atura este un izvor imens de resurse materiale şi spirituale pentru om, de aceea cunoaşterea importanţei şi necesităţii ocrotirii naturii precum şi conservarea biodiversităţii reprezintă un obiectiv central al educaţiei ecologice.

N

Excursiile constituie un mijloc didactic de cea mai mare importanţă pentru că oferă elevilor posibilitatea să observe, să cerceteze şi să cunoască în mod direct o mare varietate de aspecte din natura, de ordin biologic sau geografic, despre mediul natural si factorii de mediu, să înţeleagă mai clar legătura dintre organism şi mediu, să colecţioneze un bogat material didactic necesar pentru desfăşurarea lucrărilor de laborator .

În acelaşi timp excursiile contribuie la educarea şi dezvoltarea simţului estetic, trezesc dragostea şi interesul pentru natură şi respectul pentru frumuseţile ei. Excursia ajuta la cunoaşterea spaţiului geografic din imediata vecinătate a orizontului local.

Activităţile extraşcolare realizate cu elevii pentru studierea florei şi faunei trebuie orientate spre o abordare ecologică aplicativă care să conducă, printre altele, la “stimularea motivaţiei pentru protecţia naturii şi valorificarea acesteia în formarea unor convingeri şi comportamente adecvate, de ocrotire şi protecţie a mediului înconjurător”.

Această abordare ecologică presupune:- evidenţierea rolului plantelor şi animalelor în natură şi

viaţa omului;- prezentarea unor situaţii-problemă om-natură şi

precizarea modalităţilor de remediere a dezechilibrelor ecologice cauzate de unele acţiuni umane;

- precizarea diverselor surse de poluare şi a efectelor acestora asupra vegetaţiei;

- utilizarea cunoştinţelor însuşite în timpul orelor de biologie pentru manifestarea unei atitudini responsabile faţă de natură;

- formularea de soluţii plauzibile pentru protecţia mediului şi ocrotirea plantelor.

Toate aceste obiective pornesc de la principiul apropierii elevilor de natură în scopul creării de convingeri şi conduite necesare în conservarea naturii şi a mediului ambiant.

2

Convingeri trainice cu privire la necesitatea protejării naturii şi a mediului ambiant se formează atunci când se porneşte de la exemple concrete, pozitive sau negative întâlnite în viaţă de către elevi.

În cadrul excursiilor realizate cu elevii, aceştia pot evidenţia numeroase acţiuni negative ale omului asupra mediului: arbori tăiaţi sau cu scoarţa crestată, gunoaie menajere lăsate la întâmplare în urma activităţilor de recreere de către localnici (cutii de conserve, pungi, hârtii), realizarea focului în locuri nepermise, păşunatul abuziv, recoltarea unor plante rare, etc.

Împreună cu elevii se pot analiza urmările acestor acţiuni negative ale oamenilor asupra mediului: eroziunea solului, scăderea calităţii aerului respirat, scăderea biodiversităţii, peisaj inestetic, modificări de climă, ploi acide. Se observă astfel fenomenul de poluare, deteriorare a mediului şi se pot intui unele măsuri pentru limitarea efectelor negative ale procesului de poluare.

Şcoala, prin profesorul de biologie, are sarcina de a organiza şi desfăşura o vie şi susţinută mişcare de ocrotire a naturii. Este necesar ca omul să înveţe cum trebuie să se comporte faţă de tot ce este viaţă pe planeta noastră. În acest sens vor trebui să fie orientate toate eforturile noastre.

Adevărata educaţie ecologică îşi va atinge scopul numai atunci când elevii vor fi convinşi de necesitatea protejării mediului, devenind factori activi în concilierea om - natură.

Fiind dornici să muncească, copiilor li se pot încredinţa o mulţime de sarcini. Să nu uităm că deprinderile şi atitudinile copilului de astăzi reflectă atitudinile adultului de mâine. Nu este deloc prea devreme ca de la cea mai fragedă vârstă să sădim în sufletele copiilor sentimentul de apartenenţă la o colectivitate, de întrajutorare şi acţiune comună pentru realizarea unor obiective .

