cladiri - indrumator pentru proiect

Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti Facultatea de Hidrotehnică

CLĂDIRI

ȊNDRUMĂTOR PENTRU PROIECT

Pentru studenţii Facultăţii de Hidrotehnică Specializările ACH şi ISPM

Prof. univ. dr. ing. Tudor BUGNARIU

2011

Tehnoredactare şi grafică: autorul

Clădiri

Facultatea de Hidrotehnică 3

CUPRINS

1 INTRODUCERE ........................................................................................... 3

2 TEMA DE PROIECTARE .......................................................................... 5

3 DATE GENERALE ....................................................................................... 8

4 PLANUL NIVELULUI CURENT ............................................................... 10

4.1 Elemente de trasare ȋn plan .............................................................................. 10

4.2 Elemente de trasare caracteristice ȋn elevaţie .................................................. 12

4.3 Pereţi structurali. Alegerea sistemului de axe ortogonale ............................... 13

4.4 Dimensiunile şi poziţia golurilor ȋn zidărie ..................................................... 15

4.5 Confinarea zidăriei cu stâlpişori din beton armat ............................................ 24

4.6 Elemente de bordare a golurilor la partea superioară ...................................... 26

4.7 Elemente constructive suplimentare referitoare la accese ............................... 27

4.8 Scara de acces la etaj ....................................................................................... 27

5 SECŢIUNEA CARACTERISTICĂ ............................................................ 33

6 FAŢADELE ................................................................................................... 35

7 ACOPERISUL. PLANUL DE INVELITOARE ......................................... 36

8 PLANUL DE SITUAŢIE .............................................................................. 39

9 INFRASTRUCTURA ŞI PLANUL DE FUNDAŢII .................................. 41

10 PLĂCI DIN BETON ARMAT ..................................................................... 44

10.1 Placa suport pentru pardoseală la parter .......................................................... 44

10.2 Planşeele peste parter şi etajul 1 ...................................................................... 44

11 PLANUL DE COFRAJ AL PLANŞEULUI PESTE PARTER ................. 46

12 PLANUL ŞARPANTEI ................................................................................. 47

13 REDACTAREA PLANŞELOR .................................................................... 50

13.1 Pregătirea fişierului şablon .............................................................................. 50

13.2 Desenarea planurilor ........................................................................................ 54

13.3 Cotarea planurilor ............................................................................................ 54

13.4 Chenarul, cartuşul şi notele ............................................................................. 55

14 PIESELE SCRISE ALE PROIECTULUI .................................................. 56

14.1 Conţinutul memoriului tehnic .......................................................................... 56

ANEXA 1 ........................................................................................................ 59

ANEXA 2 ........................................................................................................ 63

ANEXA 3 ........................................................................................................ 65

SET DE PLANŞE MODEL .......................................................................... 82

ȋndrumător pentru proiect

4 Specializările ACH şi ISPM

Clădiri


1. INTRODUCERE

Acest ȋndrumător se adresează studenţilor din anul II al specializărilor

ACH şi ISPM din Facultatea de Hidrotehnică. Cu ajutorul lui şi al notelor

de curs va fi ȋntocmit proiectul aferent disciplinei “Clădiri”, ȋn

conformitate cu Tema de proiectare enunţată ȋn continuare.

Conţinutul proiectului corespunde ȋn principiu Documentaţiei Tehnice

pentru Autorizaţia de Construire (DTAC), care, conform legii, reprezintă un extras din Proiectul Tehnic (PT). Ȋn afara conţinutului minimal al

DTAC, cerinţa prevede piese desenate suplimentare.

Proiectul va cuprinde următoarele piese scrise:

- Foaie de capăt; lista proiectanţilor

- Borderouri de piese scrise şi desenate

- Memorii tehnice pe specialităţi

Conform conţinutului minimal al DTAC, proiectul va cuprinde

următoarele piese desenate:

- Plan de situaţie sc. 1 : 200

- Plan parter sc. 1 : 50

- Plan etaj sc. 1 : 50

- Secţiune caracteristică sc. 1 : 50

- Faţade (frontală, laterală, posterioară) sc. 1 : 50

- Plan ȋnvelitoare sc. 1 : 50

- Plan fundaţii şi detalii sc. 1 : 50

Piese desenate suplimentare:

- Plan cofraj planşeu peste parter sc. 1 : 50

- Plan şarpantă sc. 1 : 50

Ȋndrumătorul conţine explicaţiile necesare proiectării corecte a clădirii, ȋn

condiţiile Temei de proiectare şi ale amplasamentului, prin respectarea

regulilor constructive şi a normativelor ȋn vigoare. Proiectul nu include

calcule de rezistenţă şi stabilitate pentru niciun element structural. Sunt de



asemenea făcute recomandări pentru redactarea pieselor desenate şi pieselor scrise ale proiectului.

Pentru exemplificare, ȋndrumătorul conţine un set complet de planuri

redactate conform recomandărilor, care vor fi utilizate ca model de

ȋntocmire şi redactare a pieselor desenate. Ȋn mod intenţionat, planurile –

model corespund unei teme de proiectare diferite, fiind utile numai pentru

conţinutul şi reprezentarea planşelor.

Clădiri


2. TEMA DE PROIECTARE

Se va ȋntocmi proiectul unei clădiri de locuinţe cu 4 apartamente, ȋn

soluţie constructivă cuplată, simetrică ȋn raport cu peretele median comun

şi regim de ȋnălţime P+1E. Cele 4 apartamente, identice la parter şi etaj şi simetrice două câte două, vor avea fiecare următoarele funcţiuni şi suprafeţe utile (valori orientative):

- camera de zi (living) 24 ÷ 28 m2

- 2 dormitoare 2 × 14 - 16 m2

- bucătărie 6 ÷ 8 m2

- baie 4 ÷ 6 m2

- grup sanitar 2 ÷ 4 m2

- spaţii de depozitare 4 ÷ 6 m2

- holuri şi circulaţii (ȋmpreună) 12 ÷ 16 m2

Clădirea este amplasată pe teren ȋn regim izolat, iar regulamentul de

urbanism al zonei prevede următoarele:

- POT max = 50%

- CUT max = 1,5

- distanţa minimă faţă de limitele laterale şi ȋn faţă D1 = 3.50 m

- distanţa minimă faţa de limita din spate D2 = 5.00 m

- ȋnălţimea maximă Hmax = 12 m

Ȋnălţimea nivelului curent (finit – finit): 3.00 m

Accesul ȋn apartamente se poate face:

- independent, direct din exterior, pentru fiecare apartament;

- printr-o casă a scării comună, ȋn zona mediană a clădirii, care să deservească toate cele 4 apartamente;

- două case ale scării simetrice faţă de mediana comună, deservind fiecare

câte două apartamente.

Acoperişul clădirii va avea o alcătuire simetrică ȋn raport cu linia mediană. Panta unică se alege ȋn funcţie de tipul ȋnvelitorii. Pe toate laturile va fi

prevăzută o streaşină cu lăţimea minimă de 100 cm.



Alcătuirea constructivă:

a. infrastructura

- fundaţii continue din beton simplu;

- soclu din beton armat;

- placă suport pentru pardoseală la parter din beton slab armat;

b. suprastructura

- pereţi portanţi şi de rigidizare din zidărie de cărămidă confinată (ȋnrămată cu stâlpişori şi centuri din beton armat); se utilizează blocuri ceramice cu goluri verticale;

- planşee din beton armat monolit;

- şarpantă din lemn ecarisat de răşinoase.

c. ȋnchideri, izolaţii, compartimentări

- acoperiş cu pante; variantă de invelitoare opţională (ceramică, tablă, membrane bituminoase);

- termoizolaţie verticală la pereţi exteriori din 5 cm polistiren

extrudat (termosistem);

- tâmplărie din aluminiu/PVC cu geam termopan;

- termoizolaţie la placa pentru suportul pardoselii la parter din 5 cm

polistiren extrudat;

- termoizolaţie la planşeul acoperiş din 10 cm polistiren extrudat;

- compartimentări interioare din zidărie de cărămidă.

Grosimea pereţilor de zidărie:

- anvelopă (pereţi exteriori) 37.5 cm

- pereţi structurali interiori 25.0 cm

- pereţi interiori de compartimentare (nestructurali) 12.5 cm

Grosimea plăcii suport pentru pardoseală la parter 12 cm

Grosimi planşee din beton armat, podeste şi rampe ȋnclinate 15 cm

Secţiuni centuri şi stâlpişori la intersecţiile zidăriei 25 × 25 cm

Clădiri


Pereţii structurali vor fi repartizaţi ȋn plan după un sistem de axe

ortogonale (longitudinal şi transversal) şi vor respecta regulile de alcătuire

enunţate ȋn paragrafele 4.1, 4.3 şi 4.4 din prezentul ȋndrumător.

Modularea dimensiunilor tâmplăriei (dimensiunele golurilor ȋn zidărie):

orizontal şi vertical (inclusiv parapete) la 30 cm

- ferestre: 60 × 60; 120 × 120; 150 × 120; 150 × 150; 180 × 120; etc

- uşi: 90 × 210; 100 × 210; 80 × 210; 90 × 240 (supralumină); etc

Finisaje interioare şi exterioare: opţionale

Echipamentele clădirii:

- instalaţie sanitară; - instalaţie electrică; - instalaţie termică (centrală termică proprie fiecărui apartament).

Amplasamentul clădirii este caracterizat din punct de vedere al zonei

seismice, al caracteristicilor terenului de fundare şi al acţiunilor din zăpadă şi vânt conform tabelului 1 din cap. 3.



3. DATE GENERALE

Ȋn conformitate cu programa analitică, discipina “Clădiri” este predată ȋn

paralel sau chiar ȋnainte ca studenţii să parcurgă discipline de specialitate

precum “Elemente de teoria elasticităţii”, “Geotehnică şi fundaţii”, “Beton

armat”, “Construcţii din lemn”, “Inginerie seismică”, etc. Din acest motiv,

proiectul propus va fi ȋntocmit pe baza informaţiilor furnizate la curs şi a

recomandărilor (regulilor de alcătuire constructivă) extrase din

normativele ȋn vigoare referitoare la această categorie de clădiri. Deoarece

ȋn cadrul proiectului nu sunt prevăzute calcule de rezistenţă şi stabilitate,

se consideră ȋndeplinite o serie de ipoteze (condiţii) privind

amplasamentul clădirii, astfel ȋncât respectarea regulilor de alcătuire

constructivă să fie suficiente. Condiţiile favorabile ale amplasamentului se

referă la condiţiile de fundare, zona seismică, ȋncărcarea din zăpadă şi vânt, etc. Alcătuirea corectă a ansamblului structural depinde de

respectarea regulilor ce vor fi prezentate ȋn continuare. Se atrage atenţia

asupra faptului că prevederile cuprinse ȋn acest ȋndrumător se referă strict

la Tema de proiectare enunţată, iar proiectul are doar un caracter didactic.

Principalele caracteristici ale amplasamentului sunt rezumate ȋn tabelul

următor:

Tabelul 1

1 Acceleraţia seismică de proiectare ag P100-1/2006 0.20g m/s2

2 Categoria geotehnică a terenului de fundare NP 074-2007 1

3 Presiunea convenţională la cota de fundare pc - 300 KPa

4 Adâncimea de ȋngheţ STAS 6054-84 0.90 m

5 Valoarea caracteristică a ȋncărcării din zăpadă CR 1-1-3-2005 2 KN/m2

6 Viteza maximă a vântului mediată pe 1 min (IMR 50 ani) NP-082-04 25 m/s

Principiile de alcătuire enunţate ȋn cadrul acestui ȋndrumător corespund

proiectării unor locuinţe obişnuite, care să poată fi realizate cu costuri de

execuţie cât mai mici. Suprafeţele utile propuse pentru diferitele funcţiuni,

corelate cu alcătuirea ansamblului structural, trebuie să conducă la o

clădire rezonabilă din punct de vedere funcţional şi estetic, fără veleităţi arhitecturale spectaculoase. Este o constrângere a etapei ȋn care se

ȋntocmeşte acest proiect ȋn procesul de pregătire a studenţilor. Trebuie

ȋnţeles faptul că accentele sau extravaganţele arhitecturale, de multe ori

necesare sau dorite (ȋn fond, ele fac diferenţa!), sunt totodată costisitoare

şi presupun o abordare mai detaliată a proiectării.

Clădiri


Sunt aplicate recomandările codurilor de proiectare specifice clădirilor cu

structură de rezistenţă din zidărie de cărămidă, ȋn vigoare la data elaborării ȋndrumătorului: CR6-2006 – Cod de proiectare pentru structuri din zidărie

şi P100-1/2006 - Cod de proiectare seismică, Cap. 8.

Materiale utilizate pentru structura de rezistenţă vor fi alese conform

normativului CR6-2006 Cap. 3, după cum urmează:

- pentru pereţii structurali şi nestructurali de zidărie vor fi utilizate

elemente de zidărie (blocuri) ceramice cu goluri verticale cu

dimensiunile 240 × 115 × 88 mm, ȋncadrate ȋn grupa 1 din punctul

de vedere al caracteristicilor geometrice, cu o rezistenţă la

compresiune standardizată fb = 9.2 N/mm2;

- mortarul pentru zidărie va fi mortar de reţetă semifabricat cu

rezistenţa medie la compresiune fm = 10 N/mm2 (M10);

- betonul simplu pentru fundaţii va fi de clasă C8/10;

- betonul armat pentru soclu, planşee, elemente de confinare a

zidăriei (stâlpişori şi centuri), buiandrigi (rigle de cuplare), va fi de

clasă C12/15;

- armătura se va confecţiona din oţel ductil PC52 şi OB37.

Materialele pentru izolaţii şi finisaj se consideră alese din categoriile celor

comune, cu caracteristici agrementate de instituţiile abilitate.



4. PLANUL NIVELULUI CURENT

4.1 Elemente de trasare ȋn plan

Activitatea de proiectare ȋncepe cu propunerea soluţiei de partiu pentru

apartamentul curent. Pentru repartizarea ȋn plan a funcţiunilor şi asigurarea

legăturilor fireşti ȋntre acestea se recomandă documentarea studenţilor,

prin utilizarea publicaţiilor de arhitectură, a revistelor de publicitate

imobiliară sau prin accesarea site-urilor specializate pe internet. Prezentul

ȋndrumător conţine şi el câteva sugestii ȋn Anexa 1.

O caracteristică importantă a acestui proiect o reprezintă faptul că studenţii vor trebui să ţină seama atât de aspectele funcţionale, estetice, cât şi de

respectarea regulilor constructive (asigurând coordonarea specialităţilor

arhitectură-structură-instalaţii interioare). Pentru ca această coordonare să fie cât mai simplă şi pentru a putea ȋntocmi un proiect corect fără calcule

de rezistenţă şi stabilitate, la proiectarea planului apartamentului curent

vor fi respectate următoarele reguli:

1. Toţi pereţii perimetrali şi interiori vor fi amplasati paralel cu un

sistem de axe ortogonale (longitudinale şi transversale), rezultând

colţuri şi intersecţii la 90°. Nu se acceptă pereţi cu altă orientare

(după direcţie oblică) sau pereţi ȋn arc de cerc.

2. Dimensiunile ȋncăperilor vor fi astfel alese ȋncât raportul laturilor

să nu depăşească valoarea L/lmax =1.75 (cu excepţia acceselor,

coridoarelor, spaţiilor de depozitare, la care un raport mai mare

este acceptabil).

3. Fiecare ȋncăpere va avea cât mai puţile colţuri (concave sau

convexe), de preferinţă numai 4.

4. Ȋncăperile vor fi amplasate ȋn plan astfel ȋncât să se asigure pe cât

posibil decomandarea funcţiunilor; spaţiile de depozitare (spre

exemplu dresingul sau cămara) pot fi dedicate exclusiv

(dormitorului, respectiv bucătăriei).

