Realizatori: Diaconescu Mihaela

Tutuianu Bianca

Clasa: a XI a A

COLORANTI NATURALI SI SINTETICI

Culoarea este o proprietate a materialelor. Multe substante cu aceeasi compozitie chimica, dar cu alta structura sau configuratie, pot avea culori diferite. Culoarea corpurilor depinde de doi factori :lungimea de unda a luminii care cade pe corp si modul cum lumina este absorbita de corp.De exemplu, cand lumina rosie cade asupra unui corp ea poate fi absorbita sau reflectata sau cand lumina alba cade asupra unui corp ea poate fi reflectata total-cand corpul pare negru sau partial. Senzatiile de culoare pentru ochiul uman sunt provocate de radiatiile electromagnetice cu lungimi de unda diferite.

Colorantii sunt substante organice sintetice sau naturale, care au culoare proprie si care au proprietatea de a colora substraturile pe care sunt aplicate(textile, ceramica, piele, hartie etc.), rezistand in timp la lumina, spalare, frecare. Culoarea substanţelor se datorează prezentei in molecula a unor grupe de atomi, numite grupe cromofore sau cromofori, care absorb selectiv diferite radiaţii ale luminii, fiecărui cromofor corespunzându-i una sau mai multe benzi de absorbţie in spectrul vizibil.

În general existența culorii este legatã de prezența dublelor legãturi conjugate într-o moleculã . Substanțele care conțin în molecula lor unul sau mai mulți cromofori se numesc cromogene și sunt colorate. Pentru ca o substanțã coloratã sã devinã și colorantã (sã poatã colora la rândul ei), trebuie sã conținã în moleculã , pe lângã cromofori și alte grupe, numite auxocrome. Grupele auxocrome imprimã substanței proprietatea de a colora, produce totodatã o intensificare a culorii și dau o nuanțã mai închisã culorii existente în absența lor.Coloranții organici pot fi clasificați dupã proveniența lor în: coloranți naturali și coloranți de sintezã .

Un colorant contine:

-un schelet format din nuclee aromatice

-una sau mai multe grupari cromofore

Cele mai importante grupe cromofore sunt:

a)grupa nitrozo –N=O

b)grupa nitro –NO2

c)grupa azo –N=N-

d)grupa cetonica –C=O

e)dubla legatura >C=C<

-una sau mai multe grupe auxocrome

Pincipalele grupe auzocrome sunt :

a)grupa amino –NH2

b)grupa hidroxil fenolica (si derivatii ei alchilati)

-una sau mai multe grupe solubilizante (favorizeaza solubilizarea colorantilor insolubili in apa –SO3H, -COOH)

CLASIFICAREA COLORANTILOR• după natura lor: naturali şi sintetici

• după proprietăţile tinctoriale:

-Galbeni

-Oranj

-Roşii

-Albaştri

-Verzi

-Bruni

-Negri, cu nuanţe diverse, pentru toate culorile

Primii coloranți organici utilizați , au fost produse naturale de origine vegetalã și numai în micã mãsurã de origine animalã .Colorantii de origine vegetalã provin din anumite plante, ca de exemplu: garanța (roiba) obținutã din rãdãcinile plantelor din familia Rubiaceelor, indigoul (extras din plante din familia Indigofera), colorantul albastru extras din lemnul de bãcan. Garanța și extractele de lemn de bãcan vopsesc materialele textile numai în prezența unor substanțe numite mordanți (oxizi și hidroxizi de aluminiu, fier, crom, etc).

Dintre coloranții de origine animalã este cunoscutã din antichitate, purpura, extrasã din unele varietãți de melci rãspândiți pe coastele Mãrii Mediterane și carminul (extras dintr-un gândac parazit care se dezvoltã pe diverse specii de stejar pitic rãspândit în Asia și sudul Europei).Numãrul compuși lor naturali utilizați în decursul timpului drept coloranți a fost foarte mare, însã numai puțini dintre aceștia sunt valoroși din punct de vedere al rezistenței culorii pe suportul pe care se aplicã

COLORANȚI ORGANICI NATURALI

Marea majoritate a coloranților folsiți în prezent în practica vopsirii sunt compuși de sintezã. Aceștia sunt performanți, atât sub aspectul paletei coloristice cât și al rezistențelor la agenții exteriori: lumină , umiditate, gaze industriale, spălare etc.

