colocviulNaum

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XVIII • NR. 11 (205) • 2015 • 20 PAG. • 2 lei

avantext

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Am pãtruns în bãtrânul HotelPãduche 15alãturi de tinerii poeþi porniþipe urmele drumeþului incendiarîi admir pentru cãºtiu mai multe decât facîncurcã noimeleetajelepaºiirãstoarnã masa de scrisadorã zidurile coºcoviteadulmecã ziua de mâinecu aceeaºi intensitatecu care sorb miresmeleautomatului de cafea ºiapropierea frumoaselor colege.

De-a lungul coridoruluicâteva camere buimacese fugãresc goaleamintindu-ºi brusc de vremurilecând trãiauîntr-o casã de distracþii &plãceriintrarea prin strada Apolodor.

Dra

go

º P

ãtr

aº

cu

– S

un

etu

l m

ut,

ac

ril

pe

pâ

nzã

, o

bie

cte

as

am

bla

te,

110

/95

cm

MIªCAREA IDEILOR.Centenar Gellu Naum.Dosar coordonatde Petriºor MilitaruSemneazã:l Simona Popescul Ioana Repciucl Isabel Vintilãl Cãtãlin Davidescul Maria Dinul Silviu Gongoneal Viorel Pîrligras

premiul Strega 2015Nicola Lagioia - ferocitatea

Petriºor Militaru –welcome intoDali’s brain!

Ion Buzera –poze de familie

Revistã finanþatã cu sprijinul Ministerului Culturii

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (205205205205205), 20), 20), 20), 20), 201515151515

9 7 7 1 45 4 2 2 9 0 0 2

AVANTEXTConstantin M. POPA: Colocviul

Naum l 1Nicolae MARINESCU: Spre Euro-

pa Fãgãduinþei l 2

MIªCAREA IDEILOR.Centenar Gellu NaumSimona POPESCU: „Ce minune sã

poþi crede cã totul are sens!” l 3Cãtãlin DAVIDESCU: Câteva mãr-

turii despre tatãl ºi bunicul luiApolodor l 4

Silviu GONGONEA: Postumitatealui Gellu Naum. Scurt bilanþ alreceptãrii l 5

Isabel VINTILÃ: Gellu Naum, po-etul mag sau poetul cãlãtor l 6

Ioana REPCIUC: Ghidul iniþiatic allui Gellu Naum l 8

Maria DINU: Gellu Naum în Caie-tele Avangardei l 9

Viorel PÎRLIGRAS: Stângãciile ºitalentele unui erou de autor – un pin-guin, Apolodor l 10

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Poze de familie l 11

LECTURIAlexandru IONAªCU: Iubirea sa-

ficã ca experienþã romanescã l 12Anca ªEBAN: Dealu Turcesii ºi alte

ficþiuni cu iz patriarhal l 12Mihai GHIÞULESCU: Despre fa-

cultatea de drept, acum 111 ani l 13Petriºor MILITARU: Pentru o on-

tologie a imaginarului l 13

ARTEViorel FORÞAN: Trifaniada l 14Magda BUCE RÃDUÞ: Galeria

Arta – graficã ºi picturã l 14Geo FABIAN: Clavirul în prim-

plan l 15Luiza MITU: Companionii miºcãrii

DaDa l 15

SERPENTINEMihaela ALBU: Oraºe sub teroarea

istoriei (II) l 16Cristina GELEP: Leapºa între poe-

zia ºi joacã l 16Traian D. LAZÃR: Corespondenþa

Vintilã Horia – Basarab Nicolescu (II) 

l 17

BELETRISTICÃEleanor MIRCEA: Visul lui

Antim (II)l 18

UNIVERSALIANicola LAGIOIA: Ferocitatea.

Traducere ºi prezentare de MarinBudicã l 19

AVANGARDEPetriºor MILITARU: Welcome into

Dali’s Brain! l 20

NNNNNrrrrr..... 1111111111 ( ( ( ( (205205205205205))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201515151515

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

SECRETAR GENERALDE REDACÞIE

Petriºor Militaru

REDACTORIMaria Dinu

Mihai GhiþulescuDaniela Micu

REDACTORI ASOCIAÞIGheorghe FabianSilviu Gongonea

Luiza MituIoana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin Budicã

Gabriel CoºoveanuHoria Dulvac

Lucian IrimescuSorina Sorescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 500 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: mozaicul98@yahoo.com

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

nnnnn NICOLAE MARINESCU

Luna aceasta Mozaicul pãºeºteîntr-al XVIII-lea an al existenþeisale. Am realizat acest fapt când

deja finalizam sumarul numãrului, mai de-grabã surprins decât bucuros. Fiindcã afost ºi este foarte greu sã asiguri apariþiaunei reviste de culturã „particulare”, cumîi plãcea sã spunã lui Adrian Marino, înaccepþiunea sa independentã. Dar este ºitonic sã ºtii cã participi la ceva cu adevã-rat important. ªi ireversibil. Fiindcã indi-ferent ce va fi, Mozaicul aparþine de acumistoriei presei culturale româneºti ºi astane îmbãrbãteazã sã mergem mai departe.

Dincolo de emoþia momentului, aparenevoia de a ne poziþiona contextual, pen-tru cã publicaþia noastrã ºi-a asumat de laînceput militantismul. Ea relua, deloc în-tâmplãtor, nu numai ca titulaturã, ci ºi doc-trinar, Mozaikul lui Constantin Lecca,apãrut în octombrie 1838 la Craiova. Nãs-cut în vara lui 1807 într-o familie burghezãdin Braºov ce practica negustoria, strã-moºii tatãlui pribegind din Þara Româ-neascã pe la 1730, el s-a bucurat de o bunãeducaþie. Mai întâi la ºcoala româneascãdin ªcheii Braºovului, apoi la colegiul sã-sesc din oraºul de sub poalele Tâmpei ºi,poate, la Blaj, pentru a-l regãsi în 1827 laBuda, studiind „mãiestria zugrãvelii, adi-cã pictura”, dupã cum mãrturisea cãrtura-rul Zaharia Carcalechi, format în preajmamarilor iluminiºti transilvani ºi care îl vacoopta în rândul tinerilor români colabo-ratori ai revistei Biblioteca Româneascã,apãrutã aici din 1821. Sã-l amintim întreaceºtia numai pe Ioan Trifu, tatãl lui TituMaiorescu, ºi vom înþelege climatul care aformat generaþia paºoptistã, „omul de la1848 [care] avusese timp sã se dezmeti-ceascã ºi sã înþeleagã ce-i cu el”, scoþândsocietatea româneascã din noaptea Evu-lui Mediu ºi fãurind România modernã,cum scria istoricul Adrian Niculescu.

Fãrã a fi om de baricadã, ca NicolaeBãlcescu sau Ion Eliade Rãdulescu, Con-stantin Lecca, mai discret, face parte din-tre acei „200-300 de oameni vizionari cura-joºi” care au constituit elita naþionalã,„minoritatea activã”, „avangarda ºi loco-motiva societãþii” care au produs „Primaintrare a României în Europa paºoptistã”(Adrian Niculescu). Venit la ªcoala Cen-tralã din Craiova ca profesor de caligrafieºi desen, unde va fi coleg cu Ioan Trifu ºiprofesor lui Titu Maiorescu, el se va ex-prima în concordanþã cu „spiritul timpu-lui” ºi ca istoric preocupat de marile per-sonalitãþi ale istoriei naþionale, dar ºi catraducãtor din literatura europeanã, de laShakespeare la Hoffman, ori ca întreprin-zãtor (tipograf ºi editor din 1837) sau pic-tor portretist ºi întemeietor al picturii isto-rice româneºti. Astfel încât întemeiereaMozaikului în 1838, prima publicaþie cul-

turalã din Oltenia, reprezintã, fãrã echivoc,un proiect românesc de integrare cultura-lã europeanã, sincron cu altele, mai cu-noscute, din cele trei provincii româneºti,exprimând o vocaþie naþionalã ºi pregã-tind cultural marile transformãri de la 1848,1859, 1864, 1877 ºi 1881, „vârful cel maiînalt atins vreodatã” de integrare europea-nã româneascã.

Este de înþeles de ce, în contextul Revo-luþiei din Decembrie 1989, la 160 de ani dela apariþia Mozaikului marelui nostru îna-intaº, un grup de intelectuali craioveni, ceimai mulþi profesori, reluam în serie nouã,sub patronajul spiritual al lui Adrian Mari-no, programul paneuropean paºoptist. Înzilele de 1-2 octombrie 1998, în Sala Mare aConsiliului Judeþean Dolj a fost lansat pri-mul numãr al Mozaicului, serie nouã, cuun „dosar” dedicat lui Constantin Lecca,în care semnau evocãri intelectuali craio-veni de vârste ºi formaþii diferite, aderândla programul explicit al revistei: RodicaFirescu – lector universitar, TomaRãdulescu – istoric, Dania Moisa –profesoarã, Irina Cucu – studentã, Al.Firescu – publicist, secretar literar TNC,Camelia Ispas – profesoarã, Doru Pãtru –profesor, Cristiana Lungu – studentã,Mircea Moisa – profesor-critic literar,Aurelia Florescu – istoric-cercetãtor, IonMilitaru – filosof-cercetãtor, Marian Barbu– profesor-critic ºi istoric literar, Constan-tin M. Popa - profesor-critic ºi istoricliterar, mulþi rãmânându-i colaboratori.

În deschiderea acestui prim colocviuMozaicul, în care a fost pusã în discuþietema MASS-MEDIA ªI CULTURA. Pro-movarea valorilor, în prezenþa prefectu-lui Marian Jean Marinescu, a preºedinte-lui Consiliului Judeþean Dolj, Ion Voicu-lescu, a vice-primarului Craiovei, OctavianPodeanu, ai reprezentanþilor unor presti-gioase publicaþii culturale din þarã: Româ-nia literarã, 22, Tribuna, ai mass-mediaºi ai conducãtorilor tuturor instituþiilor deculturã din Craiova, afimam fãrã echivocconvingerile noastre: Reapariþia Mozai-cului doreºte sã semnaleze cã este tim-pul sã ne însuºim idee europeanã potri-vit cãreia actul de culturã nu este o fa-voare pe care puterea, indiferent careeste ea, o face oamenilor, ci o obligaþiepe care comunitatea, societatea o are faþãde membrii ei. […] În lumea de astãzi,dominatã de calculatoare ºi de roboþi,nu se poate ajunge la bunãstare fãrã cul-turã. Iar colocviul nostru îºi propune sãdezbatã acest lucru, sã gãseascã acelesoluþii pentru ca nivelul cultural al po-porului nostrum sã fie cât mai ridicat ºi,pe aceastã bazã, sã putem construi o via-þã mai bunã, cum, sigur, ne dorim cu to-þii. (Colocviile Mozaicul, MASS-MEDIAªI CULTURA. Promovarea valorilor. Cra-iova, Aius, 1999). Chiar dacã efectele aufost limitate, convingerea rãmâne aceeaºi.

Caracterul angajat al publicaþiei era arã-tat explicit prin editorialul semnat de Adri-an Marino, Descoperirea Europei, apãrutpe prima paginã, ºi printr-un alt articol alsãu, „ideologic”, Pentru neopaºoptism, dinpagina a doua. Într-un mic articol progra-matic din prima paginã, Din nou la drum,spuneam: Reluarea într-o serie nouã aMozaikului, nu reprezintã numai gestulde recunoaºtere al unui merit istoric, ci,mai ales convingerea cã prezentul aresimilitudini cu perioada prepaºoptistã, re-prezentatã ºi de aceastã publicaþie, iarconceptul de „neopaºoptism”, lansat ºisusþinut de Adrian Marino, se constituieîntr-o chemare energicã adresatã adevã-ratei intelectualitãþi române de astãzi laangajare responsabilã în efortul de recon-struire a României moderne.

spre EuropaFãgãduinþei

(Continuare în pag. 16)

Concursul Naþional de Poezie„Constantin Nisipeanu”

Concursul Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” este organizat de EdituraAius ºi se adreseazã celor care nu au publicat pânã acum un volum de versuri. Manu-scrisele vor fi trimise pe adresa Editurii Aius în trei exemplare semnate cu un motto.Fiecare manuscris va fi însoþit de un plic închis ce va purta acelaºi motto, iar în plic sevor gãsi numele ºi prenumele concurentului, data de naºtere, adresa, numãrul detelefon ºi premiile obþinute la alte concursuri literare (dacã este cazul).

Manuscrisele vor fi trimise, pânã la data de 1 decembrie 2015, pe adresa: EdituraAius, str. Paºcani nr. 9, Craiova, Judeþul Dolj, 200151. Rezultatul concursului se vaafiºa pe data de 15 ianuarie 2016 pe siteul editurii: www.aius.ro

Din juriul Concursului Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” fac parte NicolaeMarinescu – directorul Editurii Aius, Constantin M. Popa – redactor-ºef al revistei -„Mozaicul” ºi Petriºor Militaru – redactor de carte al Editurii Aius.

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (205205205205205), 20), 20), 20), 20), 201515151515

centenarGellu Naum

Petriºor Militaru: În ce mã-surã cunoaºterea îndeaproapea lui Gellu Naum a influenþatmodul în care aþi perceput ºi aþipracticat poezia?

Simona Popescu: Ca sã rãs-pund, iar trebuie sã mã întorc întrecut, spre sfîrºitul studiilormele, în 1987, pe vremea cîndm-am apucat de scris teza de li-cenþã avînd ca subiect, pînã laurmã, suprarealismul lui GelluNaum. Adevãrul e cã pe mine, capoetã, mã entuziasma atunci ceeace începea sã se numeascã post-modernism. Mi se pãrea cã, dacãpriza la real (ãla adevãrat, din aniicomunismului!), dacã asumareasubiectivitãþii, dacã autenticita-tea în literaturã (opusã maºinuþeide produs metafore inutile), dacãinteresul pentru eticã, pentruadevãr, dacã ludicul cel creatorde viaþã (opus monotonei litanii,concoctate de „poeþi deveniþiprofesori de canto sau de plînsai umanitãþii”, cum spunea GelluNaum la radio prin 1967 – inter-viu pe care l-am ascultat abia în2012), dacã revizitarea mareluimagazin de jucãrii magice (sã pre-cizez aici cã Nabokov numea ca-podoperele jucãrii) care era cul-tura dintotdeauna, dacã ceea cese opunea la tot ceea ce era dimi-nuant ºi umilitor trebuiau sã poar-te un nume, postmodernism,atunci asta era ceea ce cãutam.Avangarda, despre care nu ni sevorbea la cursuri (nu înþeleg dece), mi se pãrea un fel de post-modernism al altor timpuri. Deaceea m-am gîndit cã, dacã tottrebuie sã fac o lucrare de licen-þã, dacã nu pot vorbi (încã) de-spre postmodernismul românesc(era prea devreme), ar fi cazul sãmã apropii de aceastã zonã a ex-perimentului ºi atitudinii în cul-turã reprezentatã de avangardã.Aºa am ajuns la suprarealism. ªim-a emoþionat întîlnirea cu unBreton sau cu un Artaud, cu unRaymond Roussel, cu bãieþii dela Le Grand Jeu – Phrères sim-plistes, cum îºi spuneau ºi careerau patru liceeni, cum patru erameu ºi prietenii mei Andrei Bodiu,Caius Dobrescu ºi Marius Oprea,cu care începusem sã scriu poe-zii în liceu (autointitulaþi noi, multmai puþin inspirat, „Grupul de laBraºov”). Aveam sã scriu despre„ai mei”, „postmoderni” din altãvreme! ªi a fost întîlnirea cu poe-zia lui Gellu Naum, deconcertan-tã, ºi apoi, dupã un an, a fost în-tîlnirea chiar cu Gellu Naum, de-sigur cu Lygia Naum, pe careaveam sã-i tot vizitez timp de 15ani. Aveam sã înþeleg cu adevã-rat suprarealismul legat, el – nudoar postmodernismul! –, de pri-za la real (ãla adevãrat, amplu,dintotdeauna!), de asumareasubiectivitãþii, de autenticitate(dincolo de capcana metaforic/nonmetaforic), de interesul pen-tru eticã, pentru adevãr, de ludi-cul cel creator de viaþã, de serio-zitatea aceea care stã la baza ori-cãrei vieþi asumate, de revizita-rea marelui cabinet de curiozitãþimagice, de entuziasmul pentruceea ce se opunea la tot ceea ceera diminuant ºi umilitor. Prezen-þa lui Gellu Naum (cu tot ce în-semna asta) avea sã adauge lu-

Simona Popescu:„ce minune sã poþi crede

cã totul are sens!”minozitatea misterioasã a supra-realismului scintilaþiei ademeni-toare a postmodernismului pecare-l percepeam, în acei ani ’80,ca pe o mare promisiune.

Cunoscîndu-l pe Gellu Naum,aveam privilegiul sã vãd în acþiu-ne poezia ca mod de viaþã. Adi-cã vedeam lupta lui zilnicã pen-tru puritate (de care depinde des-tinul tãu), vedeam un comporta-ment anume în desfãºurare, oanumitã raportare la oameni ºilucruri, vedeam cum disponibili-tatea atrage ca un magnet micimiracole cotidiene, vedeam cumo anume credinþã poeticã declan-ºeazã coincidenþe, sincronicitãþi,fapte poetice, vedeam ce înseam-nã rezistenþa la „plictiseli” (nu-mite aºa din pudoare, ele fiindmari amãrãciuni), la efecte venitedin zona Revanºei, vedeam forþanemulþumirii de sine ºi încercãri-le de re-echilibrare, vedeamaceastã speranþã zilnicã îndrep-tatã spre adevãr, frumuseþe ºibucurie (care vor primi într-unpoem numele de Eftihia), vedeamde ce e important sã þii cont defaptul cã totul conteazã, vedeamce înseamnã ca detaliile vieþiiobiºnuite sã te umple de entu-ziasm, vedeam chiar în cea maimonotonã, tristã, amãrîtã realita-te strãlucirea entuziasmului careînflãcãra iluzia (certitudinea?) cãtotul are sens! Ce minune sã poþicrede cã totul are sens!

Poezia mea nu seamãnã ca faþã/suprafaþã cu poezia suprarealistãa lui Gellu Naum. Ne leagã însã –ºi asta aveam sã descopãr repede(de aceea am ºi rãmas în preajmalui, de aceea m-a ºi þinut în preaj-ma lui, poate) – fire invizibile. Casã dau un singur exemplu acum,am o slãbiciune moºtenitã de laGellu Naum pentru practicanþiipoeziei (care nu scriu neapãratversuri), îi recunosc dintr-o mie!ªtiu ce e asta. E ceea ce se opunecel mai puternic zonei degrada(-n)te, cu toate degradeurile sale.Poezia ca practicã e ceva atît denefiresc de firesc... ªi mai e aceaforþã poeticã a lumii pe care o vezicu ochiul liber din cînd în cînd.Sînt fapte, nu vorbe! Uneori teprivesc în mod direct.

P.M.: De multe ori GelluNaum spune cã suprarealismuleste exact inversul a ceea ce seînþelege, de regulã, prin supra-realism. Din aceastã perspecti-vã am putea spune cã oglindaeste, prin excelenþã, un obiectsuprarealist? Sau este doar ostare de readucere aminte a ceeace suntem în profunzime, ca în

poemul Oglinda oarbã?S.P.: Nu prea ºtiu ce se mai

înþelege, de regulã, prin „supra-realism”... Se vehiculeazã niºtecliºee – de fapt, iniþial niºte lu-cruri minunate care, prin repeta-re, s-au golit de conþinut. Caatunci cînd, repetînd un cuvînt,el devine vid pînã la absurd. Lapolul opus acestui mod de între-buinþare al suprarealismului cali-brat de alþii, didactic sau „poe-tic” în cu totul alt sens decît celpe care-l atribuiau suprarealiºtiiaceluiaºi cuvînt, ar putea fi entu-ziasmul de început. Altfel, GelluNaum însuºi vorbeºte despre rã-mîneri în urmã ale unora, trãdãriale altora, pãrãsiri motivate sauaiurea. Se înþelege uneori prin

þii, de timp, de limbi materne vor-bite, de culturi.

P.M.: Printre micile mistere alesuprarealismului se numãrã„gestul narativ”. Vreþi sã ne dez-vãluiþi mai multe despre acest gestcare pare sã emane forþã tocmaiprin discreþia sa specificã?

S.P.: „Gestul narativ” e o sin-tagmã dintr-o poezie. ªi spune cese spune. Sînt gesturi, fãrã cu-vinte, care au un întreg subtext,sã le zicem epic. Îmi aduc amintede gestul pe care-l fãcea înaintede moarte Bacovia ºi de care po-meneºte undeva Gellu Naum(care l-a cunoscut pe Bacovia, l-a ºi vizitat de cîteva ori). ªi înPoetizaþi, poetizaþi... vorbeºteiar de gestul ãsta, legat acolo deun bãtrîn. Înainte sã se pregãteas-cã pentru lumea din partea cea-laltã, eu l-am vãzut pe GelluNaum fãcînd acest gest. Era ungest... narativ. Nu povestesc aicimai mult! Mai avea niºte gesturi– unul de apãrare, de alungare arãului, altul de liniºtire, de echili-brare (mi le-a arãtat, le folosescdin cînd în cînd).

P.M.: La un moment dat amintrat pe lola dream factory, blo-gul prietenei dumneavoastrãdin Portugalia de care pomeniþiîntr-un text. „Când citeam Ca-lea ªearpelui am gãsit diminea-þa un ºerpiºor mic, de plastic, înfaþa porþii. Da, probabil era ju-cãria unui copil ºi o scãpaseîntâmplãtor la poarta mea, darpentru mine a însemnat maimult”, scrie ea la un moment dat.

S.P.: Pe Lola o chemã, de fapt,Graþiela. N-am întîlnit-o nicioda-tã, dar nu greºiþi cînd o numiþiprietenã. Existã ºi prieteni pe carenu-i cunoºti personal, sînt unde-va pe lume (Lola – o numesc aºa– în Portugalia), se gîndesc la tine

din cînd în cînd ºi tu la ei, sîntprietenii magice, închise într-unfel de mãrgicã a timpului. Am ni-merit peste blogul ei absolut în-tîmplãtor, cred cã era foarte la în-ceput, ºi am dat peste o fotogra-fie cu Gellu Naum într-o barcã ºimã pomenea ºi pe mine, parcã îmispunea chiar Simona, ceea ce mi-a plãcut. Fãcea pe vremea aia niº-te mãrgele nostime. De pildã, îmiamintesc un colier în care fiecarebiluþã era pictatã cu cîte un semndin poemul Nigredo al lui GelluNaum. Nu exista nici o fotografiecu ea. Se pãstra misterul. Amscris despre Lola, la un momentdat, apoi am dat de niºte prietenide-ai ei, la care mi-a lãsat un ca-dou (un carneþel cu o pisicã, ocartolinã cu pisici ºi o sferã micã,un fel de ciucure roºu, rotund, cao mãrgea moale, care se terminãcu un clopoþel minuscul ºi carepoate fi purtat la gît – eu îl þinlîngã birou, ca pe o amuletã). Ca-doul mi-a venit dupã vreo doi ani,cînd am ajuns – absolut întîmplã-tor ºi de data asta – la prietenii eicare locuiesc acum la Comana,satul în care stãteau toatã varaLygia ºi Gellu Naum. O altã prie-tenã de-a Lolei, Sandy, mi-a spusodatã cã atunci cînd a apãrutClava stãtea de vorbã cu Lolape o terasã de pe strada Pitar Moº.ªi vorbeau ele despre mine ºidespre Gellu Naum ºi... tamanatunci am trecut eu, m-a vãzutSandy ºi i-a fãcut semn ºi Lolei.Acum cã m-aþi întrebat de Lola,m-am dus din nou pe blogul ei(n-am mai vizitat nici un blog deani de zile, dupã ce un an am fã-cut numai asta!). Cîte s-au adu-nat! Ca mãrgelele! ªi am vãzut ºicum aratã Lola/ Graþiela. Un elf!

P.M.: Este jurnalul lacunar unmod creativ de „retragere înadânc”? Þineþi ºi în prezent unjurnal lacunar?

S.P.: Pentru mine, am mai spus,poezia (a mea sau a celor pe care-i preþuiesc) este un jurnal lacu-nar. Fragmentele din cãrþi se lea-gã unul de celãlalt. Nu-mi placeideea de jurnal-jurnal. Adicã teduci acasã, stai la masã, ºi scriidespre ce-a fost în ziua aia, facirezumatul, o dare de seamã, scriicu cine te-ai întîlnit, faci un fel debîrfã în faþa unui presupus audi-toriu, te-apuci sã judeci oamenii,le dai numele. Nu-mi plac apucã-turile resentimentare. Sau te au-tovictimizezi continuu. Poate fi

Dosar coordonat de Petriºor Militaru

(Continuare în pag. 5)

interviu realizat de Petriºor Militaru

suprarealism ceva legat de zonaabsurdului, a iraþionalului, a aso-ciaþiilor aleatorii de cuvinte, cînd,de fapt, e vorba despre o luptãcu tot absurdul aparentei raþiuni(rigide ºi diminuante ºi aptere ºi...absurde!), cu tot iraþionalul raþi-unilor disciplinare, împotriva cu-vintelor fãrã conþinut (suprarea-liºtii avînd o obsesie a exactitãþiitermenilor – o exactitate amplã,dacã pot spune aºa), împotrivadictatului, fie ºi a dicteului – dic-teul automat fiind doar o formãde a ieºi din stereotipie, nu gene-rator de pachete de semnificanþifãrã noimã). ªi-apoi, autorul At-hanorului depãºise demult su-prarealismul cel de pe „vremeaochiului”, a „stupefiantului nu-mit imagine” (cum spunea Ara-gon). Referitor la oglinda oarbã,ea e poate opusul oglinzii lui Sten-dhal, cea purtatã de-a lungul unuidrum, ºi opusul celei sfãrîmatedespre care vorbeºte într-o poe-zie T.S. Eliot. Mai apropiatã, aºzice, de oglinda lui Lewis Carroll(Through the Looking-Glass).

P.M.: Gîndindu-ne la faptulcã suprarealiºtii au metoda lor„bazatã pe simþuri”, cum spu-neþi undeva, l-am putea consi-dera ºi pe William Blake ca fi-ind suprarealist, în felul lui, prinîndemnul de a purifica „uºilepercepþiei”? Dar pe Jim Morri-son („Break on through to theother side”)?

S.P.: Da, aº zice cã existã unsimþ de tip suprarealist prin caree perceputã ampla, de fapt, reali-tate de zi cu zi, de noapte cu noap-te. Un simþ poetic, care se asea-mãnã uneori cu panica, alteori cuexuberanþa sau cu amîndouã laun loc. „Presimþiri”, aºa le numeaGellu Naum. Vorba lui, „existã untimp psihedelic”, dincolo de spa-

Lyggia ºi Gellu Naum

4 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (205205205205205), 20), 20), 20), 20), 201515151515

festivalu

l in

tern

aþional de

poezie

„M

ihai E

min

escu”

ecturi

Literatura non-ficþionalã,de genul jurnalului saua mãrturisirilor, a fost

produsã/ publicatã la noi, în pe-rioada post-decembristã, în dozemari, ceea ce a generat o explica-bilã saþietate, mai ales datoritãfaptului cã spiritul critic a impusarareori o selecþie. Existã însãsituaþii când adevãrurile persona-le nu sunt atât de nocive pe cât arpãrea, dimpotrivã, livrate cu unscop punctual, ele pot susþineconstrucþia ficþionalã a unui autor.

Gellu Naum face parte dintreacei creatori care au dorit sã-ºimetamorfozeze biografia în ope-rã. Nu ºtiu în ce mãsurã avem drep-tul sã-i iscodim existenþa atâtatimp cât el nu a vrut sã o dezvãlu-ie decât cu multe rezerve. Pe dealtã parte, dacã aceastã cercetarenu va fi fãcutã acum, când încãmai existã martori, ea tot va fi fã-cutã mai târziu, privatã însã de oserie de mãrturii directe. Acestaeste motivul pentru care, dupã maibine de trei decenii, fac publicacest exerciþiu de subiectivitate,focalizând povestea, în principal,pe întâlnirile mele cu el, dar ºi arelaþiilor familiare, desigur pasa-gere, care însã s-au derulat pe par-cursul a trei generaþii.

Gellu Naum este un autor acãrui voce conteazã ºi de aceeaviaþa sa deºi, în aparenþã, foartepuþin legatã de operã, va stârniinevitabil curiozitatea cercetãto-rilor. Elemente biografice banalepot genera deschideri noi în în-þelegerea creaþiei naumiene. Unuldintre aceste elemente este pro-blema tatãlui în opera sa. Impor-tanþa temei în destinul sãu poe-tic este clar formulatã într-un in-terviu pe care i l-a acordat Eleneiªtefoi în revista Contrapunct dinmai 1992, unde afirma: „…cândspun cã sunt poet, mã îndreptã-þeºte, în afara textelor mele, sãrostesc vorba asta cu semnifica-þie specialã pentru mine o anumi-tã programare geneticã extrem deputernicã, dacã pot sã mã exprimaºa. Tatãl meu, Andrei Naum, afost poet ºi a murit la Mãrãºeºti,deºi ar fi putut sã scape de frontdupã ce fusese grav rãnit de treiori. Þine seama cã avea ºi ºasecopii ºi nici un fel de avere. Moar-tea lui patrioticã a fost, pesemne,cel mai frumos poem al sãu. Poatepentru asta idealismul lui patrio-tic mi-a fost dintotdeauna strãin.”

