chist pilonidal

12
Boala pilonidala Chistul pilonidal pe sacrum este o infectie cronica a pielii din regiunea sacrococcigeana. Se dezvolta ca un chist - , la baza liniei interfesiere. Acesta apare initial ca unul sau mai multe sinusuri mici, din care pot iesi la suprafata fire de par. Chistul pilonidal este dureros, facand mersul si adoptarea pozitiei in sezut dureroase. Frecvent se infecteaza, eliminand puroi si sange. Chistul pilonidal este intalnit adesea la tineri intre varstele de 15 si 35 de ani, dupa pubertate, atunci cand hormonii sexuali afecteaza glandele pilosebacee si modifica dezvoltarea normala a firelor de par corporale. Dezvoltarea bolii pilonidale este rara dupa 40 de ani. Este frecventa la persoanele obeze. Rata de incidenta a bolii pilonidale este de 0,7% . Barbatii sunt afectati de patru ori mai frecvent decat femeile. Debutul apare la varste mai tinere la femei datorita instalarii pubertatii mai devreme. Incidenta este afectata si de caracteristicile firelor de par, cum ar fi viteza cresterii acestora, grosimea, asprimea. Persoanele albe sunt afectate mai frecvent decat cele apartinand rasei africane sau asiatice. Factorii de risc asociati sunt perioada prelungita in pozitie sezuta, transpiratia excesiva , igiena deficitara, frictiunea la acest nivel, obezitatea si trauma. Simptomele si semnele variaza de la o simpla gropita in piele pana la o masa larga, dureroasa. Frecvent zona va drena fluid care poate fi de aspect clar, hemoragic sau cu puroi. Prin infectare zona afectata va deveni rosie, sensibila, iar puroiul eliminat urat mirositor. Infectia poate determina si instalarea febrei, grata si stare de rau generala. Tratamentul depinde de forma clinica a bolii. Un abces acut este tratat prin incizie si drenaj pentru a elibera puroiul si a reduce inflamatia si durerea. Un sinus pilonidal cronic va avea nevoie de excizie sau deschidere chirurgicala. Boala recurenta trebuie tratata chirurgical. Procedurile variaza de la deschiderea sinusurilor pana la excizie si posibila inchidere prin flapsuri. Operatiile extinse necesita perioade lungi de recuperare. Daca plaga este lasata deschisa va necesita comprese si pansamente pentru a o mentine curata. Desi perioada de vindecare tine cateva saptamani, rata de succes pentru plagile deschise este mai mare.

Upload: plesca-sergiu

Post on 06-Feb-2016

182 views

Category:

Documents


3 download

TRANSCRIPT

Page 1: Chist Pilonidal

Boala pilonidala

Chistul pilonidal pe sacrumeste o infectie cronica a pielii din regiunea sacrococcigeana. Se dezvolta ca un chist - , la baza liniei interfesiere. Acesta apare initial ca unul sau mai multe sinusuri mici, din care pot iesi la suprafata fire de par. Chistul pilonidal este dureros, facand mersul si adoptarea pozitiei in sezut dureroase. Frecvent se infecteaza, eliminand puroi si sange.

Chistul pilonidal este intalnit adesea la tineri intre varstele de 15 si 35 de ani, dupa pubertate, atunci cand hormonii sexuali afecteaza glandele pilosebacee si modifica dezvoltarea normala a firelor de par corporale. Dezvoltarea bolii pilonidale este rara dupa 40 de ani. Este frecventa la persoanele obeze.

Rata de incidenta a bolii pilonidale este de 0,7%. Barbatii sunt afectati de patru ori mai frecvent decat femeile. Debutul apare la varste mai tinere la femei datorita instalarii pubertatii mai devreme. Incidenta este afectata si de caracteristicile firelor de par, cum ar fi viteza cresterii acestora, grosimea, asprimea. Persoanele albe sunt afectate mai frecvent decat cele apartinand rasei africane sau asiatice. Factorii de risc asociati sunt perioada prelungita in pozitie sezuta, transpiratia excesiva, igiena deficitara, frictiunea la acest nivel, obezitatea si trauma.

Simptomele si semnele variaza de la o simpla gropita in piele pana la o masa larga, dureroasa. Frecvent zona va drena fluid care poate fi de aspect clar, hemoragic sau cu puroi. Prin infectare zona afectata va deveni rosie, sensibila, iar puroiul eliminat urat mirositor. Infectia poate determina si instalarea febrei, grata si stare de rau generala.

