Comunicarea orala sau verbala.

1) Esenta, specificul si avantajele comunicarii orale.2) Cultura vorbirii, normele fundamentale.3) Formele de baza ale comunicarii orale (monologul,dialogul,

discursul public).4) Stiluri de vorbire, ascultarea activa.5) Arta de a pune intrebari.

Initial omul comunica in felul sau cu natura, o percepea ca ceva viu. Iar mai tarziu largindusi experienta de veata comunica cu semenii sai, la inceput nonverbal prin tot felul de semne pe care lea inventat apoi desene sau picturi, apare scrisul pictografic. Si mai tarziu aceste semne au prins a fi citite, rostite, intelese, apare scrisul alfabetic cand semnele au si o anumite articulatie, pronuntie. Comunicarea in scris asigura conservarea cunostintelor practicii, experientelor, retrairilor, apar invataturile, testamentele, cartile pina sa ajuns la ceea ce avem acum. Practit internetul a absorbit totul : literatura, arta, stiinta, invatamintul si totuna cu totate avantajele internetului rolul comunicarii si scrise si orale nu-si pierd rolul si importanta. Un rol important in comunicarea si scrisa si verbala il are limba, in care se realizeaza comunicarea. Anume limba asigura fluiditatea sau coerenta, logica procesului de comunicare. Nu mai putin importanta sunt intelesurile pe care le poarta fiecare cuvant sau constructie lingvistica. In comunicarea verbala exprimata oral existsa si se manifesta aspecte care nuanteaza mesajul sonorizat sau verbalizat si care la nivelul intelegerii sau interpretarii ii pot chear schimba sensul, tonul sau intonatie, frecventa, volumul si altele. Tonul trebuie sa fie adecvat mesajului. El poate fi neutru, grav daca este implicat un fapt important, voios daca transmite o veste buna, exclamativ, interogativ si multe altele. Tonul este intotdeauna insotit de frecventa cu care se succed cuvintele si care corespunde starii de spirit a emitatorului sau de volumul vocii. Spre exemplu la o ceremonie, la o comemorare predomina tonul grav, vocea scazuta, cuvintele pronuntate rar. La o petrecere tonul este vesel, frecventa marita a cuvintelor iar volumul vocii ridicat, astfel si alte aspecte se raspfing

asupra eficientei comunicarii. Ele o pot spori sau diminua in dependenta de context si de corespunderea continutului mesajului transmis. Comunicologii disting 4 tipuri de activitate verbala : ascultarea 45%, vorbirea 30%, scrisul 9%, cititul 16%. Ascultarea poate fi pasiva si activa. Comunicarea orala include 5 feluri de arte : arta de a vorbi; arta de a scrie; arta de a tacea; arta de a asculta; arta de a actiona. Comunicarea verbala este specifica umana si se realizeaza prin cuvant care poate fi sonorizat sau scris. Comunicarea verbala este asistata de cea paraverbala si de cea nonverbala. Cea paraverbala include acele insusiri vocale care insotesc cuvantul : vocea, intensitatea, tembrul, ritmul, intonatia, pauzele etc. Cea nonverbala este nu altceva decat limbajul corpului, noi mai multe spunem prin felul de a fi. Vom observa ca in cadrul formelor de comunicare are incarcatura sa comunicatica si tacerea. Formele verbale, paraverbale si nonverbale se interconditioneaza si se completeaza si se sprijina reciproc. In orice comunicare predominant verbala celelalte doua o completeaza formind un intreg bine structurat complex si conergent. Avantaje ale comunicarii verbale se considera : 1) comunicarea verbale permite transmiterea unui continut complex. 2) sistemul de informatii transmis poate fi logic, structurat, sistematizat si exprimat intrun limbaj select sau elevat. 3) El pune in evidenta capacitatea de ghindire si creativitate umana fie a emitatorului, a receptorilor si in sfirsit ea se poate realiza in diferite moduri in limbaj oral monlog sau dialog; in limbaj scris, si in limbaj intern. Limbajul intern adica vorbirea cu sine si pentru sine este vazuta si apreciata de comunicologi ca un maxim de economicitate, folosind prescurtati, abriviaturi, condensari, substituit cuvintele cu simboluri, imagini. Dupa viteza acest limbaj depaseste ce cel al vorbirii. Comunicarea orala sau verbala presupune numaidecat concentrare, ascultare atenta si rabdatoare, intelegere inclusiv amestec sau interventie a interlocutorului cu tact. Sunt multe reguli ale comunicarii verbale. In comunicarea verbala este cazul sa atingem doar acele teme care sunt apropiate interlocutorului. Gesticularea peste masura nu este indicata, cuvintele trebuie sa cucereasca atentia interlocutorului; jargoanele trebuie evitate; gluma si bancul trebuie sa fie la locul lor.