5. Lăţimea minimă a coridoarelor ȋntre pereţi (lăţimea liberă) va fi de

1.40 m.

6. Toate ȋncăperile vor avea iluminat şi ventilaţie naturale (ferestre

spre exterior); se exceptează spaţiile de circulaţie şi de depozitare,

grupul sanitar şi/sau baia (pentru care vor fi prevăzute ghene de

ventilaţie forţată).

Clădiri


7. Distanţele dintre axele pereţilor pe ambele direcţii vor fi modulate

la 5 cm (multiplu de 5 cm).

8. Gabaritul golurilor pentru uşi şi ferestre precum şi poziţia acestora

se stabilesc pe baza recomandărilor din paragrafele următoare.

Accesul ȋn cele 4 apartamente poate fi conceput, conform temei, ȋn 3

variante.

Cea mai economică şi mai corectă funcţional este amplasarea unui spaţiu

central comun cu rol de casă a scării, deservind cele 4 apartamente. Casa

scării va ȋntrerupe parţial peretele median al clădirii. Forma ȋn plan a

acesteia va fi dreptunghiulară, iar dimensiunile vor rezulta din modul de

alcătuire şi poziţionare a rampei scării (conform explicaţiilor din

paragraful 4.8). Cu titlu informativ, gabaritul interior al casei scării nu

poate scădea sub un minim de 2.60 m × 5.20 (sau 2.40 m × 7.20 m). Casa

scării va fi prevăzută cu o uşa de acces din exterior (care poate fi

nesimetrică ȋn raport cu axul median) şi câte o uşă de acces ȋn fiecare

apartament (simetrice două câte două). Se pot accepta eventual modificări ale poziţiei uşilor la parter şi etaj ale apartamentelor suprapuse, fără schimbarea poziţiei pereţilor structurali, dacă alcătuirea scării o impune.

Suprafaţa casei scării poate fi cuprinsă ȋntr-un contur regulat al clădirii,

sau poate determina o proeminenţă locală a perimetrului exterior.

O altă variantă posibilă este prevederea unui acces separat, direct din

exterior, pentru fiecare apartament. Această variantă presupune

proiectarea unei (unor) scări exterioare pentru accesul la apartamentele de

la etaj.

A treia opţiune este de a amplasa două case ale scării simetrice faţă de

peretele median al clădirii, deservind fiecare câte 2 apartamente (la parter

şi etaj).

La intrarea ȋn fiecare apartament se recomandă amplasarea unui sas

(windfang), indiferent de tipul de acces adoptat.

Apartamentul curent va fi dotat cu balcoane şi/sau logii. Lăţimea maximă a balcoanelor ȋn exteriorul pereţilor perimetrali va fi de 150 cm.



Ȋn sfârşit, ȋn măsura posibilităţilor, se va ȋncerca gruparea funcţiunilor

dotate cu instalaţii sanitare interioare, pentru a realiza o reţea de

alimentare cu apă şi canalizare având trasee cât mai scurte.

Propunerea pentru planul apartamentului curent va fi ȋntocmită pentru

verificare şi aprobare ȋntr-o forma simplificată. Se recomandă ca poziţia

pereţilor să fie reprezentată pe o reţea ortogonală de linii ajutătoare aleasă la un pas convenabil, dar fără grosimea reală la scara desenului. Urmează ca după definitivarea soluţiei (prima corectură), să se stabilească tipul

fiecărui perete interior (structural sau de compartimentare) şi implicit

poziţia sa ȋn raport cu axele principale. Se atrage atenţia asupra faptului că la reprezentarea simplificată a pereţilor (fară grosime) trebuie să se ţină seama de reducerea gabaritului interior al ȋncăperilor odată cu

introducerea grosimii pereţilor (suprafeţele utile din temă şi distanţele

libere ȋntre pereţi recomandate se referă la valori nete şi nu din ax ȋn ax).

In reprezentarea simplificată, poziţia golurilor pentru uşi şi ferestre va fi

orientativă.

4.2 Elemente de trasare caracteristice ȋn elevaţie

Detalii privind alcătuirea şi reprezentarea clădirii ȋn elevaţie vor fi date

mai târziu, odată cu explicaţiile referitoare la secţiune şi faţade. Este

necesar totuşi să fie precizate câteva elemente de referinţă pentru a

ȋnţelege trasarea şi cotele de nivel ale clădirii.

Suprafaţa terenului ȋn amplasament se consideră orizontală. Cota locală ±0.00 (cota “zero” a amplasamentului) corespunde nivelului superior al

finisajului (pardoselii) la parter (suprafaţa parchetului, a gresiei, etc).

Această cotă, materializată prin reperii de trasare, este indicată ȋn

amplasament de către proiectant. Ȋn cazul acestui proiect ea se găseşte la

ȋnălţimea de 50 cm faţă de nivelul terenului natural (1

.

Toate cotele de nivel ale clădirii se raportează la planul de referinţă de la

cota ±0.00. Spre exemplu, cota terenului natural CTN = - 0.50 m, cota

finisajului la nivelul etajului este +3.00, etc.

1 Se recomandă ca numărul treptelor de acces la parter să fie impar (regulă valabilă ȋn

general pentru pachete de trepte cu un număr redus). Inălţarea parterului cu 50 cm faţă de

nivelul trotuarului perimetral corespunde unui număr de 3 trepte obişnuite.

Clădiri


4.3 Pereţi structurali. Alegerea sistemului de axe ortogonale.

Grosimile pereţilor se modulează ȋn funcţie de dimensiunile blocurilor

ceramice utilizate. Ȋn cazul acestui proiect, grosimile pereţilor vor fi

multiplu de 12.5 cm:

- Pereţi structurali exteriori: 37.5 cm

- Pereţi structurali interiori: 25 cm

- Pereţi de compartimentare (nestructurali) interiori: 12.5 cm

Grosimea pereţilor structurali exteriori este dictată de condiţii de izolare şi confort termic. Tot perimetrul exterior al spaţiilor ȋncălzite va fi delimitat

de aceşti pereţi. Pe baza propunerii de partiu aprobate se vor stabili care

dintre pereţii interiori sunt pereţi structurali (cu grosimea de 25 cm) şi care

rămân pereţi de compartimentare (cu grosimea de 12.5 cm).

Pentru zonele cu acceleraţia seismică de proiectare ag ≥ 0.20g se

recomandă alegerea configuraţiilor de plan şi volumetrie care conduc la

clădiri cu regularitate structurală în plan şi pe verticală. Acestea sunt

definite ȋn codul de proiectare CR6-2006, paragraful 5.1.3 (vezi Anexa 2).

Ȋn condiţiile proiectului de faţă, condiţiile de regularitate ȋn plan sunt

parţial satisfăcute prin Tema de proiectare şi vor fi ȋndeplinite prin

amplasarea corectă a pereţilor structurali; condiţiile de regularitate pe

verticală sunt ȋndeplinite implicit prin Tema de proiectare (apartamente

identice la parter şi etaj, respectiv continuitatea zidăriei). Alcătuirea

structurală va permite ȋncadrarea clădirii ȋn grupa 1 de regularitate

structurală.

Alegerea pereţilor structurali interiori se face pe baza următoarelor

recomandări:

1. Cu excepţia pereţilor perimetrali exteriori şi a peretelui median al

clădirii, care sunt implicit pereţi structurali, pentru fiecare

apartament va fi prevăzută cel puţin câte o “linie de rezistenţă-rigiditate interioară” pe fiecare direcţie, formată dintr-un perete

structural. Continuitatea acestuia poate fi ȋntreruptă la intersecţii, completarea fiind făcută (eventual) ȋn lungul unui ax paralel.

2. Se vor amplasa pereţi cu grosimea de 25 cm pe conturul interior al

casei scării. Reglementările privind siguranţă la foc a clădirilor



impun delimitarea apartamentelor, ȋntre ele şi faţă de spaţiilor

comune, cu pereţi rezistenţi la foc (ȋn acest caz, minim 25 cm de

zidărie de cărămidă). 3. Distanţa ȋntre pereţii structurali nu va depăşi 5 ... 6 m pe fiecare

direcţie. Suprafaţa plană delimitată de pereţii structurali (conturul

de rezemare al planşeelor) se recomandă să nu depăşească 30 m2.

4. După stabilirea dimensiunilor golurilor şi a poziţiei acestora,

conform paragrafului 4.4, se va verifica densitatea pereţilor

structurali pe fiecare direcţie principală (dacă se lucrează pe semi-

structură, considerând jumătate din peretele median comun).

5. Se recomandă ca pe fiecare direcţie principală, pereţii structurali să aibă rigidităţi şi capacităţi de rezistenţă apropiate. Intr-un mod

simplificat, acest lucru se traduce prin arii ale secţiunilor orizontale

pe fiecare direcţie apropiate ca valoare.

Sistemul ortogonal de axe se defineşte prin asocierea, pe fiecare direcţie

principală (longitudinal şi transversal), a axelor cu pereţii structurali

interiori şi exteriori, după cum urmează:

- Pentru pereţii structurali interiori, axele vor fi poziţionate la

jumătatea grosimii; astfel, fiecare perete structural interior va fi

repartizat simetric ȋn raport cu axul său (câte 12.5 cm de o parte şi alta a axului).

- Pentru pereţii structurali exteriori, axele vor amplasate la distanţa

de 12.5 cm de faţa interioară. Cu alte cuvinte, pereţii exteriori nu

vor fi repartizaţi simetric faţă de axul propriu, care va fi la 12.5 cm

de faţa interioară a peretelui şi la 25 cm de faţa exterioară a

acestuia.

Nu se vor asocia axe pereţilor de compartimentare (cu grosimea de 12.5

cm).

Notarea axelor longitudinale (ȋn principiu cele paralele cu faţada

principală) se face cu litere, ȋncepând de jos ȋn sus, iar a celor transversale

(paralele cu peretele median) cu cifre, ȋncepând de la stânga spre dreapta.

Pe ambele direcţii se verifică dacă distanţa ȋntre axe este modulată la 2.5

cm (multiplu de 2.5 cm). Se verifică de asemenea dacă dimensiunile

interioare ale ȋncăperilor pe ambele direcţii sunt multiplu de 2.5 cm.

Clădiri


Ȋn figura 4.1 este reprezentat un exemplu de amplasare şi numerotare a

axelor (1

.

Fig. 4.1 Ampasarea axelor pe direcţiile principale. Asocierea cu pereţii

structurali.

4.4 Dimensiunile şi poziţia golurilor ȋn zidărie

Următoarea etapă, după definitivarea planului şi poziţionarea axelor, o

reprezintă stabilirea dimensiunilor şi poziţiei golurilor ȋn zidărie, pentru

uşi şi ferestre (Lg × Hg). Dimensiunile golurilor ȋn zidărie vor fi modulate

la 30 cm pe ambele direcţii (lungime/ȋnălţime) după cum sunt reprezentate

ȋn figura 4.2 şi vor avea o suprafaţă limitată, astfel ȋncât să fie respectate

regulile privind alcătuirea structurală a pereţilor din zidărie, prezentate ȋn

continuare. Se recomandă ca ȋnălţimea cumulată a ferestrelor şi a

parapetelor acestora să egaleze ȋnălţimea uşilor, pentru o aliniere a

golurilor la partea superioară (sesizabilă ȋn special la faţade).

1 Pentru trasarea clădirii se recomandă ca distanţele interax să fie modulate la 5 cm

(multiplu de 5 cm). In acest scop se va ȋncerca repoziţionarea pereţilor structurali şi a

axelor corespunzătoare prin deplasarea lor laterală cu 2.5 cm ȋntr-o parte sau alta,

verificând rezultatul final din punctul de vedere al gabaritului net ȋntre pereţi. Operaţia

nu este obligatorie.



a. Goluri pentru ferestre ȋn pereţii exteriori

b. Goluri pentru uşi

c. Goluri ȋnalte şi uşi cu supralumină.

Fig. 4.2 Tipuri de goluri ȋn zidărie.Gabarite recomandate.

Clădiri


Spre exemplu, o fereasră cu ȋnălţimea de 120 cm cu un parapet standard de

90 cm, conduce la o ȋnălţime totală de 210 cm, egală cu cea a uşii standard. Pentru dependinţe (grup sanitar, cămară, etc), se utilizează ferestre de 60×60 cm asociate cu parapete de 150 cm

(1. Dacă se doresc

ferestre mai ȋnalte, spre exemplu de 150 cm cu parapet normal, uşile pot fi

prevăzute cu o supralumină de 30 cm, ajungând la ȋnălţimea totală de 240

cm. Este posibilă de asemenea reducerea ȋnălţimii parapetului din zidărie

şi majorarea ȋnălţimii ferestrelor, cu condiţia prevederii unor parapete

metalice traforate pentru protecţie ȋmpotriva căderii ȋn gol, cu mâna

curentă la ȋnălţimea de 90 cm. Dimensiunea orizontală a ferestrelor va fi şi ea multiplu de 30 cm, dar se vor evita deschideri mai mari de 180 cm.

Dimensiunea orizontală a uşilor simple standard va fi de 90 cm. Pot fi

amplasate uşi mai ȋnguste la accesul ȋn dependinţe (80 cm) şi o uşă mai

lată la intrare (100 cm). De asemenea, pot fi amplasate uşi duble sau triple

(glasswand-uri), atât ȋntre ȋncăperi cât şi spre exterior (terase, logii,

balcoane). Deschiderea acestora poate fi de 150 cm sau 180 cm, cu

respectarea recomandărilor de alcătuire structurală.

Dimensiunea şi poziţia golurilor vor respecta următoarele reguli de

alcătuire structurală a pereţilor din zidărie, ȋn plan şi ȋn elevaţie:

1. Lungimea minimă a şpaleţilor de zidărie (a montanţilor) măsurată de la colţul interior al clădirii şi până la primul gol va fi de 100 cm.

2. Lungimea minimă a şpaleţilor de zidărie (a montanţilor) delimitaţi de două goluri fără a fi intersectaţi cu pereţi structurali pe cealaltă direcţie, va fi de 100 cm

(2.

3. Raportul dintre suma lungimilor şpaleţilor unui perete structural şi lungimea sa totală (inclusiv golurile) va avea valoarea minimă Rmin

= 0.50.

4. Densitatea pereţilor pe fiecare direcţie trebuie să fie de cel puţin

4% (3

. Aceasta se verifică după alegerea dimensiunior golurilor şi a

1 Ȋn planurile de arhitectură, ȋnălţimea golurilor ȋn zidărie şi a parapetului se cotează de

la nivelul pardoselii finite ȋn sus. Deoarece zidăria se execută pe placa de beton (şi nu pe

finisaj), ȋnălţimea golului ȋn zidărie şi a parapetului sunt de fapt mai mari, cu grosimea

echivalentă straturilor de finisaj (ȋn cazul de faţă 10 cm). 2 Condiţiile 1 şi 2 sunt mai severe decât ȋn CR6-2006 cap. 5.2.5 pentru a asigura mai

uşor densitatea pereţilor pe fiecare direcţie şi datorită distanţei ceva mai mari acceptate

ȋntre pereţii structurali decăt ȋn cap. 5.2.1.1 al normativului. 3 Conform P100-1/2006, tabelul 8.2, clădiri cu 2 niveluri, ag = 0.20g.



poziţiei acestora, deoarece evaluarea ţine seama numai de

montanţi. Se neglijează parapetele ferestrelor, cu excepţia celor ale

golurilor cu dimensiuni egale sau mai mici de 60×60 cm, dacă sunt

amplasate la distanţele minime de 100 cm faţă de intersecţii.

Pentru verificările de mai sus, secţiunile din beton armat ale stâlpişorilor

se neglijează (pereţii se consideră omogeni, din zidărie). Primele două reguli sunt exemplificate ȋn figura 4.3. Evaluarea raportului R este

reprezentată ȋn figura 4.4 pentru pereţi interiori şi exteriori:

5.01≥

∑

=

L

L

R

n

i

Fig. 4.3 Dimensiuni minime ale şpaleţilor de zidărie.

