Ciulinii Baraganului

Romanul "Ciulinii Baraganului" a aparut in anul 1929 si, in ciuda

dedicatiei autorului ai a unor aspecte sociale (rascoala din 1907) narate in opera,

"este un roman mitic si nu istoric, pentrut ca, spatiul este maii puternic decat timpul".

Aici, "Baraganul, ca si teritoriile dunarene ori deltaice se definesc ca un spatiu al

profanului malefic, adica al demonicului, cum ar spune Mircea Eliade".

Ciulinii sunt, in primul rand, singura vegetatie, ce „rasare de la sine”, de pe Baragan

si in acelasi timp singurul vis al copiilor de atunci. Deoarece copiii traiau în vremuri

grele, aveau nevoie de virtualitate sii astfel ciulinii nu mai sunt acele plante care

provoaca neplaceri taranilor, ci devin sperantele si visele tuturor copiilor. Totodata

ciulinii reprezinta si simbolul amaraciunilor vietii, de aceea Tudorita spune : „Am sa

dau si eu foc la partea mea de ciulini, ca le-am simtit intepatura”. Ciulinii sunt

frumusetea Baraganului atunci cand vine crivatul, iar samanta lor este ca visul

copiilor ce este raspandit din generatie in generatie devenind din ce in ce mai

rezistent.

Relatarea faptelor se face la persoana l, deoarece naratorul este unul dintre

personajele cartii, Matache un copil de 15 ani, care isi aminteste toate aceste

intamplari dupa 20 de ani. Partea cea mai importanta a acestei carti o constituie

aventura copiilor care incepe cu plecarea in lume a lui Matache impreuna cu

prietenul sau, Stirbu.

In prima partea a romanului, in expozitiune, este infatisata imaginea

Baraganului la sosirea toamnei, cand ciulinii sunt purtati de vant pana la mari

departari. De la personajul narator, eroul intamplarilor, aflam ca parintii sai sunt olteni

saraci care s-au stabilit in Lateni. Aici sursa principala de existenta a locatarilor este

pestele, iar parintii eroului nu fac exceptie. Mama, ajutata de catre fiul sau reuseste

sa stranga o suma de bani, cu ajutorul carora cumpara o martoaga de cal si o

vechitura de caruta, hotarand ca tatal si baiatul sa porneasca prin Baragan cu peste

de vanzare. Acest fapt constituie intriga actiunii. Plecand la drum, Baraganul le

inghite calul si caruta, iar pe peste primesc un pret derizoriu de la un tigan pricopsit.

Tatal si baiatul isi continua drumul spre Calarasi, unde se angajeaza ca taietori de

lemne prin curtile oamenilor.Tot aici, Marin afla de la consateanul sau ca sotia sa a

decedat in urma intepaturii la deget cu un os de peste. Nu peste mult timp, cei doi

pleaca spre casa, dar inainte sa ajunga isi intalnesc cainele, pe Ursu, si se

razgandesc, plecand spre Platonesti in cautarea unui loc de argat, pe care il gasesc

la proprietatea unei duduci, unde saracia nu este mai prejos ca cea din Lateni.

Speriat de mizeria de la conac in care trebuia sa traiasca o iarna, baiatul hotaraste

sa plece o data cu ciulinii adusi de vantul toamnei. Este ajutat de Ionel Stribu, feciorul

rotarului din sat, care il va insoti pe Matache in aventura sa. Dupa o zi intreaga de

mers, o data cu sosirea serii, cei doi copii hotarasc sa innopteze intr-o valcea.

Adormiti la caldura focului din valcea si intetit in timpul noptii, ei se sperie cumplit de

galopul unui armasar tanar, scapat de la un conac boieresc. A doua zi copii isi

continua drumul, ajungand cu trenul pana la Lehliu, unde la hanul de laga gara,

Stirbu il intalneste pe fratele sau Costache. Cu totii pornesc la casa lui Toma.

Din cauza secetei, Baraganul nu s-a dovedit darnic cu oamenii, saracia si

foametea punand stapanire pe sat, de aceea, taranii vor sa imprumute de la boier cu

ajutorul primarului, care nu se arata binevoitor. De aceea spiritele incep sa se

agite:Tanase fusese ucis in bataie, deoarece trasese asupra boierului, cand acesta

fusese la vanatoarea de lupi. Satenii afla de la invatatorul Cristea de revolta taranilor

din alte localitati. Picatura care umple paharul este schingiuirea unui satean de catre

jandarmi. Astfel satenii inarmati cu ce le cazuse in mana merg la primarie si apoi la

conac. Acesta este asaltat si incendiat, iar satul este distrus cu lovituri de tunuri,

astfel cade victima toata familia lui Costache. Astfel Stirbu impreuna cu Matache isi

continua drumul, urmand sfatul unui taran batran. Acest moment al rascoalei

reprezinta punctul culminant al actiunii, urmand deznodamantul, in care aflam despre

moartea lui Marin, tatul lui Matache, fapt ce ii determina pe Ionel si pe Matache sa isi

continuie drumul in lume, cu ciulinii dupa ei.

Ciulinii Baraganului este un roman simbolic, care ilustreaza o copilarie

nefericita. Aceasta perioada din viata autorului este prezentata in trasaturi de un

sobru realism si cu o evidenta tendinta dramatica. Matache este un calator neobosit,

dornic de prietenie si libertate. Visurile si iluziile specifice copiilor de varsta lui sunt

spulberate de greutatile vietii, care vin prea devreme. El se confrunta de mic cu

lipsuri si cu munca grea. In adolescenta insa au loc adevarate tragedii in viata sa.

Este nevoit sa plece la drum, departe de mama si caminul sau, pentru a castiga un

ban in plus. La putin timp dupa asta, mama sa moare, fapt ce produce o imensa

durere in sufletul sau. Acesta isi admira mama si totodata se simte vinovat. Tatal sau

i-a spus ca daca nu vroia sa vina cu el pe Baragan, n-ar mai fi plecat. Faptul ca a

avut o copilarie grea, marcata de lipsuri si munca grea, l-a maturizat inainte de

vreme. El a cunoscut timpuriu durerea pierderii unei persoane foarte dragi, esentiale

chiar in viata sa. Sperantele sale de a gasi un camin mai bun, cu o masa bogata, au

fost in zadar cand, constata ca la casa Duducai trebuia sa munceasca la fel de mult

si sa manance la fel de putin. A asistat si la cruzimea umana cand a fost martorul

unei crime pe Baragan dar si odata cu revolta taranilor. Despartirea de tatal sau l-a

ranit profund. Atunci cand aude cantecul pe care tatal sau obisnuia sa il cante,

izbucneste in lacrimi. Acest lucru arata faptul ca independenta fata de parinti a

intervenit prea devreme. O noua lovitura vine atunci cand afla ca tatal sau a fost

omorat. Matache a lesinat la auzul acestei vesti, fapt ce denota ca toate acestea

erau prea mult pentru el.

S-ar putea spune ca drumetia continua a copilului este defapt o fuga de

realitate, de viata nefericita pe care a trait-o pana acum. El ar vrea sa se simta la fel

de eliberat de griji precum ciulinii care se rostogolesc in bataia vantului. Ar vrea sa

simta acea libertate, sa fuga departe in lume...