Primul număr al anului 2011

Revista Parohiei Sf. Mc.Pantelimon, sat Bașeu ,com.Hudești Botoșani

BISERICA ORTODOXĂ SF. MC. PANTELIMON BAșEU-HUDEșTI

COMOARA BISERICII

Comoara Bisericii

Cuvânt al †IPS Teofan Mitropolitul Moldovei și Bucovinei rostit în cadrul vizitei la

Parohia Sf Mc Pantelimon Baseu, Hudesti, pe data de 2 aprilie 2011

Vă mulțumesc pentru cuvântul de întâmpinare Părinte și pentru pâinea și

sarea cu care m-ați primit, pentru floarea inimii și pentru copiii aceștia îmbrăcați frumos, în costumul românului de

altădată! Mă bucur că sunt cu dumneavoastră pentru câteva clipe iubiți credincioși. Sunt într-o trecere astăzi, cu mila

Domnului, pe la 11 biserici din această zonă de nord în dorința de a păși acolo unde se află sfintele altare, pentru a mă

închina acolo unde se săvârșește dumnezeiasca Liturghie. M-am întâlnit cu preotul dumneavoastră, cu familia lui și cu

familia cea mare a parohiei. Mă bucur că vă văd aici în jurul preotului dumneavoastră! Mă bucur că aveți o biserică

frumoasă, mică, smerită, dar încăpătoare pentru sufletele dumneavoastră.

Am înțeles de asemenea din partea părintelui paroh că este o parohie în genere curată, formată din creștini

ortodocși care sunt atașați Sfintei Biserici. Știu și despre râvna părintelui dumneavoastră pentru cele sfinte și nădăjduiesc

că râvna părintelui va continua pe aceeași direcție și se va întări cu cât trece vremea, cu cât trec anii, cu atât și experiența

părintelui va fi mai puternică și mai mare pentru ca să fie mai adânc prezent în viața dumneavoastră prin Cuvântului lui

Dumnezeu, prin prezența harului sfânt al Sfintei și dumnezeieștii Liturghii, prin toate aceste activități frumoase prin care

părintele dorește să se prelungească Sfânta și dumnezeiasca Liturghie, adică în întâlniri cu tinerii, în pelerinaje, în

întâlnirile pe care le are, cum spunea părintele duminică duminică după-amiază, pentru ca Hristos să fie împărtășit

copiilor, Hristos să fie dăruit credincioșilor. Noi nu credem doar într-un Hristos care este doar în înălțimea cerului, ci

credem într-un Hristos care are putere să se așeze și în inima omului. Aceasta este datoria Bisericii să-l conștietizeze pe

creștin că el poate să fie tot atât de mare cât întreaga Împărăție a cerurilor pentru că-l cuprinde pe Dumnezeu. Eu îl rog pe

Domnul Hristos să vă dăruiască pacea lui cea sfântă, pace care să fie prezentă în inimi, pace care să fie prezentă în

familiile dumneavoastră, pace care să fie prezentă în localitatea dumneavoastră, în cătunul acesta, în poporul lui

Dumnezeu, din această parohie sau din parohiile din jur. Dumnezeu să vă dăruiască sănătate în trupurile și sufletele

dumneavoastră, să vă dăruiască rod bogat în ograda care vă dăruiește pâinea cea de toate zilele, să vă dăruiască Dumnezeu

credință puternică în El, pentru ca prin credința în Dumnezeu să fiți și dumneavoastră mai puternici, să fiți cu mai multă

lumină în suflet, să fiți cu mai multă răbdare în necazuri și ispite, în suferințe, în lacrimi și în încercări.

Aveți acești prunci ca niște îngeri. Să-i creșteți cu atenție pentru că ei sunt comoara dumneavoastră! Ei sunt

comoara Bisericii, ei sunt comoara neamului! Să vadă la dumneavoastră în casă pace între soție și soț! Să vadă copiii

candela aprinsă în fața icoanei! Să vă vadă pe dumneavoastră rugându-vă dimineața și seara, înainte și după masă pentru

ca să se obișnuiască de mici cu rugăciunea! Să fiți și blânzi, să fiți și severi, fermi adică cu copiii dumneavoastră! Să

cunoască frumusețea copilăriei, dar în același timp deja să-i obișnuiți de mici cu greul! Să vadă că pâinea se obține cu

sudoare; că o casă se construiește cu multă jertfă; că viața este frumoasă! Da! Este foarte frumoasă dar este și în același

timp grea pentru că pe umerii fiecărui român se află o cruce: crucea familiei, crucea Bisericii, crucea unor probleme care

sunt în orice ființă umană! Să vă binecuvânteze Dumnezeu cu al Său dar și cu a Sa iubire de oameni totdeauna și acum și

pururea și în vecii vecilor. Amin!

† I.P.S Teofan, Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei

Biserica a fost întreţinută prin contribuţia locuitorilor satului Başeu și a Preoților slujitori cum a fost vrednicul de pomenire părintele Constantin Zâză.

Cum ați ajuns să slujiți la acestă parohie? Pot spune că Dumnezeu m-a chemat la această slujire. Când am venit aici prima dată era în 2006, eram deja diacon de trei

ani și căutam un loc unde să simt acea pace și liniște de care spunea Fericitul Augustin: ”Neliniștit este sufletul meu până ce se va odihni întru Tine Doamne!”. Erau și sunt și acum locuri modeste, îmi amintesc că era iarnă, totul era alb și curat și i-am spus soției că aici trebuie să venim, pentru că avem de început lucrul pentru care m-am pregatit atâția ani până acum. M-am întâlnit cu o bunicuță încălțată cu opinci care m-a întrebat dacă sunt viitorul preot și am răspuns că doar dacă vrea Domnul. După ce am depus o cerere de hirotonie întru preot la protopopiatul Darabani încă din ianuarie, îndrumat fiind de părintele protoiereu, mai târziu, adică spre sfârșitul anului, prin septembrie, am primit un telefon de la I. P. S. Mitropolit Daniel al Moldovei și Bucovinei de atunci care mă

O parohie mică…o parohie cu oameni mari, pentru că sufletele lor sunt mari. O parohie de care are grijă Sf. Mucenic Pantelimon de fiecare dată când ea este în impas și când nu e… o Biserică ce trebuie ajutată, cu dragostea noastră. Unde se află parohia și cum a luat ființă? Parohia Sf Mc. Pantelimon din satul Bașeu, comuna Hudești, deși departe de un centru cunoscut cum ar fi Suceava –aprox 50 de km- sau Botoșani cam aceeași distanță- are șansa de a se afla aproape de DN 29, un drum național ce leagă orașul Dorohoi, aflat la 25 de km de târgușorul Darabani – 11 km. Intrarea în sat este vizibilă prin troița de lemn ce anunță credința majoritar ortodoxă a sătenilor și se distinge prin faptul că se anunță pe o pancartă că vă aflați în singurul sat din comună cu denumirea de ”sat european„. Titlul acesta este câştigat de oamenii care, prin efort propriu, au făcut o aducţiune de apă proaspătă de izvor ce asigură apa potabilă pentru o parte a satului. Mergând apoi pe uliță tot înainte se ajunge la o bifurcație de unde, pe drumul din stânga se merge până la un pâlc de copaci seculari ce anunță cimitirul satului și biserica. Din cadrul parohiei fac parte cam 165 de familii ortodoxe, dacă luăm în calcul şi cele 67 de văduve. Bisericuţa satului are hramul „Sfântul Pantelimon“, numit popular Călătorul, serbat pe 27 iulie, în fiecare an. Sfântul Pantelimon este, la origine, tămăduitor al celor bolnavi, el făcând multe vindecări minunate