Densitatea pereţilor structurali pe fiecare direcţie se va calcula conform

CR6-2006, cu relaţia

pl

netz

A

Ap

,100(%) =

ȋn care Az,net reprezintă aria netă a secţiunii pereţilor pe direcţia respectivă(1

(numai montanţi), iar Apl aria planşeului la nivelul curent.

1 Suprafaţa zonelor de intersecţie ale pereţilor se ia ȋn considerare pe fiecare direcţie.

Clădiri


Fig. 4.4 Verificarea lungimii totale minime a zidăriei prin raportul R.

Un exemplu este dat ȋn continuare. Pentru planul de nivel din figura 4.5,

cu pereţi structurali şi de compartimentare, se calculează aria netă totală a

secţiunii prin zidărie pe fiecare direcţie, transversal (figura 4.6) şi longitudinal (figura 4.7), fără a lua ȋn considerare zidăria de 12.5 cm.

Pentru ariile haşurate reprezentate ȋn cele două figuri, rezultă:

- pe direcţie transversală ∑ =

10

1,TziA 5.53 m

2;

- pe direcţie longitudinală ∑ =

9

1,LziA 6.73 m

2;

- suprafaţa planşeului este Apl = 81 m2.

Densităţile pereţilor structurali pe cele două direcţii rezultă:

pT(%) = 10081

53.5× = 6.82% > 4%; pL(%) = 100

81

73.6× = 8.31% > 4%;



Fig. 4.5 Plan de nivel propus pentru evaluarea densităţii pereţilor.

Clădiri


Fig. 4.6 Secţiuni ale pereţilor structurali transversali şi suprafaţă planşeu



Fig. 4.7 Secţiuni ale pereţilor structurali longitudinali şi suprafaţă planşeu

Clădiri


La amplasarea golurilor pentru uşi şi ferestre se vor respecta următoarele

reguli suplimentare, impuse de realizarea zidăriei şi de montajul

elementelor de tâmplărie:

1. Limita oricărui gol ȋn zidărie (pentru uşă sau fereastră) va fi

amplasat la cel puţin 12.5 cm de intersecţie, conform figurii 4.8.

Regula se aplică indiferent de grosimea pereţilor. Dimensiunea

orizontală a şpaleţilor scurţi se recomandă să fie multiplu de 12.5

cm (pentru a putea realiza zidăria fără spargerea blocurilor

ceramice).

2. Poziţia uşilor interioare se alege cât mai aproape de intersecţia

pereţilor, cu respectarea dimensiunilor minime de mai sus. Sensul

de deschidere a uşii va fi către interiorul ȋncăperii, cu balamalele

spre intersecţie (foaia de uşă deschisă lângă perete). Lungimea

şpaletului poate acoperi adâncimea unui dulap sau a unui obiect

sanitar.

Fig. 4.8 Poziţia golurilor ȋn raport cu pereţii perpendiculari (distanţe minime).

Alinierea golurilor zidăriei ȋn elevaţie (la niveluri succesive) se realizează implicit prin adoptarea planurilor de nivel identice la parter şi etaj. Se

asigură ȋn acest fel, pe de-o parte continuitatea montanţilor şi distribuirea



corectă a ȋncărcărilor (regularitatea structurii ȋn elevaţie), pe de altă parte

uniformitatea faţadelor.

Modul de cotare a dimensiunilor şi poziţiei golurilor ȋn zidărie este indicat

ȋn paragraful 13.3 şi ȋn planşele-model.

4.5 Confinarea zidăriei cu stâlpişori din beton armat

Confinarea (fretarea) panourilor de zidărie se realizează prin intermediul

stâlpişorilor şi a centurilor din beton armat.

Secţiunea orizontală a stâlpişorilor din beton armat este pătrată, cu latura

de 25 cm, pentru toţi pereţii structurali, interiori sau exteriori. Amplasarea

ȋn plan a stâlpişorilor se face după cum urmează:

- la toate colţurile şi intersecţiile pereţilor structurali;

- ȋn lungul panourilor de zidărie cu o lungime mai mare de 5 m ȋntre

intersecţii, ȋn zona centrală a acestora;

- la capetele golurilor ȋn zidărie cu lungimi mai mari de 150 cm;

- la reazemele unor grinzi ale planşeului peste nivelul curent

(concentrări locale ale eforturilor).

Secţiunile stâlpişorilor vor fi amplasate simetric faţă de axe, pe ambele

direcţii, indiferent de grosimea peretelui pe care ȋl confinează. Exemple de

poziţionare a stâlpişorilor pentru diferite intersecţii ale pereţilor exteriori

(convexe sau concave) sunt date ȋn figura 4.9. Se atrage atenţia asupra

zidăriei de 12.5 cm care mărgineşte secţiunea de beton la pereţii care fac

parte din anvelopa clădirii, ȋntotdeauna spre exterior (pentru evitarea

formării punţilor termice).

In cazuri excepţionale, când dimensiunile şi poziţia unui gol ȋn zidărie nu

poate respecta recomandările din paragraful 4.4 (dimensiunea şpaletului

de zidărie nu ȋndeplineşte condiţia de lungime minimă), ȋntregul şpalet se

ȋnlocuieşte cu o lamelă din beton armat cu grosimea de 25 cm, bordată pe

toate laturile exterioare (inclusiv spre gol) cu zidărie de 12.5 cm grosime

(vezi figura 4.10).

Clădiri


Fig. 4.9 Ampasarea stâlpişorilor din beton armat la intersecţiile pereţilor

structurali. Poziţia secţiunii stâlpişorului ȋn raport cu axele şi cu grosimea

peretelui.

Fig. 4.10 Exemplu de ȋnlocuire a şpaletului de zidărie

cu o lamelă din beton armat.

Zidăria se execută utilizând ȋntotdeauna cărămizi cu aceeaşi ȋnălţime,

indiferent de grosimea pereţilor. In acest fel rezultă asize uniforme şi se

asigură ţeserea zidăriei la intersecţiile cu pereţii de compartimentare.

Ȋn cazul realizării parapetului la balcoane sau logii din zidărie (parapet

opac), aceasta va avea grosimea de 12.5 cm şi va fi prevăzut cu stâlpişori

din beton armat la colţuri, având secţiunea orizontală 12.5 × 12.5 cm. La

partea superioară parapetul de zidărie va fi bordat de o centură din beton

armat cu aceeaşi secţiune.



4.6 Elemente de bordare a golurilor la partea superioară

Golurile ȋn zidările pentru uşi şi ferestre vor fi bordate la partea superioară cu buiandrugi din beton armat. Dimesiunile secţiunii acestora depinde de

deschiderea golului şi se se vor alege după cum urmează:

- pentru goluri cu deschiderea de pănă la 100 cm, secţiunea

buiandrugului bb × hb va fi de 25 × 10 cm la pereţii structurali şi de

12.5 × 10 cm la pereţii de compartimentare;

- pentru deschideri ale golurilor de pănă la 150, secţiunea

buiandrugului bb × hb va fi de 25 × 15 cm la pereţii structurali şi de

12.5 × 15 cm la pereţii de compartimentare;

- pentru goluri cu deschiderea mai mari de 150 cm, secţiunea

buiandrugului bb × hb va fi de 25 × 25 cm la pereţii structurali; se

vor evita goluri cu deschiderea mai mare de 150 cm ȋn pereţii de

compartimentare.

Lungimea de rezemare a buiandrugilor pe zidărie, de o parte şi alta a

golului, va fi de 25 cm la golurile cu Lg ≤ 100 cm, de 37.5 cm la golurile

cu 100 < Lg ≤ 150 cm şi 50 cm pentru goluri cu 150 < Lg ≤ 180 cm.

Fig. 4.11 Bordarea golurilor ȋn zidărie la partea superioară.

Pentru pereţii exteriori, secţiunea buiandrugilor din beton armat va fi

alcătuită după modelul reprezentat ȋn figura 4.12. Consola de la partea

inferioară a buiandrugului, orientată spre exterior, are rolul de rezemare a

Clădiri


zidăriei de 12.5 cm, care va borda buiandrugul pentru evitarea formării punţii termice.

Fig. 4.12 Secţiune prin buiandrug la perete exterior.

Buiandrigii vor fi reprezentaţi ȋn secţiunea caracteristică şi ȋn planul de

cofraj al planşeului peste parter.

4.7 Elemente constructive suplimentare referitoare la accese

Ȋntre nivelul pardoselii finite la parter şi nivelul terenului (sau al

trotuarului) este o diferenţă de 50 cm. Este necesar ca ȋn oricare dintre

variantele de acces adoptate, planul parterului să conţină o scară cu trei

trepte, ȋntre nivelul amenajat al curţii şi parter: pentru varianta cu casă a

scării, treptele vor deservi accesul ȋn interiorul acesteia; ȋn cazul acceselor

independente ȋn apartamente, câte o scară va deservi fiecare acces. Ȋn

ambele cazuri, la cota ±0.00, va fi prevăzut un podest cu dimensiunile

minime de 1.20 m × 1.20 m, ȋntre limita exterioară a golului pentru uşă şi ultima contratreaptă (vezi planşă model).

4.8 Scara de acces la etaj

Proiectarea unei scări presupune pe de-o parte determinarea elementelor

geometrice ale acesteia, urmărind ȋndeplinirea unor condiţii de confort şi gabarit impuse de cerinţe funcţionale şi, pe de altă parte, dimensionarea şi alcătuirea structurii de rezistenţa a scării.

In cazul acestui proiect, structura de rezistenţă a scării este alcătuită din

plăci din beton armat monolit ȋnclinate (rampe) şi orizontale (podeste),

rezemate pe planşeele clădirii şi, eventual, pe pereţii structurali. Grosimea

plăcilor care intră ȋn componenţa scării va fi egală cu cea a plăcilor

planşeelor (15 cm).



In privinţa elementelor geometrice şi de gabarit, vor fi respectate

recomandările următoare (explicaţiile notaţiilor se găsesc ȋn figura 4.13).

Fig. 4.13 Elemente de gabarit ale scării. Detaliu treaptă.

Numărul necesar de trepte de la un nivel la altul se stabileşte ȋn funcţie de

diferenţa de cotă şi ȋnălţimea recomandată a unei contratrepte, care este ht

= 15 ÷ 18 cm. Pentru cazul particular ale acestui proiect, diferenţa de cotă de 300 cm (nivel finit parter – nivel finit etaj) conduce la următoarele

variante:

- 20 contratrepte cu ȋnălţimea de ht = 15 cm;

- 19 contratrepte cu ȋnălţimea de ht = 15.79 cm;

- 18 contratrepte cu ȋnălţimea de ht = 16.67 cm;

- 17 contratrepte cu ȋnălţimea de ht = 17.64 cm.

Se exclude prima variantă, ȋnâlţimea contratreptei fiind prea mică. Se

poate adopta oricare dintre celelalte variante(1

, ȋn funcţie de gabaritul ȋn

plan disponibil şi de opţiunea privind numărul par sau impar de trepte.

1 Exprimarea ȋnălţimii contratreptei ȋn centimetri cu 2 zecimale este pur teoretică. Ȋn

realitate, toleranţele admisibile ȋn execuţie la construcţii obişnuite din beton şi zidărie fac

improbabilă realizarea exactă a diferenţei de nivel ȋntre parter şi etaj (şi implicit a

ȋnălţimii contratreptei). Important este ȋnsă ca diferenţa reală (măsurată) ȋntre nivelurile

finite succesive să fie ȋmpărţită ȋntr-un număr nct de părţi egale, pentru ca scara să fie

confortabilă şi să fie evitate accidentele.

Clădiri


Pentru contratreapta aleasă se alege o lăţime a treptei bt care să respecte

formula lui Rondelet(1

:

bt+2 ht = 62 ... 64 cm

Spre exemplu, pentru ht = 16.67 cm (18 contratrepte), lăţimi ale treptei bt

= 29 cm sau bt = 30 cm sunt ambele corecte (29 + 2×16.67 = 62.34 cm sau

30 + 2×16.67 = 63.34 cm). Numărul efectiv de trepte nt este mai mic cu 1

decât numărul contratreptelor nct (deoarece nivelurile de plecare şi sosire

ale scării sunt chiar nivelurile finite ale planşeelor): nt = nct - 1. Lungimea

totală a rampei scării (ȋn proiecţie orizontală) rezultă ca produs ȋntre

numărul de trepte şi lăţimea treptei: Ls = nt × bt.

Cu dimensiunile treptelor determinate se alege forma ȋn plan a scării, corelată cu poziţia pereţilor şi a golurilor pentru uşi. Poate fi adoptată oricare dintre următoarele variante reprezentate ȋn figura 4.14:

- scară cu o singură rampă dreaptă; - scară cu două rampe (egale sau inegale) şi ȋntoarcere pe podest la

180°;

- scară cu două rampe (egale sau inegale) şi ȋntoarcere pe podest la

90°;

- scări cu rampe racordate prin trepte balansate, la 90° sau 180°.

Deşi ultima este soluţia cea mai compactă (ocupă suprafaţa plană minimă), dificultăţile de trasare corectă a zonei balansate nu o recomandă pentru

acest proiect(2

. Pentru oricare dintre variantele de scară adoptate se vor

respecta următoarele reguli:

1. Lăţimea rampei ls (egală cu lungimea treptei Lt) va fi egală cu 120

cm (lăţime minimă pentru scări destinate spaţiilor comune, cu două fluxuri); având ȋn vedere numărul mic de apartamente se poate

alege această valoare minimă.

1 Formula stabileşte de fapt o relaţie ȋntre dimensiunile treptei şi contratreptei, ȋn sensul

ȋn care, cu cât panta scării este mai mare (scara este mai abruptă), cu atât ȋnălţimea

contratreptei creşte şi lăţimea treaptei scade. 2 Exeplele reprezentate ȋn figura 4.14 nu sunt ȋn totalitate corecte. Trasarea treptelor

balansate se face după reguli mai complicate, astfel ȋncât balansarea să ȋnceapă ȋnaintea

arcului de cerc.



2. Distanţa ȋntre rampe bs la scara cu ȋntoarcere la 180° este de 20 cm

(valoare minimă impusă de normele PSI).

3. Lăţimea podestelor (odihnelor) este egală cu cea a rampei; rezultă că podestul minim la o scară cu ȋntoarcere la 90° este un pătrat cu

latura de 120 cm.

4. Distanţa minimă de la prima sau ultima contratreaptă şi până la

primul obstacol (perete sau uşă, paralele cu contratreapta) va fi de

120 cm.

Rampă dreaptă

Rampă cu ȋntoarcere la 180° Rampă cu ȋntoarcere la 90°

Rampă cu ȋntoarcere la 180° Rampă cu ȋntoarcere la 90°

şi trepte balansate şi trepte balansate

Fig. 4.14 Tipuri de scări ȋn funcţie de forma ȋn plan şi distribuţia treptelor

Clădiri


Pentru configuraţia aleasă se va verifica desfăşurata scării ȋn secţiune

verticală pentru a stabili dimensiunile limită ale golului ȋn planşeul peste

nivelul curent sau distanţele minime ȋntre rampe succesive. Aceste

dimensiuni vor ȋndeplini condiţia minimă reprezentată ȋn figura 4.15,

pentru un acces comod la urcare şi coborâre.

Podestul scării de acces de la nivelul terenului la cota ±0.00 va avea

dimensiunile minime 120 × 120 cm (de la suprafaţa pereţilor exteriori).

Fig. 4.15 Dimensiunea minimă a golului ȋn planşeu pentru accesul corect la

urcare şi coborâre.

Conţinutul planului de nivel:

In cazul acestui proiect, deoarece beneficiem de simetria clădirii,

reprezentarea grafică a planului de nivel curent (planul parterului) se

acceptă pentru numai jumătate din clădire (oricare, de o parte sau alta a

axului median). Excepţie face casa scării ȋn variantă comună, care va fi

reprezentată ȋn totalitate (cu atât mai mult cu cât alcătuirea ei poate fi

nesimetrică).