Prima întâmplare în ordine cro-nologicã, dar ºi a importanþei,cred, a fost generatã de relaþiaunchiului meu, scriitorul N. Da-videscu, cu Andrei Naum, tatãllui Gellu Naum. Am o singurãmãrturie a acestei relaþii, o scri-soare pe care Andrei Naum i-o

nnnnn CÃTÃLIN DAVIDESCU

câteva mãrturii despre tatãlºi bunicul lui Apolodor

adreseazã, în calitate de prietenlui N. Davidescu. El îi trimite sprepublicare o traducere din Lenau,Cânt de pãdure. Marcaþi de ro-mantism, la sfârºitul secolului alXIX-lea ºi începutul celui urmã-tor, mai mulþi poeþi români de laEminescu la Panait Cerna, îºimanifestaserã admiraþia pentrucunoscutul scriitor austriac, nãs-cut în Banat. O redau în întregi-me nu doar ca document, ci pen-tru cã, din conþinut, se relevã re-laþia de prietenie dintre cei doi ºi,mai ales, încrederea de care sebucura N. Davidescu din partealui Andrei Naum: Dragã Nicule,Ca sã þi-o iau înainte ºi deci sãscap de nãzbîtia de scrisoarecomercialã a ta, îþi trimit peMerlin mîngîiat de-abinelea demine. Tu zici cã vrei sã-l pui înfruntea lui însuºi. Toatã voia dela mine, cu o singurã condiþie:Sã mi-l redai pe Merlin al meuaºa cum îl vezi ºi nicidecum înhaine de tipograf. Vor eºi douãbunuri: voi trece ºi eu la poste-ritate ca bun scriitor; se vor evi-ta diminuãri de semne ortogra-fice care ar putea sã-l facã ridi-col pe bietul Merlin. Cu iubire,Andrei Naum,19/ 9/ 1915. Încontinuarea scrisorii, urmeazã treipagini de manuscris cu traduce-rea poemului Cânt de pãdure.Originalul scrisorii i l-am oferit luiGellu Naum, în 1982 sau 1983,cred, pãstrându-mi câteva foto-grafii dupã manuscris.

Proaspãt angajat la Muzeul deArtã din Craiova, în unul din rare-le mele drumuri la Bucureºti, amvrut sã-l întâlnesc cu intenþia de aafla mãrturii directe despre N. Da-videscu. Aºa îi cunoscusem peªerban Cioculescu, N. Carandino,Mihai Celarianu, Adrian Marino,pictorul Gheorghe Ionescu Sin ºialþii, intenþionând, la aceea vreme,sã fac o carte cu mãrturii directede la cei care l-au cunoscut pescriitor. Proiectul l-am abandonatpentru cã ceea ce obþinusem eradestul de puþin interesant. Lumeaera temãtoare atunci, fiindcã scri-itorul murise în puºcarie, condam-nat fiind ca „duºman al poporu-lui” ºi, deºi Margareta Feraru reu-ºise sã-i publice douã impresio-

nante volume de poezie, prozã ºicriticã literarã, chiar ºi Ana Davi-descu, fata scriitorului, ezita sã po-vesteascã despre prea mult de-spre el.

La Gellu Naum am ajuns prinintermediul tatãlui meu, regizorulHoria Davidescu care, la începu-tul anilor ‘80 a pus în scenã, laTeatrul de pãpuºi din Craiova, odramatizare dupã bestseller-ulsãu, Cartea cu Apolodor. Ulte-rior, în 1986, regizorul a pus înscenã dramatizarea lui GelluNaum ºi la Teatrul de pãpuºi dinSubotica, Serbia, unde a luatMarele Premiu la Festivalul In-ternaþional al Teatrelor de Pãpuºi.Cred cã a fost, poate încã este,primul premiu internaþional pecare l-a luat o piesã a sa. Datoritãacestei colaborãri, ei s-au întâl-nit de mai multe ori autorul fiindprezent la premiera craioveanã aspectacolului. Atunci, într-o plim-bare prin oraº, ajungând în PiaþaVeche, i-a povestit, printre altele,cum, prin 1935, a stat într-un ho-tel din zonã, lângã vechea Sina-gogã, împãrþind în piaþã manifes-te comuniste. Împreunã cu Ghe-rasim Luca, fusese cooptat deVictor Brauner în Asociaþia Scrii-torilor ºi Autorilor Revoluþionari,înfiinþatã la Paris. Aºa cum aflãmdin volumul coordonat de StelianTãnase, Avangarda româneascãîn arhivele Siguranþei, poetul vafi arestat câteva luni mai târziu ca„agitator comunist”, momentdupã care, ca ºi Brauner, îºi în-cheie activitatea politicã.

Deºi teoretic aveam ºansa uneiîntâlniri cel puþin amabile, lucru-rile s-au petrecut diferit. Dupã oprimire iniþial cãlduroasã în miculsãu apartament din strada Avia-tor Petre Creþu, când am încercatsã îl provoc la mãrturisirile caremã interesau, atitudinea lui s-aschimbat brusc. Am asistat, fãrãcuvinte, la o dezlãnþuire nestãvi-litã împotriva scriitorului, dar maiales a omului N. Davidescu. Des-cumpãnit, am bãtut în retragereºi cred cã acea primã vizitã nu adurat nici o jumãtate de orã. Laplecare, eliberat de ceea ce aveape suflet, s-a scuzat pentru vio-lenþa tonului ºi pentru cã a tre-

buit, pesemne, în calitate de rudãa scriitorului, sã fiu martor la totce avea el sã-i reproºeze. Virulen-þa acestor mãrturisiri reflectau, înfapt, o veche frustrare a familiei,aºa cum aveam sã aflu mai târziu,datoritã faptului cã, deºi AndreiNaum îl considera pe N. Davides-cu cel mai bun prieten al sãu, aces-ta din urmã nu se implicase delocîn publicare volumului postum aloperei sale. Dupã cum povesteaGellu Naum, care ºi el ºtia de lamama sa, o asemenea promisiu-ne reciprocã existase între cei doiînaintea plecãrii pe front. Furia sanestãpânitã a fost alimentatã ºide cronica pe care N. Davidescua scris-o la apariþia volumuluipostum din 1921. Criticul remar-cã aici calitatea umanã ºi intelec-tualã a prietenului sãu, emiþândºi pertinente judecãþi de valoarecu privire la poezie: „Mintea lui(Andrei Naum) era înzestratã cuo rarã putere de investigaþie. Poa-te cã acest lucru i-a fost cel maimare duºman al sãu literar” sau,spre final: „Aceastã concepþieasupra artei, deservitã, ºi insis-tãm asupra cuvântului deservi-tã, ºi de, în acelaºi timp, bogatalui fantezie, l-a fãcut inapt pentruscris.” Adevãrul acestor obser-vaþii era într-un conflict firesc cuproiecþia sa afectivã asupra tatã-lui-erou. Cert este faptul cã, ab-senþa fizicã a pãrintelui a fost re-simþitã ca o frustrare pe care ºi-asublimat-o adesea în poezie.

Povestea s-ar fi putut încheiaaici cu un evident eºec de comu-nicare dacã, dupã un timp, intri-gat de comportamentul sãu, nu aºfi decis sã îi mai fac o vizitã pentrua-i face cadou scrisoarea lui An-drei Naum adresatã lui N. Davi-descu. Sunându-l din Gara deNord, la o orã destul de matinalã,fãrã a avea nici o aºteptare deaceastã datã, am avut surpriza sãmã invite, dacã se poate, de ur-genþã la el. Am ajuns cât am pututde repede ºi, nedumerit, am asistatla o mãrturisire, deloc obiºnuitã,

cred, firii sale mai curând calmdominatoare care era susþinutã ºide un timbru vocal bine individua-lizat. Fãrã a-i apucat sã-i spunmotivul vizitei, mi-a povestit cã înnoaptea precedentã îl visase petatãl sãu care îi spusese cã urmea-zã sã primeascã un semn de la el.În momentul când am sunat, aºtiut cã eu eram mesagerul pãrin-telui sãu, motiv pentru care m-achemat atât de urgent ºi a rugat-ope soþia sa, Lygia, cãrei îi povesti-se visul, sã fie martorã la aceastãîntâlnire. Tulburat, la rândul meude cele auzite, nu mai ºtiu multedin acea zi decât cã am plecat dela el seara.

Vizitele urmãtoare, s-au petre-cut într-o atmosferã caldã, de to-talã deschidere din partea lui, iarnici eu nu am mai adus în discu-þie niciodatã numele lui N. Davi-descu. Aºa am vãzut pentru pri-ma datã revista Unu, Alge, pro-babil ºi altele pe care nu le mai þinminte. Aºezat comod în unul din-tre cele douã fotolii pe care leavea, am rãsfoit, cu teamã, Dru-meþul incendiar ºi Libertatea dea dormi pe o frunte, primele salevolume, ilustrate de Victor Brau-ner, despre care am aflat cã ºi-afãcut cununia cu Margit Koschla el acasã. Cred cã nu mã înºealãmemoria, dar reþin cã am vãzutatunci ºi o fotografie ce imortali-za momentul. Îmi aduc bine amin-te de povestea corespondenþeisale cu Victor Brauner pe care ooferise iniþial, spre achiziþie,Academiei Române, care nu s-aarãtat deloc interesatã de aceas-ta, motiv ce îl fãcea sã se gân-deascã sã o ducã la Paris ºi sã le-o dãruiascã bunilor sãi prieteni,Jules Perahim ºi Marina Vanci.Nu ºtiu dacã acest lucru s-a în-tâmplat, deoarece poetul era su-pãrat pe Jacqueline Brauner, vã-duva artistului, care îi interziseseformal sã facã publice aceste scri-sori. Astãzi, o parte a corespon-denþei dintre Naum ºi Brauner,aflatã în arhiva bibliotecii Kan-dinsky din Paris a fost publicatã,cea aflatã în arhiva lui Gellu Naumprobabil aparþine fundaþiei carea fost înfiinþatã dupã dispariþiasa, dar nu am informaþii cã ar fifost publicatã, în integralitatea sa,pânã acum. Ar fi interesant ºi maiales util sã avem un volum cu co-respondenþa româneascã a artis-tului, aºa cum avem la Constan-

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

Scrisoarea lui Andrei Naum

Dedicaþie familiei Davidescu pe Cartea cu Apolodor (1981)

5, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (205205205205205), 20), 20), 20), 20), 201515151515

ecturiGellu Naum nu mai este

o temã de discuþiedoar pour les connais-

seurs, dovadã bibliografia criticãtot mai extinsã, pãtrunderea înmanualele ºcolare ºi în mediulacademic. La doar 14 ani de la tre-cerea în nefiinþã, poetul se bucu-rã de o binemeritatã popularitateºi aceasta graþie unor critici lite-rari care au arãtat o realã deschi-dere cãtre reperele avangardistesubestimate decenii la rând în aniicomunismului. Iar E. Lovinescusau G. Cãlinescu nu se arãtaserãnici ei mai receptivi în perioadainterbelicã, lucru explicabil, to-tuºi, prin structura lor intelectua-lã. Amorþeala criticii avea sã serisipeascã începând cu deceniulal optulea, odatã cu apariþia unorstudii ºi antologii despre avan-gardã semnate de Ion Pop, Ma-tei Cãlinescu, Marin Mincu, Adri-an Marino sau, mai recent, Nico-lae Bârna, Gabriela Duda, OvidiuMorar, Paul Cernat º.a. În plus,numeroase colocvii ºi reuniuni,ce nu sunt o simplã etalare a spi-ritului organizatoric, mutã centrulavangardei acolo unde omul sfin-þeºte locul, iar Craiova, prin ini-þiativele lui Petriºor Militaru, adevenit ºi ea o casã a avangar-delor.

În cazul autorului Malului al-bastru, printr-un gest de exem-plarã fineþe criticã, în cele douãcãrþi ale sale, Salvarea speciei ºi

nnnnn SILVIU GONGONEA

postumitatea lui GelluNaum. scurt bilanþ

al receptãriiClava, Simona Popescu nu doarcã ne prezintã cel mai profund ºianalitic capitol despre miºcareainiþiatã, în 1924, de cãtre Breton-&co, dar face din Gellu Naum unpersonaj de care îþi vine greu sãte desparþi, de o persistenþã hip-noticã ce aproape îl scoate dinregistrul real ºi îl plaseazã în celmitic. Este vorba, bineînþeles, deacea aurã ce îi însoþeºte pe toþimarii scriitori suprarealiºti ºi Gel-lu Naum nu face excepþie. La unan distanþã dupã Salvarea spe-ciei, în 2001, Ion Pop avea sã în-tregeascã demersul critic despreopera autorului Zenobiei prinGellu Naum – poezia contra li-teraturii. Critic de adâncã intu-þie, urmãrind toate palierele decreaþie, de la poezie, prozã ºi pânãla dramaturgie, Ion Pop avea sãtraseze direcþii de investigaþie ºisã ofere chei de lecturã greu ac-cesibile chiar ºi celor mai avizaþicititori ai operei naumiene. Bunã-oarã, identificarea discursuluialchimic ºi a secretului amânatdespre care vorbeºte UmbertoEco, în Limitele interpretãrii,poate fi o demonstraþie de maxi-mã conºtientizare a actului criticcum, de altminteri, este întregvolumul dedicat autorului Dru-meþului incendiar (v., printre al-tele, analiza la poemul Oglindaoarbã din Culoarul somnului).La aceste douã nume se pot adã-uga cele ale lui Vasile Spiridon,cu a sa micromonografie, al Ali-nei Ologu ce plaseazã creaþia luiGellu Naum sub semnul experi-mentului poetic, al Isabelei Vin-tilã care porneºte de la arhetipulinterioritãþii sau Petriºor Militaruce îºi conduce demersul criticpornind, pe urmele lui BasarabNicolescu, de la terþul inclus.Acestea sunt o parte dintre con-tribuþiile însemnate pe margineaoperei lui Gellu Naum ºi, cu sigu-ranþã, iniþiative similare sunt încurs de a se concretiza. Certitu-dinea care rãmâne este legatã defelul cum o operã eterogenã ceaminteºte de monumentalitateconstructelor baroce se preteazãla infinite grile de interpretare.

Probabil cã poezia naumianãa monopolizat pe drept cuvântatenþia criticii. Este, de altminteri,o piatrã de încercare pentru cã,pe lângã etape distincte de evo-luþie, traseazã graniþe labile cutradiþia pe care, din inerþia avan-gardelor, o paraziteazã ºi o rede-fineºte. Amestecuri de genuri ºiregistre fac din toate volumele untext continuu care pare a serescrie neîncetat, astfel încât cur-gerea „somnilocviilor“ naumienea devenit marcã înregistratã ex-trasã din miezul imageriei supra-realiste. Poet cu o înaltã conºtiin-þã a scrisului, Gellu Naum a re-prezentat sinteza cea mai adâncãa suprarealismului românesc ºi,probabil, capãtã nota distinctã înultima parte a activitãþii, cândverva negatoare ºi limbajul vitri-olant sunt înlocuite cu un ton ele-giac (greu de anticipat chiar ºi încazul sãu) în care poþi recunoaº-

te, totuºi, uºor aceeaºi voce nau-mianã inconfundabilã: „dar vineo zi când totul se acoperã cu oseninã tãcere albastrã/ când fac-torul poºtal îi aduce fiecãruia câteun plic cu cenuºã/ ziua când ploa-ia nesfârºitã umple liniºtitele la-curi/ ºi un potot de fulgere aco-perã pãmântul ºi cerul/ ziua cândvom paºte pânã la bãtrâneþe/ ziuacând se vor stinge toate cuptoa-rele olarilor/ ziua când gurile noas-tre vor fi ciocuri de pãsãri ºi nuspun ºi nu fac semne/ iar noi prinvãi ºi prin livezi suntem, cei dedemult“.

Proza, cum era firesc, excelea-zã prin adâncirea matricei supra-realiste. Graniþele dintre poezie,prozã ºi manifest sunt ºterse pen-tru cã, aºa cum bine se ºtie, avan-gardiºtii nu admit existenþa altorgenuri literare în afara poeziei.Dacã am spune cã Medium, spreexemplu, este un manual de prac-tici suprarealiste, nu am greºi,cum nu am greºi dacã am extindeafirmaþia asupra tuturor textelor.Dramaturgia lui Gellu Naum ocu-pã un loc de pionerat atâta timpcât majoritatea pieselor de teatruapãrute în cadrul literaturii româ-ne sunt, pânã în momentul apari-þiei primelor texte naumine, tribu-tare teatrului mimetic. Poet deprofesie, Gellu Naum sfârºeºteprin a fi un dramaturg care supu-ne în tiparele suprarealiste crize-le lumii postmoderne, Insula fi-ind un topos intertextual repre-zentativ în acest sens.

Cu o biografie spectaculoasãce se confundã cu însãºi miºca-rea suprarealistã de la noi, poetcu o viziune holistã, prozator carea ºtiut sã topeascã în materia epi-cã un program complex ºi, în fine,dramaturg ce, în opinia lui IonCocora, prefigureazã tiparele te-atrului absurdului, Gellu Naum,în ciuda faptului cã suprarealis-mul nu mai era decât o amintire aatmosferei interbelice eclatante,este cel mai bun exemplu în ceeace priveºte disponibilitatea înnoi-toare a formulelor suprarealiste.Bucurându-se acum de editareaoperei complete prin eforturileaceleiaºi Simona Popescu, demersrecuperator costisitor, dar oportun,Gellu Naum rãmâne, în ciuda unorrãtãciri proletcultiste, reperul celmai vizibil ºi cel mai durabil alsuprarealismului românesc.

penibil. Foarte rar se întîmplã sãnu mã dezamãgeascã omul dinjurnal (chiar dacã jurnalul devineun interesant document al epo-cii). Poezia e altceva, e jurnal la-cunar opus jurnalului continuu(zilnic!), asiduu, jurnalului gos-sip-os, jurnalului ca nefireascãpunere în scenã a aparentului fi-resc! În loc de expunere, „retra-gerea în adînc”. Din cînd în cîndse produc niºte întîlniri – cu niºteoameni, idei, obiecte chiar, muzici,imagini care declanºeazã niºtemomente intense de entuziasm ºi,uneori, dacã am ceva de scris laîndemînã sau computerul deschis,notez cîte ceva pe o hîrtiuþã, le fixezîn niºte fiºiere, foarte dezordonat,fãrã o atentã punere în frazã –jurnal lacunar al momentelor de...elan cristalizator – atenþie!, preci-zez cã un suprarealist ca RenéCrevel vorbea ºi despre un elanmortal! – atît de preþios în peisajulîn cel mai bun caz monoton al zilei.Prin acumulare, se construieºteceva. Un castel de nisip (efemer –dar mie tare-mi plac castelele denisip, tocmai pentru cã acela carele construieºte ºtie cã sînt efeme-re). Un cuib (poate fi luat de vînt).O armãturã ca a radiolarului. Ar-mãturã micã, de siliciu. O insulãde corali (luatã de ape). O deltã,poate! Un teritoriu nou. Sau doarun plaur.

Am cîteva jurnale lacunare.Unul se numeºte Adun, altulPunctum, altul Hypomnemata(cîteva fragmente din el le-am pusca anexã la teza mea veche dedoctorat, publicatã lunile trecu-te), mai e unul mare, Jetoane. Maisînt ºi altele. Zilele trecute am pier-dut o astfel de acumulare de „mo-mente” adunate ani de zile, vreo200 de pagini. Purta titlul J! Purºi simplu a dispãrut! Mi se aratãcã sînt 240 de pagini, dar au de-venit invizibile! Nu ºtiu dacã semai pot recupera. Nici mãcar numai ºtiu ce conþin! Nu e primadatã cînd mi se întîmplã asta. Darnu-mi mai pasã aºa mult.

P.M.: Cândva aþi descoperit,în Paris, Strada Zenobia. Aþifost acolo?

S.P.: Alta e povestea cu Ze-nobia. Cînd am ajuns la Paris, lacîteva luni de la moartea lui GelluNaum, am dat peste o expoziþiemare, cu multã reclamã, numitãchiar Moi, Zenobie reine de Pal-myre. Am ºi acum pliantul cum-pãrat la expoziþie. Ãsta era înce-putul unui ºir de – sã le zicemcoincidenþe –, desfãºurat pe totparcursul sãptãmînii, cît am statla Paris. Povestesc în Clava de-spre ce e vorba. Dacã vorbim destrãzi, e altã poveste. Poate totatunci, nu sînt sigurã, am dat untelefon de pe stradã (încã erau

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

cabine telefonice care funcþionaucu fise) Lygiei Naum. M-a între-bat unde sînt. Puteam rãspundeoricum la întrebare. Cã sînt în car-tierul X sau lîngã o brutãrie saulîngã un parc sau mai ºtiu eu ce.Dar am rãspuns cã sînt pe rue deVolontaire. „ªtiai cã acolo a lo-cuit Gellu, în 1938?” Nu ºtiam. Eraºi asta o ciudãþenie! Adicã din totParisul ãla cu mii de strãzi, tamanîntr-o cabinã telefonicã de pe ruede Volontaire mã oprisem eu!

P.M.: Ce mesaj credeþi cã le-ar transmite Gellu Naum celormai tineri poeþi de azi?

S.P.: Sã nu fie doar niºte...„moderno-simpatici”! Sã nu de-vinã nici „profesori de canto saude plîns ai umanitãþii”. Sã fieatenþi la starea aceea în care plu-teºti, „pe dedesubt, ca un înotã-tor subacvatic, de exemplu”. Haisã adaug un colaj din Calea ªear-pelui:

Sã uiþi aurul cîinilor, sãînþelegi piatra filosofalã altfeldecît cei cu furnale.Pe mãsurã ce este mai greu,devine ºi mai uºor.Nu existã nimicuri.[...] cîinii mârâie. Tãcere ºimilã!Apoi îþi ling mâinile. Spalã-tecît mai des.Cheia era în iubire, desigur.Scoate-þi din cap cã citeºtipoeme.

Liniºtit, liniºtit...

„ce minune sã poþi credecã totul are sens!”

(Urmare din pag. 3)

tin Brâncuºi. Apropo de Brân-cuºi, mi-a povestit cã a fost la elîmpreunã cu Brauner. Þin mintecã m-a impresionat în perioadaaceea, când încã la noi se maivorbea de specificul naþional alcreaþiei sale, faptul cã dupã o în-tâlnire cu niºte admiratori ºi co-lecþionari, probabil americani,care au fost primiþi cu bucate ro-mâneºti, Brâncuºi i-a invitat pecei doi români sã îºi încheie sea-ra la un bistro select cu ºampa-nie ºi caviar. Îmi amintesc cum afost ca un duº rece pentru mine,orbit fiind de propaganda oficia-lã care, atunci, privaþi de infor-maþii, ne livra o imagine diferitãasupra artistului. Tot atunci saupoate la o întâlnire ulterioarã, pro-babil cã doar pentru a-mi face plã-cere ºi a reuºi sa lege un dialog,mi-a povestit despre un sculptorromân care a lucrat o perioada cuBrâncuºi, plecând ulterior în Ar-gentina în pofida sfaturilor ma-estrului de a rãmâne la Paris. Amaflat ulterior cã era vorba desculptorul George Teodorescu alcãrui destin tragic a fost substan-þial evocat, acum trei decenii, deistoricul de artã Andrei Paleolo-gu, într-o publicaþie a MuzeuluiJudeþean din Cãlãraºi, locul undeau fost adunate cele 14 lucrãricare au mai rãmas în urma sa.

În timpul uneia dintre acestevizite, arãtându-mi volumul Vas-co da Gama, ilustrat de JacquesHerold, poetul s-a oferit sã-mi deaadresa acestuia, autorizându-mã

cã dacã îi scriu, sã-i menþioneznumele. Trãiam vremuri de maresuspiciune de ambele pãrþi alebaricadei ideologice ºi ar fi fostposibil ca artistul sã nu rãspun-dã corespondenþei pe care i-o tri-meteam. Oricum, pentru a-i scrielui Herold, am profitat de faptulcã pãrinþii mei plecau în Elveþia ºii-am rugat sã expedieze scrisoa-rea de acolo. Spre marea mea bu-curie, Herold, foarte prompt, mi-a rãspuns, pe adresa din Elveþia,trimiþându-mi mai multe dintrecataloagele sale printre care ºivolumul Maltraite de peinture.Un studiu despre el nu am pututsã public decât dupã 1989.

Spre sfârºitul anilor ‘80, nu maiºtiu de ce, probabil datoritã fap-tului cã vremurile erau tot maigrele, nu l-am mai vizitat, iar dupã1990, cuprins de euforia unei noiexistenþe, am plonjat cu inocenþãîn vârtejul superficial al unui co-tidian de naturã evenimenþialã.

Aceste informaþii ºi probabilaltele asemenea nu vor aducecorecþii biografiei scriitorilormenþionaþi poate vor reuºi sãcontureze cu ceva mai multã cla-ritate profilul acestora. În ceea cemã priveºte, sunt un cititor descrisori, mãrturii ºi cred cã ase-menea mie sunt ºi alþii.

Acest gen biografic, documen-tarist este o formã de aproprierenu atât a operei, cât mai ales aomului dar cum poþi descifra pedeplin opera fãrã sã cunoºtiautorul?

Dedicaþie familiei Davidescu pe Soarele gol (1962)

6 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (205205205205205), 20), 20), 20), 20), 201515151515

Î n Caietele Fundaþiei„Gellu Naum” din 2013, amregãsit un poem inedit pu-

blicat de Dan Stanciu despre careacesta afirma cã i l-ar fi dat GelluNaum „cândva”, fãrã sã-i spunãde ce. Acest text scurt sintetizea-zã, ca multe alte scrieri semnatede poetul suprarealist, concep-þia sa despre viaþã ºi poezie. Poe-tul este un mag, un cãlãtor care,pentru a se „vindeca” de viaþaconºtientã, parcurge un lung ºicomplicat drum. El îºi croieºtecalea rostind cuvinte aproapeincantatorii: „sã punem capul peo scândurã ºi sã ne/ nici nu ºtiþifiinþelor nici nu ºtiþi/ ce frumoaseerau vrãbiuþele astea/ aþi fimiorlãit ca motanul pe lângã eleetc./ ºi acum uite:/ cãlãtoria luiMontaigne Maria Bãrbosu/ tri-umfala trecere prin salã printredamblagii/ ºi oasele îmi troznesclângã tine (mã întind) – SpitalulFundeni, nov. 1985 (rezumat albarbituricelor transcris în iunie1986)”1 .

Atunci când citeºti din GelluNaum, anumite întrebãri nu pot fipur ºi simplu ocolite: Unde înce-pe textul iniþiatic ºi unde se ter-minã poezia? Suprarealistul maipoate fi numit poet sau este unmag, un cãlãtor? Rãspunsurile ledeþine tot Gellu Naum, suprarea-listul care a pendulat între aici ºidincolo, reuºind sã pãtrundã tai-nele poeziei magice: „Înainte dea-mi termina þigara, mai am timpsã spun cã poezia, o zonã a cla-ritãþii haotice, o zonã mereu li-mitabilã ºi penetrabilã, este undomeniu de tranziþie, nelãsândsã treacã decât ce poate trece,separând ºi unind deopotrivã ceeste dincolo ºi ce este dincoacede ea. Dincolo sau dincoace,poetul devine ori nu devine magsau vrãjitor, dar înceteazã a maifi poet.

E de la sine înþeles cã bâiguie-lile mele privesc poezia magicã.[…] Când spun „dincolo” mãgândesc poate la o giganticã fe-minitate cãreia nu-i ºtiu numele,un nume pe care din respect nu-l voi rosti, feminitatea care ne în-conjoarã ºi ne leagãnã, cu dege-tul pe buze. Ea se aseamãnã, caamploare ºi ca putere de a ne des-cãtuºa, cu dezastrul fastuos ºiînsufleþitor al acuplãrii”2 .

Cunoaºterea absolutã, cãciaceasta este miza scrierilor luiGellu Naum, este dobânditã deomul modern printr-un cumul demetode ºi implicã de multe oriaplicarea unor modele magicesau alchimice. Mircea Eliade dez-voltã aceastã ipotezã când inter-preteazã simbolul alchimic alMântuirii Materiei, având la bazã

nnnnn ISABEL VINTILÃ

Gellu Naum, poetul mag sau poetul cãlãtorteoria jungianã3 . El spune cã pen-tru Jung idealul suprem al fiinþeiumane este individuaþia careimplicã descoperirea sinelui ºicontrolul asupra acestuia. Fireº-te, acest fapt nu poate fi realizatdecât de o serie de iniþiaþi caredobândesc în acest mod accesulla eternitate. ªi asta pentru cã, aºacum am mai precizat, miza iniþieriieste viaþa veºnicã despre careGellu Naum spunea în Caleaªearpelui cã este „o realitate”4 .La polul opus se aflã ceea ce ace-laºi poet suprarealist numea„subviaþa bolnavã”, sinonimã cuexistenþa comunã, fãrã nici o fi-nalitate. Iniþierea lui Naum impli-cã în primul rând ieºirea dinaceastã stare printr-un mod deviaþã tipic suprarealist. Deveni-rea în termeni jungieni nu exclu-de sub nici o formã momentul re-gresiv, reprezentat de recupera-rea originilor. Calea adevãrateidesãvârºiri spirituale implicã nudoar o ascensiune, ci ºi o regre-sie, un excurs în inconºtientuluman. Aceastã regresie, desprecare vorbeºte ºi Corin Braga,„este o formã de întoarcere lasursele libidoului, de reconecta-re a eului alienat prin sublimãrisuccesive la izvorul energiei psi-hice”5 . Evitarea acestei regresiise materializeazã în arhetipul ca-sei, locul de odihnã al fiinþei, spa-þiul închis în care se sãvârºesccele mai tainice ritualuri. În scrie-rile suprarealiste ale lui GelluNaum, casa apare ca spaþiu alsuprarealitãþii în care legãtura culumea exterioarã nu este total în-treruptã, ci se întreþine prin inter-mediul unei uºi. În poemul Ni-meni n-o ºtia6 , casa este locul încare fiinþa se refugiazã atât dinfaþa realitãþii, cât ºi din calea acþi-unilor regresive ale eului. Casacu douã camere ascunde în ea maimulte materializãri ale subcon-ºtientului, un bãrbat care citeºte,iubita care îndeamnã la somn,prietenii bãtuþi sub clopotniþã. Eaeste o reprezentare a spaþiuluisuprarealitãþii în care fiinþa sesimte în siguranþã, protejatã. Nu-mai cã ºi aici pãtrund reziduuriale subconºtientului care afec-teazã liniºtea cuplului. Somnul însomn este o ipostazã care apareadesea în poeziile lui Gellu Naumca ºi visul în vis. Deºi poemul sederuleazã ca un vis cu toate în-tâmplãrile aparent ilogice care îldefinesc, totuºi este clarã urmã-toarea ipostazã: instanþa mascu-linã se locuieºte pe sine, în timpce instanþa femininã nu face par-te din acea casã: „Atunci ea mi-aspus/ vino la subþioara mea ºiculcã-te/ (m-am dus la subþioaraei ºi m-am culcat/ dar spaima avenit o datã cu mine/ ºi s-a cul-cat alãturi de mine/ ea nu fãceaparte din casa aceea/ dar s-a cul-cat alãturi de mine)”.