Obiectivele urmărite astăzi de educaţia ecologică urmează un proces de eliberare de sub excesiva centrare

3

asupra cunoştinţelor faptice sau factuale şi încearcă să se apropie de realitatea ambientală actuală.

Transferul de cunoştinţe ştiinţifice (formarea şi fundamentarea cunoaşterii sau culturii ecologice), formarea unor obişnuinţe, deprinderi şi aptitudinilor (componente ale comportamentului ecologic) sunt numai câteva din obiectivele educaţiei ecologice din şcoală care demonstrează că triada obiectivelor s-a schimbat, locul însuşirii cunoştinţelor (loc principal) fiind luat de necesitatea formării de capacităţi şi deprinderi şi mai pe urmă însuşirea unui volum excesiv de cunoştinţe.

Sistemul de cunoştinţe ecologice se acumulează treptat şi constituie premisa indispensabilă a înţelegerii de către elevi a faptului că mediul înconjurător, precum şi felul raporturilor om-natură şi om-mediu sunt absolut vitale atât pentru individ, cât şi pentru întreaga umanitate.

Problema protecţiei mediului înconjurător nu este numai de competenţa administraţiei locale, organizaţiilor de protecţie a mediului şi a guvernului. Trebuie să adoptăm o optică potrivit căreia fiecare dintre noi avem responsabilităţi faţă de mediu şi avem un cuvânt important de spus în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor.

Abordarea educaţiei ecologice prezintă anumite particularităţi metodologice, în sensul formării unor atitudini, comportamente efective din partea elevului şi nu doar a însuşirii de informaţii şi formării de cunoştinţe.

Scopul final al acţiunii educative constă în adoptarea unui comportament ecologic adecvat şi realizarea unor acţiuni concrete de protecţie a mediului înconjurător. Aşadar, trebuie realizate modalităţi diferite de trecere de la informarea teoretică prin implicarea individuală spre acţiunea concretă.

Schema logică de abordare a educaţiei ecologice prezintă câteva etape, şi anume (Barna, 1998):

a) Perceperea şi observarea naturiiAceastă etapă poate fi realizată prin ieşirile în natură,

excursii de studiu şi expediţii. Sub îndrumarea profesorului

4

elevii vor percepe vizual, auditiv, olfactiv, tactil tot ceea ce îi înconjoară. Este primul pas de contact cu natura.

b) Definirea senzaţiilor şi sentimentelor dobândite în urma perceperii mediului înconjurător

În această etapă profesorul discută aspecte referitoare la apartenenţa noastră la sistemele naturale de viaţă, precum şi comuniunea care trebuie să existe între noi şi mediul nostru de viaţă.

c) Implicarea personalăAcum este momentul discuţiilor despre rolul nostru şi

felul în care putem, fiecare dintre noi să fim de folos prin valorificarea potenţialităţilor noastre.

d) Asumarea responsabilităţiiAceastă etapă este esenţială în formarea unei

structuri comportamentale adecvate. Unde există implicare, trebuie să existe şi responsabilitate.

e) Alcătuirea unei strategii de acţiuneDacă până acum accentul s-a pus pe percepţia

senzaţiilor, analiza lor, încadrarea în sistemul natural de viaţă, acum este momentul acţiunii concrete şi nu neapărat a unor acţiuni organizate de profesor la care elevul este mai mult sau mai puţin activ, ci a organizării acţiunii chiar de către elevi. Abia atunci am putea considera educaţia ecologică reuşită şi nu ne-am mai teme pentru viitor.

Învăţământul de toate gradele trebuie să promoveze activităţi de cercetare ştiinţifică, de educaţie ecologică şi să practice mai des excursiile, drumeţiile în natură.

Aceste activităţi oferă valenţe educative şi instructive deosebite ce se cer valorificate în mai mare măsură. Excursiile constituie un mijloc didactic de cea mai mare importanţă pentru că oferă elevilor posibilitatea să observe, să cerceteze şi să cunoască în mod direct o mare varietate de aspecte din natura, de ordin biologic sau geografic, despre mediul natural şi factorii de mediu, să înţeleagă mai clar legătura dintre organism şi mediu, să colecţioneze un

5

bogat material didactic necesar pentru desfăşurarea lucrărilor de laborator .