Planul parterului va cuprinde următoarele elemente:

- sistemul de axe principale, numerotate;

- conturul secţiunii pereţilor structurali şi de compartimentare;

planul secţiunii orizontale se consideră că intersectează toate

golurile (la o cotă superioară ȋnălţimii oricărui parapet);

- parapetele golurilor pentru ferestre;

- secţiunile stâlpişorilor din beton armat, haşurate;



- simbolurile pentru uşi (cu indicarea sensului de deschidere) şi ferestre;

- cotele planului, conform detalierii următoare;

- note cu indicarea funcţiunilor, a suprafeţelor utile şi a finisajelor.

Planul nivelului curent trebuie să cuprindă următoarele grupuri de cote

obligatorii:

- Cotele interax: cote ȋnşiruite pe ambele direcţii; reprezintă grupul

de cote cel mai depărtat de perimetrul exterior al desenului;

- Cotele de gabarit general: lungimea şi lăţimea maximă a clădirii (ȋn

acest caz, pe direcţie longitudinală se va cota distanţa dintre

extremitatea clădirii şi axul median;

- Cotele intermediare de gabarit: ȋn cazul ȋn care planul nivelului

curent nu se ȋncadrează ȋntr-un dreptunghi, se cotează, pe una sau

ambele direcţii, după caz, distanţele parţiale (ȋntre colţuri); sunt

cote ȋnşiruite paralele cu faţadele;

- Cotele zidăriei: reprezintă grupuri de cote ȋnşiruite paralele cu

fiecare faţadă şi perete interior, din care rezultă dimensiunile

şpaleţilor (plinurilor) de zidărie şi cele ale golurilor; pentru goluri,

prin editarea cotei, se vor indica atât lungimea cât şi ȋnălţimea

golului; pentru ferestre se va ȋnscrie şi ȋnălţimea parapetului;

- Cotele secţionale interioare: grupuri de cote ȋnşiruite paralele cu

fiecare direcţie principală, indicând grosimile pereţilor şi gabaritul

interior al ȋncăperilor; numărul de şiruri depinde de numărul

situaţiilor diferite ȋntâlnite ȋn secţiuni transversale sau

longitudinale succesive.

Grosimile liniilor ce urmează a fi utilizate pentru fiecare tip de entitate

desenată şi modul de cotare sunt indicate ȋn paragraful referitor la

redactarea planşelor.

In planul nivelului curent, reprezentarea mobilierului şi a obiectelor

sanitare este facultativă.

Clădiri


5. SECŢIUNEA CARACTERISTICĂ

Secţiunea caracteristică furnizează informaţii referitoare la alcătuirea

clădirii ȋn elevaţie, punând ȋn evidenţă cotele de nivel semnificative,

grosimile planşeelor şi ale straturilor de finisaj, ȋnălţimea parapetelor şi a

golurilor ȋn zidărie, alcătuirea şarpantei, etc.

Ȋn cadrul acestui proiect va fi reprezentată o singură secţiune

caracteristică, longitudinală sau transversală. Poziţia planului de secţiune,

paralel cu una dintre direcţiile principale, se va alege astfel ȋncât

conţinutul desenului să fie cât mai sugestiv. Secţiunea caracteristică va

intersecta cel puţin 3 pereţi cu caracteristici diferite. Planul vertical al

secţiunii va intersecta un peretele exterior ȋn zona golului pentru fereastră, un perete interior prin uşă şi un perete plin (structural sau de

compartimentare). Ȋn cazul ȋn care planul secţiunii intersectează scara,

reprezentarea va conţine şi elementele rampei şi podestelor secţionate.

Secţiunea va fi o reprezentare grafică cu vedere parţială, ȋn care se

reprezintă doar conturul elementelor intersectate de planul de secţiune şi muchiile văzute ale golurilor ȋn pereţi din vecinătatea acestuia, fără a

reprezentă alte goluri sau muchii aflate ȋn spatele planului de secţiune,

dincolo de limita golului.

Secţiunea este singurul desen al acestui proiect ȋn care se face o

reprezentare (schematică) a structurii acoperişului (şarpantei). Deoarece

elementele structurii din lemn trebuie corelate cu planul de şarpantă, secţiunea se va construi ȋn două etape:

- până la nivelul planşeului peste etaj ȋnclusiv, prin suprapunere

peste planul nivelului curent şi peste planul de fundaţii; - deasupra planşeului peste etaj, prin suprapunere peste planul de

ȋnvelitoare şi peste planul de şarpantă.

Conţinutul secţiunii:

- reprezentarea poziţiei axelor normale pe planul secţiunii;

- conturul secţiunilor prin pereţii din zidărie;

- muchiile golurilor secţionate, ȋn vedere;



- conturul secţiunilor prin planşeele din beton armat, ale centurilor,

soclului şi ale buiandrugilor, haşurate;

- nivelul finisajului la parter şi etaj, inclusiv a straturilor de izolaţii, haşurate;

- conturul secţiunilor prin fundaţii, haşurate;

- conturul secţiunii prin acoperiş şi elementele şarpantei;

- cotele secţiunii, conform detalierii următoare.

Secţiunea va conţine ȋn mod obligatoriu reprezentarea nivelului terenului

amenajat (“linia de pământ”).

Cotarea secţiunii.

Vor fi cotate distanţele interax, distanţele intermediare pe direcţie

orizontală (grosimile pereţilor şi distanţele dintre pereţi), distanţele

intermediare pe verticală (grosimile plăcilor, ale stratului de izolaţie si

finisaj, secţiunile centurilor şi buiandrugilor, ȋnălţimea parapetelor şi a

golurilor). Vor fi amplasate cote de nivel la cota de fundare, la suprafaţa

terenului natural, la suprafaţa pardoselii fiecarui nivel, la streaşină şi la

coamă.

Componentele secţiunii vor fi reprezentate ȋn layere separate, cu grosimile

de linii recomandate ȋn paragraful referitor la redactarea planşelor.

Clădiri


6. FAŢADELE

Ȋn cadrul acestui proiect vor fi reprezentate 3 faţade: faţada pricipală (frontală), faţada laterală şi faţada posterioară.

Cele trei faţade se construiesc ȋn layere separate, prin suprapunere peste

planul de nivel curent şi peste secţiune (cu care se corelează).

Conţinutul reprezentării faţadelor.

Faţadele sunt reprezentări grafice ale elevaţiei clădirii, realizate ȋn proiecţii ortogonale pe planuri paralele cu axele principale. Toate liniile

reprezentate sunt contururi ȋn vedere, motiv pentru care va fi utilizată o

grosime de linie medie.

Vor fi reprezentate contururile exterioare ale pereţilor şi acoperişului,

ferestrele şi uşile exterioare, parapetele, soclul, treptele scării. Toate

faţadele vor conţine ȋn mod obligatoriu reprezentarea nivelului terenului

amenajat (“linia de pământ”), care va depăşi pe ambele laturi limitele

soclului şi pentru care va fi utilizată o linie mai groasă.

Ȋn lateralul faţadelor vor fi amplasate următoarele cote de nivel: la

suprafaţa terenului amenajat, la nivelul suprafeţei pardoselii fiecărui nivel,

la limitele golurilor (nivel parapet şi nivel inferior buiandrug), la streaşină şi la coamă.

Faţadele vor conţine informaţii (note) privind finisajul exterior al clădirii

(materiale şi culori).

Cotarea faţadelor.

Reprezentările faţadelor nu se cotează.

Sugerarea volumetriei prin reprezentarea haşurilor, umbrelor sau a

contururilor cu grosimi diferite, precum şi punerea ȋn valoare a desenului

cu elemente de anturaj (arbori, personaje, etc) sunt facultative.



7. ACOPERISUL. PLANUL DE INVELITOARE

Forma ȋn plan şi elevaţie a acoperişului depinde de geometria perimetrului

exterior al clădirii. Amplasarea clădirii ȋn regim izolat permite pante ale

acoperişului ȋndreptate spre exterior pe toate laturile şi o streaşină care să urmărească ȋntregul perimetru cu aceeaşi lăţime. Astfel, conturul

acoperişului (ȋn plan) devine o formă poligonală ȋnchisă, paralelă la

distanţa Bs, cu perimetrul exterior al clădirii (unde Bs este lăţimea

proiectată a streşinii).

Numărul planurilor acoperişului depinde tot de forma ȋn plan a clădirii,

acoperişul fiind cu atât mai simplu cu cât forma ȋn plan a clădirii este mai

simplă. Indiferent de numărul de planuri care formează suprafaţa

acoperişului şi de orientarea lor, toate vor avea aceeaşi pantă(1. Rezultatul

acestei reguli este că, ȋn proiecţie orizontală, toate coamele ȋnclinate vor fi

orientate după direcţia bisectoarei unghiului drept (la 45°), fiind mult mai

simplă trasarea intersecţiei ȋntre planuri şi delimitarea suprafeţelor

acestora, atât ȋn proiectare cât şi ȋn execuţie. Impunerea pantelor egale

prezintă avantaje privind simetria acoperişului ȋn faţade şi secţiune,

precum şi la rigidizarea reciprocă a elementelor şarpantei. Câteva exemple

sunt reprezentate ȋn figura 7.1.

Considerând clădirea amplasată ȋntr-o zonă de şes, panta acoperişului se

va alege ȋntre 25% şi 45% (respectiv 14° ÷ 24°). Ȋn acest fel se asigură, pe

de-o parte, ȋndepărtarea rapidă a apelor din precipitaţii de pe suprafaţa

acoperişului şi, pe de altă parte, se evită un acoperiş exagerat de ȋnalt ȋn

zona coamei orizontale(2

. Panta astfel aleasă corespunde oricărui material

folosit ca ȋnvelitoare (tablă, membrane bituminoase, elemente ceramice).

Reprezentarea planului de ȋnvelitoare este exemplificată ȋn planşa A7.

Exemplul se va adapta planului clădirii propuse prin proiect, pornind de la

conturul exterior al pereţilor acesteia. Pentru corectitudinea reprezentării, planul de ȋnvelitoare se ȋntocmeşte simultan (prin corelare) cu

reprezentarea acoperişului ȋn faţade şi secţiune.

1 Panta acoperişului, exprimată ȋn general ȋn procente, măsoară unghiul ȋntre linia de cea

mai mare pantă şi orizontală 2 Panta acoperişului este dictată, printre altele, de specificaţiile tehnice ale produsului

(materialului) utilizat pentru ȋnvelitoare; la pante prea mici etanşeitatea ȋnvelitorii nu mai

este garantată, ȋn timp ce pentru pante prea mari există riscul deteriorării acesteia.

Clădiri


Fig. 7.1 Tipuri de acoperişuri simetrice.



Conţinutul planului de ȋnvelitoare:

1. Sistemul de axe, notate şi cotate

2. Conturul perimetral al clădirii

3. Conturul acoperişului şi liniile caracteristice (coame, dolii)

4. Jgheabul perimetral şi poziţia burlanelor

5. Cote pe ambele direcţii: dimensiunea ansamblului, distanţe

intermediare, lăţimea streaşinei

6. Cote de nivel: cota la streaşină şi cota (cotele) la nivelul coamei

(coamelor) orizontale

7. Panta acoperişului pe toate planurile cu simbolul orientat ȋn lungul

liniei de cea mai mare pantă.

Clădiri


8. PLANUL DE SITUAŢIE

Planul de situaţie se bazează pe Documentaţia Tehnică Cadastrală ȋntocmită pentru ȋnscrierea imobilului ȋn Registrul de Publicitate

Imobiliară (cunoscut şi sub denumirea de “Carte Funciară”). Această documentaţie conţine ȋn mod obişnuit ca parte a pieselor sale desenate,

două planuri: planul de ȋncadrare ȋn zonă (la scara 1 : 2000) şi planul de

situaţie (la scara 1 : 500). Planul de ȋncadrare ȋn zonă localizează parcela

ȋntr-un ansamblu, pentru precizarea amplasamentului ȋn zona din care face

parte, ȋn timp ce planul de situaţie detaliază geometria parcelei,

vecinătăţile şi eventualele construcţii amplasate pe teren. Pentru

documentaţia tehnică necesară eliberării Certificatului de Urbanism ȋn

vederea construirii unei clădiri, planul de situaţie trebuie să conţină următoarele informaţii:

- cotele de gabarit ale terenului (parcelei) pe fiecare latură; - suprafaţa terenului;

- suprafaţa construită; - suprafaţa construită desfăşurată; - distanţele de la limitele proprietăţii la perimetrul exterior al clădirii

pe toate direcţiile;

- ȋnălţimea maximă a clădirii (şi eventual ȋnălţimea la cornişă); - coeficienţii care caracterizează gradul de ocupare şi utilizare a

terenului, POT(%) şi CUT;

- vecinătăţile şi proprietarii acestora;

- roza vânturilor (direcţia Nord)1.

Pentru cazul particular al acestui proiect, planul de situaţie se va ȋntocmi la

scara 1 : 200 (ȋn anumite circumstanţe, redactarea la o scară mai mare este

necesară, pentru detalierea corelaţiei ȋntre construcţiile propuse şi cele

existente, ȋn special pentru cele amplasate la limita proprietăţii).

Planul de situaţie se ȋntocmeşte pentru ȋntreaga clădire (simetrică in raport

cu axa mediană) şi va cuprinde informaţiile listate mai sus. Se vor cota

dimensiunile terenului pe ambele direcţii, dimensiunile ȋn plan ale clădirii

şi retragerile acesteia de la limitele proprietăţii.

1 In cazul intervenţiei asupra unei clădiri existente (extindere, supraetajare, etc), pe

planul de situaţie se ȋnscriu atât valorile existente cât şi cele propuse.



Fiind un amplasament ipotetic, ȋntocmirea planului de situaţie se va face

oarecum invers decât ȋn mod obişnuit. Pornind de la perimetrul exterior al

clădirii proiectate şi de la regulamentul de urbanism indicat ȋn Tema de

proiectare (retrageri faţă de limitele terenului şi coeficienţii de urbanism),

studenţii vor alege dimensiunile şi suprafaţa terenului pe care este

amplasată construcţia.

Forma ȋn plan a parcelei va fi dreptunghiulară, iar dimensiunile acesteia

vor fi cele minime necesare respectării regulamentului de urbainsm.

Planul de situaţie poate fi completat cu indicarea schematică a

ȋmprejmuirii, a acceselor şi a platformelor şi/sau trotuarelor amenajate ȋn

interiorul parcelei.

Clădiri


9. INFRASTRUCTURA ŞI PLANUL DE FUNDAŢII

Infrastructura clădirii este formată din următoarele coponente:

- fundaţii din beton simplu sub formă de tălpi continue sub pereţii structurali;

- soclu din beton armat;

- placă suport pentru pardoseală la parter, din beton slab armat.

Pentru proiectarea fundaţiilor din beton simplu se consideră cunoscute

caracteristicile geotehnice ale terenului de fundare ȋn amplasament

(capacitatea portantă şi deformabilitatea). Nu sunt semnalate probleme

speciale privind condiţiile de fundare (terenul se consideră de categorie

geotehnică 1), iar stratul cu caracteristici geomecanice satisfăcătoare se

găseşte la o adâncime suficient de mică, astfel ȋncât adâncimea de fundare

să fie dictată de adâncimea de ȋngheţ din amplasament (Hȋngheţ= 90 cm).