Factori nocivi ai culturii vorbirii se considera graba sau stilul grabit, stresat, erabdator, agitat, nervos, intolerant, care il face uneori sa nusi asculte interlocutorul, sal intrerupa brusc, sa se plictiseasca, crezind ca stie deja ce va spune interlocutorul. In comunicarea verbala inainte de a aborda un oarecare subiect este absolut necesar sa ne pregatim minutios, solid, sa avem variante de rezerva pentru orice situatii care pot aparea. Nivelul scazut al culturii vorbirii este conditionat uneori de faptul ca unii din participanti crede ca opinia sa este cea mai corecta, cea mai indicata. Sint destul de dese cauzele cand se vorbeste in cor. Daca vorbim despre comunicarea verbala ea include in calitate de componente ale calitatii urmatoarele : claritatea – exprimarea clara a ideilor; acuratetea – expresii su cuvinte exacte,fapte corecte dar nu scorniri; impatia – cunoasterea sentimentelor altuia; sinceritatea; pozitia corpului; ortoepia – pronuntia, dictia; calitatile vocale; mecanismele vorbirii. Formele de baza ale comunicarii orale se considera monologul, dialogul si discursul public. Este stiut ca orice comnicare include implicarea ca minim a doua persoane. Comunicarea intr-o singura directie este menologul, o vorbire neintrerupta care nu ofera posibilitatea de a da intrebari. Dialogul este convorbirea intre doua sau mai multe persoane. In cadrul comunicarii dialogate participantii isi au rolul lor si lantul mesajului nu intotdeauna poate fi programat, se pot produce devieri de optica, asta necesita de la participanti o atentie deosebita daca vor sa ajunga la o anumite solutie. Vorbind despre dialog ca forma de comunicare orala specialistii in astfel de materie recomante 1) asculta ; 2) nu pune prea multe intrebari; 3) fii in concordanta cu ceea ce spui; 4) nu mormai; 5) nu intrerupe pe cel care vorbeste; 6) nu insista mereu sa ai dreptate. 7) nu vorbi despre subiecte negative sau ciudate. 8) nu fi plicitsitor. 9) nu oferi nimik in schimb. 10) sa nu fii absolut aromat,placut, asta presupune a fi flexibil, a fi in stare a trece de la serios la amuzant, de la amuzant la ironic, de la iron la sumbru si inapoi. O forma a comunicarii verbale este iesirea publica sau discursul public. Arta de a da intrebari, presupune ca participantul comunicarii a fost un ascultator activ, a urmarit mersul, derularea mesajului si poate adresa anumite intrebari emitatorului.

Intrebarile de regula se impart in doua tipuri : intrebari deschise – cele care ofera posibiltatea obtinerea unor raspnsuri imediate si care pot oferi informatii suplimentare. Aceste intrebari stimuleaza dezvoltarea comunicarii intre cel care pune intrebarea si interlocutor (de ce ? cand ? unde? Cine? etc). Intrebari inchise sunt considerate acele intrebari care ajute a limita discutia in caz ca fie emitatorul nu dispune de prea mult timp sau interlocutorul vorbeste prea mult. De asemnea se disting intrebari generale, pe care le mai numesc intrebari de stabilire a contactului. Intrebarile generale au ca scop mentinerea unei atmosfere distinse, orientarea spre un subiect care intereseaza. Exista si altfel de intrebari – intrebari de opinie, intrebari de relansare, intrebari de control si altele dar care intrun fel sau altul se inscriu in cele doua tipuri.