Individuaþia propusã de Jungnu este posibilã decât prin echi-librarea conºtientului cu incon-ºtientul, prin regãsirea arhetipu-rilor interioare. Naum îndeamnãmereu la un tip de cunoaºtere in-terioarã, posibil prin intermediulpoeziei ºi al suprarealismului.Poetul a fost preocupat, cum estelesne de înþeles, de o alchimie aspiritului, adevãrurile aflate înurma demersului sãu fiind redateîn poezie. Esenþialã ni se pareconcepþia naumianã despre pre-

simþirea miracolului Lumei, ca re-zultat al experienþelor alchimiceîn plan spiritual. Aceastã staredepãºeºte în importanþã actulcreaþiei în sens tradiþional, dar ºiactul alchimic ca fenomen purtehnic: „Poeþii, alchimiºtii, ceicare simt posibilitatea miracolu-lui ºi pornesc spre el aleg o calesau alta, indiferent care… Dife-renþa e numai materialã… Pentrucã poþi sã fii poet ºi pânã la urmãsã nu faci decât poezii sau poþisã fii alchimist ºi pânã la urmã sãnu faci decât o mãruntã treabãtehnicã”.7

André Breton susþinea la unmoment dat faptul cã menirea ar-tei este aceea de a „revela legã-turile secrete dintre om ºi MareleTot”, activitatea inconºtientuluifiind cea care poate face posibilacest fapt. Astfel, literatura ºi artaîn general devin metode de re-zolvare a problemelor vieþii, re-zultatul fiind eliberarea interioa-rã, propusã ºi în psihanalizã. Te-oreticianul suprarealismului ridi-case în discuþie problema „supre-maþiei materiei asupra spiritului”,din nevoia de a depãºi barieracare separa idealismul absolut dematerialismul dialectic. Astfel,creaþiile suprarealiste legate înprea mare mãsurã de sfera mate-rialului împiedicã „transformareaomului”8 . Prolégomènes à untroisième manifeste du surréalis-me ou non9 propune un nou mitsuprarealist, cel al „MarilorTransparenþi”, menit sã transfor-me total omul ºi societatea. Ace-laºi demers este realizat ºi deNaum prin codul de legi din Ca-lea ªearpelui, lucrare concepu-tã, se pare, în vederea depãºiriiatât a limitelor exterioare fiinþei,cât mai ales a celor interioare ei.Libertatea totalã a fiinþei este sco-pul urmãrit de Naum în momen-tul în care scrie acest text iniþia-tic, libertate care poate duce latrecerea fiinþei în eternitate. Ac-cesul la nemurire, mãrturiseºteNaum neiniþiaþilor încã din prime-le pagini ale scrierii, se face prinmoarte, chiar prin sinucidere:„Nuexistã decât eternitatea din careviaþa este o formã, un accident./Iubesc acest accident.” sau „Maideparte, o teribilã liniºte./ Acestlucru îmi este la îndemânã, înmãsura în care mã eliberez./ Elixi-rul de viaþã lungã nu este o uto-pie./ Viaþa veºnicã este o realitate./Existã, dacã poþi sã înþelegi prininverse (nu prin contrarii)posibilitatea de a-mi pãstra viaþaîn mãsura în care oricine o are peaceea de a ºi-o lua”10.

Poezia devine pentru supra-realistul român sinonimã cu miº-carea, cu acþiunea, cu transfor-marea. În cel mai pur spirit supra-realist, poetul afirmã cã poezia aretangenþe cu magia, cu ocultismul,distrugând pentru a crea. Caleaªearpelui este, prin urmare, untext destinat iniþierii fiinþei caretrebuie sã devinã capabilã sã îºitraseze liniile propriului destin, ofiinþã care se poate elibera atuncicând parcurge acest text de ju-decãþile sale estetice sau de altãfacturã ºi asta pentru cã iniþiereava avea loc „dincolo de înþelege-rea conºtientã”. Scrierea la carene referim nu este, prin urmare,literaturã, ci un tratat de alchimieinterioarã. ªi asta pentru cã: „Li-teratura, arta în general lucreazã

cam ca mitologia. Doar structuraartistului e ceva mai subiectivã,el conþine mai multe tristeþi decâtbucurii sau viceversa. […] Bagãde seamã cã am spus literaturã,nu poezie”11 .

Într-o scrisoare trimisã de Gel-lu Naum, pe 9 decembrie 1948,pictorului Victor Brauner aflat laParis, scrisoare însoþitã de undesen mediumnic al LyggieiNaum, în care se vorbeºte despreo experienþã personalã, revelato-rie, despre miracolul cotidian.Aceastã experienþã reprezintãatât contactul cu suprarealitatea,cât ºi cu marele adevãr al Lumei:„Eu, iubitul meu Victor, mã aflu încentrul pãmântului, ce spun, înmiezul lui ºi acest punct e deter-minat de prezenþa mea. […] Nucrede cã glumesc sau am înne-bunit: sunt singurul bãrbat de peplanetã care vede în secundaaceasta, Victor. E un alt spaþiu încare mã miºc, e foarte greu datãfiind noutatea completã a lucru-lui ºi aici ºi bãieþii ignorã ce lu-crez. Miracolul a devenit cotidian,Victor, el face parte din gesturilemele“12 . Prin urmare, Calea ªear-pelui, aceastã lucrare experimen-talã ºi originalã, este o povestedespre miracol ºi nemurire, o is-torie a unei deveniri scrisã într-un limbaj ocult pe care doar ceicare „bagã de seamã” pot sã-ldecripteze. Formula de bazã înacest tip de iniþiere propus deGellu Naum este eliberarea depropriul conºtient, de concret,eliberare care poate duce la des-coperirea formulei magice a ne-muririi. Doar înlãturând conºtien-tul care „se agitã pe problemamorþii inevitabile atâta timp câtnu eºti liber”13 se poate câºtiganemurirea spiritului. Aceastã via-þã veºnicã a sinelui iniþiat poatefi dobânditã printr-un proces dereechilibrare, de purificare mora-lã ºi intelectualã. Un pas impor-tant pentru cei care doresc sãurmeze „calea ºearpelui” este eli-berarea de pasiuni, de patimi: „Jo-curi de cuvinte: patima, a pãtimi.Probabil patima de aici derivã./Curãþã-te de pasiuni, chiar cândle crezi nobile, chiar când au toa-te garanþiile acceptãrii tale./ Po-ziþia e greºitã în ele, e maladivã14“.

Dualismul cosmic este descrisîn formule clare care duc la repre-zentarea Unicului, pentru cã dua-litatea se aflã în toate lucrurile:mortalitate ºi nemurire, conºtientºi musa, pãtimire ºi pace sufle-teascã. „Orice idee de dublu esteexclusã. Unghie ºi umbrã suntreflecte îndrãgostite ale Unicu-lui“, spune Gellu Naum, referin-du-se la un anumit stadiu al ini-þierii, al „marii operaþii”, cum apa-re aceasta în lucrarea menþiona-tã. Cu toate acestea, propriul dua-lism trebuie depãºit încã de la în-ceput de cãtre neiniþiat: „Regã-seºte-te în momentele de îndoia-lã. Acceptã partea la care opuirezistenþã ºi liniºteºte-te. [...] / Tueºti dublu, dar nu te lãsa chinuitde ideea conºtientã de dublu./ Tueºti dublu cum sunt dubli oame-nii echivoci./ Þie îþi trebuie numaicurajul de a opta”15 .

Natura dualã împinge fiinþa sãaparþinã unor realitãþi contrare:divinul ºi terestrul. Omul liber,eliberat de forþa conºtientului, sepoate raporta la Bine ºi la Rãu(înlocuite deseori cu douã con-

cepte magice: favorabilitatea ºinefavorabilitatea) ºi este capabilsã se detaºeze de influenþele ex-terioare. Cei care sunt buni saurãi în conformitate cu principiilemorale, „sterilii, indiferenþii saufurioºii” sunt asociaþi cu „câinii”,forma în care se prezintã neiniþia-þii. Cel care se aflã în procesuliniþierii nu poate însã fi afectatde prezenþa acestora deoareceintenþia lor este dinainte cunos-cutã („Tu le cunoºti jocul ºi nu tetulburã”): aceea de a perturba sauîmpiedica procesul devenirii si-nelui. Mai importantã chiar de-cât evitarea câinilor este cãuta-rea favorabilitãþii. În acest sens,suprarealistul iniþiat în taina Lu-mei susþinea cã în procesul deiniþiere interioarã este importantca toþi oamenii sã devinã favora-bili ºi cã favorabilitatea nu þinenici de fiinþa umanã ºi nici de dra-goste, care ar putea fi foarte uºorconfundatã cu aceasta: „Confu-zia, în cazul favorabilitãþii, spu-neam cã se datoreazã faptului cã,în condiþiile vieþii, de câteva miide ani ºi din ce în ce mai mult(poate dintotdeauna ºi în modconstant egal), oamenii cred cãeste vorba de dragoste pentru cãnu sunt, ei înºiºi, disponibili pen-tru dragoste…”16

Drumul autoeliberãrii, al iniþie-rii este unul în care forþa cuvântu-lui are deosebitã importanþã, la felde mare ca verbul creator de lafacerea lumii, deoarece el eliberea-zã ceea ce a fost ascuns specieiumane: „Liberarea cere mai puþinãînþelegere ºi mai multe acte”. „Forþagesturilor (actelor) mele este uria-ºã. VERBUL faimos de care vor-besc teologii este gest (act)“. Deºicuvântul este foarte important îndevenire ºi prin aceasta ºi poezia,Gellu Naum nu dã indicaþii asupragesturilor ritualice pe care se pre-supune cã le face în procesul ini-þiatic, acestea trebuind sã fie larândul lor eliberate de ideea con-ºtientã de ritual, de starea lor me-canicã, acordate cu „musa”. Ac-tul iniþiatic nu poate fi îndeplinitdecât sub semnul tãcerii. Tãcerealui Naum este una „activã” pentrucã implicã rezolvarea într-o altãmanierã a crizei limbajului de caresuprarealiºtii erau conºtienþi,printr-o metodã diferitã de „reci-clare” a limbajului originar faþã decea a dicteului automat. ªi maiimportant este cã dincolo de ges-tul simbolic al poetului-iniþiat carenu poate destãinui verbal tainalumii ºi a propriei interioritãþi seaflã poezia, un text care capãtã încontextul de faþã valenþele uneiscrieri magice. Pe de altã parte,tãcerea naumianã este aceea aunui individ care a cunoscut teri-bilul interzis ºi pentru care nici oexplicaþie a misterelor presimþiteºi trãite nu este necesarã: „Aº vreasã crezi cã nu e vorba aici despreraportul interior-exterior, aº vreasã-þi spun cã deºi uneori, ca adi-neauri, par vehement, continui sãconsider liniºtea drept una dinforþele cele mai active… Fireºte,vorbesc încâlcit (ºi liniºtea desprecare pomeneam trebuie înþeleasãîn sensul în care o înþeleg eu) pen-tru cã ne învârtim în jurul unor lu-cruri care îmi sunt strãine, pentrucã ne aflãm încã pe poziþii care îmisunt strãine ºi aºa mai departe”17 .

Poate ºi de aceea, nici în viaþade zi cu zi, alãturi de prieteni, dar

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

7, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (205205205205205), 20), 20), 20), 20), 201515151515

nici în cadrul interviurilor care i-aufost luate de-a lungul timpului,Gellu Naum nu-ºi explicã poeziileºi nici experienþele poetice. Elvorbeºte doar despre poezie ºidespre acest gen de experienþepe care le considerã esenþiale culuciditatea omului care nu mai arenimic de demonstrat, dar caretrebuie sã pãstreze tãcerea pen-tru cã are încã mult de descope-rit. Aceastã atitudine este sur-prinsã în Copacul animal, într-un fragment în care este prezen-tat un personaj foarte expresiv,un arhetip al bãtrânului înþelept,ce ilustreazã perfect postura po-etului-iniþiat ajuns la o etapã înal-tã a cunoaºterii. Singurul cuvântrostit de bãtrânul înþelept nu esteizvorât din ceea ce suprarealiºtiinumeau negare a tuturor conven-þiilor ºi a lumii cangrenate din carefãceau parte, ci reprezintã un re-fuz al iniþiatului de a-ºi împãrtãºitaina cu oamenii involuaþi la ni-velul cunoaºterii propriului sine:„Bãtrânul ºedea mort pe bãlegar/În groapa lui contemplativã/ el nuspunea nimic scâncea ca un copilîntr-un sâmbure/ venea aceeaºibarcã doar pasagerii se schim-bau/ ei îi dãdeau târcoale îlcomemorau/ bãtrânul ºedea mortcu o pãlãrie pe cap/ câþiva disci-poli, cei mai puri cei mai profundmurdari/ scormoneau bãlegarulcu degetele cãutau râme pentrupescuit”18 .

Contrastul dintre interior ºiexterior este marcat în Caleaªearpelui, la fel cum este prezen-tat în toatã lirica naumianã, actulritualic prelungindu-se în sub-conºtient dupã eliberarea de sta-rea conºtientã. „A fi iniþiat” în-seamnã la Naum a evolua într-unspaþiu al suprarealitãþii care seregãseºte, aºa cum afirma ºi Bre-ton în manifestele sale, chiar înprelungirea realitãþii:„Acolo e caaici, adicã în prelungire e ca înprescurtare. Ceea ce e necesar în

afarã, cu ceea ce e necesar înã-untru: aceste douã realitãþi suntla fel de existente, dar nu la fel destrãlucitoare. Steaua intimã”19 .

În centrul acestei lucrãri de al-chimie interioarã se aflã simbolulcomplex al ºarpelui Uroboros –semn al iniþierii ºi al împlinirii. ªar-pele Uroboros, cel care în aproa-pe toate reprezentãrile grafice esteînfãþiºat muºcându-ºi coada, esteo altã formã pe care o ia cerculinterpretãrii în alchimie, menit sãreaducã în prim-plan unitatea fun-damentalã, infinitã ºi eternã, din-tre materie ºi univers. Axioma re-prezentativã pentru acest simboleste, aºa cum preciza specialistulîn ocultism André Nataf, „Totuleste Una”. În exegeza de pânãacum a lucrãrii menþionate a fostremarcatã aceastã ipostazã foarteimportantã în care ºarpele nãpâr-leºte, momentul în care se leapã-dã, se elibereazã de straturi de pie-le succesive. „Autoeliberarea ezugrãvitã aici în limbajul etapelorstrãbãtute în procesul alchimic,scrie Christian Tãnãsescu, ªarpe-le Ouroboros fiind prezent acumca sigiliu hermetic, cum îl numeº-te Evola, ca lucru unic care are unsemn dublu – aceastã descriereparadoxalã vorbind de fapt despreidentitatea ce se depãºeºte conti-nuu pe ea însãºi, rãmânând ace-eaºi. În procesul de autoeliberare,sinele leapãdã „reziduuri”, „zgu-rã”, „drojdii”, termeni care sunt fo-losiþi ºi de alþi alchimiºti ºi care sereferã la caracterul pãmântesc alprincipiilor individuale, la resturi-le ce rãmân din substanþele folo-site dupã arderea sau dupã trece-rea lor la o fazã superioarã, resturicare trebuie îndepãrtate pentru cãpot contamina metalele înnoitesau pot trage înapoi opera într-oetapã deja realizatã”20 . Astfel,transformarea, renaºterea iniþiatu-lui nu este vãzutã ca formã de re-încarnare într-o fiinþã superioarã,ci ca eliberare. În ceea ce ne pri-

veºte, important este faptul cãatingerea unor stadii superioareale spiritului (fie sub forma elibe-rãrii de spaþiul real, de convenþiiºi de limitele proprii, fie prin regã-sirea unei sfere extraordinare, încare totul este posibil, cea a su-prarealului) se realizeazã numaiprin intermediul literaturii:„Pricepide ce-ºi schimbã ºearpele pielea?Aceasta nu e reîncarnare, acestae el însuºi/ Schimbã-þi pieile careau îmbãtrânit./ Aceasta e posibilcând eºti liber, la un înalt grad//Nu pãstra nici un petic din fostata piele./ Cu cât o schimbi mai total,cu atât e mai bine, cu atât eºti mailiber“21 .

În registrul unei alchimii pro-prii, Naum stabileºte ºapte fazeprin care trece fiinþa pânã la atin-gerea stadiului superior, ºapte ni-veluri care trebuie depãºite pen-tru transformarea „câinelui” în„ºarpe”. Aceste cercuri suprapu-se pot fi comparate cu reprezen-tãrile alchimice devenite clasiceale celor ºapte sori, ºapte planete,ºapte faze ale operei alchimice.Imediat ce iese din „cutia maladieiconºtientului”, acela care ajungela cel dintâi nivel de iniþiere se vaconfrunta cu impulsuri ale con-ºtientului care pot sã-i îngrãdeas-cã libertatea dobânditã: „Liniºteº-te-te, reia-þi cu mai multã dârzenielibertatea, zdrobeºte fãrã milã fã-râmele de conºtient care te maiîncearcã, revino în centrul lumii,chiar dacã nu pricepi încã binetotul ºi ai sã vezi”22 .

La baza piramidei naumiene seaflã Eckhart, urmat pe o treaptãsuperioarã de Flamel, al treileanivel fiind cel pe care se aflã Emer-son, iar pe al patrulea, Novalis ºiNerval. Cei care ajung pe acestetrepte ale iniþierii sunt mereu în-conjuraþi de favorabili care înles-nesc evoluþia ºi de nefavorabilicare coboarã iniþiatul pe trepteinferioare sau îl trag din nou înconºtient. În cea de-a cincea sfe-

rã a Lumei este situat chiar Naumalãturi de soþia sa („Ligioara ºieu”), întruchipând reprezentareaarhetipalã a androginului de carevorbeam mai sus. Iubirea esteimportantã, dar nu sub orice for-mã, ci în aceea care permite reîn-tregirea androginului, a conjunc-þiei alchimice dintre bãrbat ºi fe-meie sub semnul morþii. Naumvorbeºte „cu preciziune de iubi-rea pentru o singura femeie” careeste capabilã sã rosteascã „cuvoce tare rãspunsuri la întrebãri”pe care poetul ºi le pune în gând.ªi aceastã comunicare extrasen-zorialã este posibilã numai întreiniþiaþi ºi se desfãºoarã, aºa cumsusþine Naum în Calea ªearpe-lui, în cel mai firesc ºi mai simplumod cu putinþã. Rolul iubirii laNaum este diferit de cel al supra-realiºtilor pentru cã el crede cãprin aceasta se pot depãºi limite-le conºtiente, acest fapt ducândla dinamizarea tuturor lucrurilor,într-un spaþiu nelimitat: „Despreacele lucruri comune aici, în Afri-ca, în Peru înainte de Columb.Es-te inadmisibilã ideea unui strã-moº comun. Suntem în legãturapermanentã, mereu, mereu… [...]E vorba de acele simboluri pecare le-am gãsit la oamenii fãrãochi, aceleaºi, e vorba de simbo-lul comun, de legãtura realã din-tre Congo, Peru, Lhassa, Paris [...]Iubirea þine de elementul apã. Eadâncã, liniºtitã, când e liberã”.23

O altã asemãnare între dese-nul naumian ºi reprezentãrile ezo-terice ale operei alchimice estepoziþia soarelui aflat în partea desus a imaginii. Din acesta coboa-rã douã raze (care la Naum for-meazã piramida), reprezentândforþa masculinã ºi forþa femininã,axe între care este suspendatvulturul. În acest punct în carese aflã suprarealistul, alãturi defemeia iubitã care îl completeazãºi fãrã de care nu concepe proce-sul de transformare a propriei fi-inþe, încã se duce o luptã pentrumenþinerea libertãþii din afaraconºtientului. „Mã observ pemine, spune Naum, destul de li-ber acum – ºi greutatea cu caremã eliberez”.24

Fie cã este vorba despre omoarte eliberatoare, fie cã de faptse referã la depãºirea unor stadiiinferioare ale spiritului uman îna-intea contopirii cu Marele Spirit,un lucru este clar în viziunea luiNaum: starea naturalã a celui careparcurge acest drum iniþiatic este„liniºtea”, nu „entuziasmul” ºinici „descurajarea”. Din acestpunct de vedere spaþiul câiniloreste cel al sufocãrii, iar cel al ºer-pilor este al liniºtii: „Perfecþiuneanu þi-o poþi regãsi decât prin li-niºtea liberã”.„Linia câinilor pecare te gãseºti, trece de aseme-nea prin Sade ºi prin Hegel, prinDiderot ºi prin Loyola, prin Para-celsius ºi prin Freud, prin orici-ne, la orice punct te vei gãsi, maisus sau mai jos, mai trist sau maivesel./ Îþi îngustezi cercul./ Lãr-gindu-l astfel, te sufoci.// Liniaºerpilor e un cerc de liniºte ºi înmijloc eºti tu liber”.

A ºasea sferã este cea a luiAgrippa, nivel superior celui alandroginului, iar peste aceasta sesitueazã „CENTRUL LUMEI”.Eliberarea de piele a ºarpelui dela coadã spre cap este reprezen-tatã ºi în desenul denumit Caleaªearpelui25 , unde transformareaare loc tot în ºapte etape. În pri-ma dintre ele spiritul este înãbu-ºit de câine, iar a doua este cea aaruncãrii pielii, adicã a eliminãriiconcretului, conºtientului. Al trei-

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

lea ºi al patrulea stadiu al iniþieriisunt descrise ca fiind cele maigreu de depãºit pentru cã luptacu sine este tot mai dificilã, iarmenþinerea în aceste poziþii pareimposibilã. În a cincea etapã, ini-þiatul se întâlneºte cu alte „pli-nuri”, spre a trece pe nesimþite încea de-a ºasea unde semnele seînmulþesc. Ultimul stadiu este alceluia care aspirã la perfecþiuneºi care se aflã mereu „pe muchiede cuþit” deoarece trebuie sã facãîn continuare mari eforturi pen-tru a-ºi pãstra poziþia. Poetul mag,poetul cãlãtor nu îºi încheie nici-odatã misiunea: „Aceasta estecalea vulturului ºi a ºearpelui,cale lunarã./ Mult mai strãlucitoa-re decât a leului sau a taurului –cãi solare./ Începutul e aici sauacolo./ În orice caz în tine”26 .

1 Naum, Gellu, sã punem capulpe o scândurã, în Athanor, CaieteleFundaþiei „Gellu Naum”, nr. 3, 2013,p. 7

2 Poezie, memorie genezicã,scriere automatã, în op. cit. p. 8

3 Eliade, Mircea, Fãurari ºi al-chimiºti, Bucureºti, Humanitas,1996

4 Naum, Gellu, Calea ªearpelui,ediþie îngrijitã ºi prefaþatã de SimonaPopescu, Piteºti, Editura Paralela 45,2002, p. 22

5 Braga, Corin, 10 Studii de ar-hetipologie, Cluj, Editura Dacia,1999, p. 24

6 Naum, Gellu, Nimeni n-o ºtiaîn Simona Popescu, Din când încând îmi notez … în Athanor, Caie-tele Fundaþiei „Gellu Naum”, nr.3,2013, p. 149

7 Gellu Naum în dialog cu SandaRoºescu, Despre interior ºi exterior,Piteºti, Ed. Paralela 45, 2003, p. 137

8 Breton, André, Manifestes dusurréalisme, Paris, Éditions Galli-mard, 1985

9 Ibidem10 Naum, Gellu, Calea ªearpe-

lui, ed. cit., p. 2111 Gellu Naum în dialog cu San-

da Roºescu, ed. cit., p. 2412 Popescu, Simona, Schimbarea

de piele, prefaþã la Naum, Gellu, op.cit., p. 11

13 Naum, Gellu, Calea ªearpe-lui, op. cit., 2002, p. 25

14 Ibidem, p. 2715 Op. cit., p. 3516 Gellu Naum în dialog cu San-

da Roºescu, ed. cit., p. 9017 Op. cit., p. 1118 Naum, Gellu, Partea cealaltã

în Despre identic ºi felurit (antolo-gie), Iaºi, Ed. Polirom, 2004, prefaþãºi notã asupra ediþiei de Simona Po-pescu, p.134

19 Naum, Gellu, Calea ªearpe-lui, ed. cit, p. 22

20 Tãnãsescu, Christian, Caleaªearpelui – calea alchimicã a autoe-liberãrii, în „Observator cultural”, nr.188, 30 septembrie – 6 octombrie2003

21 Naum, Gellu, Calea ªearpe-lui, ed. cit., p. 25

22 Op. cit, p 2723 Op. cit , p. 2824 Op. cit., p. 2925 Op. cit., p. XXVIII26 Op. cit., p. 49

Dra

go

º P

ãtr

aº

cu

– lu

cra

re in

sp

ira

tã d

e p

oe

me

le lu

i Ge

llu

Na

um

8 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (205205205205205), 20), 20), 20), 20), 201515151515

C alea ªearpelui, manu-scrisul „de sertar” al luiGellu Naum din 1948-

1949, când se pare cã l-a scris, afost considerat de cunoscãtoriisistemului poetic naumian drepto cheie de înþelegere a întregii saleexperienþe personale. Valoareasubiectivã a textului subliniatã deSimona Popescu, editorul manu-scrisului, rolul de ghid secret spredesãvârºirea personalã, îl înde-pãrteazã de la statutul de docu-ment literar cu mize estetice. Deaceea poetul l-a þinut ascuns deochii publicului, închis în circui-tul prietenilor sãi apropiaþi, apa-rent destinat unui alter-ego.

Dar se pare cã nu egoismul sauegocentrismul de autor l-a deter-minat pe Naum sã-ºi refuze pu-blicarea, ci mai degrabã naturaintranzitivã a propoziþiilor elipti-ce din „caietul de nãbuc”, cum îlnumea, siguranþa cã aproape ni-meni nu avea deschiderea ºi rãb-darea de a-l descifra ºi utiliza aºacum fusese conceput. Atitudineascepticã faþã de un posibil cititorimpregneazã discursul de la uncapãt la altul, fiind complemen-tarã cu ironizarea eventualelorîncercãri de intepretare prin pris-ma unor conotaþii culturale ste-reotipe, cum ar fi cele dinspre li-teraturã, mitologie, ezoterism,misticã. Naum îºi avertizeazãeventualul lector (chiar de-ar fi elînsuºi) cã nu înþelegerea este ca-lea de pãtrundere autenticã întext, ci un fel de învãþare pe derost în sensul practicii isihaste arugãciunii.

Cu tot riscul unei interpretãripe calea renegatã a raþiunii, une-le sugestii din text lasã deschisãanaliza simbolicã: „În tot cazul,simbolica pe care o accepþi fãrãsã vrei, chiar în viaþa de toate zi-lele, fii sigur cã nu e întâmplãtoa-re”. Una dintre lecturile acestuidocument straniu poate porni dela situarea în spaþiu a celui carevorbeºte: „Vã scriu din altãlume...” sau „A scrie despre moar-te. Cunoaºtem foarte bine aceas-tã problemã”. Citirea din perspec-tiva unui text scris de dincolo ºichiar cu scopul integrãrii în lu-mea de dincolo este plauzibilã ºiprin prisma comparaþiei cu cele-brul text al lui Jung cu care Ca-lea ªearpelui a fost asemãnat, ºianume Septem Sermones adMortuos.

Caracterul de ghid spiritual altextului naumian este, de aseme-nea, probat de autor, atunci cândel recunoaºte contribuþia antici-lor în configurarea practicilor deiniþiere: „Iniþierea e necesarã nupentru ea însãºi sau pentru amenþine o anarhie, ci pentru cãomul este incapabil sã se elibere-ze dintr-o datã”. Astfel, Caleaªearpelui ar putea fi o descriere a

ghidul iniþiatic al lui Gellu Naumcãlãtoriei spre lumea de dincolode „perdeaua groasã ºi grea apropriilor tãi ochi”, pe drumul spre„fratele soare” sau dimensiuneaîn care soarele este unit cu luna,acolo unde spiritul se împãrtãºeº-te de la „lumina vie, flacãra”.

Retorica adresativã a textului,existenþa unei persoane a douasingular aproape de la un capãtla altul al textului, îl alãturã unuiinventar restrâns de texte iniþia-tice al cãror destinatar este spi-ritul plecat recent din lumeaviilor. Integrarea post mortemeste cel mai complex ritualiniþiatic al religiile tradiþionale.Având forma unei litanii, acesteadezvãluie gradual experienþelede dupã deces, folosind nucuvintele unei filosofii mistice,ci un vocabular practic careajutã spiritul sã ajungã la luminã,aºa cum spuneau tibetanii înBardo Thodol – Cartea tibeta-nã a morþilor. Lumina primordia-lã, ca finalitate a depãºiriiintervalului dintre cele douã lumiapare în mod clar în titlul exactal Cãrþii morþilor egipteni:„Carte pentru ieºirea la luminazilei”. Pentru neofitul lui Naum,„viaþa veºnicã este o realitate”,iar „lumina de dincolo, aceeacare îþi trebuie”.

În Cartea mayaºã a morþilor,chilan-ul, maestru iniþiator (saupreotul Lama, la tibetani) era re-prezentat de scrib printr-o urechedisproporþionatã, semn cã aceas-ta era capabil sã audã chemãriledefunctului ºi sã-l ghideze, sãînþeleagã, în plus, tulburãrile psi-hologice ale celui dispãrut, pecare sã le atenueze prin sfaturipotrivite. Paul Arnold, cercetãto-rul care a descifrat scrierea mayahieroglificã crede cã preotul îºidepãºeºte rolul de simplu inter-mediar, ci el devine un fel de me-dic cosmic activ, releu constantîntre spiritul mortului ºi realitãþi-le lumii de dincolo.