Fundaţiile vor fi proiectate sub formă de tălpi continui, urmărind traseul

pereţilor structurali. Toate fundaţiile vor fi centrice (simetric repartizate ȋn

raport cu axele principale). Ȋn mod obişnuit, lăţimea tălpilor B se

calculează ȋn funcţie de ȋncărcarea axială (şi eventuale momente

ȋncovoietoare) transmisă de pereţii structurali, prin intermediul soclului, la

nivelul suprafeţei de rezemare pe teren şi de valoarea presiunii

convenţionale pc determinate pe baza informaţiilor din Studiul geotehnic,

la aceeaşi adâncime. Deoarece calculul de dimensionare a fundaţiilor nu

face obiectul prezentului proiect, lăţimea acestora se va considera după cum urmează(1

:

- Pentru pereţii structurali perimetrali, lăţimea fundaţiei va fi B1 =50

cm;

- Pentru pereţii structurali interiori, lăţimea fundaţiei va fi B2 =70

cm;

- Pentru soclurile balcoanelor, podestelor şi scărilor la parter,

lăţimea va fi B3 =30 cm.

1 Lăţimile tălpilor au fost propuse pe principiul conform căruia forţa verticală transmisă

fundaţiilor pe metru liniar, prin intermediul pereţilor structurali interiori, este mai mare

decât cea corespunzătoare pereţilor structurali perimetrali; diferenţa provine din

reacţiunile planşeelor.



Adâncimea de fundare a pereţilor structurali sub nivelul terenului natural

va fi Hf,1 = Hf,2 = 105 cm, iar adâncimea de fundare a soclurilor pentru

balcoane, podeste şi scări la parter Hf,3 = 70 cm.

Ȋnălţimea fundaţiilor din beton simplu se va lua H1 = H2 = 60 cm şi H3 = 50

cm.

Soclul din beton armat urmăreşte şi el conturul ȋn plan al pereţilor

structurali. Grosimea soclului este de 25 cm, fiind repartizată simetric ȋn

raport cu axele. Inălţimea soclului pereţilor structurali este de 85 cm,

inclusiv grosimea plăcii la parter. După aplicarea hidroizolaţiei, soclul

pereţilor perimetrali se plachează la exterior cu zidărie de cărămidă plină, de la nivelul superior al fundaţiei şi până la nivelul plăcii parter.

Secţiunile tip sunt reprezentate ȋn figura 9.1.

Soclul pentru balcoane, scări şi podeste la parter va avea grosimea de 12.5

cm (zidărie tencuită) sau 15 cm (beton armat).

Secţiunile tip sunt reprezentate ȋn figura 9.2.

Fig. 9.1 Secţiune tip pentru fundaţie şi soclu la pereţi structurali a). exteriori;

b.) interiori.

Ȋn ceea ce priveste distribuiţia ȋn plan a fundaţiilor şi a soclului, acestea

vor forma ȋntotdeauna contururi ȋnchise şi continui (ochiuri), indiferent de

prezenţa golurilor ȋn pereţii structurali din zidărie (tălpile şi soclul nu se

ȋntrerup odată cu ȋntreruperea pereţilor). Mai mult decât atăt, distanţele

dintre legăturile transversale ȋntre tălpi pe orice direcţie nu vor depăşi 5 ÷

a. b.

Clădiri


6 m. Nu se vor proiecta tălpi de fundare cu un capăt liber (nelegat pe

direcţie perpendiculară).

Fig. 9.2 Secţiune tip pentru fundaţie şi soclu la terase şi scări.

Pentru pereţii de compartimentare (cu grosimea de 12.5 cm) nu sunt

prevăzute fundaţii, aceştia fiind rezemaţi direct pe plăcile din beton armat

la parter şi etaj. Eventual, placa parter poate avea o ȋngroşare locală pe

traseul pereţilor de compartimentare, sub forma unor vute orientate ȋn jos

(fig. 9.3).

Fig. 9.3 Secţiune prin reazemul zidăriei de compartimentare la parter.

Conţinutul planului de fundaţii:


2. Conturul fundaţiilor (săpăturii) cu secţiuni rabătute pe fiecare

direcţie(1

3. Conturul soclului (reprezentat cu linie ȋntreruptă) şi secţiunile

stâlpişorilor zidăriei preluate din planul parter, haşurate

4. Cote de gabarit general şi cote intermediare pe fiecare direcţie

5. Indicarea cotelor de nivel la baza excavaţiei şi pentru terenul

natural, ȋn plan şi pe secţiunile rabătute

6. Eventual detalii - secţiuni tip, a căror poziţie este indicată ȋn plan,

la scara 1 : 20.

1 Explicaţia secţiunilor rabătute este dată ȋn capitolul 11



10. PLĂCI DIN BETON ARMAT

10.1 Placa suport pentru pardoseală la parter

Placa parter are rolul de “şaibă orizontală” la cota ei, asigurând legătura şi conlucrarea ȋn plan orizontal a soclului şi a bazei pereţilor structurali. De

asemenea, ea ȋndeplineşte rolul de suport al pardoselii. Deoarece se

realizează pe stratul de umplutură compactată din interiorul soclului,

dimensionarea şi alcătuirea ei sunt diferite faţă de planşeele nivelurilor

următoare. Grosimea plăcii parter va fi uniformă şi egală cu 12 cm.

Umplutura din interiorul soclului, după ȋndepărtarea pământului vegetal,

se face ȋn următoarele straturi:

- umplutură de pământ (rezultat din excavarea tranşeelor pentru

fundaţii), compactată mecanizat, ȋn straturi cu grosimea de 20 cm

la umiditatea optimă de compactare;

- strat de rupere a capilarităţii cu grosimea de 10 cm (pietriş); - folie impermeabilă (polietilenă); - izolaţie termică orizontală sub placă, din polistiren extrudat (cu

densitate mare) cu grosimea de 5 cm.

10.2 Planşeele peste parter şi etajul 1

Planşeele peste parter şi etajul 1 se vor proiecta ca plăci din beton armat

monolit rezemate pe conturul pereţilor structurali. Rezemarea se face prin

intermediul centurilor, armate şi betonate odată cu planşeele.

Grosimea planşeelor din beton armat se determină ȋn funcţie de:

- modul de rezemare pe contur şi raportul laturilor conturului de

rezemare;

- distanţele ȋntre reazeme pe cele două direcţii; - distribuţia şi valoarea ȋncărcării.

Pentru locuinţe, grosimea plăcii se limitează inferior la 14 cm, din condiţii de izolare fonică ȋntre niveluri.

Clădiri


O metodă simplă de predimensionare a grosimii plăcii, astfel ȋncât aceasta

să fie suficient de rigidă la ȋncovoiere şi ȋn acelaşi timp să ȋndeplinească rolul de şaibă orizontală la cota ei, este relaţia Hp = Lmax/(30...40), unde

Lmax reprezintă distanţa maximă ȋntre reazemele plăcii (pereţi sau grinzi).

Deoarece ȋn cadrul proiectului de faţă nu se fac calcule de dimensionare

(considerând ȋn acelaşi timp regulile constructive referitoare la alcătuirea

pereţilor ȋndeplinite), grosimea plăcilor din beton armat se va accepta

constantă pe toată suprafaţa şi egală cu Hp = 15 cm.

Planşeul peste parter (planşeul etajului 1) se extinde până la faţa exterioară a pereţilor din zidărie cu grosimea de 37.5 cm, cu excepţia balcoanelor,

pentru care planşeul va ieşi ȋn consolă faţă de această limită cu maxim 150

cm, păstrând aceeaşi grosime.

Planşeul peste etajul 1 (planşeul acoperiş) va depăşi pe toate laturile faţa

exterioară a pereţilor din zidărie cu grosimea de 37.5 cm, cu o distanţă egală cu lăţimea propusă pentru streaşină Bs (vezi capitolul 7). Astfel,

streaşina se realizează din beton armat odată cu planşeul sub forma unei

console perimetrale şi nu sunt necesare detalii suplimentare pentru

streaşina din lemn, la confecţionarea şarpantei.

Centurile din beton armat prin intermediul cărora planşeele reazemă pe

pereţii structurali vor avea secţiunea pătrată cu latura de 25 cm (inclusiv

grosimea plăcii). Ele completează pe direcţie orizontală confinarea

panourilor de zidărie. Poziţia secţiunii centurilor la pereţii exteriori este

simetrică faţă de ax, astfel ȋncât centurile se aliniază cu faţa interioară a

pereţilor. In cazul unor goluri ȋn zidărie mai ȋnalte, centura poate coborâ

local până la partea superioară a golului (vezi paragraful 4.6 – bordarea

superioară a golurilor ȋn zidărie).



11. PLANUL DE COFRAJ AL PLANŞEULUI PESTE PARTER

Planul de cofraj este reprezentarea grafică a unui element din beton sau

beton armat, pe baza căruia se execută “tiparul” ȋn care se toarnă betonul

(cofrajul betonului). Pentru planşeu reprezentarea se face prin transparenţa

materialului, astfel ȋncât să fie vizibile muchiile şi intersecţiile de la

intradosul plăcii (grinzi, centuri, etc). Având ȋn vedere faptul că centurile

şi grinzile de la acelaşi nivel cu planşeul se betonează simultan cu acesta,

planul de cofraj va conţine şi aceste elemente structurale. De asemenea,

trebuie indicate poziţiile şi gabaritul elementelor din beton armat verticale

(sub şi/sau deasupra plăcii), respectiv stâlpişorii din beton armat.

Pentru realizarea planului de cofraj se utilizează ca suport planul de

arhitectură al nivelului anterior (ȋn acest caz, planul parterului). Intr-un

layer separat se desenează conturul exterior al plăcii, conturul golurilor ȋn

placă, conturul centurilor şi secţiunile stâlpişorilor din beton armat. Limita

golului pentru scara de acces parter – etaj poate fi definitivată numai după trasarea ȋn plan a scării, conform paragrafului 4.8.

Pentru a furniza informaţii referitoare la grosimea plăcii şi la secţiunile

grinzilor şi centurilor, planul se completează cu secţiuni rabătute.

Secţiunile rabătute sunt secţiuni verticale locale, rotite ȋn jurul unei axe

orizontale din planul de secţiune, astfel ȋncât se suprapun cu planul

elementului secţionat. Secţiunile permit cotarea grosimii şi nivelului plăcii

şi a dimensiunilor secţiunilor prin centuri şi grinzi.

Poziţia secţiunilor rabătute se alege astfel ȋncât reprezentarea să fie cât mai

sugestivă.

Conturul secţiunilor rabăture se desenează cu linie mai groasă decât cea

utilizată la reprezentarea cofrajului. Se haşurează (de preferat cu haşuri

diferite) secţiunile elementelor verticale din beton şi secţiunile rabătute.

Studenţii vor consulta planşa R2 din setul de planşe – model.

Clădiri


12. PLANUL ŞARPANTEI

Structura de rezistenţă a acoperişului este formată dintr-o şarpantă cu

scaune din lemn ecarisat de răşinoase. Forma acoperişului, stabilită conform Temei de proiectare, determină avantaje privind alcătuirea

acesteia: simetrie, pante egale, posibilitatea de rezemare a popilor ȋn orice

poziţie datorită prezenţei planşeului din beton armat deasupra ultimului

nivel, etc. La fel ca şi ȋn cazul celorlalte componente ale structurii,

alcătuirea şarpantei se va face pe baza unor reguli constructive, fără calcule de dimensionare şi verificare. Se consideră că secţiunile

elementelor componente ale şarpantei sunt unele uzuale pentru acest tip de

structuri (exemple sunt date ȋn tabelul 2). Ȋn consecinţă vor fi respectate

recomandările privind alcătuirea şi distanţele dintre elementele şarpantei

enunţate ȋn continuare. Nu fac obiectul acestui proiect rezolvarea şi reprezentarea detaliilor de ȋmbinare şi ȋnnădire a elementelor din lemn.

Tabelul 2

ELEMENT SECTIUNE DREPTUNGHILARA (b×h)

POP 10×10 12.5×12.5 15×15

PANĂ 10×15 15×15 15×20

COSOROABĂ 20×5 15×10 10×10

COAMĂ ȊNCLINATĂ/DOLIE 7.5×15 10×15 10×20

CĂPRIOR 7.5×10 7.5×12.5 7.5×15

CONTRAFIŞĂ 10×10 15×15

CLEŞTI 2×2.5×15 2×5×15

Trebuie precizat totuşi că dimensionarea elementelor şarpantei, pentru o

alcătuire (geometrie) dată, se face ȋn funcţie de valoarea ȋncărcărilor

permanente (greutatea proprie, greutatea asterelii şi a izolaţiilor, greutatea

ȋnvelitorii) şi a celor temporare de lungă durată (zăpadă). Uneori, pentru

acoperişuri foarte expuse (datorită formei, amplasamentului, dimensiunilor

mari şi a greutăţii reduse) ȋncărcarea din vânt devine şi ea importantă. Ȋn

orice situaţie se verifică la smulgere elementele de fixare a şarpantei de

structura clădirii (datorită fenomenului de sucţiune determinat de acţiunea

vântului asupra acoperişului).

Şarpanta va fi alcătuită din următoarele componente:

- popi verticali, fixaţi la suprafaţa planşeului cu pahare sau alte

elemente de prindere metalice tipizate;



- pane orizontale, cu rol de grinzi principale (pane curente,

cosoroabe, pane de coamă); - coame şi dolii ȋnclinate, ȋn lungul cărora se intersectează planurile

acoperişului;

- căpriori¸ȋn lungul liniei de cea mai mare pantă, cu rol de grinzi

secundare;

- contrafişe, pentru rigidizarea longitudinală; - cleşti, pentru rigidizarea transversală.

Pentru secţiuni ale elementelor şarpantei date ȋn tabelul 2, distanţele ȋntre

principalele componente se vor ȋncadra ȋn următoarele intervale:

- distanţa dintre căpriori, ȋn lungul panei, 60 ÷ 80 cm;

- distanţa ȋntre pane paralele, 2.40 ÷ 2.80 m;

- distanţa ȋntre popi pe direcţie longitudinală şi transversală, 2.40 ÷

2.80 m.

Trasarea elementelor şarpantei se face ȋntr-un layer separat, pornind de la

planul de ȋnvelitoare. Axele panei de coamă, panelor ȋnclinate şi doliilor

corespund muchiilor desenate ale acoperişului. Poziţia şi numărul panelor

curente se stabileşte ȋn funcţie de dimensiunile clădirii şi intervalul de

distanţe recomandat. Pana de talpă (cosoroaba) se amplasează de

preferinţă deasupra peretelui perimetral (eventual ȋn axul lui), pe fiecare

latură. Distanţa ȋntre axul panei de talpă şi axul panei de coamă se ȋmparte

ȋn părţi egale, rezultând poziţiile panelor curente. Distanţa dintre axele

panelor, cuprinsă ȋn intervalul recomandat, va fi multiplu de 5 cm (acest

lucru se poate obţine prin deplasarea convenabilă a cosoroabei). Pe

direcţie longitudinală, distanţa ȋntre axele popilor rezultă prin ȋmpărţirea

lungimii panei ȋn părţi egale. Popii de capăt pot fi deplasaţi pentru a obţine

distanţe modulate (multiplu de 5 cm), chiar dacă o parte a panei, la capăt, rămâne ȋn consolă. Distanţele dintre axele popilor pe cele două direcţii vor

fi egale sau apropiate.

Pentru amplasarea căpriorilor, lungimea coamei se ȋmparte ȋn părţi egale.

Ȋn zonele de intersecţie a planurilor acoperişului, distanţa ȋntre căpriori

trebuie să fie aceeaşi pe ambele direcţii, pentru ca aceştia să se ȋntâlnească pe coama ȋnclinată sau pe dolie. Pot apărea astfel două sau mai multe

intervale de repartizare a căpriorilor, ȋn funcţie de forma şi dimensiunile

acoperişului. Capetele căpriorilor vor fi rezemate pe marginea ȋn consolă

Clădiri


a planşeului peste etajul 1 (prin intermediul unei tălpi longitudinale).

Cosoroaba (pana de talpă) va fi montată la cotă pe un parapet de zidărie cu

ȋnălţime convenabilă, care urmăreşte conturul pereţilor exteriori. Detaliul

este reprezentat ȋn figura 12.1.

