Cazaci

Nu confundați cu Cazahi.Pentru alte sensuri, vedeți Cazaci (dezambiguizare).

Cazacii reprezintă un grup multietnic, în marea majori-tate de origine slavă - ucraineni și ruși, cu influențe în portși anumite obiceiuri din partea popoarelor turco-tătarevecine, care trăiesc în stepele sudice al Europei Răsări-tene și ale Asiei rusești, și care în cursul istoriei au deve-nit renumiți atât pentru dorința lor de autoguvernare cât șipentru măiestria lor militară, în special în domeniul lupteicălare. De asemenea, cazac poate fi numit și soldatul uneiunități militare căzăcești.Numele de cazac a intrat în limbile europene prinfrancezul cosaque, probabil via limba poloneză (kozak),iar nu prin limba rusă (казак – kazak). Cuvântul estederivat din cuvântul turcic quzzaq, care este tradus prin“aventurier” sau “om liber”. Acest cuvânt a fost descope-rit menționat pentru prima oară într-o cronică rutenă din1395. Cazaci (qazaqlar) se numeau și apărătorii frontie-relor din Hanatul Kazanului.Cazacii au devenit cunoscuți în Europa Occidentală lamijlocul secolului al XVII-lea ca urmare a marei revoltea zaporojienilor conduși de Bogdan Hmelnițki împotrivastatului polono-lituanian (, , , ), care a zguduit fundațiilegeopolitice ale Europei Răsăritene.Au devenit faimoși cazacii (în limba rusă: каза́ки, ka-zaki) de pe Don, Terek și din regiunile Uralului, ca șidin Siberia, pe care acești aventurieri și oameni liberi aucolonizat-o în secolul al XVII-lea. Numărul cazacilor acrescut continuu, în special în perioada medievală târzie,lor alăturânduse numeroși iobagi ruși (dar nu numai), ca-re fugiseră de pe moșiile stăpânilor lor. Până în cele dinurmă, cazacii au devenit apărători ai granițelor etnice șide stat. Cazacii au fost înrolați în armata regulată rusă dinsecolul al XVIII-lea până la începutul celui de-al XIX-lea.În timpul războiului civil din Rusia, ei au lupta în ambeletabere, deși trebuie spus că armata cazacilor de pe Don afost principala forță care s-a împotrivit bolșevicilor. Caurmare a victoriei celor din urmă, în vremurile sovietice,cultura cazacilor a fost subiectul persecuțiilor comuniști-lor, iar populația căzăcească a trebuit să supraviețuiascămai multor valuri de foamete. În preajma celui de-al doi-lea război mondial, regimentele căzăcești au fost reînfiin-țate. În momentul de față, în Rusia, cazacii sunt priviți orica urmași etnici ai vechilor cazaci, ori ca urmași ai vechi-lor soldați de frontieră. Ultima categorie este evidențiatăîn mod separat în armata rusă, din rândurile acesteia fă-când parte aproximativ 150.000 de cazaci. Aproape un

milion de descendenți ai cazacilor se mândresc azi cu ori-ginea lor, tradițiile căzăcești trăind o perioadă de puter-nică revigorare, în mod special in sudul Rusiei.O mare faimă au și cazacii ucraineni, (în limba ucrainea-nă: козаки,́ kozaki) ai armatei zaporojiene, care trăiau înstepele din sudul Ucrainei de azi. Numărul lor a crescut înmod explosiv între secolele al XV-lea și al XVII-lea, ali-mentat fiind de valurile succesive de boieri ruteni sărăciți, negustori și iobagi fugiți de pe moșiile stapânilor feudalipolono-lituanieni. Cazacii zaporojieni au jucat un rol im-portant în geopolitica europeană prin conflictele sau ali-anțele lor cu statul polono-lituanian, Cnezatul Moscoveisau Imperiul Otoman. Deși, începând cu sfârșitul seco-lului al XVIII-lea, cei mai mulți cazaci zaporojieni s-aumutat în regiunea Kuban din Rusia și deși ei nu se con-sideră ucraineni, mulți istorici îi consideră ca precursoriai națiunii moderne ucrainene. În zilele noastre, există înUcraina o serie de organizații care încearcă să revigorezestilul de viață căzăcească.Mai puțin cunoscuți sunt cazacii polonezi (kozacy) și ca-zacii tătari (nağaybäklär).În armata poloni-lituaniană, un anumit tip de cavalerieușoară era numită cazaci.

1 Istoric

1.1 Originile

Răspunsul cazacilor zaporojieni către sultanul Mehmed al IV-lea al Imperiului Otoman. Pictură de Ilia Repin.

Nu este încă clar când au început popoarele slave să seașeze în câmpiile joase ale râurilor Don și Nipru. Es-te puțin probabil să se fi întâmplat mai înainte de seco-lul al XIII-lea, când atacul mongolilor a spulberat putereacumanilor și a altor popoare turcice din zonă.