Tratamentul depinde de forma clinica a bolii. Un abces acut este tratat prin incizie si drenaj pentru a elibera puroiul si a reduce inflamatia si durerea. Un sinus pilonidal cronic va avea nevoie de excizie sau deschidere chirurgicala. Boala recurenta trebuie tratata chirurgical. Procedurile variaza de la deschiderea sinusurilor pana la excizie si posibila inchidere prin flapsuri. Operatiile extinse necesita perioade lungi de recuperare. Daca plaga este lasata deschisa va necesita comprese si pansamente pentru a o mentine curata. Desi perioada de vindecare tine cateva saptamani, rata de succes pentru plagile deschise este mai mare.

PatogenieDupa instalarea pubertatii, hormonii sexuali afecteaza glandele pilosebacee si secundar foliculii de par devin distensionati cu keratina. Ca rezultat se dezvolta foliculita care determina edemul si ocluzia foliculara. Foliculii infectati se extind si rup in tesutul subcutanat determinand abcesul pilonidal. Rezultatul este un traiect sinusal care duce in profunzime in spatiul subcutanat. 

In 90% din cazuri directia traiectului sinusal este centripet, corespunzand cu directia de crestere a firului de par. De obicei foliculul implicat este la 5-8 cm de anus. In cazuri rare sinusul este localizat caudal si se gaseste la 4-5 cm fata de anus. Sinusul lateral comunicant este creat atunci cand abcesul pilonidal dreneaza spontan la suprafata pielii. Traiectul sinusal primitiv din santul interfesier devine un tub epitelizat. Tractul lateral devine un sinus granular care se deschide. Firele de par implicate sunt atrase in sinusul pilonidal prin frictiune si miscarea feselor ori de cate ori pacientul se aseaza sau merge. 

Examinarea fizica medicala arata un manunchi de fire de par care rasare din regiunea

Page 2: Chist Pilonidal

interfesiera. Acest par care este sechestrat determina instalarea unei reactii de tip corp strain si infectie. Rar alti corpi straini decat parul uman pot determina aceasta boala. S-au raportat cazuri in care parul sechestrat nu provenea de la gazda si erau pene de pasare dintr-o patura cu pene. 

Sinusul pilonidal poate apare in mai multe zone corporale, dar cel mai frecvent este descoperit in regiunea sacrococcigeana, la baza superioara a liniei interfesiere, la 5 cm de anus. 

Factori predispozanti pentru declansarea bolii pilonidale:

varsta pubertara - implicarea hormonilor sexuali

sexul masculin, igiena deficitara

transpiratia excesiva, tenul acneic

persoanele obeze, trauma regiunii

frictiunea si adoptarea prelungita a pozitiei de sezut.

Semne si simptomeDesi boala pilonidala se poate manifesta ca un abces, un sinus pilonidal, un sinus cronic sau recurent sau un sinus pilonidal perianal, cea mai frecventa manifestare a bolii este aparitia unei mase fluctuante, dureroase in regiunea sacrococcigeana. Initial 50% dintre pacienti vor prezenta un abces pilonidal in directia cresterii firelor de par si infectie sinusala.

Durerea si eliminarea de puroi din traiectul sinusal este intalnita la 70-80% din cazuri si sunt simptomele cele mai frecvente. In stadiile initiale inaintea dezvoltarii unui abces este prezenta doar celulita sau foliculita. Abcesul se formeaza cand o foliculita se extinde in tesutul subcutanat, atunci cand un granulom de corp strain devine infectat. Cavitatea subcutanata si sinusul secundar orientat lateral sunt tapetate de tesut granular si doar traiectul sinusal interfesier primitiv este epitelizat. 

Diagnosticul sinusului pilonidal poate fi facut prin identificarea deschiderii foliculare epitelizate care este palpata ca o zona de indurare profunda sub pielea regiunii sacrale. Aceste traiecte au o directie centripeta de obicei. Atunci cind traiectele sunt orientate caudal poate fi prezent sepsisul perianal. 

Diferentierea intre boala pilonidala si fistula anala si hidroadenita poate fi dificila. In diagnosticul diferential intra si furunculul, granulomul sifilitic, granulomul tuberculos si osteomielita sacrala cu sinus de drenaj. 