În acelaşi timp excursiile contribuie la educarea şi dezvoltarea simţului estetic, trezesc dragostea şi interesul pentru natură şi respectul pentru frumuseţile ei. Excursia ajuta la cunoaşterea spaţiului geografic din imediata vecinătate a orizontului local. Cu asemenea ocazii se formează nu numai deprinderi ci se dezvoltă spiritul de iniţiativă şi muncă independentă, capacitatea de observaţie şi cercetare.

Excursiile nu trebuie să urmărească exclusiv scopuri ecologice ci trebuie incluse activităţi recreative, jocuri didactice, concursuri, care să ofere şi momente de relaxare.

O foarte mare importanţă o are pregătirea excursiei care poate dura mai multe ore. De aceea este de preferat ca aceste activităţi să se realizeze la sfârşitul orelor de curs sau în zilele libere.

Acţiunile ecologice întreprinse de profesor pot fi extrem de variate, mergând de la plantarea de puieţi pentru extinderea spaţiilor verzi şi până la activităţi de ecologizare a unei zone sau a unui râu. De asemenea, se pot efectua vizite la unităţile care poluează mediul pentru observarea procesului tehnologic producător de poluanţi, Agenţia de Protecţie a Mediului, staţia de epurare a apelor menajere etc.

Modelele de abordare şi valorificare a unor teme în sensul educaţiei ecologice sunt extrem de variate, acestea ţinând mai mult de modul de abordare a profesorului (demersul didactic şi conţinutul informaţional conform nivelului de cunoştinţe al elevilor). De cele mai multe ori, pentru cunoaşterea în ansamblu a diferitelor probleme, este necesară o abordare interdisciplinară

6

Excursie didactică cu caracter aplicativ la disciplina biologie

„Natura şi complexitatea ei”

Locaţia: Ecosistemul de pădureGrupul ţintă: Elevii din clasele VI-VIIITema: Aspecte ale diversităţii biologice (plante şi animale) şi observarea unor adaptări la mediul de viaţă.Durata: o zi Sezonul ecologic: prevernal/vernal

Scopul:Cunoaşterea mediului natural, al plantelor şi

animalelor din pădure, precum observarea unor adaptări ale acestora la condiţiile de mediu, colectarea de material biologic şi dezvoltarea dragostei faţă de natură.

Obiective operaţionale:La sfârşitul excursiei elevii vor fi capabili:o să se orienteze în teren;o să măsoare unii factori meteorologici;o să identifice plantele şi animalele din ecosistemul

studiat;o să recolteze plante şi animale din pădure;o să facă aprecieri referitoare la calitatea aerului în

funcţie de speciile de licheni întâlnite;o să prezinte scheme simple cu stratificarea

ecosistemului analizat;

7

o să observe culorile adaptative ale animalelor şi adaptările la diferite moduri de locomoţie şi tipuri de hrănire;

o să sesizeze adaptările plantelor;o să caracterizeze ecosistemul de pădure din punct

de vedere al relaţiilor dintre specii.Materiale necesare:

o pentru orientarea în teren - hărţi, busolă, binoclu, ruletă;

o pentru notarea observaţiilor şi etichetarea materialelor colectate - carnete pentru însemnări, creioane, etichete;

o pentru observarea componentelor biocenozelor şi pentru colectarea de probe - lupe, pense, lădiţe pentru probe;

o pentru colectat material botanic - presă de plante, ziare, mapă, deplantator, etichete, pungi de plastic, plicuri pentru seminţe şi fructe, cutii de carton;

o pentru colectat material zoologic - capcane, fileu entomologic, borcane cu vată, eter, sticluţe cu dop de plută, cutii de carton cu orificii de aerisire, plicuri pentru fluturi, cutie insectar, ace entomologice, sită, alcool;

o pentru documentare- determinatoare, atlas botanic şi zoologic.

Forma de organizare a activităţii: pe grupe (10 elevi):grupa botaniştilor; grupa zoologilor; grupa

ecologilor.

Sarcini de lucru pentru fiecare grupă de elevi (fişa de lucru)

1. Grupa botaniştilor

8

Obiective:o determinarea şi recoltarea plantelor;o observarea adaptărilor plantelor la mediu.