1

2 1 ISTORIC

Grupurile protocazace au ajuns în teritoriile de azi aleUcrainei pe la mijlocul secolului al XIII-lea. În 1261,unele triburi slave care trăiau între Nistru și Volga eraumenționate în cronicile rutene. Consemnările istorice aleprezenței cazacilor mai înainte de secolul al XVI-lea suntrelativ puține. În secolul al XV-lea, societatea cazaci-lor era descrisă ca o federație neconsolidată de comuni-tăți independente, cu armate locale, total independentede statele vecine – Polonia, Marele Cnezat al Moscoveiori Hanatul Crimeii.În secolul al XVI-lea, aceste societăți s-au unit în două or-ganizații teritoriale independente mari și câteva mai mici,autonome:

• cazacii zaporojieni, centrați în jurul coturilor cursu-lui inferior al Niprului, (pe teritoriul de azi al Ucrai-nei), cu capitala fortificată Siciul Zaporojian. Ei auprimit recunoașterea oficială ca stat – Armata Zapo-rojiană – prin tratatul cu Polonia din 1649.

• Statul cazacilor de pe Don, pe cursul inferior al râu-lui Don, care separa Marele Cnezat al Moscovei destatele nogailor, vasalii Imperiului Otoman. Capi-tala acestui stat era Cerkassl, mutată mai târziu laNovocerkassk.

"Bogdan Hmelniţki cu Toğay bey la Lwow", pictură de Jan Ma-tejko

Unele documente istorice se referă la aceste state ca laniște națiuni suverane cu o cultură militară unică, a că-

ror principală sursă de venit erau raidurile de jaf în state-le vecine. Ei au devenit renumiți prin raidurile împotri-va Imperiului Otoman și a vasalilor acestuia, însă trebuiespus că ei nu se sfiau să jefuiască și vecinii creștini. Ac-țiunile lor au făcut să crească starea de insecuritate de-alungul graniței sudice a statului polono-lituanian, în așanumita Kresy, ceea ce a dus la o stare aproape continuăde război de-a lungul întregii existențe a celor două enti-tăți statale.În 1539, Marele Duce Vasili al II-lea a cerut sultanuluiotoman să-i potolească pe cazaci, dar sultanul a replicat:“Cazacii nu-mi jură supunere mie, iar ei trăiesc așa cumle place lor.” În 1549, țarul Ivan cel Groaznic a răspunscererii sultanului de a opri acțiunile agresive ale cazacilorde pe Don: “Cazacii de pe Don nu sunt supușii mei, eipornesc la război sau trăiesc în pace fără a-mi da mie deștire.” Este adevărat că, de-a lungul timpului, atât Rusia,cât și Polonia sau Imperiul Otoman au încercat să folo-sească în propriul interes acțiunile războinice ale cazaci-lor. Cazacii erau oricând gata să jefuiască un vecin maislab sau aproximativ egal ca forță militară, deși în seco-lul al XVI-lea, în perioada de glorie a Republicii polono-lituaniene, cazacii zaporojeni au fost considerați supușiai uniunii statale. Cazacii înregistrați au făcut parte dinarmata polono-lituaniană până în 1699.

Nuntă căzăcească. Pictură de Józef Brandt.

Pe la sfârșitul secolului al XVI-lea, relațiile dintre statulpolono-lituanian și Imperiul Otoman, care erau tensiona-

1.1 Originile 3

te, s-au înrăutățit și mai rău odată cu creșterea număruluide acțiuni independente antiturcești ale cazacilor. Din adoua jumătate a secolului al XVI-lea, cazacii începuse-ră raiduri împotriva teritoriilor otomane sau ale vasaliloracestora. Deși erau supușii statului polono-lituanian, einu puteau fi controlați de puterea centrală. Pe de altă par-te, tătarii, care trăiau ca vasali ai otomanilor în zonele degraniță ale Rzeczpospolitei, lansau raiduri de jaf pe teri-toriul acesteia din urmă, în special în teritoriile mai slabpopulate din zona de sud-est. Pirații cazaci lansau raiduride jaf în porturile comerciale otomane, aflate la o distan-ță de până la două zile de navigație de la gura de vărsarea Niprului. În 1615, cazacii au reușit să atace zona dinsuburbiile Constantinopolului. Tratatele semnate în maimulte rânduri între otomani și polono-lituanieni asigurauîncetarea acțiunilor agresive ale cazacilor și tătarilor, darde nici o parte a graniței aceste prevederi nu au fost apli-cate. Prin înțelegerile pe care au fost forțați să le semnezede partea poloneză, cazacii au fost de acord să-și distrugăvasele și să înceteze raidurile. Bărcile arse au fost recon-struite rapid, cazacii glorificând raidurile de jaf și luareade pradă de război. În aceste vremuri, Imperiul Habsbu-rgic angaja,pe ascuns, câteodată, pe cazaci să atace Im-periul Otoman, cu scopul nedeclarat de a ușura presiuneaturcească asupra propriilor granițe. Cazacii și tătarii sedușmăneau reciproc datorită distrugerilor făcute de cea-laltă parte în urma raidurilor de jaf. Atacurile cazacilorerau urmate de represaliile tătarilor și invers, totul într-osuccesiune care părea că nu mai are sfârșit. Haosul careurma acestor acțiuni de represalii au transformat granițade sud a statului polono-lituanian într-o zonă de război,ceea ce a dus la izbucnirea unor războaie de amploare,precum a fost cazul războaielor magnaților moldoveni,bătălia de la Cecora sau războaiele din 1633-1634.Numărul cazacilor a crescut odată cu fuga țăranilor iobagide pe moșiile stăpânilor polono-lituanieni. Încercărilesleahtei de a-i transforma în iobagi pe cazacii zaporojenia dus la erodarea loialității acestora față de statul polono-lituanian. Ambițiile cazacilor de a li se recunoaște statu-tul de egalitate cu șleahta au fost respinse în mod constant,iar planurile de transformare a Uniunii statale polono-lituaniene într-o federație cu trei subiecți egali (polonezi,lituanieni și cazaci) nu au fost finalizate. Legăturile is-torice puternice ale cazacilor cu creștinismul răsăriteanortodox într-un stat dominat de catolicism au dus la creș-terea tensiunilor, în special când politica oficială religioa-să a încetat să mai fie tolerantă și s-a trecut la reprimareabisericii ortodoxe, ceea ce i-a transformat pe cazaci în an-ticatolici convinși. De aici până la atitudini antipolonezenu a fost decât un pas.Loialitatea scăzută a cazacilor și aroganța șleahtei fațade cazaci a dus la câteva revolte ale acestora din urmăîmpotriva statului federal la începutul secolului al XVII-lea. Refuzul îndărătnic al regelui polonez de a extinderegistrul căzăcesc a fost picătura care a făcut să se reversepaharul. A izbucnit cea mai violentă revoltă căzăcească,răscoala condusă de Bohdan Hmelnițki, care a început în