Fig. 12.1 Detaliu streaşină şi reazem cosoroabă.

Rigidizările ȋn plan vertical se amplasează astfel: pe direcţie longitudinală, contrafise la toate intersecţiile ȋntre popi şi pane; pe direcţie transversală, cleşti ȋntre căpriori opuşi şi/sau ȋntre căpriori şi popi, cel puţin la fiecare

şir transversal de popi.

Cu excepţia popilor, elementele şarpantei se pot reprezenta ȋn plan prin

axele lor, utilizând diferite tipuri şi grosimi de linii. Nu este obligatorie

reprezentarea elementelor (lăţimea secţiunilor) ȋn adevărată mărime.

Exemplul de reprezentare se găseşte ȋn planşa - model din anexa 3.

Elementele şarpantei se vor desena ȋn adevărată mărime numai ȋn

secţiunea verticală.

Conţinutul planului şarpantei:


2. Conturul planşeului peste etajul 1

3. Axele elementelor şarpantei şi poziţiile popilor

4. Cote ale distanţelor interax, pe ambele direcţii 5. Cote de nivel pentru elementele orizonatale (pane).

6. Note privind secţiunile elementelor



13. REDACTAREA PLANŞELOR

Se recomandă redactarea planşelor utilizănd varianta educaţională a

programului AutoCAD, care a făcut obiectul disciplinei Infografică ȋn

semestrul I. Această opţiune permite adaptarea şi modificarea fără dificultate a variantelor propuse, pe măsura verificărilor pe parcurs.

Cel mai important avantaj ȋl reprezintă construirea desenelor ȋn layere

(straturi) separate, beneficiind ȋn acest fel de suprapunerea diferitelor

reprezentări (cel puţin ȋn faza de construcţie). Utilizând “uneltele

preciziei” – modurile OSNAP – fiecare plan se poate construi pornind de

la planul anterior, fără a mai fi necesare calcule de coordonate sau

introducerea distanţelor relative ȋntre punctele caracteristice. Unele

elemente ale desenului, odată trasate, se utilizează pur şi simplu ȋn toate

reprezentările (cum ar fi reprezentarea axelor, cotele interax, chenarul şi cartuşul, etc).

Recomandările privind redactarea planşelor şi modelele puse la dispoziţia

studenţilor se referă la faza finală a ȋntocmirii planşelor. In faza “de

lucru”, anumite recomandări pot fi neglijate.

Conform temei (şi uzanţelor), planşele vor fi tipărite la scara 1 : 50, cu

excepţia planului de situaţie, care va fi tipărit la scara 1 : 200. Ȋn mod

obişnuit dimensiunea maximă a formatului necesar pentru tipărire este A2

(există ȋnsă posibilitatea ca o soluţie de partiu mai “compactă” să ȋncapă şi pe format A3). Setările fişierului de lucru vor ţine seama de scara de

tipărire a desenelor.

Pentru reprezentarea grafică ȋn AutoCAD, unitatea grafică va fi

centimetrul (1 unitate grafică = 1 cm din realitate). Astfel, valorile cotelor

vor exprima cm.

13.1 Pregătirea fişierului şablon:

1. Creearea layerelor şi setarea atributelor acestora, conform

recomandărilor din tabelul 3.

Diferenţierea grosimilor pentru categoriile de linii diferite este obligatorie

pentru a obţine planuri cât mai sugestive. Grosimile minime se atribuie

Clădiri


axelor, haşurilor, cotelor şi textului din note. Cu grosime medie sunt

reprezentate liniile contururilor ȋn vedere. Conturul secţiunilor se

desenează cu liniile cele mai groase.

Culorile se atribuie layerelor arbitrar, evitând pe cât posibil ca ȋn aceeaşi reprezentare culorile să se repete. Setarea culorii layerelor permite

verificarea faptului că fiecare entitate desenată este ȋn layerul corect.

Plotarea planşei se face monocrom (alb/negru), indiferent de culorile

atribuite layerelor. Tabelul 3

Nume layer Culoare Tip linie Grosime

linie

0

ARH - BETON HASURI optional Continuous 0.09

ARH - BETON SECTIUNE optional Continuous 0.7

ARH – COTE optional Continuous 0.15

ARH - PERETI HASURI optional Continuous 0.09

ARH - PERETI SECTIUNE optional Continuous 0.6

ARH - PERETI VEDERE optional Continuous 0.04

ARH – VEDERE optional Continuous 0.04

AX optional ISO dash dot 0.15

AX - COTE optional Continuous 0.15

FUNDATII CONTUR optional Continuous 0.5

FUNDATII COTE optional Continuous 0.15

FUNDATII HASURI optional Continuous 0.09

FUNDATII SECTIUNE optional Continuous 0.7

PLACA CONTUR optional Continuous 0.5

PLACA COTE optional Continuous 0.15

PLACA HASURI optional Continuous 0.09

PLACA SECTIUNE optional Continuous 0.7

TEXT NOTE optional Continuous 0.15

2. Setarea dimesiunii şi fontului pentru text.

Inălţimea şi tipul caracterelor folosite se aleg astfel ȋncât să corespundă cu

scara de tipărire a desenului, cotarea făcându-se direct ȋn spaţiul grafic

“model space” – deci se supune procesului de scalare. Vor fi creeate cel

puţin 3 stiluri de text distincte: unul pentru cote şi conţinutul notelor, unul



pentru axe şi titlul notelor, unul pentru titluri. La completarea cartuşului

planşei pot fi folosite combinaţii ale acestora.

Pentru cote şi notele din planuri, ȋnălţimea textului tipărit e bine să fie

cuprinsă ȋntre 3 şi 4 mm, ceea ce ȋnseamnă setarea ȋnălţimii textului la 15

÷ 20 unităţi grafice. Pentru cotare se recomandă caractere cât mai

compacte (astfel valoarea cotei ȋncape cu uşurinţă ȋntre liniile ajutătoare

ale acesteia, nefiind necesară poziţionarea ei “manual”). Fontul ISOCP

(isocp.shx) este cel mai recomandat. Pot fi folosite şi alte fonturi, pentru

care factorul de zvelteţe (“width factor”) se setează la o valoare

subunitară, rezultând cifre/litere mai ȋnguste decât ȋn grafica implicită.

O ȋnălţime medie se atribuie textului utilizat pentru notarea axelor,

secţiunilor şi titlurilor din note. Se pot utiliza spre exemplu fonturile

ROMANS, HELVETICA, CALIBRI sau ARIAL cu ȋnălţimea de 25 unităţi grafice (5 mm la plotare).

Caracterele pentru titlurile planşelor (şi eventual unele elemente din

cartuş) vor fi definite cu ȋnălţimea de 30 ÷ 40 unităţi grafice (respectiv 6 ÷

8 mm la plotare), font HELVETICA sau ARIAL, de preferinţă ȋngroşate

(bold).

Pentru planşele – model cele 3 stiluri de text au fost denumite “cote”,

“axe” şi “titluri”, zonele ȋn care au fost utilizate fiind evidente.

3. Setarea stilului de cotare.

Stilul de cotare este exemplificat ȋn planşele – model. Sunt recomandate

următoarele setări ale aspectului grafic al cotelor:

- ambele linii ajutătoare vor fi vizibile (active), iar distanţa ȋntre

reperul cotat şi capătul liniei ajutătoare (“offset from origin”) de 5

unităţi grafice (1 mm la plotare); liniile ajutătoare vor depăşi intersecţia cu liniile de cotă (“extend beyond dim lines”) cu 5

unităţi grafice (1 mm la plotare);

- simbolul de cotare implicit (săgeata) va fi ȋnlocuit cu bara oblică (“architectural tick”), cu lungimea de 5 ÷ 10 unităţi grafice (1 ÷ 2

mm la plotare);

Clădiri


- textul cotei va fi cel definit anterior, poziţionat central ȋntre liniile

ajutătoare şi deasupra liniei de cotă; poziţia textului, aliniat cu linia

de cotă, va fi la 5 unităţi grafice (1 mm la plotare) deasupra

acesteia (“offset from dim line”);

- se va seta implicit valoarea cotei fără zecimale, respectiv număr ȋntreg de cm (“precision” 0); pentru distanţele a căror valoare este

multiplu de 0.5 cm, setarea preciziei la 0.0 se va face individual,

prin selectare.

Pentru cotarea golurilor (lăţime/ȋnălţime), textul cotei se va edita (cu

comanda DDEDIT), scriind pe râdul al doilea valoarea ȋnălţimii golului, iar

cota se va amplasa centrat faţă de linia de cotă (prin selectare individuală şi modificarea alinierii verticale din meniul “properties”). Aceleaşi proprietăţi pot fi atribuite apoi automat celorlalte cote selectate cu funcţia

MATCH PROPERTIES.

Pentru eventuale detalii reprezentate la o scară mai mare (spre exemplu

detaliul de fundaţii), cotatrea se va face tot ȋn “model space”, dar

modificând variabila de sistem “DIMLFAC” (factorul de scară). Valoarea

implicită a acestei variabile este 1 (valoarea cotei exprimă distanţa

măsurată ȋn unităti grafice). La reprezentări mărite (obţinute prin scalare),

pentru ca valoarea cotei să exprime distanţa reală, factorul de scară trebuie

modificat corespunzător. Dacă, spre exemplu, detaliul se doreşte plotat la

scara 1 : 20 (faţă de 1 : 50 restul planşei), desenul selectat se măreşte cu

comanda “scale” de 2.5 ori. Pentru cotele detaliului, variabila de sistem

“DIMLFAC” va fi setată la valoarea 0.4(1

(0.4 × 2.5 = 1).

4. Scara de reprezentare a liniilor ȋntrerupte şi a haşurilor

Se recomandă verificarea reprezentării liniilor ȋntrerupte (“dash”) sau a

liniilor punct (“dash-dot”) utilizate pentru axe, traseele secţiunilor sau

muchii ascunse, la scara de plotare a planului. In principiu, valoarea

implicită (1) a scării de reprezentare (“linetype scale”) din meniul

proprietăţi, obţinută după selectarea liniei respective, conduce la o

reprezentare satisfăcătoare. In caz contrar, scara se modifică ȋntr-o valoare

supraunitară (pentru intervale mai mari) sau subunitară (pentru intevale

mai mici).

1 Se tastează “dimlfac” ȋn linia de comandă şi se introduce noua valoare



Ȋn privinţa haşurilor, scara haşurii se verifică prin vizualizare, ȋn raport cu

desenul reprezentat la scara de plotare.

Atât pentru linii cât şi pentru haşuri, scara de reprezentare este

exemplificată ȋn planşele – model.

13.2 Desenarea planurilor

Ȋn etapa “de lucru”, construcţia grafică poate fi făcută ȋn layerul 0, până la

definitivarea soluţiei pe baza recomandărilor din paragrafele anterioare. In

acest layer pot fi trasate linii sau reţele ajutătoare, care se ascund odată cu

ȋnchiderea layerului. Entităţile grafice reprezentate ȋn layerul de lucru

(spre exemplu linii sau polilinii) pot fi mutate ulterior (prin selectare

individuală sau asociată) ȋn layerele definite anterior, ele căpătând

proprietăţile layerelor. O alta variantă este de a construi entităţile grafice

direct ȋn layerele creeate, pe suportul construcţiilor grafice din layerul de

lucru (utilizând “uneltele preciziei” – modurile OSNAP).

Construcţia grafică a secţiunii şi a faţadelor se face prin suprapunerea

layerelor nou creeate peste planul de nivel curent.

13.3 Cotarea planurilor

Pentru reprezentarea cotelor se va utiliza funcţia de cotare liniară şi continuă (cote ȋnşiruite). Poziţia liniei de cotă va fi aleasă la o distanţă suficientă de conturul cotat, pentru a evita suprapunerea cotelor pe cele

două direcţii (minim 30 unităţi grafice pentru setările propuse).

Ȋn cazul şirurilor de cote paralele, distanţa ȋntre liniile de cotă va fi

suficientă, astfel ȋncât textul cotei să nu se suprapună cu linia de cotă următoare (pentru setările propuse, distanţa minimă ar fi egală cu

ȋnălţimea textului cotei + 10 unităţi grafice). Cotele ale căror text este

amplasat automat ȋn afara distanţei cotate pot fi editate prin selectare

individuală (textul cotei mutat “manual” la mijlocul distanţei cotate).

Pentru toate planşele cotate ale proiectului vor fi utilizate exemplele din

Anexa 3.

Clădiri


13.4 Chenarul, cartuşul şi notele

Toate planşele vor avea chenar şi cartuş, indiferent de format. Cartuşul va

cuprinde numele proiectanţilor, titlul proiectului, titlul şi numărul planşei,

conform planşelor – model.

De asemenea, planşele de arhitectură vor conţine o notă referitoare la

Categoria de importanţă a clădirii (conf. HGR nr. 766/1997), Clasa de

importanţă (conf. P100-1/2006), gradul de rezistenţă la foc şi categoria de

risc la incendiu. Pentru planurile aferente structurii se vor indica Categoria

şi Clasa de importanţă, clasele de beton folosite şi tipul oţelului pentru

armături. In planul de fundaţii se indică şi valoarea presiunii convenţionale

pe teren.



14. PIESELE SCRISE ALE PROIECTULUI

Proiectul va cuprinde următoarele piese scrise:

1. Foaia de capăt: titlul proiectului, lista proiectanţilor, data

ȋntocmirii.

2. Borderoul de piese scrise

3. Borderoul de piese desenate

4. Memoriul tehnic pe specialităţi: arhitectură, structură de rezistenţă, instalaţii generale

14.1 Conţinutul memoriului tehnic

Memoriul tehnic trebuie să conţină informaţii referitoare la cele trei

specialităţi implicate ȋn procesul de proiectare, pentru descrierea concisă a

clădirii şi a principalelor sale caracteristici. Ȋndrumătorul nu cuprinde

textul explicit al memoriului ci numai conţinutul minimal al fiecărui

capitol.

Descrierea funcţiunilor şi evaluarea suprafeţelor se va face individual, la

nivelul unui singur apartament. Evaluările consumurilor pentru branşarea

la reţelele de utilităţi se va face pentru ansamblul clădirii (4 apartamente).

Cap. 1 Arhitectură. Conţinutul minimal al memoriului este următorul:

a. Date generale

- Suprafaţa şi dimensiunile terenului;

- Suprafaţa construită şi suprafaţa construită desfăşurată propuse,

respectiv coeficienţii de urbanism rezultaţi; - Regimul de ȋnălţime şi ȋnălţimea maximă la coamă; - Sistemul constructiv şi tipul de acoperiş. b. Descrierea funcţiunilor

- Spaţii ȋndividuale şi comune (ȋn indiviziune); numărul unităţilor

locative;

- Funcţiunile apartamentului tip şi suprafeţele utile aferente.

c. Finisaje interioare: materiale, culori

d. Finisaje exterioare: materiale, culori

e. Tâmplărie: materiale, culori

Clădiri


f. Acoperişul: geometrie, pantă, materialul pentru ȋnvelitoare,

sistemul de colectare şi ȋndepărtare a apelor pluviale

g. Izolaţii. Modul de asigurare a izolaţiei termice şi limitarea

pierderilor, respectiv a aportului de căldură.

h. Gradul de rezistenţă la foc şi riscul de incendiu. Clasa de

importanţă a construcţiei. Categoria de importanţă a construcţiei.