Liniºtea, atât de frecvent in-vocatã de vocea din Calea ªear-pelui, este congruentã cu supra-dimensionarea capacitãþii de în-þelegere a cuvintelor rostite sauscrise: „Este nevoie sã citeºticuvintele mele cu liniºte, nu cuinteligenþã” sau „Starea ta natu-ralã este liniºtea”. Pe traseul spre„libertatea deplinã”, autorul tex-tului naumian avertizeazã frec-vent asupra pericolului stagnã-rii, a pericolelor reprezentate destãrile reziduale ale ipostazei uma-ne a mortului-neofit, cum ar fi plic-tiseala, teama, „un gând urât, opanicã” sau „pasiune, entuziasm,deznãdejde”, deoarece „curseleconºtientului sunt nenumãrate”.Este necesarã o veritabilã purifi-care a patimilor, aºa cum au ara-tat marile tradiþii funebre arhaice.

Textele funerare arhaice zugrã-vesc, de asemenea, o finalitate aprocesului de integrare a mortu-lui în lumea de dincolo care arputea fi descrisã prin ceea ce Jungnumea „autodeificare”. Creatorulteoriei structurilor arhetipale aleinconºtientului integra acest pro-ces printre cele mai importante„simboluri ale transformãrii”. Estevorba despre o acþiune magicã cenu se reduce la identificareasimbolicã a muritorului cu zeul, ci,la un nivel personal, subiectiv,presupune „creºterea semnifica-þiei ºi a puterii individuale”. Întermenii Cãii ªearpelui, procesulde autodeificare ar explicafrecvent subliniata capacitate aneofitului de a avea acces nelimi-

tat la miracol ºi la perfecþiune, laun statut de autoritate divinã faþãde universul înconjurãtor „Ocea-nul se va opri în faþa mângâierilortale, muntele îþi va face reverenþe”.

Instructajul post mortem apa-re ºi în tradiþia arhaicã româneas-cã. Unele variante ale cânteculuifunebru autohton conþin indica-þii, paralele cu scenariul ritual dinrealitate, care explicã mortuluicum sã ajungã în cercul strãmo-ºilor, aºa-numita trecere a vãmi-lor. În acest scop, de mare ajutorîi vor fi ghizii din regnul animal:vidra ºi lupul. Mortul trebuie sã-ºi învingã teama ºi sã ºi-i facãprieteni pe drumul spre eternita-te: „ªi-þi va mai ieºi/ Vidra înain-te,/ Ca sã te spãimânte,/ Sã nu tespãimânþi,/ De sorã s-o prinzi,/ Cãvidra mai ºtie/ Seama apelor/ ªi-avadurilor,/ ªi ea mi te-a trece,/ Casã nu te-nece”. Textul lui Naumatrage atenþia recurent asupraalegerii partenerilor zoomorficipotriviþi: „Pentru asta îþi spun sãiubeºti ºerpii, dar mai întâi iubeº-te vulturii”. Poetul precizeazã ºiordinea pertinentã a întâlnirii cudiversele categorii de animale:„Apoi au vãzut vulturi ºi, în sfâr-ºit, ºerpi”. Pisica reprezintã, deasemenea, pe „Calea ªearpelui”,un auxiliu important: „Tu numeaiasta zoolatrie ºi nu înþelegeai ni-mic. Acum asculþi cu mare atenþiepaºii pisicilor. Ai ce învãþa din ei”.

Desigur, cel mai interesantpersonaj al bestiarului naumianeste ªearpele, cum îl numeºteautorul, inventând un omonim

specific lexicului sãu subiectiv.Simbolul ofidian apare frecventîn text, atât în mod direct, cât ºi,probabil, ocultat, îndãrãtul unorvocabule sacre. El se regãseºtemai ales în titlul ales de editorulSimona Popescu pe baza unuiadintre desenele existente în „caie-tul de nãbuc” al poetului, ºi însentenþiile propriu-zise: „Aceas-ta este calea vulturului ºi a ºear-pelui, cale lunarã./ Mult mai strã-lucitoare decât a leului sau a tau-rului – cãi solare”. Cel mai cunos-cut mit babilonian în care suntprecizate poziþiile celor douã en-titãþi ºi relaþia dintre ele este le-genda lui Etana; aici, vulturuleste plasat în partea de sus a unuiarbore cosmic, iar ºarpele la bazalui. Însã cel mai impunãtor spiritserpentiform în vechea tradiþiesumerianã este Mushhushshu,care apare reprezentat la porþileBabylonului, fiind consideratprotectorul oraºului antic. Nume-le sãu înseamnã „ºarpe furios”,dar radicalul acestuia este Mus-,denumirea genericã a „ºarpelui”în sumerianã. Alþi Mus- din mito-logia babilonianã sunt ºerpii în-cornoraþi cu atribute protectoareºi ctoniene (Musmahhu, Basmuetc.). Conform vechilor texte me-sopotamiene ºi apoi Midraºuluiebraic, Raphael, arhanghelul res-ponsabil de vindecare în culturacreºtinã, este, de asemenea, unMus – un zeu ctonian cu înfãþi-ºarea ofidianã caracteristicã tu-turor divinitãþilor subpãmântenemesopotamiene ºi egiptene.

nnnnn IOANA REPCIUC

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

Caracteristicile pozitive aleºarpelui sunt cele care stau labaza simbolisticii ofidiene contu-rate aici de Naum. Deoarece iden-titatea benignã a reptilei a fostanihilatã de cultura creºtinã a ul-timelor douã milenii, apelul laipostaze ofidiene conotate pozi-tiv face necesarã întoarcerea îna-intea erei noastre, în OrientulApropiat ºi în lumea greacã. Ointeresantã perspectivã care alã-turã contextul funebru de prezen-þa ºarpelui este reprezentareaacestuia pe basoreliefurile tom-bale greceºti timpurii. Cercetãto-rii au arãtat cã nu este vorba deelementul de cult al unor zei cuatribute ofidiene, ci de mormin-tele unor greci obiºnuiþi care, înmoarte, ºi-au construit o interfa-þã eroicã confirmatã inclusiv prinprezenþa unor ºerpi protectori.Acest proces de eroizare a morþi-lor poate fi asemãnat cu cel deautodeificare în înþelegerea luiJung. Respectiva iconografie,apãrutã în secolul al V-lea î.Hr. ºirãmasã popularã în lumea greco-romanã pânã în jurul secolului alII-lea, înfãþiºeazã de multe ori unerou ºi o eroinã aºezaþi pe un tron,de sub care se târãºte un ºarpegigantic. Integrarea în absolutpoate fi, astfel, descrisã cu douãdintre ideile cele mai clar expri-mate de Gellu Naum în Caleaªearpelui: „A redeveni tu însuþi,ºearpele” ºi „Ce e musa? Acumpoþi rãspunde: musa sunt eu”.

Dragoº Pãtraºcu – lucrare inspiratã de poemele lui Gellu Naum

9, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (205205205205205), 20), 20), 20), 20), 201515151515

Dintre revistele literarecu numere tematicededicate centenarului

naºterii lui Gellu Naum, prin con-sistenþa textelor ºi originalitateasubiectelor abordate, se remarcãcel mai recent numãr al CaietelorAvangardei, ce reuneºte artico-lele a nouãsprezece specialiºti aisuprarealismului ºi, implicit, aioperei poetului suprarealist.

Primul eseu, Sã recapitulãm…de Simona Popescu, stã sub sem-nul experienþei suprarealiste per-sonale a autoarei, atât datoritãcontactului (sau impactului) di-rect cu personalitatea lui GelluNaum, cât ºi a continuãrii pe contpropriu a acestei experienþe defi-nitorii. Într-un stil confesiv ºi lu-dic, discursul Simonei Popescueste o „recapitulare” a câtorvateme fundamentale nauminiene –cunoaºterea, rãtãcirea, putereaintuiþiei, redescoperirea simþuri-lor originare etc. –, textul trans-formându-se într-o cãlãtorie sauplutire dintr-un labirint al semni-ficaþiilor suprarealiste într-unul alvieþii cotidiene, pentru a desco-peri unitatea ºi legãturile simple,dar în acelaºi timp misterioase, aceea ce ne înconjoarã. Alternândmomente esenþiale din biografialui Naum cu viziunea sa asuprarealitãþii ºi poeziei, Valery Oistea-nu reconstituie figura enigmati-cã, de magician a liderului supra-realist, cu o pipã à la Magritte ºivocea gravã de alchimist. Venitalãturi de soþia sa, Ligia, în 1983,la New York, poetul creeazã o im-presie puternicã nu numai asu-pra scriitorilor avangardiºti sta-biliþi acolo, ci ºi asupra lui ValeryOisteanu însuºi. Eseul sãu inti-tulat Gellu Naum, the RomanianAlchemist este urmat de prozaGellupka – Archaeology Me-dium Driven Pohet, ficþiune care,avându-l ca protagonist pe poet,reconfigureazã un univers stra-niu, magic, imprevizibil, strãbãtutde dorinþe eliberate, inspirat deproza Zenobia. Într-un alt text, 3iulie 1939, Dan Stanciu redã oîntâmplare aparent lipsitã de im-portanþã, de pe vremea când po-etul, în vârstã de 23 de ani, se aflala Paris. Întâmplarea – aºteptareala Biblioteca Naþionalã, a unorcãrþi care întârziau sã-i fie aduseºi „poemul” generat de acea aº-teptare – stã sub semnul hazar-dului ºi al cifrei trei, responsabilede conexiuni între fapte dispara-te petrecute în acea perioadã.

Pe lângã aceste incursiuni bi-ografice sau lucrãri cu caracterconfesiv, ce evidenþiazã faþetelepersonalitãþii lui Naum, întâlnimtexte exegetice care exploreazã înprofunzime operele scriitorului,particularitãþile viziunii sale, pro-punând, totodatã, noi direcþii decercetare. Astfel, Paul Cernat înstudiul Recitindu-l pe GelluNaum. Câteva probleme ale re-ceptãrii subliniazã necesitateaexaminãrii, cu un instrumentarcritic complex, a câtorva subiec-te insuficient sau deloc analizatede specialiºti, ca: debutul tânã-rului Naum ºi ethosul generaþieicãreia îi aparþine, publicistica sadin anii 1930-1940, discursul rea-list-socialist, activitatea de tradu-cãtor, cãrþile pentru copii, creaþiade maturitate de dupã anii ’60,„personajele” acestei opere etc.O parte dintre posibilele subiec-

nnnnn MARIA DINU

te semnalate de Paul Cernat leregãsim în paginile CaietelorAvangardei, precum studiul luiIon Pop, Gellu Naum, de la su-pra- la sub-realism unde criticulclujean abordeazã discurs nau-mian din volumele realist-socia-liste Poem despre tinereþea noas-trã (1960) ºi Soarele calm (1961).Reduse ca expresivitate, cu ac-cente retorice ºi centrate pe te-mele agreate de regim, astfel devolume propun o opticã negati-vã asupra trecutului, afirmareasolidarizãrii cu masele, înfrãþireadintre popoare, dar ºi sentimen-tul culpabilitãþii, recunoaºtereaeºecurilor, „lepãdarea” de poeziaelitistã scrisã anterior, atitudineconstantã ºi în poezia celorlalþiavangardiºti recuperaþi de regim.O altã caracteristicã importantã atextelor aservite, constatã IonPop, vizeazã limbajul destul deretrograd, similar tocmai celui pecare Naum îl respinsese în anii’40. Totodatã, important pentruînþelegerea elanurilor sau obse-siilor revoluþionare ale avangar-dei, generate de contextul creatde Primul Rãzboi Mondial, ºi adevierii ulterioare a avangardiº-tilor spre ideologia comunistã,este textul lui Ovidiu Morar, Avan-garda ºi Revoluþia.

Raportându-se în paralel ºi lascrierile lui Gherasim Luca, Mi-chael Finkenthal asambleazãMaºina poeticã a lui GeluNaum, mai exact modul în careautorul Zenobiei nu doar cã a trãitsuprarealismul, ci l-a ºi ”explicat”la nivel teoretic în Medium (1945).Se regãsesc în acest volum ideidespre relaþia spaþiu-timp influ-enþate de Hegel, cãci, asemeneasuprarealiºtilor, filosoful germanexplicase dialectica subiect-ob-iect prin intermediul dorinþei. To-tuºi, ceea ce înþelege Naum printeorie se dovedeºte o chestiuneproblematicã, fiindcã Vasile Mi-halache observã cã, pentru poet,aceasta reprezintã o formã de te-roare. Ea impune reguli, tipare,deloc pe placul avangardiºtilordornici de libertate ºi de ruperealegãturilor cu tradiþia. Paradoxaleste, dupã cum semnaleazã au-torul, existenþa în Medium a uneiteorii descriptive, precursoare ateoriilor propriu-zise. Cu un rolsimilar teoreticianului, mediumulatrage atenþia asupra imposibili-tãþii unei cunoaºteri definitive ºiurmãreºte sã armonizeze dualis-mele gândirii, în opoziþie cuconcepþiile contradictorii promo-vate de romantism.

În ce priveºte romanul Zeno-bia, apãrut în 1985, când în prozaromâneascã se afirmau noi for-mule narative (textualismul, oni-rismul), ªtefan Baghiu e de pãre-re cã Naum se distanþeazã, înaceastã scriere de senectute, deproza suprarealistã, aspect con-statat ºi de critica de întâmpina-re. Intertextualitatea autorefe-renþialã, formulele narative, inse-rarea unor note curioase, re-nunþarea la descriere în favoareaobiectelor, conºtiinþa convenþieietc. sunt repere care dau indiciidespre orientarea scriitorului sprespiritul postmodern ºi mai puþinspre suprarealism, pe care, de alt-fel, îl depãºise.

Alte interpretãri se plaseazã înzonele abisale ale suprarealismu-lui scriitorului ºi evidenþiazã ace-

le concepte-cheie specifice miº-cãrii, dar ºi credinþele oculte labaza viziunii sale. În lucrarea Gel-lu Naum ºi André Breton. Redes-coperirea „punctului suprem”,Petriºor Militaru surprinde impor-tanþa „punctului suprem” în ca-drul doctrinei teoretizate de Bre-ton, concept esenþial în relaþie cuimaginea suprarealistã ce permi-te rezolvarea stãrilor contradic-torii. Însã, dacã pentru Bretonconceptul rãmâne la stadiul deideal ºi finalitate a actului creatorsuprarealistã, pentru Naum„punctul suprem” devine punteade legãturã dintre interior ºi exte-rior, comunicabil ºi incomunica-bil, cotidian ºi oniric etc., în legã-turã cu ceea ce grecii numeautheoria, respectiv contemplareaîn scopul cunoaºterii realitãþii.Într-o direcþie similarã celei tra-sate de Petriºor Militaru, în Her-meneutica unei treceri, IsabelVintilã identificã, în poezia luiNaum, anumite elemente care fa-ciliteazã trecerea prin piele, adi-cã procesul iniþiatic prin care po-etul, în calitate de fiinþã visãtoa-re ºi reflexivã, pãtrunde în spa-þiul suprarealitãþii. Este vorba deprezenþa unor elemente vegeta-le, de rolul femeii în aventura cu-noaºterii, al visului revelator, alapei cu semnificaþii arhetipale,obiecte ce pregãtesc eliberarea delimitele exterioare ºi interioare.Tot în legãturã cu depãºirea con-diþiilor exterioare, corporale limi-tative, în eseul Gellu Naum: Poé-sie et Alchimie. Medium PetreRãileanu subliniazã semnificaþii-le pe care suprarealiºtii le confe-rã alchimiei, înþelese nu atât capracticã exterioarã, a transformã-rii materiei, cât de una a metamor-fozei interioare, metafizice, cu ori-gini în Egiptul antic, al cãrei scope regãsirea unitãþii pierdute. Con-siderând suprarealismul o formãde alchimie, cercetãtorul redes-coperã în substratul oniric dinvolumul Medium o poveste al-chimicã, cu aluzii la mitul lui Isisºi Osiris.

Catherine Hansen vorbeºtedespre o transformare asemãnã-toare – în aceeaºi carte a luiNaum, scrisã dupã întoarcerea dela Paris, din 1939 –, dar prin ra-portare la semnificaþiile cristalu-lui, ale stãrii de cristalizare ºi aaltor obiecte, precum oglinzile,care devin un mijloc de obiecti-vare în urma interacþiunii subiect-obiect ºi a trezirii dorinþei. În ter-menii lui Naum, mineralogia re-prezintã modul de structurare asinelui, dar, fiindcã presupune oformã nouã cu alt sens, precumeste cristalul, cercetãtoarea ex-plicã acest stadiu datoritã con-ceptului de zid al lui Leonardocu semnificaþie dublã, adicã su-prafaþa sau locul ce creeazãcondiþiile cristalizãrii, dar ºi acelobiect nou rezultat. Acest con-cept fusese preluat de Breton dinTratatul de picturã al lui Leonar-do da Vinci în care maestrul re-nascentist îºi îndemna ucenicii sãpriveascã un zid ºi sã desenezeceea ce le inspirã crãpãturile sale,sub impactul hazardului ºi al ima-ginaþiei. În interpretarea transfor-mãrii interioare sau a „schimbãriide piele” vizate de Naum, Sebas-tian Reichmann propune un mo-del experimental onirico-mistic,ce constã în redescoperirea esen-

þei originare, aflate în afara bine-lui ºi rãului, aºa cum o înþeleseseºi Francisc din Assisi. Experien-þa este reprezentatã de soare,înþeles din aceeaºi ipostazã asfântului catolic occidental caastru unit cu luna ºi sintezã a ele-mentului masculin ºi feminin.

Nu lipsesc nici eseurile axatepe aºa-zisa literaturã pentru co-pii, Cartea cu Apolodor fiindmult mai popularã decât restulpoeziei suprarealiste a lui Naum,cu toate cã poemul fusese scrisîntr-o perioadã a concesiilor ideo-logice, iar autorul ei a refuzat re-tipãrirea lui dupã 1989. De aceea,Roxana Jeler pledeazã pentru re-considerarea acestei cãrþi pentrucopii ºi trateazã comparativ pri-ma ediþie din 1959 (tema de pro-pagandã comunistã e aici ura îm-potriva Americii xenofobe ºi ca-pitaliste) cu varianta din 1975, darºi în relaþie cu literatura pentrucei mici din anii ’50 ºi scrierile in-terbelice, romanele lui Jules Ver-ne, Mark Twain etc. Apoi BalázsImre József puncteazã importan-þa dorinþelor în aventura simpati-cului Apolodor, personaj al cãruinume e sugestiv în acest sens,iar cãlãtoria sa – una a împliniriidorinþei – e declanºatã de fraza-stimul: „mi-e dor de fraþii mei dinLabrador.” Totodatã, autoruladuce în discuþie versiunea ma-ghiarã tradusã de Erik Majtényi.

Mai puþin puse în scenã ºianalizate critic, piesele dramaticesuprarealiste evidenþiazã încã odatã complexitatea creaþiei luiNaum care, deºi afirma în inter-viuri cã nu se considera un dra-maturg, ci pohet, era totuºi, pasi-onat de genul dramatic. Aºa cumaflãm din lucrarea lui Ion Cocora– care a îngrijit, alãturi de SimonaPopescu, Opere III, unde a inclusprintre piesele lui Naum ºi textulNepotul lui Rameau de Diderot,impresionat de subtilitatea ºiteatralitatea conferitã de traducã-tor –, creaþiile sale dramatice aufost regizate în special dupã 2000.În perioada comunismului, ele fieau trecut neobservate, fie au în-tâmpinat rezistenþa oamenilor re-gimului. Prezentând punerea înscenã a pieselor naumiene la Te-atrul Naþional Român din Cluj-

Napoca, începând cu anul 2002,ºi contribuþiile regizorilor (MihaiMãniuþiu, Mona Marian, Alexan-dru Dabija, Ada Milea), ªtefaniaPop-Curºeu subliniazã cã la acestcapitol, textele dramatice ale scri-itorului abia acum încep sã fieexplorate ºi valorificate.

De neignorat sunt ºi imaginiletextului la Gellu Naum, trecute înrevistã de Dan Gulea ºi, bineînþe-les, detaliate în relaþie cu conþinu-tul ideatic al scrierilor respective.Cercetãtorul semnaleazã colabo-rarea lui Brauner, Hérold ºi PaulPãun, Perahim, Petre Vulcãnescuetc. care au ilustrat unele volumeale poetului, influenþa cinemato-grafului în crearea imaginaruluipoetic, reprezentãrile grafice ºiscenice ale pieselor dramatice, darºi propriile ilustrãri ale lui Naumînsuºi. Astfel, Dan Gulea obser-vã diferitele concepþii despre ima-gine ale lui Naum, dependente demomentele creaþiei sale, de la co-roborarea acesteia cu textul înDrumeþul incendiar, la evidenþie-rea relaþiei subiect-obiect sau lacrearea unor noi obiecte, la ilus-traþia goalã ca semnificaþie din vo-lumele proletcultiste.

Aºadar, ceea ce ne propunCaietele Avangardei este o cap-tare sau recapitulare – vorba Si-monei Popescu care îl parafrazea-zã pe Gellu Naum în Zenobia – aliniilor de forþã ale viziunii poetu-lui suprarealist. O recapitulareproaspãtã ºi ineditã care impul-sioneazã noi lecturi, asemeneaprivirii suprarealiste mereu în cã-utarea profunzimii fiinþei umane.

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

centenarGellu Naum

Gellu Naum în Caietele AvangardeiGellu Naum în Caietele AvangardeiGellu Naum în Caietele AvangardeiGellu Naum în Caietele AvangardeiGellu Naum în Caietele AvangardeiGellu Naum în Caietele AvangardeiGellu Naum în Caietele AvangardeiGellu Naum în Caietele AvangardeiGellu Naum în Caietele AvangardeiGellu Naum în Caietele AvangardeiGellu Naum în Caietele AvangardeiGellu Naum în Caietele AvangardeiGellu Naum în Caietele AvangardeiGellu Naum în Caietele AvangardeiGellu Naum în Caietele AvangardeiGellu Naum în Caietele AvangardeiGellu Naum în Caietele Avangardei

10 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (205205205205205), 20), 20), 20), 20), 201515151515

Exponent de bazã al su-prarelismului româ-nesc, numele lui Gellu

Naum ar fi riscat sã treacã totuºineobservat pentru românul derând, dacã un personaj al sãu nuar fi marcat copilãria câtorva ge-neraþii de cititori. Deºi autorul acomis mai multe cãrþi pentru co-pii, doar pinguinul Apolodor estecel care a rãmas în conºtiinþa pu-blicã. Acest Chilly Willy auto-hton nu avea cum sã treacã ne-observat, pinguinii au fost din-totdeauna febleþea copiilor ºipuþin importã cã obiceiurile spe-ciei sale îi erau total strãine: pre-ocuparea pentru hrana principa-lã – peºtii, sau petrecerea timpu-lui în mediul sãu natural – apa.

Deºi Naum n-a dorit sã vor-beascã despre personajul sãu, bachiar a refuzat, dupã 1989, ºi ree-ditarea volumelor ce îl aveau caerou pe Apolodor, putem dedu-ce relativ uºor nu doar geneza ºimodul de construcþie al cãrþilor,ci ºi motivele ciudatei tãceri aautorului asupra subiectului.

Spionul diversionist„Cartea cu Apolodor” apãrea

în 1959, în perioada durã a exis-tenþei scriitorului. Probabil cã, înafara traducerilor, cãrþile pentrucopii erau singurele care îi erauacceptate de edituri. Ne putemimagina cã n-a fãcut-o cu preamare tragere de inimã. Poate cãnumele personajului a fost alesaleator sau poate, la mijloc, exis-tã o oarece simbolisticã, fireascãla un avangardist – un summumal zeului artelor ºi ocrotitorul po-eziei, cu românescul substantivfãrã echivalent în alte limbi – dor.Cât despre atributele personaju-lui – tenor (!) sau cã e din Labra-dor, sunt aproape convins cã auvenit de la sine, doar din uimito-

nnnnn VIOREL PÎRLIGRAS

stângãciile ºi talentele unui erou de autor –un pinguin, Apolodor

rul talent de versificare al auto-rului (tuturor, mor, mãrilor, cor,cãlãtor, covor, vapor, pescador,Meteor etc.) Desigur, te-ai fi aº-teptat sã citeºti apoi despre peri-peþiile ºi boroboaþele tenorului lacirc (ciudatã funcþie într-un circ,mai ales la un pinguin, dar sã fimîngãduitori, poate cã tocmai înasta consta latura extraordinarãîn galeria extravagantelor perso-naje de acolo). Ei bine, nu. Apo-lodor e mistuit de dorul fraþilorsãi din Labrador ºi nu se lasãpânã nu pleacã acolo dupã pri-mele cinci pagini de lamentãri.Modelul demersului este cel al luiFram, ursul polar, care ºi el pleca-se spre Polul Nord. Aproape cre-zusem cã superficialitatea i-a ju-cat feste lui Naum, cãci Labrado-rul (peninsula Labrador), esteadevãrat, se aflã în þinuturile nor-dice ale Canadei, doar cã acolonu cresc pinguini! Cum ar fi pu-tut Apolodor sã fie din Labrador,când pinguinii trãiesc ºi se înmul-þesc la Polul Sud?! Chiar dacã maitârziu autorul o scaldã, afirmândcã, de fapt, familia Apolodor, ve-nitã acolo doar la plimbare, îl nãs-cuse din întâmplare, lucrarea ar fi

În mod surprinzãtor, chiar coperta ediþiei din 1959, ilustratãde J. Perahim, aratã cã pinguinul urmeazã, în mod ciudat,

calea cea mai lungã din România spre Labrador

„Carnavalul”, varianta pentru revista „Arici Pogonici”, ºi, îndreapta, cea pentru volum

Gellu Naum, creatorde benzi desenate

„A doua carte cu Apolodor”are ºi ea o poveste interesantã.De la apariþia ei, în 1964, pânã înzilele noastre, mulþi s-au întrebatde ce autorul a renunþat la JulesPerahim, graficianul care-i desã-vãrºise chipul personajului, ºi apreferat sã-ºi facã singur ilustra-þiile. Reluând raþionamentul dinprima parte a acestui articol, pu-tem deduce cã, mulþumiþi proba-bil de cartea cu Apolodor, ideo-logii i-au permis lui Gellu Naumsã publice în revistele de copii.Aºa se face cã în perioada 1963-64, scriitorul a publicat, pe ultimapaginã a revistei Arici Pogonici,noi întâmplãri cu celebrul, deacum, pinguin. Cum povesteacuprindea în general doar optrânduri de text, plata pe aceastaar fi fost doar simbolicã ºi nu ar fimeritat efortul. În schimb, platape caseta desenatã era destul deconsistentã, aºa încât Naum sepune pe desenat, împarte rigurospovestea în patru casete, cu tex-tul adiacent situat în josul imagi-nii (în ultimele numere el aparechiar fãcut la maºina de scris), ºiobþine, ce sã vezi, o bandã dese-natã! Altfel, Apolodor pare sã fifost predestinat benzilor desena-te, se nãscuse în 1959, odatã curenumitul personaj francez Aste-rix ºi, la o scarã mai micã, s-a bu-curat de acelaºi succes la public.

La apariþia în volum, autorulîºi rescrie textele, fãcându-le maiample, ºi reface ºi majoritateadesenelor. Deºi nu mai apar subformã de casete, ele þin totuºi debanda desenatã ºi nu de ilustra-þie de volum pentru cã explicaþiasau poanta textului se regãseºtedoar în desen. Cu alte cuvinte,una fãrã alta nu se poate. Ca labenzi desenate!

Tematica poveºtilor care potfi numite fãrã teamã adevãratestripuri4 este, de data asta, ce arfi fost firesc sã fie din primul vo-lum – o serie de isprãvi hazlii,domestice, cu tentã moralizatoa-re pentru copii. Intervin ºi colaje,dar acest lucru este o practicã fi-reascã în exerciþiul artistic alavangardiºtilor. În plus, carteaare ºi personaje noi – leul Ame-deu ºi cangurul Ilie –, dar, deºideducem cã sunt tot animale decirc, întâmplãrile n-au nimic de-aface cu instituþia respectivã. Unal treilea volum cu întâmplãri pe-trecute în lumea acrobaþilor ºi a

putut fi cu certitudine revizuitãînainte de a intra la tipar, iar GelluNaum, cu imaginaþia sa fertilã, arfi gãsit alte soluþii pentru a reme-dia eroarea. Evident, nu era vor-ba de o scãpare, iar falsa desti-naþie ascundea în realitate moti-vul debarcãrii personajului în Sta-tele Unite. Unde, aºa cum au re-marcat ºi naumiºtii cu patalama1 ,sunt înfierate acþiunile antisocialeale odioºilor imperialiºti. Sã nu ui-tãm cã volumul apãrea în 1959,

clovnilor ar fi închis cercul ºi ar filegitimat în întregime personajulApolodor. Dacã existã vreun re-proº care i s-ar putea imputa au-torului ar fi chiar acesta.

1 Roxana Jeler considerã cu deli-cateþe cartea ca fiind „cuminte alinia-tã ideologic” („Despre Cartea cuApolodor”, Caietele Avangardei, nr. 5/2015).

2 Premisa Ioanei Pârvulescu –„Dar inventatorului tãu, dragã Apo-lodor, i-a fost greu, mai târziu, sã segândeascã la anii aceia rãi, astfel în-cât n-a prea vrut sã vorbeascã nicidespre tine.” – pare, în acest con-text, falsã sau un mesaj disimulat subo aºa-zisã explicaþie pentru copii.(„Scrisoarea unui critic literar cãtreun prieten pinguin”, prefaþã la ediþiadin 2008 a „Cãrþii lui Apolodor”, Edi-tura Humanitas)

3 Vezi CD-urile editate de CasaRadio sau spectacolele muzicale aleAdei Milea.

4 STRIP s. n. fâºie, bandã (Ma-rele dicþionar de neologisme, 2000).În cazul benzilor desenate, desem-neazã o istorioarã în câteva imagini.

stalinismul încã supravieþuia prinregimul Gheorghiu-Dej, iar SUAera duºmanul absolut pentru blo-cul estic. În ediþia urmãtoare acãrþii, din 1975, când în epocaCeauºescu relaþiile cu SUA se îm-bunãtãþesc, tonul critic se modi-ficã subtil, iar acþiunile guverna-mentale ale bancherilor americanide plasare a unei bombe nuclea-re în fiecare þarã dispar, lãsândloc doar acþiunilor reprobabile aleunor infractori de rând – „tâlhariºi ucigaºi cu leafã” care au o rã-fuialã personalã cu Apolodor.

