Cuprins2CAPITOLUL 3.ANALIZA COMPARATIV A PROCESULUI DE GARANTARE A CREDITELOR DIN CADRUL A DOU BNCI ROMNETI STUDIU DE CAZ: ING BANK VS BANCA TRANSILVANIA

23.1. SCURT INTRODUCERE

33.1.1. Prezentare general a caracteristicilor comune ale creditelor oferite de cele dou bnci studiate.

53.1.2. Cadru legal al desfurrii activitii de creditare n cele dou banci bancare

83.1.3. Tipuri de credite comune ntlnite n portofoliile celor dou bnci

183.2. Criterii difereniale in procesul de garantare a creditelor oferite de ING si Transilvania

CAPITOLUL 3.ANALIZA COMPARATIV A PROCESULUI DE GARANTARE A CREDITELOR DIN CADRUL A DOU BNCI ROMNETI STUDIU DE CAZ: ING BANK VS BANCA TRANSILVANIA

3.1. SCURT INTRODUCEREn economia de pia funcioneaz mai multe tipuri de bnci, organizate ca societi comerciale sau pe feluri de produse i servicii bancare. Activnd ns ntr-un domeniu cu totul special al vieii economice, bncile trebuie s aib un regim de organizare i funcionare care s dea drept de ndrumare, supraveghere i control bncii centrale, adic n Romnia, Bncii Naionale. Sectorul bancar este o parte component de baz a sistemului economico-financiar.

Am ales ca n capitolul trei s fac o analiz comparativ ntre dou bnci comerciale, private, vis-a-vis de garantarea creditelor pe care acestea le au n portofoliu. Ca i obiectiv principal al acestui studiu, mi-am propus s conturez o imagine de ansamblu asupra modului n care se desfoar procesului de garantare a aceluiai tip de credit oferite de bncile studiate. Primul pas n atingerea obiectivului, este prezentarea pe scurt a instituiilor vis-a-vis de produsele financiare pe care acestea le promoveaz.

Att banca ING ct i banca Transilvania, au aprut n sectorul financiar-bancar n acelai an: 1994. O prim diferen ntre aceste dou instituii financiare sunt rdcinile: ING Bank are origini olandeze, iar Banca Transilvania este o banc format pe teritoriul romnesc. Ambele bnci s-au dezvoltat ntr-un ritm susinut, n prezent, ambele bnci oferind o gam complet de produse i servicii att pentru persoane fizice ct i pentru persoane juridice, aflndu-se totodat ntr-o continu competiie.

Cu peste 550 de sedii i peste 6000 de angajai, Banca Transilvania activeaz pe trei mari linii de business: corporate, retail i imm. Strategia bncii este susinut de acionari puternici, precum: Banca Europeana pentru Reconstrucie si Dezvoltare, care deine 15% din capitalul social i IFC - Divizia de investitii a Bancii Mondiale.

n cadrul acestei bnci, activitatea se organizeaz pe direcii, departamente, divizii, servicii sau birouri de specialitate. Ele sunt entiti organizatorice menite s asigure ndrumarea, coordonarea i controlul operaiilor, pe probleme de specialitate. Delimitarea se face n raport de modul n care se grupeaz activitile ce in de nfptuirea managementului operaional n cadrul instituiei.

nc din 1994 i pn n prezent, banca ING i-a dezvoltat operaiunile n ritmul dezvoltrii economiei de pia, diversificndu-i portofoliul de produse, i totodat numrul i tipul de clieni prin extinderea teritorial. n prezent, ING Bank Romnia are o reea de distribuie de peste 200 uniti bancare i ofer o gam complet de servicii att pentru persoane fizice, corporaii ct i instituii financiare.La momentul actual ING Bank deine o gama complet de produse i servicii, adresate tuturor categoriilor de clieni: persoane fizice, companii mici i mijlocii, mari corporaii i instituii financiare. Pentru c punctual forte al ING Bank a fost inovaia, aceasta a ocupat locul nti la introducerea piaa serviciilor a urmtoarelor:

prima sindicalizare internaional - 1996

n 1996 ING Bank ofer primele servicii de custodie este prima institutie financiar care tranzacioneaz titluri de stat

prima reea de sucursale din Romnia - 1997

a introdus Employee Benefits - 2000

a introdus Private Wealth Management - 2001

primul tip pensii suplimentare a fost lansat n romnia n anul 2002 de ING Bank a introdus un Serviciu Vocal Interactiv pentru clienii si 2003

a introdus Self Bank 2004

a introdus n Romnia MasterCard cu tehnologia cip - 2006

prima soluie de mobile payment - 2008

prima banca din Romnia care are aplicaie de rencrcare a cartelelor de telefonie mobila prin intermediul serviciului de internet banking - 2010

primele pli de facturi prin scanare optiunea FastPay 2012

primul furnizor de servicii bancare electronice - 1995

3.1.1. Prezentare general a caracteristicilor comune ale creditelor oferite de cele dou bnci studiate.

Pentru cele dou bnci, prezente n studiul fcut n cadrul acestei lucrri, creditul este un instrument de finanare cu ajutorul cruia pot fi satisfcute att cerinele produciei ct i cele ale consumului. Relaia dintre creditor i debitor este strns legat de existena agenilor economici care dein resurse bneti temporar disponibile i de a celor care au nevoi suplimentare de astfel de resurse. Astfel, a aprut piaa creditului n cadrul creia se confrunt oferta i cererea de credit.3.1.1.1. Tipuri de credite

n expansiunea i dezvoltarea economiei de pia, populaia descoper necesiti noi, care din punct de vedere financiar nu pot fi satisfcute dect prin accesarea unui credit. Odat cu dezvoltarea continu a procesului de generalizare i universalizare a sursei bneti, i procesul de creditare se diversific de la o etap la alta. Criteriile care au determinat i vor determina i de acum ncolo delimitarea tipurilor de credit sunt: creditorul, formarea i utilizarea capitalului disponibil, debitorul, dimensiunea necesitii, sfera de utilizare a creditului contractat. Pe baza acestor criterii, creditele sunt structurate astfel: Creditul comercial Creditul obligatar Creditul ipotecar Creditul de consum Creditul bancar3.1.1.1.1. Creditul comercial. Particulariti.

n principiu, acest tip de credit este utilizat de rile care au o economie de pia foarte dezvoltat. Dei economia rii noastre nu este foarte bine dezvoltat, acest tip de credit nu lipseste din oferta bncilor. Acest tip de credit este acordat ntre productori i comerciani prin vnzarea mrfurilor, n schimbul unor instrumente de credit. Obiectivul principal al acestui credit este cel a amna o plat ctre un furnizor de mrfuri sau servicii, oferit de acestuia unui client. Acordarea de credite sub forma de marfa i are originea n procesul diviziunii primare a muncii, atunci cnd, din masa productorilor s-au desprins comerciani, ageni economici specializai n desfacerea mrfurilor.

