Comunicarea verbala i nonverbalaCea mai importanta distinctie privind actele de comunicare are drept criteriunatura semnelor utilizate. In acest sens, va fi considerataverbala acea forma de comunicare in care intervin exclusiv cuvinte sinonverbala, comunicarea realizata cu ajutorul gesturilor.1. COMUNICAREA VERBALA. Secventa verbala a oricarui proces de comunicare se realizeaza exclusiv prin intermediul cuvintelor si serveste, cu precadere, la formularea, stocarea si transmiterea cunostintelor. Evident, mesajele din comunicarea verbala pot sa se refere si la emotii, sentimente, dorinte, atitudini, intentii, angajamente etc. si se pot asocia cu multiple forme de influentare, desi, evident, componenta cognitiva este cea mai importanta.Prin raportare la parametrii comunicarii, secventele comunicative verbale se individualizeaza prin urmatoarele caracteristici:1. arta comunicarii verbale se insuseste, cu precadere, prin studiu sistematic;2. facand abstractie de unele cazuri exceptionale (hipnoza, nebunie, betie, consum de droguri etc.), comunicatorii interactioneaza in mod voluntar;3. mesajele verbale sunt, de cele mai multe ori, bine articulate;4. codul folosit consta dintr-un tezaur de cuvinte - lexicul sau dictionarul - si din regulile gramaticale ce guverneaza combinatiile de cuvinte, astfel incat comunicatorii sa poata formula si recunoaste secventele verbale corecte;5. situatiile la care se face referire prin intermediul mesajelor pot fi, in egala masura, concrete sau abstracte;6. canalul de transmitere poate fi acustic sau vizual si, din aceasta pricina, prezinta numeroase obstacole.Comunicarea verbala se desfasoara fie sub formaorala, fie sub formascrisa. Dupa estimarile unor cercetatori,vorbiriisiascultarii(prin care se realizeaza comunicarea orala) li se dedica mai mult timp si, implicit, mai multa importanta decatscrieriisicitirii(prin care se realizeaza comunicarea scrisa).Astfel, Ray Birdwhistell a facut interesanta constatare ca din totalul timpului consacrat comunicarii verbale, 53% este alocat ascultarii, 16 % vorbirii, 14 % scrierii si 17 % citirii. Potrivit aceluiasi autor, o persoana vorbeste pe zi circa zece minute, iar o propozitie obisnuita dureaza aproximativ doua secunde si jumatate.Dincolo de exactitatea acestor cifre, un lucru este indiscutabil: comunicam verbal mai ales in varianta orala si ne plasam, de cele mai multe ori, in ipostaza de ascultatori.

Performanta in vorbire a unui comunicator este influentata in mod semnificativ de urmatorii opt factori:1.stabilirea unor obiective specifice, masurabile si usor de atins intr-un rastimp scurt;2.cunoasterea interlocutorului;3.alegerea unui context favorabil;4.planificarea vorbirii (nu insa si compunerea in detaliu a mesajului);5.manifestarea unei atitudini potrivite pentru o comunicare directa;6.folosirea unui raport just intre informatia si redundanta mesajului;7.receptarea activa a retroactiunii interlocutorului;8.adaptarea continua la situatia de comunicare.In general, vom fi apreciati ca buni vorbitori numai daca (a) oferim exact informatia pe care o cere interlocutorul, (b) sustinem cu sinceritate propozitii care pot fi probate intr-o masura rezonabila, (c) suntem relevanti si (d) formulam mesaje clare, exacte, scurte si consecvente.Cea de-a doua specie a comunicarii verbale -COMUNICAREA SCRISA- nu s-a bucurat de o atentie la fel de mare ca si aceea acordata comunicarii orale. Incercarile sporadice centrate pe aceasta problematica vizeaza tehnicile de elaborare a unor tipuri de mesaj scris - cerere,curriculum vitae, referat, proces-verbal etc. - si recomandari in sprijinul unei lecturi eficiente. Retinem in economia acestei lucrari doar cateva trasaturi care individualizeaza actele de comunicare scrisa in raport cu comunicarea orala.O alta particularitate a comunicarii scrise este data de cantitatea semnelor nonverbale care se asociaza cu cuvintele. Am atras deja atentia ca in realitate nu exista comunicare verbala pura,id estca semnele verbale apar intotdeauna cu un halou nonverbal.

2. COMUNICAREA NONVERBALA.Conform unei convingeri larg impartasite, ea predomina in raport cu toate celelalte forme de comunicare. In acest sens, dupa Albert Mehrabian, din totalul mesajelor antrenate in fluxul comunicarii (umane), doar sapte procente sunt verbale, restul de nouazeci si trei fiind nonverbale.Comunicarea nonverbala este determinata prin citeva caracteristici remarcabile.1. Comunicarea nonverbala este legata cu precadere de dimensiunea afectiv-emotionala, desi poate sluji si la impartasirea cunostintelor.