Totodatã, cãlãtoria devinemult mai stufoasã, episodul ame-rican fiind estompat de alte epi-soade care se petrec ºi prin altecolþuri ale lumii.

Devine evident de ce autorul,sincer cu sine însuºi, ºi-a doritaceste cãrþi strecurate sub pre-ºul istoriei2 . Din pãcate pentrutemerile lui, dar din fericire pen-tru cititorii vechi ºi noi, persona-jul s-a impus în conºtiinþa publi-cã ºi se bucurã de reeditãri saude interpretãri teatral-muzicale3 .

Sã ne înþelegem: nu este vor-ba de o criticã asupra operei sauautorului, ci de o încercare de aexplica apariþia unui mit literar, unmit recunoscut ºi, din punctulmeu de vedere, greu dacã nu im-posibil de anihilat.

Desenele lui Dan Stanciu din ediþia 1975 (Editura IonCreangã) par a fi cele mai apropiate de curentul avangardist

N. Nobilescu accentueazã,prin ilustraþiile din ediþia

1988, atmosfera de benzidesenate

11, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (205205205205205), 20), 20), 20), 20), 201515151515

nnnnn ION BUZERA

E o miºcare vizibilã sprelumile mãrunte, „do-mestice”, periferice,

dacã se poate cât mai izolate, „în-depãrtate”, evanescente, în poe-zia de azi. Sunt cãutate spaþiileprotejate, „securizate” ale fami-liei, camerei de lucru sau plãpu-mioarei. E o retractilitate care vor-beºte – indirect, dar destul debine – despre indiferentism ºiprostie politicã, despre refugiu cautopie, reprezentare de sine camiopie ºi despre antisocialitateareþelelor... sociale. E ceva care tra-duce o nemulþumire adâncã ºiprecoce. Tragicul s-a retras ºi el,scârbit, din „marea” poezie con-temporanã ºi dormiteazã în an-goase microscopice, de preferin-þã cãutate pentru a da bine înpaginã. Zvârcolirile pe centime-tru pãtrat fac ratingul, atât cât e.Totul a ajuns sã fie atât de binemimat, încât îþi vine sã crezi cãcei mai mulþi poeþi români au de-venit... chinezi. Bine, acolo, la eisunt atât de mulþi, încât, proba-bil, nimeni nu mai stã sã-i nume-re. În schimb, noi avem mareleavantaj istorico-literar de a ter-mina în câteva secunde înºirui-rea celor care conteazã.

Un poet care încearcã sã re-ziste în faþa tãvãlugului penibili-tãþii (ce creaþie extraordinarã arieºi din explorarea dimensiunilorascunse ale acesteia!), sã fie elînsuºi, fãrã a „dinamita” vreo con-venþie sau a ieºi prea mult dinrând este Robert ªerban: Puþinsub linie, Editura Cartea Româ-neascã, 2015, 72 p. Ideea e cã, fãrãsã vrei, dacã nu ai o conºtiinþãacutã a singularitãþii, te contami-nezi. Iar rolul tãu de poet e sã facifaþã, cât te þin puterile, infecþieicare s-a impregnat în aer: poatevei rãci (vezi versul al treilea dinCe se poate ºi ce nu, p. 23), darnu vei cãdea la pat. Robert ªer-ban se þine încã bine pe picioare:are un sistem imunitar-poeticbun. El mizeazã (destul de riscant,cãci tehnica s-a cam uzat prinsupralicitare) pe acele „nimicuri”sau „mãrunþiºuri” (p. 5) care arvrea sã spunã multe: „de când euºi cei de-o seamã cu mine/ eramniºte þânci/ ºi pânã acum/ nu s-aschimbat nimic fundamental/ înlumea asta/ ºi copiii de azi mã-nâncã mai întâ rahatul din cozo-nac/ ºi apoi cozonacul” (Micãobservaþie, p. 14). În câteva pri-vinþe, Robert ªerban e un FlorinLãzãrescu al poeziei, cu menþiu-nea cã la el, inevitabil, „persona-jele” activate sunt mult mai puþi-ne. Însã priceperea în a jongla cumicrorealul e un clar element co-mun. Plus o anumitã plãcere acodificãrii narative, la poet fiind,evident, vorba despre un fals na-rativ, de un descriptivism înºelã-tor, cum vom vedea. Robert ªer-ban se joacã, pe scurt, cu focul:important e cã de cele mai multeori îl stãpâneºte. (Se simte ºi efor-tul subiacent de a scrie mai bine,dublat de uºoara amãrealã de ase mulþumi cu destul de puþin;emblematic, din aceastã perspec-tivã, vag-psihanaliticã, mi se pareversul de la p. 60: „nu am nimicimportant în pod”.) Eul de aicieste suficient de inocent pentru

poze de familiea crea ceva speranþã în cititor: „cucât trãieºti mai mult/ cu atât îþidoreºti mai puþin/ ca o mânã carese întinde din toate încheieturi-le/ dar nu ca sã prindã/ sã strân-gã/ sã ia/ ci ca sã atingã/ atât/ cuvârful degetelor” (Atingere, p.44). Sunt convins cã nu îi are învedere pe rechinii de pe Wall Stre-et: aceia ar zâmbi sardonic ascul-tând (întrucât nu are rost sã neimaginãm cã ar putea ajunge sãle citeascã!) primele douã versuri.

Poetul are, în primul rând, obeneficã apetenþã pentru descin-deri în lumea infantilã: e destulde aproape de Arghezi în aceas-tã privinþã, acela din poeme pre-cum Cântec de adormit Mitzu-ra. Astfel de episoade configu-reazã un nivel paradisiac al inti-mitãþii familiale, iar „mãrunþiºuri-le” amintite mai sus capãtã o va-loare exponenþialã: „mã uit la te-levizor/ e o emisiune despre cumsã-þi creºti copiii/ cât mai corectºi mai bine/ despre cum sã le vor-beºti ca sã înþeleagã/ cât maimulte ºi mai repede/ cum sã le fiipãrinte ºi prieten/ în acelaºi timp/cum sã fii sever/ dar sub nicioformã violent/ cum sã nu le spuiniciodatã nu face asta/ ci sã-i ieipe ocolite/ ca sã aibã eficienþã/cum sã nu te enervezi ºi sã-þi pãs-trezi calmul/ în orice situaþie/ cumsã fii un exemplu continuu pen-tru ei/ cum sã te pui în locul lor/atunci când nu mai ºtii ce sã faci// mã pun în locul copiilor mei/ iautelecomanda/ ºi mut pe DisneyChannel” (Când nu mai ºtii cesã faci, p. 27). A „te pune în loculcopiilor” e esenþialmente ironic:ce este în afarã se dizolvã, pebunã dreptate, tembelismul dis-pare ca prin farmec, iar tatãl ca-pãtã puteri noi. ªi asta pentru cãorice revenire acolo e instanta-neu metaforicã, e cea mai fericitãtranspoziþie: poezia copilãriei tin-de sã substuie lumea celor mari,care – oricum – e cvasi-insupor-tabilã. În aceastã clasã textualãintrã ºi Pomul din mijlocul cur-þii (p. 15), Fiul meu, fiul tatãluimeu (p. 17), Bãrcuþe de hârtie (p.19). Dacã n-ar interveni pornirea„eruditã”, intruziunea „înþeleap-tã” a maturului (ultimele douãversuri: „Stixul copilãriei existã/ºi e o baltã pe care bãrcuþele nuplutesc niciodatã”, p. 19), acestadin urmã ar avea chiar o maximãpuritate vizualã.

E, apoi, priza mai extinsã, asu-pra lumii din jur, familiei lãrgiteetc. Sã ne oprim o clipã asuprapoemului Pozã de familie: „sun-tem liniºtiþi/ bunica are o formãuºoarã de Alzheimer/ stã ore înºir cuminte/ pe scaun/ poate sãmeargã singurã pânã la fereastrã/ºi pânã la baie/ adevãrat/ se spri-jinã-ntr-o botã/ de care nu se des-parte nici când doarme/ seara oaºazã lângã ea pe pat/ o acoperãcu pãtura/ iar uneori îi mai ºi vor-beºte/ însã foarte în ºoaptã// cefemeie straºnicã a fost bunica/ ceharnicã a fost/ ºi ce bãtãi teribilea luat de la bãrba-su/ nu mai da/îi spunea ea ca ºi când/ i-ar fi dez-vãluit singurul secret din viaþa ei/nu mai da/ omule/ cã te vedeDumnezeu/ dar bunicul avea în-totdeauna aceeaºi replicã/ suntprea mic ca sã mã vadã el pemine// de fiecare datã când vinpe la ai mei/ sã ne vedem/ sã po-vestim/ sã bem un pahar de vin/mi se pare cã bunica/ e tot maicuminte/ ºi se face tot mai micã”

(Pozã de familie, p. 29). E un„fapt de viaþã”, un decupaj, cumspune ºi titlul ºi cum sunt aproa-pe toate, un „grad zero” al perce-perii imediatului, însã intervine ºiun mic fior dramatic pe linia „li-niºtiþi...cuminte... a fost... bãtãi.-..cuminte”. Felul în care se opreº-te „obiectivul” asupra lumii areceva irepetabil. Aceste „poze”sunt unicate, nu pot fi „reprodu-se”, nici mãcar de poet. ªi bine-înþeles cã e foarte bine aºa.

Am observat ºi altã datã cã peRobert ªerban îl prinde formulabrevissimã: „cerul e întotdeaunafrumos/ fiindcã-i oglinda în care/

oricât am privi/ nu ne vedemniciodatã” (Oglinda, p. 40). ªi aiciintervine o complicitate finãbeatitudine-deziluzie. De fapt, ãstae ADN-ul poeziei lui: miracolulincertitudinii. Textele încearcã sãobþinã, asemeni unui Nokia deultimã generaþie, flash-uri cât maireuºite, mai detaliate, cãci nu seºtie când ar mai putea prinde ununghi bun: e vorba de captareamitocondriei insatisfacþiei care tepoate face, brusc ºi fãrã vreunmotiv special, fericit, tocmaipentru cã eºti uºor de transpor-tat în starea respectivã. Dar nimicnu e sigur, de aceea se agaþã de

orice, pariind pe palpabil, pe reacþiaimediatã, pe o misticã de circulaþieminimã: „mã uit la ecranul mic ºiluminos la laptopului/ ca la ominune/ mulþumesc Doamne cã mil-ai dat/ cãci de la Tine vin toate/singurãtatea asta grotescã/ plinãde spaime/ dar ºi uºiþa asta deieºire...” (Mic ºi luminos, p. 56). Eºi un fel de nepãsare care n-ar vreasã iasã la suprafaþã, dar care nueste nici obnubilatã ºi, tocmai deaceea, extrem de autenticã, dupãpãrerea mea.

Teama de sterilitatea creatoa-re e aproape mai puternicã decâtcea de moarte ºi, în orice caz, ve-hiculatã de aceasta din urmã:„atât de rãu îmi pare/ cã trebuiesã mã culc/ searã de searã/ adicãsã ies de bunãvoie din viaþã ºi sãmã aºez/ fãrã nicio luptã/ lat/ în-cât întotdeauna adorm cu ochiiplini de lacrimi// nu visez nicio-datã/ probabil e felul morþii de ase rãzbuna/ ºi de a nu-mi arãtaabsolut nimic// când mã trezescºi mã privesc în oglindã/ nu mãrecunosc/ am chipul descompus/iar dacã nu e o zi cu soare/ aºaîmi rãmâne pânã noaptea/ când/oricât m-aº împotrivi/ somnul mãaduce în acelaºi loc/ pãrând cãnu vrea sã-mi facã/ nici cel maimic rãu” (Poem împotriva som-nului, p. 43). Eul ca „inutilitate”este, de altminteri, o recurenþã:Pare cã ºtiu (p. 32), Cãzut (p. 48),Aripi de-o zi (p. 49), O musculiþã(p. 50), Singur (p. 61). Imposibi-lul vis tematizat mai sus (cãci ace-la, compensativ, din poemul carese numeºte chiar Un vis, p. 45, emai mult o parodie!) „traduce”conºtiinþa secretã, lucidã, a peri-culosului vid lãuntric. Acestpoet nu numai cã nu se stimeazãîn exces (cum fac toþi mediocrii,cei bunicei ºi o bunã parte dincei buni; de precizat cã a fi foartebun e chiar scos din discuþiedacã insiºti cu autoflateria!), darare sângele rece de a se lua aºacum e. În aderenþa netrucatã laceea ce îi e propriu e aproape im-batabil.

Robert ªerban se aflã biniºorpeste linia medie a poeziei româ-ne de azi.

Dragoº Pãtraºcu - Poezia e floare la ureche

12 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (205205205205205), 20), 20), 20), 20), 201515151515

Mihail Vakulovski aredreptate afirmând, înscurta recenzie de

pe blogul sãu, cã romanul Pã-puºile scoate cel mai bine în evi-denþã formaþia filosoficã a autoa-rei (deºi schelãria filosoficã esteprezentã ºi în Sânge satanic, fi-ind un excelent exemplu de prozãexistenþialistã, în descendenþãdouãmiistã), în sensul cã iubireaºi moartea – supratemele roma-nului – sunt prezentate din per-spectiva unor personaje în cãu-tarea autenticitãþii, care îºi trãiescvieþile într-o continuã autodefi-nire ºi în afara convenþiilor so-ciale. Existenþialismul – vizândautenticitatea ºi moartea – estecompletat, aºa cum vom observaîn continuare, de câteva subtiletrimiteri literare ºi deconstrucþiaunor simboluri culturale (în spe-cial psihanaliza).

Ce sens mai poate avea dra-gostea, când ºtii cã este nepu-tincioasã în faþa unui fenomeninevitabil, definitiv ºi imprevizi-bil precum moartea? În contextulacestei extincþii omniprezente ºiirevocabile ºi a timpului lor finit,de ce se mai încãpãþãneazã oa-menii sã iubeascã? Acestea suntîntrebãri cu care se confruntãDora, o adolescentã de optspre-zece ani aflatã în pragul exame-nului de bacalaureat, în momen-tul în care o întâlneºte pe non-conformista Luna, aflatã subsemnul unei profeþii ciudate, carear putea sau nu sã aibã vreo cre-dibilitate. Dar, mai important de-atât, conlucreazã la apropiereaîntre douã individualitãþi diferi-te: ,,De fapt, felul în care noi douãreacþionam la lucrurile enervantedin jur era un exemplu foarte bunpentru cât de diferite eram în apa-renþã. Luna tuna ºi fulgera, jig-nea fãrã sã stea pe gânduri, îl rã-nea cu bunã ºtiinþã pe cel care se

iubirea saficã ca experienþã romanescã

bãga aiurea în seamã, ºi apoi râ-dea. Eu îmi temperam emoþiile, leadunam în interior, le analizamcând aveam timp ºi mã lãsam afec-tatã de ele pe o perioadã mai lun-gã de timp.’’

Ambele personaje sunt diferi-te în aparenþã, deoarece au unistoric familial notabil prin lipsafigurii materne ºi o relaþie dificilãcu prezenþa paternã, ironizatãpentru obtuzitate ºi conformism,deºi în grade diferite (tatãl Doreie incapabil sã-i înþeleagã relaþiacu o fatã, în timp ce tatãl Luneiîncearcã sã pãstreze aparenþelede politician în preajma alegeri-lor). Dora va gãsi în atitudineacandid-dezinhibatã a Lunei o fi-inþã care sã o completeze ºi o iu-bire capabilã de a-i resemnificaexistenþa: ,,De fapt, pânã sã-miaparã ea în viaþã, muzica mea fu-sese mai mult o joacã. ’’ Naraþiu-nea nonlinearã - capitolele alter-neazã prezentul de dupã moarteaLunei cu întâmplãri din istoriculrelaþiei – surprinde, alãturi depovestea de dragoste, mentali-tatea tinerei generaþii de dupã ’90:ocupaþii, aºteptãri, proiecte, ati-

tudini exclusiv în prezent, dorin-þa delimitãrii cât mai vizibile degeneraþia pãrinþilor din comu-nism. De altfel, Dora ºi Luna –reprezentative pentru generaþiapostcomunistã – se remarcã princapacitate adaptivã ºi sfidareaconvenþiilor, motiv pentru careironizeazã aparenþa de relaþie ho-mosexualã: ,,… cã noi nu suntemlesbiene, ci douã gagici îndrãgos-tite. Cã e normal sã te îndrãgos-teºti de orice. Dacã nu ne-amputea îndrãgosti de absolut ori-ce existã pe lume, ar însemna cãiubirea ar trebui sã fie doar pen-tru proºti.’’ Cã nu orientarea se-xualã conteazã în roman, o do-vedeºte Luna înseºi când mãr-turiseºte cã preferã ,,toate ches-tiile frumoase care îi ies în cale’’.În aceastã privinþã, obiºnuinþelede lecturã sunt ironizate – ca însecvenþa interviului de ocazie –,pansexualitatea celor douã pro-tagoniste înscriindu-se într-o lo-gicã a expansiunii experienþiale.

Miza existenþialistã: naturaalegerii (,, Fiecare alegere pe careo faci deschide o nouã lume. …fiecare posibilitate îmbrãþiºatã ºitransformatã în ceva real deschi-de o lume specific, cu anumitecaracteristici.’’), hazardul morþii(„Poþi muri în timp ce dai locul întransportul în comun, în timp ceurci scãrile, în timp ce mãnânciun mãr.’’), moartea ca principalãforþã iraþionalã ºi trãirea deplinãa vieþii (,,Spuneþi-le tot ce simþiþi,cumpãraþi-le toate cadourile pecare le pãstraþi pentru mai târziu.AZI. Acum. În clipa asta.’’), cre-dinþã vs. responsabilitate (,,Câtde liniºtit trebuie sã dormi noap-tea, gândindu-te cã, orice ai face,oricum Dumnezeu þi-a mai pãs-trat o viaþã, aia veºnicã.’’), amin-tesc de studiul lui ªtefan Bolea,Existenþialismul astãzi. Hazar-dul morþii disipeazã o situaþie

aparent iraþionalã ºi pretabilã lao lecturã din zona fantasticului –personajul Mili, bunica ale cãreipresupuse capacitãþi divinatoriiîi condiþioneazã Lunei viaþa. Cre-zând cã va muri la 26 de ani, aºacum bunica Mili îi prevestise încopilãrie, Luna trãieºte fiecare zica ºi cum ar fi ultima. Pentru ea, atrãi înseamnã apropierea de moar-te (To live means…to approachdeath gradually, ar spune Asami,protagonista femininã din Audi-þia lui Takashi Miike). Cât desprealuzii culturale, dorinþa Dorei de-a avea cenuºa Lunei aminteºtede povestirea cãrtãresciana Za-raza, iar reîntâlnirea cu mama –Eva – anuleazã obiºnuinþele delecturã psihanaliticã: ,,Niciodatãn-o cãutasem pe Eva în Luna.

Dealu Turcesii ºi alteficþiuni de Dodo Niþã,critic de benzi desena-

te ºi preºedintele Asociaþiei Be-defililor din România, este unvolum savuros, plin de umor ºiironie, din care nu lipseºte repre-zentarea vizualã (cartea includeºi ilustraþii de Puiu Manu) meni-tã sã întãreascã pulsul povestiri-lor. Autorul pare asemenea ªehe-rezadei din O mie ºi una de nopþi,care terminã o poveste doar pen-tru a începe alta. Dodo Niþã îºiþine lectorul cu sufletul la gurã,implicat în povestire ºi-l surprin-de prin finalul neaºteptat. Totulpare cã se petrece chiar sub ochiilui, este autentic ºi nu poate fipus sub semnul întrebãrii, faptreflectat prin ecourile argoticeomniprezente de-a lungul volu-mului.

Povestirea Dealu Turcesii,care dã ºi titlul volumului, repre-zintã o rememorare a unor eveni-mente din copilãria autorului, îm-pânzite de traiul patriarhal dinmediul rural, de superstiþii ºi decredinþa popularã în moroi. DodoNiþã evocã cu umor ºi naturaleþeo vizitã fãcutã bunicilor sãi îm-preunã cu prietena sa, Adina, însatul Govora-bãi. Apar elementespecifice traiului la þarã, derulateparcã sub forma unor benzi schi-þate cu grijã ºi migalã de un arti-zan desãvârºit, ce este ghidat depropria experienþã. Se remarcãcontrastul fin între Adina, orã-ºeanca ajunsã la þarã încãlþatã cupantofi cu toc, ºi simplitatea oa-menilor de la þarã, preocupaþi detraiul zilnic ºi ancoraþi într-ununivers înmãrmurit în timp. Em-patia lectorului cu cele evocateeste sedimentatã încã de la înce-putul povestirii prin descriereamersului cu rata, de care puþinisunt strãini. La final, autorul estetrezit dintr-un vis zbuciumat, da-torat încãrcãturii locului ºi legen-delor locale.

Cartea cuprinde 14 povestiri,ce constituie un puzzle de întâm-plãri ce stau sub semnul trãitu-lui, un trãit metaforizat, satirizat,pendulând într-o manierã ludicãîntre realitate ºi nonrealitate. Po-

Dealu Turcesiiºi alte ficþiuni

cu iz patriarhal

vestirea Monty ºi Monticelaaminteºte de Asimov, prin legã-tura stabilitã între om ºi robot, otemã actualã ºi azi. Monty primeº-te cadou de la Sor un android fe-minin, care, deºi îi este deplinsupus, îi afecteazã relaþia cu Hes-pina ºi cu cei din jurul lui, aspectproblematizat ºi în povestireaasimovianã Eu, robotul.

Volumul se încheie cu povesti-rea LaCrima, o povestire scurtãºi plinã de mister, care nareazãdecoruri craiovene, mai precisstrada Calea Bucureºti cu bloculturn, la parterul cãruia se aflãreºedinþa unui cenaclu literar. În-tâmplãrile narate au forma unuiarticol de ziar, pe care lectorul îlciteºte relaxat pe un fotoliu comodalãturi de cafeaua de duminicã.

Grafica volumului îi aparþinelui Puiu Manu ºi vine ca un plusnecesar al povestirilor, vitalizândºi dinamizând întâmplãrile nara-te. Lectura este una vizualã ºiagreabilã, ce dezvãluie coordo-natele unei viziuni extrem de ac-tuale asupra vieþii cotidiene.

Dodo Niþã provoacã cititorulprintr-o colecþie de povestiri lu-dice care surprind prin ineditulîntâmplãrilor, derulate pe douãplanuri, cel real ºi cel fantastic,care se împletesc dând naºtereunor benzi scripturale, ce nu vorfi trecute cu vederea.

nnnnn Anca ªerban

N-o iubisem pe Luna fiindcã îmiamintea de Eva, nu Eva fusesemarea mea iubire, nu mama fuse-se obsesia. Mama fusese doarmama.’’

În concluzie, romanul Pãpuºi-le al Cristinei Nemerovschi sur-prinde absurdul esenþial ºi deneevitat din spatele celor douãsuprateme, dar, în special, capaci-tatea iubirii de a da sens morþii ºide a se constitui într-o experienþãexistenþialã imposibil de înlocuit:,, Iubirea te ridicã pe vârfuri ºi teobligã sã priveºti dincolo delumea pe care ai construit-o tu, încare te refugiezi plin de teamã.’’

nnnnn Alexandru Ionaºcu

Dra

go

º P

ãtr

aº

cu

– l

uc

rare

in

sp

ira

tãd

e p

oe

me

le lu

i Ge

llu

Na

um

ecturi

13, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (205205205205205), 20), 20), 20), 20), 201515151515

nnnnn MIHAI GHIÞULESCU carte cu zimþi

Nicolae I. Titulescu, Observa-þiuni asupra reorganisãrei fa-cultãþilor de drept, Bucuresci,Tipografia Ziarului „Cronica”,1904, 59 p.

Onor. cititor, trebuie sãºtii cã apariþia prezen-tului numãr al Mozai-

cului a cam întârziat din cauzamea. Iatã cum a fost treaba! Amprimit o carte cu titlu interesantºi referinþe foarte bune ºi mã pre-gãteam sã o citesc, sperând cãvoi ºi scrie despre ea aici. Cânddealine-ul se apropia ºi onor.secretarul de redacþie începusesã batã apropouri, am început sãcitesc. Am constatat repede cãobiectul nu face prea multe para-le. Oricum, nu parale cu zimþi! Cesã fac? Noroc! Exact când îmistorceam creierii, am gãsit pe fun-dul unui sac plin de cãrþi vechi,abia cãpãtate (mulþumiri onor.profesor Ion Deaconescu), o bro-ºurã salvatoare. O vãzusem cita-tã de câteva ori, dar nu-mi picasesub ochi niciodatã. Se cheamãObservaþiuni asupra reorgani-sãrei facultãþilor de drept – cuprecizarea „articole apãrute în zia-rul «Cronica» cu data de 9, 10,11, 13, 14, 15 Iulie 1904” – ºi esemnatã de Nicolae I. Titulescu,pe atunci doar „Laureat al Facul-tãþei de Drept din Paris”. Am maivrut sã scriu despre cãrþi vechi;mereu s-a gãsit ceva sã mã deaînapoi. Acum sunt pornit, deºiîntre timp mi-au nãzãrit ºi altevariante.

despre facultatea de drept,acum 111 ani

Avertizez: existã tentaþia de aface asocieri cu prezentul ºi de aexclama stupid ºi steril „cât deactual!”. Aºa, ºi? Ar fi ceva dacãam reuºi sã explicãm de ce ni separ actuale lucruri spuse cu mul-tã vreme în urmã. Altfel, scoatemsunete degeaba. Scriind ce scriuacum, nu vreau sã spun nimicdespre prezent. E vorba de puraplãcere de citi/povesti despre tre-cut. Cred cã nu e puþin lucru.Ce-i trece fiecãruia prin minte nue treaba mea.

În vara lui 1904, viitorul „ma-rele Titulescu” era, de puþinã vre-me, absolvent de drept în Franþaºi, peste puþinã vreme, avea sã-ºi ia ºi doctoratul acolo ºi sã re-vinã în þarã, ca profesor de dreptcivil la Iaºi, apoi la Bucureºti. Cãdouã facultãþi de drept erau înRomânia micã. Cel cãruia îi dã-dea sfaturi era nimeni altul decâtde Spiru Haret, fost, actual ºi vi-itor ministru liberal al Cultelor ºiInstrucþiunii Publice, care încer-ca sã dea „o soluþiune mai bunã”,„mai conformã direcþiunii noui”(pp. 8-9) (ºi) în învãþãmântul su-perior juridic. Nu pare prea im-portantã discuþia despre facultã-þile de drept, dar este. Pe de oparte, pentru cã multe din celezise pot fi extinse ºi asupra altorfacultãþi, pe de alta, pentru cãromânul s-o fi nãscut el poet, dars-a cam fãcut jurist, apucându-se de avocaturã sau îngroºândmulþimea de slujbaºi ai statului.

Care era situaþia? Cam haoti-cã! La drept intra cine voia ºi ie-ºea cine putea, dar putea cinevoia: „de prin liceu deja, din au-zite, studentul de mâine a aflatcã dreptul e «un moft», cã e sufi-cientã o infimã muncã pentru a

trece cu succes examenile”(p. 10). Aºa se face cã „cei maibuni studenþi licenþiaþi la noi,venind la Paris spre a face doc-toratul, întâmpinã dificultãþi enor-me ºi rar sunt admiºi la examende la prima datã”; „vina întreagãcade asupra legiuitorului, care n-a ºtiut sã facã din facultãþile noas-tre instituþiuni, unde sã fie silitcandidatul a-ºi utiliza inteligen-þa”. „Viþiile” identificate de tânã-rul Titulescu erau ºi de fond(„programul în vigoare e încom-plet ºi iraþional”, p. 10) ºi de for-mã („libertatea deplinã, ce dom-neºte în înscrierile la facultãþi ºiîn presentarea la examen”, p. 11).

În expunerea propunerilor, îngeneral inspirate din modelulfrancez, începea cu forma. Maiîntâi, se cerea o procedurã clarãde înmatriculare, cu stabilireaadmiºilor în ordinea mediilor debacalaureat (clasic sau modern,cei de la real fiind excluºi). Apoi,înscrierile la cursuri, câte patrupe an, 12 pe întreg ciclul de licen-þã. Fiecare înscriere la curs tre-buia sã coste 25 de lei. „Iatã decinoul principiu: studiul dreptuluiînceteazã de a fi gratuit. De alt-fel aceasta e ºi logic – se pare:dreptul e conceput peste tot ca oºtiinþã rezervatã bogaþilor” (p. 16).Dacã ne gândim cã, în fiecare an,înscrierea la examen trebuia sãcoste 100 de lei, toatã facultateaajungea la 600, „preþul unei bunebiciclete, în schimbul unei carie-re” (p. 18). Sigur, prevedea ºiacordarea de dispense, dar nu-mai pentru cei care dovedeau atât„paupertatea”, cât ºi „silinþa laînvãþãturã”. Era nevoie ºi de ocondiþie de „asiduitate la cur-suri”, verificatã prin apel nomi-

nal, pentru primirea în examen.Pentru consolidarea cunoºtinþe-lor, dorea introducerea „conferin-þelor de drept – corespunzândseminarilor din Germania” (p. 22).Profesorilor, numiþi prin concurs,li se impunea condiþia de docto-rat ºi „excluderea cumulului” cuavocatura sau magistratura, înschimb fiind remuneraþi lunar cusume între 1000 ºi 2000 de lei(p. 29).

În ceea ce priveºte fondul, Ti-tulescu constata „lacune regre-tabile”. Mai întâi, era vorba deordonarea unor materii (dreptulcivil, de exemplu, era predat aiu-rea), apoi, de lipsa unor materii„fãrã folos direct practic”, careînsã sã ofere „educaþie ºtiinþifi-cã”. Pe lângã economia politicãºi dreptul roman, deja studiate,dar adesea „recriminate”, propu-nea introducerea „istoriei drep-tului naþional” ºi a „legislaþiei ci-vile comparate”. Apãrea ºi ideeaTeoriei generale a dreptului:„gãsim necesar a a se impuneprofesorului de anul I sã expueîntr-o introducere generalã nunumai câteva noþiuni necesarepriceperii… dar încã toate teorii-le dominante cari nu-ºi gãsesclocul în altã parte” (p. 46). Fãrãacestea, „am avea numai practi-canþi, adevãraþi oameni de dreptnici o datã” (p. 34). Despre conþi-nuturi, din motive evidente, nuputem vorbi aici.