Boala pilonidala recurenta este intalnita cel mai adesea dupa incizia si drenajul abcesului pilonidal. In acest caz sinusul pilonidal nu a fost excizat si este inca prezent dupa ce cavitatea abcesului se vindeca, precipitand recurenta. Dupa excizia chirurgicala foliculii de par au fost inlaturati si nu mai reprezinta factorii de declansare a recurentei sinusului pilonidal. Se considera ca baza unei plagi chirurgicale nevindecate se va umple cu tesut granular, par si resturi tegumentare, reprezentind un nou inceput pentru reactia de corp strain care cauzeaza boala cronica. Aceasta teorie alaturi de anatomia intergluteala predispozanta care atrage parul in cavitatea sinusului pilonidal sau plaga chirurgicala este considerata a precipita boala extensiva recurenta si cronica. 

Page 3: Chist Pilonidal

Sinusul endoanal este o forma rara a bolii pilonidale care afecteaza direct pielea perianala sau poate apare circumferential in jurul anusului, implicand pielea anala. Au fost descrise trei cauze ale bolii pilonidale perianale.

Prima, sinusul pilonidal coboara caudal, determinand formarea unei fisuri sau fistule

comunicative cu canalul anal.

A doua, parul poate intra in plaga care este in curs de vindecare a unei fistule anale

tratate chirurgical.

A treia, parul poate fi atras, penetrand anodermul normal si producand o reactie de

corp strain asemanatoare cu cea observata in regiunea sacrococcigiana.

Tratament

Terapia medicalaInjectarea sinusurilor pilonidale cu fenolEste o tehnnica terapeutica practicata mai ales in Europa. Fenolul sterilizeaza traiectul sinusului si inlatura parul sechestrat. Injectiile cu fenol pot fi combinate cu excizia locala a sinusului. Vindecarea plagii necesita de obicei 4-8 saptamani. Incidenta recurentei este raportata la 9-27%, asemanatoare celei urmate dupa excizia simpla si pansarea plagii. Datorita raspunsulului inflamator sever la fenol, pacientii sunt internati peste noapte. A doua zi pacientului ii este permis sa se intoarca acasa cu instructiuni de a face baie zilnic si de a pastra zona barbierita.

Terapia chirurgicalaBoala pilonidala este impartita in trei categorii pentru a determina abordarea chirurgicala cea mai eficienta:

abcesul pilonidal acut

boala pilonidala cronica

boala pilonidala recurenta.

Abcesul pilonidalEste abordat prin incizie, drenaj si chiuretajul cavitatii abcesuluipentru a inlatura parul si resturile tegumentare. Aceasta interventie poate fi efectuata la cabinetul de chirurgie sau de primire urgente, sub anestezie locala. Incizia se va face lateral fata de linia mediana. Plagile liniei mediana se vindeca greu, sunt interfesiere si permit frictiunea mecanica. Plaga trebuie curatata zilnic la dus si barbierita, pentru a preveni reintrarea parului in plaga. 

Tratamentul zonei afectate continua trei luni, chiar dupa vindecarea completa a plagii. In peste 905% din cazuri plaga se vindeca complet dupa o luna. La 60% dintre pacienti incizia si drenajul fara chiuretaj determina vindecarea plagii in 10 sapatamani. Dintre acesti pacienti 40% vor dezvolta sinus pilonidal recurent, care va necesita tratament ulterior. 

Drenajul abcesului nu este un tratament curativ. Studiile au aratat ca 85% dintre pacienti necesita interventii chirurgicale ulterioare. Excizia nodulului pilonidal la momentul abcedarii reduce recurenta cu 15%. 

Sinusul pilonidal cronicEste termenul aplicat pentru pacientii care au avut un abces drenat sau un sinus pilonidal.

Page 4: Chist Pilonidal

Se refera si la sinusul pilonidal asociat cu eliminare cronica de puroi dar fara un abces acut. Tratamentul chirurgical pentru un sinus pilonidal cronic necomplicat include excizia cu inchiderea primara a plagii, excizia cu lasarea deschisa a traiectului, excizia profunda sacrala, incizie si marsupializare si injectarea cu fenol. 