Sarcini:1) identificarea plantelor;2) recoltarea plantelor necunoscute în pungi de

plastic, cu etichete, în care se consemnează zona de recoltare;

3) observarea adaptărilor la plantele polenizate de insecte şi la cele polenizate de vânt;

5) studierea fructelor şi seminţelor unor plante, care s-au adaptat pentru răspândirea cu ajutorul vântului;

6) întocmirea listei cu arborii, arbuştii, plantele ierboase dicotiledonate şi monocotiledonate, ciuperci, licheni, muşchi;

7) se întocmeşte o caracterizare a florei cu dominanţa plantelor.

Ustensile şi materiale: lupă, deplantator, determinatoare, pungi de plastic, etichete, presă pentru plante, ziare, etc.

2. Grupa zoologilorObiective: o determinarea şi recoltarea animalelor: o observarea adaptărilor la diferite modalităţii de

locomoţie; o studierea adaptărilor la tipurile de hrănire;o observarea culorilor adaptative.

Sarcini:1) observarea şi determinarea animalelor;2) fotografierea animalelor greu de recoltat sau

descrierea lor în fişe de observaţie (reptile, păsări, mamifere);

9

3) recoltarea animalelor de talie mică (viermi, moluşte artropode, batracieni, reptile) în pungi şi cutii şi etichetarea lor;

4) enumerarea tipurilor de locomoţie întâlnite la nevertebratele observate sau recoltate şi prezentarea adaptărilor pe care le prezintă la aceste tipuri de locomoţie;

5) prezentarea diferitelor moduri de hrănire întâlnite la nevertebrate şi adaptările observate;

6) enumerarea tipurilor de locomoţie la vertebratele observate sau colectate şi descrierea adaptărilor;

7) explicarea coloraţiei la unele specii de amfibieni şi reptile întâlnite;

8) întocmirea listei cu animalele nevertebrate şi vertebrate determinate şi caracterizarea faunei.

Ustensile şi materiale: binoclu, lupă, pungi de plastic, cutii cu capac perforat, borcane cu vată îmbibată în eter, etichete, determinatoare, borcane cu alcool.

3. Grupa ecologilorObiective:o măsurarea unor factori meteorologici;o stabilirea calităţii aerului; o descrierea biotopului şi a biocenozei; o analizarea structurii spaţiale a pădurii.

Sarcini:1) măsurarea temperaturii aerului, solului şi a litierei

cu termometre specifice;2) determinarea umidităţii aerului şi a solului - prin

observaţii directe (tactile şi vizuale) se apreciază: aer foarte umed, umed, potrivit de umed, uscat, foarte uscat, sol uscat, cu aspect proaspăt, umed, foarte umed;

3) descrierea biotopurilor (poziţie geografică, altitudine, pantă, expoziţia versantului, vântul, temperatura, umiditatea, luminozitatea, solul, suprafaţa şi forma) într-un tabel;

4) stabilirea structurii verticale (stratul arborilor, arbuştilor, ierburilor);

10

5) determinarea aspectul sezonier şi specificarea fazelor vegetative la plante;

6) stabilirea categoriilor trofice din ecosistem;7) observarea intervenţiei omului în ecosistem;8) determinarea calităţii aerului in funcţie de speciile

de licheni întâlnite;Ustensile şi materiale: termometru de aer,

termometru de sol, busolă, ruletă, foarfece, cuţit, lupă, pungi de plastic, cutii, etichete.

PREGĂTIREA ŞI DESFĂŞURAREA EXCURSIEI

La şcoală, înainte de plecarea în excursie, în laboratorul de biologie se va parcurge mai întâi o etapă pregătitoare care constă în următoarele activităţi:

- se va face prezenţa şi se vor împărţii elevii pe grupe de lucru;

- se va prezenta elevilor obiectul excursiei - eventual se va localiza pe hartă amplasamentul;

- se vor enumera obiectivele excursiei, pentru fiecare grupă;

- se va controla echipamentul personal al elevilor;- se vor repartiza ustensilele şi materialele pe grupe

de activitate;- profesorul se va asigura că elevii cunosc modul de

transport al materialelor astfel încât să se elimine riscul accidentelor;

- se vor prelucra regulile de deplasare şi conduită în vederea evitării accidentelor în timpul deplasării şi aplicaţiilor practice.