Fiecare an de studiu se înche-ia cu un examen unic (în iunie),susþinut în faþa unui juriu (for-mat din profesorii anului), indivi-dual ºi „simultaneu pentru toatemateriile”. Calificativele se dã-deau cu bile: albã (foarte bine),roºie-albã, roºie, roºie-neagrã, ºi

neagrã (rãu). Ca regulã, cu o nea-grã sau douã roºii-negre trebuiasã se pice. Restanþa ar fi avut locîn septembrie, fiindu-le interzisãabsenþilor nemotivaþi din iunie(pp. 24-26). Scrupulos, tânãrul„laureat” propunea ºi „interoga-þiunile” (pe discipline) pentru exa-mene.

Excepþie trebuia sã facã exa-menul de la finalul anului III (li-cenþã), pentru care se propuneao probã scrisã, dupã model fran-cez. „Ce s-a întâmplat în Franþa?Tezele de licenþã ajunseserã de obanalitate atât de revoltãtoare,plagiaserã în aºa mãsurã uvrage-le identice apãrute înainte asu-pra aceleaºi chestiuni în cît su-primarea lor a fost decretatã. Quidla noi? N-am vãzut ceva mai co-pilãresc ca practica tezelor de li-cenþã în România. […] Conclu-zia: pentru nenorocirea tipogra-filor tezele de licenþã trebuesc sãdisparã […]. Cu ce le înlocuim?Cu un examen scris de 6 ore; iatãproba serioasã prin excelenþã;dacã se vor lua mãsuri severecontra fraudei” (pp. 54-55).

nnnnn PETRIªOR MILITARU

Ionel Buºe, Gaston Bache-lard, une poétique de la lecture,L’Harmattan, Paris, 2014.

Cea de-a ºaptea carte afilosofului Ionel Buºe,Gaston Bachelard, o

poeticã a lecturii, este împãrþitãîn douã secþiuni – De la poeticãla eticã ºi Lecturi, afinitãþi, re-ceptãri –, fiecare dintre eleavând, la rândul lor, cinci subdi-viziuni ce iau forma unor eseurifilosofice. Aºa cum observã JeanLibis în Prefaþã, cartea se struc-tureazã în jurul a trei nuclee idea-tice ce definesc sfera de cerceta-re a filosofului craiovean. Primulare în centru imagini fundamen-tale sau arhetipale cum sunt re-veriile trezite de fascinaþia faþã

pentru o ontologie a imaginaruluide pietrele semipreþioase (Bache-lard ºi reveriile cristaline), ape-le letale (Apele letale: o perspec-tivã bachelardianã asupra mor-þii) sau figura simbolicã a fãura-rului (Lirismul fãurarului: natu-rã ºi tehnicã în reveriile morþii).Reveriile naturale ale pietrele se-mipreþioase puse în relaþie cu lo-gica dinamicã a imaginilor mate-riale ne încântã ºi ne regenereazãexistenþa. Apa, în ciuda puterni-cei încãrcãturi thanatice ºi oniri-ce pe care o are, în genere, la ni-velul imaginarului literar/ antro-pologic cuprinde – subliniazã înconcluzie Ionel Buºe – ºi un as-pect terapeutic, fiindcã ne vinde-cã de rãnile existenþiale pe carele-am acumulat în timp.

Cel de-al doilea nucleu ideatical cãrþii ia în considerare miºca-rea dialecticã generatã de inter-sectarea gândirii tehno-ºtiinþifi-ce a omului modern cu sacralita-tea originarã a omului primitiv,dar, în acelaºi timp, ºi a visãtoru-

lui sau poetului de pretutindeni.Studii precum Poetica sacruluiºi sensul tehnicii sau Cãtre o„tehno-simbolicã”? ne reamin-tesc cã opera poeticianului fran-cez este caracterizatã de o dia-lecticã internã care îi asigurã, în

acelaºi timp, dinamismul vital: oaspiraþie ascensionalã ºi o nevo-ie interioarã de a se îmbogãþi spi-ritual cu noi reverii, dar ºi tendin-þã de cãdere, constantã ºi ea ºi,de cele mai multe ori, dramaticã.În acest sens, Jean Libis consi-derã întreaga filosofie a lui Ba-chelard din anii ’40 „un vast exor-cism al melancoliei”.

În al treilea rând, sunt în carteºi câteva studii comparative carepun în relaþie gândirea lui Gas-ton Bachelard cu trei gânditoriromâni de primã mãrime: MirceaEliade, Lucian Blaga ºi VasileTonoiu. Bachelard ºi Eliade seîntâlnesc aici în sfera hierofanieivegetale, unde sacrul se manifes-tã prin plante ºi arbori (în specialîn intervalul de la începutul pri-mãverii): hierofaniile cosmicesunt rezultatul reveriilor primor-diale care, încãrcate de sentimen-tul sacrului, au dat naºtere mitu-rilor, iar acestea sunt la origineaprimelor idei teologice. Poezia ºi

literatura nu sunt decât urmaºeleacestor mituri ºi a reveriei crea-toare prezente permanent în via-þa omului. În ceea ce priveºteparalela Bachelard-Blaga, ea areloc la nivelul „poeticii” unde ceidoi gânditori converg cã estenecesarã o pedagogie a raþiona-litãþii deschise, capabilã sã cu-prindã inefabilul poetic specificsubiectului ce are reveria.

Ceea ce reiese din demersulfilosofic al întregii cãrþi este ne-cesitatea coexistenþei celor douãtipuri de gândire: cea a lui homoteoreticus ºi cea a lui homo poe-ticus. În timp ce etica este o di-recþie a gândirii care guverneazãdevenirea omului, poetica estechiar sursa ontologicã a acesteigândiri. Acest lucru este posibildeoarece însãºi libertatea ºi in-ventivitatea visãtorului hrãneº-te ºi regenereazã rigurozitatea ºiluciditatea omului teoremelor.

ecturi

14 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (205205205205205), 20), 20), 20), 20), 201515151515

rte

trifaniada 2015serie de exponate de pe simezesunt intitulate de autor „structuri”(„Structuri cedru”, „Structurãanimalierã”, „Structurã vegetalã”,„Structurã cãmaºã”), mi-am per-mis ca la ansamblul exponatelorºi la fiecare în parte sã fac referirecu acest termen.

Expoziþia ºi, în general, creaþiaplasticã trifanianã, nu se reduc laun singur sens, la o singurã sem-

nificaþie. Fiecare structurã plas-ticã transgreseazã sensuri ºi sem-nificaþii cãtre o alta ºi aºa maideparte, realizând un lanþ de trãiriºi experimente estetice acut-uma-ne ºi en passant de la una la cele-lalte, ca ºi cum creaþiile lui MihailTrifan s-ar aduna într-o horã exis-tenþialã, jucatã în centrul unui satarhaic devenit arhetipal. Exploziainterferenþelor îl face pe artist sã

fie sclavul vieþii lui, concomitentcu al vieþii altora, ca o coexisten-þã încruntatã sau crepuscularã cusine însãºi. ªi de acestã datã ima-ginativul lui Mihail Trifan estefãrã de margini, poate ºi de aceeaobservãm imposibilitatea critici-lor ºi comentatorilor operei lui dea-i gãsi un raft unde sã-i catego-riseascã creaþiile – obiecte, fo-vism, experimente, colaje, artefac-te, instalaþii, picto-obiecte –, nici-unul nepotrivindu-i-se. Cunoaº-terea plasticã a structurilor trifa-niene ne permite sã înþelegem, pede-o parte, analiza lacrimilor înformatul 3D, fie în registrul dra-matic, fie în registrul comic, iarpe de altã parte, faptul cã aces-tea sunt mult mai vechi în creaþialui Mihail Trifan decât timpul decând au fost impuse ca modã.

Vectori bulbucaþi ºi turbulenþiies din starea plasticã latentã, seinsinueazã în mentalul ºi sufletulprivitorului încremenindu-iuneori atenþia pe unele materialede construcþie scabroase. Estespovedania rãstignirii abuzuluitehnologic cotidian. Am vãzut înexpoziþie blocuri litice, indiferentde naturile genezei sau prove-nienþei acestora, cã sunt meta-morfice sau sedimentare, din al-bia râurilor sau din carierã, ce er-metizeazã implozia geoexistenþi-alã a inspiraþiei creatorului. Cap-tiv în formele petrografice bote-zate „Stelã” autorul lasã la vede-rea privitorului pe lângã cromati-cã nonfigurativã pictatã, ºiraguride mãrgele, ca mãtãnii, ºi chiarmãtãnii... Sunt versiuni subcon-

M ihail Trifan, dupãzeci de ani de folo-sire a sculelor spe-

cifice unui plastician, continuã sãviseze schimbând într-o mãsurãimportantã instrumentalul de lu-cru, drept pentru care acum zgâr-mã în þãrânã, cu un bãþ oarecare,conturul unui soare inexistent, caºi cum ar întoarce viaþa pe toatefeþele, viaþã aflatã pe grãtar lafript. Este în cauzã cea mai recen-tã expoziþie a artistului plasticdeschisã la Galeria „Arta” dinCraiova. Având în vedere cã o

Aceastã toamnã a în-semnat pentru viaþaculturalã a oraºului

nostru, expoziþii de artã în galerii,dar ºi spaþii neconvenþionale:esplanada Teatrului Naþional,Parcul Mihai Viteazul, Parcul Ro-manescu. Galeria ARTA a Uniu-nii Artiºtilor Plastici a adus în faþaiubitorilor de artã o expoziþie com-plexã, de valoare ºi originalitate,cu patru nume: artiºti diferiþi catehnicã plasticã de realizare a lu-crãrilor, conþinut tematic ºi idea-tic, dar ºi ca vârstã.

ROBERT FLORICA, tânãr ar-tist remarcat la Saloanele de arta,dar ºi prin Expoziþiile personale degraficã, este organizatorul prezen-tei expoziþii, unde expune doargraficã de cel mai înalt nivel derealizare în pretenþioasa ºi dificilatehnicã a desenului în peniþã, la-viuri, gravurã sau tehnicã mixtã.Este o lume creatã din alb ºi ne-gru, din întuneric ºi luminã, cuaccente ºi conþinuturi metafizicesau în maniera suprarealistã. Înmulte imagini, sensul ºi mesajullucrãrilor se încifreazã în masca sauarmura metalicã, medievalã sau înreperele cronologice care organi-zeazã spaþial si temporal conþinu-tul plastic. Temele pornesc de laînceputul de lume, trecând prinperioadele antice asiro-babilonie-ne, ale clasicismului antic grec,ajungând pânã la suprarealismulceasurilor lui Dali oprite în repereistorice ºi cronologice marcateprin imagini uneori descriptive,subliniate prin chiar semnãturaautorului: Robert Florica.

IULIAN SEGÃRCEANU, cel

Galeria Arta – graficã ºi picturã

care afirma „Stilul meu este actulartistic, creaþia, iar pictura nu seterminã niciodatã”. Pictor de re-ferinþã pentru viaþa artisticã a ora-ºului, are o creaþie viguroasã, ba-zatã pe tuºa sigurã, energicã. Pe-tele de culoare trãiesc în con-traste ºi strãluciri, creând o sta-re, o lume voluptoasã de formeaerate. Temele regãsite pe sime-ze sunt peisajul ºi florile, deºi ar-tistul nu are nevoie de subiectnarativ, care devine pretextulcompunerii spaþiului plastic. Unloc special în expoziþie îl ocupãpicturile de facturã expresionis-tã, în care omul, vizibilul devineo mascã, o realitate în spatelecãreia se ascund adevãratelesentimente, cu bucuriile, spai-mele existenþialiste ºi micile trãiricare formeazã viaþa. Amintind

pictura unui alt artist craiovean,Sorin Novac, cu pãpuºile sale dez-membrate, sau oamenii fantoma-tici ai lui James Ensor ºi EdvardMunch, Iulian Segãrceanu intrãîn peisajul colorat al paiaþelor -sperietori care dominã întinderi-le largi, aducând spaime ances-trale, dar ºi prospeþime prin cro-matica lor veselã.

IULIA DEFTA, micuþa artistãde 5 ani, dotatã cu o mare fante-zie în compunerea temelor, cumultã inventivitate în realizareaplasticã, cu siguranþa execuþieiprin petele cromatice ºi linia fer-mã. Impresioneazã lucrãrile reali-zate în culori de apã: tempera ºiguaºã pe hârtie, dar ºi în mai pic-turala tehnicã a culorilor acrilice.Dacã în naturi statice ºi peisajecu flori, trestie, floarea-soarelui

sau bãtrânul copac este mai de-corativã ºi aplicã detalii ornamen-tale, în portrete simplificã linia,ajungând la esenþã, la imaginigeneralizatoare, tipice. Conside-rãm un câºtig cã asemenea copiitalentaþi sã expunã în galeriile deartã ale oraºului, cu speranþa caºi peste ani, sã ne încânte, la altnivel, cu expoziþiile lor de artã.

MARIA OPRIÞA DEFTA, oprezenþã femininã care aduce li-niºte, graþie, mister ºi multã fru-museþe în tablourile expuse pesimezele Galeriei Arta, dar ºi prinîntreaga activitate de om de artã,prin ideile ºi pãrerile regãsite în“Jurnalul de pictor”, în poeziilesau în piesele de teatru pe carele-a publicat. Tablourile artisteisunt un pretext pentru a crea olume fascinantã, vibrând în cu-

lori strãlucitoare, în armonii inten-se, saturate. “Când pictez, mãtranspun atât de mult, încât mãgãsesc fãrã respiraþie. Speriatã,mã întreb de câte secunde nu mairespir... este o liniºte, o concen-trare atât de profundã, este o cli-pã de eternitate...” spunea MariaOprita Defta, deºi întreaga saoperã picturalã transmite emoþiiºi trãiri tumultoase, profunde,uneori apelând chiar la alegorii:“Coroana cu pãsãri”, “Feminita-te”, “Simfonia culorilor”, “Liniº-te”, “Piatra roºie”, “Suflet de co-pil”. Iar cel mai sincer mesaj estecel exprimat chiar de artistã, înversurile unei poezii din volumulGeometria destinului: “Tot cespun este adevãrat pentru oricepiatrã care ºtie sã caute-n stele”.

nnnnn Magda Buce Rãduþ

Lucrãri de Robert Florica

ºtiente ale pãsãrii (sufletului) în-chise în colivia cu gratii de aur.Ca ºi casete cu mostre vegetalo-animaliere ºi paleontologice saucu cioburi, fragmente de roci ºicapiºoane de sticle de bãuturialcoolice. „Structura animalierã”amintitã deja este o compoziþieechilibratã plastic, care cuprinde,între altele, etichete ºi alte tipãri-turi desprinse de pe sticlele bãu-te în Elveþia de Mihail Trifan.

Ca o poezie a formelor MihailTrifan afiºeazã ºi niºte pancarteale unor foste trãiri existenþialeexprimate extraplastic prin efectecinetice („Mecanicã”), sonore(„Claviaturã”) sau luminoase(„Tondo”). Mirobolante demer-suri asociative sunt expuse efor-tului unei pedalãri scalare sprecunoaºterea necunoscutului co-tidian. Ele exprimã tocmai zbuciu-mul informaþiei desprinse din es-tetica formelor de lângã noi. Suntstrigãte ale chintesenþei materia-le ce þâºneºc ºi se revarsã dindegringolada faptelor ieºite dinexistenþã.

nnnnn Viorel Forþan

P.S. În expoziþia la care mã refera mai apãrut o surprizã, titularulºi-a invitat un prieten, plasticiande asemenea, Mihai Spacovschi,absolvent al Liceului „Fraþii Bu-zeºti” din Craiova, inginer, acumartist conceptual cu cetãþenie el-veþianã. Mizând pe translatereasimþurilor repede înapoi, acestaaduce pe simezã patru lucrãri cevor sã materializeze poziþionareaideii, concepþiei, procesului ope-rei ca fiind mai semnificative de-cât forma finalã a creaþiei.

15, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (205205205205205), 20), 20), 20), 20), 201515151515

Filarmonica „Oltenia” ne-a oferit, recent, douã serimuzicale, sub genericul

„Gala tinerilor concertiºti”, în caream reascultat câteva capodope-re ale literaturii concertante pen-tru pian, în tãlmãcirea unor tineresoliste din Japonia ºi China. Lapupitrul orchestrei simfonice aFilarmonicii s-a aflat nimeni altuldecât îndrumãtorul lor, profeso-rul de pian ºi concertistul israe-lian Albert Mamriev, unul dintrepianiºtii de top al momentului peplan internaþional. De la început,vom remarca faptul cã Simfoni-cul craiovean ºi-a etalat, cuaceastã ocazie, maturitatea expe-rienþei muzicale, însuºirile remar-cabile ale ansamblului, inteligen-þa, sensibilitatea ºi modalitatea cucare se adapteazã pretenþiilor tex-tului muzical, evidenþiind, toto-datã, valoarea ridicatã a indivi-dualitãþii unor soliºti din orches-trã (oboi, clarinet, alãmuri). AlbertMamriev a avut ºansa de a se„apuca” de dirijat, beneficiindîntr-un fel de cunoºtinþele salepianistice, „mânat” fiind de do-rinþa de învãþa „din mers” ºi de a-ºi exersa gestul dirijoral „plon-jând” cu oarecare naivitate ºievident curaj într-un domeniudespre care se pare cã nu ºtiamare lucru, dar pe care l-a înþelesdin ce în ce mai bine, pe mãsuraderulãrii repetiþiilor aferente ce-lor douã seri de muzicã.

clavirul în prim-planÎn primã searã, programul a

cuprins trei lucrãri: douã aparþi-nând lui Liszt (Concertul nr. 1 înMi bemol major ºi Sonata în Siminor pentru pian solo), iar a tre-ia, lui Rahmaninov (Concertul nr.2 în Do minor). Prima solistã, KanaIto, din Japonia, deºi foarte tânã-rã (nãscutã în 1991), posedã dejaun palmares important (burse destudii, premii la concursuri in-ternaþionale); atât Concertul, câtºi Sonata, au fost cântate de omanierã ce a pus în evidenþã nuneapãrat problemele mari, deconþinut, de gândire profundã amuzicii, ci mai mult forþa de con-vingere ºi sondarea stãrilor su-fleteºti. Ea nu cautã neapãrat„plãcutul” sonor, ea doreºte sãimpresioneze, preferã imaginilevii, suculente, de substanþã, cân-tã la pian cu o pastã sonorã abun-dentã, adeseori de evidentã gran-doare. În fragmentele lente amremarcat, în cântul ei, o eleganþãºi acurateþe pianisticã ce poatesã-i aducã în viitor succese totmai concludente.

Pianista chinezã Xiaoxiao Wei,la cei 20 de ani ai sãi, ni se prezin-tã ca un „produs” al ºcolii ruse(Conservatorul din Moscova), cuimportante premii la concursurinaþionale ºi internaþionale. „Dominorul” rahmaninovean, o mu-zicã de un romantism exacerbat,

a fost interpretat de cãtre solistãîntr-o viziune sobrã, nesofistica-tã, fãrã prea mare „combustie”interioarã. Totuºi, ea ne-a con-vins, ne-a încântat, fiind atentã,la fiecare pas, în a þine seama demarile adevãruri ce sãlãºluiescîntr-un text muzical, creând o at-mosferã artisticã vitalizantã, de opronunþatã încãrcãturã emoþio-nalã. Ea nu ezitã sã cânte, cunonºalanþã, pianissime abia per-ceptibile, dar ºi „suiºuri” sonoreexplozive.

În a doua searã, au evoluatpe podiumul solistic trei pianis-te: Guilin Yang (China), MikomoOshima ºi Mari Kiyone (ambeledin Japonia). Vom sublinia faptulcã pianista chinezã deþine datelenecesare pentru a deveni o mareinterpretã: tehnic este bine pusãla punct, cântã cu degajare ºi, înplus, posedã o charismã ce îiconferã „prizã” la public. Abor-dând o partiturã arhicunoscutãde melomani – Concertul nr. 1 înSi bemol minor de P.I.Ceaikovski– Guilin Yang s-a apropiat extremde uºor de esenþa artei mareluicompozitor rus. Impune prin se-riozitate ºi sobrietate, cântã cudezinvolturã, mimica ºi gesturilesunt plãcute, sunt „afiºate” fãrãostentaþie, melodicitatea estebine pusã în valoare, acordurilesunã compact (sonoritãþi de

orgã), tempo-ul este stãpânit cusiguranþã.

„Mi bemolul” lisztian cântat,de aceastã datã, de Mihoko Os-hima poate fi socotit ca un opusce pune la grea încercare nu nu-mai pe pianist dar ºi pe dirijor(orchestra, la rândul ei, „ascul-tã” de „mâna” purtãtorului debaghetã). Ca urmare, este vor-ba, în acest caz, de o partiturãplinã de „capcane”: pianistuleste chemat sã asimileze un textpretenþios ºi sã fie, în acelaºitimp, un partener inspirat al diri-jorului, ambii fiind solicitaþi sãdea relief þesãturii muzicale(acompaniamentul sã nu-l încur-ce), sã menþinã un echilibru câtde cât onorabil. Referindu-ne lapianistica afiºatã de solista Con-certului putem spune cã ea a iz-butit sã pãstreze ambianþa so-nor specificã romantismului:strãlucire instrumentalã, elan ti-neresc ºi o nobleþe a frazãrii dedetaliu (cantilena, de o expresi-vitate emoþionantã).

Extraordinar de dificilul Con-cert nr. 3 în Re minor de S.Rah-maninov a fost încântãtor inter-pretat de Mari Kiyone ºi redatîntr-o vervã comunicativã de-adreptul entuziasmantã. Þesãtu-ra pianisticã plinã de hãþiºuri afost „elegant” surmontatã, ofe-rindu-ne ocazia sã constatãm cã

dispune de impresionante valen-þe artistice: o imperturtabilã con-centrare în ceea ce priveºte re-darea cât mai „pe înþeles” a tex-tului muzical, evidenþierea toni-fiantã a „impulsurilor” ritmice,preocuparea de a crea imagini deun colorit sonor „explicit”. Clo-cotul uriaº al muzicii din pãrþileextreme cedeazã locul duioºiei,liniºtii idilice în miºcarea medianã.

Muzica are consistenþã, aresens, este frumoasã în înþelesulnobil al cuvântului, iar interpreþiicelor douã seri – solistele, dirijo-rul, orchestra – ne-au demonstratcã sunt capabili de performanþã!

nnnnn Geo Fabian

P.S.La ora apariþiei acestui numãr

al revistei, Filarmonica „Oltenia”a demarat deja cel mai îndrãzneþproiect al sãu de pânã acum (pro-babil, unic): Stagiunea Europa (23octombrie 2015 – 20 mai 2016),constând dintr-o serie de 28 desãptãmâni de evenimente artisti-ce, stagiune realizatã cu partici-parea unor reputaþi muzicieni (di-rijori, soliºti, compozitori) aparþi-nând celor 28 de þãri membre aleUniunii Europene. Pentru detalii,cititorii revistei sunt invitaþi sãacceseze: www.europaseason.eu

Florin Colonaº, „Dada.Triunghi epistolar”, Editura Ra-wex Coms SRL, Bucureºti, 2015,75 p.

„Dada. Triunghiul epistolar”,semnatã de Florin Colonaº, esteo scenarizare a corespondenþeiTristan Tzara, Marcel Iancu ºiFrancesco Meriano, trei numecare au reprezentat epicentrulmiºcãrii dadaiste. Aºa cum mãr-turiseºte autorul, la baza cãrþii astat volumul „Dada. Corespon-denþã ineditã (1916-1920) Meria-no-Tzara-Janco”, o ediþie de lux,apãrutã în 99 de exemplare nu-merotate ºi tipãritã în regie pro-prie de arhitectul Michael Ilk, celcare a tipãrit ºi ediþia anastaticãitalianã a volumului „Parole in li-berta” („Cuvinte în Libertate”) alui Meriano.

Transpunerea în scenã a

companionii miºcãrii DaDa„Triunghiului epistolar” a avutloc pe 29 octombrie 2007, în SalaTeatrului „Metropolis” din Bucu-reºti prin bunãvoinþa realizatoa-rei tv, Sanda Viºan, cea care îi fa-ciliteazã accesul lui Florin Colo-naº cãtre directorul teatrului,George Ivaºcu. „Triunghiul epis-tolar” este prezentat sub formaunui spectacol-lecturã regizat deCãtãlina Buzoianu. Cele trei per-sonaje, Tzara, Iancu ºi Merianosunt interpretate de actorul VladIvanov. Proiecþia vizualã ºi muzi-ca avangardistã îi aparþin lui TomBrânduº. Notabil este faptul cã,printre spectatori, s-au numãratºi Carlo Ernesto Meriano, fiul luiFrancesco Meriano, John Vloe-mans, anticar olandez specialistîn avangardã ºi arhitectul Mi-chael Ilk, iar printre cei care auprimit invitaþia, dar nu au onorat-o, s-a aflat ºi Christophe Tzara,

fiul lui Tristan Tzara.Acþiunea epistolarã se petrece

în Elveþia, în camera lui TristanTzara, care emanã o atmosferãredacþionalã ºi în Italia, în cameramodestã, dar înþesatã de ziare ºireviste a lui Meriano. Printreacestea remarcãm ºi cele douãdicþionare: italian-român ºi italian-francez pe care Meriano le foloseaîn corespondenþa cu Tzara.Timpul epistolar este cel al anilor’20. Trecerea de la un personaj lacelãlalt se face alternativ, prinintermediul luminii ºi în funcþie detext. Cele trei personaje au vârstacuprinsã între 20 de ani, TristanTzara ºi Francesco Meriano ºi 21de ani, Marcel Iancu.

Punctul central al piesei epis-tolare îl constituie susþinerea decãtre cele trei personaje a unoridealuri de luptã artisticã prin careîºi doresc sã sintetizeze „tot ceea

ce a devenit mai captivant în ulti-mii ani, toate cãutãrile, toate ex-perienþele ºi, într-o anumitã mã-surã, rezultatele obþinute”. (p. 40).Din corespondenþa celor treiaflãm ºi crezul Dada, pe care Tza-ra i-l mãrturiseºte lui Meriano ºipe care îl vom reda mai jos pen-tru cei care nu vor avea ocazia sãintre în posesia „Triunghiuluiepistolar”: „Dada cautã sã de-monstreze ºi sã consolideze omentalitate modernã, care estefoarte adevãrat riscã sã fie trecã-toare. Sunt convins cã nu toatecele publicate în revistã vor rã-mâne ca valori literare. Considerînsã, cã pentru moment, docu-mentul trãit are o încãrcãturã in-tens emoþionalã. Acesta este re-zultatul stãrii mele de spirit. Aºa-dar, dacã vreþi sã-mi trimiteþi micipoeme ale unor autori care audepãºit monocromia ºtiinþificã

nnnnn LUIZA MITU

futuristã, momentul sentimentalsau perioada romanticã împãna-tã de conjuncturi, acestea vorvedea lumina tiparului. Vã suge-rez sã lãsãm la o parte notiþelebiografice”. (Tzara cãtreMeriano, 6 martie 1919, p. 71).

Scrisorile scenarizate de Flo-rin Colonaº au valoarea unoratestãri documentare a ceea ce aînsemnat miºcarea artisticã Dadaîn anii 1916-1920.

Foto: Daniel Guþã

rte

16 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (205205205205205), 20), 20), 20), 20), 201515151515

Medgidia, un oraºcare „ºi-a pierdut

veselia”

P e un fundal de întâm-plãri determinate de oistorie tragicã, unele

romane româneºti de azi îºi plimbãcititorul prin oraºe devenite simbolal unui timp care îºi va puneamprenta, prin evenimentelepetrecute, asupra unor destineindividuale ori colective.

Literatura se sprijinã astfel pegeografie, locul geografic se con-verteºte în spaþiu de referinþã pentrusoarta omului sub vremi în careistoria schimbã mersul firesc al vieþii.Oraºele devin loc de gãzduit poveºti,loc de înviat oameni ºi întâmplãri,ele sunt totodatã pretexte pentru aadãposti îmbinarea magicã amemoriei cu imaginaþia celui ce ºi-aasumat rolul de povestitor (cel careºtie ºi spune spre neuitare!).

Fie mic sau mare ca dimensiuneºi importanþã, spaþiul urban în carese desfãºoarã evenimente majorepe scara istoriei devine centrulsimbolic al unui timp. „Dar chiardacã istoria ne aratã cã planuldezvoltãrii instituþionale ºi planuliradierii simbolice pot fi separate,rãmâne un fapt cã imaginarul esteo coordonatã importantã – esen-þialã chiar – a oricãrui centru urbanpe care-l percepem ca pe un mareoraº.” [v. D. Chioaru, în vol. Oraºulºi literatura, Bucureºti, ed. Art,2009, p. 14]

Romanul publicat de CristianTeodorescu în 2009 (ed. CarteaRomâneascã) sugereazã încã dintitlu (Medgidia, oraºul de apoi)douã subiecte principale – oraºul,ca fundal ºi personaj, ºi timpul/istoria care schimbã geografia ºioamenii. Construit dintr-o suitã depovestiri, aparent fãrã legãturã,autorul avertizeazã (într-un fel deCuvânt înainte) cã ele pot fi citite ºidisparat, în orice ordine doreºtecititorul. Desigur, afirmaþia nu poatefi întru totul adevãratã de vreme cese specificã sub titlul cãrþii terme-nul roman. Or, un roman are regulistabilite de economia genului,încãlcate, ce-i drept, tot mai mult deromanul modern ºi postmodern, darcele de bazã, care sã-i conferestatutul, sunt, totuºi, într-o oarecaremãsurã, respectate.