1648. Răscoala a devenit parte a unei serii de evenimentecatastrofale pentru statul polono-lituanian, cunoscute caPotopul, evenimente care au dus la dezintegrarea Repu-blicii. Rebeliunea s-a încheiat prin semnarea tratatului dela Pereiaslav, din 1654, prin care cazacii au jurat credințățarului Rusiei, acesta din urmă garantând protecția drep-turilor căzăcești, recunoașterea starșinei (starea de nobil)și a autonomiei locale.ipereaslav}}În 1651, în fața amenințărilor crescute din partea polo-nezilor, părăsiți fiind de aliații tătari, cazacii conduși deHmelnițki au cerut țarului să incorporeze Ucraina ca du-cat autonom în statul rus. Detaliile uniunii au fost nego-ciate la Moscova. Cazacilor li s-a garantat o largă auto-nomie, iar ei, ca și celelalte grupuri sociale din Ucrai-na, au primit permisiunea să păstreze toate drepturile șiprivilegiile pe care le avuseseră sub domnia poloneză.Încercările ulterioare ale polonezilor de a relua alianțapolono-căzăcească și de creare a Uniunii statale polono-lituaniano-rutene s-au dovedit niște eșecuri, în ciuda sem-nării tratatului de la Hadziacz (Hadiaci), tratat aprobat deregele Poloniei, Seim și de unii nobili cazaci, în frunte cuatamanul Ivan Vihovski. Atitudinea nobilimii căzăceștiîn legătură cu prevederile tratatului a fost puternic divi-zată, iar printre cazacii de rând, acest tratat era extrem denepopular. Tratatul s-a dovedit un eșec total.În cadrul statului rus, Armata zaporojană a fost împărți-tă în două republici semiautonome: hatmanatul căzăcescși Zaporojie (cu un grad de independență mai ridicat).O organizație căzăcească a fost înființată și în colonia ru-sească Slobojanșcina (Ucraina Liberă). Cu timpul, acesteorganizații și-au pierdut autonomia, pentru ca indepen-dența lor să fie abolită de împărăteasa Ecaterina a II-a,la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Hatmanatul a devenitgubernia Malorossia (Mica Rusie), Slobojanșcina a de-venit Regiunea Harkov, iar Zaporojie a fost absorbit deMalorossia. În 1775, armata zaporojană a fost dizolva-tă, iar liderilor cazaci li s-au echivalat titlurile cu celeale nobilimii ruse. Cei mai mulți zaporojieni s-au mu-tat și au colonizat stepele Kubanului, ceea ce a fost unuriaș și crucial pas înainte în acțiunea de colonizare ru-să a Caucazului. Unii dintre zaporojieni s-au refugiat lasud de Dunăre, (teritoriu aflat sub stăpânirea ImperiuluiOtoman), pentru a forma o nouă armată, dar, în cele dinurmă, s-au alăturat fraților lor din Kuban.

Cazaci de la sfârşitul secolului al XIX-lea

4 2 CAZACII RUȘI

Cât timp au stat în sudul Dunării, noua armată formatăla sfârșitul anului 1778 număra cam 12.000 de cazaci, iaraseșezările lor au fost aprobate de sultan în schimbul ju-rămintelor de supunere depuse de liderii noilor coloniști.Conflictele interne izbucnite în legătură cu loialitatea ju-rată sultanului, dar și manevrele politice rusești, au dus laruptura în cadrul acestei comunități. După ce unii dintrecazacii fugari s-au reîntors în Rusia, ei au fost folosiți pen-tru formarea unor unități militare noi, care îi incorpora șipe grecii albanezi și tătarii crimeeni. Până la urmă, dupărăzboiul ruso-turc din 1787–1792, cei mai mulți dintrecazaci au fost încadrați în Armata cazacilor Mării Negre,care a fost mutată, în cele din urmă, în stepele Kubanu-lui. Restul cazacilor care se refugiaseră în Delta Dunăriis-au reîntors în Rusia, în 1828, și au fondat Armata ca-zacilor Azovului între Berdiansk și Mariupol. În 1864,toți acești cazaci au fost colonizați în nordul Caucazuluiși s-au alăturat Armatei cazacilor din Kuban

2 Cazacii ruși

“Călăreţ cazac”, pictură de Józef Brandt.