Se vor observa arbuştii de pe marginile drumului, stratul arborilor cu speciile şi plantele ierboase ruderale. Se vor remarca esenţele lemnoase care intră în structura orizontală a desişului pădurii, precum şi relieful întâlnit pe traseu.

11

Se va evidenţia intervenţia omului în pădure: defrişări; plantaţii de puieţi; amenajări antierozionale; amenajări de drumuri forestiere; amenajări de hrănitoare pentru animalele ierbivore; amenajări de indicatoare de atenţionare sau trasee turistice; vetre de foc; deşeuri abandonate de turişti etc.).

Prin observaţie directă se va remarca temperatura şi luminozitatea mai scăzută, umiditatea aerului şi a solului mai ridicate în desişul pădurii şi prezenţa animalelor: insecte, reptile, păsări şi mamifere.

Ajunşi la locul efectuării aplicaţiilor, se va realiza o observaţie de ansamblu, subliniindu-se faptul că ne aflăm într-un ecosistem natural de pădure.

Pentru realizarea aplicaţiilor se vor dispune în teren grupele de elevi astfel încât să nu se producă incomodări reciproce.

Fiecare grupă va realiza aplicaţia conform fişei de lucru. Profesorul le va sugera elevilor ordinea prioritară a activităţilor pe care trebuie să le efectueze, astfel încât elevii să nu le considere ca fiind constrângeri ci proprii iniţiative, stimulând astfel curiozitatea şi interesul elevilor.

Grupa botaniştilor va nota speciile întâlnite în straturile ierbos, arbustiv şi cel al arborilor şi vor recolta plantele neidentificate în vederea determinării lor.

Botaniştii vor observa speciile amentifere Carpinus betulus (carpenul), Fagus silvatica (fagul) şi Querqus robur (stejarul). Se va reaminti că florile bărbăteşti ale acestor specii se numesc amenţi şi produc o cantitate mare de polen, ca adaptare la polenizarea anemofilă. În paralel elevii vor studia plantele cu florile viu colorate la care polenizarea se realizează cu ajutorul insectelor.

Se vor studia plantele de umbră care au o culoare verde mai închis ca adaptare la aceste condiţii (Asarum europaeum).

12

Grupa zoologilor va realiza activităţi pentru capturarea animalelor de pe sol, din litiera pădurii şi din aer.

1. Metoda capcanelor constă în îngroparea în pământ a unui vas de sticlă sau material plastic cu diametrul gurii de 5-10 cm, în care se toarnă, până la jumătate, formol 4% sau alcool medicinal (fig. 1).

Peste vas se aşează un acoperiş de tablă susţinut de două picioruşe la 4 cm înălţime faţă de gura vasului.

Peste capcană se aşează stratul de litieră existent iniţial pe suprafaţa aleasă pentru experiment.

Capcanele se aşează în reţea pe o suprafaţă pătrată cu laturile de 1 m.

Fig. 1. Capcană pentru prinderea animalelor din litiera pădurilor (după Pârvu, 1981)

Acestea se pot controla zilnic, săptămânal, lunar sau bilunar, în funcţie de planul de lucru.

Capcanele pot fi montate în teren în zilele premergătoare excursiei (de către profesor sau o altă grupă de elevi) iar elevii vor colecta animalele din capcane, vor nota insectele cunoscute şi vor introduce întreg materialul (şi cel nedeterminat) în borcane cu alcool.

13

2. O altă posibilitate de studiere a faunei din litiera pădurii constă în marcarea şi recoltarea unei mici suprafeţe din cadrul ei (20x20 cm sau 25x25 cm). Litiera se recoltează în pungi de plastic de pe suprafaţa marcată, urmând ca în laborator să se trieze cu ajutorul aparatului Tullgren (fig. 2).

