, spune prefectul, ar fi prin urmare c ar trebui totui aplicatemsurile profilactice indicate n caz de cium, chiar dac nu e vorba de cium. Dac trebuie neaprat s am o idee, ntr-adevr asta e.Medicii s-au consultat i apoi Richard spuse: Trebuie aadar s ne asumm responsabilitatea i s acionm ca i cum boala arfi cium.Formularea fu clduros aprobat: Asta e i prerea dumitale, stimate confrate ? ntreab Richard. Formularea mi-e indiferent, spune Rieux. S spunem doar c nu trebuie sacionm ca i cnd jumtate din ora n-ar risca s fie omort, cci atunci ar fi.n mijlocul iritrii generale, Rieux s-a ridicat i a plecat. Cteva clipe mai trziu, ncartierul care mirosea a ulei prjit i a urin, o femeie urlnd, cu vintrele nsngerate, sersucea n ghearele morii, spre el.A doua zi dup conferin, febra mai fcu un mic salt. A avut ecou chiar n ziare, darsub o form benign, fiindc s-au mulumit doar cu cteva aluzii. Oricum, Rieux putea citia treia zi mici afie albe care fuseser lipite repede de prefectur n colurile cele maidiscrete ale oraului. Era greu s-i dai seama dup acest afi dac autoritile priveausituaia n fa. Msurile nu erau draconice i prea c se fcuser multe concesii dindorina de a nu neliniti opinia public. Prima parte a deciziei anuna ntr-adevr c vreocteva cazuri de febr pernicioas, despre care nu se putea nc spune dac eracontagioas, i fcuser apariia n Oran. Aceste cazuri nu erau suficient de caracteristiceca s dea ntr-adevr motive de nelinite i nu ncpea nici o ndoial c populaia o stie s-i pstreze sngele rece. Totui, i dintr-o pruden care putea fi neleas de toatlumea, prefectul lua cteva msuri preventive. nelese i puse n practic, n mod corect,aceste msuri erau de natur s opreasc net orice ameninare de epidemie. nconsecin, prefectul nu se ndoia nici o secund c locuitorii oraului su nu vor aduceefortului su personal cea mai devotat dintre colaborri.Afiul anuna apoi msuri generale, printre care o deratizare tiinific prin injectare degaze toxice n canalele de scurgere i o supraveghere riguroas a alimentrii cu ap.Recomanda de asemenea locuitorilor cea mai mare curenie i erau poftii n sfritpurttorii de pureci s se prezinte la dispensarele municipale. Pe de alt parte, familiile tre-buiaun mod obligatoriu s declare cazurile diagnosticate de ctre medic i s consimt laizolarea celor bolnavi n slile speciale ale spitalului. Aceste sli erau de altfel nzestratepentru a ngriji bolnavii ntr-un minimum de timp i cu maximum de anse de vindecare.Cteva paragrafe suplimentare impuneau dezinfectarea obligatorie a camerei bolnavului ia vehicolului de transport. n rest, prefectura se mrginea s recomande celor din preajmabolnavului s se supun unui control sanitar.Doctorul Rieux se ntoarse brusc din faa afiului i i relu drumul spre cabinetul su.Joseph Grand, care l atepta, i nal din nou braele vzndu-l. Da, spune Rieux, tiu, cifrele urc.n ajun muriser n ora vreo zece bolnavi. Doctorul i spune lui Grand c are s-l vadpoate seara, deoarece avea s-i fac o vizit lui Cottard. Aa e, spune Grand. O s-i fac bine, s-a cam schimbat n ce sens ? A devenit politicos. 21. nainte nu era ?Grand ezita. Nu putea spune despre Cottard c era nepoliticos, expresia n-ar fi fostcea potrivit. Era un om nchis n sine i tcut i avea puin alura unui mistre. O odaie, unrestaurant modest i ieiri destul de misterioase, n asta consta toat viaa lui Cottard.Oficial, era reprezentant comercial de vinuri i lichioruri. Din cnd n cnd primea vizitele adoi sau trei oameni care erau probabil clienii lui. Seara, uneori, se ducea lacinematograful care se afla n faa casei. Slujbaul observase chiar c acest Cottard preas dea preferin filmelor cu gangsteri. n toate mprejurrile, reprezentantul comercialrmnea singuratic i nencreztor.Toate astea, dup prerea lui Grand, se schimbaser mult: Nu tiu cum s spun, dar am impresia, tii, c ar cuta s-i atrag bunvoinaoamenilor, c vrea ca toat lumea s fie de partea lui. mi vorbete des, m invit s iescu el i nu sunt n stare ntotdeauna s-l refuz. De