pentru care nu cerea bani. Tradiţia creştină l-a numit Doctor fără de arginţi. Din popor, se pare însă că Sfântul a căpătat şi alte puteri minunate: îi protejează pe cei care pleacă la drum lung şi le sporeşte în bine călătoria, mergând alături de cei care-i cer ajutorul. Tot de sărbătoarea Sfântului Pantelimon este legat şi faptul că, după cum spune tradiţia populară, începând de la 26 iulie, vara „se călătoreşte“ şi îi lasă loc toamnei. Bătrânii cred că Sfântul Pantelimon, după numele popular Pintilie, stăruie pe lângă vară să se întoarcă şi la anul, la fel de bogată. În timp nu s-au păstrat date exacte cu privire la construcţia Bisericii. Se ştie totuşi că între 1902-1904 a fost construită Biserica pe un teren donat de boierul Ion Franc, stăpânul moşiei Hudeşti, materialele fiind lemnul şi lutul, paiantă sau furci, cum se spune popular. În curtea Bisericii s-au construit, în perioada 1999-2002, o casă socială cu hramul „Sf. Ap. Petru şi Pavel“ şi o clopotniţă (în 1999), ambele din lemn, cu temelie de beton. În proprietatea parohiei există şi o casă parohială construită în grădina lui Iancu Petrof, fetele lui donând terenul Bisericii. Casa a fost construită în 1969 de către săteni, sub îndrumarea părintelui Dumitru Codău. De-a lungul timpului,

… Unde-i pusă harta în cui!

R E D A C T O R C O O R D O N A T O R , T E H N O R E D A C T A R E C O M P U T E R I Z A T Ă ș I D E S I G N ; P R . I U L I A N A N D R E I

P E W E B : W W W . B I S E R I C I . O R G

W W W . F A C E B O O K . CO M

CUPR INS Comoara Bisericii P A R O H I A S F . M C . P A N T E L I M O N B A ș E U - H U D E S T I

P U N C T E D E I N T E R E S :

Comoara Bisericii - Cu-vânt al †IPS Teo-fan, Mitropolitul Mol-dovei și Bu-covinei

...Unde-i pusă harta în cui!

O poveste…

Un copil și o icoană...emoții la București!

Zâmbete copilărești la Bașeu

Interviu: Portret de enoriaș

Prezentare de carte: Mono-grafia comunei Hudești

Botezul meu

Fotografii

Reguli PSI de respectat în Biserică

N U M Ă R U L I A N U L 2 0 1 1

P A G I N A 3

”Am rămas uimit

să văd câtă dragoste de Biserică au oamenii de

aici”

Fotografie de la re-sfintirea bisericii pe 28 septembrie 2008 de către PS Calinic Botoșăneanul

… Unde-i pusă harta în cui! întreba: ”Ei, ce faci tăticu? Te-ai hotărât? Ne părăsești de la Iași? Pleci la parohie?”. Am răspuns gâtuit de emoție că abia aștept, că soția deja a dat examenul de titularizare pe limba română și că vrea să-și ia un post aproape de parohia pentru care am făcut cerere. Lucram ca redactor și reporter la un radio cunoscut, pe atunci radioul Mitropoliei și am supărat pe câțiva când am plecat. Nu se aștepta nimeni să plec atât de departe. Dar ce să faci? Unde te cheamă Hristos acolo trebuie să mergi. Dacă în suflet am simțit chemarea, chiar în nevrednicia mea, nu puteam răspunde decât un mare DA! Pe 8 septembrie 2006 eram hirotonit Preot la Mănăstirea Vorona din Botoșani și pe 1 octombrie m-am prezentat la noua mea slujire.

Știm că această mică”parohiuță”, cum îi spuneți dv., este foarte iubită… de ce?

Am rămas uimit să văd câtă dragoste de Biserică au oamenii de aici, deși sunt foarte săraci și mai mirat am fost să văd că tinerii plecați de mulți ani prin țări străine, chiar și prin Spania sau Italia atunci când se întorc se interesează de ce se mai întâmplă cu Biserica, cu satul lor. Astfel de oameni fac cinste locurilor de unde au plecat și în același timp păstrează în sufletele lor această părticică din țara lor. Biserica de aici există de fapt datorită faptului că sătenii și-au dorit tot timpul să aibă Biserica lor. S-a întâmplat însă ca după revoluția din 1989 până în 2003 parohia și satul să fie desființate și sătenii și-au dorit mult să refacă ceea ce li s-a luat. Deși este un sat mic, fost cătun,

ei doresc să fie în rândul oamenilor gospodari, să aibă Biserică și școală în sat. Dacă școala s-a desființat, măcar Biserica trebuie să rămână a lor.

Iată de ce, la doi ani după ce am fost numit preot paroh s-a întâmplat cu contribuția credincioșilor și a Consiliului Parohial un eveniment deosebit. Pictorul Gheorghe Prisăcaru din satul Vatra, comuna Hudeşti a terminat pictarea Bisericii și pe 28 septembrie 2008, Biserica a fost resfinţită de PS Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. Sărbătoarea aceasta a fost unică şi rămâne în memoria locuitorilor satului, care privesc cu mândrie faptul că, deşi sunt puţini, au reuşit să facă multe pentru satul şi Biserica lor.

Ce găsește un turist, frumos acolo….cu ce ne încântă zona?

Zona în care ne aflăm nu este o zonă turistică. Turiștii nu ar putea să vadă ceea se păstrează de ani buni, micile tradiții locale, pentru că trebuie să știi unde să cauți. Însă odată ce ai găsit astfel de tradiții te desfătezi privind cu câtă măiestrie cele doar două țesătoare rămase, Lucreția Roșu și Gherghina

Văcăriuc scot din tainele războiului minuni lucrate cu mâinile lor; ștergare frumos decorate și veșminte populare. Te uimesc apoi cei din fanfară, pe care din păcate ai ocazia să îi asculți pe la sărbătorile de iarnă sau pe la unele înmormântări. Mai sunt apoi casele vechi, unele aproape uitate, făcute cu acoperiș de stuf și pereți de nuiele și lut. Aparent timpul trece peste ele lăsându-le neschimbate.

Care sunt tradițiile zonei și cum participă Biserica la acțiunile lor?

Tradițiile vechi ale colindelor le păstrăm învățându-i pe copii, viitorul nostru, să spună tuturor de sărbători de Nașterea lui Hristos. Le face plăcere să facă parte din concertul tradițional de Crăciun și să primească darurile Moșului bătrân. Copiii din sat au o

legătură strânsă cu Biserica. Știu cu toții că duminică la ora 15.00 Părintele îi așteaptă la sfântul locaș pentru a vedea un filmuleț religios, pentru a învăța ceva nou, pentru a face mici concursuri sau pentru a învăța cum se pictează pe sticlă. Aproape toți știu să facă mici icoane simple pictate pe sticlă. De altfel rezultatele nu au întârziat să apară. O fetiță, Violeta Căpraru a luat locul II la Concursul Național de Retorică Creștină ”Crezul Meu”, la faza pe Arhiepiscopia Iașilor.