Medgidia, oraºul de apoi poateastfel fi privit pe ansamblu ca

nnnnn MIHAELA ALBU

oraºe sub teroarea istoriei (II)roman, iar secvenþele care îlcompun ar putea fi consideratedrept capitole. Parcurgem, de fapt,o suitã de întâmplãri înlãnþuite, darnu de un fir narativ, ci de geografieºi istorie. Naratorul, ca unpresidigitator, scoate din „tolba”sa, pe rând, câte un personaj ºi oîntâmplare semnificativã pentrudestinul acestuia, dar ºi pentrutimpul în care trãieºte ori chiarpentru structura romanului. Deºine spusese cã pot fi citite laîntâmplare, cronologia este în mareparte respectatã. Asistãm laevenimente de micã anvergurã,desfãºurate într-un spaþiu-tip, unorãºel de provincie ca multe alteledin România, la întâmplãri la carelocuitori individualizaþi participãsau suferã consecinþele acestora,creionând o istorie localã. Peste toþiºi toate intervine asaltul istorieimari care schimbã oraºul, dar maiales modificã destinul oamenilor.

Aºadar, treptat, prin scurtepoveºti ori portrete creionateschematic, se contureazã o lume,întruchipatã de un oraº peste carevin evenimente exterioare ºi,treptat îi altereazã nu numai înfãþi-ºarea, dar mai ales configuraþiademograficã ºi atmosfera. Laînceput, într-un timp marcatindirect, dar subînþeles din scurte-le evenimente individuale prezen-tate pe fondul istoriei, cititorul intrãîn perioada de dinainte de 1940.Încetul cu încetul, derulând alteîntâmplãri ºi prezentând altedestine, se succed evenimentelemajore ale istoriei noastre –rãzboiul, în ambele direcþii, guver-narea Antonescu, venirea la puterea legionarilor, ocupaþia ruseascã –, dar ºi altele care, în planul al doilea,au avut totuºi un rol important înschimbarea destinelor, cum a fostcutremurul din 40 (mai ales la scarãnaþionalã).

Printre personaje se disting celecare întrupeazã tipologii ce pot fiîntâlnite ºi în alte zone citadine –cum sunt patronul de restaurantFãnicã, chelnerul Ionicã, jude-cãtorul, primarul, moºierul (DomCaludi), farmacistul –, ori specificunei zone multietnice ca Medgidia(unde trãiesc laolaltã români, turci,tãtari, armeni, evrei, aromâni, fiecarecu meseria lui, de cele mai multe oriconform etniei) – cum sunt imamulHassan, turc, doctoriþa Lea, evreicã,Haikis, angrosistul de grâne,Marcel, bijutierul, doctorul Tefik,„care ºtiuse Coranul pe de rost ºi

pe urmã începuse sã-l uite” etc.).Toþi trãiesc în bunã înþelegere ºifiecare îºi are locul stabilit demeserie.

Treptat, istoria vine ºi cãtre târgulde provincie, iar evenimentele, ca întoatã þara, se succed cu repeziciune.Întâmplãri ce þin de ficþiunea narativãºi sunt aparent disparate – omorâreacîinilor judecãtorului, incendiereablãnãriei lui Mardare ºi, în cele dinurmã, uciderea profesorului Caraeni(un legionar moderat) –, la care seadaugã elemente recognoscibile dinistoria realã – influenþa profesoruluiNae Ionescu, accidentul lui MihailSebastian º.a. – devin indici majoriai configurãrii statului legionar.

Astfel, printr-un fir nu foartevizibil, introducând personaj dupãpersonaj, destine dupã destine,întâmplãri (importante sau aparentnesemnificative), naratorul neconduce prin labirintul anilor 40, aniîncãrcaþi de evenimente crucialepentru viaþa oamenilor, pentru viaþaoraºelor, a þãrii în general. Deseori,ceasurile istoriei sunt marcate princâte o întâmplare cu tâlc ori prinintroducerea unui nou personaj, ocategorie, de fapt, care indicãschimbarea. Fiecare nou fapt istoric,succesiunea rapidã a evenimentelor– imanenþa rãzboiului, fuga lui Carolal II-lea, legionarii, dictatura anto-nescianã, întoarcerea armelor,venirea ruºilor în þarã – suntintroduse ºi comentate prin prismacâte unui personaj, afectat în maimare mãsurã de situaþia respectivã.

ªi astfel, dintr-un sumum deepisoade, de destine ºi întâmplãri,Medgidia devine un oraº-punct dereferinþã pentru desfãºurarea uneiperioade zbuciumate din istoria þãrii.

În volumul de debut, Leap-ºa, Gabriela Lazãra dove-deºte sau apeleazã la o

formulã poeticã pe care ºtie sã ostãpâneascã, personalizând-o lamodul suprarealist: „pe coconcopila îºi aºazã faþa în pahar// sãopreascã sunetele dupã oglindã// cu zâmbetul în cârlige,// adoar-me cu capul pe un ac de albinã//care strãpunge o pãpuºã// aºe-zatã pe noptierã// din pãpuºã iesmolii...// ºi doboarã vederea cucãrbune.” (din pãpuºã). Lecþiasuprarealismului a fost, astfel,asimilatã ºi depãºitã.

Familialul nu e familar, locuri-le comune creeazã claustrofobie:„tuºicã/ nu ai idee cât îmi placecasa ta/ câte lucruri aº putea sãfac dupã ziduri/ as trage fiecarecerºetor sã-mi þinã gardul....”(Moºtenirea). Toposul creeazã

leapºa între poezia ºi joacãun cronotop al siringilor, în caredin timp ºi spaþiu nu a mai rãmasnimic decât pumnii lui bill, unpersonaj fantomatic: „uºa de laintrare nu a mai fãcut faþã/ ºi-astrâns ochii, nasul ºi gura/ înpumnii lui bill/ când din tavanau tras seringi/ pe marginea în-cheieturii/ între stânga ºi dreap-ta/ n-a mai rãmas/ nimic. (Apar-tamentul 22).

De o senzualitatea rafinatã –„dimineaþa se plimbã pe buze” –,poezia Gabrielei Lazãra devine oconfruntare cu sine: „pãstrez înfrigider/ toate locurile/ în care nuam reuºit sã ajung” (toate locu-rile rezervate) sau iese din sineºi evadeazã prin alte mijloacedecât cele obiºnuite. Viaþaeconomicã ºi depresia devin mij-loace de eliberare, chiar dacã pealocuri stãrile depresive sunt

însoþite de tentaþii sinucigaºe:„într-o zi/ o sã pice toatã econo-mia/ pe degetele mele de chirurg-pianist/ biroul meu/ îl vei gãsi/ laultimul etaj pe stânga/ acolounde liniºtea/ scrie în CarteaMare// viaþa economicã ar tre-bui înþeleasã/ însã/ eu ºi depre-sia mea este de altã pãrere/ depe fereastra acestui birou/ o sãne împingem una pe alta afarã.”(sã fie dracu chiar atât ne ne-gru). Astfel, poezia Gabrielei La-zãra este durã ºi îndrãzneaþã, darde o senzualitate ascunsã suntînveliºul greu al cuvintelor dincâmpul semantic al depresiei:„Depresia se hrãneºte cu pan-tofi/ se întinde pe burtã/ zâmbindlacom/ cu mãrimea 37 între ca-nini...” (I must say). Aceastã sen-zualitatea extrem de rafinatã, chiardecadentã, are o duritate care

taie... în „carnea” poeziei: „uneorite trag spre mine/ ºi umbrelenoastre încep sã cucereascã fie-care/ colþ al camerei/ din liniºte/încercãm sã ne cuprindem/ cutoate degetele palmele si obrajii/frecãm încheieturile/ pentru cãne gâdilã carnea vie/ a fiecãreidomniºoare care te-a atins/ astãsearã/ pisicile poartã neglije.”(decembrie)

Ludicul e neobiºnuit pentruun poet tânãr cum e GabrielaLazãra, tonul e jucãuº, dar foar-te acid: „Vecina mea are pãrulars,/ prins în grabã cu stil japo-nez./ Din tâmple îi pornesc cer-ceii/ care se terminã în cozi depeºte./ Pe gâtul-scarã o pisicã/îºi încolãceºte coada pe trepte/arãtându-ºi dinþii galbeni.”(Lo-rena) Gluma acapareazã ºi moar-tea, doar cã aceasta din urmã mai

are de aºteptat, fiindcã micileplãceri cotidiene se dovedescmai tentante: „la ora asta/ spai-ma joacã soliter/ mai dã un click/mai schimbã o carte// are mâinilelungi/ când pierde/ le bagã înecran.” (Arbitrul)

nnnnn Cristina Gelep

Consecvenþa în realizareaprogramului enunþat de la în-ceput îºi are explicaþia mai întâiîn colaborare constantã, pe oduratã de aproape un deceniu,a mentorului asumat, AdrianMarino. În 1993, Constantin M.Popa, redactorul-ºef al Mozai-cului a publicat la Editura Aius,pe care o înfiinþasem în 1991,Hermeneutica lui AdrianMarino, prima monografiededicatã marelui cãrturar, în1995 i-a fost reeditat, tot laAius, Ole! Espagna, unul dincelebrele sale jurnale sub-versive de cãlãtorie, iar în 1996,în urma unei strânse ºi cordia-le colaborãri, va apãrea la AiusRevenirea în Europa. Antolo-gie de Adrian Marino. Carteamasivã, de 450 de pagini, cu-prinzând texte din publicisticaanilor 1990-1995, semnate depersonalitãþi publice reprezen-tând diversele perspectiveasupra acestei opþiuni strate-gice cuprinse într-un spectrularg, de la Doina Cornea la, sãzicem, Petre Roman, care îºipropunea, dupã cum afirma în-suºi Adrian Marino în Prefaþã,în stilul sãu direct ºi limpede:popularizarea ºi apãrareaideii europene în cercuri largi,idee care nu depãºeºte, deo-camdatã, ca audienþã militan-tã, o sferã destul de restrânsãa clasei intelectuale ºi unelevârfuri politice.

Pe de altã parte, colaborareaconstantã a lui Adrian Marinola Mozaicul cu editoriale timpde mai mulþi ani, dar ºi faptulcã în redacþia revistei au rãmaspânã azi, alãturi de tineri ºi noicolaboratori, membrii fondatoriprecum Constantin M. Popa,Marin Budicã, Gheorghe Fa-bian, Lucian Irimescu, autorulsiglelor Aius ºi Mozaicul, orimai tinerii Ion Buzera, GabrielCoºoveanu sau SorinaSorescu au contribuit la evo-luþia organicã a demersuluinostru cultural. Asumarea unorprincipii liberale ca mod deviaþã al grupãrii Mozaicul: pri-matul valorii ºi al libertãþii decreaþie, al diversitãþii ºirespectului faþã de celãlalt, alsolidaritãþii în profesionalism ºiîntre generaþii diferite, au fãcutposibilã supravieþuirea încondiþii economice precare,fãrã aservirea în vreun fel faþã

de Putere. De aici sentimentulinspirat de faptul cã, aºa cumMozaikul lui Lecca a renãscutpeste timp prin intuirea valori-lor perene ºi de evoluþie alespiritualitãþii româneºti în con-textul european, Mozaicul îºiva pãstra rostul, dincolo de in-evitabilele condiþionãri mate-riale, prin ceea ce a sãdit întinerii intelectuali, pe care i-acultivat în dorinþa lor de a seexprima ca elitã, fiind, cumspunea Adrian Marino, româniºi europeni în acelaºi timp.

Dupã 25 de ani de la Revo-luþia din Decembrie 1989,fiindcã pentru noi Revoluþia aexistat, cu toate neîmplinirile,frustrãrile ºi dezamãgirile pecare viaþa de fiecare zi ni leproduce, Mozaicul, intrat în alXVII-lea an de viaþã ºi respec-tându-ºi înaintaºii, se reinven-teazã. Interesul colaboratori-lor noºtri, indiferent de gene-raþia cãreia îi aparþin, pentruavangardã sau literatura ºi va-lorile culturale ale exilului saudiasporei, pentru tinerii crea-tori ca ºi pentru cei ignoraþide marele public românesc oride criticã sau istoria noastrã,literatura actualã deschide onouã perspectivã ºi un noucâmp de manifestare culturalãºi de acþiune socialã întemeia-te pe conºtiinþa participãriifãrã complexe, cu instrucþie,dãruire ºi talent la schimbul devalori al lumii de astãzi. Mo-zaicul continuã sã afirme con-vingerea cã elitele sociale, in-clusiv cele culturale, se defi-nesc cu adevãrat prin contri-buþia pe care o aduc la ridica-rea comunitãþii din care facparte ºi din care îºi extrag sub-stanþa identitãþii lor.

Sã nu uitãm cã suntem mem-brii NATO doar din anul 2004,iar ai Uniunii Europene doardin 2007, cã este mult derecuperat pentru a devenifamiliari standardelor EuropeiOccidentale, ea însãºi încontinuã schimbare. Amparcurs o etapã, dar drumul elung. Înaintaºii paºoptiºti rã-mân încã un model neatins. Darlibertatea va genera noua elitãde care românii au nevoie. Mo-zaicul rãmâne alãturi de cei carelucreazã pentru o Românie a va-lorilor europene: raþionaliste,pluraliste, democratice.

(Urmare din pag. 2)

spre Europa Fãgãduinþei

17, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (205205205205205), 20), 20), 20), 20), 201515151515

corespondenþa Vintilã Horia –Basarab Nicolescu (II)

Anul 1960, când roma-nul sãu „Dieu est néen exil” a obþinut Pre-

miul Goncourt, marcheazã intra-rea lui Vintilã Horia în galeria per-sonalitãþilor culturii europene. Înanii urmãtori, în pofida hãrþuieli-lor detractorilor, el a continuatsã se afirme la acest nivel, prinopera literarã ºi publicisticã.Menþinea, în acelaºi timp, o le-gãturã strânsã cu exilul românescdin Occident, ale cãrui perspec-tive le vedea integrate confrun-

INSTITUTUL PENTRU CULTURA OCCIDENTALÃ.

„ I. C. O.Institutul pentru Cultura Occidentalã

Roma

Preºedinþie: Palazzo PallaviciniVia XXIV Maggio, 43Secretariat General ºi Administraþie:Largo Chigi, 19

Dragã Prietene,

Înfiinþând Institutul pentru Cultura Occidentalã, ne propunem ca obiectiv sã pregãtim un viitormai bun. Nu cã am vrea sã schimbãm omul care, în esenþa lui spiritualã, este imuabil, ci mai degrabãpentru cã, inspirându-ne în demersul nostru din învãþãmintele pe care ni le-a lãsat un secol XXaproape încheiat, am vrea sã modificãm anumite aspecte ale vieþii politice, sociale ºi culturale. Înprimul rând am vrea sã ameliorãm raportul dintre omul contemporan ºi creaþia umanã. Într-adevãr, dela 1789 ºi pânã în zilele noastre, diferitele revoluþii materialiste care s-au succedat în Europa ºi pestetot în lume au impus societãþii o imagine deformatã ºi incompletã a acestui raport.

Trebuie sã constatãm cã de-a lungul ultimelor douã secole, utilizând rezultatele obþinute de ºtiinþeºi tehnicã, doctrinele revoluþionare au alimentat la început perspective optimiste, pentru ca apoi sãarunce oamenii ºi societatea în abisul disperãrii. Angoasa specificã secolului nostru ºi toate conse-cinþele ei provin de fapt din falimentul tuturor acestor doctrine. Iar ceea ce am vrea noi sã analizãmeste inclusiv acest proces involutiv.

Cum s-a putut produce aceastã cãdere paradoxalã?Succesul tuturor acestor revoluþii dateazã dintr-o perioadã în cursul cãreia ele ajunseserã sã facã

politicã sprijinindu-se pe ºtiinþa contemporanã: un succes cel puþin ideologic ºi teoretic. Cãderea asurvenit în momentul în care cea de-a doua revoluþie, cea din octombrie 1917, a început sã aplicepopoarelor o politicã cu pretenþii ºtiinþifice, numai cã acest lucru se întâmpla exact într-o perioadãcând ºtiinþa însãºi se delimita de trecutul ei recent. Aºa se face cã omul-masã, aºa cum exista el înmodelul determinist al secolului al XIX-lea, a fost zguduit ºi distrus de redescoperirea persoaneiumane ºi de anti-determinismul secolului al XX-lea, cu alte cuvinte de noua ºtiinþã.

Pentru acest simplu motiv, din momentul în care s-au afirmat noua fizicã, noua biologie ºi nouaastronomie, niciuna dintre tezele formulate de revoluþionarii socialiºti ºi comuniºti n-a putut rezistaanalizei. Tot ceea ce, la ora actualã, poate fi considerat de stânga, fiind ori subordonat unor teoriideterministe ºi reducþioniste, ori susþinut de pe poziþii antispiritualiste ºi antimetafizice, se articuleazãcu idei care sunt deja imposibil de apãrat. Indiferent cã le privim din punct de vedere filosofic, ºtiinþificsau etic, fãrã a mai lua în consideraþie un punct de vedere strict omenesc. Noi considerãm de datorianoastrã sã reafirmãm cã aceste poziþii, care la urma urmelor pot fi considerate justificate dacã negândim cã au fost elaborate în perioada fazei materialiste a ºtiinþei, sunt astãzi nu numai dezminþite delogicã ºi de rezultatele la care a ajuns filosofia ºtiinþelor asupra societãþii, ci sunt în ele însele uninstrument al morþii! Nu este vorba decât de ideologii ºi miºcãri politice dezvoltate în cadrul epistemo-logiei secolului al XIX-lea ºi care, de-a lungul anilor, au devenit argumente ºi instrumente care duc ladistrugerea omului.

Astfel, într-o perioadã impregnatã de experienþe ºi idei în cea mai mare parte anti-deterministe, înmod explicit sau implicit anti-subversive, ni se pare important ºi urgent sã ne punem eforturile cultu-rale în slujba noilor curente ale timpului nostru. Cã e vorba de poezie sau fizicã, artã sau ºtiinþe exacte,roman sau psihologie, filosofie sau religie, matematicã sau biologie, toate demonstreazã eforturiledisperate ale omului de a scãpa din capcana pozitivistã a secolului precedent. Existã actualmente un„gulag” al culturii, rigid ºi pietrificat, de care toatã lumea se fereºte, toþi cetãþenii fiecãrui stat, occiden-tal sau oriental, capitalist sau marxist îl evitã ca sã poatã construi pentru noul secol, în pragul cãruiane aflãm, o lume demnã de creaþiile spiritului omenesc.

Datoritã culturii ºi tehnicii sale, occidentul reprezintã astãzi cvasi-totalitatea lumii. Dar vorbim de olume impregnatã încã de occidentul ultimelor douã secole. Ceea ce vrem noi, în schimb, ceea cesuntem noi, în mãsura în care ne aflãm aproape de esenþa lucrurilor ºi devenim conºtienþi de proiecþialor în viitor, este un occident al capodoperelor, al marilor descoperiri ºi al gândirii, un occident careeste mereu în cãutarea adevãrului.

Acesta este motivul pentru care am înfiinþat la Roma acest Institut. Nu pentru a apãra niºte valoriale spiritului care n-au câtuºi de puþin nevoie sã fie apãrate, ci mai degrabã pentru a asigura difuzareaacestora în rândul contemporanilor noºtri. Despãrþirea de trecutul nostru recent, efortul de a nesmulge din apãsarea lui au fost dificile, dar sunt deja un lucru împlinit. Falsele valori sunt în stare dedescompunere ºi se îndreaptã spre propria lor distrugere cu o vitezã din ce în ce mai mare. Considerãmcã a sosit momentul de a formula idei noi, de a construi o societate nouã, de a defini o politicã nouã.

Ceea ce propunem noi este stabilirea unui acord între noutate ºi societate. Aºa ºi-a realizat occi-dentul întotdeauna creaþiile cele mai importante. Fiecare dintre noi, oamenii pregãtiþi ºi dispuºi sã facãnoi paºi înainte în direcþia acestei perspective, poate colabora la aceastã iniþiativã. Oameni de litere ºisavanþi, artiºti ºi oameni ai tehnicii, gânditori ºi politicieni, toþi sunt indispensabili pentru a desfãsurao acþiune comunã, cãreia prezenta scrisoare nu-i serveºte în niciun caz drept schiþã de program, cidoar ca invitaþie la discutarea temelor care aici au fost abia conturate.

Avem nevoie de Dumneavoastrã ºi tocmai de aceea, împreunã cu Vicepreºedinta noastrã, prinþesaPallavicini, cu ceilalþi prieteni ai Institutului, vã adresãm acest apel. Sperãm cã veþi accepta sã nerãspundeþi rapid dacã sunteþi de acord, mãcar în principiu, cu acþiunea noastrã. De îndatã ce vomprimi un rãspuns, vom organiza o întâlnire la Roma, în saloanele palatului Pallavicini din piaþa Quiri-nal, unde îºi are reºedinþa Institutul nostru, pentru a ne pune de acord în legãturã cu modul în care arurma sã ne desfãºurãm în continuare activitatea.

Bineînþeles, vom fi foarte fericiþi sã-i primim pe toþi cei care vor binevoi sã dea un rãspuns apeluluinostru.

Cu cordiale salutãri, al Dumneavoastrã devotat,Vintilã Horia

Roma, Iulie 1980”

tãrii dintre Est ºi Vest, specificãrãzboiului rece.

În deceniul al optulea al se-colului al XX-lea, îl aflãm impli-cat, alãturi de alþi intelectuali dinelita occidentalã (A. Faivre1 ,René Alleau2 , J. Charon3 , M. M.

Davy4 , M. Random5 , etc.), înacþiunile Cercului d’Amis deNouvelle Acropole France. Ani-maþi de ideea necesitãþii uneischimbãri radicale în cultura oc-cidentalã, membrii Cercului auorganizat un congres interdisci-

plinar, în ianuarie 1979, la Paris,iar în decembrie 1979, au pusbazele I. C. O. (Institutului pen-tru Cultura Occidentalã).

Vintilã Horia a ocupat în aces-te acþiuni un rol de prim ordin.I .C. O., reprezenta pentru el uninstrument pentru asigurareavictoriei Vestului în confrunta-rea cu Estul. Vintilã Horia eraadeptul concepþiei cã Istoria ofac elitele, nu masele. Grupul deelitã al I. C. O. avea menirea de acrea o nouã concepþie culturalã,antideterministã, deci anticomu-nistã, asigurând victoria Occi-dentului reînnoit în confruntareaideologicã cu doctrinele de stân-ga din Vest ºi cu Estul, materia-list, determinist ºi comunist.

Strãduindu-se sã strângã înjurul I. C. O. Elita culturalã euro-peanã, el a adresat prietenilor, îniulie 1980, o scrisoare în care în-fãþiºa necesitatea înfiinþãrii I. C.O. ºi obiectivele Institutului so-licitându-le adeziunea. Scrisoa-rea i-a fost trimisã ºi lui BasarabNicolescu, pe care Vintilã Horiaîl cunoscuse personal de curândºi constatase cã împãrtãºea ace-laºi mod de a privi evoluþia cul-turii occidentale ºi perspective-le exilului românesc. Reprodu-

cem în continuare textul acesteiscrisori6 .

nnnnn Traian D. Lazãr

1 Antoine Faivre (n. 1934). Pro-fesor la Universitatea Bordeaux III,conferenþiar la Ecole pratique deshautes etudes, director al Caietelorhermetismului ºi al Bibliotecii her-metismului. Membru fondator al So-cietãþii europene de studii a WesternEsoterism- ului, definite ca studiiacademice interdisciplinare.

2 René Alleau (1917-2013). Is-toric al ºtiinþei, consilier ºtiinþific alEncicopediei Universale ºi al MariiEnciclopedii Larousse. A publicatnumeroase lucrãri asupra simbolis-ticii, alchimiei, societãþilor secrete ºiºtiinþelor oculte. Printre acestea senumãrã: ªtiinþa simbolurilor (1976);Aspecte ale alchimiei tradiþionale;Contribuþii la studierea principiilorºi metodelor simbolisticii.

3 Jean-Emil Charon (1920-1998). Specialist în fizica nuclearã,filozof ºi scriitor. A condus Comi-sariatul pentru Energia Atomicã dinFranþa. A publicat: Teoria relativi-tãþii complexe; Spiritul, acest necu-noscut (1977).

4 Marie-Madeleine Davy (1903-1998). Istoric ºi filozof. Din 1955,cercetãtor la C. N. R. S. Printrenumeroasele sale scrieri se numãrã:Eseu asupra simbolismului roman;Omul interior ºi metamorfozele sale;Un itinerar pentru descoperirea in-terioritãþii; Encicopedia misticii oc-cidentale ºi orientale (1977), Iniþiereîn simbolistica romanã.

5 Michel Random (Stefano Ba-lossini, 1933-2008). Scriitor, criticde artã, journalist, cineast. Pasionatde fizica cuanticã. A realizat nume-roase filme (Arta Vizionarã, în 1979)ºi emisiuni TV. A publicat: MareleJoc; Artele marþiale sau spiritul luiBudha, Tradiþiile ºi Viaþa.

6 Scrisoarea se aflã în arhiva per-sonalã Basarab Nicolescu. Origina-lul, în limba francezã, a fost tradusde prof. Vasile Moga de la ColegiulNaþional „Ion Luca Caragiale”, Plo-ieºti.

Sublinierile din textul semnat deHoria Vintilã ne aparþin ºi au rolulde a releva esenþialul, evitând para-frazarea lor în introducere.

Dragoº Pãtraºcu – lucrare inspiratã de poemele lui Gellu Naum

Basarab Nicolescu

18 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (205205205205205), 20), 20), 20), 20), 201515151515

visul lui Antim (II)Soarele urcase deja multdeasupra ºi rãsufla in-candescent peste zidu-

rile mânãstirii, când ucenicii ve-nirã împovãraþi de împletiturilepline cu cireºe negre pe care lealiniarã aproape de gura pivniþeiunde urmau sã fie alese pentrudiverse întrebuinþãri ºi apoi de-pozitate.

Cât stãteau trãgându-ºi rãsu-flarea ºi aºteptând sã aparã fra-tele care se ocupa de pivniþã, luiAlexie îi scãpã bucata de pânzãce acoperea coºul. Anghel îi dãduun ghiont, fãcându-i cu ochiul,ºi Alexie înfãºurã nãframa în ju-rul pumnului, apoi retrase mâna,meºterind un gogoloi cenuºiu pecare îl azvârli fulgerãtor cãtre Se-rafim. Acesta prinse rotundul ºiîl aruncã mai departe lui Eftimie,dar tânãrul, mai încet din fire, nureuºi sã-l prindã ºi, ca sã nu sefacã de râs, lansã mica sferã cupiciorul cãtre nasul frateluiNectarie. Mingea de cârpe îl loviîn cap, iar Nectarie o urmãri apoicu piciorul ºi începu sã alerge.Ceilalþi venirã dupã el, fugind ºiîmbrâncindu-se, încercând sã tra-gã un picior gogoloiului. În cu-rând, toþi alergau dupã cârpa ce-nuºie, împãrþiþi în douã tabere,strigând ºi fãcând piruete în ju-rul coºurilor cu fructe. Damian îiprivea din umbra pridvorului, deunde ei nu îl puteau vedea.

Pe când ucenicii se fugãreaumai aprig unii pe alþii, punându-ºi piedici ºi hohotind nãvalnic,Damian porni agale pe poteca ceducea cãtre poarta mânãstirii, pesub pomii deºi care îºi îmbrãþi-ºau coroana mult deasupra. Cu-rând Damian se trezi mergând pedrumul de þarã ce ocolea dealuri-le pânã aproape de pãdure. Un-deva, în stânga, foarte abruptã,se ghicea râpa unde îl gãsiserãpe Antim. Cãlugãrul rãmase o cli-pã pe gânduri, apoi se hotãrî sãcoboare pe acea potecã foartecunoscutã de ciobani.

Deºi îºi petrecuse atâþia aniprin locurile acestea, lui Damiannu-I era familiarã nici vãgãuna, ºinici drumeagurile secrete pe carese vor fi perindat localnicii saujivinele pãdurii. De aceea înaintaîncet, mai ales cã i se pãrea cãmicul drum se bifurca uneori prin-tre copaci sau tufiºuri; dar reuºisã se þinã de potecã, pe acolo peunde parcã îºi amintea cã îl adu-seserã pe Antim.

Apoi simþi cum setea începesã-i ardã limba uscatã. Continuasã urmãreascã firul drumului, aº-teptând mereu ca acesta sã sedeschidã în vãgãuna unde îl gã-siserã pe fratele lui de suflet. Mi-rosurile de muºchi ºi seve de pã-dure devenirã foarte vii, împleti-te cu arome de flori ºi ciuperci delemn putred.

Curând, drumul fãcu un cot,apoi se lãrgi într-adevãr într-ovãioagã. Damian se opri cerce-tând locul, încercând sã-ºi amin-teascã dacã era chiar acolo; i sepãrea totuºi ciudat cã nu-I veneaîn minte nici un detaliu, deºi nutrecuse nici mãcar o sãptãmânãde la nefericita întâmplare.

Tot cãutând cu privirea, des-coperi izvorul, aproape ascuns decrengile stufoase. Fericit, se apro-pie, fãcând un cãuº din palme ºisorbi cu sete din apa transparen-tã. Câteva frunze uscate licãreaupe fundul micului vad, printre fi-rele de nisip argintiu. Damian rã-mase un timp pe gânduri. În celedin urmã, se ridicã ºi porni maideparte.

Nu-ºi dãdea seama de cândmergea; poteca strâmtã ieºise dinvãioagã, continuând la nesfârºitprintr-o pãdure cu arbori foarteînalþi care nu semãnau cu nimicdin ce ºtia el prin partea locului.

Dar cel mai tare îl intrigau miro-surile care izbucneau din trun-chiuri ºi frunze, cu arome pe carenu le putea identifica. Pãdureapãrea nemiºcatã, dar niºte ecouriînãbuºite ale unor cântãri rãzbã-teau de nu se ºtie unde, aducândcumva cu psalmii pe care ei îi cân-tau la vecernie.