altfel, m intereseaz, i la urma urmei,i-am salvat viaa.De la tentativa de a se sinucide, Cottard nu mai primise nici o vizit. n cartier, printrenegustori, cuta toate simpatiile. Nicicnd nu le vorbise cu atta blndee bcanilor, nuascultase cu atta interes o tutungioaic. Aceast tutungioaic, observ Grand, este o adevrat viper. I-am spus-o i luiCottard, dar el mi-a rspuns c m nel i c femeia are prile ei bune, pe care trebuies tii s le gseti.De dou sau de trei ori, n sfrit, Cottard l dusese pe Grand n restaurantele icafenelele luxoase din ora. ncepuse ntr-adevr s le frecventeze. Te simi bine acolo, spunea el, i apoi eti n societate bun.Grand remarcase ateniile speciale ale personalului fa de reprezentantul comercial inelesese i motivul, observnd baciurile excesive pe care acesta le lsa. Cottard preafoarte sensibil la amabilitile cu care era rspltit. ntr-o zi, cnd eful personalului lnsoise pn la u i l ajutase s-i mbrace pardesiul, Cottard i spuse lui Grand: E un biat bun, poate s depun mrturie. S depun mrturie pentru ce ?Cottard ezitase. Ei, pi c nu sunt un om ru.n rest, avea toane. ntr-o zi, cnd bcanul se artase mai puin amabil, se ntorseseacas ntr-o stare de furie exagerat. Trece de partea celorlali sectura asta, repeta el. Care ceilali ? Toi ceilali.Grand asistase chiar la o scen curioas la tutungioaic. n cursul unei conversaiianimate, aceasta pomenise de o arestare recent care fcuse vlv n Alger. Era vorba deun tnr funcionar comercial care omorse un arab pe o plaj. Dac ar fi bgat toate lepdturile astea la pucrie, spusese tutungioaica,oamenii cinstii ar putea s rsufle.Dar trebuise s se ntrerup n faa agitaiei subite a lui Cottard, care se npustiseafar din prvlie fr un cuvnt de scuz. Grand i tutungioaica, cu braele atrnnd deuimire, l priviser cum fuge.Mai trziu, Grand avea s-i semnaleze lui Rieux i alte schimbri n caracterul luiCottard. Acesta din urm avusese ntotdeauna preri foarte liberale. Chiar fraza luifavorit: "Cei mari i mnnc totdeauna pe cei mici" era o dovad. Dar de ctva timpncoace nu mai cumpra dect ziarul oficial din Oran i nu te puteai mpiedica s nuobservi cum depunea chiar o oarecare ostentaie n a-l citi n locuri publice. La fel, ctevazile dup ce se sculase din pat, l rugase pe Grand, care se ducea la pot, s fie att deamabil s expedieze un mandat de o sut de franci pe care-i trimitea lunar unei surori caretria n alt parte. i n clipa cnd Grand pleca: 22. Trimitei-i dou sute de franci, l-a rugat Cottard, o s fie pentru ea o surprizplcut. Crede c nu m gndesc niciodat la ea. Dar adevrul este c o iubesc mult.n sfrit, avusese cu Grand o conversaie ciudat. Acesta fusese obligat s rspundla ntrebrile lui Cottard, intrigat de mica ndeletnicire creia Grand i se druia n fiecaresear. Deci, spusese Cottard, scriei o carte. Dac vrei, dar e mai complicat dect att. Ah! exclamase Cottard, tare a vrea s fac i eu ca dumneavoastr.Grand pruse surprins i Cottard biguise c unui artist i se pot trece multe cuvederea. De ce ? ntrebase Grand. Ei, pentru c un artist are mai multe drepturi dect un oarecine, toat lumea tieasta. I se iart mai multe. De, i spuse Rieux lui Grand, n dimineaa cu afiele, povestea cu obolanii l-azpcit i pe el ca pe muli alii, asta e. Sau poate c i e fric de febr.Grand rspunse: Nu cred, domnule doctor, i dac vrei s tii prerea mea...Maina de deratizare trecu pe sub geamul lor cu un puternic zgomot de eapament.Rieux a tcut pn ce a fost posibil s se fac auzit i, distrat, i-a cerut prereafuncionarului. Cellalt l privea cu gravitate: E un om, spune el, care are ceva s-i reproeze.Doctorul ddu din umeri. Cum spunea comisarul, nu de asta le ardea acumaoamenilor.n cursul dup-amiezii, Rieux a avut o ntrevedere cu Castel. Serurile nu soseau. De altfel, ntreba Rieux, ar fi ele utile ? Acest bacil se comport ciudat. Ah! spune Castel, nu sunt de prerea dumitale. Aceste vieti au totdeauna un aerde originalitate. Dar n fond, sunt aceleai. Presupunei, cel puin. De fapt, nu tim nimic despre toate