C O M O A R A B I S E R I C I I

Fotografie de la vizita IPS Teofan Mitropoli-tul Moldovei și Bu-covinei în parohie în luna aprilie 2011

P A G I N A 4 N U M Ă R U L I A N U L 2 0 1 1

Știm că avem datoria de a păstra vie memoria istorică a locurilor acestea, de aceea împreună cu credincioșii ne-am străduit să refacem mormântul ctitorilor bisericii Ioan și Marie Franc, am așezat o piatră memorială și am ajutat apoi ca istoria satului să fie păstrată într-o monografie realizată de domnul profesor Gheorghe Apătăchioaie, ieșită chiar anul acesta de sub tipar.

Copiii știu apoi că în fiecare an pe 1 iunie mai vine un alt Moș. Este concertul de ziua lor la care prezintă frumos tot la biserică o piesă de teatru cu accente moralizatoare. În acest sens aducem mulțumiri doamnei Mirela Șova care a pus pe internet, pe siteul www.lăcașuri literare.com creațiile proprii. De altfel datoria de a implica pe copii o am de la PS episcop Calinic, coordonând pe Protopopiatul Darabani proiectul” Hristos împărtășit copiilor”.

Care este implicarea Bisericii în viața enoriașilor?

Anul acesta (2010) tot copiii au fost favorizați, în întrucât au fost selectați patru copii pentru a participa la tabăra ”Licăr de lumină” organizată de Patriarhia Română la Durău, în perioada 1-15 august anul 2010. Tot începând cu acest an s-a înființat o bibliotecă parohială folosită atât de copii cât și de adulți cu vreo 150 de volume. Fondarea ei o datorăm unei doamne care ne-a văzut activitatea pe internet, pe siteul de socializare

Facebook unde există a pagină a parohiei. Ea a donat o mare parte din cărți nou nouțe.

Credincioșii au ocazia să participe la slujbele Bisericii, în posturi făcând Sf. Maslu și în cursul anului fiind slujbe în toate duminicile și sărbătorile. În perioada sărbătorilor de iarnă, avem programat un concert de colinde la care am invitat membrii Asociației Tinerilor Orotdocși din Dorohoi, întrucât avem și noi un membru acolo și corul copiilor din sat abia așteaptă să arate că și ei sunt colindători destoinici. Un ajutor de nădejde este în această privință doamna preoteasă, Alina Andrei, un excelent pedagog, profesoară de limba română la Grupul Școlar din Darabani.

Ceva despre zona în care vă aflați…

Natura în zona în care ne aflăm este ca viața omului, cu suișuri și coborâșuri – deal, vale. Nisipul care se află în dedesubturile satului este unic, din el se extrage caolinul pentru porțelan. Din păcate dacă înainte mai toți sătenii aveau ca mijloc de existență extragerea nisipului alb, acum sondele funcționează la capacitate minimă, și majoritatea oamenilor au intrat în șomaj.

Știm că oamenii de acolo și parohia, de asemenea, au nevoie de ajutor.

Activitățile pe care le desfășurăm în parohie, mai ales cele cu copiii necesită fonduri pe care de multe ori nu prea știm de unde să le luăm. Să cerem bani pentru acestea este foarte greu când ne gândim la

cele 67 de văduve și la pensiile care de multe ori gravitează în jurul sumei de 100 RON. Au fost și până acum oameni de bine care au mai ajutat, au fost și fondurile Bisericii. Însă nu ne putem gândi la mai mult, deocamdată. Ar fi tabere de organizat, icoane de pictat, și multe activități care necesită fonduri.

Ar mai fi apoi de construit. Prăznicarul vechi arată bine pe dinafară, dar în interior cam bate vântul și ar trebuie refăcut. Ar mai fi necesar și un foișor cu troiță lângă biserică unde să mutăm slujbele în zilele de vară și unde să facem activități cu copiii, pentru a fi mai aproape de păduricea de lângă biserică, și mai aproape de natură. Nu mai vorbesc și de reparațiile de la casa parohială care sunt multe și lăsate de multe ori la o parte pentru că e mai importantă biserica. În Biserică ne-am dori într-un viitor să avem și noi un iconostas al Maicii Domnului și unul al icoanei prăznicale sculptate și pictate. Dar suma lor depășește 7000-8000 lei noi. Nu mai amintim și de faptul că ar fi frumos să le facem măcar o dată pe an câte o bucurie oamenilor săraci și văduvelor din sat. Toate acestea necesită fonduri pe care sperăm să le primim de la oamenii de bine. Dacă dorește cineva să ne ajute o poate face prin contul RO46CECEBT0236RON0303484 deschis la CEC Dorohoi Cod de Identificare fiscala: 19988502, parohia Sf Pantelimon. Sub ocrotirea Sf. Pantelimon nu pot să fie decât locuitori buni și cu dragoste de Dumnezeu și oameni. –interviu cu Pr.Iulian Andrei preluat din revista on-line Maria http://www.revistamaria. com/wp/?p=214 www.revistamaria.

”Natura în zona în care ne aflăm este

ca viața omului, cu suișuri și

coborâșuri, deal, vale...”

...Unde-I pusă harta în cui!

P A G I N A 5

”Copiii ne zâmbesc

în icoanele lor din

ochii verzi ai vreunui îngeraş, ochi care sunt

de fapt ai unui

copilaş peltic plin de entuziasm!”

O poveste... părintele pentru a afla lucruri noi: despre sfinți, despre sărbători, despre minunile cuprinse în Biblie, despre ce pot să facă ei pentru a se simți membri importanți în Biserica Ortodoxă. Ce este interesant la ei? Faptul că nu sunt nici habotnici, ascunzându-se după ritualuri pe care să nu le înțeleagă, nici nu se consideră mai buni ca alții. Sunt copii care vin să afle ceva nou, să învețe ceva din scurte fime, documentare sau să zâmbească atunci când aud păstrate pe video cuvintele pline de dragoste ale Părintelui Cleopa: ”Mânca-v-ar Raiul să vă mănânce!”. Nu țin minte când a început programul acesta, ci doar că a pornit totul de la o serbare de Crăciun, când ne-am întâlnit să învățăm câteva colinde. Au urmat apoi orele de religie la școala acum desființată, audiții de cântece pentru copii, desene cu Sfânta Parasheva, uimire și răsufletul tăiat ascultând prin câte au trecut în viața lor sfinții, chiar și sfinții copii ca Sfânta Filofteia. În urmă cu aproximativ doi ani am trecut la chestii mai serioase. Am intrat într-un proiect al Patriarhiei Române, ”Hristos împărtășit copiilor” și am avut și avem o bună colaborare cu Părintele Eugen Sebastian Teacu. El ne-a susținut și îndrumat. Noi nu am urmat chiar toate sfaturile dar am mers pe ce doresc copiii să învețe. Așa am ajuns ca în Postul Maicii Domnului în anul 2009 să ne propunem să facem măcar câțiva dintre copii mici pictori pe sticlă. Am apelat la ajutorul profesionist al doamnei preoteste dintr-un sat vecin, Claudia Gavriliu. Ea a făcut ca prima dată copiii să fie mândri că pot