Teritoriul de baștină al cazacilor este definit ca zona ca-re se întinde între linia unor orașe-cetăți la margineastepei și care se întinde de la cursul mijlociu al râuluiVolga și Tula, spre sud, extinzându-se către Nipru, prinPereiaslavl. Această zonă a fost colonizată de o populațiecare practica o diversitate de meșteșuguri și afaceri.Acești oameni, trebuind să facă față în mod constant ame-nințării tătarilor din stepele aflate la frontiere, au fost nu-miți cu numele cazac, de origine turcică, nume care a fostextins și la alți oameni liberi din nordul Rusiei. Cea maiveche mențiune a cazacilor din orașul rusesc Riazan, careau luat parte la luptele contra tătarilor, este din 1444. însecolul al XVI-lea, cazacii, (mai întâi cei din Riazan), aufost grupați în comunități militare și comerciale în ste-pele deschise și au început să migreze în regiunea râuluiDonCazacii au servit ca trupe de graniță și apărători ai orașe-lor, forturilor, așezărilor și punctelor comerciale întăriteși au devenit o parte integrantă a armatei ruse. În secolul

al XVI-lea, pentru a apăra zonele de frontieră de năvăliri-le tătarilor, cazacii făceau servicu de patrulare și observa-ție a mișcărilor hoardelor de tătari și nogai din regiunilede stepă.Cazacii ruși au jucat un rol important acțiunea de colo-nizare de către Imperiul Rus, între secolele al XVI-lea șial XIX-lea, a Siberiei, (în special datorită lui Ermak Ti-mofeevici), Caucazului și Asiei Centrale. Cazacii au fostfolosiți ca ghizi de către cele mai multe expediții ale ge-ografilor, negustorilor sau topografilor. În 1648, cazaculSimeon Dejnev a deschis trecerea dintre Asia și Americade Nord. Cazacii au avut un rol de primă mărime întoate războaiele din secolele XVII-XIX, așa cum au fostrăzboaiele ruso-turce sau războaiele ruso-persane.

Cazac ucrainean. Pictură de Dariusz T. Wielec.

În timpul invadării Rusiei de armatele napoleoniene, ca-zacii au fost cei mai temuți adversari ai francezilor. Caza-cii au luat parte la războiul de partizani în teritoriul cuce-rit vremelnic de Napoleon, atacând liniile de comunica-ție și convoaiele de aprovizionare. Aceste atacuri, purtatede cazaci, de militari din cavaleria ușoară rusă și din alteunități, au fost unele dintre primele exemple de aplicarea tacticilor războiului de guerilă și, într-o oarecare măsu-ră, a tacticilor operațiunilor speciale, așa cum le numimastăzi.Occidentalii avuseseră puține contacte cu cazacii până laocuparea Moscovei, în 1814. Cum erau, fără nicio îndo-ială, cei mai exotici luptători ai armatei ruse, din punctulde vedere al francezilor, cazacii s-au bucurat de o mareatenție și notorietate, în parte, legată de presupusele lor

2.2 Cazacii în timpul ultimilor ani ai Imperiului Rus 5

excese din timpul campaniei din 1812.

2.1 Așezările căzăcești

Cazac din Orenburg, inarmat cu șașka (sabia de cavalerie).

Cazacii ruși au înființat numeroase așezări (numite stani-țe) și fortărețe de-a lungul “frontierelor primejduite": for-tul Vernii (Almatî, Kazahstan) în Asia Centrală, Groznîiîn Caucazul de nord, fortul Alexandrovsk (Fort Șevcenko,Kazahstan), Krasnovodsk (Turkmenbași, Turkmenistan),stanița Novonikolaevskaia (Bautino, Kazahstan), înregiunea Uralilor și pe malurile râurilor Ișim, Irtîș, Ob,Enissei, Lena, Amur, Anadîr (Ciukotka) și Ussuri și mul-te altele.

2.2 Cazacii în timpul ultimilor ani ai Im-periului Rus

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comunitățile căzăceștise bucurau de privilegiul scutirii de taxe, având, înschimb, obligații militare pentru o perioadă de 20 de ani(18 ani din 1909). Doar cinci ani trebuiau petrecuți înunități militare regulate, restul timpului fiind petrecut carezerviști. La începutul secolului al XX-lea, peste 4,5 mi-lioane de cazaci erau organizați în armate regionale sepa-rate. În 1914, organizarea militară a cazacilor era urmă-toarea:

Patrulă a cazacilor pe câmpurile petroliere de la Baku, 1905.

