Anul V, Serie Nouă - Nr. 148 (183), 12 Pagini, Preţ: 2 lei, Perioada: 17 - 23 septembrie 2010

Cuvânt către Neamul Românesc: „Părinţii şi Ţara nu se vorbesc de rău!“Săptămânal regional de atitudine şi cultură

Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu

*actualizat în fi ecare luni

Săptămânalul regional de atitudine şi cultură numărul 1,

Condeiul ardelean, îl puteţi achiziţiona prin

Poşta Română (abonamente) şi la vânzare liberă din:

Judeţul Mureş - Chioşcurile Symetria Târgu-Mureş, Luduş,

Târnăveni, Sovata, Ungheni, Cristeşti

Judeţul Braşov - Chioşcurile Roşii Braşov, Săcele, Codlea, Râşnov, Zărneşti, Predeal - Chioşcurile Pres Com Braşov, Făgăraş, Săcele,

Rupea, Feldioara

Judeţul Covasna - Chioşcurile H-Press Sfântu-Gheorghe, Târgu-Secuiesc, Covasna, Baraolt - Chioşcurile Adrimar Sfântu-Gheorghe, Covasna, Întorsura-Buzăului - Chioşcurile Pres Com Sfântu-Gheorghe

Primarul Antal Arpad se plânge în şedinţa de CL de problema nr. 1 a „secuimii”: Dan Tanasă şi petiţiile sale!

Etnici maghiari

au marcat 70 de ani de la

intrarea în Miercurea-Ciuc

a trupelor horthyste

6

3

8

prof. Ilie Şandru (Topliţa)

Minciuna pusă în slujba neadevărului istoric!

Minciunile au fost şi au rămas odioase („Minciuna este întotdeau-na odioasă când cineva profi tă de pe urma ei”, spunea Kant). Însă, cu atât mai mult poartă acest ruşinos stigmat atunci când ea este folosită de unii în strădania lor de a demonstra că ne-adevărurile ar fi adevăruri pure, iar minciunile cele mai odioase şi mai abjecte sunt prezentate drept fapte reale, petrecute în trecutul istoric. În cazul la care mă voi referi în prezen-tul articol, toate cele de mai sus sunt

folosite numai şi numai ca să se de-monstreze „ştiinţifi c” că secuii sunt cei mai vechi locuitori ai „Pământu-lui Secuiesc”, deci ei au dreptul „di-vin” la autonomie etnică! O astfel de „demonstraţie” ne-o face un oarecare „publicist”, Kadar Gyula, în articolul întitulat „Protes-tează faţă de denumirea Pămân-tul Secuiesc”, publicat în nr. 6.023 al cotidianului de limbă maghiară „Haromszek”, ce apare la Sfân-tu-Gheorghe, judeţul Covasna. E bine că dumnealui s-a oprit, totuşi, cu „documentarea” sa „istorică” la hotarul a ceea ce el denumeşte „Pă-mântul Secuiesc”, fi indcă alţi con-fraţi ai săi, precum Csiki Sandor, Csibi Karoly, Kolumban Sandor ş.a., au ajuns cu „documentaţia is-torică” până în străfundurile istorice ale Europei, susţinând, nici mai mult nici mai puţin, că primii locuitori ai bătrânului nostru continent au fost

de limbă maghiară! „Să nu uităm, sau să învăţăm, dacă până acum nu am ştiut, că limba maghiară a fost prima limbă vorbită în Euro-pa!”, scria Kolumban Sandor. Autorul articolului amintit, Kadar Gyula, este revoltat fi indcă „orga-nizaţiile civile româneşti de pe Pă-mântul Secuiesc nu sunt de acord cu această denumire (pământ secu-iesc - n.n.) fi indcă este anticonstitu-ţională”. De aici trage concluzia ce ne dă gata, atât prin conţinutul ei, cât şi prin modul în care este formulată: „Este posibil ca organizaţiile civile pomenite sau înaintaşii lor (!?) să fi sosit de curând în această regiune (!?) şi poate din acest motiv nu cu-nosc denumirile maghiare-secuieşti indigene. (…) Le doare (!?) că po-porul în mijlocul căruia s-au stabilit (!?) se bucură, după 90 de ani de privare de drepturi”!!! Este greu de priceput, din frazele

de mai sus, la cine se referă autorul în expresia „le doare”, după cum nu este clar cine „se bucură”. Cred, to-tuşi, că face referire la organizaţiile civile şi obşteşti româneşti, reunite în Forumul Civic al Românilor din Co-vasna, Harghita şi Mureş, care a luat poziţie faţă de apariţia în Monitorul Ofi cial a nefericitei şi scandaloasei denumiri de „pământul secuiesc”. Numai că este greu de priceput des-pre ce popor este vorba, în mijlocul căruia ne-am fi aşezat noi, românii. Mă văd nevoit să repet, nu ştiu pentru a câta oară, că secuii - dacă despre ei este vorba - nu au fost şi, cu atât mai puţin, nu sunt acum un popor. După cum la fel de adevărat este că secuii nu au fost şi nu sunt unguri! O spune, între alţii, şi istoricul ungur Sebes-tyeni Gyula (în „Szekelyek eredete”, tradus „Originea secuilor”): „Nimeni nu i-a considerat pe secui unguri, ci un neam aparte”. O spune, de

asemenea, şi istoricul Karacsony, într-un discurs rostit la Academia Ungară, în 1903: „Secuii nu sunt câtuşi de puţin unguri”, afi rmând, în continuare, că toate eforturile statului maghiar trebuie să fi e îndreptate spre a-i maghiariza. După cum se ştie, procesul de ma-ghiarizare a secuilor a reuşit din plin. Chiar dacă toate încercările statului maghiar de a-i maghiariza pe secui au eşuat până la începutul secolului XX, în cele din urmă procesul de ma-ghiarizare a fost total. Secuii nu mai au nimic din ceea ce au avut la înce-puturile istoriei lor, în primul rând limba. Procesul dur de maghiarizare, la care au fost supuşi, nu a făcut alt-ceva decât să-i alunge pe secui peste Carpaţi, dincolo, în ţările româneşti. A fost chiar nevoie să se înceapă o campanie de „salvare a secuilor” de pericolul românizării, în urma emi-grărilor. (continuare în pagina 8)

2 Anul V, Serie Nouă - Nr. 148 (183) Comunicate

Articolul 1 din Constituţie: România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

Săptămânal regional de atitudine ºi cultură

Colaboratoriprof. univ. dr. Petre Ţurleadr. Mircea Dogarudr. Ioan Lăcătuşudr. Gheorghe Funardr. Gheorghe Olteanudr. Vlad Hogeadr. Mircea Frenţiu dr. Mircea Măraning. Nicolae Dorofteiav. Ioan Solomonprof. Ilie Şandruprof. Ligia Dalila Ghineaprof. Vasile Stancuprof. Rodica Pârvanprof. Doru Dobreanuprof. Mircea Bodnariprof. Alexandru Ciubîcăprof. Mihaela Vatamanu Alexandrescuprof. Georgeta Ciobotăprof. Sanda Romana Feldioreanprof. ing. Adrian Moisoiuprof. ing. Maria Peligradprof. drd. Costel Cristian LazărPr. Prot. Florin TohăneanPr. psh. Nicolae FloroiuPr. Ioan Ovidiu MăciucăPr. Cristian Vlad IrimiaPr. Iustin GârleanuPr. Nicolae BotaPr. Constantin IacobPr. Adrian StoianPr. Ioan Tămaş Lazăr LădariuConstantin MustaţăMatei SchinteieDan TanasăMihai HorgaErich Mihail Broanăr

Responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolelor publicate revine autorilor (art. 206 C.P.).

E-M

ail:

info

@co

nd

eiu

lard

ele

an

.ro

Fondat în 2006Fondat în 2006Director fondator Doru Decebal Feldiorean

Director general Violeta Elena Feldiorean

Redactori Andrei Mihai Braşoveanu Adrian Teacă

Tehnoredactare (DTP) Bódi Szilamér János

Corectură Claudia Otilia Karda

Tiparul executat la:Intact SA Bucureşti

Redacţia:Str. Lăcrămioarei, Nr. 18, Bl. 42, Sc. C, Ap. 1, Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, ROMÂNIA

Cititorii ne pot contacta la:Tel.: 0267-312.260 Fax: 0367-814.145

Editat de SC Tracia SRL Sfântu-Gheorghe

ISSN 1843 - 4665

Preşedinte

Florin IgnatDirector executiv

Ioan Mugur Topolniţchi

Asociaţia „Noi Românii“

Marcă înregistrată la OSIM NR 87664

FORUMUL CIVIC AL ROMÂNILOR DIN COVASNA, HARGHITA ŞI MUREŞ

Urmare a manifestărilor organizate în Miercurea-Ciuc, în data de 11.09.2010, de că-tre organizaţiile de extremă dreaptă maghiare prin care s-au „celebrat” 70 de ani de la ocu-parea Transilvaniei de Nord de către armata fascistă condusă de Horty Miklos, persoană condamnată de o instanţă internaţională pen-tru săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, principalul artizan al holocaustului împotriva românilor şi evreilor din Ungaria şi Transilvania ocupată, Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHM) protestează vehement împotriva organizării şi avizării de către autorităţile ro-mâne a manifestărilor prin care se face apo-logia ocupării teritoriului naţional românesc, a unei armate fasciste vinovate de masacre în masă, precum şi a principalului aliat al dicta-torilor Hitler şi Mussolini. De o gravitate deosebită, manifestările de la Miercurea-Ciuc intră în totalitatea lor sub incidenţa O.G. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fas-cist, rasist sau xenofob şi a promovării cultu-lui persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, fi ind in-criminate şi pedepsite ca infracţiuni: Art. 3. - (1) Constituirea unei organiza-ţii cu caracter fascist, rasist sau xenofob se

pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţio-nează şi aderarea la o organizaţie cu ca-racter fascist, rasist sau xenofob, precum şi sprijinirea sub orice formă a unei organizaţii având acest caracter. (3) Tentativa se pedepseşte. Art. 5. - (1) Promovarea cultului per-soanelor vinovate de săvârşirea unei infrac-ţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi (2) Propaganda constă în răspândirea în mod sistematic sau în apologia unor idei, concepţii ori doctrine, cu intenţia de a con-vinge şi de a atrage noi adepţi. Faţă de acest aspect, condamnăm avizarea de către autorităţile publice ale statului din judeţul Harghita a acestor manifestări ilegale organizate de structuri de inspiraţie fascistă, precum şi participarea activă a primarului municipiului Miercurea-Ciuc, Raduly Robert, care nu doar că a aprobat manifestarea, dar a şi ţinut un discurs public în cadrul acesteia. Dat fi ind caracterul public şi fl agrant al faptelor, solicităm Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să se au-tosesizeze pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi sancţionate de art. 3 şi art. 5 din OUG 31/2002. Conducerea FCRCHM a atras de nenumă-rate ori atenţia autorităţilor publice şi opiniei publice asupra intensifi cării acţiunilor cu ca-racter iredentist şi naţionalist-revizionist, care vizează negarea caracterului naţional-unitar al Statului Român, pregătirea condiţiilor pentru diminuarea suveranităţii acestuia în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, subminarea ac-tivităţii şi autorităţii unor instituţii legale ale statului în aceste judeţe, discreditarea ţării noastre în relaţiile cu instituţiile euroatlantice, discriminarea pe criterii etnice şi susţinerea unor iniţiative separatiste care aduc atingere integrităţii teritoriale a României. În contextul intensifi cării cantitative şi revendicative a acţiunilor antiromâneşti, pre-cum şi a conturării unor organizaţii de extre-mă dreapta maghiare tot mai agresive, soli-cităm Consiliului Suprem de Apărare a Ţării includerea pe ordinea de zi a unei analize, urmată de măsuri, în vederea stopării acestui fenomen cu implicaţii majore asupra ordinii publice şi a ordinii şi siguranţei naţionale.

Biroul de presă 14.09.2010

Federaţia „PRO MEMORIA 1940-1945” se alătură solicitării adresată de Asociaţia „Noi Ro-mânii” din judeţul Covasna, din 27.07.2010, ca „Statul Ungar şi conducătorii minorităţii maghia-re din România să-şi ceară scuze publice pentru genocidul practicat împotriva românilor din Ardeal ocupat prin aplicarea Dictatului de la Viena din 30 august 1940”. În locul provocărilor ireden-tist-separatiste, necugetate şi an-ticonstituţionale, ale domnilor Laszlo Tokes, Bela Marko, Ar-pad Andras Antal, Sandor Tamas şi alţii, a Raportului mincinos al asociaţiilor maghiare din Româ-nia, prezentat în cadrul sesiunii 77 a Comitetului ONU pentru eliminarea Discriminării Rasiale,

de la Geneva, document intitulat „Discriminarea maghiarilor din România”, în care, conform zia-rului Făclia independent de Cluj, de marţi 10 august 2010, „sta-tul român este acuzat că încalcă drepturile maghiarilor din Româ-nia pe toate nivelurile şi care pro-pune, ca unică, soluţie autono-mia teritorială a aşa-zisului ţinut secuiesc”, noi, reprezentanţii refugiaţilor, expulzaţilor şi de-portaţilor români din perioada ocupaţiei maghiare 1940-1945, aşteptăm un gest de bun simţ, măcar acum, după 70 de ani de la săvârşirea crimelor şi fapte-lor odioase de la: Ip, Trăznea, Moisei, Nuşfalău, Zalău, Hue-din, Belin, Zăbala, Cerişa, Mar-ca, Breţcu, Hălmaş, Sântion,

Cosniciu de Sus, Camăr-Zăuan, Aghireş, Ţaga-Sucutard, Mure-şenii de Câmpie, Band, Mără-şeşti, Grebeniş, Oroiu, Nazna, Ditrău, Traniş, Şincai Fânaţe, Ozd-Luduş, Trăian, Gădălin, Luna de Sus, Cătina, Prundu-Bârgăului, Sărmaş, Mocira, Romuli, Cămăraşu, Marghita, Nepos, Răchitiş, Turda ş.a.m.d.. Este vie în memoria noastră teroarea la care am fost supuşi, românii, fără milă („Nincs Ke-gelem”) de către soldaţii Arma-tei Ungare şi de civilii maghiari (localnici, înrolaţi în bandele paramilitare de tot felul), sau de autorităţile ungureşti instalate în teritoriul ocupat, care: au ucis cu bestialitate femei, copii şi bătrâni fără apărare sau oameni în toată

puterea, au obligat pe cetăţenii români să-şi părăsească credin-ţa şi neamul, să se maghiarizeze, să fi e strămutaţi (refugiaţi, ex-pulzaţi şi deportaţi) dincolo de graniţa vremelnică etc.. Pentru toate acestea, cei care au suferit şi urmaşii lor, merită măcar un gest de regret şi compasiune. Criminalii şi urmaşii lor se plâng astăzi, cu neruşinare, minţind, la «înalte porţi» că sunt discriminaţi, în loc să-şi recunoască cinstit gre-şelile săvârşite în trecut, pentru a putea exista pace şi conciliere reală între noi. AŞTEPTĂM!!!

Preşedinte executiv al FNRPE,prof. univ. dr. ing.