Fig. 2. Aparatul Tullgren (după Pârvu, 1981)A - vedere exterioară; B – vedere interioară

3. Pentru animalele nevertebrate din coroana copacilor şi din stratul de arbuşti elevii vor folosi metoda prinderii animalelor cu fileul-umbrelă sau cu fileul pătrat (fig. 3).

4. Cu ajutorul fileului entomologic se vor recolta insectele zburătoare, care ulterior se vor introduce în borcane cu vată îmbibată în eter.

5. Animalele care nu pot fi capturate vor fi fotografiate

14

Se vor observa adaptările aparatelor bucale ale insectelor la tipul de hrană, modul de locomoţie, homocromia, mimetismul etc.

a b

Fig. 3. Filee pentru capturarea nevertebratelor din coroana copacilor (după Pârvu, 1981)

a. Fileu cu aspect de umbrelă: 1 - fileu; 2 - vas colector cu lichid conservant; 3 - băţ pentru lovirea crengilor;

b. Fileu de formă pătrată: 1 - vas colector cu lichid conservant.

Grupa ecologilor va determina poziţia geografică cu ajutorul busolei, expoziţia şi înclinarea pantei, altitudinea, temperatura aerului, a solului şi a litierei (cu ajutorul termometrelor specifice).

Se vor preleva probe de sol pentru determinarea în laborator a umidităţii şi a pH-ului.

De asemenea, elevii vor determina aspectul sezonier, vor determina fenofazele vegetaţiei, vor stabili rolul speciilor întâlnite în ecosistem, precum şi locul lor în piramida trofică. Vor descrie biotopul studiat şi adaptările biocenozei.

15

Ecologii vor observa şi vor nota aspectele de degradare antropică.

Urmărind prezenţa sau absenţa lichenilor vor aprecia calitatea aerului prin observarea numărului de specii de licheni crustoşi, foliacei şi fruticuloşi din teritoriul investigat.

Lichenii crustoşi aderă cel mai strâns de suport, având suprafaţa de contact cu poluantul mai redusă. În concluzie sunt mai puţin afectaţi de factorii poluanţi şi pot fi prezenţi în zonele poluate, spre deosebire de lichenii foliacei care sunt mai sensibili. Lichenii fruticuloşi, care proemină de pe substrat sunt cei mai sensibili.

În funcţie de speciile de licheni observate se va preciza calitatea aerului din zona investigată.

Daca nivelul clasei permite, se poate folosi scara de toleranţă a lichenilor faţă de poluarea cu SO2 (Hawksworth şi Rose, 1970), care permite măsurători cantitative ale nivelului poluării.

Ecologii vor folosi datele celorlalte grupe în vederea descrierii biotopului şi a biocenozei. Se vor realiza fotografii ale biocenozei.

Profesorul va coordona observaţiile pe care elevii vor trebui să le realizeze, va îndruma elevii pentru folosirea corectă a materialelor şi a ustensilelor pentru măsurători, determinări, recoltări şi conservări de materiale biologice, şi îi va sprijini la notarea corectă a rezultatelor. Profesorul va monitoriza permanent fiecare grupă de elevi, discutând cu aceştia, răspundu-le la întrebări şi ajutându-i să rezolve problemele ivite.

Grupele de elevi vor comunica între ele prin intermediul responsabililor de grupă în vederea completării listelor specifice.

La finalul excursiei se vor obţine următoarele cunoştinţe:

16

o caracterizarea pădurii din punct de vedere meteorologic;

o caracterizarea biotopului şi a biocenozei;o lista floristică şi caracterizarea florei;o lista faunistică şi caracterizarea faunei;o adaptările întâlnite la plante şi animale, cu

exemple;o categoriile trofice şi rolul lor;o nivelul de poluare a zonei.

Concluziile prezentate de către profesor în urma aplicaţiilor de teren se vor referi la:

o modul de executare a sarcinilor de lucru de către fiecare grupă;

o aprecieri asupra rezultatelor observaţiilor şi remarcarea rezultatelor deosebite pentru fiecare grupă;

o evidenţierea elevilor care au adus contribuţii deosebite la realizarea sarcinilor;

o modul în care vor fi valorificate materialele colectate şi datele obţinute - sub formă de comunicări, ierbare, insectare, şi alte tipuri de colecţii pe teme ecologice;

o necesitatea ocrotirii ecosistemului de pădure.La finalul timpului acordat observaţiilor şi activităţilor

de prelevare a probelor vegetale, animale şi de sol, elevii îşi vor verifica materialele cu care au venit în excursie, îşi vor ambala pentru transport probele recoltate, le vor ordona, îşi vor completa observaţiile şi vor purta discuţii despre rezultatele obţinute.