face sfinți, sau că o pot picta pe Maica Domnului. Era ceva cu totul nou și frumos. Tușele negre erau trasate de mulți dintre ei cu emoție, dar după multe retușuri privirea unui sfânt ca ocrotitorul Pantelimon apărea zâmbind... Nu era ceva perfect dar pentru ei era desăvârșit. De aceea i-am premiat cu lucrarile lor. Nu mică mi-a fost uimirea să constat mai apoi că mulți dintre ei și-au dat lucrările bunicilor sau cunoștințelor. Un copil nu poate ține o bucurie pentru sine așa că au vrut să-i bucure și pe alții! De atunci ei singuri vin de multe ori și îmi arată lucrările lor, eu îi ajut cu modele de icoane și ei își pun talentul la încercare. Au fost dintre ei care m-au uimit cu talentul lor și cu precizia cu care făceau desenele. Pentru mine însă toate au avut câte ceva special, chiar și cele imperfecte. Nici o lucrare nu semăna cu cealaltă, pentru că fiecare a pus acolo câte puțin din sufletul și dragostea lui de copil. Sper să continuăm să-i privim pe copiii aceștia nu ca pe copiii viitorului, ci ca pe cei care ne fac prezentul mai frumos; ca pe cei care ne zâmbesc din icoanele lor, din ochii verzi ai vreunui îngeraș, ochi care sunt de fapt ai unui copilaș peltic plin de entuziasm! Pr. Iulian Andrei

http://www.revistamaria. com/numar2/?p=594 și Revista Valea Muntelui nr 1/2011

C O M O A R A B I S E R I C I I

Aș putea să încep cu cuvinte multe, multe de laudă a copiilor mei, cum îmi place să le spun copiilor din parohie. Nu o fac pentru că imaginea unui copil spune mai mult decât multe dintre cuvintele ce curg de multe ori fără aceeași savoare pe care ți-o oferă privirea unui copil. Totuși nu vreau să ofer o imagine a unui copil pentru că nu pe unul singur ar trebui să-l fotografiez. Pentru a reține emoția și curăția ce o putem afla în sufletul unui copil am zis că e suficient dacă încep cu o imagine...cu icoana unui înger, nu știm care, probabil cel care îi păzește pe copii. De aici încep așadar o poveste nu de succes ci una simplă, normală, pe care o poți găsi oriunde numai dacă știi să cauți: povestea copiilor din Parohia Sf Mc Pantelimon satul Bașeu Hudești. Nu doresc să vă fac să înțelegeți multe despre locul, istoria sau priveliștile liniștite ale acestui sat - numit Bașeu după râușorul ce-l străbate la o margine. Informația acesta în sine poate să răpească în amanunte esențialul. În vremurile noastre moderne cu un simplu ”search” afli că știi multe deși nu știi nimic. Pe internet însă dacă veți cauta, pe siteul de socializare facebook veți găsi mai ales imagini cu copiii din satul Bașeu, pentru că ei sunt cei care l-au făcut cunoscut și altora. Deci la copiii din sat este cheia pentru a înțelege ce se întâmplă aici. În fiecare duminică, la orele 14.45 după amiază este o forfotă și o larmă neobișnuită în fața bisericii. Copiii se strâg, se joacă dar și discută lucruri de-ale lor. De la trei se așterne liniștea pentru că intră toți în sfântul locaș sau în mica căsuță de langă împreună cu

Un copil și o icoană... emoții la București!

P A G I N A 6

Când copiii visează, visele lor

se transformă în frumuseţe, în artă a

inocenţei. Pot spune că aşa s-a

întâmplat anul acesta cu un copil

talent din parohia "Sf. Mc.

Pantelimon" Baseu-Hudeşti, din

judeţul Botoşani. De ceva timp,

Alexandra a împletit bucuria

credinţei cu desenul şi pictura. La

biserică a învăţat, prin grija părintelui

paroh şi câteva îndrumări ale

doamnei Claudia Gavriliu, ce

înseamnă să poţi vedea în

transparenţa sticlei chipuri de sfinţi şi

îngeri, chipul lui Hristos sau al Maicii

Domnului. Poate că pictura pe sticlă

şi desenul ar fi rămas ca o pasiune

ascunsă dacă nu s-ar fi ivit o ocazie

unică în acest an. Patriarhia Română

a organizat un concurs numit generic

"Copilul în familie", cu tema

"Botezul meu", şi astfel mai mulţi

copii au putut să arate talentul lor

tuturor. Mai multe desene, picturi şi

sculpturi care vorbeau şoptit de

momentul fascinant al botezului unui

prunc sau de Botezul Domnului s-au

întrecut la nivelul parohiilor, al

protopopiatelor, al episcopiilor şi

apoi au ajuns la Palatul patriarhal. .

Alexandra a dorit să facă cunoscut

momentul Botezului lui Hristos într-

un mod cât mai frumos, dar şi plin de

elemente de tradiţie din locurile unde

a crescut. A primit îndrumările

părintelui, modelul unei icoane din

Ardeal şi cele necesare pentru

pictură, dar a adus şi ea ce era cel mai

important: talentul şi un suflet de

copil. Erau ingredientele perfecte ca

să iasa din mâinile ei o capodoperă,

după patru zile de muncă asiduă. Nu

mă aşteptam la o piesă de muzeu şi

nici la o icoană a unui profesionist.

Se văd însă talentul şi munca depusă.

. Aceasta este lucrarea care a participat

anul acesta la concursul amintit, întâi

reprezentând copiii din parohia "Sf. Mc.

Pantelimon" Başeu-Hudeşti, apoi

Darabaniul, la Centrul eparhial al

Arhiepiscopiei Iaşilor. Şi acolo talentul

Alexandrei a fost apreciat, deşi a fost dublat

şi de multă emoţie. De data asta ea a trebuit

să prezinte şi să descifreze tainele picturii ei

în faţa unui juriu şi mai exigent. Eu, ca preot

paroh, am susţinut-o, dar am şi văzut

emoţiile crescând atunci când premiile erau

anunţate de părintele inspector Sebastian

Teacu şi numele Alexandrei nu era strigat la

nici o categorie. La Premiul I s-a făcut puţină

linişte şi apoi, când numele Alexandrei

Scriba a răsunat în acord cu bătăile inimii,

multă bucurie a venit, ca o răsplată

binemeritată pentru valurile de emoţie

îndurate de fetiţă.

. Nu ne venea să credem că vom ajunge

la Bucureşti. Alexandra îmi spunea că nu a

trecut până atunci de Botoşani şi Suceava,

deci chiar şi venirea până la Iaşi a fost o

noutate. .

Ultima parte a experienţei de anul acesta a

fost Bucureştiul. A fost într-adevăr peste

aşteptări! Deşi drumul obositor nu a lăsat

putere pentru a străbate Capitala, esenţa a

fost Dealul Patriarhiei, unde se vede

ocrotirea Sfântului Dimitrie Basarabov şi a

Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Ar fi

multe de povestit despre această nouă

experienţă! . .

. Începem însă cu clădirea Seminarului

Teologic "Nifon Mitropolitul", unde am fost

primiţi cu căldură, apoi expoziţia din holul mare

al Palatului Patriarhiei, unde am fost

binecuvântaţi de PS Varlaam Ploieşteanul, care

ne-a adus aminte că tot de pe meleagurile

Botoşanilor vine şi eu am avut surpriza să constat

ca vede încă în mine pe fostul său student de la

Facultatea de Teologie din Iaşi. Seara a urmat

slujba de Priveghere de la Catedrala patriarhală,

având ocazia să primim binecuvântare de la

mulţi dintre ierarhii prezenţi la Sfântul Sinod.