Barbu I. Bălan

Federaţia Naţională a Românilor Persecutaţi Etnic „PRO MEMORIA 1940-1945”B-dul Eroilor, Nr. 2, Cluj-Napoca

PRETINŞILOR «DISCRIMINAŢI»

Comunicat de presă

3Anul V, Serie Nouă - Nr. 148 (183)Eveniment

În dispreţul opiniei publice românești, la Topliţa a avut loc cea de a III-a ediţie a „Zilelor Dr. Urmanczy Nandor”

Duminică, 12 septembrie a.c., în organizarea Societăţii Culturale „Dr. Urmanczy Nandor”, s-a desfăşurat cea de a treia ediţie a „Zilelor Dr. Urmanczy Nandor”. Adică a patro-nului spiritual al societăţii „cultura-le” care-i poartă numele. Această manifestare, cu caracter iredentist, nu are nimic comun cu cul-tura, după cum nimic cu cultura nu are asociaţia respectivă, ea fi ind una dintre sutele de astfel de organizaţii ale iredentismului şi revizionismului maghiar din România, care militează, după cum a putut vedea toată ţara, prin intermediul micului ecran, la ru-perea Ardealului din trupul Români-ei, aşa cum s-a întâmplat în 1940. Nimeni şi nimic nu ne va putea convinge că această societate „cultu-rală” este altceva decât ceea ce este în realitate, adică o organizaţie care, prin însăşi statutul său, se situează în afara Constituţiei şi a legilor ţării, militând pentru „autoorganizarea şi autoguvernarea secuiască”, precum şi pentru „îngrijirea memoriei mora-le lăsată de Dr. Urmanczy Nandor”. Cine a fost Urmanczy Nandor? Nimeni altul decât cel care, în peri-oada interbelică, a fost iniţiatorul tu-turor manifestărilor antiromâneşti din Budapesta, „fondatorul şi conducă-torul mişcării iredentiste şi revizio-niste împotriva păcii de la Trianon” (inscripţie de pe piatra de mormânt)! Nimeni altul decât cel care, într-un discurs extremist şi revizionist, ros-tit în 1935, spunea: „Dacă ne vom relua ţara (adică Transilvana - n.n.), nemaghiarii vor trebui să se readap-teze stării de lucruri milenare. Şi ne punem garanţi că se vor acomoda în primele 24 de ore. (…) Slova-

cii, pan-slavii, valahii vor trebui să dispară de pe pământul maghiar”! Adică să rămână numai „naţia ma-ghiară, cea mai splendidă realizare a rasei dominante mongole (…), na-ţiunea sângelui meu” (Ducso Csa-ba - „Nincs Kegyelem”, tradus „Nu există îndurare”). Cine a fost familia grofi lor Ur-manczy şi ce a însemnat ea pentru românii topliţeni? Nu vom face un istoric al tuturor fărădelegilor pe care familia Urmanczy, şi rudele ei, le-a săvârşit faţă de iobagii români din Topliţa, adevăraţi robi pe pă-mânturile acaparate de acei „ciocoi pribegi, aduşi de vânt, / ce au cu ia-dul legământ”; cei care „aţi pus cu toţii jurământ / să n-avem drepturi şi cuvânt…” (George Coşbuc). Ne vom limita la două procese-verbale, încheiate în 1945, cu ocazia reformei agrare din Topliţa. Primul: „dresat azi, 23 aprilie 1945, în localul Primăriei comunei Topliţa, în şedinţa comisiei de ex-propriere”, având un singur punct la ordinea de zi: „Stabilirea loturilor ce urmează a se expropria din mo-şia proprietate a lui Urmanczy Je-ronim, situată în hotarul comunei Topliţa, a fost expropriată suprafa-ţa de 1390 de iugăre, din care 30 de iugăre teren arabil, 360 de iugăre fâneţe şi 1000 de iugăre pădure”. În încheiere, este precizat faptul că proprietatea lui Urmanczy a fost ex-propriată „în întregime”. Cauzele care au determinat co-misia să procedeze la exproprierea „în întregime” a moşiei lui Urman-czy Jeronim se găsesc precizate într-un alt proces-verbal, cel „dre-sat astăzi, 9 iunie 1945, în localul Organizaţiei Frontului Plugarilor, în faţa obştei satului Topliţa”. Iată ce se afl ă înscris în acest act: „Ur-

manczy a fost acela care în toamna anului 1940, cu ocazia venirii tru-pelor maghiare, în fruntea acestor trupe fi ind fratele său, iredentistul Bandi, mare fascist, şi fi ii lor, au ţi-nut o consfătuire într-o noapte de duminică şi în aceeaşi noapte, pe la orele trei, au fost ridicaţi toţi frun-taşii români şi duşi la jandarmii horthişti, unde au fost bătuţi şi mal-trataţi în modul cel mai barbar. Tot cei din familia lui au declarat că în 24 de ore nu mai vor să vadă în Topliţa opincă de valah. Tot ei sunt aceia care împreună cu nepotul lor, colonelul Savari, atunci când se adunau românii cu ordine de che-mare pentru a fi trimişi în lagăre de muncă, cu săptămânile erau la dispoziţia lor pentru a scoate rădă-cinile sălcilor şi arborilor, desculţi şi fl ămânzi. În castelul lor se ţineau şedin-ţele secrete, prin care, după 23 au-gust 1944, au fost ridicaţi preoţii sau arestaţi la casele lor. Tot acolo a fost instalat comandamentul su-prem german şi, împreună cu ruda lor, Caiser Adolf, neamţ de origine, dădeau directive contra trupelor aliate. (…) Dumnealor au plecat cu avioanele germane cu o zi înainte de intrarea trupelor aliate în Topliţa”. La cele de mai sus, consemnăm o declaraţie a locuitorilor comunei Topliţa, de la pagina 98 din dosarul reformei agrare din 1945: „Subsemnaţii locuitori din co-muna Topliţa, judeţul Mureş, privi-tor la purtarea familiei Urmanczy Jeronim, Urmanczy Ghizela, Silvi-cultura Arceleana şi Szaba Ştefan, declarăm următoarele: Urmanczy Jeronim şi soţia sa, împreună cu fi ii lor Ioan şi Jero-nim, în tot timpul celor patru ani, 1940-1944, au avut o comportare

duşmănoasă faţă de populaţia ro-mânească; Urmanczy Jeronim Sandor a fost conducătorul politic al plasei Topliţa şi în această calitate a pro-pagat şi susţinut, prin fapte şi prin viu grai, alianţa germano-horthis-tă-fascistă; Şi-a reluat în posesie toate bu-nurile expropriate de Statul Român şi a deposedat instituţiile româneşti de pământul cu care au fost împro-prietărite; (!!!) S-a refugiat de bună voie - nefor-ţat de nimeni! - cu armatele germa-ne cu care a colaborat, cu gândul de a se reîntoarce cu acestea; A luat parte activă la acţiunea de internare a românilor în lagăre. În această acţiune a fost secondat de soţia sa şi de fi ii lor, Jeronim şi Ioan; Fiul lor, Ioan, a fost ofi ţer şi s-a retras cu armatele germane, iar fi ul lor, Jeronim a fost la Ministerul Agriculturii consilier şi a contribuit la anularea reformei agrare înfăp-tuită de Statul Român; Urmanczy Ghizela avea strânse legături cu familia lui Urmanczy Jeronim, nutrea aceleaşi sentimente duşmănoase faţă de poporul român, fi ind iniţiatoarea unor acţiuni ger-mano-horthiste; Szaba Stefan nu a fost refugiat, dar în 1943 a fost iniţiatorul măsurii de evacuare a locuitorilor români din Ciobotani, în casele cărora a cantonat apoi armata germană. Cu forţa a folosit terenurile unor ro-mâni din cătunul Zencani, purtarea sa nefi ind prietenoasă deloc cu po-pulaţia românească.”. Iată, aşadar, ce a însemnat familia grofi lor Urmanczy pentru populaţia românească a Topliţei. Iar cel mai im-portant membru al acesteia, Urmanc-zy Nandor, fost deputat la Budapesta,

duşman declarat al poporului român, este acum comemorat, iar asociaţia ce-i poartă numele şi-a înscris în sta-tut „îngrijirea moştenirii morale lă-sate de Dr. Urmancz Nandor”! Nu se putea ca un asemenea moment aniversar important să nu fi e onorat cu oaspeţi de seamă, in-vitaţi de onoare ai membrilor fon-datori ai asociaţiei: Bodor Attila Karoly, preşedintele fi lialei Topliţa a UDMR; Cziriak Karoly, Hamos Mihaly, Csibi Ştefan, Baricz Fran-cisc, Blenessi Zoltan, Farkas Ala-dar, Szaba Coloman Emeric (noul grof al Topliţei, moştenitorul averii familiei Urmanczy!), Borsos Geza Jozsef, Lado Andras Mikos, Am-brus Albert Arpad, Fulop Sandor şi Balla Peter. Iată şi câţiva dintre oas-peţi: dr. Gortvay Istvan, Nagy Ke-meny Geza şi Szabo Pal Csaba, toţi din Budapesta; dr. Kincses Elod din Târgu-Mureş (parcă i se cam ştie numele!), Pal Arpad - parlamentar, Borsos Geza - Alianţa Maghiari-lor de Pretutindeni, Izsak Balazs - preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc, precum şi alţi invitaţi din partea HVIM, PCM, Jobbik etc.. Programul manifestărilor come-morative a cuprins: o slujbă la bise-rica romano-catolică, depuneri de coroane la mormântul Urmanczy, program cultural, o expoziţie foto-documentară şi un simpozion, toate acestea având loc la Castelul Urman-czy, în care îşi are sediul în prezent Centrul Cultural Topliţa, instituţie în subordinea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, pentru care acesta plăteşte chirie anuală. Nu se ştie dacă pentru manifestările organi-zate acolo, asociaţia „culturală” „Dr. Urmanczy Nandor” a plătit chirie, că de, nimic nu e pe gratis într-o econo-mie de piaţă.

prof. Ilie Şandru (Topliţa)

Harghita Etnici maghiari au marcat 70 de ani de la intrarea în Miercurea-Ciuc a trupelor horthyste

În realizarea rubricii sunt folosite ştiri ale agenţiei naţionale de presă - AGERPRES

Aproximativ 150 de etnici ma-ghiari au marcat sâmbătă, la Miercu-rea-Ciuc, împlinirea a 70 de ani de la intrarea în oraş a trupelor horthyste conduse de Horthy Miklos, după semnarea Dictatului de la Viena din anul 1940. Câteva zeci de persoane s-au adunat în zona gării din Miercurea-Ciuc şi au aşteptat sosirea husarilor călări, care au dat onorul şi au cântat câteva cântece patriotice, după care s-a mers în procesiune până în faţa Primăriei municipiului, unde a avut loc manifestarea. Preşedintele Mişcării Tinerilor din cele 64 de Comitate din Miercu-rea-Ciuc, organizatorul principal al manifestării, Szocs Csongor, a afi r-mat că este vorba de o dată impor-tantă în istoria maghiarilor, întrucât la 11 septembrie 1940 honvezii ma-ghiari au recucerit Ardealul de Nord. „Atunci, 46 la sută din Ardeal, după Trianon, a fost redobândit şi, pentru noi, cei din Mişcarea Tineri-lor din cele 64 de Comitate, este o zi foarte importantă, pentru că ţelul

nostru este ca Ardealul să se unească cu Ungaria. (...) Pentru noi este o săr-bătoare, aşa cum este şi 15 martie şi simţim că trebuie sărbătorit”, a afi r-mat Szocs Csongor. Singurul ofi cial prezent la eve-niment a fost primarul municipiului Miercurea-Ciuc, Raduly Robert, care consideră că momentele isto-rice trebuie marcate şi cunoscute şi cine are conştiinţa curată nu ar trebui să se teamă. El a vorbit, din nou, în discursul către participanţi, despre punctul din proclamaţia de la Alba-Iulia, din 1918, care face referire la drepturile minorităţilor şi despre care spune că nu a fost respectat. Manifestarea s-a terminat cu in-tonarea imnurilor secuiesc şi cel al Ungariei. Liderii românilor şi maghiarilor din Harghita au reacţionat încă de vi-neri faţă de organizarea acestei ma-nifestări. Primul care a reacţionat a fost liderul deputaţilor social-democraţi, Mircea Duşa, care s-a declarat stu-pefi at şi a afi rmat că este vorba de o

acţiune sfi dătoare şi batjocoritoare la adresa României. „Este de neînţeles şi sunt stupefi -at că o astfel de manifestare a primit aviz favorabil atât de la municipali-tate, cât şi de la poliţie şi jandarme-rie. Constituţia României garantează dreptul la opinie, la conştiinţă şi li-beră asociere, dar de la acest drept până la a se permite o aniversare cu fast a momentului invadării Transil-vaniei, care a avut drept consecinţă, până la încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, comiterea a mii de atrocităţi şi drame generate de fas-cismul horthyst şi, chiar mai mult de atât, ca Horthy să fi e elogiat într-o casă de cultură, mi se pare sfi dător şi batjocoritor la adresa ţării”, a spus deputatul PSD. Parlamentarul harghitean a făcut apel la instituţiile statului să reacţio-neze ferm, conform legii. „Este adevărat, trebuie să ne cu-noaştem istoria, atât românii, cât şi maghiarii, să ajungem la o reconci-liere şi asupra momentelor dureroa-se care au existat în trecutul nostru

comun, dar este intolerabil ca în România Horthy Miklos, un crimi-nal de război condamnat de o lume întreagă pentru ororile pe care le-a comis, să fi e aniversat la 70 de ani de la intrarea sa în Miercurea-Ciuc, după Dictatul de la Viena din 30 au-gust 1940”, a afi rmat Mircea Duşa. Preşedintele Comisiei pentru politică externă a Camerei Deputa-ţilor, Korodi Attila, a fost de părere că „până la urmă, Horthy nu a fost un personaj atât de negativ pe cât a fost descris de istorici”, dar consi-deră că despre acest lucru trebuie să discute, împreună, istoricii români şi maghiari. „Aşa cum Antonescu este consi-derat o fi gură controversată, şi des-pre Horthy se poate spune acelaşi lucru. (...) Dar cred că despre Horthy trebuie să vorbească împreună isto-ricii români şi maghiari, să existe un for comun al istoricilor celor două naţiuni”, a spus Korodi. În opinia sa, este vorba despre „o manifestare periferică”. „Problema cu manifestarea (...) este aceea că este organizată de Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate, care nu face decât să aducă tensiuni. (...) Eu cred

că românii nu ar trebui să se teamă, pentru că astfel de manifestări sunt periferice şi dacă liderii maghiari reuşesc să pună la punct organiza-ţiile extremiste, atunci nu este nicio problemă, pentru că ele vor rămâne în zona periferică izolată”, a afi rmat Korodi Attila. Prefectul Harghitei, Ladany Lasz-lo Zsolt, s-a declarat împotriva orică-ror manifestări extremiste şi a arătat că problemele românilor şi maghiari-lor din Harghita sunt aceleaşi. „Ca persoană publică, pot să spun că nu sunt de acord cu niciun fel de manifestări extremiste, din ori-ce parte ar veni. Consider că proble-mele noastre, ale tuturor locuitorilor judeţului, sunt aceleaşi şi convieţui-rea paşnică este cea mai importantă. Avem foarte multe de făcut pe plan socio-economic în judeţul Harghi-ta ca să trecem de această perioadă grea şi consider că asta e important, şi nu altceva”, a subliniat Ladany Laszlo Zsolt. Manifestarea organizată de Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate a primit avizul Primăriei Miercurea-Ciuc, dar şi al poliţiei şi jandarmeriei.