Inchiderea primara a plagii fata de vindecarea la a doua interventie cu lasarea plagii deschise sunt cele doua optiuni principale pentru un sinus pilonidal cronic. Diferentele dintre cele doua procedee se identifica in functie de vindecare si recurenta bolii. Desi inchiderea primara are un potential crescut pentru vindecarea plagii daca nu a aparut infectia, necesita din partea pacientului reducerea a numeroase activitati pana cand plaga se vindeca complet - 10 saptamani. Rata de esec pentru vindecare este la 16%,eoarece inchiderea primara nu elibereaza complet tesutul de tensiune iar plaga este considerata contaminata in ciuda exciziei si debridarii. 

Tehnica exciziei si inchiderii plagii la a doua inteventie necesita o perioada lunga de vindecare dar este asociata cu o rata a recurentei scazuta. Perioada medie de vindecare este de doua luni. Rata de recurenta este de 8%. Desi exista avantaje, aceasta metoda necesita observare permanenta si terapie midicala prelungita a plagii. 

Marsupializarea este o tehnica de compromis intre inchiderea plagii primara si inchiderea secundara. Motivul este evitarea infectiei si dehiscentei dupa inchiderea primara, precum si pansarea repetata a plagii. Marsupializarea lasa pacientului o plaga mai redusa in diametru. Prin suturarea orificiului plagii este prevenita infectarea si este recuperat tesutul subcutanat, cu o perioada de vindecare mai scurta. Vindecarea este completa la sase saptamani, iar recurenta este de 4-8%. Pacientul trebuie sa mentina plaga in continuare curata si barbierita. 

Plastia sacrococcigeanaPlagile complexe care au necesitat excizii largi sunt reconstruite prin folosirea de muschi sau benzi miocutanate. Acestea sunt mai putin susceptibile la infectie si au o vascularizatie care promoveaza vindecarea plagii.

Chistul pilonidal2011-01-18 15:05:54Ce este chistul pilonidal ?     Chistul  pilonidal(sacrococcigian) este o boala  inflamatorie  a tegumentelor situate deasupra santului interfesier (spatiul dintre cele doua fese). Boala este mai des intalnita la barbati  si  apare la adultii  cu varsta intre 20 – 45 de ani, este mai frecventa la supraponderali si la persoanele cu pilozitate dezvoltata.     Care  sunt cauzele aparitiei chistului pilonidal?   Un chist pilonidal apare fie prin iritarea unui folicul pilos (saculetul la nivelul caruia se dezvolta firul de par) fie datorita incapacitatii firelor de par de a strabate  pielea din regiunea sacrococcigiana.Aceste fire de par in loc sa se dezvolte deasupra regiunii cum ar fi normal, cresc efectiv sub piele.In anumite profesii sau sporturi(soferi ,calarit, ciclism),la supraponderali sau la cei care transpira excesiv, au igiena deficitara sau poarta vestimentatie stramta se