Alexandra a înţeles că are nevoie de această

binecuvântare, pentru că urmează să treacă prin

multe examene la sfârşitul clasei a VIII-a.

A doua zi, Alexandra a fost prima dată în faţa

Preafericitului Patriarh Daniel şi a primit după

slujba Sfintei Liturghii o diplomă de onoare şi

insigna "85 de ani de patriarhat". A fost, pot

spune, ziua în care pe cei pe care îi vedeam ca

autorităţi de neatins, departe de noi, i-am simţit

în dimensiunea lor umană. Preafericitul era tras

de copii pentru fotografii, îi binecuvânta pe toţi

şi era într-adevăr ca un tată cu mulţi copii

duhovniceşti. Aşa ne-am întors apoi pe plaiurile

din care am plecat, cu regretul că nu a fost timp

suficient şi putere destulă să vedem toată

Capitala noastră şi să cunoaştem măcar o parte

din multele biserici şi mănăstiri de aici.

Alexandra a rămas cu amintiri de neuitat, dar şi

cu dorinţa de a continua să-şi multiplice talentul,

de a înmulţi şi credinţa sa, pentru a fi mult mai

implicată în Biserica noastră, mama noastră a

tuturor! Pr. Iulian Andrei - Revista Valea

Muntelui nr 2/2011 și articol Ziarul Lumina

N U M Ă R U L I A N U L 2 0 1 1

P A G I N A 7

”Lacrimile nu s-au

lăsat așteptate pe

chipurile bunicilor atinse de trecerea anilor.”

Zâmbete copilărești la Bașeu O zi superbă încărcată cu zâmbete de copii. Cam așa aș putea descrie duminica ce a trecut pentru enoriașii parohiei ”Sf.Mc. Pantelimon” Bașeu-Hudești. Ba chiar unii m-ar cotrazice. Ar mai fi fost pe ici pe colo și cîteva averse de lacrimi ce se revărsau ușurate pe colțul ochilor vreunei bunici. ”Suflet de copil”, parteneriatul cu Școala Hudești a Parohiei din Bașeu-Hudești a dat roade la acest sfârșit de săptămână într-un mod inedit. Acesta s-a concretizat cu o manifestare cultural-artistică care a fost un cadou din partea copiilor în luna celor cu suflet curat. Evenimentul se înscrie și în cadrul proiectului catehetic ”Hristos împărtășit copiilor”. Concret: Expoziția de icoane și serbarea copiilor din parohia Bașeu Hudești și a celor din clasa a III-a a Școlii Hudești a trezit interesul celor ce au participat la slujba de duminică. În urmă cu cinci ani am pus bazele unei mici tradiții: am organizat la Biserica parohială un mic spectacol al copiilor ca și un prilej de a răsplăti copiii care pe tot parcursul anului au participat la activitățile

catehetice. Programul festiv, care se făcea doar de Nașterea Domnului, s-a extins și în luna iunie. În acest an am avut însă parte de sprijinul Școlii din Hudești. Doamna directoare Laura Minciună și-a dat acordul ca o fiică a parohiei, doamna învățătoare Cristina Ifrim, să se implice într-o mai

bună organizare a serbării copiilor din Bașeu. Astfel, clasa pe care o coordonează, a

III-a, a pregătit un program de cântece și poezii cu caracter moral și religios care să pună în valoare faptul că nu există mari deosebiri între copiii de la oraș și cei ”de la țară”. Micii artiști au spus astfel cu tot sufletul că nu au cercel în ureche sau în buric dar au cercei din cireșe, nu au un mediu ultra-tehnologizat, dar au natura de partea lor. Programul a cuprins și o piesă de teatru în versuri cu titlul Recreația Mare având ca autor pe Mirela Șova. Piesa punea în prim plan ”educarea bătăușului” de către colegi încât, la finalul ei, cel care era certat cu toți ajunge să împartă bomboane tuturor. Cântecelul nostalgic Lumea copiilor, care ar părea unora un pic decupat din era comunistă, a pus însă în valoare existența unei lumi a copiilor, deci mesajul este cât se poate de actual! Nici copiii din parohie nu s-au lăsat mai prejos. Majoritatea sunt tot de la Școala Hudești sau absolvenți ai ei. Aceștia au vrut să aducă partea de spiritualitate a acestui eveniment așa că au pictat cu îndemânare,deprinsă la atelierul de pictură parohial organizat ad-hoc, câteva icoane pe sticlă cu Maica Domnului, Sfânta Parascheva sau Sfântul Mucenic Pantelimon, ocrotitorul bisericii. Acestea se pot vedea

expuse în biserică aștepând ca duminica viitoare să fie sfințite. Copiii din parohie au cântat duminică și câteva cântece religioase și patriotice coordonați de doamna preoteasă Prof. Alina Andrei și de Scriba Ana-Maria.

Cântecelele patriotice au avut un efect neașteptat. Se pare că de vină a fost și mediul în care s-a desfășurat totul. Ideea a fost ca să ne simțim mai aproape de natura din jur, deci am hotărât ca serbarea să o facem lângă biserică. Trebuie precizat însă că este timpul teilor, când aroma lor eminesciană, umple atmosfera dăruindu-i un miros ca de tâmăie . Copiii noștri au evocat cântece închinate eroilor și binecredinciosului Ștefan cel Mare și Sfânt arătând că nu a dispărut sentimentul dragostei de patrie. Versurile cântecului ”Moartea lui Ștefan” au trecut barierele sufletelor bunicilor, mulți dintre ei trăind vremurile de restriște ale războiului. De aceea lacrimile nu s-au lăsat așteptate pe chipurile lor atinse de trecerea anilor. Vedeau parcă pe părinții lor, pe soții lor dispăruți prin lagărele sovietice sau căzuți pentru patrie. Eroii aceștia au rămas vii în sufletele lor ca să întoarcă și azi câte o lacrimă rătăcită. La final copiii, vreo patruzeci, au primit câte un pachețel cu dulciuri pentru a fi răsplătit efortul și sufletul pe care l-au pus pentru a ne emoționa ”de ziua lor”. Nu s-a terminat însă totul aici pentru că deja ei au venit cu noi planuri și idei care sperăm să ne ajungă timpul să le punem în practică. Tot ce ne trebuie este entuziasmul și sufletul de copil!

Redacția C O M O A R A B I S E R I C I I

Portret de enoriaș: Saveta Ciubotaru

P A G I N A 8 N U M Ă R U L I A N U L 2 0 1 1

R:Câți ani ați activat ca profesor și director la Școala

cu clasele I-VIII Hudești?

S.C.: La Școala din Hudești am activat din anul 1977, iar ca director în perioada 1 septembrie 1990 -1 sep-tembrie 2009. Debutul ca profesor l-am avut la Școala Baranca Hudești din septembrie 1975 când am terminat Fac-ultatea de matematică-fizică din Suceava. În perioada 1 septembrie 1976-1 septembrie 1977 am îndeplinit funcția de director la Școala Baranca. Din 1 septembrie 1977 am fost detașată la Școala Hudești îndeplinind funcția de director coordonator adjunct până în 1989 când a avut loc revoluția.

R:Cum vă amintiți prima zi în care ați intrat în Școala din Hudești?