Vopselele sunt folosite pentru colorarea superficială, opacă a diverselor obiecte. Lichidele peliculogene pot fi uleiuri sicative (de exemplu ulei de in) sau substanţe macromoleculare dizolvate în solvenţi volatili. După evaporarea solventului aceste lichide lasă pe suprafaţa vopsită , pelicula solidă în care este înglobat colorantul.

O altă posibilitate de utilizare a pigmenţilor este colorarea în masă a unor materiale plastice, fibre şi a cauciucului. Operaţia are loc într-un malaxor în care se află materialul care trebuie colorat.

COLORANȚI ORGANICI DE SINTEZĂ

COLORANȚI ALIMENTARIColoranții alimentari sunt substanțe care redau sau intensificã culoarea produselor alimentare. Ei pot fi constituenți naturali ai produselor alimentare și / sau alți compuși naturali, care în mod normal nu sunt consumați ca alimente și nu sunt utilizați ca ingrediente caracteristice în alimentație. Coloranții alimentari sunt folosiți în scop comercial, deoarece prin culoare se dã impresia unei calitãți mai bune și se stimuleazã apetitul. Sunt utilizați în: dulciuri, îngheþate, limonade, margarinã , brânzã și în diverse produse din carne.Coloranții alimentari pot fi clasificați dupã urmãtoarele criterii:

- în funcție de proveniența lor, se împart în: coloranți naturali și sintetici;

- în funcþie de culoarea pe care o prezintã și o imprimã produselor, pot fi de culoare: galben, oranj, roșu, albastru, verde, brun etc;Unii coloranþi pot fi introduși în produsele alimentare, alții sunt folosiți pentru colorarea unor textile, mase plastice, vopsele etc.

Coloranţii alimentari naturali sunt substanţe complexe obţinute prin extracţie din planta întreagă sau din diferite părţi ale acesteia.Produşii obţinuţi au proprietăţi tinctoriale bune, fiind solubili în apă sau grăsimi. Coloranţii naturali au însă dezavantajul că nu sunt rezistenţi la tratament termic şi , ca atare, utilizarea lor este limitată.În cazul clorofilei şi a colorantului din sfeclă sau varză (suc de sfeclă sau varză) , se poate imprima produsului alimentar şi gust caracteristic colorantului, dacă adaosul este suficient de mare. Clorofila este colorantul verde din plante şi este folosit şi drept colorant alimentar verde smarald de mare intensitate. Clorofila este un complex de magneziu cu un ligand heterociclic. Dacă laprepararea produselor alimentare verzi (murături , dulceaţă de caise verzi, nuci verzi etc.) se adaugă un cristal de CuSO4 acestainduce o culoare verde strălucitoare, datorată formării complexului de cupru cu clorofila.

β- carotenul, tinde să fie tot mai mult perceput ca un nutritiv esenţial, care În plus are şi proprietăţi colorante. Este unul dintre cei mai folosiţi coloranţi în produsele alimentare. Există în mod natural în fructe şi legume. Odată consumată , substanţa este convertită în vitamina A şi are calităţi antioxidante.β-carotenul se adaugă în laptele folosit pentru obţinerea brânzei. În funcţie de culoarea dorită, se adaugă o cantitate de 6-30 g pentru 1000 kg de brânză . În pastele făinoase se recomandă o doză de β-caroten de 25-100 mg/kg de făină. Prin utilizareacantităţi lor diferite de β-caroten se obţine o gamă de culori de la galben la portocaliu.β-carotenul a fost obţinut şi prin sinteză , având compoziţie chimică similară celui extras din fructe şi legume. Şofranul este o plantă cu florile albastre-violacee. Din şofran se extrag uleiuri eterice şi alte substanţe care sunt folosite drept condiment şi colorant alimentar. El este folosit şi în cosmetică la obţinerea unor rujuri. Practic, şofranul este mirodenia cea mai scumpă din lume: din 200 de flori uscate se obţine de-abia un gram de şofran (staminele florii).