Page 5: Chist Pilonidal

produce o presiune si iritare continua a regiunii respective,chistul pilonidal fiind mai frecvent in aceste cazuri Corpul incearca sa izoleze firul de par crescut sub piele formand in jurul lui un chist.     Ce simptome prezinta un pacient cu chist pilonidal?Marea majoritate a bolnavilor cu chist pilonidal nu prezinta simptome, unicul  semn  fiind o proeminenta,tumefactie de mici dimensiuni la nivelul pielii din regiunea sacrococcigiana . Alteori chisturile pilonidale se insotesc de jena dureroasa si secretii periodice.Simptomele unui abces pilonidal(chist pilonidal infectat) cuprind : - Durerea locala,intensa,pulsatila cu jena in timpul mersului .Pacientul prezinta dificultate la asezatul pe scaun,si va cauta o pozitie care sa evite contactul regiunii cu alte planuri.-   Tumefactia in regiunea sacrococcigiana(interfesiera)cu inrosirea pielii care acopera abcesul-   Febra  si frisoane-  Pierderea  de sange sau puroi(in cazul abceselor fistulizate) alaturi de miros neplacut sesizat de pacient.       Evolutia bolii pilonidale   Boala pilonidala se prezinta in trei forme evolutive sau clinice :  Chistul pilonidal simplu – apare ca o formatiune situata superior sau lateral in raport cu santul interfesier , si poate avea aspectul unei mici  depresiuni ( sinusul pilonidal). Dimensiunile initiale sunt reduse (2-3 cm) dar cresc progresiv. Chistul pilonidal se infecteaza frecvent rezultand abcesul pilonidal. Acesta din urma are tendinta de a se deschide la exterior constituind abcesul fistulizat. Abcesul pilonidal - formatiunea devine dureroasa. Se asociaza febra, frisoanele, durerea intensa in anumite pozitii(pe scaun). Abcesul se poate  deschide la exterior evacuandu-si o parte din continut(puroi urat mirositor,sange ,fire de par).  Abcesul pilonidal fistulizat. Fistula pilonidala este un traiect  intre chist si suprafata pielii. Pacientul sesizeaza o scurgere purulenta ,urat mirositoare sau patarea lenjeriei intime.   Cum se pune diagnosticul de chist pilonidal?    Boala pilonidala are un diagnostic clinic.Chirurgul examineaza zona sacrococcigiana,si contstata existenta chistului si forma evolutiva in care se gaseste. Pacientul cu chist pilonidal are un anumit profil : este fie supraponderal, fie cu pilozitate excesiva, fie are o profesie care il predispune la aparitia acestei boli, sau practica un sport care irita constant regiunea respectiva.Diagnosticul diferential se poate face cu chistul sebaceu (localizare mai rara)sau furunculul regiunii.   Cum se trateaza chistul pilonidal(sacrococcigian) ?   Tratamentul care aduce vindecarea este doar cel chirurgical.Un tratament antibiotic poate fi asociat mai ales in cazul abcesului. Tratamentul  chirurgical al abcesului pilonidal este  incizia si evacuarea acestuia. Procedura se poate  efectua sub anestezie locala, rahidiana, sau generala .Chirurgul evacueaza continutul abcesului (puroi, par, resturi de tesut) dupa interventie rezultand o cavitate care se va inchide treptat in multiple episoade de pansament (in 2 saptamani sau chiar o luna). Incizia si drenajul cavitatii, scot bolnavul din episodul acut, dar acesta ramane purtator al chistului, deci predispus la recidiva. Astfel este nevoie de o alta interventie care sa ridice chistul in intregime, pana in tesut neafectat, sanatos.Dupa aceasta interventie(excizia sau ablatia chistului) cavitatea rezultata poate fi inchisa (suturata)in timpul interventiei,sau lasata dechisa in functie de particularitatea cazului(cavitatea, plaga, se va inchide treptat in 1-4 saptamani prin pansamente succesive, in asa fel incat tesutul va creste dinspre interior spre exterior umpland treptat lipsa de substanta).   Practic daca pacientul se prezinta in episod acut, cu abces pilonidal, va avea nevoie pentru vindecarea definitiva de doua interventii.Daca in momentul prezentarii la chirurg pacientul prezinta un chist simplu, neinfectat atunci o singura interventie duce la vindecare.     Ce se intampla practic  inainte si dupa operatie ?In primul rand este necesar un consult care va stabili diagnosticul si conduita ulterioara.Pentru internare veti avea nevoie de trimitere de la medicul dvs.de familie ,si adeverinta de salariat care sa ateste calitatea dvs de asigurat.Cel mai probabil veti fi spitalizat in ziua operatiei.Ingrijirile preoperatorii presupun epilarea zonei sacrococcigiene,si un dus cu o solutie antiseptica.Postoperator pacientii operati cu anestezie locala pot fi externati in aceeasi zi,cei cu alt tip de anestezie necesita supraveghere 24 de ore.Firele de sutura (in cazul in care o sutura per primam a fost realizata) se scot la 10 zile.In toate celelalte cazuri sunt necesare multiple sedinte de pansamente locale ce pot dura uneori perioade indelungate.Este bine sa cunoasteti ca va trebui mentinuta o igiena riguroasa in tot acest timp, ca sezutul pe scaun, ciclismul sau alte pozitii care cresc presiunea in regiune sau irita zona trebuie evitate iar cremele ,uleiurile sau orice alte substante administrate local fara stirea chirurgului care v-a operat interzise.  

CE ESTE BOALA PILONIDALA?

Boala pilonidala este o afectiune inflamatorie a pielii din regiunea sacrococcigiana (zona dintre fese). Boala este mai frecventa la

barbati decat la femei si, in mod frecvent, apare la adultii tineri cu varsta intre 20 si 40 de ani, cu preponderenta la persoanele

supraponderale, si care au firul de par de pe corp gros si rigid si la persoanele cu igiena deficitara.

CARE SUNT FORMELE CLINICE ALE BOLII PILONIDALE?