• Cazacii de pe Don (anul de înființar: 1570);

• Cazacii de pe Ural, 1571;

• Cazacii de pe Terek, 1577;

• Cazacii din Kuban, 1696;

• Cazacii din Orenburg, 1744;

• Cazacii din Astrahan, 1750;

• Cazacii siberieni, (începutul anilor 1750);

• Cazacii de pe Linia Gorkaia (de pe râurile Ișim șiIrtîș, considerați uneori ca parte a fortificațiilor ca-zacilor siberieni, aproximativ 1753);

• Cazacii de pe Baikal, 1851;

• cazacii de pe Amur, 1858;

• Cazacii din Semiriecensk, 1867;

• Cazacii de pe Ussuri, 1889;

Fiecare armată avea uniforma sa specială de culoare gri,albastră, roșie, purpurie, galbenă sau albastră deschisă.În principal, uniforma era formată dintr-o tunică largă șipantaloni bufanți, specifice trupelor regulate rusești în pe-rioada 1881-1908. Spre deosebire de majoritatea caza-cilor, cei din armatele caucaziene (Kuban și Terek) pur-tau mantale lungi (cherkesska) împodobite cu cartușiereornamentale și căciuli conice din blană, uniformă care adevnit cea mai cunoscută în lume. Cei mai mulți cazacierau cavaleriști, dar existau și câteva unități de infanterieși artilerie. Trei regimente de cazaci formau Garda Im-perială, printre aceștia aflându-se Konvoi— escorta îna-rmată a țarului.Credința cazacilor că sunt o comunitate separată, de elităle dădea acestora un foarte puternic sentiment de loiali-tate față de guvernul țarist. De aceea, unitățile de cazacierau foarte des folosite pentru înăbușirea revoltelor inter-ne, în special în perioada de tulburări muncitorești și ță-rănești din anii 1905-1906. Guvernul imperial depindeaîn mare măsură de serviciile cazacilor, deși, la începutulsecolului al XX-lea, comunitățile lor separate și serviciullor militar semifeudal erau privite, din ce în ce mai mult,

6 3 ORGANIZAREA CAZACILOR

ca depășite. Armata regulată nu-i privea cu ochi bunipe cazaci, considerându-i indisciplinați și antrenați neco-respunzător. Ca urmare, unitățile de cazaci erau deseoridivizate în subunități mai mici folosite pentru cercetare,transmiterea de mesaje, sau gărzi de corp pitorești. Laizbucnirea Revoluției din februarie 1917, cazacii păreaucă au fost, în egală măsură, deziluzionați de conducereațaristă ca restul populației, iar regimentele de cazaci dinSankt Peterburg s-au alăturat revoltei populare. Deși doarcâteva unități căzăcești au fost implicate în mod direct,trădarea lor, în special a gărzii personale a țarului, (Kon-voi), s-a dovedit o lovitură năucitoare pentru conducătoriiruși, în frunte cu țarul Nicolae, și i-au grăbit împăratuluiabdicarea.

2.3 Cazacii după revoluția din Rusia

În războiul civil care a urmat revoluției bolșevice, caza-cii s-au aflat în ambele tabere implicate în conflict. Nu-meroși ofițeri și cazaci cu experiență au luptat de parteaalbilor, în vreme ce unii cazaci, în special cei mai săraci,au luptat în Armata Roșie, (așa cum a fost comandan-tul Semion Budionnîi). După înfrângerea Armatei Albe,noul regim, care îi considera pe cazaci o amenințare, atrecut la o politică de decazacizare (raskazacivanie). Te-ritoriile locuite de cazaci au fost împărțite între diverselenoi republici autonome ale minorităților naționale, încu-rajând, de asemenea, colonizarea regiunilor căzăcești cucetățeni de altă etnie. Acest sistem a fost aplicat în spe-cial în zonele locuite de cazacii de pe Terek. Pământuri-le căzăcești erau de cele mai multe ori foarte fertile, iarîn timpul campaniilor de colectivizare, mulți cazaci aufost declarați kulaci. Foametea din 1933 a lovit în moddeosebit teritoriile Donului și Kubanului. Autorul Mi-chael Kort afirma într-o lucrare de istorie sovietică: "Înanii 1919 și 1920, dintr-un total de aproximativ 3 milioa-ne de oameni, regimul bolșevic a ucis sau deportat între300.000 și 500.000 de cazaci. "Totuși, în 1936, în urma presiunilor unor urmași ai ca-zacilor, lideri comuniști importanți, așa cum era SemionBudionnîi, s-a luat hotărârea de a reintroduce forțele ca-zacilor în rândurile armatei regulate, de această dată înrândurile Armatei Roșii. În timpul celui de-al DoileaRăzboi Mondial, cazacii s-au aflat din nou în ambele ta-bere aflate în conflict, cei mai mulți dintre colaboratoriiarmatei germane provenind din rândurile refugiaților dinfostei Armate Albe. Cazacii din Armata Roșie au lup-tat pe teatrul de război sudic, unde stepele deschise sepotriveau perfect deprinderilor lor de cercetași. Un de-tașament de cazaci a mărșaluit prin Piața Roșie în timpulfaimoasei parade a victoriei din iunie 1945.Unul dintre cele mai importante grupuri de cazaci care aluptat de partea germanilor înWehrmacht a fost Corpul alXV-lea SS de cavalerie cazacă, aflat sub comnducerea ge-neralului german Helmuth von Pannwitz. Acest corp decazaci a luptat împotriva partizanilor iugoslavi. Ei s-au