Nimic mai greşit decât a-ţi în-chipui că ceea ce n-a putut să de-săvârşească prin prigoană timp de 1000 de ani, „când românii au fost osândiţi să trăiască mai mult sub pământ” (expresia este a scriitoru-lui ardelean Liviu Rebreanu), vei reuşi să înfăptuieşti într-un secol în care, în ciuda zidurilor chine-zeşti ridicate de maghiari, lumina civilizaţiei pătrunsese până în sa-tele cele mai îndepărtate ale Tran-silvaniei! Toţi guvernanţii unguri au stăruit, însă, în această greşeală, susţinând că salvarea Ungariei este în funcţie directă de deznaţionalizarea naţio-nalităţilor nemaghiare. Aceasta era

mentalitatea întregii clase suprapuse la sfârşitul veacului al XIX-lea şi ea a fost transmisă din generaţie în gene-raţie. Ardoarea şi zelul în punerea în aplicare a acestei metode echivala cu un certifi cat de patriotism. Sacrifi carea naţionalităţilor pe al-tarul mitului Coroanei Sfântului Şte-fan a fost principalul director al între-gii politici interne ungureşti în cadrul Monarhiei dualiste. Diferenţa între moderaţi şi şovinişti era doar o sim-plă deosebire de metodă, nu însă şi de program. Primii cereau ca sacrifi -carea naţionalităţilor să fi e consimţită voluntar de acestea, cei din categoria a doua preconizau metoda violenţei. „C’etait la meme Jeannette, mais au-

trement coiffee”. Astfel, însuşi Coloman Szell, a cărui guvernare în 1899 este un mo-del de moderaţie, în comparaţie cu aceea precedentă a baronului Desider Banffy, după ce se declară adeptul statului maghiar unitar, clamează cu tărie că „ungurii nu vor admite nici-odată ca să se facă din ţara lor o pse-udoconfederaţie elveţiană, ei fi ind decişi să lupte prin foc şi sabie contra unor asemenea tendinţe”. Sub noul regim al „moderaţiunii”, instaurat în 1899, românii neabsten-ţionişti dimpreună cu celelalte naţio-nalităţi nemaghiare reuşesc să trimită în 1901 un număr de 5 deputaţi...! (va urma)

Greşeli capitale

Era o greşeală de perspectivă isto-rică. Această greşeală face parte din însăşi fi rea poporului unguresc. Un-

ghiul pur obiectiv sub care ungurii îşi imaginează evoluţia istorică a fost admirabil caracterizat de Ed. de La-veleze în „La Revue des Deux Mon-des” în 1866: „Maghiarii, spune el, nu zăresc decât ceea ce este conform cu dorinţele lor, pentru ceea ce con-trariază aceste dorinţe ei sunt orbi”.

ARDEALUL

4 Anul V, Serie Nouă - Nr. 148 (183) Istorie - Cultură

„Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii. N-ai cum să-l lepezi de pe tine. Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de sufl et vechi şi de credinţă. Aud şi văd, citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi răstigneşte poezia.”

(Tudor Gheorghe)

O carte ghid:

ARDEALULPĂMÂNT ROMÂNESC

- CXIII -

prof. Vasile Stancu (Sfântu-Gheorghe)

„Nu! Nu! Niciodată! Redobândirea hegemoniei maghiare în Bazinul Carpatic în documente.” Cronologia

acţiunilor budapestane şi udemeriste (XXIII)

În 1991 apăruse, în traducerea preşedinte-lui Ungariei, Goncz Arpad (pe copertă numele acestuia este menţionat ostentativ, de 3 ori mai mare decât al autorului), cartea „Transilvania - trecut şi viitor”, scrisă şi publicată la solicitarea lui Horthy, în Elveţia (1944), în limba engleză, de Bajcsy-Zsilinszky Endre. Editura Tinodi o re-comandă astfel: „Destinat să ajungă în mâinile tuturor maghiarilor cu simţul răspunderii volu-mul este, în zilele de azi, o lectură recomandată întregului popor” (Raoul Şorban, „Chestiunea maghiară”, Bucuresti, Ed. Valahia, 2001). Ce spune Preşedintele Ungariei prin intermediul lui Bajcsy-Zsilinszky poporului maghiar: „Pre-tenţiile Ungariei (asupra Transilvaniei - n.n.) sunt justifi cate atât de nivelul mai ridicat, cât şi de superioritatea şi semnifi caţia europea-nă a creaţiilor sale. Dacă se compară valori-le produse de milenara cultură a maghiarimii ardelene cu cele ale românilor - care în marea lor majoritate au imigrat în Transilvania abia în secolele XVII-XVIII-XIX - vom constata în sarcina românilor o înrădăcinată şi umilitoare inferioritate intelectuală, o asemenea diferenţă penibilă încât, în interiorul unei paşnice viitoa-re convieţuiri, politica maghiară, pe cât posibil, n-ar avea voie nici măcar să se refere la ea…”; Ungaria va fi centrul politic al Europei, fi ind-că: „În măruntaiele timpului începe să prindă contur tendinţa ca omenirea să-şi însuşească un principiu mai organic şi istoricist. Problema constă în realizarea unei alcătuiri organice (europene - n.n.) care va şti să asigu-re libera dezvoltare a existenţei statale şi naţio-nale în Europa, dar înainte de toate în Bazinul dunărean, a cărui soartă este nesigură de mai multe secole; mai precis în acea zonă - lungă şi lată - ce se întinde între Germania şi Rusia, din Norvegia până în Grecia şi Dardanele - locuită de cca. 140 milioane de oameni. În acest spaţiu complicat, atât de hotărâtor pentru destinul vi-itor al Europei, exact la încrucişarea celor două linii dintre Est şi Vest şi dintre Nord şi Sud, desig-nând centrul geografi c al Europei, se afl ă oraşul Budapesta şi în jurul lui Ungaria şi poporul ma-ghiar. O asemenea inimă nu poate fi smulsă uşor şi fără pericole nici din valea în care curge Du-nărea şi nici din centrul inelului binecuvântat de Dumnezeu al Carpaţilor”; „…UNGARIA - FIE CĂ PLACE, FIE CĂ NU - CONSTITUIE ÎNSĂŞI INIMA EUROPEI” (pag. 80); „Crearea Româ-niei Mari s-a făcut sub conducerea lui Ion Brăti-

anu, un escroc internaţional de mare talent… În dictatul de la Trianon cel mai ruşinos lucru nu este măsura nedreptăţii comise, cât prostia oar-bă şi mârşăvia datorită cărora a devenit posibil ca existenţa României Mari, clocită în incubator politic, să poată fi justifi cată cu două motive de o primitivitate fără pereche…” (pag. 82); primul „uneltirea unui escroc politic”, al doilea accep-tarea „principiului etnic”; care însă nu va abate destinul de la „acea misiune înaltă pe care o va avea şi în viitor naţiunea maghiară şi statul ma-ghiar (…) o misiune pe care nu şi-o poate asu-ma nicio altă ţară ori naţiune, o misiune pe care nici naţiunea maghiară şi nici Ungaria nu o vor putea realiza dacă nu se va reface întru totul in-tegritatea teritoriului său istoric” (pag. 82); „În ceea ce priveşte Transilvania, există o singură alternativă: naţiunea maghiară - înainte şi după tratatul de la Trianon - ţine în modul cel mai ferm la dreptul ei de proprietate asupra întregii Transilvanii. Nu va exista niciodată o generaţie de maghiari dispusă să renunţe la acest sfânt drept istoric” (Raoul Şorban, op. cit. pag. 77 şi 86). Cu aceste recomandări era fi resc ca încă de la începutul anilor ’90, unul din marile bulevar-de ale Budapestei să fi e numit Bajcsi-Zsilinszky şi ca nenumărate străzi, în întreaga Ungarie să-l cinstească, amintind întregului popor menirea şi destinul ce-l are de îndeplinit. Bajcsi-Zsilinszky este şi cel care a oferit cea mai ştiinţifi c-convin-gătoare explicaţie masivei deznaţionalizări a mi-norităţilor din Ungaria - „irezistibila fascinţie a maghiarismului”, afi rmând de nenumărate ori (foarte poetic) că „cea mai mare fericire şi cea mai înaltă misiune a minorităţilor trebuie să fi e pierderea (topirea) în globul de foc al maghiari-mii” (Johann Weidlein, „Istoria germanilor din Ungaria în documente 1930-1950”, Schordorf, 1958, pag. 162). Preşedintele Ungariei, Arpad Goncz, declara în mai 1993, că nu este de acord cu principiul inviolabilităţii graniţelor, prevăzut pentru Tratatul cu România. Simptomatic pentru recepţia de către ma-ghiari a preşedintelui Arpad Goncz în Româ-nia este faptul că la o zi după vizita acestuia la Târgu-Mureş, în iunie 1997, o mulţime furioa-să instigată de primarul Szasz Jeno şi consili-erul judeţean Bardoczy Csaba, având alături şi pe preoţii bisericilor „istorice” maghiare, maltratează şi alungă călugăriţele greco-ca-tolice din clădirea orfelinatului din Odorhei, trimiţându-le la „bulibaşa” lor (episcopul greco-catolic), deoarece „impurifi cau etnic” zona.

(va urma)

dr. Gheorghe Olteanu (Baden-Baden, Germania)

Dictatul de la Viena și Dictatul de la Viena și

urmările sale tragice (I)urmările sale tragice (I) prof. drd. Costel Cristian Lazăr

(Topliţa)

Dictatul de la Viena, de pe 30 august 1940, a produs nu numai o nedreptate is-torică, ci şi imense traume umane în rândul familiilor româneşti ce trăiau în teritoriul cedat Ungariei. Despre atrocităţile comise de bandele maghiare în complicitate cu sta-tul maghiar există o bibliografi e impresio-nantă, care tratează exhaustiv problematica. Demersul nostru ar vrea să vină în com-pletarea celor publicate deja, aducând în sprijinul argumentaţiei documente de ar-hivă, edite şi inedite, într-un ciclu de ma-teriale, cuprinzând date privind lăcaşele de cult ortodox ori greco-catolic distruse/deteriorate, precum şi clerici români bătuţi şi alungaţi din parohii. În intervalul septembrie 1940-februarie 1941, pe teritoriul judeţului Harghita (de astăzi) au fost dărâmate următoarele bise-rici româneşti ortodoxe: 1. Biserica Ortodoxă din Ocland, cons-truită în 1938, a fost dărâmată sub comanda unui colonel al cărui nume localnicii n-au vrut să-l dezvăluie nici până în ziua de astăzi, de teama represaliilor. În 1937, Mitropolia de la Blaj a înfi inţat aici o parohie nouă, fi ind numit preot Augustin Popa şi s-au construit 9 biserici noi în tot atâtea localităţi învecina-te. Levenţii din Ocland, sub comanda colo-nelului, au ras de pe faţa pământului biseri-ca, iar preotul Augustin Popa a fost alungat. Credincioşii români au fost siliţi să treacă la romano-catolici şi la unitarieni. Materialele rămase de la demolarea bi-sericii au fost folosite la construirea postu-lui de jandarmi şi a unei săli de sport. 2. Biserica ortodoxă din Crăciunel, construită în 1939, îl avea ca paroh pe Va-sile Lupu (numit aici din 1937). După alun-garea preotului peste graniţă, o mână de secui şovini, sub comanda colonelului de la Ocland, au pus în biserică o bombă care, explodând, a dărâmat biserica. Credincioşii români din localitate au fost siliţi să treacă la romano-catolici şi la unitarieni. 3. Biserica românească din Mereşti, zi-dită de greco-catolici în anii 1938-1939, cu ajutorul prim-pretorului Macedon Cionca şi al credincioşilor din localitate, a fost dă-râmată în 1940 „de secui şovini şi levenţi, din ordinul colonelului din Ocland”. Epi-tropul Farkas Ioan relata că: „După aceea

toţi românii am fost forţaţi să trecem la ro-mano-catolici şi la unitarieni”. 4. Biserica greco-catolică din Ditrău, care a fost construită în 1936 (în locul al-teia mai vechi, ca toate celelalte construite în Harghita), iar casa parohială în 1937, în anul 1940 a fost mai întâi devastată şi apoi dărâmată, iar preotul Eugen Arieşan a fost alungat. Dărâmarea bisericii s-a făcut abia în 1944, în mod sistematic şi ordonat, pentru a se şterge urmele faptelor din 1940, astfel încât n-a mai rămas nicio urmă din fosta bi-serică. A rămas doar casa parohială, cu desti-naţie de locuinţă privată. Cei 303 credincioşi români (greco-catolici) câţi existau în Ditrău în 1939, au fost trecuţi la romano-catolici. 5. Biserica românească din Staţiunea Borsec a fost construită în 1925, din ini-ţiativa Patriarhului Miron Cristea (născut la 25 km. de acest loc). Iată ce scria Pa-triarhul, Episcopului Nicolae al Clujului despre acest eveniment: „Prea Sfi nţite Pă-rinte Nicolae, m-am oprit în drumul meu din străinătate la Topliţa, unde n-am mai fost de mulţi ani... Aici am afl at că sculp-torul Dima şi pictorul Belizarie au adus, cu camioneta mea, catapeteasma şi icoanele pentru biserica de la Borsec... Asistând la Sfânta Liturghie, mi-am permis să citesc şi o rugăciune pentru sfi nţirea catapetesmei. Astfel, cu drag predau Episcopiei, în frun-tea căreia stai P.S. Ta, ceea ce eu, ca fi u al ţinutului, am putut face pentru biserica de la Borsec, încă din ziua când am iniţiat colecta pentru această clădire şi până astăzi. Cons-tat cu bucurie că bisericuţa, deşi de lemn şi în aparenţă modestă, este, totuşi, prin frumuseţea interiorului său în stil bizantin, executată într-un mod destul de mulţumi-tor, încât a devenit una din cele mai tipice şi mai frumuşele biserici din Transilvania”.Altele au fost devastate: Miercurea-Ciuc (HR), biserică construi-tă în 1936, cu 5.500.000 lei, a fost devastată; Gheorgheni (HR), construită în 1938, cu 5.669.999 lei, devastată; Cristur (HR), 1938, cu 1.500.000 lei, devastată; Odorhei (HR), 1935, cu 2.600.000 lei, devastată; Petecu (HR), 1937, cu 261.812 lei, de-vastată; Toate acestea erau biserici noi, construi-te între 1922-1940.