astea. Evident c presupun. Nimeni nu poate face altceva.n tot timpul zilei doctorul simi cum i se nteete mica ameeal care l apuca defiecare dat cnd se gndea la cium. n cele din urm, a recunoscut c i era fric. Dedou ori a intrat n cafenelele pline de lume. i el, ca i Cottard, simea o mare nevoie decldur uman. Rieux gsea asta stupid, dar cu acest prilej i-a amintit c-i promisesereprezentantului comercial o vizit.Seara, medicul l-a gsit pe Cottard n faa mesei lui din sufragerie. Cnd a intrat, pemas a vzut deschis un roman poliist. Dar se nserase i desigur trebuie s fi fost greude citit n ntunericul care se lsa. Mai degrab se putea presupune c, cu un minut maidevreme, Cottard se gndise linitit n penumbr. Rieux l-a ntrebat cum se simea.Cottard, aezndu-se, mormi c se simea bine i c s-ar simi i mai bine dac ar puteas fie sigur c nimeni nu se ocup de el. Rieux a fcut observaia c nu poi fi ntotdeaunasingur. Oh! nu despre asta e vorba. Eu vorbesc de oamenii care se ndeletnicesc s-iproduc neplceri.Rieux tcea. Nu e cazul meu, s tii! Dar citeam romanul sta. Iat un nenorocit care estearestat deodat, ntr-o diminea.Alii se ocupau de el i el nu tia nimic. Se vorbea de el prin birouri, numele lui eranscris pe fie. Gsii c e drept ? Gsii c are cineva dreptul s fac aa ceva unui om ? Depinde, spune Rieux. ntr-un sens, niciodat nu ai dreptul, ntr-adevr. Dar toateacestea sunt secundare. Un om nu trebuie s stea prea mult vreme nchis n cas. Tre-buies ieii.Cottard pru c se enerveaz, spuse c nu fcea dect asta i c, dac era nevoie, 23. tot cartierul putea s depun mrturie pentru el. Chiar i n afara cartierului nu-i lipseaurelaiile. l cunoatei pe domnul Rigaud, arhitectul ? Este unul dintre prietenii mei.n odaie ntunericul devenea tot mai gros. Strada de cartier se anima i o exclamaienbuit de uurare salut, afar, clipa n care lmpile se aprinser. Rieux s-a ndreptatspre balcon i Cottard l-a urmat. De prin cartierele nvecinate, ca n toate serile n oraulnostru, o briz uoar aducea oapte i mirosuri de carne fript, murmurul vesel iameitor al libertii care umplea puin cte puin strada invadat de un tineret zgomotos.Noaptea, strigtele puternice ale vapoarelor invizibile, rumoarea care urca dinspre mare idinspre mulimea care se scurgea, acest ceas pe care Rieux l cunotea bine i care iplcea alt dat, i se prea astzi apstor din cauza a tot ce tia. Putem aprinde ? i spune lui Cottard.Lumina o dat reaprut, omuleul l privete clipind: Spunei-mi, domnule doctor, dac m-a mbolnvi, oare m-ai primi n seciadumneavoastr la spital ? De ce nu ?Cottard l-a ntrebat atunci dac se ntmplase s fie arestat cineva care se afla ntr-oclinic sau ntr-un spital. Rieux rspunse c aa ceva s-a vzut, dar c totul depindea destarea bolnavului. Eu, spune Cottard, am ncredere n dumneavoastr. Apoi l-a ntrebat pe medicdac ar fi amabil s-l duc cu maina lui n ora.n centrul oraului, strzile erau acum mai puin populate i luminile mai rare. Copiii semai jucau nc n faa porilor. Cnd Cottard a vrut s coboare, doctorul i-a oprit mainan faa unui astfel de grup de copii. Jucau otron i ipau. Dar unul dintre ei, cu prul negru,lipit, crarea perfect i obrazul murdar, l fixa pe Rieux cu ochii lui limpezi care teintimidau. Doctorul i ntoarse privirea. Cottard, n picioare pe trotuar, i strnse mna.Reprezentantul comercial vorbea mpiedicat, cu o voce rguit. De dou sau de trei ori s-auitat n urm. Oamenii spun c ar fi epidemie. E oare adevrat, domnule doctor ? Oamenii spun multe totdeauna, e firesc, spune Rieux. Avei dreptate. i apoi, cnd vom avea cteva zeci de mori, asta da, o s fiesfritul lumii. Dar nu aa ceva ne-ar trebui.Motorul huruia. Rieux inea mna pe schimbtorul de vitez, dar se uita mereu lacopilul care nu ncetase s-l priveasc cercettor, cu aerul lui grav i linitit. i deodat,fr tranziie, copilul i zmbise cu toat gura. Ei, i ce ne-ar trebui ? l-a ntrebat medicul zmbind pe copil.Cottard apuc deodat ua mainii i, nainte de a o lua la fug, strig cu voce plinde lacrimi i de