Excursia se va încheia cu deplasarea elevilor la şcoală.Elevii vor preda materialele de laborator şi probele

colectate. În laborator materialul vegetal va fi pregătit pentru conservare, iar cel animal va fi depozitat în vederea prelucrării ulterioare.

17

VALORIFICAREA EXCURSIEI1. Valorificarea excursiei începe odată cu sosirea în

laboratorul de biologie:Botaniştii vor pregăti plantele recoltate pentru uscare;Zoologii vor depozita recipientele cu animalele

capturate în dulapuri adecvate din laborator;Ecologii vor cântări probele de sol pentru

determinarea umidităţii.2. În zilele următoare elevii vor fi solicitaţi să

prelucreze materialele colectate:Botaniştii vor presa, usca şi identifica plantele. Vor

realiza un herbar cu etichete pe care vor fi menţionate: denumirea ştiinţifică (gen şi specie), denumirea populară, localitatea, staţiunea, altitudinea, numele celui care a recoltat şi determinat planta.

Zoologii vor pregăti insectele şi vor realiza insectare tematice, de exemplu: insecte din litieră; insecte din arbuşti; tipuri de aparat bucal; mod de deplasare etc. Vor fi realizate preparate umede din amfibienii sau reptilele capturate.

Ecologii vor determina umiditatea solurilor colectate şi pH-ul cu ajutorul truselor şcolare. Vor realiza tabele cu speciile de plante şi animale. Pe baza tuturor informaţiilor vor caracteriza ecosistemul de pădure, atât din punct de vedere al biotopului cât şi a biocenozei.

3. Preparatele obţinute în urma excursiei vor fi folosite ca material intuitiv în lecţiile de biologie.

4. Ulterior, pe parcursul anului, se pot realiza o serie de referate ca: „Flora pădurii vizitate”, „Fauna ce populează pădurea”, „Insecte folositoare şi dăunătoare întâlnite în pădure”, „Funcţiile pădurii”, „Importanta lichenilor ca bioindicatori ai poluării” etc.

De asemenea este posibilă realizarea unor expoziţii, concursuri dedicate zilei mediului ambiant, activităţi ce contribuie şi la dezvoltarea creativităţii elevilor.

Se realizează experimente în laboratorul de biologie cum ar fi: poluarea aerului cu praf, experienţe de germinare

18

a plantelor cu probe de sol otrăvite de detergenţi, benzină, uleiuri, pentru a obţine date concrete privind acţiunea negativă a factorilor poluanţi asupra mediului şi asupra calităţii vieţii noastre.

BIBLIOGRAFIE

1. Barna, Adriana, Pop, Irina, Moldovan, Agaftea, 1998. Predarea biologiei în învăţământul gimnazial. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

2. Ionescu, Al., 1989. Protecţia mediului înconjurător şi educaţia ecologică. Ed. Ceres, Bucureşti.

3. Jurcău, N., 1999. Psihologie şcolară. Ed. U.T. PRES, Cluj-Napoca.4. Mănescu, S., 1978. Poluarea mediului şi sănătatea. Ed. Ştiinţifică

şi enciclopedică. Bucureşti.5. Nădişan, I., 2001. Conduita ecologică. Ed. Universităţii de Nord,

Baia Mare. 6. Nădişan, I., Paşca, C., 2003. Conduita ecologică aplicată. Editura

Universităţii de Nord, Baia Mare.7. Pîrvu, C., 1981. Îndrumător pentru cunoaşterea naturii. Ed.

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.8. Răuţă, C., Cârstea, S., 1983. Prevenirea şi combaterea poluării

solului. Ed. Ceres, Bucureşti.9. Ţurlea, S., 1989. S.O.S. Natura în pericol. Ed. Politică, Bucureşti.

19

20