Acest tip de soluie finanatoare poate fi utilizat att n relaiile cu furnizorii de materii prime, materiale, utiliti, ct i cu distribuitorii i clientii firmei. Utilizarea acestor resurse materiale livrate de furnizori fara a le plati echivaleaza cu atragerea de catre firma a unui capital de valoarea respectivelor resurse, fr dobnd. Astfel se evita apelarea la un credit bancar curent pentru plata furnizorilor. Aceasta modalitate de finantare, denumita si finantare prin capital comercial, se practic, de regul, ntre firme care au relaii comerciale ndelungate i se bazeaz pe ncredere reciproc.

Denumit i vnzare pe credit creditul comercial poate avea ca i consecin imediata amnarea ncasarilor i aparitia unui debit specific sub forma soldului contului clieni.

n determinarea politicii de credit comercial a firmei, managerul financiar trebuie s realizeze un echilibru ntre costurile implicate de acordarea creditului i cele aferente neacordrii sau diminurii mrimii acestuia. Costurile acordarii creditului commercial sunt: doband scderea puterii de cumparare costurile administrrii creditelor comerciale primele de asigurare a riscului de neplata rabatul acordat aprecierea potentialului valoric al clientului Totodata constituie costuri ale neacordrii creditelor comerciale: pierderea unor clienti (pe o piata concurentiala, daca ceilalti concurenti ai firmei acorda credit, va fi foarte dificil pentru aceasta sa nu acorde credit comercial si discounturi) nesiguranta incasarii numerarului (in conditiile creditului comercial, plata bunurilor se face prin banca, evitandu-se, astfel incasarile in numerar).De aceea, politica de credit comercial, promovata de firma furnizoare, trebuie sa cuprinda:Perioada creditului. Reprezinta intervalul de timp pe care firma furnizoare il acorda clientilor sai pentru a efectua plata. In stabilirea perioadei se au in vedere urmatoarele aspecte: natura economica a produsului, circumstantele financiare ale firmei furnizoare, situatia financiara a cumparatorului. Rabatul acordat pentru urgentarea platii urmareste pe de o parte sa atraga noi clienti, care il apreciaza ca fiind un mod de reducere a pretului, iar pe de alta parte o reducere a perioadei de incasare a vanzarilor, deoarece anumiti clienti vor plati mai repede pentru a beneficia de avantajul acordarii acestuia. Calitatea creditului se refera la forta financiara minima a clientilor pentru a se acorda creditul. Pentru masurarea calitatii creditului exista mai multe metode, cum sunt: sistemul celor 5 C (caracter, capacitate, capital, colateral, conditii), gestiunea prin exceptie, credit scoring-ul. Politica de incasari evidentiaza duritatea sau lejeritatea in urmarirea platii, iar rata de transformare a creditelor comerciale in bani cash reflecta eficienta acestei politici.Astazi sunt tot mai dese cazurile in care agentii economici romani beneficiaza de credite comerciale de la marile companii producatoare de utilaje din strainatate. Este adevarat ca pentru asemenea credite se folosesc cel mai des garantiile bancare.De asemenea, specific pentru economiile de tranzitie este existenta unui credit comercial salbatic , fara acorduri sau contracte, prin care beneficiarul plateste cu foarte mare intarziere sau nu mai plateste deloc, volumul acestor arierate ajungand la nivele foarte mari.1. Creditul obligatarIn economiile moderne, creditul obligatar detine o pondere importanta, care se masoara ca pondere a datoriei publice fata de produsul intern brut.Creditul obligatar se refera la relatiile de credit in care partenerii sunt institutiile statale sau intreprinderile economice in calitate de debitori, care emit obligatiunile, in aceasta calitate, si creditorii, subscriitori si detinatori ai acestor obligatiuni, care-si angajeaza astfel capitalurile, in vederea obtinerii unui venit sigur sub forma de dobanzi.

Obligatiunea reprezinta astfel inscrisul care consemneaza raportul de credit si forma prin care se desfasoara in principal.Obligatiunea este un titlu de recunoastere a datoriei care reprezinta o creanta financiara pe care detinatorul (creditorul) o are asupra emitentului (debitorul) sau, altfel spus, o promisiune scrisa de a plati o suma de bani (principal) la o data stabilita. Detinatorul incaseaza de regula, periodic, dobanzile convenite in raportul de credite.Emitentii de obligatiuni pot fi :Statul. Tezaurul (Ministerul Finantelor) sau institutiile locale (primarii, prefecturi) contracteaza credite obligatare prin lansarea titlurilor de imprumut (obligatiuni, bonuri de tezaur) in scopul acoperirii deficitului bugetar. Rambursarea acestor credite se face din fonduri speciale de amortisment al datoriei publice, din surse bugetare curente sau din excedente bugetare.Societatile comerciale. Acestea prefera emisiunea de obligatiuni ca forma de mobilizare a capitalurilor pe termen lung, obligatiunile respective fiind denumite obligatiuni corporative. Intreprinderile (de obicei societatile pe actiuni), avand o structura data a capitalului si a actionariatului (existand o repartizare data a puterii in consiliul de administratie) evita noile emisiuni de actiuni ca sursa de sporire a capitalurilor, situatie care ar putea duce la schimbarea raportului de forte. Astfel se explica preferinta pentru imprumutul obligatar, in opozitie cu posibilitatea de sporire a capitalului propriu prin emitere de actiuni.Imprumuturile obligatare se pot diferentia prin caracteristicile acestora, astfel :Dupa modalitatile de lansare: Emisiunea de obligatiuni si distribuirea directa de catre organismul emitent Emisiunea de obligatiuni si lansarea prin intermediul unui sindicat sau consortiu format din banci comerciale si institutii financiare.Ca tipologie a obligatiunilor, se disting:

Obligatiuni cu venit fixObligatiuni indexabileObligatiuni cu rata variabila a dobanziiObligatiuni convertibile in actiuniObligatiuni cu cupon reinvestit.Ca modalitati de rambursare, se prezinta urmatoarele :Rambursarea prin anuitati constanteRambursarea prin amortismenre constanteRambursarea la sfarsitul perioadeiRambursarea prin tragere la sorti3. Creditul ipotecarCreditul ipotecar reprezinta principala modalitate de sprijinire a proprietatii imobiliare. Acesta presupune o conventie intre creditor si imprumutat, in care se prevad urmatoarele :Proprietatea ce serveste ca garantie a rambursarii imprumutuluiConditiile de remunerare si scadentele de rambursarePenalitatile in caz de rambursare anticipata (partiala sau integrala) a credituluiCircumstantele in care prin nerespectarea conditiilor de imprumut debitorul poate pierde proprietatea.Principalul tip de imprumut cu ipoteca prezinta o suma de rambursare si o rata a dobanzii fixa (constanta si identica). Rambursarile periodice sunt prevazute pe intreaga perioada si fiecare rambursare cuprinde dobanda si suma cu care se reduce datoria in curs. In cadrul ratei fixe, in timp, scade partea privind dobanzile si creste partea privind rambursarea propriu-zisa. In ultimul timp s-au dezvoltat si alte tipuri de credite ipotecare cum ar fi:

Imprumut pe ipoteca cu dobanzi variabile (acum se foloseste si dobanda variabila dupa evolutiile fluctuante ale ratei dobanzii din anii 80).Imprumut pe ipoteca cu rambursare progresivaImprumut pe ipoteca inversat, purtator de anuitati4. Creditul de consumCreditul de consum este creditul pe termen scurt, mediu sau lung, acordat persoanelor individuale destinat a acoperi costul bunurilor si serviciilor de care beneficiaza prin reteaua de comercializare si servicii, sau pentru recreditarea creantelor contractate in acest scop.Creditorii includ institutiile de credit, companiile financiare, institutiile de economii,comerciantii de detaliu.Creditul de consum a existat initial sub forma crreditului deschis , respectiv a posibilitatii pe care comerciantul o acorda clientilor solvabili de a achizitiona marfuri portivit necesitatilor, urmand ca lichidarea datoriilor sa se faca ulterior. Forma astfel practicata a fost considerata drept credit cu rambursare neesalonata.De la inceputul secolului XX, productia de masa de bunuri de folosinta indelungata sinecesitatea de a asigura accesul deschis la acestea a cumparatorilor a determinat dezvoltarea unor norme specifice de creditare, precum si a unei retele ample de institutii de credit, in mare parte legate de firmele producatoare. Atfe, cea mai mare parte a creditelor de consum exista si se acorad sub forma creditelor esalonate, forma in care termenii raportului de credit (plafonul acordat, cuantumul ratelor, scadenta) se stabilesc la acordarea creditului.5. Creditul bancarCreditul bancar cuprinde o sfera larga de raporturi de credit, pe termen scurt, mediu sau lung, privind operatii bazate pe inscrisuri sau fara, garantate sau negarantate, pe obiect de credit sau global. In raporturile de credit cu institutiile de credit se pot angaja persoanele juridice (au calitatea de agenti economici) si persoanele fizice. Raporturile de credit ale intreprinderilor cu bancile sunt de regula reciproce. Pe de o parte, intreprinderile formeaza depozite pe care bancile le utilizeaza ca resurse. Pe de alta parte, bancile acorda credite intreprinderilor pentru nevoile lor de productie curenta sau cu recuperare ulterioara, pentru investitii. Clasificarea creditului bancar si trasaturile definitorii ale acestuia vor fi prezentate in capitolele urmatoare, derularea acestui tip de credit fiind obiectul de studiu al acesti curs.Din analiza comparativa a celor 5 tipuri de credite, se poate sintetiza urmatoarea concluzie : doua categorii de credit, creditul comercial si creditul obligatar, presupun obligatii directe intre debitor si creditor (posibile a fi desfasurate in sfera bancilor, de la inceput la sfarsit), in timp ce celelalte categorii de credit, bancar, ipotecar, de consum, presupun existenta unor raporturi de credit complementare intermediate prin banci.

3.1.2. Cadru legal al desfurrii activitii de creditare n cele dou banci bancare

Stabilirea cadrului juridic, prin aprobarea de ciitre Parlamentul Romiiniei a celor douii legi bancare respectiv Legea nr. 33 privind activitatea bancara i Legea nr. 34 privind Statutu1 Bancii Nationa1e a Romiiniei, ambele intrate in vigoare Ia data de 3 mai 1991, a reprezentat pentru economia romiineasca inceputu1 organizarii sistemulni bancar pe principiile economiei de piata.in baza noului cadru legislativ, sistemul bancar a fost organizat pe dona nive1e:

Ia varf, Banca Nafionald a Romaniei, ca banca centra/a a statului roman, organ unic de emisiune;Ia bazii, bdncile comerciale, aa cum erau numite atunci, care, de fapt, erau biinci universale efectuand toate tipurile de operatiuni bancare.Cadrul legislativ care guverneazii, in prezent, sistemul bancar romanesc cuprinde:Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bincii Nationale a Romaniei;Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit i adecvarea capitalului, aprobatii prin Legea nr.227/2007;Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.98/2006 privind supravegberea suplimentarii a institutiilor de credit, a societatilor de asigurare i/sau de reasigurare, a societatilor de servicii de investitii financiare i a societatilor de administrare a investitiilor dintr-un conglomerat financiar, aprobatii prin legea nr.152/2007;Ordonanta Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul institutiilor de credit, aprobatii, modificatii i completatii prin Legea nr.278/2004;Ordonanta Guvernului nr. 39/1996 privind orgamzarea i functionarea Fondului de Garantare a Creditelor din Sistemul Bancar, cu modificiirile i completiirile ulterioare;Ordonanta Guvernului nr.28/2006 privind reglementarea unor miisuri financiar-fiscale, aprobatii prin Legea nr.266/2006.