furie: Un cutremur. Unul adevrat!Dar nu a fost nici un cutremur i ziua urmtoare s-a scurs, pentru Rieux, doar cudrumuri lungi n cele patru coluri ale oraului, cu tratative cu familiile bolnavilor i discuiicu bolnavii nii. Niciodat Rieux nu gsise c e att de grea meseria lui. Pn atuncibolnavii i uurau sarcina, i se druiau. Pentru prima oar medicul i simea reticeni, refu-giain adncul bolii lor cu un fel de mirare nencreztoare. Era o lupt cu care nc nu eraobinuit. i, pe la ora zece seara, cu maina oprit n faa casei btrnului astmatic pecare-l vizita ultimul, lui Rieux i venea greu s se smulg de la volan. ntrzia privind stradantunecoas i stelele care apreau i dispreau pe cerul negru.Btrnul astmatic sttea n capul oaselor pe patul lui. Prea s respire mai bine inumra boabele de mazre pe care le trecea dintr-o oal n alta. L-a primit pe medic cu onfiare vesel: Va s zic e holer, domnule doctor ? De unde ai scos-o ? 24. Din ziar, i s-a spus i la radio. Nu, nu este holer. n orice caz, zise btrnul foarte surescitat, merg cam departe efii tia mari! S nu crezi nimic, spune doctorul.l examinase pe btrn i acum edea n mijlocul acestei sufragerii mizere. Da, i erafric. tia c n acest cartier chiar, vreo zece bolnavi l vor atepta, a doua zi diminea,chircii peste ganglionii lor inflamai. Numai n dou sau trei cazuri incizia ganglioniloradusese o ameliorare. Dar pe cei mai muli i atepta spitalul i el tia ce nseamn spitalulpentru cei sraci. "Nu vreau s se fac experiene pe el", i spusese soia unuia dintrebolnavi. Nu s-ar face experiene pe el, ar muri i atta tot. Msurile luate erau insuficente,asta era foarte clar! Ct despre slile "special amenajate", le tia: dou pavilioane din carefuseser mutai n grab ceilali bolnavi, cu ferestrele lor cu crpturi astupate, nconjuratede un cordon sanitar. Dac epidemia nu se oprea de la sine, n-avea s fie nvins prinmsurile imaginate de administraie.Cu toate astea, seara, comunicatele oficiale continuau s rmn optimiste. A doua zi,agenia Ransdoc anuna c msurile prefecturii fuseser primite cu senintate i c vreotreizeci de bolnavi se i declaraser. Castel i telefonase lui Rieux: Cte paturi ofer pavilioanele ? Optzeci. Cu siguran c sunt mai mult de treizeci de bolnavi n ora! Sunt cei crora le e fric i ceilali, cei mai numeroi, care n-au mai apucat s vin. nmormntrile nu sunt controlate ? Nu. I-am telefonat lui Richard c trebuie luate msuri complete, nu vorbe goale, ic ori trebuie ridicat mpotriva epidemiei o adevrat barier, ori nimic. i? Mi-a rspuns c n-are dezlegarea necesar. Dup prerea mea, epidemia o screasc.n trei zile, ntr-adevr, cele dou pavilioane se umpluser. Richard prea s tie c vafi dezafectat o coal i prevzut un spital auxiliar. Rieux atepta vaccinurile i deschideaganglionii. Castel se ntorcea la vechile lui cri i sttea n bibliotec ceasuri ntregi. obolanii au murit de cium sau de ceva care seamn mult cu ea, conchidea el.Au pus n circulaie zeci de mii de purici care or s transmit infecia n proporiegeometric, dac nu va fi oprit la timp.Rieux tcea.n aceast perioad, vremea pru s se statorniceasc. Soarele aspira bltoaceleultimelor averse. Cerul albastru i frumos revrsnd o lumin galben, avioanemurmurnd n cldura nscnd. Totul n acest anotimp invita la senintate.n patru zile totui, febra fcu patru salturi surprinztoare: aisprezece mori, douzecii patru, douzeci i opt i treizeci i doi. A patra zi, se anun deschiderea spitaluluiauxiliar ntr-o fost grdini de copii. Concetenii notri, care pn atunci continuasers-i ascund nelinitea cu glume, preau acum, cnd i vedeai pe strzi, mai abtui imai tcui.Rieux a hotrt s-i telefoneze prefectului: Msurile sunt insuficiente. Am cifrele, zise prefectul, sunt ntr-adevr ngrijortoare. Sunt mai mult dect ngrijortoare, sunt clare. Am s cer ordine Guvernatorului general.Rieux a nchis. Castel era de fa. Ordine ! i ar trebui imaginaie. i serurile? Vor sosi n cursul sptmnii.Prefectura, prin intermediul lui Richard, i-a cerut lui Rieux un raport destinat s fie