predat armatei britanice în 1945, în Austria, temându-sede represiunile sovietice. Dar, în acele vremuri, colabo-ratorii naziștilor nu erau priviți cu prea multă simpatie,pe seama lor fiind puse numeroase din atrocitățile comiseîmpotriva luptătorilor mișcărilor de rezistență din EuropaRăsăriteană. Ei au fost predați guvernului sovietic, carei-a trimis în lagăre sau i-a condamnat la moarte. La sfâr-șîtul războiului, americanii și britanicii au hotărât să “re-patrieze” mai mult de 150.000 de cazaci (bărbați, femei șicopii) în Uniunea Sovietică. Mulți dintre acești cetățeninu fuseseră niciodată cetățeni sovietici. Această acțiunea fost numită trădarea cazacilor sau trădarea secretă.După terminarea războiului, unitățile căzăcești, alături derestul unităților de cavalerie, au fost considerate demoda-te și au fost desființate. În perioada postbelică, cazacii șiurmașii lor au fost considerați doar simpli țărani, iar ceicare trăiau în republicile autonome ale minorităților aupărăsit aceste regiuni, migrând către regiunile cu majori-tate rusească.În perioada perestroicăi gorbacioviste, mulți urmași ai ca-zacilor au devenit susținători entuziaști ai renașterii tradi-țiilor lor naționale. În 1988, a fost aprobată o lege prin ca-re erau permise reînființarea unor foste armate căzăceștiși formarea altora noi. Atamanul celei mai mari armate,(Armata de pe Don), a primit rangul de mareșal și drep-tul de a forma o nouă armată. Cazacii au participat activla toate conflictele care au izbucnit în perioada postsovi-etică în Transnistria, Abhazia, Ossetia de Sud, Kosovo șiCecenia.După prăbușirea Uniunii Sovietice, eforturile de reînvi-ere a tradițiilor cazacilor au continuat. În aprilie 2005,președintele rus Vladimir Putin a introdus spre aprobareîn Duma de Stat legea “Despre servicul de stat al cazacilorruși”. Legea a fost aprobată la prima lectură, în 18 mai2005. Astfel, cazacii au ajuns mai aproape de dezideratulde creare a unui teritoriu autonom.

3 Organizarea cazacilor

“Cazac de gardă", pictură de Józef Brandt.

În vremurile de început, cazacii erau comandați de un

7

ataman, (mai apoi numit hatman). El era ales de adu-narea comunităților în Rada cazacilor, care mai alegeași alți oficiali: judecătorul, scribul, funcționarii mai puținimportanți și chiar și preoții. Simbolul puterii atamanuluiera buzduganul de ceremonie, bulava.După împărțirea Ucrainei de-a lundul Niprului ca urmarea tratatului polono-rus de la Andrusovo din 1667, caza-cii s-au împărțit în cazacii de pe malul drept și cei de pemalul stâng.Atamanul avea puteri executive, iar în timp de război eracomandantul suprem al armatei. Puterea legislativă eradeținută de Rada. Ofițerii cei mai în vârstă erau numițistarșina. Datorită absenței legilor scrise, cazacii se gu-vernau conform “tradițiilor căzăcești”, o serie de legi ne-scrise.Societatea căzăcească era puternic militarizată. Națiuneaera numită voisko (armată) și era împărțită în districteregimentale, de companie și de subunități sătești – pol-curi, sotnii și stanițe.Fiecare așezare a cazacilor, singură sau impreună cu așe-zările învecinate, forma una sau mai multe unități mili-tare de cavalerie ușoară, fiind gata să răspundă la oriceamenințare în foarte scurtă vreme.

4 Cazacii și religia

Marea majoritate a cazacilor este de credință ortodoxă,deși exista în trecut și o minoritate de credințămusulmană. Relația dintre cazaci și Biserica OrtodoxăRusă a fost foarte trainică, fiecare parte influențând-o pecealaltă extrem de puternic de-a lungul istoriei. În modtradițional, cazacii erau considerați apărătorii Bisericii șicreștinilor, atât ai ortodocșilor, uneori și ai catolicilor.Deși cazacii au fost considerați uneori xenofobi, unii din-tre ei s-au adaptat rapid la cultura și obiceiurile popoare-lor învecinate, în mod special cazacii de pe Terek, care aufost puternic influențați de triburile nord-caucaziene. Că-sătoriile între cazaci și localnici (nativi sau coloniști ne-cazaci) erau frecvente, de multe ori rasa sau originea nea-vând importanță, uneori nici măcar religia neîmpiedicândcăsătoriile mixte. Unul dintre comandanții Armatei Vo-luntare, generalul Bogaevski amintea in cartea sa de ca-zul unui sotnic, Hoperski, de origine etnică chineză, adusdinManciuria după încheierea Războiul ruso-japonez din1904-1905 la o vârstă fragedă, adoptat și crescut de o fa-milie de cazaci.