Ordin 9/2014 privind stabilirea nivelului primei de garantare datorate Ministerului Finantelor Publice si Fondului National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii, de catre un IMM in cadrul Programului de garantare a creditelor pentru intreprinderi mici si mijlocii

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 20 din 11 ianuarie 2014

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE

Avand in vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 92/2013 privind aprobarea Programului de garantare a creditelor pentru intreprinderi mici si mijlocii, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 936/2013, in temeiul art. 10 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice, cu modificarile si completarile ulterioare, al art. 15 alin. (3^1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor masuri de reorganizare in cadrul administratiei publice centrale si pentru modificarea unor acte normative, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2013, cu modificarile si completarile ulterioare, si al art. 2 lit. i) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2013 privind Programul de garantare a creditelor pentru intreprinderi mici si mijlocii, viceprim-ministrul, ministrul finantelor publice, si ministrul delegat pentru buget emit urmatorul ordin:

Art. 1IMM-urile care solicita aprobarea garantarii creditului de catre Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii, denumit in continuare F.N.G.C.I.M.M., in numele si in contul statului, in cadrul Programului de garantare a creditelor pentru intreprinderi mici si mijlocii, vor face dovada achitarii unei prime de garantare.

Art. 2Pentru anul 2014 se aproba prima de garantare pentru garantiile acordate in cadrul Programului de garantare a creditelor pentru intreprinderi mici si mijlocii la nivelul de 1,99% din valoarea garantiei aprobate de F.N.G.C.I.M.M. in numele si in contul statului.

Art. 3Prima de garantare datorata de beneficiarul programului este compusa din comisionul de risc cuvenit Ministerului Finantelor Publice, la nivelul de 1,50% din valoarea garantiei aprobate, si din comisionul de administrare cuvenit F.N.G.C.I.M.M, la nivelul de 0,49% din valoarea garantiei aprobate.

Art. 4(1)Comisionul de administrare si comisionul de risc pentru garantii acordate in cazul finantarilor pe termen scurt (pana la 12 luni inclusiv) se calculeaza astfel: Comision de administrare/risc = Procent comision x Valoarea garantiei x Nr. de luni* de garantare / 12 *)Inclusiv luna in care intra in vigoare garantia, exclusiv ultima luna de valabilitate a garantiei. (2)Plata comisionului de administrare si a comisionului de risc pentru garantiile acordate in cazul finantarilor pe termen scurt se face integral, la acordarea garantiei, proportional cu perioada de garantare, respectiv la aprobarea solicitarii de majorare a garantiei pentru perioada pentru care s-a solicitat majorarea acesteia. (3)Comisionul de risc pentru garantiile acordate in cazul finantarilor pe termen mediu se calculeaza astfel: Comision de risc = Procent comision x Valoarea garantiei x Nr. de luni* de garantare / 12 *)Inclusiv luna in care intra in vigoare garantia, exclusiv ultima luna de valabilitate a garantiei.

(4)Plata comisionului de risc pentru garantiile aferente finantarilor pe termen mediu se realizeaza integral la acordarea garantiei, proportional cu perioada de garantare, respectiv la aprobarea solicitarii de majorare a garantiei pentru perioada pentru care s-a solicitat majorarea acesteia. (5)Comisionul de administrare pentru garantiile acordate in cazul finantarilor pe termen mediu se calculeaza astfel: a)pentru intervalul cuprins intre data acordarii si 31 decembrie a anului respectiv (primul an de garantare):

Comision de administrare = Procent comision x Valoarea garantiei x Nr. de luni* de garantare pana la sfarsitul anului / 12

*)Inclusiv luna in care intra in vigoare garantia.

b)pentru urmatorii ani intregi de garantare: Comision de administrare = Procent comision x Valoarea garantiei c)pentru ultima fractiune de an de garantare: Comision de administrare = Procent comision x Valoarea garantiei x Nr. de luni* de garantare pana la scadenta garantiei / 12 *)Exclusiv ultima luna de valabilitate a garantiei.

(6)Plata comisionului de administrare pentru garantiile aferente finantarilor pe termen mediu se realizeaza esalonat, in rate anuale, proportional cu numarul de luni de garantare, astfel: a)pentru primul an de garantare, la acordarea garantiei; b)pentru anii urmatori de garantare, pana la data de 1 martie a anului de plata sau data scadentei finale, daca in ultimul an de garantare scadenta finala este anterioara datei de 1 martie.

Art. 5Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

3.1.3. Tipuri de credite comune ntlnite n portofoliile celor dou bnci

Daca banii au cunoscut un proces continuu de generalizare si universalizare, creditul, dimpotriva, s-a concretizat si s-a diversificat din ce in ce mai mult.Criteriile care determina delimitare principalelor tipuri de credit sunt : Persoana creditorului Modalitatea specifica de formare si utilizare a capitalurilor disponibile Persoana debitorului Dimensiunile si dinamica necesitatilor debitorului si modul de folosire a capitalurilor imprumutate Obiectul creditului si sfera de utilizare Duratele de constituire a capitalului disponibil si de utilizare de catre imprumutati.Pe baza acestor criterii, raporturile de credit se structureaza astfel :Creditul comercialCreditul obligatarCreditul ipotecarCreditul de consumCreditul bancar.2. Creditul comercialIn tari cu economie de piata dezvoltata, creditul comercial detine o pondere importanta ca sursa de finantare (Japonia - 30%, Franta - 20%, SUA 10%).Creditul comercial este acel credit acordat intre producatori si comercianti prin vanzarea marfurilor, in schimbul unor instrumente de credit (sau efecte de comert). De asemenea reprezinta o amanare la plata, acordata de un furnizor de marfuri sau de servicii, clientului. Acordarea de credite sub forma de marfa isi are originaea in procesul diviziunii primare a muncii , atunci cand, din masa producatorilor s-au desprins comercianti, agenti economici specializati in desfacerea marfurilor.