COLORANȚI ALIMENTARI NATURALI

COLORAȚI ALIMENTARI SINTETICIMarea majoritate a coloranþilor alimentari folosiți în industria alimentarã sunt coloranți sintetici.Un exemplu de colorant alimentar sintetic este caramelul obținut din porumb, trestie de zahãr sau prin simpla topire a zahãrului și a altor zaharuri în condiții speciale.E-urile reprezintã codificarea unor aditivi alimentari, inclusiv coloranți alimentari, a cãror utilizare este permisã și autorizatã din punct de vedere al siguranței alimentare în țãrile Uniunii Europene. Acest mod de simbolizare sprijinã consumatorii în recunoașterea aditivilor în alimente, indiferent de limba în care este redactatã eticheta, garantând astfel cã aceștia fac parte din lista celor autorizați.

COLORANTUL IDEAL TREBUIE SA INDEPLINEASCA URMATOARELE CONDITII:-să nu fie toxic sau cancerigen;

-să fie dispersabil şi/sau solubil, în funţie de destinaţie;

-să nu imprime gust şi miros particular;

-să fie stabil la lumină, într-un domeniu larg de pH (2 – 8);

-să fie stabil termic, compatibil cu tratamentul aplicat produsului alimentar

(pasteurizare, sterilizare, fierbere);

-să fie stabil la depozitare;

-să nu reacţioneze cu metalele şi nici cu agenţii oxidanţi/reducători;

-să posede caracteristici identice pentru fiecare lot;

-să poată fi detectat/dozat prin metode analitice;

-să fie disponibil şi economic;

-să fie aprobat de legislaţia în vigoare

COLORANTI SINTETICI ALIMENTARI DE CARE TREBUIE SA NE FERIME127 sau eritrozina – este unul dintre colorantii de culoare rosie care se foloseste in compoturi si diverse alimente. Un studiu facut in 1990 a aratat ca aceasta substanta poate provoca cancer de tiroida la sobolani, boala posibila si in cazul omului. Din 1990 colorantul a fost interzis in Statele Unite si Norvegia.

E110 sau sunset yellow – acest colorant galben se gaseste in sucuri, inghetata, snacks-uri, diverse bauturi, conserve de peste, budinca etc. Colorantul acesta este interzis in Norvegia. De asemenea, este pe lista substantelor cancerigene.

E102 sau tartrazina - este colorantul galben care se gaseste de cele mai multe ori in dulciuri precum budinci si bomboane, dar si in supele instant, unele bauturi, mustar, cereale etc. Aceasta substanta poate determina deficiente de vitamina B6 si zinc, poate provoca mutatii cromozomiale si este un colorant sintetic cancerigen. Tartrazina a fost interzisa in Norgegia, Suedia, Austria, Elvetia, Olanda si Marea Britanie. Si APC Romania a cerut autoritatilor interzicerea utilizarii acestui colorant, in special in produsele care sunt consumate mai mult de copii.

E132 sau indigotina - este un colorant sintetic care se foloseste in prepararea tabletelor, capsulelor, produselor de patiserie, inghetata etc. De multe ori poate provoca greataurticarie, diverse reactii alergice, hipertensiune arteriala sau probleme de respiratie. Si acest colorant este interzis in Norvegia.

E250 sau nitritul de sodiu - este interzis in foarte multe tari. Folosit pentru stabilizarea culorii rosietice a carnii conservate, colorantul sintentic amintit poate duce la aparitia unor boli cardio-vasculare sau poate sa formeze nitrozamine in stomac, combinandu-se cu alte substante. Nitritii din alimente produce substante cancerigene.

E122 sau azorubina - este colorantul rosu, obtinut din gudron, se gaseste in ducliuri, jeleuri, martipan si poate sa afecteze persoanele astmatice sau pe cele care au alergii la aspirina. Acest colorant sintetic este interzis in Statele Unite, Japonia, Norvegia, Suedia si Austria.

Sapunurile colorate. Sunt frumoase, aspectuoase, spectaculoase. In cazul sapunurilor naturale cu adevarat ar trebui sa regasim in compozitie pulberi de plante, frunze, flori, decocturi sau infuzii. Producatorii prefera sa aleaga variantele chimice, comerciale, realizate din pudra de fier si nu variante minerale, naturale ale acestor oxizi(E172 (i, ii, iii) oxidul negru/rosu/galben de fier), din cauza costului.

SAPUNURI NATURALE, COLORATE CU..… menta

… pulbere de trandafiri si boia dulce de ardei

… cafea si scortisoara … nuca macinata