2. In contrast cu actele de limbaj verbale, comunicarea nonverbala scapa (din fericire?) in foarte mare parte controlului mintii.Explicatia este foarte simpla. Cuvintele, oricum mult mai reduse numeric decat semnele nonverbale, pot fi transmise numai in serie (unul cate unul), in timp ce indicii, iconii si simbolurile tolereaza o transmitere simultana. Or, este greu sa stapanesti in fiecare moment al comunicarii un set eterogen de semne nonverbale3. Ar fi de mentionat, apoi, ca nu intalnim in cazul comunicarii nonverbale un sistem de reguli analog gramaticii, care guverneaza folosirea cuvintelor.

4. In sfarsit, se cuvine retinuta precizarea ca actele de comunicare nonverbala sunt marcate de ambiguitate. Nici un semn nonverbal nu poate fi interpretat corect decat in contextul celorlalte semne (verbale, ori nonverbale), al istoriei relatiilor cu partenerii de comunicare (prietenie, indiferenta, ostilitate etc.) si al starii noastre. Comunicarea nonverbal se manifest ca un complex de stimuli vizuali, sonori, olfactivi i kinestezici, care acioneaz convergent asupra receptorilor interlocutorului. Cnd citim gndurile interlocutorului, descifrm simultan: felul n care i utilizeaz vocea: intonaia, volumul vocii, intensitatea vocii, ritmul vorbirii, tonalitatea, folosirea pauzelor n vorbire; aspecte spaiale: felul n care pune distan ntre el i ceilali, tonusul, atitudinea, orientarea corpului ctre interlocutor, viteza i ritmul micrilor, poziia corpului; contactul fizic - o palm dat pe spate, o uoar atingere a minii sau a braului etc.); aspectul fizic imaginea pe care o creeaz prin mbrcmintea purtat i prin ngrijirea personal; privirea i contactul vizual felul n care l privim pe cellalt, durata contactului vizual, expresia ochilor; expresia facial zmbetul, exprimarea emoiilor de tip pozitiv sau negativ; gesturile micrile capului, ale corpului, ale braelor, manipularea unor obiecte n timpul comunicrii, tremurul sau ticurile etc.

Funciile comunicrii nonverbaleUtilizm comunicarea nonverbal, n asociere cu comunicarea verbal sau nu, pentru a: substitui comunicarea verbal, utiliznd limbajul corpului pentru a transmite inteniile, interpretrile, emoiile i poziia noastr fa de o anumit tem; repeta ceea ce am transmis verbal, ntr-un mod mai convingtor, pentru a ajuta comunicarea s devin mai inteligibil; regla prin nuanarea vorbelor (comunicarea nonverbal fiind aprobativ sau dezaprobativ, receptiv sau nereceptiv); contrazice; completa i accentua cuvintele, voit sau poate fr s realizm c transmitem mai mult dect am hotrt s o facem.Pentru a mbunti impresia pe care o lsm interlocutorului, este necesar s respectm un set de recomandri referitoare la auto-controlul comunicrii nonverbale: Respectai aspectele culturale legate de distana interpersonal, de decena gesturilor, de semnificaia expresiilor faciale i a artefactelor; Meninei contactul vizual, n cazul n care cultura rii n care v aflai nu impune interdicii specifice; Controlai-v privirea. Luai-v timp s v desprindei privirea din calculator / documente / ziare, pentru a v privi direct n ochi interlocutorul. Se spune c ochii sunt oglinda sufletului. De fapt, privirea transmite gradul n care l considerai pe interlocutor important/demn de luat n seam, mai mult dect declararea acestui lucru; Zmbii chiar i cnd vorbii la telefon. Interlocutorul va percepe aceast mimic i prin canalul auditiv i v va aprecia sinceritatea vorbelor; Luai n considerare aspectul dumneavoastr general, importana uniformei (robei) i a felului n care mbrcmintea susine protocolul instituional. Dei recomandarea de a ne mbrca ntotdeauna la patru ace poate prea excesiv, dorim s reamintim c studiile sociologice au demonstrat c beneficiarii unui serviciu public acord o importan diferit furnizorilor acestuia, n funcie de felul n care arat uniforma acestora; Nu invadai spaiul personal al interlocutorului. n condiii spaiale dificile, este preferabil s apelai la solicitri amabile i ferme, de respectare a unei distane care s permit o comunicare relaxat, nainte de a apela la comunicarea nonverbal; Nu v ncredei prea mult n capacitatea pe care o avei de a detecta gndurile i sentimentele celuilalt. S-a demonstrat c n foarte multe situaii n care ne nchipuim c mesajul transmis nonverbal ni se adreseaz nou, este foarte posibil ca acesta s fie legat de circumstane i explicaii care nu ne privesc.

Referat

Tema: Vectorul verbal i nonverbal

efectuat de: Alexandrov Vitaliestudent: anul II Masteratspec. Comunicare si RP

2015