Resursele partenerilor de afaceri constituie una dintre cele mai vechi si eficace modalitati de atragere de resurse financiare de catre un intreprinzator. Aceasta solutie de finantare a ciclului de exploatare se poate utiliza atat in relatiile cu furnizorii de materii prime, materiale, utilitati, cat si cu distribuitorii si clientii firmei. Astfel in relatiile cu furnizorii se primesc materii prime, materiale, semifabricate, care se folosesc in procesul de productie, iar plata lor se efectueaza dupa o anumita perioada convenita de parti si stipulata in contract. Utilizarea acestor resurse materiale livrate de furnizori fara a le plati echivaleaza cu atragerea de catre firma a unui capital de valoarea respectivelor resurse, fara dobanda. Astfel se evita apelarea la un credit bancar curent pentru plata furnizorilor.Aceasta modalitate de finantare, denumita si finantare prin capital comercial, se practica, de regula, intre firme care au relatii comerciale indelungate si se bazeaza pe incredere reciproca.Pentru a-si consolida pozitia pe piata, pe langa imbunatatirea calitatii utilitatilor oferite si a preturilor practicate, competitia se da si prin facilitatile acordate clientilor. Din randul acestora din urma o importanta deosebita o au facilitatile financiare referitoare la vanzarile pe credit si la rabatul acordat celor ce platesc cash. Vanzarile pe credit au drept consecinta imediata amanarea incasarilor si aparitia unui debit specific sub forma soldului contului clienti. Obligatia de plata se materializeaza in efectele de comert: cambie si bilet la ordin. Experienta practica evidentiaza ca instrumentul de plata cel mai des utilizat este biletul la ordin.In determinarea politicii de credit comercial a firmei, managerul financiar trebuie sa realizeze un echilibru intre costurile implicate de acordarea creditului si cele aferente neacordarii sau diminuarii marimii acestuia. Astfel sunt costuri ale acordarii creditelor comerciale: dobanda pierduta (acordarea creditului comercial este echivalenta cu a da credite fara dobanda)scaderea puterii de cumparare (cu ocazia acordarii creditului comercial are loc o transferare de valoare de la cel care acorda creditul la cel care-l obtine si, datorita cresterii generalizate a preturilor, acesta din urma plateste datoria la o valoare inferioara celei pe care a luat-o cu imprumut). costurile administrarii creditelor comerciale (de regula administrarea creditelor comerciale presupune o crestere importanta a volumului contabilizarii tranzactiilor) primele de asigurare a riscului de neplata (daca firma nu adopta o politica prudenta a creditului comercial, anumiti clienti, datorita insolvabilitatii financiare, nu vor putea plati; acest risc poate fi acoperit prin asigurare) rabatul acordat (se acorda cu prudenta, pentru plata prompta a marfurilor vandute pe credit, dar gestionarea lui presupune un anumit cost) aprecierea potentialului valoric al clientului (de asemenea culegerea si prelucrarea informatiilor de catre firma sau agentii specializate in scopul clasificarii clientilor necesita un anumit cost).Totodata constituie costuri ale neacordarii creditelor comerciale: pierderea unor clienti (pe o piata concurentiala, daca ceilalti concurenti ai firmei acorda credit, va fi foarte dificil pentru aceasta sa nu acorde credit comercial si discounturi) nesiguranta incasarii numerarului (in conditiile creditului comercial, plata bunurilor se face prin banca, evitandu-se, astfel incasarile in numerar).De aceea, politica de credit comercial, promovata de firma furnizoare, trebuie sa cuprinda:Perioada creditului. Reprezinta intervalul de timp pe care firma furnizoare il acorda clientilor sai pentru a efectua plata. In stabilirea perioadei se au in vedere urmatoarele aspecte: natura economica a produsului, circumstantele financiare ale firmei furnizoare, situatia financiara a cumparatorului.

Rabatul acordat pentru urgentarea platii urmareste pe de o parte sa atraga noi clienti, care il apreciaza ca fiind un mod de reducere a pretului, iar pe de alta parte o reducere a perioadei de incasare a vanzarilor, deoarece anumiti clienti vor plati mai repede pentru a beneficia de avantajul acordarii acestuia. Calitatea creditului se refera la forta financiara minima a clientilor pentru a se acorda creditul. Pentru masurarea calitatii creditului exista mai multe metode, cum sunt: sistemul celor 5 C (caracter, capacitate, capital, colateral, conditii), gestiunea prin exceptie, credit scoring-ul. Politica de incasari evidentiaza duritatea sau lejeritatea in urmarirea platii, iar rata de transformare a creditelor comerciale in bani cash reflecta eficienta acestei politici.Astazi sunt tot mai dese cazurile in care agentii economici romani beneficiaza de credite comerciale de la marile companii producatoare de utilaje din strainatate. Este adevarat ca pentru asemenea credite se folosesc cel mai des garantiile bancare.De asemenea, specific pentru economiile de tranzitie este existenta unui credit comercial salbatic , fara acorduri sau contracte, prin care beneficiarul plateste cu foarte mare intarziere sau nu mai plateste deloc, volumul acestor arierate ajungand la nivele foarte mari.