(va urma)

5Anul V, Serie Nouă - Nr. 148 (183)Istorie - Cultură

„Deşi trebuie tratată conform legilor, secuimea este un ghimpe în mijlocul ţării noastre. Şi nu ţin a-i preface în buni români, dar cel puţin să-i deprind cu ţara aceasta; să nu stea ariciul acolo, băgat în cuibul lui, ci să-l scoţi din văgăună, să vină să vadă românul la faţă; să nu-şi închipuie că românul e numai un funcţionar, un jandarm, un soldat; din contră, să-l vadă la faţă că e un om zdravăn, cu calităţi şi însuşiri pe care un secui, adesea şi el un român deznaţionalizat, s-ar putea să nu le aibă! Ceea ce aţi început sunt lucruri bune, dar este un început; trebuie dărâmată bariera şi orice ne aminteşte faptul că poporul românesc a trăit în provincii create şi dominate de străini trebuie să dispară!“

(Nicolae Iorga)

Cartea aceasta nu este o replică la expan-siunea periculoasă a grupului de extremişti unguri, care, propagandistic, a depăşit cu mult halucinantele acţiuni revanşarde din anii ‚30. Atunci, când forţele revizioniste săpau tranşe-ele Dictatului de la Viena! Paginile acestei cărţi vor să atragă atenţia „actorilor” că, dincolo de eroismul clipei, sunt şi responsabilităţi care tre-buie asumate. Iar atunci când survin îndemnuri la violenţă, nesupunere civică, mergând până la folosirea forţei, rămân de neînţeles complicita-tea şi tăcerea vinovate ale autorităţilor Statului Român: a şefului statului, a premierului, a justi-ţiei şi a serviciilor secrete. O dramă naţională de care, mai devreme sau mai târziu, cei vinovaţi vor trebui să răspundă! Nici nu s-ar putea concepe că, încercând să scrii despre „România trădată”, cartea lui Cons-tantin Mustaţă, să treci peste acest teribil aver-tisment. De un sfert de veac dăinuind în sufl etul autorului, cartea „România trădată” vine, cu prisosinţa dovezilor, să confi rme că, prin timp, neprietenii românilor ardeleni n-au ascultat, o clipă măcar, îndemnul nobil al pretorului Szen-tivanyi Mihaly: „Domnilor, să ne dăm seama cum tratăm, de veacuri, naţiunea română, un popor care număra, pe pământul comitatelor, de douăzeci de ori mai multe sufl ete decât nobili-mea. Să arătăm că suntem fi ii unei epoci uma-ne. Mi-e ruşine de tirania părinţilor noştri!”. Din păcate, urmaşii pretorului nu i-au auzit cuvintele şi nu i-au urmat îndemnul, nedove-dind că ar fi fi ii unei „epoci mai umane”. Iar acea „tiranie a părinţilor” lor s-a prelungit până în zilele noastre! Asta o dovedeşte, din plin, cu pagina netăgăduitei istorii, Constantin Mustaţă, atâta timp cât cercurile revizioniste şi revanşar-de, maşina asta a propagandei şovine, acuzaţiile aduse românilor de genocid şi etnocid, avân-du-l vârf de lance pe Tokes Laszlo şi emigra-ţia ungurească din America şi Canada, toate au „creierul” la Budapesta! Acolo au fost clocite enormităţile despre „deportarea”, „umilirea”, „discriminarea celor trei milioane de unguri”! De unde, Doamne, trei milioane? Sunt, cu to-tul, în zilele noastre, cam 1.300.000! Atât. De ce şi, mai ales, pentru ce toate aceste bazaconii? Scopul? Unul singur pentru cei pentru care „Ar-dealul este parte a Ungariei”, care 162 de ani, după Mohacs, n-a existat, a fost paşalâc turcesc: revanşa cu orice preţ! Mai ales folosindu-se de minciuna sforăitoare! Spun că li se închid şco-lile şi universităţile, că n-au voie să vorbească ungureşte în locurile publice, că liderii maghiari sunt deportaţi (sărăcuţii de ei!), închişi, maltra-taţi cu brutalitate în închisori. Şi alte enormităţi fl uturate prin faţa şi ochii cârpiţi de somn ai adormitei Europe! Toate acestea, după ce au profi tat, din plin, de toate privilegiile! Ce mai, „genocid” în toată legea! Chiar aţi văzut sau întâlnit vreun ungur deportat? În schimb, cum scrie Constantin Mustaţă, „odinioară gemeau închisorile ungureşti, cu zecile de mii de români întemniţaţi”. Chiar mama lui Octavian Goga şi el, marele poet ardelean, Liviu Rebreanu, Ioan Raţiu, Gheorghe Pop de Băseşti, Ioan Russu Sirianu, Ioan Slavici, Vasile Lucaciu, Septimiu Albini au simţit „binefacerile” autorităţilor un-gureşti. Iar Emil Rebreanu, fratele marelui pro-zator, a fost spânzurat de unguri. Românul ardelean, atât de umilit, atât de

batjocorit de nemeşimea nemiloasă, spune, justifi cat: „Iertăm, dar nu uităm!”. Ce nu vrea el să uite? De pildă, pe Ujvarosi Bela, prim-no-tar al Topliţei, care a trimis în lagăr peste două sute de români şi evrei! Celor care au refuzat să se facă unguri, a dat ordin să li se scoată câte două măsele, cu cleştele de potcovar! Au păţit, cumva, ceva vinovaţii? Nimic! Au fost achitaţi. Cică „făptuitorii nu erau stăpâniţi de ură sau de sentimente rasiale, ci de un naţionalism excesiv (doar) şi un temperament agresiv”. Aşa erau judecate faptele lor în anul 1948, nu în 1848! Când tot ei erau cu pâinea şi cu cuţitul vremii. Şi cu puterea! Aşa a fost! Sunt cei de azi mai cuminţi? Mai potriviţi? Nici vorbă! La Cluj-Napoca, în inima aceluiaşi Ardeal, este înregistrat un partid extremist-şovin care are drept ţintă ruperea Transilvaniei de Statul Naţio-nal Unitar Român! Asta - în 2010. Mişcarea Na-ţională a Maghiarilor din Transilvania (Erdelyi Magyar Nemzeti Mozgalom) pledează, sub po-runcile lui Tokes Laszlo, pentru autonomia teri-torială, pe criterii etnice, a aşa-zisului ţinut secu-iesc, pentru universitate maghiară de stat, pentru drepturi colective, maghiara ca limbă ofi cială. Ce au făcut oamenii legii, români? Au dormit, ca de obicei! Sau au fost cumpă-raţi?! La Topliţa Română, o fundaţie poartă numele lui Urmanczi Nandor, cel care a organizat atrocităţile de la Beliş, trimiţând „de-taşamentul morţii”, să facă „ordine”, cu puşti şi mitra-liere, pe domeniul fratelui lui. La 7 noiembrie 1918, au fost ucişi 45 de prizoni-eri italieni şi sârbi răsculaţi. În drum spre Beliş, soldaţii unguri din trenul blindat au împuşcat totul. Tot ce miş-ca a fost mitraliat şi adus la tăcere. În groapa cu jar, în care erau aruncate cadavrele, ardeau şi muribunzii! Printr-o sfi dare a Constituţiei şi a legilor româneşti, fundaţia îi poartă azi numele. Cu sprijinul complice al unor români, aşa-zişi jurişti! La Cluj-Napoca - o altă trădare! Grupul care, în anul 1956, a organizat un complot an-tistatal, cu planuri pentru ocuparea Bucureştilor şi formarea unei Uniuni Româno-Ungare, cu capitala la Arad, cu un guvern condus de preotul romano-catolic Aladar Szoboszloi, în care mi-nistru al Apărării urma să fi e locotenent-colone-lul Constantin Drăgăniţă, comandatul unităţii de tancuri din Caracal, care avea misiunea să ocu-pe Bucureştii, a cărui soţie, Marika, era nepoa-ta lui Alexandru Moghioros. Deci, lovitură de stat! Asta se urmărea. După 400 de arestări are loc procesul de la Timişoara. Câţiva complotişti au fost executaţi prin împuşcare. Cei mai mulţi, grosul, din cei 400, au fost eliberaţi la amnistia din 1964. Anexarea Ardealului la Ungaria a mai eşuat o dată! Complotiştii au fost reabilitaţi în urma unei regretabile confuzii: confundarea lor cu luptătorii anticomunişti! Semne de întrebare ar fi mai multe. Ştiu, oare, autorităţile române ce rol are, de pildă, „Forumul Deputaţilor Maghiari din Bazinul Carpatic”, al cărui preşedinte este tocmai preşe-dintele Parlamentului de la Budapesta, la care, în urma unei hotărâri din anul 2008, au aderat deputaţii de etnie maghiară din România, Slo-

România trădatăRomânia trădată Lazăr Lădariu

(Târgu-Mureş)

de Constantin Mustaţă

vacia, Serbia şi Croaţia? Ei sunt subordonaţi Parlamentului budapestan! Oare ce înseamnă asta? O spune Constantin Mustaţă: „o asuma-re a suveranităţii peste teritoriile altor state”! Şi, din nou, nimeni nu ştie, nimeni nu aude, nimeni nu vede nimic?! Sub stindard unguresc, prin inima României mişună toţi neisprăviţii: Gal Kinga, Eva Maria Barki, Vona Gabor (fondator al „Gărzii Maghiare”, preşedintele partidului de extremă dreapta, de orientare neonazistă, „Jobbik”, purtător al ideilor lui Horthy!), Raffay Erno (militant extremist pentru refacerea Unga-riei Mari) etc.. Din minciună, cu neruşinare, la ordinea zilei, şi-au făcut un obicei. Minţi bolnave! Ură! Ex-tremism! Şovinism! Vrajbă! Încă din grădiniţă, ideea dominantă, obsesivă a lor, este reînvierea stafi ei Ungaria Mare. În numele ei au comis crimele abominabile de la Ip, Trăznea, Mureşe-nii de Câmpie, Sucutard, Moisei, Sărmaşu - pe timpul Dictatului de la Viena, precum şi cele de la Zetea, Dealu, Târgu-Secuiesc, în zilele lui de-cembrie 1989! Pomeneam de cuvântul minciu-nă. Vă mai amintiţi de minciunile vehiculate, în timpul miniloviturii de stat şi a începutului unui război civil de la Târgu-Mureş, din 20 martie 1990 şi în zilele imediat următoare? Cum mai plângea Europa, cu lacrimi de crocodil, „masa-crarea ungurilor la Târgu-Mureş”. Cum îi omo-rau „barbarii” români pe „europenii” unguri, cum se exprima o clămpănitoare, nomina odi-

osa, pe un post francez de televiziune! Numai că acea „primă victimă” cu jerseu verde nu era ungur, ci româ-nul Mihăilă Cofar! Minciu-na cu paşaport fals repede a fost răspândită! Iar Pal Cseresnyes, autorul prin-cipal al agresiunii barbare asupra unui semen, era un îngeraş, graţiat, mai apoi, de Ion Iliescu! Culmea ironiei, Statul Român a fost obligat chiar să plătească despăgu-biri criminalilor de la Zetea, Dealu, Târgu-Secuiesc, de-oarece procesele ar fi durat prea mult şi i-au „tracasat”

pe cei care au ucis, apăraţi de senatorul UDMR Gyorgy Frunda! Şi, uite aşa, toate sunt iertate, toate-s trecu-te cu vederea! Şi fărădelegile, şi schizofrenia autonomistă! Sintagma „noul descălecat” al ungurilor a fost lansată de Marko Bela la un miting electoral de la Târgu-Mureş, „pentru cei care au uitat că a existat cândva un Attila”, văr-sând lacrimi după „pământul şi patria pierdute la 1918”, „patrie” care, cică, s-ar fi întins, după căpăţâna unui zălud, din Bazinul Carpatic până haţ la Don! Multe inepţii se mai inventează pen-tru ambiţia „restabilirii Imperiului Maghiar”. După roboţii ăştia primitivi şi zănatici până şi Kievul este unguresc! Tâmpenii! Gugumănii! Ce ai mai putea adăuga, dacă, după înalta lor deşteptăciune, până şi Ştefan cel Mare şi Sfânt ar fi un oarecare Bogdanovics Istvan?! Cam asta ar fi după scrântitul Csobanczi şi „inventa-torii istoriei unui neam”. Iar cum toate acestea nu ar fi sufi ciente, în loc să mediteze la ce ar trebui făcut pentru nece-sara armonie interetnică, pun la cale noi incitări la ură, la răsturnarea ordinii constituţionale, la autonomii şi autoguvernări. Asta ştiu şi asta au în cap! În timp ce ei mereu cer privilegii şi li se dă totul, uneori chiar mai mult decât cer, nimeni nu se întreabă cum o duc românii din Ungaria, atâţia câţi mai sunt în urma sălbaticei lor dez-naţionalizări. Dispăruţi „în volbura istoriei”, ei sunt azi fără şcoli, fără biserici, fără limbă! La

Liceul „Nicolae Bălcescu” din Gyula, „românii dispăruţi în Ungaria” doar limba română o mai învaţă în româneşte! Atât. Asta la cinci kilometri de graniţa cu România. Comparaţi această reali-tate cu drepturile (la toate nivelele!) maghiarilor din România! Ce s-a întâmplat cu „Moştenirea Gojdu” (o altă trădare, de data aceasta a Guver-nului Tăriceanu!) ştiţi bine! O imensă avere a fost oferită, gratis, Budapestei! De fapt, românul pe toate le uită! Şi crime-le, şi sângele vărsat la Săvădisla, şi isprăvile de azi ale „purtătorului de haine preoţeşti” Tokes Laszlo, mereu dispus să le acopere. Acea zi de 14 septembrie 1940, Ziua Crucii, greu va fi ui-tată vreodată de românii din Sântana de Mureş. Atunci a fost ucis tânărul Ştefan Căliman, cu re-steile de la jug. I-au fost zdrobite oasele, creierul i-a fost împrăştiat pe gunoiul de la grajd. Tru-pul neînsufl eţit i-a fost ciuruit de gloanţe într-o demenţă colectivă! Dar „Cazul Aita Seacă” vă mai spune ceva? Tocmai acolo, după decem-brie 1989, se striga: „Afară cu românii!”, „Aici e Mica Ungarie!”. Preotul Toba a fost alungat, tot aşa cum au fost alungaţi profesorii şi elevii români din Harghita şi Covasna! Era, într-un fel, reiterat îndemnul la crimă şi la ură din acel manifest al barbarei „Nincs kegyelem!” („Fără milă!”) al lui Ducso Csaba (Daday Lorand), cel care, chiar după Al Doilea Război Mondial, prin 1946, ca şef al Inspectoratului Şcolar a dus o campanie de maghiarizare şi de desfi inţare a şcolilor româneşti de pe Valea Someşului. Cu-tremurătoare-i şi replica acelui criminal, prins la furat, întrebat dacă-i pare rău că l-a ucis, cu sânge rece, pe pădurarul român: „Nu! Am omo-rât un singur român. Ar fi trebuit să omor 44, pentru că în 1944 ne-aţi luat Ardealul!”. În faţa tragicului adevăr, cuprins şi în Raportul „Har-Cov”, a bestialităţilor demne doar de Evul Me-diu, legea românească a tăcut. Iar vinovaţii de crime abominabile împotriva românilor au fost pedepsiţi doar formal! Şi parţial! Mulţi ar dori ca românii lăsaţi de Dumnezeu pe aceste meleaguri să uite totul! Să li se şteargă memoria! Şi uciderea bestială, însoţită de ritua-luri barbare, în zilele de decembrie 1989, a lui Dumitru Coman (pe trupul lui au jucat Cear-daş!), a lui Aurel Agache (în orbite i-au pus o monedă şi stema de la chipiu, în gură un şobolan mort!), a lui Liviu Cheuchisan şi Dănilă Gabi, şi terorizarea măicuţelor de la Orfelinatul „Sfân-tul Iosif” din Odorhei, şi reacţiile la instalarea primului Episcop Ortodox al Covasnei şi Har-ghitei, Ioan Selejan, vechi vis al românilor, şi separatismul numit „autonomia ţinutului secu-iesc”, şi sloganurile „Afară, români împuţiţi!”, „Trăiască Ungaria Mare!”, „Ardealul - pământ unguresc!”, şi năzăririle unui Borbely Imre, şi isprăvile unor Tokes Laszlo, Marko Bela, Sogor Csaba, Raduly Robert, Szasz Jeno, şi „istoriile” care se repetă, şi retrocedările aberante, şi ero-rile justiţiei, şi frontierele noi dorite prin inima României. Dar şi „afacerea Roşia Montană”, de la o poştă cu miros de corupţie şi mare jaf, cu implicările unor „băieţi deştepţi”: Traian Bă-sescu, Radu Berceanu, Sulfi na Barbu, Dan Ioan Popescu, Adriean Videanu, mână în mână cu puşcăriaşul Vasile Frank Timiş şi cu primarul Virgil Nicolae Narita! Un general al Armatei Române, Ilie Ungu-reanu, întrebat „Încotro mergem?”, a răspuns scurt, milităreşte: „Spre absurd! Spre Evul Me-diu!”. Citim cartea „România trădată”, a scri-itorului Constantin Mustaţă, şi constatăm cu re-gret, cu o amărăciune explicabilă, că la noianul de nenorociri abătute asupra românilor ardeleni, azi, se adaugă altele, alcătuind drama noastră naţională. Din decembrie 1989 încoace, noi, ro-mânii, asistăm la Marele Jaf! La o mare trădare „cu miros de corupţie”!