5 Imaginea populară a cazacilor

Cazacii au fost idealizați de romantici care îi considerauoameni liberi, nesupuși autorității statului, lupta lor îm-potriva inamicilor Ucrainei și Rusiei contribuind la ima-ginea lor favorabilă. Pentru alții însă, cazacii au fost sim-

Interpretul de folclor ucrainean Ostap Kindratciuk, îmbrăcat încostumul tradiţional căzăcesc, cântând la bandura în Piața Ve-che din Poznań

bolul represiunii, datorită rolului jucat de ei înăbușirearevoltelor populare din Imperiul Rus, ca și datorită unoratitudini antisemite.După dizolvarea Uniunii Sovietice, mulți ruși au începutsă-i considere pe cazaci apărătorii suveranității Rusiei.Cazacii nu numai că au reînființat armatele lor, dar aupreluat și îndatoririle miliției și chiar și a administrați-ei locale în teritoriile locuite de ei. Armata Rusiei profitădin plin de sentimentele patriotice ale cazacilor și, de vre-me ce armatele lor devin din ce în ce mai mari și mai bineorganizate, cedează acestora din urmă o parte a surplusu-lui de echipament și de tehnică militară. Cazacii joacă șiun foarte important rol cultural în sudul Rusiei. De vremece populația rurală rusă din regiunile Rostov, Krasnodarși Stavropol este formată aproape în exclusivitate din ur-mașii cazacilor, regiunea este cunoscută, (chiar și pe vre-mea sovietică), pentru disciplină, criminalitatea redusăși sentimentele conservatoare, ca și pentru religiozitateacrescută și pentru rata de alfabetizare foarte ridicată. Caurmare, cazacii au început să fie considerați reprezentanțiai ordinei, și în unele cazuri ai speranței, în special princomparație cu armata regulată, foarte nepopulară printretineri.În Ucraina, unde cazăcimea reprezintă o moștenire isto-rică și culturală, există încercări de recreaare a imaginiicazacilor ucraineni, imagine care a supraviețuit perioa-dei sovietice prin diferite imagini de propagandă, ca ace-ea care glorifică Rada de la Pereiaslvl. În zilele noastre,guvernul sprijină activ această tendință, prin folosirea ca

8 6 TERMINOLOGIE

simbol național al buzduganului bulava, sau prin restaura-rea insulei Hortiția, unde se afla odinioară faimoasa SiciulZaporojian.Referiri la cultura cazacilor abundă în literatura rusă șicea ucraineană, în mod special în lucrările lui Nicolai Go-gol, Taras Șevcenko și Mihail Șolohov. Scriitorul polonezHenryk Sienkiewicz, în romanul Prin foc și sabie, creeazăpersonajul principal Bohun, un cazac curajos și disperat.

6 Terminologie

6.1 Cazacii ucraineni

• Hatman – conducătorul suprem al cazacilor ucrai-neni.

• Koșovi Otaman – conducător al Armatei Zaporojie-ne.

• Starșina – nume general pentru ofițerii superiori.

• polkovnik – șeful unei unități militare terito-riale – “polk”. Gradul său militar este asimi-lat cu cel de general al armatei regulate. Estemembru al starșina

• pisar – secretar. Membru al starșina.• suddia – judecător. Membru al starșina.• oboznîi – șef al transporturilor. Membru alstarșina.

• osavul – nume generic al conducătorilor caza-cilor. Membru al starșina.

• horunjîi – stegar.• desiatnik – conducătorul unei grupe de 10 ca-zaci într-o companie.

• sotnik – conducătorul unei companii formatedin 100 de cazaci.

• tisiacinyk – conducătorul a 1000 de cazaci.• serdiuk – mercenar pedestraș cazac, gardă decorp a hatmanului.

• plastun – cercetaș și agent special în armatelecăzăcești.

• Otaman - titlu dat diferiților conducători ca-zaci.

• Tabor – unitate militară care folosea pentru trans-port și luptă carele trase de cai, transformate la ne-voie în fortificații mobile.

• Bulava – buzdugan de ceremonie, simbolul autori-tății.

Fortificaţie mobilă tabor, Polonia.

Tabor căzăcesc

6.2 Cazacii ruși

În Imperiul Rus, cazacii erau organizați în mai multe ar-mate - voisko, care erau plasate de-a lungul frontierelorexterne, sau pe liniile de demarcație interne dintre popu-lațiile ruse și cele neruse.

• Voisko Armată căzăcească, cea mai importantă uni-tate administrativă și militară a cazacilor.

• Ataman – un lider militar cazac rus.• Sotnia (comparați cu Centuria romană) – unitatemilitară formată din 100 de cazaci.

• Stanița – așezare, sat căzăcesc.

• cazac, prikazni, uriadnik (inferior sau superior),podhorunji, horunji, sotnik, podesaul, esaul, vo-iskovoi starșina— gradele militare căzăcești, de lasoldat la general.

În 1988, legea sovietică a permis reînființarea unitățilorcăzăcești. Fiecare voisko este independentă, dar, pentru a

9

primi recunoașterea oficială,este necesară obținerea per-misiunii Atamanului Suprem al Armatei Donului. Acestaare permisiunea să poarte uniforma de mareșal. Cele maimulte organizații căzăcești, chiar și cele formate în afa-ra granițelor Federației Ruse, au fost formate la puținăvreme după votarea legii mai sus-menționate, existând o“confederație” liberă a acestora.

7 Note

1. ^ Tratatul de la Pereaslav, în Encyclopædia Britan-nica. (2006).

2. ^ Vasili Kliucevski – The course of the Russian His-tory, vol.2.