Chistul pilonidal – apare ca o formatiune localizata imediat lateral sau superior de santul interfesier, si poate avea aspectul unei

gropite de mici dimensiuni (sinus pilonidal). La inceput este de dimensiuni mici (1-3 cm) si se mareste treptat. Firele de par pot

protuziona de la acest nivel si de asemenea se pot observa mai multe asemenea chisturi. Frecvent, chistul pilonidal se infecteaza

Page 6: Chist Pilonidal

(abcesul pilonidal) si fistulizeaza.

Abcesul pilonidal - chistul pilonidal netratat se transforma in abces pilonidal, caz in care formatiunea devine foarte dureroasa.

Tabloul clinic asociaza febra, frisoane, jena la mers si imposibilitatea de a sta pe scaun. Abcesul poate fistuliza (formeaza un canal

anormal cu exteriorul) astfel se exteriorizeaza puroi, resturi de par si tesuturi.

Abesul pilonidal fistulizat – fistula pilonidala este o comunicare anormala intre cavitatea chistului si piele. Fistula pilonidala apare

ca o complicatie a abceselor pilonidale. Pacientul acuza durere la nivelul pliului fesier si aparitia unei scurgeri purulente care

pateaza lenjeria.

CARE SUNT CAUZELE APARITIEI BOLII PILONIDALE?

Cea mai mare parte a chistelor pilonidale apar datorita incapacitatii firelor de par de a penetra pielea. Frecarea si presiunea asupra

pielii – in cazul purtarii hainelor stranse, sezutului indelungat, practicarea unor sporturi ca ciclismul sau calaritul – determina iritarea

pielii fortand firul de par sa creasca sub piele. Organismul reactioneaza la firul de par ca la un corp strain si formeaza un chist in

jurul parului.

O alta posibila explicatie este aceea ca intinderea sau deplasarea straturilor profunde ale pielii determina ruptura foliculului de par,

sacul de la nivelul caruia se dezvolta firul de par. Ulterior, un chist se formeaza in jurul foliculului rupt.

CARE SUNT SIMPTOMELE CHISTURILOR PILONIDALE?

Majoritatea chisturilor pilonidale nu se asociaza cu prezenta simptomelor (sunt asimptomatice), singurul semn al prezentei chistului

poate fi o proemintenta mica pe suprafata pielii. Uneori, chisturile pilonidale se insotesc de jena dureroasa si secretii seroase

intermitente.

Simptomele unui chist pilonidal infectat (abces) include durere locala, permanenta cu caracter pulsatil, jena la mers si

imposibilitatea de a sta pe scaun, tumefierea (umflarea) evidenta a regiunii santului interfesier, inrosirea pielii, febra (nu este un

simptom frecvent) si frison, scurgerea de puroi sau sange la nivelul unei deschideri a pielii (sinusul pilonidal) insotita de un miros

urat.

DIAGNOSTICUL BOLII PILONIDALE

Boala pilonidala nu ridica probleme de diagnostic datorita localizarii sale si caracteristicilor sale. Medicul chirurg poate stabili

diagnosticul prin examinarea zonei sacrococcigiene. In general, pacientul cu boala pilonidala este un pacient obez, cu pelvis ingust

si sant interfesier adanc, cu pilozitate excesiva (in special par asru si cret) si cu o hiperactivitate a glandelor sebacee si sudoripare.

Daca chistul pilonidal nu se vindeca in urma tratamentului, se pot efectua culturi de la nivelul zonei afectate.

Chisturile pilonidale trebuie diferentiate deformatiuni tumorale (teratoame, etc.) care insotesc spina bifida, tumori osoase, angioame,

lipoame, chisturile sebacee, etc. Abcesele pilonidale pot fi confundate cu abcesele acute obisnuite, furunculele sau chisturile

sebacee infectate.

TRATAMENTUL BOLII PILONIDALE

Incizia si drenajul abcesului pilonidal

Tratamentul initial pentru un abces pilonidal este de obicei incizia si drenajul acestuia. Procedura se efectueaza sub anestezie

locala, incizia la nivelul abcesului si drenajul lichidului (puroiul) si indepartarea firelor de par si al altor resturi. Plaga care rezulta in

urma interventiei trebuie pansata si de obicei se vindeca in doua pana la cinci saptamani. La aproximativ 50-60% din persoanele cu

abces pilonidal acest tratament este eficient. Incizia si drenajul nu vindeca boala, ci doar rezova episodul infectios (abcesul);

bolnavul ramane in continuare purtator al leziunii pilonidale si trebuie ulterior supus interventiei chirurgicale radicale

(excizie).