6 Anul V, Serie Nouă - Nr. 148 (183) Local

Mult stimate domnule primar al municipiului Sfântu-Gheorghe, Arpad Andraş Antal, vă învederez

răspunsul primit de Asociaţia „Noi Românii” de la Instituţia Prefectu-lui - Judeţul Covasna şi prin presa

scrisă, cu solicitarea fermă de a lua măsurile ce se impun pentru intra-rea în legalitate. Totodată, vă sugerăm să trimiteţi administratorul public al municipiu-

lui, domnul Csaba Kozma Czim-balmos (foto), la un curs ce are ca obiect respectarea legilor într-un stat democratic, aşa cum este România în prezent, şi la o formă de învăţă-mânt care are ca obiect comunicarea cu cetăţenii unei unităţi administra-tiv teritoriale de orice rang, comună, oraş, municipiu. Asta deoarece răs-punsul dat petiţiei cetăţeanului Dan Tanasă, cu privire la problema în discuţie, relevă o abordare departe de legile în vigoare, lipsită de con-descendenţă faţă de un membru al comunităţii municipiului ce-l admi-

nistrează. Vă rog să nu spuneţi ulte-rior că nu aţi înţeles cuvântul con-descendent, pentru a nu lua măsurile necesare îndreptării situaţiei ilegale existente ori îndreptării atitudinii administratorului public. Consultaţi DEX ONLINE. Aşteptăm, aşadar, din partea primarului efi cient şi pragmatic

ce cu onoare sunteţi, măsurile de intrare în legalitate şi atenţionarea stimabilului administrator public al municipiului Sfântu-Gheorghe, pasionat de probabilităţi. Al dumneavoastră

Ioan Mugur Topolniţchi,Director executiv

Asociaţia „Noi Românii”

7Anul V, Serie Nouă - Nr. 148 (183)Local

Tărhăuş, un sat pentru istoria românilor din Carpaţii OrientaliTărhăuş, un sat pentru istoria românilor din Carpaţii Orientali

În vara anului trecut scriam în paginile „Condeiului ardelean” despre o valoroasă manifestare ştiinţifi că: simpozionul cu par-ticipare internaţională „Românitate, cultu-ră, educaţie - valori ale perenităţii noastre în lume”, organizat de minunaţii oameni ai unui „sat din inima Carpaţilor Orientali”, în fruntea cărora se situau cadrele didactice de la mica şcoală cu clasele I-IV din localitate, coordonate de iscusitul şi inteligentul învă-ţător Petrică Bilibok-Bârsan, preşedintele Societăţii Cultural-Pedagogice „Grigore Ta-bacaru”. Satul se numeşte Tărhăuş (comuna Ghimeş, judeţul Bacău), care înseamnă, po-trivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Ro-mâne, „un loc rău în munte”. Loc salvator însă pentru strămoşii noştri, retraşi în creie-rul munţilor din faţa sălbăticiei şi jafurilor popoarelor migratoare, venite în valuri între secolele III-XIII. Astfel, în izolarea lor secu-lară, au reuşit să-şi păstreze limba, credinţa, obiceiurile şi tradiţiile. Şi, deloc întâmplă-

tor, sunt puse pe primul loc între obiectivele societăţii, „cultivarea dragostei şi respec-tului faţă de valorile culturale româneşti şi cinstirea memoriei şi faptelor înaintaşilor”. În vara acestui an, am afl at noi fapte de toată isprava ale tărhăuşenilor. Partici-parea, timp de două zile, alături de alte 16 formaţii artistice, profesioniste sau de ama-tori, reprezentând 11 etnii din ţara noastră, la Festivalul „Bistriţa Interetnic”. Cea mai mare mândrie a tărhăuşenilor a fost faptul că ansamblul lor, „Datina Strămoşească”, a reprezentat, pe scena festivalului bistriţean, tradiţiile, datinile şi obiceiurile milenare ale poporului român, aşa cum s-au păstrat ele pe plaiurile natale. Şi nu oricum. Instruită şi condusă cu pricepere de cercetătorul fol-clorului local, neobositul învăţător Petrică Bilibok-Bârsan, formaţia, cu cei peste 20 de membri, a evoluat sub semnul autenticităţii, cu talent, măiestrie şi profesionalism, valori remarcate şi de specialiştii şi ziariştii afl aţi la festival. Repertoriul, având ca izvor bătrânii satului, cuprinde obiceiurile legate de sărbă-torile importante de peste an, precum şi mo-

mentele cruciale din viaţa omului. Căsătoria şi nunta constituie elementele esenţiale ale reprezentării sce-nice ale ansamblului românesc din zona Ghimeşului, momen-te care impresionează prin jocul de aleasă eleganţă şi mare vir-tuozitate al tinerei mirese şi suitei sale. Folcloristul Florin Iorgovan, de la Mu-zeul Ţăranului Ro-mân, sensibilizat de redarea acestora, „de costumele popula-re autentice, muzica tradiţională şi instru-mentele cu iz arhaic”, a solicitat coordonatorului ansamblului, Pe-trică Bilibok-Bârsan, prezentarea în toamna acestui an a unui spectacol în cadrul mani-festărilor organizate de prestigioasa institu-ţie etnografi că. Manifestare culturală de anvergură, Fes-tivalul Interetnic bistriţean „îngemănează atât latura artistică - cântec, joc - cât şi por-tul popular, meşteşugul, tradiţiile şi respec-tul pentru cultura tuturor etniilor din Româ-nia”, etnii reprezentate la această ediţie de albanezi, aromâni, cehi, eleni (greci), evrei, polonezi, ruteni, saşi, slovaci, ţigani, ucrai-neni şi unguri. De asemenea, în complexita-tea manifestărilor, un loc aparte îl deţine co-locviul „Metode abordate pentru păstrarea culturii tradiţionale şi căile de transmitere către urmaşi”, unde reprezentanţii micului sat ghimeşan s-au făcut remarcaţi prin pre-zentarea unor modalităţi concrete folosite

în acest domeniu, materializate prin studiile ştiinţifi ce publicate în revis-tele şi volumele de speciali-tate, unele dintre ele editate prin forţe proprii - „Tabaca-riana”, „Univers ghimeşan”-, dar mai cu seamă prin exis-

tenţa tânărului, vigurosului şi talentatului ansamblu folcloric „Datina Strămoşeas-că” (foto stânga). Pentru nivelul deose-bit al prestaţiei avute, artiştii tărhăuşeni au fost răsplătiţi cu „Diploma de excelenţă” şi „Trofeul Interetnic Festival” - Bistriţa 2010 (foto dreapta). În fi nal, urez succes inimoşilor urmaşi ai românilor tărhăuşeni la manifestările la care vor participa în această toamnă, dar şi în viitor, exemplul lor fi ind demn de urmat de toate comunităţile româ-neşti din întreaga ţară.

prof. Vasile Stancu (Sfântu-Gheorghe)

8 Anul V, Serie Nouă - Nr. 148 (183) Local - Editorial

„Să fi m atenţi mai ales la concesii, la generozităţi, la latura lor negativă. Să fi m atenţi la aşa-numitele „autonomii”, la laturile sau scopurile lor nocive. Ele pot fi mai mult decât necesităţi practice sau raţionale, pot fi doar „cuiul” lui Pepelea, din care să se facă o obstrucţie, să se submineze unitatea de stat.”

(Davin Prodan, Memorii, 1993)

(urmare din pagina 1)Autorul este, însă, convins că „din momentul aderării la maghiarime, poporul secuiesc a trăit într-un ca-dru organizatoric separat”. I-aş fi recunoscător lui Kadar Gyula dacă ar putea preciza când anume s-a petre-cut acel „moment al aderării poporu-lui secuiesc la maghiarime”. Iar faptul că acum se vorbeşte de „poporul maghiar-secuiesc”, ori „secuiesc-maghiar”, aceasta nu este decât o găselniţă ieftină, prin care abilii politicieni unguri vor să-i păcă-lească pe alegători, ca să le dea votu-rile şi în continuare. Cât priveşte afi rmaţia mai sus amintită („Le doare că poporul în mijlocul căruia s-au stabilit se bu-cură, după 90 de ani de privare de drepturi”), trebuie să-i spun lui Kadar Gyula că noi, românii, suntem un po-por credincios, aşa că nu ne bucurăm de răul nimănui, nici pentru cei care ne-au batjocorit secole întregi. Într-adevăr, ne-ar durea dacă ungurii din România ar fi privaţi de drepturi. Nu-mai că, dacă şi românii din Ungaria ar avea parte de o asemenea „privare de drepturi”, atunci nu ne-am întrista deloc, din contră, am fi foarte bucu-roşi! Fiindcă de o asemenea „privare de drepturi”, care să te înalţe până la guvernarea ţării şi să ocupi cele mai înalte funcţii nu numai politice, ci şi administrative, să tot ai parte! De mult mă tot întreb: ce nu au, ce le lipseşte ungurilor din România, încât să se considere „cetăţeni de rangul al doilea”? A, am uitat. Le lipseşte autonomia pământului secu-iesc. O autonomie bazată pe criterii exclusiv etnice! Iar noi, românii, nu suntem de acord. De ce? Fiindcă ne caracterizează „o gândire hegemo-nică românească, încetăţenită pe vremea comunismului”! De atunci s-a născut aşa-zisa „chestiune secu-iască”. Numai că pe vremea aceea „secuii” de azi erau cuminţi, tăceau mâc, ori, eventual, aplaudau bunele relaţii tovărăşeşti dintre România şi Ungaria! Acum nu mai sunt aşa. Vor „autonomie pentru ţinutul secuiesc”! Adică vor să facă un fel de mică Un-

garie în mijlocul României, în care să aibă „instituţii proprii de învăţă-mânt, cultură, administraţie publi-că, corpuri legislative, executive şi judecătoreşti”. Într-un cuvânt, toate atributele unui stat suveran şi inde-pendent! Toate acestea sunt justifi cate fi -indcă „poporul secuiesc nu poate fi împiedecat nici să-şi utilizeze limba, nici să câştige, în baza dreptului la autodeterminare, autoguvernare pe Pământul Secuiesc”. Aş îndrăzni să-l întreb pe Kadar Gyula dacă poate să-mi ofere măcar un singur exemplu în care vreun „maghiar-secui” a fost obligat să folosească limba română şi să nu poată să se exprime în limba maghiară?; dacă există vreo localita-te în care vieţuiesc etnici maghiari în care să nu existe grădiniţă şi şcoală cu predare în limba maghiară?; dacă ti-nerii maghiari din România nu-şi pot continua studiile gimnaziale şi licea-le, precum şi cele superioare în lim-ba maghiară? Ce o să-mi răspundă? Că toate acestea nu valorează nimic dacă nu există autonomia pământu-lui secuiesc! Un „pământ secuiesc” fără secui! Fiindcă cei vreo 300 de indivizi, câţi s-au declarat a fi secui la ultimul recensământ, nu pot să se pretindă a fi un „popor secuiesc”! Toate acestea nu contează, con-tează mult numai principiul primului venit, acela al „primatului milenar”, adică cei care „se simt stăpânii aces-tui pământ”. Iar aceştia nu sunt ro-mânii, ci „secuii”, cei care „ştiu până unde se întinde graniţa pământului lor natal”. Ba mai mult, prin 1235, de când există documente despre existenţa pământului secuiesc, despre români nici pomeneală, nu se spune, nu se ştie nimic, fi indcă Ţara Româ-nească avea să devină stat de abia în 1330, iar Moldova în 1359. Numai că lipsa unor documente, nu înseamnă şi lipsa existenţei oamenilor, adică a ro-mânilor! Că doar cele două ţări româ-neşti nu s-or fi format aşa, din nişte pământuri pustii. Or fi fost mulţi, or fi fost puţini; or fi fost mai mult sau mai puţin organizaţi, nu se ştie exact. Cert este că în noiembrie 1330, la Posada,

românii, sub conducerea lui Basarab I, le-au administrat o mamă de bătaie ungurilor conduşi de îngâmfatul rege Carol Robert, care şi-a făcut o sută de cruci şi a rostit tot atâtea rugăciuni că l-a ajutat Dumnezeu să scape cu via-ţă! Însă nu oricum, ci după ce „şi-a schimbat însemnele armelor sale” cu ale unui oştean de rând! „Şi regele abia a scăpat cu câţiva inşi.” Rege-le a scăpat atunci, dar au căzut foarte mulţi unguri, „tineri şi bătrâni, prin-cipi şi nobili, fără nicio deosebire”. Aşa stă scris în „Cronica pictată de la Viena” („Cronicum pictum Vin-dobonense”). Dar români erau, slavă Domnului, destui şi în Transilvania. Toate docu-mentele ce se referă la istoria Tran-silvaniei dintre secolele XII şi XIV vorbesc despre raporturile social-is-torice de aici în care sunt integraţi şi românii ardeleni. Chiar în „scaunele secuieşti” este consemnată prezenţa unei mase compacte de români, care erau trataţi de regele Ungariei şi de voievodul Transilvaniei „la egal cu nobilimea, saşii, secuii”, aşa cum reiese dintr-un document din anul 1291: „Cum nos universis noblibus, Saxonibus, Siculis et Olachis in par-tibus Transsylvaniae”. Sau un alt document din 1355, în care se scrie limpede: „In congretatione nostra generali universis prelatis, baroni-bus, nobilibus, Siculis, Saxonibus, Olachis… in partibus Transylvanis constitutis” etc. (I. I. Russu - „Româ-nii şi Secuii”, Ed. Ştiinţifi că, Bucu-reşti, 1990, pag. 43). Însă Kadar Gyula nu-i „vede” deloc pe românii ardeleni autoh-toni, urmaşi ai vechilor daci. Nu, el reia vechea teorie imigraţionistă, falsă, combătută de toţi marii isto-rici ai lumii, chiar şi de cei unguri, scriind cu nonşalanţa specifi că unui ignorant sadea că „primele gru-puri de români sosiţi din Balcani la nord de Dunăre (prin imigraţie) au apărut în Transilvania abia pe la mijlocul secolului al XIII. Iar pe atunci Pământul Secuiesc era deja o unitate administrativă”. Dar oare cine i-o fi spus lui Ar-

pad: „Spuneţi lui Arpad, ducele Ungariei, stăpânul vostru. Îi sun-tem datori ca prietenul unui prie-ten cu toate cele ce îi sunt necesa-re, pentru că omul este oaspete şi duce lipsă de multe. Dar pământul pe care l-a cerut de la bunăvoinţa noastră nu-l vom ceda în niciun fel, atât timp cât vom fi în viaţă”? Parcă era românul Menumorut! Nu? Aşa scrie Anonimus în „Fap-tele ungurilor”. Kadar Gyula nu vrea să ştie de el. Nu e o noutate. Mai sunt şi alţii care suferă de boala uitării intenţionate! Însă minciunile nu pot ascunde niciodată adevărul istoric. Iar istoria nu se scrie după basme, legende şi mituri legate de „primatul milenar” al secuilor. Aşa că oricât s-ar strădui Kadar Gyula şi toţi ceilalţi „corişti” auto-nomişti ai secuimii să demonstreze că „pământul secuiesc” este altce-va decât ceea ce este în realitate, acesta rămâne ceea ce este, adică pământ românesc! „Istoricul” Kadar Gyula nu se opreşte însă aici, ţine, cu tot dinadin-sul, să ne ofere o „istorie”, plămădită în capul său bolnav de amnezia ade-vărului istoric. „Să nu se uite - scrie el - că atunci când la l decembrie 1918 s-a pronunţat la Alba-Iulia ru-perea Transilvaniei de Ungaria, au cerut dreptul de autodeterminare pe un teritoriu în care procentul româ-nilor era doar de 43 la sută. Să nu se uite că pe teritoriile dobândite prin dictatul de la Trianon, românii re-prezentau o majoritate de doar 53,8 la sută.” Dar chiar dacă am lua de bune datele de mai sus, nu ştiu de ce lui Kadar Gyula i se par prea mici. Adică era prea mic procentul de 43 la sută (în realitate era peste 47 la sută!) al românilor care cereau dreptul la auto-determinare? Ori prea mic procentul de 53,8 la sută al românilor transilvă-neni care au devenit cetăţeni ai Ro-mâniei după „dictatul de la Trianon”? Să vedem atunci care era numă-rul ungurilor în Ungaria Mare, de-clarată „stat naţional”! Un „stat na-ţional maghiar” în care ungurii erau