S.C.: Când am venit la Școala Hudești, aveam oarecum emoții, fiind școala coordonatoare și mai ales aveam colegi pe foștii mei profesori.

R:Să ne întoarcem la rădăcini! De unde sunteți de loc și ce vă leagă de satul Bașeu?

S.C.: M-am născut în satul Vatra-

Hudești, într-o familie cu șapte frați, eu fiind cea mai mică. Părinții mei, Dumne-zeu să-i ierte, erau foarte credincioși și se ocupau cu agricultura. Dintre toți frații am fost singura care a urmat cursurile superioare. În satul Bașeu locuiesc din 1981, căsătorindu-mă în acest sat, ur-mându-mi soțul.

R:Care sunt primele gânduri care vă vin în minte când e vorba de satul Bașeu?

S.C.: Satul Bașeu este un sat cu oameni harnici, ambițioși și cu inițiativă.

R:Povestiți-ne o experiență intere-santă care v-a marcat activitatea dum-neavoastră.

S.C.: În perioada în care am fost director am întâmpinat multe inspecții, controale de la Inspectorat, Pompieri, Sănătate eram tot timpul în stres, nu am avut nici o vacanță liberă.

R: Familia reprezintă întotdeauna locul unde ne simțim cel mai bine . Ce ne puteți spune de familia dumneavoastră?

S.C.: Am o familie împlinită în sen-sul că băiatul și fata mi-au urmat meseria de profesor. Sunt alături de mine în sat, n-au plecat la oraș cum sunt tentați tinerii de astăzi. Ei duc mai departe activitatea

de dascăl în comuna natală, contribuind la educarea tinerei generații, de aceea sunt mândră de ei.

R: Ce vă leagă de biserica satului?

S.C.: Locuind în acest sat bineînțeles că trebuie să frecventez biserica de aici care este locul de rugaciune și împlinire sufletească.

R: Acum ați ales să vă retrageți la pensie. Cum vedeți această perioadă?

S.C.: Vine de la sine odată cu îm-plinirea anilor de pensie. Acum sunt în vacanță, dar probabil la 1 septembrie, când toate cadrele didactice încep activi-tatea și mai ales când am să aud clopoțelul sunând după o perioadă de 37 de ani de muncă, o să am un sentiment de nostalgie. Dar trebuie să mă împac cu gândul că trebuie să treci prin toate pe-rioadele vieții, incusiv pensionarea care este ultima perioadă din viața unui om. Când ești tânăr zici câteodată ”de aș ieși odată la pensie”, dar nu este atît de ușor, când ajungi la această etapă se schimbă mentalitatea.

R: Vă urăm pensie cât mai lungă și liniștită și vă așteptăm să activați în con-tinuare ca membru în comitetul bisericii din Bașeu.

Au fost și alții care au lăsat câte ceva în urma lor și pentru care locuitorii din Hudești trebuie să le poarte un prinos de recunoștință și respect întotdeauna. În cadrul acestei lucrări am urmărit să cuprind unele informații generale despre comună și apoi, în capitole separate, informații despre fiecare sat cu biserica, școala, cu eroiii și personalitățile ridicate de pe aceste meleaguri. Informațiile prezentate în lucrare sunt de interes general și pot fi văzute din anumite unghiuri de vedere de către unii locuitori sau chiar de către unii tineri sau copii. M-am străduit să folosesc un limbaj care în general să fie accesibil tuturor categoriilor de oameni. Le mulțumesc celor care m-au ajutat și m-au înțeles. Am dorit ca prin această lucrare să aduc un prinos de recunoștință pentru înaintașii noștri și alături de ceilalți

Există suficiente locuri unde poate fi îmbunătățită și adăugită această operă. Timpul și poate unii tineri cu dragoste din această comună vor putea aduce adăugiri și îmbu-nătățiri. Vreau să menționez că am fost mânat și de dorința interioară de a face ceva folositor pentru comuna noastră, pentru satele noastre de pe aceste plaiuri depărtate și uitate, pentru țăranii acestor meleaguri, răbdători și cu mult bun simț, cărora de multe ori le-au fost înșelate așteptările. Au trecut mulți prin comuna Hudești și au promis multe dar puține sau realizat. Mulți tineri care au trecut prin băncile școlilor din Hudești au ajuns pe anumite trepte ale societății românești indiferent de regimul care a fost și au uitat cu totul de comuna și satele ei.

concetățeni ai comunei Hudești să le aducem pe această cale binemeritate mulțumiri celor care s-au ridicat pentru dreptate, pentru adevăr, pentru frumos, celor care și-au jertfit viața pentru apărarea credinței noastre strămoșești, pentru glia noastră cea străbună de la Burebista și Decebal, pentru educația sinceră și curată a generațiilor care au trecut prin școlile din această comună, cu pioșenie și respect le închin această lucrare. Mi-am propus ca în modul cel mai sincer să zugravesc, pe scurt, cele mai importante momente, întâmplări, fenomene, din viața locuitorilor hudeșteni și a satelor din comuna noastră. Și acum vă invit să porniți cu plăcere la a lectura Monografia comunei Hudești! (selecțiuni din Introducerea Monografiei comunei Hudești. Autor: Prof. Gh. Apătăchioae.)

Comoara minții-cartea: Monografia comunei Hudești

P A G E 9

”Mărturisesc un

botez întru iertarea

păcatelor”

Imagini de la faza pe Protopopiatul

Darabani a concursului

Botezul Meu – lucrări ale copiilor pentru concurs

Botezul Meu – lucrări ale copiilor pentru concurs Ştiu că atunci când m-am născut am primit Sfânta Taină a Botezului. Atunci am fost binecuvântată cu un dar de la Bunul Dumnezeu: un înger, care mă păzeşte şi mă apără de cele rele. Credinţa mea a existat și atunci, fiind auzită de la naşii mei prin rostirea

Simbolului Credinţei unde auzim în articolul al X-lea cuvintele”Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor”,deci Botezul este uşa prin care omul intră în Biserică, si una dintre cele 7 Sf Taine. Este acea Sf Taină, care, prin lucrarea văzută a întreitei cufundări în apă şi chemarea Sf Treimi, împărtăşeşte harul care şterge păcatul strămoşesc şi celelalte păcate şi face pe cel ce o

primeşte membru al Bisericii născut la o viaţă nouă în Hristos, după cum spune Sf Apostol Pavel:”Au, nu ştiţi că toţi câţi în Iisus Hristos ne-am Botezat, întru moartea Lui ne-am Botezat? Deci ne-am îngropat cu El în moarte, prin Botez, pentru că, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii.”Botezul deschide împărăţia cerului celor ce-l primesc, după cuvântul Mântuitorului:”De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”(Ioan 3,5). Sf Taină a Botezului a fost înfiinţată de Mântuitorul după slăvita