Excizia chistului pilonidal

Excizia presupune indepartarea intregului chist pilonidal, pana la tesut sanatos. Excizia chistului se vindeca in 1-4 saptamani.

Aceasta procedura se efectueaza sub anestezie rahidiana. Excizia se recomanda, in special, in cazul unui abces pilonidal recurent.

Dupa ce chistul si tesutul infectat sunt eliminate, rana poate fi lasata deschisa (metoda deschisa) sau cusuta (metoda inchisa).

Excizia fara sutura - plaga chirurgicala este lasata deschisa si necesita pansament, aplicarea unor substante ce favorizeaza

granularea (inchiderea plagii din interior spre exterior). Aceasta metoda duce la vindecare intr-un timp mai indelungat, dar, de

obicei, riscul de recurenta a bolii pilonidale este mai mic.

Excizia cu sutura primara - dupa eliminarea chistului si tesuturilor infectate, plaga se sutureaza. Timpul de vindecare este mai

scurt cu aceasta procedura, dar exista un risc mai mare de recurenta a bolii pilonidale.

Ingrijirea postoperatorie este extrem de importanta pentru asigurarea succesului interventiei chirurgicale. Ingrijirea

corespunzatoare postoperatorie si prevenirea reaparitiei chisturilor pilonidale consta in:

indepartarea parul din zona chistului in mod regulat, dar este posibil sa fie necesar epilatul definitiv.

Imediat dupa operatie se recomanda sa evitati cremele depilatoare deoarece acestea pot fi iritante.

Page 7: Chist Pilonidal

curatarea zilnica a zonei cu sapun cu glicerina, care tinde sa fie mai putin iritant. Clatiti zona bine pentru a

indeparta orice reziduuri de sapun.

pastrarea zonei curata si uscata. Nu folositi pudre, uleiuri sau remedii din plante pe aceasta zona.

evitarea sezutului prelungit pe suprafete dure.

semnale de alarma postoperatorii-inrosire, umflare (edematiere), durere, exteriorizarea unui lichid tulbure

ori sanghinolent sau febra.