minoritari în propria lor ţară! Deci, să nu se uite că recensământul din 1880 consemna faptul că Ungaria avea 13.728.622 de locuitori. Din aceştia 6.125.088 erau unguri (in-clusiv evreii, secuii şi ţiganii - toţi maghiarizaţi!), în timp ce celelalte naţionalităţi nemaghiare totalizau 7.653.534! Şi mai trebuie făcută o preciza-re, anume că dintre toate provinci-ile Ungariei Mari, cea mai întinsă şi mai populată cu nemaghiari era Transilvania. Din datele aceluiaşi recensământ reiese următoarea situa-ţie: din cei 4.834.730 de locuitori ai Transilvaniei, 2.294.421, respectiv 47,37, erau români; 916.628 (18,88 la sută) erau unguri; 343.027 (7,27 la sută) erau secui; 621.583 (12,80 la sută) erau germani. Ceilalţi: ru-teni, sârbi, croaţi etc.. Autorul articolului vrea să ne îm-bete cu apă chioară, susţinând enor-mităţi precum: „Pământul Secuiesc este o realitate tot atât de existentă geografi c, etnic şi istoric, ca şi Ma-ramureşul, Făgăraşul, Ţara Moţi-lor etc.. De ce apărătorii de drepturi nu pomenesc de lezare a constituţi-ei şi în cazul acestor ultime denu-miri”. Chestiunea e cât se poate de simplă, stimabile. Transilvania este plină de astfel de „ţări” româneşti. Toate sunt părţi constitutive ale Transilvaniei. Marea şi esenţiala de-osebire între ceea ce numeşti dum-neata „pământ secuiesc”, sau „Ţara secuilor”, şi celelalte „ţări” este aceea că acestea nu doresc niciuna autonomie pe criterii etnice, nici pe alte criterii. Fiindcă toate sunt „ţări româneşti”! Iar toate aceste „ţări ro-mâneşti”, precum Almaşul, Făgăra-şul, Haţegul, Maramureşul, Bihorul etc. etc. formează un singur trup, România, „stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”! Asta să-ţi intre bine în cap, domnu-le Kadar Gyula! Ţie şi tuturor celor care cred că noi, milioanele de ro-mâni ardeleni, vom sta nepăsători şi vom răbda la nesfârşit toate obrăzni-ciile voastre. Toate au o limită, dom-nule Kadar Gyula.

Minciuna pusă în slujba neadevărului istoric!

Afl ăm de pe blog:

http://tanasadan.blogspot.com/

Primarul din Sfântu-Gheorghe este vizibil iritat în timpul unei şedinţe de Consiliu Local de exercitarea dreptului la accesul liber la infor-maţiile de interes public al unui cetăţean. După doi ani de mandat, câteva fl ori plan-tate în oraş şi câteva bănci instalate în parcul central în timpul mandatului său, primarul UDMR-ist Antal Arpad a găsit vinovatul pen-tru sărăcia lucie în care se zbate „secuimea”: cetăţeanul Dan Tanasă. Primarul UDMR din Sfântu-Gheorghe se plânge chiar în timpul şedinţei Consiliului Lo-cal Sfântu-Gheorghe din 27 mai 2010 de faptul că, chipurile, aş abuza de dreptul conferit orică-rui cetăţean al acestei ţări de Legea nr. 544/2001

şi că doi oameni sunt ocupaţi în Primăria Sfân-tu-Gheorghe să răspundă la cererile şi petiţiile mele. Primarul Antal Arpad este vizibil iritat de faptul că un cetăţean al acestei ţări solicită in-formaţii cu privire la cheltuirea banului public. Da, şi pe mine m-ar enerva Arpi dragă dacă aş cheltui 10.000 de euro din fonduri publice să îmi renovez biroul de primar şi ar veni un cetăţean şi ar face publică această informaţie, culmea, obţinută de el chiar în baza Legii nr. 544/2001. Îţi înţeleg şi eu iritarea! Primarul Antal Arpad nu îşi poate stăpâni pornirile de „mic dictator” local şi lasă să se în-ţeleagă faptul că legea care le dă dreptul cetăţe-

nilor să aibă acces la informaţiile de interes pu-blic este una eronată, de care cu siguranţă Antal Arpad s-ar lipsi. Înţeleg că, dacă ar fi după An-tal Arpad, acesta ar îngrădi imediat accesul ce-

tăţenilor la modul în care este cheltuit banul pu-blic! Se vede că până la urmă comunismul şi-a lăsat amprenta în modul de gândire al edilului

cu viziuni autonomiste din Sfântu-Gheorghe! Afi rmaţiile primarului Antal Arpad îmi confi rmă un zvon cât se poate de hilar şi stupe-fi ant în acelaşi timp: liderii UDMR din Covas-

na şi Har-ghita au solicitat co-legilor UD-MR-işti din Parlament amendarea Legii nr. 544/2001 astfel încât să fi e limi-tat numărul

de cereri de informaţii de interes public pe care un cetăţean al României le poate adresa autorităţilor publice!

Primarul UDMR-ist Antal Arpad se plânge în şedinţa de Consiliu Local de problema nr. 1

a „secuimii”: Dan Tanasă şi petiţiile sale!

9Anul V, Serie Nouă - Nr. 148 (183)Sport

CLASAMENT

Liga Campionilor Europa League Retrogradare

M V E I GOL P A 1 Dinamo 7 4 2 1 23-16 14 +52 Rapid 7 4 2 1 9-3 14 +23 Steaua 7 4 2 1 11-6 14 +54 „U” Cluj 7 4 1 2 12-11 13 +15 Oţelul Galaţi 7 4 1 2 6-6 13 +46 Gaz Metan Mediaş 7 3 2 2 10-6 11 +27 FC Timişoara 7 2 5 0 12-10 11 +28 FC Braşov 7 2 3 2 9-8 9 -39 Unirea Urziceni 7 2 3 2 4-4 9 -310 Gloria Bistriţa 7 2 2 3 12-12 8 -111 FC Vaslui 7 2 2 3 9-10 8 -412 CFR Cluj 7 2 2 3 8-11 8 -113 Sportul Studenţesc 7 2 1 4 12-14 7 -514 FCM Târgu-Mureş 7 2 1 4 6-12 7 -515 „U” Craiova 7 1 3 3 6-9 6 -316 Pandurii Târgu-Jiu 7 1 3 3 6-10 6 -617 Astra Ploieşti 7 0 5 2 8-11 5 -718 Victoria Brăneşti 7 1 2 4 8-12 5 -4

CLASAMENT - Grupa E M V E I GOL P 1 Bayern Munchen 1 1 0 0 2-0 3 2 CFR Cluj 1 1 0 0 2-1 3 3 FC Basel 1 0 0 1 1-2 0 4 AS Roma 1 0 0 1 0-2 0

CLASAMENT - Grupa K M V E I GOL P 1 FC Utrecht 0 0 0 0 0-0 0 2 Liverpool 0 0 0 0 0-0 0 3 Napoli 0 0 0 0 0-0 0 4 Steaua 0 0 0 0 0-0 0

Televizări,

etapa a VIII-a

Vineri, 17 sept.

Gaz Metan Mediaş - „U“ Cluj(17:00 - Digi Sport)

Victoria Brăneşti - Pandurii(18:45 - GSP TV)

„U“ Craiova - Rapid(21:45 - Antena1)

Sâmbătă, 18 sept

Oţelul Galaţi - Unirea Urziceni(17:00 - GSP TV)

FC Timişoara - S. Studenţesc(21:00 - Digi Sport)

Duminică, 19 sept.

CFR Cluj - FCM Tg. Mureş(18:00 - GSP TV)

Dinamo - FC Vaslui(20:30 - Digi Sport)

Luni, 20 sept.

Gloria Bistriţa - FC Braşov(18:00 - GSP TV)

Steaua - Astra Ploieşti(20:30 - Digi Sport)

Liga I

Andrei Mihai Braşoveanu (Sfântu-Gheorghe)

RECRUTARE PENTRU PROFESIA MILITARĂ

Ministerul Apărării Naţionale desfăşoară permanent prin Biroul informare-recrutare al Centru-lui Militar Judeţean Covasna, recrutarea tinerilor candidaţi - băieţi şi fete - viitori absolvenţi ai învă-ţământului gimnazial respectiv liceal, pentru şcolarizarea în Învăţământul liceal militar - reprezentat de Colegiile militare liceale, în Învăţământul universitar militar - reprezentat de Academiile militare ale categoriilor de forţe armate (terestre, aeriene şi navale), Academia tehnică militară şi Institutul medico - militar, respectiv în Învăţământul postliceal militar - reprezentat de Şcolile militare de maiştri militari şi subofi ţeri ale categoriilor de forţe armate. Totodată Ministerul Apărării Naţionale execută recrutarea candidaţilor - bărbaţi sau femei, cu sau fără stagiu militar efectuat (după caz), minim absolvenţi ai ciclului inferior liceal (califi care profesională nivel I), în vederea încadrării posturilor de soldaţi / gradaţi voluntari din Armata României.

Detalii suplimentare în vederea recrutării pentru profesia militară, se pot obţine la sediul nostru din mu-nicipiul Sfântu-Gheorghe, strada Kos Karoly, nr. 3, la numărul de telefon 0267-311.209 interior 114 sau 0267-351.029, precum şi pe internet, pe site-ul ofi cial al Ministerului Apărării Naţionale, la adresa www.mapn.ro/recrutare, sau la adresa de e-mail cmj.covasna@yahoo.com Cu stimă,p. COMANDANTUL CENTRULUI MILITAR JUDEŢEAN COVASNA

Locotenent colonel Claudiu ZAHIU

SC „ALEX & CO” SA anunţă publicul interesat asupra depunerii solicitării de emitere a acordului de mediu pentru proiectul:

Observaţiile publicului se primesc zilnic la sediul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Covasna.

Informaţiile privind proiectul propus pot fi consultate la sediul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Covasna, Sfântu-Gheorghe, Bu-levardul Grigore Bălan nr. 10, şi la sediul SC „ALEX & CO” SA de luni până joi între orele 1100-1400.

Anunţ public privind depunerea solicitării de

emitere a acordului de mediu

„DESFIINŢARE CONSTRUCŢIE EXISTENTĂ RESPECTIV CONSTRUIRE HALĂ INDUSTRIA-LĂ” propus a fi amplasat în localitatea Chichiş, nr. 34, judeţul Covasna, titular SC „ALEX & CO” SA.

14.09.2010

* Partidele s-au disputat joi, 16 septembrie 2010, după închiderea ediţiei

*Napoli - FC Utrecht*Liverpool - Steaua

Bayern Munchen - AS Roma (2 - 0)CFR Cluj - FC Basel (2 - 1)

Aşa cum am prevăzut la această rubrică încă după primele etape ale Ligii I, după mai mulţi ani în care provincia le-a luat faţa, echipele din Capitală par a avea sezonul acesta întâietatea. Asta şi pentru faptul că acum, când ne apropiem de jumăta-tea turului, s-au instalat deja pe po-dium, la egalitate de puncte, dar şi

pentru că formaţiile din ţară nu mai par a avea niciuna

f o r ţ a de a cuceri campio-

natul, cum s-a petrecut, în ultimii trei ani, de două ori cu CFR Cluj şi o

dată cu Unirea Urzi-

ceni. Până în prezent, alături de Di-namo, Steaua şi Rapid, echipe pre-cum „U” Cluj, Oţelul ori Mediaş par a fi pornit mai bine. În schimb, CFR, Vaslui ori Urziceni nu-şi gă-sesc deloc cadenţa. În rest, ce mai poate fi spus des-pre un campionat în care a „n”-a oară oierul Gigi Becali batjocoreşte, în continuare, unul dintre foştii jucă-tori de „aur” ai României? Nu multe, decât poate faptul că acest lucru nu se întâmplă în niciunul din cazuri fără permisiunea celui în cauză! Din păcate...

Bucureştii revin în forţă pe podiumExceptând „U” Cluj, toate celelalte nou promovate se afl ă, după primele şapte etape, în subsolul clasamentului

Fostul mare internaţio-nal Ilie Dumitrescu este de doar câteva etape la Steaua, şi deja latifundiarul din Pipera vrea să-i tragă linie...

10 Anul V, Serie Nouă - Nr. 148 (183) Sudoku - Şah

Nicolau, Alexandra - Gaprindashvili, Nona [B49]Belgrad , 1966

1.e4 c5 2.Cf3 e6 3.d4 cxd4 4.Cxd4 a6 5.Cc3 Dc7 6.Ne2 Cf6 7.0–0 Cc6 8.Ne3 Nb4 „Alegerea variantei Paulsen a arătat de la bun început inten-ţiile agresive ale campioanei mondiale. În ultimul timp, în locul ultimei mutări s-a jucat mai frecvent 8...b6” (Samarian) 9.Cxc6 „Continuarea obişnuită este aici 9.Ca4, dar analize iugoslave recente par să arate că după 9...Ce7 negrul obţine un contraatac destul de bun” (Samarian) 9...dxc6 „Reluarea cu pionul „d” este propusă de dr. Euwe într-o analiză din Schach-Archiv. După 9...Dxc6 albul poate sa-crifi ca cu şanse un pion prin 10.e5 Nxc3 11.bxc3 Cd5 12.Dd4 b5 13.c4 bxc4 14.Dg4 Rf8 15.Tab1, ca într-o partidă Heuer - Spasski, Spartachiada U.R.S.S., Moscova 1963. Reluarea cu pionul „b” este probabil mai bună, deşi după 9...bxc6 10.Dd4 c5 11.Dc4 Nb7 12.a3! Nxc3 13.Dxc3 Cxe4

14.Dxg7 0–0–0 15.f3! Euwe preferă poziţia albu-lui.” (Samarian). O partidă jucată anterior şi de care Sergiu Samarian nu avea probabil cunoştinţă a continuat cu 15...Thg8, dar albul nu a reuşit să concretizeze avantajul obţinut după 16.Dxf7 Tdf8 17.De7 De5 18.Tad1 Cd2 19.Dxc5+ Dxc5 20.Nxc5 Cxf1 21.Rxf1, partida încheindu-se remiză, Heuer - Smits, Novgorod 1961 - n.n. 10.Ca4 Ne7 Aceas-tă partidă a fost publicată şi în numărul 1 al pres-tigiosului Sahovsky Informator, care recomandă aici 10...Cd7 11.Dd4 Nf8 - n.n. „Acum la 10...b5 urmează 11.Nc5! cu avantaj pentru alb, de exem-plu 11...Nxc5 12.Cxc5 0–0 13.Dd4 e5 14.Dc3 a5 15.Tfd1 b4 16.De3 Td8 17.Dg5 Suetin - Furman, Leningrad 1963, iar la 10...Nd6 urmează 11.Nb6” (Samarian) 11.Nb6 Db8!? „De la această mutare pasivă încep necazurile negrului. După 11...Dd6 12 Nd3, negrul ar fi putut continua cu e6-e5. De considerat este de asemenea şi 12...De5 (în loc de 12... e5), după care însă albul poate oferi un sacri-fi ciu de pion cu şanse: 13.f4! Dxe4 14. c4!” Tre-buia încercat 11...Dd6! (mutare recomandată şi în

Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah Şah

Soluţia problemei:

Problemã propusã pasionaþilor de ºah

NESIC Milivoj S.SK Backo Petrovo Selo JT 1962

Albul mută şi dă mat în două mutări (#2)Prezenta problemă mi-a adus în minte imaginea unei partide de vânătoare din fi lmele clasice englezeşti, în care un întreg alai de vânători cu zeci de câini se

chinuie să vâneze un biet iepure. Şi, ca şi la acele vânători, lovitura de graţie este dată

vânatului de o lady (în cazul de faţă dama albă).

ing. Nicolae Doroftei, maestru FIDEdoron50ro@yahoo.com

PERSISTENŢA MEMORIEI: PERSISTENŢA MEMORIEI: ALEXANDRA VAN DER MIJE (NICOLAU)ALEXANDRA VAN DER MIJE (NICOLAU)

Sahovsky Informator - n.n), ceea ce ar fi câştigat un tempo pentru apărare, deoarece negrul nu poa-te evita schimbul damelor prin 12.Dc1 din cauza (sau 12.De1 Db4) 12...Db4 (sau chiar 12...Cxe4) „ (Samarian). 12.Dd3! Cd7 „Blocarea fl ancului da-mei este foarte neplăcută pentru negru. Campioana mondială încearcă să rezolve problema dezvoltării nebunului din c8, combinând-o cu atacarea campu-lui b6.”(Samarian) 13.Tad1 0–0 14.De3 e5 „Prin aceasta se deschide o cale de ieşire pentru nebunul din c8, dar în acelaşi timp se deschide „diagonala italiană” c4-f7, care se va dovedi mai valoroasă.” (Samarian) 15.Nc4 Nd6 16.Td3 Nc7 17.Tfd1 „În timp ce negrul îşi continuă consecvent planul de lichidare a presiunii pe b6, albul îşi mobilizează forţele grele pe coloana „d”. Îngrămădirea piese-lor negre pe fl ancul damei lasă fără apărare poziţia regelui, astfel că nu este de mirare că în aer plu-tesc combinaţii decisive.” (Samarian) 17...Nxb6 18.Cxb6 Cxb6 19.Dxb6 Da7? (Vezi diagrama)

„Pe aceste schimburi şi-a bazat negrul apăra-rea. Acum la retragerea damei albe ar fi urmat b7-b5, dar albul a avut în vedere această poziţie prevă-zând altceva...” (Samarian) Chiar şi în cazul celei mai bune mutări, care este probabil 19...Ne6 albul ar fi păstrat un avantaj consistent după 20.Nxe6 fxe6 21.Td7 De8 22.Dxb7 Dg6 23.Dxc6 - n.n. 20.Nxf7+! „O încheiere elegantă a partidei. Ea co-respunde pe deplin principiului clasic enunţat încă de Steinitz, conform căruia acumularea de avantaje poziţionale trebuie să se concretizeze la un mo-ment dat într-o explozie combinativă” (Samarian) 20...Rxf7 „La 20...Txf7 urmează 21.Td8+ Tf8 22.Txf8+ (22.Db3+ Ne6) 22...Rxf8 23.Td8+ Rf7 24.Dc7+ Rg6 (24...Nd7 25.Dxd7+ Rg6 26.Df5+

Grila jocului este un pătrat de nouă pe nouă căsuţe, subdivizat în tot atâtea pătrate identice, numite regiuni. Regula jocului este simplă: fi ecare rând, coloană sau regiune nu trebuie să conţină decât o dată cifrele de la unu la nouă. Formulat altfel, fi ecare ansamblu trebuie să conţină cifrele de la unu la nouă o singură dată. Cifrele nu reprezintă decât o convenţie, relaţiile aritmetice între ele nefi ind de niciun folos. Interesul jocului consistă în simplitatea regulilor sale şi în complexitatea soluţiilor sale. Difi cultatea veritabilă a jocului rămâne, totuşi, în a găsi suita exactă a cifrelor rămase. Acest joc a inspirat deja mai multe versiuni electronice care aduc un interes diferit rezolvării grilelor Sudoku. Forma sa de tip grilă şi folosirea lui într-un scop ludic îl aduc mai aproape de alte jocuri publicate în ziare, cum ar fi careurile şi problemele de şah.

Şi tu ne poţi trimite poze:info@condeiulardelean.ro

1.Df8 Re3 [Sau a)1...Nxd4+ 2.Nxd4#; b)1...Nh4 2.Nxh4+; c)1...Ne1 2.Ng5#; d)1...Ng1 2.Ng5#; e)1...Ng3 2.Txg3#; f)1...Ne3 2.Tg3#] 2.Ng5# 1–0

Recent, marea maestră internaţională Alexandra van der Mije (Nicolau) a împlinit 70 de ani. A dominat şahul feminin românesc o bună perioadă de timp, câştigând de 6 ori titlul de campioană a României (în 1960, 1961, 1963, 1964, 1965 şi 1973) şi a fost vicecampioană a ţării în 1962. A făcut parte din echipa olimpică a României la trei Olimpiade: Split 1963, Oberhausen 1966 şi Skopje 1972, la ulti-mele două enumerate România devenind vicecampioană olimpică. La Olimpiadele de la Split (10 puncte din 12 posibile !) şi Oberhausen ( 8 puncte din 10 posibile), jucând pe masa I, a obţinut medalia de argint pentru rezultatul individual, pe primul loc clasându-se în ambele cazuri campioana mondială en-titre, marea Nona Gaprindaşvili. După căsătorie se stabileşte în Olanda, unde se impune repede ca una din cele mai puternice jucătoare, câştigând de 5 ori campionatul ţării de adopţie. Participă cu echipa Olandei la 5 Olimpiade, din care la 4 a jucat pe prima masă. Unul din cele mai bune rezultate din carieră a fost locul I obţinut la puternicul turneu de la Belgrad din 1966, la care a învins-o în partida directă pe Nona (pe care a devansat-o şi în clasamentul fi nal), turneu la care au participat majoritatea jucătoarelor de elită ale timpului. Prezentăm mai jos această memorabilă partidă. Comentariile aparţin regretatului Sergiu Samarian, unul din cei mai cunoscuţi teoreticieni ai acelei perioade şi au fost culese din „Revista de şah” nr. 4 din 1966. „Sunt partide care marchează momente decisive în viaţa maeştrilor şahului. Acumulări de lungă du-rată, transformări lente şi ascunse ies pe neaşteptate la suprafaţă, concretizându-se în realizarea deplină pe care uneori o reprezintă o partidă de şah. Victoria obţinută de Alexandra Nicolau asupra campioanei mondiale este o astfel de realizare. „Tabu”-ul a fost înlăturat de o manieră convingătoare: Nona Gaprindaşvili este o mare jucătoare, dar totuşi poate fi învinsă. Alexandra Nicolau a demonstrat acest lucru în mod desăvârşit, într-o partidă de anvergură” (Samarian).

Rh6 27.Td6+ g6 28.Dh3+ Rg7 29.Td7+ Rf8 30.De6) 25.Td6+ Rh5 26.Dxg7 şi negrul nu poate para amenintarea Th6# „ (Sa-marian) 21.Tf3+ şi negrul a cedat. 1–0 La 21...Rg8 ar fi urmat foarte frumos 22.Td8 „ (Samarian)

Imaginea

săptămânii

Perioada verii, care tocmai s-a încheiat în 2010, este una foarte bogată duhovnicește pentru misionara Episcopie a Covasnei și Harghitei. Aceasta deoarece în perioada iunie-august au loc cele mai multe hramuri de mănăstiri din Eparhie. După ploile parcă fără de sfârșit, credincioșii ortodocși au îndurat cu stoicism și soarele pătrunzător la multe dintre sărbătorile din această vară. În imagine, frumoasa Mănăstire cu hramul „Schimbarea la Faţă” de la Sita-Buzăului, din Protopopiatul Întorsura-Buzăului, judeţul Covasna.

11Anul V, Serie Nouă - Nr. 148 (183)Traduceri

Trimite mica publicitate prin sms: 0766-280.650 *tarif normal

Mica publicitate este gratuitã pentru persoanele fizice.

Auto

Imobiliare

Servicii

Diverse

Efectuăm cosmetică canină, în judeţele Covasna şi Braşov, pregătire pentru expoziţie etc. Tel: 0757-439.612, 0735-816.697

Angajãri Agenţie de recrutare şi plasare forţă de muncă în Israel caută pentru îngrijire de bolnavi la domiciliu femei cu vârsta în-tre 28-55 ani. Cunoaşterea de limbi străine constituie avantaj (engleză, franceză, maghiară). Tel: 0740-365.850

Închiriez Cramă cu dotări (presă, curent trifazic) în ve-derea vinifi cării. Capacitate de depozitare 30.000 de litri. Eventual, asigur şi strugurii pentru vinifi caţie. Tel: 0727-020.339, 0237-633.072

www.forumharghitacovasna.ro

De vânzare casă cu teren în Te-liu, jud. Brasov, suprafaţă teren: 483 mp., suprafaţă casă: 100 mp.,

De vânzare URGENT scuter 49 cmc, 18 cp, an fabricaţie 2007, în-scris (nr. galben) actele în regulă, nu e zgâriat merge impecabil, fără niciun defect. Preţ: 1.200 Euro negociabil. Tel: 0746-208.832 Vând Skoda Fabia 2003, în stare impecabilă, ABS, servo direcţie etc. fără aer condiţionat, 134.000 KM reali, primul proprietar. Preţ: 3.650 Euro. Tel: 0745-753.643

Traduceri din presa de limbă maghiară A ajuns la un punct de răscru-ce lupta pentru dăinuire, purtată de maghiarimea transilvăneană. În cadrul şedinţei sale din 9-10 august 2010 de la Geneva, Co-mitetul ONU pentru Eliminarea Discriminării Rasiale a fost nevoit să dezbată, în oglinda privărilor de drepturi de care are parte şi azi maghiarimea din Transilvania, si-tuaţia drepturilor omului şi ale mi-norităţilor în România. Acest lucru se datorează muncii consecvente desfăşurate de trei organizaţii ci-vile - CNMT, Asociaţia Pro Regio Siculorum şi Comitetul de Iniţia-tivă Bolyai -, care au cartografi at, documentat şi sintetizat lezările la adresa noastră şi au încercat să găsească soluţii pentru eliminarea situaţiei noastre dezavantajate pe care o generează aceste lezări. Este un eveniment îmbucurător şi de mult aşteptat, care va infl u-enţa îndreptarea viitorului nostru într-o direcţie bună şi avem con-vingerea că în curând ne vom atin-ge cele mai importante obiective. Acestea nu sunt altceva decât au-tonomia culturală şi teritorială, de-oarece de înfăptuirea lor depinde soluţionarea problemelor noastre. Mai explicit, propăşirea noastră economică este posibilă doar dacă vom putea dispune noi înşine de bunurile noastre spirituale şi ma-teriale. Faptul că sunt prudent în pri-

vinţa rezultatului se datorează divizării noastre, sesizabile şi la Geneva, care pentru un outsider duce la crearea unei situaţii de ne-înţeles. Cu alte cuvinte, cum este posibil ca cineva să fi e şi acuzator şi apărător în acelaşi timp? Asta s-a întâmplat în Elveţia, deoarece problemele ridicate de delegaţii maghiarimii transilvănene au tre-buit să fi e neutralizate de repre-zentanţii organizaţiei care şi ea tot pe noi ne-a reprezentat. Nu ei ar trebui blamaţi, pentru că nu au putut proceda altfel din postura lor de membri ai delegaţiei gu-vernului român. Şi nici politica română - care şi-a demonstrat din nou genialitatea -, ci pe noi înşi-ne, pentru că noi am fost cei care am intrat din nou în capcana ce ne-a fost întinsă. Nu este prima oară, însă ar trebui să fi e ultima dacă vrem să profi tăm de drepturile noastre. Şi pentru a nu se mai putea întâmpla niciodată aşa ceva, ar trebui să cân-tărim ce am primit şi ce primim în schimbul loialităţii noastre. Dacă vom face acest lucru, poate că cei în măsură îşi vor da seama că au greşit. Poate îşi vor da seama că nu poţi fi simultan decât de o singură parte a baricadei. Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 126, 16.08.2010;

Titlu: Asupritori şi asupriţi, Semnează: Bedo Zoltan

Tabăra EMI s-a încheiat cu evoluţia formaţiilor Transylmania, Depresszio şi No Sugar. În cadrul manifestării care a servit în mod de-clarat unor scopuri politico-naţiona-le şi nu unor scopuri ale partidelor politice, au susţinut expuneri Vona Gabor, preşedintele Jobbik, şi Kover Laszlo, preşedintele Parlamentului, membru al FIDESZ. Organizatorii nu au cedat presiunii participanţilor şi nu i-au aşezat pe cei doi la aceeaşi masă de discuţie. În cadrul ţării-mamă şi în ca-drul Parlamentului s-a produs acea schimbare radicală despre care s-a tot

vorbit în cadrul campaniei? - despre acest lucru a vorbit Vona Gabor în expunerea sa, însă a amintit şi de po-sibilităţile şi perspectivele partidului în viaţa publică ungară. Kover Laszlo s-a străduit să se concentreze asupra tematicii legate de politica naţională. În ceea ce pri-veşte acordarea cetăţeniei ungare, el a exprimat clar hotărârea guver-nului ungar, potrivit căreia acesta îi sprijină pe toţi cei care solicită şi forma organizatorică a apartenenţei la ţara-mamă. Legat de problema autonomi-ei s-au pus nenumărate întrebări nu

numai în cadrul expunerii, ci şi în cadrul conferinţei de presă de după. În opinia lui Kover, validarea aspira-ţiilor autonomiste necesită o atitudine unitară, lucru dovedit şi de cea mai recentă dezbatere a ONU. În caz con-trar este posibil ca părţile situate de pe o parte şi de alta a mesei discuţi-ilor să formuleze contraargumente pe tema drepturilor privind minorităţile.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 6.060, 16.08.2010;

Titlu: S-a încheiat a VI-a ediţie a taberei EMI / Necesitatea

unităţii autonomiei, Semnează: Csinta Samu

Şi în acest an localitatea Reci va organiza zilele comunei, manifestare la care vor participa delegaţi ai satelor aparţinătoare şi delegaţi ai lo-calităţilor înfrăţite din Bazinul Carpatic. Eveni-mentul central din ziua de 21 august îl va repre-zenta reinaugurarea festivă a statuii honvedului maghiar reabilitat, decapitate în anul 1944. Statuia decapitată a fost transportată de lo-calnicii din Reci la Muzeul Naţional Secuiesc. Monumentul honvedului de la Reci a aşteptat reînvierea până anul trecut, când la iniţiativa

directorului muzeului, Vargha Mihaly, soldatul a fost din nou expus în muzeu, iar celor din lo-calitatea Reci li s-a propus ca în măsura în care vor dori acest lucru, statuia restaurată să fi e am-plasată pe locul iniţial. Cei din Reci au dorit acest lucru. Chiar şi în anii 70 au existat persoane care doreau ream-plasarea, însă la vremea respectivă acest lucru era imposibil din punct de vedere politic. Anul acesta a venit momentul ca reamplasa-rea statuii - restaurate de Nagy Benjamin şi de

echipa sa - să fi e cuprinsă în programul de două zile. Pentru reabilitarea monumentului honve-dului de la Reci, Consiliul Judeţean a alocat în acest sens, prin intermediul centrului cultural judeţean, suma de 15.000 de lei. La festivitatea de inaugurare a statuii hon-vedului, care va avea loc sâmbătă, va fi prezent, la invitaţia primăriei localităţii Reci, vicepreşe-dintele PE, Tokes Laszlo. Kisgyorgy Zoltan va prezenta istoria regimentului de infanterie nr. 24 de honvezi din Braşov. Vor fi prezenţi repre-

zentanţi ai localităţilor Irnacs, Sarok, Bicske şi Szenna. La ora 12, vor fi prezente cu siguranţă persoane din Trei Scaune, Pământul Secuiesc şi Transilvania, care ştiu să perceapă şi să aprecie-ze faptul că salvarea monumentului honvezilor de la Reci este triumful puterii şi al voinţei care fac posibilă reînvierea statuilor ciuntite.