Cap. 2 Structura de rezistenţă. Conţinutul minimal al memoriului este

următorul:

a. Descrierea condiţiilor de amplasament (conf. tabelului 1).

b. Alcătuirea structurii de rezistenţă, pe componente.

c. Infrastructura: fundaţiile, soclul şi placa suport al pardoselii la

parter

- dimensiunile şi alcătuirea fundaţiilor; adâncimea de fundare;

- dimensiunile şi alcătuirea soclului;

- cota, grosimea şi alcătuirea plăcii suport al pardoselii la parter.

d. Suprastructura: pereţi structurali, confinarea zidăriei, bordarea

golurilor, planşee, rampe şi podeste, structura acoperişului:

- tipul pereţilor structurali; modul de confinare şi secţiunile

stâlpişorilor şi centurilor; buiandrugi;

- cotele, grosimea şi alcătuirea planşeelor;

- alcătuirea structurii scării; - alcătuirea şarpantei.

e. Verificarea prin calcul a densităţii pereţilor structurali pe fiecare

direcţie.

Cap. 3 Instalaţii interioare. Conţinutul minimal al memoriului este

următorul:

a. Disponibilitatea reţelelor locale ale furnizorilor de utilităţi. b. Instalaţia sanitară. Branşament alimentare cu apă, reţea interioară,

obiecte sanitare. Prepararea apei calde. Conducte canalizare,

racordare la reţeaua stradală. Necesarul de apă estimat.

c. Instalaţia electrică. Categorii de instalaţii. Caracteristici şi principii

de alcătuire. Doze. Aparate de comandă şi acţionare. Estimarea

puterii instalate.



d. Instalaţia de ȋncălzire. Sursa de căldură, agentul termic, corpuri de

ȋncălzire. Estimarea puterii necesare a centralei termice şi a

debitului de gaz.

14.2 Evaluarea aproximativă (empirică) a necesarului furnizat de

utilităţi pentru funcţionarea clădirii

Necesarul de apă ce trebuie asigurat este de cca 170 l/om×zi, din care 70 l

apă caldă menajeră la temperatura de 45° - 60°. Pentru fiecare apartament

se vor considera 3 persone. Se evaluează necesarul lunar de apă (m3).

Pentru fiecare apartament, puterea instalată se apreciază prin interpolare ȋn

tabelului 4, ȋn funcţie de suprafaţa utilă: Tabelul 4

Suprafaţa aparament Putere instalată (kW) Putere absorbită (kW)

50 – 70 m2 7.5 5

70 – 100 m2 10 6.5

100 – 200 m2 14 8

Rezultă puterea instalată totală necesară pentru clădire (4 apartamente).

Puterea centralei termice de apartament se evaluează pe baza unui indice

empiric al necesarului de căldură, ȋn funcţie de volumul util al

apartamentului (suprafaţa utilă interioară × ȋnălţimea utilă), pentru

condiţiile de izolare cerute prin Tema de proiectare:

Pnec = 1000

1× Vu × 50 W/m3 [kW]

Debitul de gaz necesar pentru ȋncălzire poate fi evaluat ştiind că se

consumă cca 1 m3/oră pentru fiecare 10 kWh de energie termică.

Clădiri


ANEXA 1

Ȋn Anexa 1 sunt reprezentate schematic câteva exemple de planuri de nivel

curent corespunzând Temei de proiectare, cu diferite variante de acces.

Reţeaua ortogonală 1 m × 1 m peste care sunt suprapuse planurile are doar

caracter orientativ, pentru aprecierea gabaritului interax al pereţilor şi a

suprafeţelor ȋncăperilor.

Poziţia golurilor pentru ferestre nu este reprezentată, urmând să fie

stabilită conform regulilor enunţate ȋn ȋndrumător.

Oricare dintre variantele propuse poate fi adaptată pentru alt tip de acces,

definitivarea soluţiei urmând să fie făcută la prima corectură.

V1. Casă a scării comună celor 4 apartamente, amplasată ȋn axul de simetrie

Clădiri


V4. Casă a scării laterală, dedicată celor 2 apartamente suprapuse





V7. Scară exterioară dedicată celor 2 apartamente de la etaj

Clădiri


ANEXA 2

NORMATIV CR6-2006

5.1.3. Criterii de regularitate structurală

(1) Sistemul structural va fi simplu, continuu şi va avea suficientă capacitate de rezistenţă şi rigiditate pentru a asigura un traseu direct şi neîntrerupt al forţelor verticale şi orizontale, până la terenul de fundare.

(2) Clădirile din zidărie sunt considerate cu regularitate structurală în plan

dacă: a. forma în plan satisface următoarele criterii:

- este aproximativ simetrică în raport cu 2 direcţii ortogonale;

- este compactă, cu contururi regulate şi cu un număr cât mai redus

de colţuri intrânde;

- eventualele retrageri/proeminenţe în raport cu conturul curent al

planseului nu depăşesc, fiecare, cea mai mare dintre valorile: 10%

din aria planşeului sau 1/5 din dimensiunea laturii respective;

b. distribuţia în plan a pereţilor structurali nu conduce la disimetrii

importante ale rigidităţii laterale, ale capacităţilor de rezistenţă şi/sau ale încărcărilor permanente în raport cu direcţiile principale

ale clădirii;

c. rigiditatea planşeelor în plan orizontal este suficient de mare încât

să fie asigurată compatibilitatea deplasărilor laterale ale pereţilor

structurali sub efectul forţelor orizontale;

d. la parter, pe fiecare din direcţiile principale ale clădirii, distanţa

între centrul de greutate (CG) şi centrul de rigiditate (CR) nu

depăşeşte 0.1L, unde L este dimensiunea clădirii pe direcţia

perpendiculară direcţiei de calcul.

(3) Clădirile din zidărie sunt considerate cu regularitate structurală în

elevaţie dacă: e. înălţimile nivelurilor adiacente sunt egale sau variază cu cel mult

20%;

f. pereţii structurali au, în plan, aceleaşi dimensiuni la toate nivelurile

supraterane sau prezintă variaţii care se încadrează în următoarele

limite:

- reducerea lungimii unui perete faţă de nivelul inferior nu

depăşeşte 20%;



- reducerea ariilor nete totale de zidărie la nivelurile superioare,

pentru clădirile cu nniv≥3 nu depăşeşte 20% din aria zidăriei de la

parter;

g. clădirea nu are niveluri "slabe" (care au rigiditate şi/sau capacitate

de rezistenţă mai mică decât cele ale nivelurilor superioare).

(4) Clădirile care nu satisfac aceste condiţii sunt considerate fără regularitate structurală, după caz, în plan sau în elevaţie.

(5) Pentru proiectare (calcul şi detaliere constructivă) în conformitate cu

prevederile prezentului Cod, clădirile cu pereţi structurali din zidărie se

clasifică în grupe de regularitate după cum urmează:

Grupa de regularitate Regularitate

ȋn plan ȋn elevaţie

Clădiri regulate 1 Da Da

2 Nu Da

Clădiri neregulate 3 Da Nu

4 Nu Nu

Clădiri


ANEXA 3

Anexa 3 conţine exemple de piese scrise şi desenate, conform conţinutului

enunţat al proiectului. Memoriul tehnic exemplificativ se referă strict la

clădirea reprezentată ȋn planşele model, care corespund numai parţial

Temei de proiectare. Acesta urmează să fie adaptat proiectului ȋntocmit de

studenţi.

Proiect: Locuinţe cuplate P + 1E

Localitatea _____ adresa __________ jud. _____

Faza: DTAC

MEMORIU TEHNIC

1. ARHITECTURĂ

1.1 DATE GENERALE

Investitia: Locuinţe cuplate P+1E

Localizare: jud. _____, localtatea ________, adresa _________

Suprafata teren: 641 m2

Vecinătăţi SV –Vecinătate 1 (22.5 m);

NV – Vecinătate 2 (28.5 m);

NE – Vecinătate 3 (22.5 m);

SE – Alee acces (28.5 m).

Regim juridic: teren ȋn circuitul civil, proprietate particulară, ȋn

indiviziune conform CVC, liber de sarcini sau

servituţi

Regim economic: categoria de folosinţă a terenului - curţi construcţii intravilan;

destinaţie - locuinţe şi servicii.



1.2 PREZENTAREA INVESTITIEI

Funcţiune: Clădire cu locuinţe cuplate, 4 apartamente cu câte

două camere şi dependinţe

Clasa de importanţă: III

Categoria de importanţă: C (normală)

Regim de construire: izolat; construcţie definitivă. Regim de ȋnălţime: parter + 1 etaj

Aliniament: retragere de 3.70 m de la limita spre stradă Retrageri laterale: 3.70 m (SV, NE)

Acces auto şi pietonal: din aleea de acces pe latura de SE

Dimensiuni construcţie: Lungime la sol Lmax = 21.1 m

Lăţime la sol lmax = 13.8 m

Ȋnălţime maximă Hmax = 9.00 m

Suprafaţă construită Sc = 236 m2

Suprafaţă desfăşurată Sd = 472 m2

Suprafaţă utilă apartament Su,a = 100.50 m2

Suprafaţă utilă ȋn indiviziune Su,i = 23 m2

Cota ±0.00 la 50 cm deasupra terenului natural (amenajat)

Ocuparea terenului:

- procent propus de ocupare a terenului POT = 37%

- coeficient propus de utilizare a terenului CUT = 0.74

Sistem constructiv

- fundaţii din beton simplu; soclu şi placă pentru suport paredoseală la

parter din beton armat;

Clădiri


- planşee peste parter şi etaj din beton armat monolit;

- ȋnchideri laterale din cărămidă tip Porotherm cu grosimea de 37.5 cm;

- compartimentări interioare din cărămidă tip Porotherm cu grosimi de

12.5 cm şi 25 cm;

- acoperiş cu pante, şarpantă din lemn cu scaune, ȋnvelitoare din

membrană bituminoasă + şindrilă bituminoasă (fibră de sticlă, bitum

oxidat şi granule ceramizate);

- evacuarea apelor pluviale se face ȋn incintă, prin jgheaburi şi burlane.

Ȋnălţimea nivelului curent (finit – finit): 3.00 m

Ȋnălţimea liberă: 2.75 m

Funcţiuni comune (ȋn indiviziune):

- scara exterioară de acces* suprafaţa utilă 4.20 m2

- casa scării (CS) suprafaţa utilă 23.00 m2

- pod suprafaţa utilă 218.00 m2

(*) 3 trepte 30 × 16.67 cm şi podest cu copertină

Funcţiuni apartament:

- Sas acces (windfang) suprafaţa utilă 2.67 m2

- Hol suprafaţa utilă 9.00 m2

- Cameră de zi (living) suprafaţa utilă 27.00 m2

- Dormitor suprafaţa utilă 16.60 m2

- Bucătărie suprafaţa utilă 13.75 m2

- Baie suprafaţa utilă 6.70 m2

- Grup sanitar suprafaţa utilă 4.20 m2

- Cămară suprafaţa utilă 2.90 m2

- Debara suprafaţa utilă 2.32 m2

- Terasă (sau balcon) suprafaţa utilă 15.35 m2 (9.70 m

2)

Scara de acces la etaj

Scara de acces la apartamentele de la etaj este formată din două rampe

drepte şi un podest intermediar (17 trepte 28 × 17.65 cm), cu lăţimea de

1.20 m.



Finisaje interioare:

• casa scării – pardoseală şi trepte din mozaic, zugrăveală lavabilă la

pereţi şi tavan.

• living, dormitor, hol – pardoseli din parchet, zugrăveli lavabile la

pereţi şi tavane;

• bucătărie, baie, grup sanitar – pardoseli din gresie, pereţi placaţi cu

faianţă, zugrăveli lavabile la tavane;

• sas, cămară, debara - pardoseli din gresie, zugrăveli lavabile la

pereţi şi tavane.

• tâmplărie din ȋnlocuitori de lemn (MDF) furniruită; • glafuri din ȋnlocuitori de lemn (MDF) furniruite.

Finisaje exterioare:

• trotuar din dale prefabricate din beton spălat;

• terase şi balcoane - pardoseli din gresie antigelivă; • pereţi - tencuieli decorative lise şi texturate, culoare crem şi maro;

• tâmplărie PVC culoare brun ȋnchis + geam termopan;

• ȋnvelitoare din şindrilă bituminoasă culoare gri;

• jgheaburi şi burlane din tablă emailată culoare maro.

Spaţii libere şi plantate

Terenul neconstruit va fi parţial ocupat cu trotuare şi alei de acces; restul

suprafeţei va fi plantat cu gazon, plante cu flori, arbuşti şi copaci.

Ȋmprejmuirea:

- gardul perimetral are ȋnălţimea de 1.80 m şi va fi alcătuit dintr-un un

soclu opac din zidărie tencuită cu ȋnălţimea de 60 cm şi o suprafaţă traforată din ţeavă rectangurară şi platbandă metalică; - porţile de acees pietonal şi auto vor fi confecţionate din ţeavă rectangulară.

Confortul termic

Izolarea termică a volumului construit este asigurată prin:

Clădiri


• grosimea de 37.5 cm a pereţilor perimetrali din zidărie cu goluri,

placaţi la exterior cu un strat de polistiren cu grosimea de 5 cm;

• stratul de polistiren extrudat cu grosimea de 10 cm aplicat pe

planşeul peste etajul 1;

• stratul de 5 cm de polistiren extrudat montat sub placa suport a

pardoselii la parter;

• tâplăria cu geam termopan.

Siguranţa la foc:

Construcţia se ȋncadrează ȋn gradul I de rezistenţă la foc şi ȋn categoria cu

risc de incendiu mic.

2. STRUCTURA DE REZISTENŢĂ

Ȋn conformitate cu Tema de proiectare a fost întocmit proiectul ȋn faza

PT/DTAC pentru o clădire P + 1E având funcţiunea de locuinţe cuplate cu

4 apartamente.

Având ȋn vedere :

- soluţia stabilită prin proiectul de arhitectură; - regimul de înălţime şi posibilitatea de conformare a structurii;

- caracteristicile amplasamentului şi ale terenului de fundare;

- materialele de construcţie utilizate,

au fost adoptate următoarele soluţii pentru realizarea structurii de

rezistenţă.

Dimensiunile maxime în plan sunt 21.1 × 13.8 m, clădirea fiind simetrică ȋn raport cu peretele median comun. Ȋn elevaţie, construcţia se dezvoltă pe

două niveluri identice, parter şi etaj. Ȋnălţimea maximă este de 9.00 m, iar

ȋnălţimea nivelului curent (finit – finit) este de 3.00 m. Acoperişul cu

pante egale de 35% este şi el simetric ȋn raport cu coama mediană.

Clădirea este amplasată pe teren în regim izolat, cu retrageri faţă de

limitele proprietăţii pe toate laturile, drept urmare nu există interacţiuni

structurale cu alte construcţii amplasate ȋn vecinătate.



Din punct de vedere seismic, amplasamentul se caracterizează prin

valoarea de vârf a acceleraţiei de proiectare a terenului ag = 0.20g şi perioada de control TC = 1.0 sec. Conform Codului P100-1/2006, clădirea

se ȋncadrează ȋn clasa a III-a de importanţă.

Din punctul de vedere al acţiunii vântului, amplasamentul se

caracterizează printr-o viteză maxima mediată pe 1 min de 25 m/s.

Din punctul de vedere al acţiunii zăpezii, amplasamentul se caracterizează printr-o valoare caracteristică a ȋncărcării din zăpadă de 2 kN/m

2.

Studiul geotehnic efectuat în amplasament clasifică terenul ca teren bun de

fundare (categoria geotehnică I), risc geotehnic redus. Presiunea

convenţională de bază este de 300 kPa la adâncimea de fundare.

2.1 Descrierea structurii de rezistenţă

Fundaţiile continue sub pereţii structurali sunt realizate din beton simplu,

la o adâncime de –1.55 m faţă de nivelul terenului natural. Adâncimea de

fundare depăşeşte adâncimea de îngheţ în amplasament. Lăţimea tălpilor

de fundare este de 50 cm pentru pereţii structurali perimetrali şi de 70 cm

pentru pereţii structurali interiori. Se asigură astfel o presiune efectivă pe

teren mai mică decât presiunea convenţională corectată la gruparea

fundamentală de încărcări.