3. ^ Michael Kort – The Soviet Collosus: History andAftermath, pag. 133.

4. ^ "Сопредельные с ними (поселенцами - Ред.)по "Горькой линии" казаки [...] поголовнообучались Киргизскому наречию и перенялинекоторые, впрочем, безвредные привычкикочевого народа". Генерал-губернаторКазнаков в докладе Александру III, 1875."În zonele din vecinătatea cazacilor din GorkayaLiniya Cossacks [...] toată lumea învață limbakirghiză și adoptă unele obiceiuri ale popoa-relor nomade, inofensive totuși.” Din raportulGubernatorului-general Kaznakov către țarulAlexandru al III-lea, 1875.

5. ^ – А.П. Богаевский – Ледяной поход.Воспоминания 1918 г.

8 Vezi și

• Istoria cazacilor

• Trădarea cazacilor

• Cazaci înregistrați

• Hatmani ai cazacilor ucraineni

• Nağaybäk, cazacii tătari

• Răscoala lui Kosiński

• Dmitro Evornițki

9 Legături externe

• Cossackdom.com — Istoria cazacilor, secolele alXV-lea – al XXI-lea.

• Definiția cazacilor

• Istoria cazacilor

• Știința de carte a cazacilor

• Cazacii zaporojeni

• Note despre cazaci

• Istoria cazacilor ucraineni

• Răscoala cazacilor pe Jewish Encyclopedia.com

• Cazacii ucraineni

10 10 TEXT AND IMAGE SOURCES, CONTRIBUTORS, AND LICENSES

10 Text and image sources, contributors, and licenses

10.1 Text• Cazaci Source: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cazaci?oldid=8844407 Contributors: Vali, Wars, AdiJapan, Strainu, RebelRobot, AndreiStroe, Miehs, Papaianis, Strainubot, Cornel Grad, Victor Blacus, Thijs!bot, JAnDbot, CommonsDelinker, Turbojet, VolkovBot, AKoan,TXiKiBoT, Ommiy-Pangaeus, SieBot, Idioma-bot, Loveless, RadufanBot, Gikü, Ewan, DragonBot, Ark25, Alexander Tendler, OKBot,Akairos, BotSottile, CarsracBot, WikiDreamer Bot, Numbo3-bot, Luckas-bot, ArkBot, Andrebot, ArthurBot, Xqbot, Electron, Sîmbotin,RedBot, Almabot, Ice4r0, Terraflorin, TobeBot, KamikazeBot, TjBot, EmausBot, ZéroBot, JackieBot, SeikoEn, WikitanvirBot, FoxBot,MerlIwBot, Vagobot, AvocatoBot, Hindustanilanguage, Addbot, XXN-bot și Anonymous: 4

10.2 Images• Fișier:Jezdziec_kozacki.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/5b/Jezdziec_kozacki.jpg License: Public do-main Contributors: ? Original artist: ?

• Fișier:Józef_Brandt_-_Kozak_straż.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/de/J%C3%B3zef_Brandt_-_Kozak_stra%C5%BC.jpg License: Public domain Contributors: Sotheby’s London, 11 junio 2012, lot 11 Original artist: Józef Brandt

• Fișier:Józef_Brandt_-_Wesele_kozackie.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/90/J%C3%B3zef_Brandt_-_Wesele_kozackie.jpg License: Public domain Contributors: http://en.wikipedia.org/wiki/Image:Wesele_Kozackie.jpg Original artist:Józef Brandt

• Fișier:Kozacka_piesn.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/9c/Kozacka_piesn.jpg License: CC-BY-SA-3.0Contributors: ? Original artist: ?

• Fișier:Kozak9.1.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/43/Kozak9.1.jpg License: FAL Contributors: ? Originalartist: ?

• Fișier:Kubanskie_kazaki_2.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/c8/Kubanskie_kazaki_2.jpg License: Pu-blic domain Contributors: ? Original artist: ?

• Fișier:Matejko_Khmelnytsky_with_Tugay_Bey.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/c0/Matejko_Khmelnytsky_with_Tugay_Bey.jpg License: Public domain Contributors: foto.poland.gov.pl Original artist: Jan Matejko

• Fișier:Neft.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/61/Neft.jpg License: Public domain Contributors: www.uoregon.edu originally uploaded on en.wikipedia. Original artist: Necunoscut

• Fișier:Question_book-4.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/64/Question_book-4.svg License: CC-BY-SA-3.0 Contributors: Created from scratch in Adobe Illustrator. Originally based on Image:Question book.png created by User:Equazcion.Original artist: Tkgd2007

• Fișier:Repin_Cossacks.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/73/Repin_Cossacks.jpg License: Public domainContributors: en wiki: “The Reply of the Zaporozhian Cossacks to Sultan of Turkey”. Original artist: Ilia Repin

• Fișier:Tabor.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/5/57/Tabor.jpg License: ? Contributors: ? Original artist: ?• Fișier:Taborkozacki.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/1b/Taborkozacki.jpg License: Public domain Con-tributors: ? Original artist: ?

• Fișier:orenburg_cossack.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/6e/Orenburg_cossack.jpg License: Public do-main Contributors: unknown Original artist: Necunoscut

10.3 Content license• Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0