Киста копчика Содержание: 1.Причины кисты копчика2.Симптомы кисты копчика3.Диагностика4.Лечение кисты копчика5.Осложнения кисты копчика Киста копчика представляет собой дефект развития эпидермиса, причиной которого становится неполная редукция бывших мышц хвоста. Это образование представляет собой узкую эпителиальную трубочку, не связанную с копчиком или крестцом. Кисту копчика также называют эпителиальным копчиковым ходом, свищем копчика, дермоидной кистой или пилонидальным синусом. Эпителиальный копчиковый ход образуется в подкожных слоях эпителия, дермоидный синус – около поверхности кожи, пилонидальная киста развивается при аномальном подкожном внедрении волос, а свищ копчика представляет собой зрелую стадию воспаления кисты. Кисту копчика диагностируют в основном у людей моложе 30 лет. При этом у мужчин она проявляется в 3 раза чаще, нежели у представительниц слабого пола. Причины кисты копчика Специалисты утверждают, что причиной кисты копчика становятся врожденные аномалии развития либо рудиментарная анатомическая специфика организма, вследствие которых в подкожной клетчатке крестцово-копчиковой области формируется полость – капсула овальной или неправильной формы. В эту полость по канальцам эпителиального слоя попадают частицы эпителия, выделения желез, волосы и пр. Все это накапливается в капсуле кисты, после чего выходит на поверхность кожи через одно или несколько микроотверстий. В случае развития воспалительного процесса эти протоки закупориваются, а застаивающийся в них органический «мусор» гниет и заполняет собой полость кисты и связанные с ней каналы в эпителии. Воспаление может быть спровоцировано травмами, переохлаждением, заболеваниями, сопровождающимися высокой температурой, и т.д. Получается, что воздействие этих факторов на организм человека при наличии врожденного дефекта развития эпителия и становится причиной кисты копчика. Симптомы кисты копчика Этот недуг является врожденным, поэтому в течение длительного времени, пока заболевание не спровоцировано вышеперечисленными факторами, больной не замечает абсолютно никаких симптомов кисты копчика. Впоследствии в области первичного отверстия могут наблюдаться болезненные ощущения и покраснение. Эти признаки указывают на то, что болезнь вошла в острую стадию. Факторами, дающими толчок обострению заболевания, становятся механические травмы и закупорка отверстий. При развитии воспалительного процесса в первую очередь страдает жировая клетчатка, что провоцирует появление болезненной припухлости, постепенно увеличивающейся в объеме. Если количество гноя превышает критический объем, происходит прорыв вторичного выходного отверстия кисты, и образуется гнойный свищ. Что касается зрелой стадии болезни, она сопровождается таким симптомом кисты копчика, как пульсирующая боль, которая сковывает движения, затрудняет или делает невыносимым лежание на спине или сидение. При этом больной постоянно переживает острый психологический дискомфорт. Осложнениями такого состояния могут стать кожная экзема и высокая температура тела. В некоторых случаях запущенная форма дермоидного синуса может спровоцировать развитие злокачественной опухоли. Симптомы кисты копчика иногда бывают похожими на признаки таких серьезных заболеваний, как свищ прямой кишки или остеомиелит, поэтому при любом дискомфорте и подозрении на проктологические проблемы нужно немедленно обращаться к специалисту. Диагностика Чтобы отличить кисту копчика от остеомиелита и свищей прямой кишки, необходимо провести зондирование хода и ректороманоскопию. Для получения максимально точного диагноза врач может назначить рентгенографию области крестца и копчика. Лечение кисты копчика Запомните, лечение кисты копчика в любом случае должно сопровождаться хирургическим вмешательством. Всевозможные мази, припарки и другие средства народной медицины здесь бессильны. Постоянное попадание инфекции в тонкий и длинный подкожный канал, которое обусловлено непосредственной близостью анального отверстия, делает необходимым удаление кисты копчика. Именно операция кисты копчика и удаление всех ее ответвлений становится гарантией полного излечения от этого заболевания. Чтобы предотвратить развитие острого воспаления, необходимо вскрыть полость кисты и очистить ее от гноя. После этого пациент проходит реабилитационный период, во время которого от него требуется строгое соблюдение ряда рекомендаций. Открытое ведение раны после оперативного вмешательства требует регулярного посещения врача, своевременных перевязок, а также особого ухода и режима. Прежде всего, больной должен ограничить себя в подъеме тяжестей и двигательной активности, избегать слишком холодных и жарких температур, а также постоянно контролировать длительность статического и динамического положения своего тела. Если воспалительный процесс не прекращается, врач проводит повторную процедуру очистки полости кисты. Обычно весь период восстановления после операции кисты копчика в амбулаторных условиях занимает 6 недель, несмотря на то, что полная трудоспособность возвращается к больному не позднее 3-й недели после оперативного вмешательства. Радикальное удаление кисты копчика, рубцовых тканей и свищей выполняют только после того, как прекратится воспалительный

Page 8: Chist Pilonidal

процесс и полость очистится от гноя. Хирургические вмешательства проводятся при анестезии. Единственным способом предупредить развитие рецидивов воспаления является операция по удалению кисты копчика и всех ее отверстий и ответвлений. Поэтому если у вас выявили кисту, которая в данный момент может вас даже не беспокоить, правильным решением будет все же обратиться к врачу и запланировать лечение кисты копчика. Пациентам, которые перенесли радикальную операцию кисты копчика, следует выполнять следующие рекомендации: В течение 3-х недель после хирургического вмешательства нельзя сидеть и с осторожностью – лежать на спине. После удаления кисты копчика в течение месяца запрещается поднимать тяжести и практиковать повышенные физические нагрузки. После того, как снимут швы, нужно каждый день тщательно промывать межъягодичную область только гигиеническим душем. В течение полугода следует выполнять эпиляцию в зоне оперативного вмешательства. После операции кисты копчика необходимо систематически показываться врачу до полного заживления раны. Осложнения кисты копчика Осложнениями заболевания могут стать гнойные абсцессы, свищи и экземы кожи. Стадия острого воспаления сопровождается постоянными болями и повышением температуры тела. При хронической форме болезни (свищах) и ремиссии наблюдается выделение небольшого количества гноя из отверстий эпителиального копчикового хода.

Источник: http://dolgojit.net/kista-kopchika.php

Файлы: 

Page 9: Chist Pilonidal