Ȋn zonele corespunzătoare elementelor din beton armat verticale ale

suprastructurii (stâlpişori) armătura acestora se ancoreaza în tălpile de

fundare prin mustăţi asamblate sub formă de carcase. Montajul carcaselor

de armătură se face la cota –1.50, în poziţiile indicate în planul de fundaţii.

Ȋn cazul în care săpătura atinge accidental o cotă inferioară celei din

proiect sau dacă terenul de fundare la nivelul tălpilor nu corespunde

caracteristicilor geotehnice preconizate (umpluturi, alte cauze), săpătura

va continua până la atingerea terenului sănătos, iar diferenţa va fi

completată cu beton simplu clasa C8/10.

Soclul se realizează din beton armat cu grosimea de 25 cm şi înăltimea de

85 cm (inclusiv grosimea plăcii suport pentru pardoseală la parter). Soclul

Clădiri


înglobează carcasele cu mustăţile plantate în tălpile fundaţiilor şi asigură continuitatea armăturii elementelor verticale ale suprastructurii.

Placa suport pentru pardoseală la parter la cota –0.10 are grosimea de

12 cm şi este armată constructiv pe două direcţii. Ea asigură efectul de

şaibă orizontală, conlucrarea soclului şi a pereţilor structurali la acest

nivel. Placa se execută pe un strat de umplutură din material incompresibil

(balast, pietris) sau după o compactare atentă a materialului rezultat din

excavaţii (la umiditatea optimă de compactare), un strat de rupere a

capilarităţii de 15 cm grosime şi bariera impermeabilă (folie PVC sau

hârtie Kraft). Sub placa de beton se montează unui strat termoizolant (5

cm polistiren extrudat), pe toată suprafaţa parterului corespunzătoare

spaţiilor închise (încălzite).

Elementele verticale ale suprastructurii sunt formate din zidăria portantă confinată cu sâmburi şi centuri din beton armat. Grosimea pereţilor

structurali exteriori este de 37.5 cm iar a celor interiori este de 25 cm.

Secţiunea stâlpişorilor din beton armat este de 25 × 25 cm. Conlucrarea

între zidăria din blocuri ceramice cu goluri verticale şi betonul armat este

asigurată prin măsurile constructive prevăzute ȋn normativul CR6-2006

(ştrepi, armare în rosturi orizontale) sau detaliile specifice ale furnizorilor

pentru alte tipuri de blocuri pentru zidărie omologate. Betonarea

stâlpişorilor la fiecare nivel se va face după realizarea zidăriei, până la

cota intradosului centurilor corespunzătoare planşeului următor.

Golurile în pereţii de zidărie sunt bordate la partea superioară de

buiandrugi din beton armat monolit, cu secţiunile de 25 × 10 şi 25 × 15

cm.

Planşee. Planşeele peste parter (cota +2.90) şi etaj (cota +5.90) sunt

proiectate ca plăci din beton armat monolit cu grosimea de 15 cm, armate

pe două direcţii. Conformarea planşeelor şi modul de rezemare le conferă rolul de şaibe orizontale rigide la fiecare nivel.

Planşeul peste etajul 1 este prevăzut cu termoizolaţie de 10 cm din

polistiren extrudat, montat la partea superioară.

Planşeele reazemă pe zidărie prin intermediul unui sistem ȋnchis de centuri

cu secţiunea de 25 x 25 cm, în lungul axelor principale ale construcţiei.



Centurile perimetrale sunt prevăzute spre exterior cu zidărie cu grosimea

de 12.5 cm. Centurile se betonează odată cu planşeul.

Scara de acces la etaj are structura alcătuită din 2 rampe drepte şi un

podest intermediar, cu grosimea de 15 cm, din beton armat. Acestea sunt

rezemate pe plăci şi pe pereţii structurali de zidărie al casei scării, prin

intermediul unei centuri.

Structura acoperişului este formată dintr-o şarpantă cu scaune din lemn

de răşinoase ecarisat. Alcătuirea acoperişului este simetrică ȋn plan şi ȋn

secţiuni transversale. Elementele şarpantei sunt popi cu secţiunea de 10 ×

10 cm, pane cu secţiunea de 15 × 10 cm, 10 × 15 cm şi 10 × 20 cm,

căpriori cu secţiunea de 7.5 × 10 cm, contrafişe cu secţiunea de 10 × 10

cm şi ceşti cu secţiunea de 2 × 5 × 15 cm.

Compartimentările interioare se vor realiza din zidărie de cărămidă cu

grosimea de 12.5 cm, ţesută cu zidăria pereţilor structurali.

2.2 Materiale utilizate pentru elementele structurii de rezistenţă

- Beton simplu (fundaţii) C8/10

- Beton armat (soclu, plăci, centuri, buiandrugi, stâlpişori, rampe şi podest scară) C12/15

- Armătură din oţel ductil PC52 şi OB37

- Blocuri pentru zidărie ȋncadrate ȋn grupa 1 cu fb = 9.2 N/mm2

- Mortarul pentru zidărie semifabricat cu fm = 10 N/mm2

- Lemn de construcţii din răşinoase, uscat

2.3 Verificarea densităţii pereţilor structurali (calcul făcut pe

semistructură)

- pe direcţie transversală ∑ =

11

1,TziA 7.46 m

2;

- pe direcţie longitudinală ∑ =

14

1,LziA 7.64 m

2;

- suprafaţa planşeului este Apl = 127.6 m2.

Densităţile pereţilor structurali pe cele două direcţii rezultă:

Clădiri


pT(%) = 1006.127

46.7× = 5.85%; pL(%) = 100

6.127

64.7× = 5.98%.

Ambele procente sunt mai mari decât valoarea minimă impusă de P100-

1/2006 pentru zona seismică corespunzătoare amplasamentului.

Lucrările de construire se execută numai pe baza Proiectului de Execuţie

(PE/DDE)*.

3. INSTALAŢII

3.1 INSTALAŢIA SANITARĂ

Alimentarea cu apă

Alimentarea cu apă potabilă se face de la reţeaua stradală prin intermediul

unui branşament de apă până la căminul pentru apometru amplasat ȋn

incintă. Clădirea se va alimenta prin intermediul unei conducte montate

ȋngropat pentru asigurarea consumului menajer.

Apa caldă menajeră va fi asigurată de boilerul Centralei Termice murale,

cu capacitate de 50 l.

Obiectele sanitare se vor alimenta cu apă caldă şi rece prin conducte de

PP-R izolate, cu diametrele de 3/8", 1/2", 3/4".

La intrarea ȋn fiecare apartament se va monta un robinet general de

ȋnchidere a instalaţiei ȋn caz de avarie. De asemenea, se vor monta

robinete de ȋnchidere şi sectorizare la fiecare obiect sanitar.

Conductele de apă caldă şi rece se vor monta cu panta uşoară spre

punctele de consum.

(*) Memoriul Tehnic trebuie să conţină obligatoriu referiri la metoda de calcul şi dimensionare a tuturor elementelor structurale, ipotezele de ȋncărcare şi gruparea

acţiunilor, precum şi o listă a standardelor, normelor şi codurilor de proiectare ȋn vigoare

utilizate (lista este valabilă pentru toate specialităţile memoriului tehnic). Având ȋn

vedere că ȋn cazul particular al acestui proiect nu au fost făcute calcule de dimensionare,

paragraful respectiv poate să lipsească.



Canalizarea apelor uzate menajere

Apele uzate menajere se vor deversa ȋn reţeaua de canalizare stradală. Ele

vor fi preluate de la obiectele sanitare prin conducte din polipropilena

reticulată şi vor fi dirijate spre canalizarea din curtea imobilului.

Panta de scurgere a conductelor va fi de minim 2% .

Pe coloanele de canalizare se vor monta piese de curăţire.

Conductele de canalizare vor avea diametre de 50 si 110 mm la interior şi de 200 mm la exterior, ȋntre căminele din curte, căminul de racordare şi canalizare.

Canalizarea apei pluviale

Apele pluviale de pe acoperişul clădirii sunt canalizate prin intermediul

jgheaburilor şi burlanelor amplasate conform planului de arhitectură. Burlanele se termină la bază la o ȋnălţime de 0.3 m faţă de trotuar.

Necesarul de apă ce trebuie asigurat este de cca 170 l/om×zi, din care 70 l

apă caldă menajeră la temperatura de 45° - 60°. Pentru apartamentul

proiectat se consideră 2 persone. Necesarul lunar de apă pentru clădire

rezultă:

2×4×31×170/10000 ≅ 4.2 m3/lună

3.2 INSTALAŢIA ELECTRICĂ

Sunt prevăzute următoarele categorii de instalaţii:

- alimentarea cu energie electrică; - instalaţii pentru iluminatul interior şi exterior;

- instalatii pentru prize electrice;

- instalatii electrice de distribuţie interioară (coloane de

alimentare şi tablouri electrice);

- instalaţii de curenţi slabi (internet/telefon/televizor);

- instalaţii electrice de protecţie la atingere directă şi indirectă.

Clădiri


Schema de alimentare a obiectivului este compusă dintr-un bloc de măsură şi protecţie trifazic – BMPT, alimentat printr-un branşament electric de la

reţeaua de electricitate locală.

Coloana de alimentare cu energie electrică pentru clădire va fi pozată de la

BMPT prin spaţiul verde al accesului până la tabloul general. Acelaşi traseu va fi urmat şi de platbanda de legătură de la priza de ȋmpământare,

cablurile pentru conexiunile TV, Tc, IT.

Fiecare circuit care pleacă de la tabloul electric general va fi pozat ȋn tub

PVC individual, potrivit secţiunii alese a circuitului, ȋn general ȋngropat

tencuială sau plăci de gips-carton. La intrările cablurilor ȋn clădire şi la

trecerile prin pereţi şi planşee se montează ţevi de protecţie.

Dozele pentru instalaţii de curenţi slabi vor fi diferite de cele pentru

instalaţii de curenţi tari. Pe traseele paralele se vor păstra distantele impuse

de norme ȋntre circuite.

Instalaţia de iluminat

Poziţiile şi tipurile corpurilor de iluminat, precum şi puterile fiecăruia ȋn

parte, sunt stabilite prin coordonare cu proiectul de arhitectură. Aparatele

de comandă se montează la ȋnălţimea de 1.50 m. Dozele pentru legături

vor fi pozate la o distanţă de 20 cm de la tavan ȋn toate ȋncăperile.

Circuitele de iluminat sunt realizate integral ȋn sistem fază + nul +

protecţie de la tabloul electric de apartament până la consumatori,

utilizând conductor pentru energie electrică nearmat, cu izolatie din PVC,

tip 3 Fy 1.5 mm2. Traseul circuitelor se va realiza integral prin tuburi de

protectie de Ø16 mm ȋngropate. Aparatele de comandă/acţionare sunt

pentru montaj ȋngropat.

Instalaţia de prize electrice

Circuitele de priză sunt realizate integral ȋn sistem fază + nul + protecţie

de la tabloul electric de apartament până la consumatori utilizând

conductor pentru energie electrică nearmat , cu izolaţie din PVC , tip 3 Fy

2.5mm2. Traseul circuitelor se va realiza integral prin tuburi de protecţie

de Ø18 mm ȋngropate. Prizele propuse sunt pentru montaj ȋngropat.



Instalaţia de curenti slabi

Ȋn clădire se prevăd circuite pentru reţeaua structurată pentru Tf, TV,

internet.

Instalaţia de protecţie

Protecţia ȋmpotriva tensiunilor accidentale şi a şocurilor electrice prin

atingere indirectă:

- toate circuitele sunt protejate la nivelul tablourilor cu siguranţe

electromagnetice calculate la nivelul de curent maxim admisibil

pentru secţiunea respectivă; - legarea tuturor carcaselor echipamentelor electrice care normal nu

sunt sub tensiune, dar pot intra accidental sub tensiune, la nulul de

protecţie distinct faţă de nulul de lucru;

- toate prizele sunt cu contact de protecţie.

Priza de ȋmpământare se constituie din electrozi verticali de 3 m lungime

(ţeava de oţel zincată cu diametrul 2½"), introduşi complet ȋn pământ prin

batere ȋntr-un şanţ cu adâncimea de 0.6 m şi un electrod orizontal

constituit din platbandă OLZn 4×40 mm, sudată de electrozii verticali şi prelungită până la TG şi BMPT. Racordarea la TG şi BMPT se va face

printr-o cutie de separaţie.

Pentru legarea suplimentară la pamânt a carcaselor metalice ale tablourilor

şi receptoarelor electrice, se vor prevedea centuri interioare de

ȋmpământare din platbandă de oţel zincat 25×4mm, care se vor racorda la

priza de pământ ȋn cel puţin două puncte. Toate elementele care alcătuiesc

priza de ȋmpământare trebuie sudate ȋmpreună, asigurându-se continuitatea

ȋn punctele de legătură.

Conform suprafeţelor utile ale apartamentelor, rezultă o putere instalată totală necesară pentru clădire (4 apartamente) de 40 kW.

3.3 INSTALAŢIA TERMICĂ

Asigurarea parametrilor optimi de temperatură din imobil se va realiza

prin intermediul unui sistem de ȋncălzire cu distribuţia agentului (apă caldă

Clădiri


80/60oC) prin ţevi tur-retur. Apa caldă se va dirija către echipamentele de

ȋncălzire distribuite astfel:

− corpuri de ȋncălzire tip port prosop care se vor monta ȋn baie şi grupul sanitar;

− corpuri de ȋncălzire – radiatoare montate ȋn camere şi bucătărie.

Sursa de căldură va fi o centrală termică murală cu tiraj forţat, amplasată ȋn bucătăria fiecărui apartament, care va prepara apa caldă de consum

menajer cu prioritate, folosind un boiler cu capacitatea de 50 l.

Ȋn grupurile sanitare corpurile de ȋncălzire se vor amplasa astfel ȋncât să funcţioneze cu eficienţă maximă şi să se coreleze cu elemente de

construcţie şi cu componentele instalaţiilor electrice pentru prevenirea

accidentelor prin electrocutare. Corpurile de ȋncălzire se vor amplasa de

regulă la partea inferioară a ferestrelor sau ȋn vecinătatea suprafeţelor reci.

Racordarea se va face la coloane cu legaturi fixe din ţeava de PP-R/Al cu

diametrul de 20 mm sau 25 mm.

Ȋn camere, instalaţia de ȋncălzire se va realiza cu corpuri statice de tip

radiator din oţel cu ȋnălţimea de 600 mm şi lăţimi variabile, ȋn funcţie de

necesarul de căldură rezultat din calcul. Racordarea la coloanele fixe se

face cu legături fixe din teava PP-R/Al cu diametrul de 20 mm sau 25 mm.

Ȋn toate ȋncăperile se va realiza o temperatura interioară de 22 - 24oC, ȋn

funcţie de destinaţie.

Sistemul de ȋncălzire se va sectoriza cu distribuitoare cu robinete pe tur şi pe retur pentru a se asigura ȋn acest fel o exploatare mai buna.

Temperatura interioara din apartament se va regla prin intermediul unui

cronotermostat digital.

Puterea centralei termice de apartament, evaluată pe baza indicelui empiric

al necesarului de căldură ȋn funcţie de volumul util al apartamentului,

pentru condiţiile de izolare proiectate este:

Pnec = 1000

1× 234 m

3× 50 W/m

3 = 11.7 [kW]



Debitul de gaz necesar pentru ȋncălzire este de cca 1.2 m3/oră.

Clădiri


BORDEROU PIESE DESENATE

1. Plan de situaţie A0 2. Plan parter A1 3. Plan etaj 1 A2 4. Secţiune A - A A3 5. Faţada principală A4 6. Faţada laterală A5 7. Faţada posterioară A6 8. Plan ȋnvelitoare A7 9. Plan fundaţii R1 10. Plan cofraj planşeu peste parter (cota +2.90) R2 11. Plan şarpantă R3

Clădiri


cladiri - indrumator pentru proiect

Documents