Dupã un timp, copacii s-aurãrit, desfãcându-se într-un drumîn toatã legea, ce ºerpuia printredealuri verzi ºi rotunde. Apoi dru-mul dãdu la ivealã un ºir de casealbe sau vopsite în culori vii, fã-cute din ziduri netede, cum Da-mian nu vãzuse niciunde prinsatele Olteniei. Acoperiºurileerau ºi ele din cãrãmidã roºie, aºacum fãcuserã fraþii cãlugãri câte-va firide ºi morminte la mânãstirepentru mai-marii locului. Damianprivi uimit tot ce i se înfãþiºa îna-intea ochilor, ºi fu încã ºi mai mi-rat sã vadã porþi înalte de lemnce se deschideau direct în ziduri-le caselor, probabil în curþi interi-oare, ºi obloane vopsite în verdeca iarba sau albastru siniliu. Dru-mul era acum pietruit ºi bãrbatulmergea prin soarele vesel. Segândi cã, deºi umbla deja de mul-te ceasuri, pãrea sã fie tot la amia-zã, dar soarele nu îl ardea în creº-tet, ºi nici nu simþea oboseala,care, la anii lui ar fi trebuit sã-ldea gata.

Însã cãlugãrul era mereu sur-prins de tot ce vedea. Nu înþele-gea de unde gãsiserã oameniiaceºtia model sã îºi ridice caseleastfel, ca niºte mici fortãreþe lipi-te unele de altele, însã calde ºiprietenoase. Cine îi învãþase oaresã îºi alcãtuiascã vopseluri atâtde frumoase ºi sã îºi construias-cã aºezãri din zid neted ºi lemnã-rie atât de mãiastru lucratã? Ce-idrept, meºteri în lemn avuseserãºi printre cãlugãri, sau prin sate-le ºi târgurile dimprejur, însã oa-menii locului îºi încropeau micicolibe, cel mult aºezate pe brâuridin pietre de râu la cei înstãriþi.Localnicii, cum îi ºtia el, nu aveaunici o preocupare pentru vreunlucru trainic sau frumos, cãci ne-voile lor erau altele.

Apoi, Damian descoperi ºioamenii, îmbrãcaþi în straie la felde suprinzãtor colorate precumcasele, ºi, mai ciudat, veseli ºirumeni, ori cu pielea albã ºi pãrulbãlai sau roºcat, cãzându-le învaluri pe umeri sau adunat în cozisimple ori împletite. În picioarepurtau fie niºte galoºi din cevace pãrea a fi lemn dupã bocãnitulritmic pe pietrele din pavaj, fiedintr-o împletiturã uºoarã de fi-bre care închideau piciorul într-un bot ascuþit, de unde urcaucãtre glezne încruciºãri meºteºu-gite de ºnururi.

Încerca sã-ºi aminteascã undemai întâlnise ceva asemãnãtor.Parcã vãzuse case din acestea peniºte desene din Apus, ajunse nuse ºtie cum printre hrisoavele lorde la mânãstire; însã avelea erauzugrãvite în cerneluri sumbre cenu ar fi lãsat pe nimeni sã ghi-ceascã bogãþia de culori pe careo vedea Damian.

ªi mai de mirare era cã oameniipe lângã care trecea îi zâmbeau ºiînclinau uºor capul, spre deose-bire de cãutãturile duºmãnoase oripline de teamã cu care erau deobicei întâmpinaþi cãlugãrii decãtre locuitorii din târguri. Damianaruncã o privire fugarã la sutanasa prãfuitã ºi plinã de scaieþi ºi lapicioarele cu piele uscatã ºiîmbãtrânitã care i se vedea însandalele vechi ºi pentru primaoarã dupã mulþi ani se gândi latrupul omenesc ce înfloreºte ºi se

trece de-a lungul vieþii.Nu-ºi mai urmã ºirul gânduri-

lor, cãci ajunse într-o piaþã largãînconjuratã de case, unde oame-nii forfoteau peste tot, printremese de lemn aºezate sub umbra-re, pline fructe zemoase ºi parfu-mate, cu grãmezi albãstrii de peº-te, mirodenii cu miros îmbietorsau flori proaspete de câmp oriculese din grãdinã, îngreunate depicuri mari de rouã.

În ciuda mulþimii de oameni,Damian nu auzea voci ridicatesau þipete ºi fu încã o datã sur-prins de pietrele albe din calda-râm care strãluceau curate ºi ega-le. Puþin mai încolo, spre capãtulpieþei, un grup de copii ºi ado-lescenþi îºi împleteau mâinile for-mând un cerc, apoi izbucneaucare încotro ºi încremeneau înexpresii comice la strigãtul unuiadintre ei. Roºii în obraji, gâlgâiauîn râsete care îl fãcurã ºi pe cãlu-gãr sã zâmbeascã.

Apropiindu-se mai mult, obser-vã încã o parte a pieþei ce formaun cerc perfect în jurul unei niºede piatrã din care picura sprinte-nã apa unui izvor. În acel moment,lângã firul apei îºi fãcu apariþia unom ciudat, care nu semãna cuniciunul din ceilalþi. Purta o cãmaºãalbã ºi avea pãrul de culoareincertã, adunat într-o coadã; însãDamian nu mai vãzu nimic altcevaîn afarã de ochii blânzi ºitulburãtori, cu luciri albastre, careîi amintirã dureros de Antim.

Încetul cu încetul, toatã mulþi-mea coloratã din piaþã se adunãtãcutã în micul scuar, aºteptândrãbdãtoare cu privirile aþintiteasupra bãrbatului. Acesta însã nuse uita niciunde, ºi Damian înþe-lese cã era orb. Acesta îºi ridicãbraþul, ducând cãtre bãrbie uninstrument bizar, ce semãna cu unfluier mai mare, fãcut dintr-unmetal cu reflexe stinse.

Copiii cei zvelþi ºi roºcovanise luarã de mâini, formând uncerc în jurul fântânii. În curând,toatã mulþimea stãtea direct pecaldarâm, ºi liniºtea care se lãsãîi umplu mãruntaiele de emoþie luiDamian.

Bãrbatul îºi împreunã mâinileîn dreptul frunþii, înclinând uºorcapul cãtre oameni, apoi îºi atin-se buzele de ciudatul instrument.Un sunet grav ºi catifelat se auzifoarte încet, prelingându-se odatã cu firul apei de alãturi, apoicrescu în intensitate, amplificatde zidurile pieþei. Damian tresãri,rãscolit de un amestec de tristeþeºi un fel de aºteptare. Înghiþi unnod greu care îi apãsa gâtul, cuochii aproape în lacrimi. Melodiase revãrsa peste oameni, unindu-iîntr-un fior invizibil, ºi bãrbatulavu senzaþia cã le aude inimilebãtând la unison ca un ecou,dupã cum se înãlþa ºi cobora su-netul. Apoi se trezi respirând rar,iar de la cei de acolo primea înpiept o cãldurã aºa cum nu maisimþise niciodatã.

Damian se vãzu, împreunã cuei, formând un arbore imens, încare pulsau sevele fiecãrei crengi,unindu-se în pãmânt ºi în cer. Oclipã se gândi cã ei la mânãstirenu cântaserã niciodatã astfel.

A închis ochii ºi s-a lãsat dusde valurile de sunete fãrã sã-ºimai aminteascã nimic. Cãlduracare îl invadase îi urca acum însânge, pânã în coºul pieptului, ºise transformã într-un ghem viude raze ce strãluceau ca soarele.Atunci, mâinile ºi picioarele ºiîntreg corpul îi devenirã uºoare,de parcã ar fi putut pluti. Într-untârziu, muzica vrãjitã a cântãreþu-lui orb a rãsunat tot mai încet, ºiîn cele din urmã, misteriosul flauta scos ultimele tânguiri. În piaþãnu mai respira nimeni, ºi multdupã ce orbul s-a oprit, oameniiau rãmas acolo, nemiºcaþi.

Lui Damian îi venea sã-i îm-brãþiºeze pe toþi ºi mai ales pebãrbatul cel orb care acum stateacu fruntea aplecatã, parcã în me-ditatie. Atunci, împreunându-ºimâinile, ca ºi cum voia sã-i mul-þumeascã orbului, observã cã pie-lea îi era netedã, cu degete lungi,iar braþele îi erau elastice, cumuºchi fini ca ai unui bãrbat devreo treizeci de ani. ªi mai bul-versat, vãzu cã în loc de vecheasa hainã aproape cenuºie de atâ-ta purtat avea o cãmaºã lungã dein cu firul moale. Nãuc de uimire,Damian îºi privea corpul tânãr ºiîºi lipi palmele de obrazul din carei se revãrsa o barbã cu fire negrestrãlucitoare.

nnnnn Eleanor Mircea

Dragoº Pãtraºcu – lucrare inspiratã de poemele lui Gellu Naum

ele

tristic

ă

19, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (205205205205205), 20), 20), 20), 20), 201515151515

Michele îl chemase cuo zi înainte, îi trimi-sese mesajul prin ce-

lular. Alberto îl ignorase. Aºa cãdupã prânz îl gãsise în dosul casei.

Se întorcea de la minimarket,fiindcã îºi luase obiceiul sã mear-gã acolo de douã ori pe sãptãmâ-nã întotdeauna la aceeaºi orã. Maiîntâi trecea pe la chioºcul de zia-re. Doliul îl þinuse departe de lu-cru ºi acum se afla în august.Toamna ar fi putut sã nu mai reiadeloc lucrul pe ºantiere, sau nee-xagerat, cât se poate de puþin.Fiecare lucru la locul lui. Douãcartoane de bere cu câte trei sti-cle fiecare. Piept de pui. Salatã.Lapte proaspãt. Gesturi obiºnui-te. Obiceiuri foarte regulate. Sãînalþe o fortãreaþã în care sã seizoleze împreunã cu ea.

Dãdu colþul, îl recunoscu dedeparte. Michele surâdea. (…)

Alberto îl salutã. Îl invitã sãurce în maºinã. La urcarea în casã,Michele se oferi sã-l ajute cu cum-pãrãturile.

– Aºeazã-te bine, – îi zise Al-berto cinci minute mai târziu, ob-servând cu satisfacþie cã Miche-le îºi schimbase expresia. Uncorp care acuzã densitatea diver-sã a ambianþei în care intrase, fen-tând atmosfera de aºteptare, maimult decât pe cea a remuºcãrii.Un loc în care absenþa surorii saleera doar temporarã.

– Bere?– Mulþumesc.Alberto merse la bucãtãrie.

Schimbã sticlele din frigider cucele aduse din supermarket. Cucalm, mult calm, fiindcã oaspete-le putea sã mai fie încã sub stã-pânirea obiectelor care îl încon-jurau. Cuibul matrimonial. Casalui ºi a Clarei. Se întoarse purtândo tavã cu sticlele de bere ºi cu uncastron cu pop-corn.

Se aºezã în faþa lui ºi, iatã,acum stãteau de vorbã.

– De sora mea m-am îndepãr-tat de puþin timp, – zise bãiatul, –acasã nu vorbeam despre ea. Eciudat. Înainte de a mã întoarcela Roma, voiam sã aflu ceva. Chiardacã unele lucruri pot fi explicatedoar pânã la un anumit punct.

– Nu ai venit la funeralii.Dur, rapid. Prima loviturã.– Cum?– Nu ai venit la funeralii. De-

spre asta n-am sã-þi vorbesc.Alberto ridicã sticla în aºa fel

de parcã ar fi fost ceva prin careîl fixa cu privirea. Bãu un strop.Nu îi scãpa strategia bãiatului,modul în care punea în faþã unadevãr ca sã ascundã nuanþelepe care aceeaºi afirmaþie ar fi pu-tut s-o ia în altã direcþie.

Dar Michele nu prinse provo-carea.

– Nu cred cã ar fi asta, – zise,– este chiar dificultatea de a di-gera întâmplarea. Cum spuneam,în aceste sãptãmâni mi s-a întâm-plat sã ascult puþinã lume. De lacare am înþeles însã cã în ultimavreme sora mea avea un sac deprobleme.

– Nu ai venit nici la cãsãtorie.De data asta, Michele fu cel

care sorbi o picãturã. – ªtii, – rãs-punse, – în vremea aceea frec-ventam, mai mult ca orice, clinici-le psihiatrice.

Alberto avu o tresãrire. Felulîn care tânãrul îºi pusese picioa-rele unul peste altul lãsa sã sedistingã o intenþie – care puteadura cât un cerc trasat în apã –dar care aparþinea ei. Surâsul cu

Anul acesta prestigiosul ºi foarte râvnitul premiu „Strega”a revenit lui Nicola Lagioia, pentru romanul La ferocita(Ferocitatea), apãrut la editura Einaudi. Lagioia este un

„abonat” al premiilor literare, câºtigând, înainte de „Strega”, premii-le „Viareggio-Repaci”, „Vittorini” ºi „Volponi”. Din Riportando tut-to a casa (Viareggio-Repacci), am prezentat un fragment în „Ra-muri”, nr. 3, martie, 2011. Un roman, ca ºi „La Ferocita”, dominat catopos literar de Bari, oraºul care absoarbe tot ce e malign în jurul lui.Povestea Clarei (eroina din Ferocitate) – despre care nu aflãm dacãs-a sinucis sau o societate aservitã în totalitate banului – familie,potentaþi etc., – a împins-o în mijlocul strãzii sã fie cãlcatã de uncamion. Devenise indezirabilã pentru cã ºtia prea multe, pentru cãavea o inocenþã neacceptatã de alþii ca formã de viaþã? Greu derãspuns. Autorul îl lasã pe cititor sã aleagã.

nnnnn NICOLA LAGIOIA

ferocitatea(fragment)

care, în ultima vreme, Clara seabsolvea de ceva care fãcea maipuþin gravã rana pe care o des-coperea cu privirea. O Clara dife-ritã faþã de fata evocatã de ordi-nea din apartament. O creaturãcare nu se întorcea de la shop-ping, ci din mormânt, ca sã facãmai prost decât cealaltã.

– Cert este cã soþia mea aveaprobleme, altminteri nu s-ar fi sin-ucis. – Avea probleme, - repetãdând din cap, tãvãlindu-se înnoroiul unei dureri pe care o cul-tivase cu multã voluptate ºi sãse facã de neabordat pentru ori-cine –, nimeni dintre noi nu a reu-ºit sã înþeleagã cât ar fi fost degrave. Noi, care ne aveam aproa-pe, înþelegeam, – ridicã ochii curãcealã.

– Cocaina, – zise Michele.– Desigur, cocaina. – Alberto

intui cã bãiatul scosese la ivealãchestiunea cocainei ca s-o atin-gã oricine, aºa cã îi zise întâi lui –ºi chiar faptul cã de la un timpfrecventa alte persoane, - þineavocea fermã – dar acesta era efec-tul, nu cauza. Clara traversa operioadã complicatã. Sora ta erao fatã foarte sensibilã. Nu supor-ta ipocrizia. Nu se proteja.

– Întocmai, - zise Michele, -nu e posibil ca una dintre per-soanele pe care le frecventa sã-ifi creat probleme? Poate cã s-acertat cu vreuna.

Pentru a doua oarã Alberto ri-dicã mâna spre bãiat. κi închisedegetele cu încetinealã, ca ºi cândl-ar fi strivit. Nu tu ai fost cãsãto-rit. Nu tu ºtii care era savoareabuzelor ei, nu tu ai vãzut-o plân-gând pe terasa Sheraton. Oricâtai fi tu fiul aceluiaºi tatã ºi þi-aipetrecut copilãria în casa în carea crescut ºi ea, mie îmi revine ro-lul principal. A trebuit sã cred ce-mi spunea. A trebuit s-o aºtepttreaz noaptea cu sufletul la gurã,cu teama cã s-ar putea sã i se în-tâmple ceva, apoi sperând într-un obstacol banal, fiindcã teamaera acum cã ar fi fost în companiaunui alt bãrbat. A trebuit sã gã-sesc forþa sã-i îmbrãþiºez umeriiºi a doua zi, lãsând fiecare lucrusubînþeles, instalându-mã într-opoziþie din care nici mãcar ea n-arfi putut sã mã scoatã.

– Nu a fost asta – rãspunseAlberto, – nu se certase cu nimeni.Dacã ar fi avut acel tip de problemeaº fi aflat. Cum spuneam, treceaprintr-o perioadã dificilã. Eradepresivã. Am încercat sã-i fiualãturi. Îi vorbeam continuu. Întrenoi nu existau secrete.

Un fulger. O loviturã de bicipentru cel pus la colþ. Apoi Mi-chele îi zise.

– Ascultã, Alberto, încearcã sãnu mã înþelegi greºit. Ultimul lu-cru pe care-l vreau este sã rezul-te ceva neplãcut. Sã merg sã vor-besc cu bãrbaþii pe Clara îi frec-venta. În mod hotãrât fãcea afa-ceri cu ei. Într-adevãr, nu înþelegcum acesta ar fi un mod de a aju-ta-o pe sora mea.

– Atunci ar fi trebuit s-o cu-noºti un pic mai bine, - Albertonu se tulburã. La un moment datvei obosi, gândi privindu-l. Veidispãrea dincolo de uºã. Dezin-tegrat în idioþenia ta. Curiozitãþi-le tale rupte de forþa dragosteidezinteresate. A trebuit s-o ducla altar pe jumãtate beatã. A tre-buit s-o târãsc în spital dupã celuase toate acele somnifere, la nicimãcar un an de când hotãrâse sãse cãsãtoreascã. ªtia prin ce tre-

ceam. Stând cu capul plecat însala de aºteptare a primului aju-tor. Sã se izbeascã de obstinatabarierã a vanitãþii, a amorului pro-priu. Iar acesta, fireºte, nu eradecât începutul. Sã descopereaventura cu proprietarul sãlii degimnasticã. Un bãrbat pe care-lavea la mânã de multe ori. Josorgoliul. Capul plecat. Sã evite camânia sã-i fie superioarã.

A existat perioada cu directo-rul de bancã. Apoi cu RenatoCostantini. Subsecretarul Buf-fante. Cum putea sã-o suporte?Iatã o altã întrebare greºitã. Nutrebuia sã-ºi justifice motivulpentru care nu divorþa. (…). Maimult, ce gãsise atât de fundamen-tal sã consimtã la acea formã deumilinþã ca la un rãu necesar?

Apoi, într-o searã, – îºi amintiAlberto observând reacþia bãia-tului, – Michele ducea braþul dela stânga spre dreapta cu înceti-nitorul – lucrurile au devenit maiclare.

Era martie. Alberto se întorse-se acasã dupã o zi petrecutã peunul din ºantierele din Vittorio.Se auzise cu Clara la telefon. So-þia lui i-a spus sã nu-o aºtepte lacinã. Se ducea la cinema cu o prie-tenã.

– O poveste adevãratã, laOdeon.

Acesta fusese rãspunsul.El o întrebase, împins de do-

rinþa s-o surprindã în eroare. ªi-adat seama numai dupã ce a termi-nat de vorbit, când vocea Clareia revenit din tãcere cu o uºoarãnesiguranþã ascunsã. Închiserãdiscuþia. Alberto simþi imediatameþealã. Strângea între mâiniminciuna. O inimã goalã palpitan-tã. Pânã atunci se þinuse la dis-tanþã din motive de siguranþã.ªtia despre trãdãri, aºa cum avemcertitudinea cã soarele apune înfiecare searã ºi în oraºele în carenu locuim. Nu cãutase niciodatãsã murdãreascã cunoaºterea te-oreticã printr-o verificare. Aºa cã,imediat dupã telefon, trecu pesteezitãri ºi merse fãrã jenã sã recu-pereze ziarul de la coºul de gu-noi. Înfometat. Excitat. Un ºoare-ce care scotoceºte printre gunoa-ie. Întinse paginile cu spectacolepe masa de la bucãtãrie. Stoma-cul i se strânse. Bucuria atrocede a privi lucrurile cu proprii ochi.Alberto se lãsã sã cadã pe scaun.Ce fatã incredibilã! Nici mãcar nu-ºi fãcea griji cã ar fi fost verifica-tã. Dar erau momente ca acesteacând Clara strãlucea în toatãsplendoarea sa. Costantini. Nuse întâmpla rar ca Alberto sã nucunoascã numele amanþilor lamomentul respectiv. Dar acumera altceva. Pentru prima datãputea sã presupunã cã ea îl trãdachiar în seara în care era convinscã se va întâmpla. Se ridicã de pescaun. Merse la baie. Deschiserobinetul. I se pãrea cã avea uncui înfipt în cap. Puse gâtul subjetul de apã rece. Apoi înãlþã ca-pul ºi se privi în oglindã. De-vastat, îndrãgostit. Strânse dindinþi. Atunci se întâmplã. Simþitensiunea prãbuºindu-se ºi laacel punct nu mai ºtia nici mãcarcum trecu prin oglindã. Dintr-odatã, în jurul lui era numai pace,o tãcere mineralã. Incredibilã. Dinaceastã perspectivã, totul deve-nea atât de clar. Vedea degetelesoþiei sale care deschideau nas-turii cãmãºii lui Costantini, recu-noscându-le ca fiind propriilesale degete. Gura lui era cea care

îl sãruta pe bãtrân. ªi în momen-tul în care Clara începea sã facãdragoste, era el, Alberto, într-unpunct atât de profund al trupuluisãu, încât Costantini devenea unsimplu vehicul de carne moartã.

Iatã de ce n-a pãrãsit-o nicio-datã.

A doua naºtere a sa. În aceanoapte. Alberto încetã sã se maipreocupe de aºa ceva. Sã steadeoparte însemna sã priveascãlumea aºa cum i se prezenta. Sãrecunoascã umilinþa ca pe o eroa-re de perspectivã. Furia ca armãa celui ce-ºi doreºte intens înfrân-gerea totalã. Acum se simþea, încele din urmã, puternic. În acestveºmânt nou, Alberto ar fi pututsã strângã în mod conºtient mânalui Costantini ºi ca inconºtientpe a proprietarului sãlii de gim-nasticã. Ar fi reuºit chiar sã levorbeascã. De ce nu? Cu Cos-tantini. Cu directorul de bancã.Sã-l bucure expresia stupefiantãa amanþilor soþiei sale. (…)

Sigur, nu era deloc fãrã dure-re. Trebuia sã ºtie sã sufere pen-tru o recompensã asemãnãtoare.Dar era un tip diferit de durere.Un zid de care se izbea cu violen-þã ca sã se regãseascã în modmagic împreunã cu ei, uniþi ca ni-meni alþii.

– Eu pe Clara o cunosc, - rãs-punse Michele lãsând sã-i cadãbraþul pe el însuºi.

Numai atât. Apoi bãiatul surâ-se. Privindu-l încã o datã, cum arfi fãcut ea la câteva sãptãmâni dela moarte.

– Sã zicem însã cã tu ai aban-donat-o, rãspunse Alberto ca sãse elibereze de apariþie, bucurân-

du-se de privirea rãnitã a bãiatu-lui, - sã zicem cã tu ai plecat celmai frumos. Cã având scuza pre-supuselor tale probleme ai pusîn evidenþã mai mult ca alþii ab-senþa ta. Absent la cãsãtorie.Absent la funeralii. Unde eraicând ea lua somnifere? – îl vãzupe bãiat cã sta rãu, dar râsul rãu-tãcios, surâsul zeflemitor al Cla-rei rãmâneau la locul lor. – Eu amdus-o la spital, - tunã atunci Al-berto – tatãl tãu a recunoscutcadavrul. Tu erai plecat, în timpce ea se afunda în depresie. Le-ailãsat topografilor Ranieri ºi DePalo sã ducã pânã la capãt ridi-carea unui cadavru pe care tu nicinu l-ai vãzut, - lui Michele i sepãrea cã ceva i s-a pus din gre-ºealã sub ochi, scrâºni din dinþicât putu de tare, atunci Alberto,speriat, urcã doza, - crezi cã eanu mi-a vorbit niciodatã? – minþiplin de mânie. – Ea mi-a vorbit.Vorbeam despre toate. Chiar ºidespre tine. ªtii ce-mi zicea? –duse bãiatul în culmea indispozi-þiei. (…) Îmi spunea cã-i displã-cea, cã-i pãrea rãu, - ºuiera Al-berto, - cã avea un frate pe careea l-a ajutat de atâtea ori iar el orecompensa cu o indiferenþã to-talã.

Apoi Alberto respirã îndelung,extenuat, bãtându-ºi mâinile pes-te coapse de mai multe ori. Închi-se ochii. Îi redeschise. Vraja eraruptã. Pãrea cã prin camerã tre-cuse un taifun.

Prezentare ºi traducere:Marin Budicã

premiul Strega 2015

20 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIIVIIIVIIIVIIIVIII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (205205205205205), 20), 20), 20), 20), 201515151515

La Castelul Cantacuzinodin staþiunea Buºteni aputut fi vizitatã, în pe-

rioada 22 iulie-11 octombrie 2015,expoziþia intitulatã „Welcomeinto my brain” ce cuprinde peste200 de xilografii, litografii ºi gra-vuri pe metal ale lui Salvador Dalice provin din colecþii particulare.Lucrãrile sunt expuse în cinci ca-mere ale castelului, fiind împãrþi-te în ºase cicluri: „Tricornul”,„Divina comedie”, „Bãtrânul ºimarea”, „Gargantua ºi Pantagru-el”, „Faust” (133 reprezentândilustrãri ale literaturii universale)ºi „Dali Universal Tarot” (78 degravuri).

Ciclul „Tricornul” (1958) sebazeazã pe cartea lui Pedro Anto-nio de Alarcón El sombrero detres picos ce a inspirat muzicapentru spectacolul de balet omo-

nnnnn PETRIªOR MILITARU

welcome intoDali’s brain!

nim al compozitorului Manuel deFalla, în viziunea coregraficã a luide Léonide Massine. Premiera aavut loc pe 22 iulie 1919 la Alham-bra Theatre din Londra în inter-pretarea trupei „Les Ballets Rus-ses de Monte Carlo”, decorurileaparþinând lui Pablo Picasso.

Ilustraþiile lui Dali la „DivinaComedie” iniþial ar fi fost incluseîntr-o ediþie a celebrei cãrþi pro-iectatã de guvernul italian pen-tru omagierea a 700 de ani de lanaºterea lui Dante. Dar, pânã laurmã, ele au fost gravate de Ray-mond Jacquet ºi Jean Taricco,apoi editate de Joseph Forét ºiJean Estrade la editura „Les Heu-res Claires” din Paris, între anii1960-1963. Sub îndrumarea luiDali, fiecare din cele 100 de acua-rele au fost gravate în lemn ºiimprimate în culori prin suprapu-

nere, cu câte 30-35 de blocuri deculoare, care practic descompunimaginea, în planuri cromatice.

Litografiile alb-negru din se-ria Bãtrânul ºi marea ilustreazãbinecunoscutul roman al lui Er-nest Hemingway, ediþia tipãritã în1000 de exemplare la ManusPresse, Stuttgart, în 1974.

La 12 ani de la moartea luiFrançois Rabelais a apãrut o car-te intitulatã „Les songes drolati-ques de Pantagruel” (1565) carecuprinde 120 de planºe pe temamonstruozitãþii umane, iar poves-tea care le însoþea avea în centrupe cei doi uriaºi: Gargantua ºiPantagruel. Inspirat, de astfel, deimagini Dali va prelucra, între1971-1973, în maniera sa binecu-noscutã 25 dintre aceste repre-zentãri sub titlul „Visele bizare alelui Pantagruel”.

În singura lucrare inspiratã dinopera lui Goethe – Faust, intitu-latã Salutul cãtre Mephisto, sepot observa douã secvenþe alescenei întâlnirii lui Faust cu le-gendarul Mefisto. Lucrarea esteuna discretã cromatic, aparentsumbrã. Drama întâlnirii celor doieste amplificatã de orizontul în-depãrtat din fundal, pe care seprofileazã Mefisto, ºi de razelenegre scãpãrate de figurile întu-necate, ce sunt reprezentãri suc-cesive ale lui Faust, din prim-plan.

Fiindcã faptul cã în timpul se-ratelor pe care le petreceau împre-unã Galei îi plãcea sã ghiceascã întarot, Salavador Dali a creat pro-pria versiune a celor 78 de cãrþi cumargini aurite, îmbinând elemen-te de picturã ºi colaj. Marile arca-ne au titlul în englezã ºi spaniolã,litera ebraicã corespunzãtoare ºisimbolul astrologic (planeta sauzodia) cu care este asociatã arca-na respectivã. Cunoscut fiind nar-cisismul debordant al lui Dali nueste de mirare cã prima carte, Ma-gicianul (El Mago) are în centruun autoportret ºi o masã pe caresunt cele patru elemente primor-diale (aici din versiune dalianã):pâine ruptã în douã, un paharumplut pe jumãtate cu vin, o rolãde pergament ºi un ceas ce se to-peºte. Marile arcane sunt nume-rotate cu cifre romane de la I (Ma-gicianul) la XXI (Lumea). Nebu-

nul este nenumerotat ºi este aso-ciat cu litera ebraicã Shin, Drepta-tea este numerotatã cu VIII, iar Pu-terea cu XI. Magicianul este aso-ciat cu Aleph, Judecata de Apoicu Resh, iar simbolurile zodiacalediferã faþã de multe din pachetelede tarot moderne: de exemplu,Împãrãteasca este asociatã cu ele-mentul Pãmânt, Cumpãtarea cuVãrsãtorul, iar Lumea cu ZodiaTaurului. Una dintre cele mai ori-ginale cãrþi, în sensul dalian alcuvântului, dintre Micile Arcanepare sã fie El Rey de Bastos (Re-gele de Bâte): un tânãr rege aºe-zat pe un tron ºi þinând cu mânaun imens baston între picioare într-un gest falic explicit. Aºa cum auobservat pasionaþii de tarot, pa-

chetul Dali Universal Tarot estemai degrabã unul fãcut pentrucolecþionari, decât unul pe care îlpoþi folosi în divinaþie, fiind unobiect de artã ºi nu un instrumentocult.

Amintim cã Salvador Dali acreat, de asemenea, ilustraþii pen-tru Alice în Þara Minunilor deLewis Carroll, Don Quijote de laMancha a lui Miguel de Cervan-tes Saavedra, dar ºi o ediþie limi-tatã de Semne Zodiacale, realiza-te în 1967.

În viitor, Castelul Cantacuzi-no îºi propune sã expunã ºi schi-þe originale de Henri Matisse, li-tografii de Marc Chagall precumºi picturi de Picasso, Toulouse-Lautrec sau Renoir.

Dali - Pantagruel

Dali - Salutul cãtre Mephisto