3. Creditul obligatarIn economiile moderne, creditul obligatar detine o pondere importanta, care se masoara ca pondere a datoriei publice fata de produsul intern brut.Creditul obligatar se refera la relatiile de credit in care partenerii sunt institutiile statale sau intreprinderile economice in calitate de debitori, care emit obligatiunile, in aceasta calitate, si creditorii, subscriitori si detinatori ai acestor obligatiuni, care-si angajeaza astfel capitalurile, in vederea obtinerii unui venit sigur sub forma de dobanzi.Obligatiunea reprezinta astfel inscrisul care consemneaza raportul de credit si forma prin care se desfasoara in principal.Obligatiunea este un titlu de recunoastere a datoriei care reprezinta o creanta financiara pe care detinatorul (creditorul) o are asupra emitentului (debitorul) sau, altfel spus, o promisiune scrisa de a plati o suma de bani (principal) la o data stabilita. Detinatorul incaseaza de regula, periodic, dobanzile convenite in raportul de credite.Emitentii de obligatiuni pot fi :Statul. Tezaurul (Ministerul Finantelor) sau institutiile locale (primarii, prefecturi) contracteaza credite obligatare prin lansarea titlurilor de imprumut (obligatiuni, bonuri de tezaur) in scopul acoperirii deficitului bugetar. Rambursarea acestor credite se face din fonduri speciale de amortisment al datoriei publice, din surse bugetare curente sau din excedente bugetare.Societatile comerciale. Acestea prefera emisiunea de obligatiuni ca forma de mobilizare a capitalurilor pe termen lung, obligatiunile respective fiind denumite obligatiuni corporative. Intreprinderile (de obicei societatile pe actiuni), avand o structura data a capitalului si a actionariatului (existand o repartizare data a puterii in consiliul de administratie) evita noile emisiuni de actiuni ca sursa de sporire a capitalurilor, situatie care ar putea duce la schimbarea raportului de forte. Astfel se explica preferinta pentru imprumutul obligatar, in opozitie cu posibilitatea de sporire a capitalului propriu prin emitere de actiuni.Imprumuturile obligatare se pot diferentia prin caracteristicile acestora, astfel :Dupa modalitatile de lansare: Emisiunea de obligatiuni si distribuirea directa de catre organismul emitent Emisiunea de obligatiuni si lansarea prin intermediul unui sindicat sau consortiu format din banci comerciale si institutii financiare.Ca tipologie a obligatiunilor, se disting:

Obligatiuni cu venit fixObligatiuni indexabileObligatiuni cu rata variabila a dobanziiObligatiuni convertibile in actiuniObligatiuni cu cupon reinvestit.Ca modalitati de rambursare, se prezinta urmatoarele :Rambursarea prin anuitati constanteRambursarea prin amortismenre constanteRambursarea la sfarsitul perioadeiRambursarea prin tragere la sorti3. Creditul ipotecarCreditul ipotecar reprezinta principala modalitate de sprijinire a proprietatii imobiliare. Acesta presupune o conventie intre creditor si imprumutat, in care se prevad urmatoarele :Proprietatea ce serveste ca garantie a rambursarii imprumutuluiConditiile de remunerare si scadentele de rambursarePenalitatile in caz de rambursare anticipata (partiala sau integrala) a credituluiCircumstantele in care prin nerespectarea conditiilor de imprumut debitorul poate pierde proprietatea.Principalul tip de imprumut cu ipoteca prezinta o suma de rambursare si o rata a dobanzii fixa (constanta si identica). Rambursarile periodice sunt prevazute pe intreaga perioada si fiecare rambursare cuprinde dobanda si suma cu care se reduce datoria in curs. In cadrul ratei fixe, in timp, scade partea privind dobanzile si creste partea privind rambursarea propriu-zisa. In ultimul timp s-au dezvoltat si alte tipuri de credite ipotecare cum ar fi:

Imprumut pe ipoteca cu dobanzi variabile (acum se foloseste si dobanda variabila dupa evolutiile fluctuante ale ratei dobanzii din anii 80).Imprumut pe ipoteca cu rambursare progresivaImprumut pe ipoteca inversat, purtator de anuitati4. Creditul de consumCreditul de consum este creditul pe termen scurt, mediu sau lung, acordat persoanelor individuale destinat a acoperi costul bunurilor si serviciilor de care beneficiaza prin reteaua de comercializare si servicii, sau pentru recreditarea creantelor contractate in acest scop.Creditorii includ institutiile de credit, companiile financiare, institutiile de economii,comerciantii de detaliu.Creditul de consum a existat initial sub forma crreditului deschis , respectiv a posibilitatii pe care comerciantul o acorda clientilor solvabili de a achizitiona marfuri portivit necesitatilor, urmand ca lichidarea datoriilor sa se faca ulterior. Forma astfel practicata a fost considerata drept credit cu rambursare neesalonata.De la inceputul secolului XX, productia de masa de bunuri de folosinta indelungata sinecesitatea de a asigura accesul deschis la acestea a cumparatorilor a determinat dezvoltarea unor norme specifice de creditare, precum si a unei retele ample de institutii de credit, in mare parte legate de firmele producatoare. Atfe, cea mai mare parte a creditelor de consum exista si se acorad sub forma creditelor esalonate, forma in care termenii raportului de credit (plafonul acordat, cuantumul ratelor, scadenta) se stabilesc la acordarea creditului.5. Creditul bancarCreditul bancar cuprinde o sfera larga de raporturi de credit, pe termen scurt, mediu sau lung, privind operatii bazate pe inscrisuri sau fara, garantate sau negarantate, pe obiect de credit sau global. In raporturile de credit cu institutiile de credit se pot angaja persoanele juridice (au calitatea de agenti economici) si persoanele fizice. Raporturile de credit ale intreprinderilor cu bancile sunt de regula reciproce. Pe de o parte, intreprinderile formeaza depozite pe care bancile le utilizeaza ca resurse. Pe de alta parte, bancile acorda credite intreprinderilor pentru nevoile lor de productie curenta sau cu recuperare ulterioara, pentru investitii. Clasificarea creditului bancar si trasaturile definitorii ale acestuia vor fi prezentate in capitolele urmatoare, derularea acestui tip de credit fiind obiectul de studiu al acesti curs.Din analiza comparativa a celor 5 tipuri de credite, se poate sintetiza urmatoarea concluzie : doua categorii de credit, creditul comercial si creditul obligatar, presupun obligatii directe intre debitor si creditor (posibile a fi desfasurate in sfera bancilor, de la inceput la sfarsit), in timp ce celelalte categorii de credit, bancar, ipotecar, de consum, presupun existenta unor raporturi de credit complementare intermediate prin banci.Componentele creditului bancarInainte de a prezenta varietatea de tipuri de credite de pe piata, este necesara definirea elementelor caracteristice (tehnice) ale unui credit : Principalul creditului Dobanda si rata dobanzii Dobanda anuala efectiva (DAE) Comisioanele creditului Rata creditului Scadentarul de plata (planul de rambursare) Scadenta (maturitatea) ratei Maturitatea creditului (scadenta finala) Termenul de acordare Destinatia creditului Valuta creditului Plafonul creditului Soldul creditului (sold curent, sold restant, sold neutilizat) Rambursarea creditului Perioada de gratie Perioada de utilizare Perioada de angajare Perioada de tragere Garantiile creditului Serviciul datorieiPrincipalul creditului. Principalul creditului reprezinta suma initiala a creditului acordat, capitalul imprumutat initial.Dobanda si rata dobanzii. Dobanda este pretul care trebuie platit pentru imprumutarea (utilizarea) unei sume de bani pentru o anumita perioada. Rata dobanzii reprezinta nivelul procentual aplicat capitalului imprumutat pe perioada derularii creditului. Ea se aplica la soldul creditului (partea nerambursata din capitalul imprumutat initial), fiind calculata la perioade de timp clar stipulate in contractul de credit.Dobanda anuala efectiva (DAE). Arata care este costul real al unui credit luand in calcul nu numai cheltuielile cu rata dobanzii, dar si celelalte taxe, comisioane si unele asigurari care trebuie platite de catre client.Comisioanele creditului. Sunt incluse in costul total al creditului, pe langa dobanda. Tipologia lor va fi prezenta in capitolul destinat costurilor creditului.Rata creditului. Reprezinta suma totala de achitat de catre debitor la scadentele intermediare, conform conditiilor contractuale. Include partea din principal de rambursat, plus dobanzile si comisioanele aferente, conform scadentarului de plataScadentarul de plata (planul de rambursare). Planul de plati contine descrierea datelor (zilelor) si sumelor tuturor ratelor pe care clientul trebuie sa le plateasca cand returneaza un credit.Scadenta (maturitatea) ratei. Acesta este termenul in care rata scadenta pentru fiecare luna trebuie platita. Scadenta fiecarei rate este continuta in planul de plati sau in contractul de creditMaturitatea creditului (scadenta finala). Aceasta este data la care creditul trebuie achitat in intregime.Termenul de acordare. Reprezinta perioada pe care este acordat imprumutul. Dupa acest criteriu, creditele se clasifica in credite pe termen scurt, mediu sau lung.Destinatia creditului. Obiectul utilizarii creditului. In functie de acest criteriu, creditele sunt grupate in diverse categorii, la pct 2.2.Valuta creditului. Creditele pot fi acordate in lei sau in valuta. In interdependenta cu valuta creditului se afla dobanda acetsuia.Plafonul creditului. Valoarea maxima a creditului, stabilit in contractul de credit, in limita caruia debitorul poate utiliza fondurile puse la dispozitia sa de catre banca.Soldul creditului. Partea nerambursata din capitalul imprumutat initial. Se disting urmatoarele tipuri de solduri :Sold curent principalul creditului nerambursatSold restant partea nerambursata din ratele scadenteSold neutilizat partea neutilizata din plafonul acordat de banca.Rambursarea creditului. Modalitatile de rambursare a unui credit sunt urmatoarele :In fiecare luna, clientul ramburseaza o parte egala din capitalul imprumutat (principal) si dobanda aferenta respectivei perioade. In acest caz, rata unui credit este diferita in fiecare luna din moment ce rata dobanzii este aplicata sumei ramase de platit din credit, a carei valoare scade lunar.Plan de rambursare cu rate lunare (anuale) egale, care include parte diferita din principal in fiecare luna si dobanda scadenta pentru perioada respectiva.Plan de rambursare flexibil / iregular - cand clientul are un venit sezonier, un plan de plati poate fi acceptat cu rate mai mari in lunile "bune" si mai mici in perioadele mai slabe.

Perioada de gratie. Este perioada de la inceputul creditului, in care debitorul va plati doar dobanda aferenta capitalului imprumutat. In anumite cazuri si aceasta dobanda se poate acumula devenind scadenta dupa perioada de gratie. Procedeul este de obicei folosit in cazul creditelor pentru investitii, pentru a acorda un ragaz debitorului de a da in folosinta obiectul investitiei respective.Perioada de utilizare. Reprezinta intervalul cuprins intre data primei trageri din credit si termenul final de rambursarPerioada de angajare. Perioada in care debitorul trebuie sa angajeze creditul(trebuie sa efectueze cel putin o tragere din credit).Perioada de tragere. Reprezinta intervalul de timp inscris in contractul de credit, in care imprumutatul are dreptul de a face trageri, in limita plafonului aprobat, incepand cu data la care s-au indeplinit toate conditiile de tragere prevazute in contractele incheiate (garantii, asigurari), si incheind cu data ultimei trageri.Garantiile creditului. Creditele se asigura cu garantii, pentru acoperirea la riscul de credit. Tipologia garantiilor va fi prezentata intr-un capitol ulterior.Serviciul datoriei. Numarul de zile restante ale creditului (se contorizeza de la data trecerii la restanta a principalului sau dobanzii scadente).