Sa Înviere prin porunca dată Apostolilor şi,prin ei, Bisericii: ”Mergând învăţaţi toate neamurile botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sf Duh”. Cel ce se botează trebuie să se pocăiască de toate păcatele săvârşite şi să creadă cu toată puterea sa în Iisus Hristos ca în Dumnezeu, şi ca Mântuitor al lumii. Roadele Sf. Botez sunt:ştergerea păcatului strămoşesc şi a eventualelor păcate personale în cazul adulţilor şi a celor maturi (Faptele AP.2,38-39); renaşterea duhovnicească prin primirea primului Har şi o viaţă nouă în Hristos. Sf Ap Pavel spune:”Câţi în Hristos v- aţi Botezat în Hristos v-aţi şi îmbrăcat”, şi”Nu mai trăiesc eu , ci Hristos trăieşte în mine”(Gal 2,20). Căpraru Violeta-Oana, 12 ani

interesante. Această Sfântă Taină este una dintre cele șapte. Ea a fost instituită de Iisus înainte de Înălțare când le-a spus apostolilor: ”Mergând învățați toate popoarele botezându-le în numele tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.” – Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 28, versetul 19. Și Domnul nostru Iisus Hristos a fost botezat de către Ioan Botezătorul. Sfântul Ioan Botezătorul zise poporului: ”Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt” . Din Nazaretul Galileii Mântuitorul a venit apoi pentru a fi botezat de către Ioan: ”Și îndată, ieșind din apă, a văzut cerurile deschise și Duhul ca un porumbel coborându-se peste El.” – Sfânta

Evanghelie după Marcu, capitolul 1, versetele de la 8 la 10. La botez sunt foarte importanți și nașii care au mărturisit credința în locul meu. Nașii pentru mine reprezintă o a doua pereche de părinți, într-un cuvânt: părinți spirituali. Ei mi-au dat dreptul de a aparține Bisericii Ortodoxe, mă ajută când nu mă pot ajuta părinții și pentru aceasta le mulțumesc. Mă rog așadar gândindu-mă la botezul meu: ”Dă-mi mie haină luminoasă Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină!” Diana Barbazan clasa a VI-a

C O M O A R A

Eu am fost botezată pe data de 5 iunie 1998, la Parohia ”Sfântul Mucenic Pantelimon” din satul Bașeu, de către părintele Petrică Andrieș. Mi-aș fi dorit foarte mult să-mi amintesc de botezul meu, dar mama mi-a povestit că nașul și cu nașa au avut multe emoții, deoarece eram prima lor fină și, bineînțeles, pentru părinți, un copil foarte iubit. Mama mi-a mai spus că la botez, nouă ni se iartă păcatul cu care am fost aduși pe lume, păcatul lui Adam și al Evei. Eu cred că la botez primim o haină albă și curată, care trebuie păstrată, adică să nu o murdărim cu păcate. Cu timpul, am învățat mai multe lucruri

Botezul Meu – lucrări ale copiilor pentru concurs P A G E 1 0 N U M Ă R U L I A N U L 2 0 1 1

Botezul meu a avut loc pe data de 30 septembrie 1994 la Biserica Sfântul Mare

Mucenic Pantelimon, satul Bașeu, fiind oficiat de regretatul preot Constantin Zâză. La acest eveniment din viața mea au participat nașii mei și mătușa mea în locul bunicii mele. După spusele părinților mei a fost ceva simplu dar frumos, unic și foarte emoționant pentru că am fost pentru nașii mei, prima lor fină. După cele trei afundări în apa sfințită, părintele m-a dat nașilor mei, care m-au înfășat într-o pânză albă numită crișmă, apoi părintele m-a miruit. Am stat miruită până a doua zi când au venit nașii la noi și m-au scăldat.

Despre Botez am aflat mai apoi că are puterea de a ierta păcatul strămoșesc și păcatele personale, acolo unde este nevoie, adică la persoanele convertite la creștinism. Credința și pocăința sunt condiții ale Botezului dar în cazul copiilor acestea sunt mărturisite de nași. Înainte de a intra în biserică, nașii sunt întrebați de către preot de trei ori dacă se leapădă de satana și aceștia răspund: ”Mă lepăd de satana!” Nașii sunt părinții spirituali ai copilului. Botezul reprezintă întreita afundare în apă sfințită în numele Sfintei Treimi. Întreita afundare simbolizează cele trei zile în mormânt ale Mântuitorului. Această Sfântă Taină a fost instituită de Iisus Hristos prin cuvintele ”Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în

numele Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin” – Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 28, versetul 19. Eu îmi iubesc nașii și le sunt recunoscătoare pentru faptul că au fost părtași la intrarea mea în sânul Bisericii, așadar am îndeplinit prima condiție necesară pentru mântuire. Și Mântuitorul Hristos ne spune că: ”De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va intra în Împărăția Cerurilor.” ( Sfânta Evanghelie după Ioan capitolul 3, versetul 5), deci ”Cel ce va crede și se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi” (Sfânta Evanghelie dup Marcu capitolul 16, versetul 16). Scriba Ana Maria 16 ani elevă în clasa a X-a

Ianuarie. Până la botez, Iisus Hristos nu a făcut nici o minune şi nici nu a rostit vreun cuvânt din Sf. Evanghelie în afară de cele din templu când avea 12 ani. Iisus tăcea în timp ce Botezătorul propovăduia cu glas mare. Sf. Părinţi ai Bisericii subliniază în scrierea lor că Botezul Domnului în apa Iordanului făcea cunoscut lumii că El este cu adevărat Fiul Lui Dumnezeu-Tatăl. Acesta este rostul pentru care Iisus s-a Botezat, ca să se cunoască și să-şi dezvolte acţiunile Sale viitoare. Până acum am vorbit despre botezul general şi acum să vă vorbesc şi despre botezul meu:am fost botezată la 5 luni în Mediaş, cred că pentru mine cel mai

Botezul Domnului reprezintă un moment esenţial în viaţa Domnului întrupat. Odată cu acest eveniment a luat sfârşit şi Vechiul Testament. Când a venit vremea să-şi înceapă misiunea Sa pentru care s-a coborât pe pământ, Domnul nostru Iisus Hristos a venit pe malul râului Iordan, la Sf Ioan Botezătorul. El s-a apropiat de Ioan şi a cerut să se boteze. Ioan Botezătorul a ascultat porunca lui Iisus şi l-a botezat în râul Iordan. Când l-a botezat cerurile s-au deschis şi s-a arătat SF. Treime,Duhul Sf. s-a coborât peste Iisus sub forma unui porumbel şi din ceruri s-a auzit glasul Tatălui care a spus:Acesta este Fiul meu cel iubit întru care am binevoit. Boboteaza este sărbătorită în fiecare an pe data de 6

minunat ar fi fost dacă aş fi văzut propriul meu botez. Eu am avut două perechi de naşi-care semnifică pentru mine părinţii spirituali. Părintele m-a scufundat în apa sfinţită zicând: Se botează roaba lui Dumnezeu Ana-Maria ,în numele Tatălui Amin, al Fiului Amin,şi al Sfântului Duh Amin!, apoi m-a pus în crişmă sau pânza albă. Mai târziu a avut loc petrecerea botezului. Roşu Ana-Maria

Botezul Domnului – lucrări ale copiilor pentru concurs

”Botezul reprezintă

întreita afundare

în apă

sfințită în numele Sfintei

Treimi.”