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 6.064, 20.08.2010; Titlu: Reînvierea

statuii honvedului de la Reci, Semnează: Sylvester Lajos

La universitatea de vară a tuturor românilor, organizată la sfârşitul săptămânii trecute, naţionaliştii majoritari s-au plâns din nou. Aşa se obişnuieşte de ani de zile la Izvoru-Mureşu-lui, la mijlocul lunii august. Anul trecut, liberalii au fost cei care i-au provocat surprize opiniei publice: chiar şi Vadim Tudor a fost întrecut în texte naţionaliste de reprezentantul liberal al PE, Norica Nicolai. În acest an, pe loc de frunte s-au afl at social-democraţii şi membrii Partidului România Mare, aceştia exprimându-şi în faţa noastră temerile pentru patria română. Olguţa Vasilescu îşi alarmează în permanenţă po-porul susţinând că statul român şi-a pierdut toate puterile în această regiune. Mircea Duşa i-a compătimit din nou pe românii care trăiesc pe Pământul Secuiesc, deoarece statul i-a abandonat şi nu face nimic pentru ca aceia care trăiesc aici (românii, bineînţeles) să-şi poată păstra identitatea naţională. Vechiul nostru prieten, Ioan Lăcătuşu, conducătorul Centrului de Stu-dii Europene, a arătat că românii nu pot ocupa funcţii bune în zona noastră, deoarece o condiţie obligatorie la angajare este cunoaşterea limbii maghiare (ceea ce este o minciună. Ade-vărat este însă că în perioada petrecută aici ar fi putut învăţa

limba maghiară). El a fost cel care a vorbit din nou despre faptul că denumirile şi simbolurile româneşti sunt omise în permanenţă pe Pământul Secuiesc. Oare care sunt acelea? Seria plângerilor a culminat cu declaraţia reprezentan-tului PSD din judeţul nostru, care a vorbit despre faptul că în urma legii învăţământului - care nici măcar nu a fost încă adoptată -, din sistemul de învăţământ au fost excluşi doar profesori de naţionalitate română. El a reiterat mult pome-nita constatare absurdă, potrivit căreia eventuala predare în limba maternă a istoriei şi a geografi ei reprezintă un atentat împotriva statului român unitar şi este un nou instrument al purifi cării etnice. Românii care s-au stabilit pe Pământul Secuiesc benefi -ciază de o viaţă mizeră şi strigă după discriminare pozitivă la zidul plângerii de la Izvoru-Mureşului. Poate că anul viitor vor cere drepturi colective. I-ar surprinde dacă minorităţile din România i-ar susţine, extinzând aceste drepturi şi asupra lor?

Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 6.061, 17.08.2010; Titlu: Zidul plângerii de la

Izvoru-Mureşului, Semnează: Simo Erzsebet

facilităţi: 3 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 pivniţă, 1 cămară, 1 veran-dă, grajd, şură, fi erărie (5x4 mp) , garaj, magazie lemne, curtea faţă pietruită, cuptor pâine, fântână în curte, se afl ă pe drumul principal DN 10, la 22 km de Braşov şi 17 km de Întorsura Buzăului. Pret: 48.000 Euro (negociabil). Tel: 0748-140.415 / 0367-802.287 Vând apartament 4 camere (man-sardă) în Sfântu-Gheorghe, str. Crângului. Preţ 32.000 Euro (dis-ponibil şi la schimb) Tel: 0744-364.387 Vând apartament 2 camere de-comandat, ultracentral în Sfântu-Gheorghe. Preţ: 29.000 Euro. Tel: 0740-605.398

Vând apartament 3 camere în Bra-şov constructie 2010!!! Suprafaţă 72 mp + boxa + 1 loc parcare auto, confort 1 decomandat, apartament în vilă, zona Tractorul, pe str. Baciu Acxente, la Et. 3/3, stradal, termo-pan, centrală. Gresia, faianţă, par-chetul la alegerea dvs!!! Livingul are 21.4 mp, bucătărie deschisă.

Închiriez spaţiu comercial (parter), 80 mp, super-reno-vat, cu toate utilităţile, în Sfântu-Gheorghe, bulevar-dul Grigore Bălan, nr. 34, bl. 10 (vizavi cu Cosys). De preferinţă pentru farmacie, cabinet medical, societate de asigurări. Tel: 0723-272.406

Posibilitate de cumpărare garaj pentru 3 maşini. Se accepta credit cu sau alt tip de credit. Toate actele pentru vânzare. Preţ 65.000 euro discutabil. Tel: 0762-282.472 Ex-clus agenţii!!!

12 Anul V, Serie Nouă - Nr. 148 (183) Viaţa creştină

Pr. Ioan Ovidiu Măciucă Parohia Covasna, ROMÂNIA

SFÂNTA SFÂNTA CRUCECRUCE

Cruce sfântă şi aleasă, stindardul Bisericii,Cu puterea ta cea mare, ne întăreşte pe drumul vieţii.

Eşti creştinilor comoară, altar sacru, minunat,Pe care Stăpânul lumii L-a sfi nţit şi adorat.

Fiind scară către cer, semn stăruitor, puternic,Pe om l-ai răscumpărat din noaptea cea grea a morţii.

Steag înconjurat de îngeri, bucuria sfi nţilor,Ai deschis calea iertării, dând răsplată drepţilor.

Lângă scutul tău statornic, cei bolnavi sau păcătoşi,Afl ă binecuvântare, mângâiere şi ajutor.

Prin post, lacrimi, pocăinţă, iubire şi umilinţă,Să ne-apropiem mereu, de Prea Bunul Dumnezeu.

Duminica dupå }nÅlˇarea Sfintei Cruci(Luarea Crucii şi urmarea lui Hristos)

Când privim Crucea cea cu raze împodobită ni se umplu sufl etele de dragostea lui Hristos Dumnezeu, care „S-a smerit pe Sine ascultător făcân-du-Se până la moarte - şi încă moarte pe Cruce” (Filipeni 2, 8) pentru mân-tuirea noastră. „El a şters cu porun-

cile (Evangheliei) zapisul ce era asu-pra noastră... pironindu-l pe Cruce” (Coloseni 2, 14). Atât de grave erau bolile şi rănile de care suferea neamul omenesc, încât a fost nevoie de jertfa supremă şi iubitoare a Unicului Fiu al lui Dumnezeu, care, de bunăvoie, „a suferit Crucea neţinând seama de ocara ei” (Evrei 12, 2) ca să ne împa-ce cu Tatăl ceresc. Mântuitorul, învăţându-i pe oa-meni adevărul, a rostit următoarele cuvinte: „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de Sine, să-şi ia Crucea, şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Citind omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur am afl at un fragment care parcă ne tâlcuieşte porunca Domnului de a ne face ucenici ai Săi. Marele ierarh scrie în cartea sa astfel: „Ce lucru greu ne-a poruncit Hristos? Ne-a poruncit să tăiem mun-ţii? Să zburăm prin văzduh?... Deloc! Ne-a poruncit să ducem o viaţă ca să nu avem nevoie de nicio unealtă, ci numai de sufl et şi de sârguinţă. Ce unelte au avut apostolii aceştia, care au săvârşit atâtea şi atâtea fapte mari? N-au mers în toată lumea cu o singură haină şi desculţi şi i-au biruit pe toţi? Ce greutate au poruncile Lui? Să nu ai niciun duşman! Să nu vorbeşti pe nimeni de rău!...” (Sfântul Ioan Gură de Aur, „Scrieri” - partea a treia). Sfântul Ioan Gură de Aur, cu această explicaţie, aşează cinstita Cru-ce la „gâtul fi ecăruia”, arătându-ne

drumul către Împărăţia Cerurilor. Pentru cei care vor să se sfi n-ţească desăvârşit, Crucea înseamnă transfi gurare totală în lumina harului Duhului Sfânt. Înduhovnicirea înseamnă răstig-nirea minţii şi a trupului.

Referitor la curăţirea ochiului persoanei umane (mintea), ne edifi că Sfântul Ambrozie, care scrie astfel:

Noi aşadar la semnul Domnului,Să ne-apărăm a pieptului închizătoare,Ca nu cumva-ncălzitul unduit al şarpelui,Să-ncerce a pragului zăvoare.

Şi-apoi cu armele neprihănirii,Având părtaşă limpezimea gândului,Mintea ce-i păzitoare împlinirii,Să-nvingă strădania duşmanului.”

(Sfântul Ambrozie, „Scrieri” - partea a doua)

Potrivit înţelepciunii Sfi nţilor Pă-rinţi, „semnul Domnului” este Cru-cea cea de viaţă făcătoare, apărarea „pieptului” reprezintă paza inimii de ispitele „unduite” ale şarpelui viclean (diavolul), iar „zăvoarele pragului” sunt atenţia şi golirea minţii de toate închipuirile deşarte. Ostenitorul mântuirii are nevoie ca „arme ale neprihănirii” de sfi ntele slujbe şi rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milu-ieşte-mă pe mine păcătosul”. Cu ade-vărat prin acestea două se pironeşte mintea omului, omorându-se păcatul. „Este cu neputinţă să ne curăţim inima de gândurile înverşunate şi să izgonim diavolii fără deasa chemare a numelui lui Iisus Hristos” (Filo-

calia, vol. 1). „Continuă în chip sta-tornic chemarea numelui Domnului Iisus, astfel încât inima să şi-L în-suşească în adânc acum şi Domnul să-şi însuşească inima ta în adâncul Său, aşa încât aceştia doi să se facă una” (Arhimandritul Spiridonos Lo-

gothetis, „Inima în scrierile Sfi nţilor Părinţi”). Cu privire la transfi gurarea trupu-lui prin răstignirea poftelor, ne grăieş-te tot Sfântul Ambrozie astfel:

Să nu sleiască trupurileÎndestularea cu mâncare,Ca nu cumva somnul şi visurile,S-aducă sufl etului întinare.

(Sfântul Ambrozie, „Scrieri” - partea a doua)

„Deci bun lucru este postul, că smereşte patimile trupului şi-l supune sufl etului” (Sfântul Teodor Studitul, „Cuvinte”). Am menţionat la început că noi ortodocşii ne închinăm Crucii îns-crisă în aureola razelor învierii, căci „Dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El. Ştiind că Hristos, înviat din morţi, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asu-pra Lui” (Romani 6, 8-9). „Dar să vedem cum se îngroapă Hristos în noi ca într-un mormânt şi cum învie unit fi ind cu sufl etele noastre şi înviindu-ne şi pe noi îm-preună cu El. Hristos Dumnezeul nostru, după ce a fost spânzurat pe cruce şi a pi-ronit pe ea păcatul lumii şi a gustat moartea, a pogorât întru cele mai de jos ale iadului. Deci aşa, urcându-se iarăşi din iad, a intrat în neprihănitul Lui trup, de care nu s-a despărţit nici-

decum pogorându-se acolo, şi înda-tă a înviat din morţi, şi, după aceea, S-a înălţat la ceruri cu slavă şi putere multă, aşa şi acum, atunci când ieşim din lume şi intrăm prin asemănare cu Patimile Domnului în mormân-tul pocăinţei şi al smereniei, El În-suşi pogorându-Se din ceruri intră ca într-un mormânt în trupul nostru, şi, unindu-se cu sufl etele noastre, le învie în chip mărturisit pe ele, care erau moarte, şi dă celui ce a înviat astfel împreună cu Hristos putinţa de a vedea de pe acum sla-va Învierii Lui tainice (mistice).” Când „a început Iisus a spune ucenicilor Săi că trebuie să pătimeas-că” (Matei 16, 21), s-a apropiat de El ucenicul Petru, zicându-I: „Milostiv fi i Ţie, Doamne! Să nu-Ţi fi e Ţie aceasta” (Matei 16, 22). Ne dăm seama că Însuşi Domnul Iisus a fost ispitit mieros de diavol, dar Mântuitorul i-a răspuns vrăjma-şului: „Mergi înapoia Mea satano!” (Matei 16, 23), „Nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oameni-lor” (Matei 16, 23). „Nimeni, dar, să nu se ruşineze de Cruce, simbolul sfânt al mântui-rii noastre, capul bunătăţilor, pentru care trăim şi suntem! Ca pe o cunu-nă aşa să purtăm Crucea lui Hristos! Prin Cruce se săvârşesc toate cele ale noastre. Întipăreşte-ţi deci în inima ta

Crucea, strânge în braţe Crucea, sem-nul mântuirii sufl etelor noastre! Cru-cea aceasta a mântuit lumea, a întors lumea la Dumnezeu, a alungat rătăci-rea, a adus din nou pe lume adevărul, a prefăcut pământul în cer şi a făcut pe oameni îngeri. Din pricina Crucii demonii nu mai sunt înfricoşători, ci uşor de dispreţuit. Nici moartea nu mai este moarte, ci somn. Dacă cineva te întreabă: „Te în-chini Celui răstignit?”, răspunde-i plin de bucurie şi cu faţa veselă: „Da, mă închin şi nu voi înceta vreodată de a mă închina!”. Dacă râde de tine, plânge-l, pentru că e nebun! Mulţu-meşte Stăpânului că ne-a dat nişte bunătăţi ca acestea pe care nimeni nu poate să le cunoască fără descoperire de sus” (Sfântul Ioan Gură de Aur, „Scrieri” - partea a treia). Acum este vremea să zicem cu toţii: „Întăreşte-ne Doamne, ca să pu-tem ridica cu bucurie de astăzi înainte Crucea Ta cu deplină pocăinţă. Întris-tarea morţii Tale să o simţim, precum a simţit-o Preasfânta Ta Maică... Şi ne înviază simţirile cele sufl eteşti, ca să cunoască moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut şi zidirile cele ne-însufl eţite, care s-au mişcat la răstig-nirea Ta.” (Acatistul Sfi ntei Cruci)

Pr. Cristian Vlad IrimiaParohia Covasna Staţiune

ROMÂNIA

Rugăciune O, prea Milostive şi mult Îndurate! Cela ce ne-ai arătat calea cea adevărată, vino în ajutorul nostru şi, cu Harul Tău, ajută-ne să ne lepădăm de toate ticăloşiile vieţii acesteia, să ne lepădăm uşor de omul cel vechi al păcatului. Să ne luăm Crucea cea mântuitoare, să ne luăm suferinţele oricare ne vor veni asupra noastră ca să Te putem urma blânzi şi liniş-tiţi, să putem merge totdeauna după Tine, ca să ne mântuim şi noi din întunericul lumii acesteia şi să fi m fi i Tăi, în vecii vecilor. Amin.