2.2. ClasificareIn functie de tipul debitorului care contracteaza credite bancare, acestea se grupeaza astfel:

Credite persoane fizice Credite persoane juridiceCredite persoane fiziceIn functie de obiectul creditului si sfera de utilizare a acestuia, se disting urmatoarele tipuri de credite acordate persoanelor fizice :Creditul nenominalizatCredtul autoCreditul imobiliarCreditul ipotecarCreditul pentru bunuri de folosinta indelungataCardul de credit. OverdraftCreditul punteCredite persoane juridiceIn functie de durata pentru care se acorda creditul, obiectul creditului si sfera de utilizare, creditele acordate persoanelor juridice se clasifica astfel:

Credite pe termen scurt:

Linia de credit Creditul pentru finantarea stocurilor Creditul de trezorerie - nevoi temporare Creditul de scont Creditul pe documente de plata Factoringul Creditul pentru facilitati de cont Creditul pe descoperit de cont (overdraft) Scrisori de garantie bancaraCredite pe termen mediu si lung:

Creditul pentru investitii (echipament) Creditul pentru cumpararea de actiuni si active Creditul promotor Creditele ipotecare Creditul pentru activitatea de leasing Creditul de forfetare3.2. Criterii difereniale in procesul de garantare a creditelor oferite de ING si Transilvania

Fiecare organizaie economic funcioneaz pe baza unui statut propriu, care i definete personalitatea i specificul afacerilor de care se ocup. n acelai timp, organizaiile economice au i ceva comun, respectiv obiectivul de a-i finaliza aciunile proprii cu profit [1].

n aceast categorie intr i bncile care, n calitatea lor de intermediari financiari, atrag disponibilitile bneti de pe pia pe care, mpreun cu propriul capital, urmresc s le plaseze n afaceri ct mai profitabile.

Orice activitate economic presupune un risc, dar n cazul bncilor dictonul riscul este meseria mea se potrivete foarte bine. Ce poate fi mai riscant dect s mobilizezi bani disponibili de pe pia i s-i mprumui diverilor clieni-persoane fizice i juridice pe perioade diferite de timp, bazndu-te, de cele mai multe ori, pe prognoze i promisiuni?

i totui, chiar n aceste condiii, bncile sunt primite printre cele mai prospere instituii. De ce? n primul rnd, datorit unei gestionri eficiente a riscurilor.

Pe parcursul desfurrii activitilor, bncile sunt expuse unei game largi de riscuri, care, aa cum este prezentat n figura 1, se grupeaz n urmtoarele categorii:

riscuri financiare;

riscuri operaionale;

riscuri ale afacerii;

riscuri ale apariiei de evenimente

Garaniile bancare reprezint, aadar, ultima surs de rambursare a creditelor i se utilizeaz numai n cazul n care nu mai exist alte posibiliti de rambursare a acestora i a plii dobnzilor aferente. Recuperarea unui credit prin utilizarea garaniei presupune asumarea de ctre banc a unui anumit risc, datorat att unor factori interni ai garaniei (de pild, o garanie poate fi, teoretic, oricnd lichidabil la valoarea evaluat, ns n momentul valorificrii nu poate fi tranzacionat, neexistnd un interes de pia), ct i unor elemente conjuncturale, care n Romnia mbrac un aspect al lichiditii reale a garaniei (de exemplu, preul ei de pia nu mai acoper, n momentul valorificrii, valoarea datoriilor fa de banc datorit deprecierii n sine a garaniei sau deprecierii valorii de pia a acesteia). De asemenea, valorificarea ageniilor presupune eforturi financiare mari din partea bncii i ntrzieri n recuperarea creanelor.

n conformitate cu prevederile legii la acordarea creditelor, bncile urmresc ca solicitanii s prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scaden. n acest scop, bncile cer solicitanilor garantarea creditelor n condiiile stabilite prin normele lor de creditare.Activitatea de creditare se bazeaz pe viabilitatea planurilor de afaceri i pe capacitatea debitorilor de a genera venituri i, respectiv, lichiditi, care constituie principala garanie i surs de rambursare a creditelor i de

plat a dobnzilor, cu condiia ca fluxul de lichiditi (cash-flow) al

acestora s fie cesionat bncii i s se deruleze prin conturile deschise la aceasta [6].

Capacitatea debitorilor de a genera venituri se poate estima prin diferite modaliti, ntocmindu-se n acest scop un studiu de solvabilitate. n cadrul acestui studiu, banca trebuie s evalueze, prin angajamentele pe

care debitorii le au fa de teri, organizarea lor tehnic i administrativ,

raportul ntre capitalul propriu i capitalul atras, situaia economic a domeniilorde activitate n care sunt direcionate creditele, motivele solicitrii acestora, destinaia lor real i imediat, modul n care debitorii i repartizeaz profitul

Garantarea creditelor este considerat unul dintre principiile de baz ale creditrii n condiiile economiei de pia, iar garaniile solicitate cel mai des sunt:

garanii reale;

garanii personale.

Garaniile reale sunt mijloacele juridice de garantare a obligaiilor prin afectarea unui bun al debitorului n scopul asigurrii executrii obligaiei asumate. Bunul constituit drept garanie este protejat de la urmrirea celorlali creditori chirografari (a cror crean nu este nsoit de nici o form de garanie, sau garania are un grad de prioritate inferior celui al bncii), fiind destinat urmririi i satisfacerii cu prioritate a creanei garantate.

Garaniile reale confer bncii creditoare urmtoarele drepturi:

dreptul de preferin, pe baza cruia, n cadrul executrii silite, din valoarea bunului constituit drept garanie se va asigura mai nti satisfacerea integral a bncii, i numai ceea ce prisosete va fi destinat

celorlali creditori;

dreptul de urmrire, n temeiul cruia banca va putea urmri bunul n minile oricui s-ar afla, n msura necesar satisfacerii creanei garantate [8].

n practic, se utilizeaz dou categorii de garanii reale, respectiv:

garanii reale mobiliare (gajul propriu-zis, care poate fi la rndul su cu deposedarea debitorului de bunul afectat drept garanie sau fr deposedarea acestuia de bunul adus n garanie); garanii reale imobiliare (ipoteca) TABELE

RAPOARTE

DIAGRAME

SCHEME

ANEXE HYPERLINK "http://www.ing.ro" www.ing.ro

www.bancatransilvania.ro

Ruscanu Gh., Pintea A., Bncile n economia romneasc, Editura Economic, Bucureti, 1995, pg.55.

www.ing.ro

5