P A G E 1 1

”Botezul Domnului, Al lui Iisus Celui de Sus. Ioan L-a botezat, Apoi s-a înălțat Spre cerul sfânt, Și a plecat de pe pământ. Când Iisus s-a botezat, Îngeri s-au alăturat, Tatăl a binecuvântat, Ca porumbel Duhul a zburat Și oameni l-au întâmpinat!” Scriba Georgiana 11 ani

O întâmplare din viața mea. 2 Ianuarie 2010, probabil ziua care mi-a schimbat viaţa.Stăteam liniştit la televizor când dintr-o dată s-au auzit chicoteli în drum.Când m-am uitat pe fereastră i-am văzut pe prietenii mei la săniuş. M-am hotărât să merg şi eu împreună cu fratele meu mai mic. La un moment dat am vrut să facem tren. Am supus la vot iar eu am condus acest tren. Drumul era „sticlă” dar acest fapt nu m-a oprit pe mine şi pe prietenii mei, aşa că: am pornit. La câţiva metri de drumul principal, am încercat să opresc trenul deoarece venea o maşină.Încercarea nu mi-a fost de nici un ajutor deoarece m-am izbit în pod şi mi-am rupt piciorul. Am fost dus acasă pe săniile prietenilor mei. Noaptea,

acasă , n-am putut adormi deloc. A doua zi,tata m-a dus la domnul medic Novac care, din nefericire nu era acasă. Ne-am dus la Dorohoi. Acolo mi-a fost făcută o radiografie și am fost trimis la Botoşani, unde mi-a fost pus piciorul în gips. Am petrecut trei zile în patul de spital apoi am fost trimis acasă. Totul a decurs normal în cursul acelei zile,dar,a doua zi poliţia îl opreşte pe tatăl meu şi îi spune să meargă iarăşi cu mine la Botoşani din nou deoare ce radiografia nu a fost citită bine. Din nou mi-a fost pus piciorul în gips şi mi s-a mărit termenul de zile. După 45 de zile, pe data de 1 martie am fost la control şi mi s-a pus din nou în gips piciorul până la genunchi. În 3 săptămâni mi-a fost scos piciorul din gips, dar nu puteam pune

piciorul în pământ decât peste două săptămâni. A fost foarte greu să pot merge din nou deoarece cădeam de foarte multe ori. La şcoală eram dus de tatăl meu cu maşina. Acolo mă ajutau colegii mei să merg. Această întâmplare mi-a schimbat foarte mult viaţa pentru că am văzut ce înseamnă să-ți lipsescă ceva, să nu poți merge. Le mulţumesc mult domnilor profesori care m-au ajutat la școală și în special Doamnei Saveta Ciubotaru care a fost de multe ori la mine acasă şi m-aajutat la matematică. Le mulţumesc de asemenea colegilor care m-au vizitat acasă şi d-nei diriginte Atomei Dorina care m-a înţeles și m-a susținut. Mihalcu Andrei-Mircea

meu natal. Am avut două perechi de nași. Aceștia sunt pentru mine ca a doua pereche de părinți, părinții mei spirituali. Nașii m-au luat și m-au dus la biserică, unde am fost botezat de părintele Petrică Andrieș. Nașii mei au mers la biserică cu mare bucurie și pregătiți cu toate cele necesare pentru botez. Slujba a început cu multe rugaciuni pentru mine. Nașii au rostit Crezul, apoi, după alte rugaciuni, preotul m-a

Sfânta Taină a Botezului a fost întemeiată de Domnul Iisus Hristos. Noi primim Taina Sfântă a Botezului pentru curățirea păcatului strămoșesc pe care l-au făcut Adam și Eva în Rai. Din cele povestite de mama mea, botezul meu a avut loc în Biserica ”Sf. Mc. Pantelimon” din satul

scufundat în cristelnița plină cu apă sfințită de trei ori spunând: ”Se botează robul lui Dumnezeu Cosmin în numele Tatălui. Amin. Și al Fiului. Amin. Și al Sfântului Duh. Amin.” După ce m-a scos din apă, m-a așezat în brațele nașilor, pe un așternut alb și părintele m-a miruit pe mâini, pe picioare, pe spate, pe piept, pe frunte și pe gât. După slujba de Botez am fost adus acasă și a doua zi a avut loc petrecerea din familie. Ciubotaru Cosmin, clasa a V-a

C O M O A R A B I S E R I C I I

Botezul meu

Intermezzo fotografic: P A G E 1 2 N U M Ă R U L I A N U L 2 0 1 1

Caption describing picture or graphic.

Reguli PSI de respectat în biserică:

pagina 13 Numărul I anul 2011

seama de câteva reguli de bază privind prevenirea şi stingerea incendiilor, astfel încât să reducem semnificativ probabilitatea producerii acestora. Parcurgând aceste instrucţiuni, vom cunoaşte, totodată, modalitatea de acţiune în cazul producerii unui astfel de eveniment nedorit” a declarat lt. colonel Radu Ţipişcă, inspecţia de prevenire a I.S.U. Botoşani. www.darabaneni.ro

†La terminarea slujbei şi a programului

în clădire se sting lumânările, cărbunii

din cădelniţă şi se evacuează resturile în

locuri sigure, în afara

bisericii.

†Se întrerupe alimentarea cu energie

electrică;

†Se amenajează locuri speciale pentru

depunerea lumânărilor aprinse, de preferinţă în tăvi metalice umplute cu nisip sau cu apă. †Nu se permite ca, prin modul de parcare a autoturismelor persoanelor participante la slujbele religioase, să se blocheze căile de acces pentru autospecialele de stingere ale pompierilor, în caz de incendiu.

†Se supraveghează permanent copiii minori pe timpul desfăşurării slujbelor. † Se dotează lăcaşurile de cult cu mijloace de primă intervenţie şi se menţin acestea în stare permanentă de funcţionare. † Se anunţă orice început de incendiu la numărul unic de urgenţă

este numărul unic de urgență

Campania de informare preventivă a ISU Botoşani

În perioada 20-24.06.2011 a avut loc la Darabani, Hudeşti, Păltiniş, Viişoara şi Rădăuţi Prut o campanie de instruire şi pregătire a cetăţenilor în domeniulul situaţiilor de urgenţă cu scopul pregătirii personalului din cadrul serviciilor voluntare din cele 5 localităţi. La aceste cursuri susţinute de specialişti ai inspecţiei de prevenire din cadrul ISU Botoşani au participat 23 de persoane care au fost instruite în vederea executării de activităţi informative în situaţii de urgenţă şi de sprijin a cetăţenilor din mediul rural în ceea ce priveşte securitatea la incendiu. În timpul orelor de pregătire s-a pus accent pe activităţile practice, desfăşurându-se în fiecare

din localităţile menţionate controale, asistenţă tehnică de specialitate şi informare preventivă a populaţiei la gospodării, cămine culturale, dispensare umane şi biserici. Campania s-a încheiat cu vizita la Biserica “Sf.Mc.Pantelimon” Başeu din Hudesti. ,,Este mult mai uşor să previi un incendiu, decât să-l stingi… Aceasta este premisa esenţială şi punctul de plecare în orice demers care prezintă măsurile de prevenire şi comportamentul de urmat pentru a nu avea parte de experienţa neplăcută a unui incendiu, sau, mult mai grav, de a deveni victima acestuia. Şi pentru că în activităţile casnice curente şi sezoniere care se desfăşoară în gospodării şi anexele acestora, există permanent un risc de incendiu, trebuie să ţinem

Diploma de onoare ”Sfintii Împărati Constantin și Elena ” primită de Alexandra Scriba la Concursul Național ”Copilul în familie”, cu tema anului

2011 ”Botezul Meu” și fotografii cu icoana pictată și expozitia organizată la Palatul Patriarhiei din București