INTERVIU CU REGIZORULLUXEMBURGHEZ CHARLESMULLER: „NU AM FOST NICIODATĂINTERESAT DE PUTERE“

ANUL XV w NR. 646 w 25 – 31 MAI 2019 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINILE 8-9

Pe fondul istoriei Germanieiobsedate de grandoare, impre -sionează psihologia eroinei,puterea de înțelegere la careajunge, fermitatea discretă a atitudinii.

Ediția a XIV-a, 29 mai – 2 iunie 2019, Pavilionul B2,Complexul Romexpo București.

OLGA DE BERNHARDSCHLINK SAUFARMECULFERMITĂȚII DISCRETE

PAGINILE 2-3

PAGINA 10

POLIROM LA BOOKFEST

PAGINA 11

CORESPONDENȚĂ DE LA CANNES, ORAȘUL ÎN CARE PLOUĂ DE ȘAPTE ORI PE SĂPTĂMÂNĂ

CORESPONDENȚĂ DE LA CANNES, ORAȘUL ÎN CARE PLOUĂ DE ȘAPTE ORI PE SĂPTĂMÂNĂ

2ANUL XV NR. 64625 – 31 MAI 2019actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

Corespondență de la Cannes,orașul în care plouă de șapteori pe săptămână

IULIA BLAGA

Altfel spus, lucrez aproape în treischimburi, în același timp. Nu măplâng. Pentru cei care n�au venitniciodată la Cannes, festivalulara tă extraordinar de la distanță,doar că jurnaliștii (cam 4.000 lanumăr) par să fie ultimii la care s�au gândit organizatorii, chiardacă beneficiază acum de o terasămult mai mare ca anul trecut.

Nu mă plâng și pentru că înacest an Competiția e o colecțiede nume alese pe sprânceană, cucinci�șase clasici în viață, cum aspus Corneliu Porumboiu în in�terviul pe care ni l�a dat înainte săplece la Cannes. Chiar dacă la celpuțin trei dintre ei nu te maiaștepți la surprize, tot nu le�ai sărifilmele. Acest text va apare în printîn ziua în care se vor afla câști �gătorii, așa că voi continua să scriudespre filmele văzute, urmând caîn numărul viitor să revin cu pal�maresul comentat.

NU AVEM CUM SĂ ȘTIM CÂT DE POLITIC VA FI PALMARESUL

Voi începe cu La Gomera, care aavut premiera mondială în 18 mai2019. Pentru cei care cunosc fil�mografia lui Porumboiu și căută�rile aprofundate de la un film alaltul, La Gomera e o surpriză. Nuvor regăsi un Polițist, adjectiv 2sau un film mai abstract decâtCând se lasă seara peste Bucureștisau Metabolism, ci aparent unneo noir înăuntrul căruia se suc�ced mai multe genuri cinematogra�fice consacrate (thrillerul erotic,

comedia, realismul social etc.).Porumboiu trece cu eleganță de launul la altul, folosind personajearhetipuri (cărora le consacră câteun capitol) și mutând acțiunea (șiprin flashbackuri) de pe insula LaGomera din Tenerife la Bucureștiși de aici în Singapore.

Jocul de limbaje cinemato�grafice e pus în relație cu el silbo,un limbaj foarte vechi, care redăprin fluierat vocalele și consoa�nele. Dar, ca să�l poți înțelege pepolițistul Cristi (Vlad Ivanov) flu�ierând în română prin el silbo,trebuie să știi română. Deci din�colo de meșteșugul cu care stili�zează fiecare scenă, Porumboiupune el silbo în ecuație cu codu�rile cinematografice, dar și cu celecare fac comunicarea posibilă însocietate.

M�am întâlnit cu Porumboiula Cannes, dar am uitat să�l întrebcât din buget s�a dus pe copyrightulpieselor de pe coloana sonoră. Mu �zica e parte integrantă a codului

folosit în fiecare scenă. De pildă,filmul începe cu Cristi apropi�indu�se de insula La Gomera, cuclasicul I Am a Passenger, a luiIggy Pop, desfășurându�se pestepeisajul extraordinar și peste fi�gura unui Vlad Ivanov în control,dar când melodia se opreș te și sereia după ce mai curge puțin ge�neric, începi să bănuiești că eaface parte dintr�o strategie, că existăun scop în spatele a ceea ce vezi.

E imposibil de speculat asu�pra palmaresului juriului prezi�dat de Alejandro González Iñárritu,dar La Gomera ar putea lua celpuțin Premiul FIPRESCI, care eacordat de Federația Internațio�nală a Criticilor de Film și care eanunțat în aceeași zi cu festivita�tea de gală, 25 mai 2019, dar cu câ�teva ore mai devreme. Cred căjuriul mare ar putea să�l premiezepentru regie sau scenariu, deșicompetiția e strânsă. Ceea ce nuavem cum să știm este cât de poli�tic va fi palmaresul, cât de dornic

va fi juriul să premieze filme nudoar pentru calitățile lor artistice,dar și pentru relevanța lor în con�textual contemporan.

M-AM CAM SĂTURAT CATOTUL SĂ FIE NEGRU ÎNFILMELE LUI KEN LOACH

Multă lume se așteaptă ca Dolor ygloria, de Almodóvar, să fie în pal�mares, mai ales că cineastul spa�niol nu a luat până acum nicio �dată trofeul la Cannes. În 1999 aluat Premiul de regie pentru Todosobre mi madre, pentru care a luatpe urmă Oscarul pentru film străin –dar nu la Palme d’or. A mai luat laCannes un premiu pentru scena�riul lui Hable con ella (2003). Asu�mat autobiografic, Dolor y gloriae releveul sufletului unui artist(regizor chiar, interpretat de An�tonio Banderas), care, ajuns la ovârstă respectabilă și în pană deinspirație, își revede viața și ca�riera, găsind în amintirile din

copilărie sursa de energie care să�lscoată din depresie și să�i dea su�biectului unui nou film. Almodó�var își pune sufletul pe tavă în� tr�o poveste nostalgică în care co�pilăria e luminoasă, iar prezentulînghețat într�un confort artificial.Apartamentul regizorului din film,modern și sofisticat, e populat detablouri aduse în mare parte dinapartamentul lui Almodóvar, carerecunoaște în interviuri că s�a in�spirat în film din propria�i viață.Pe lângă Banderas, cu care a lucratdeja de vreo opt ori, Almodóvar achemat o altă muză de�a sa, Pené�lope Cruz, să dea viață ma mei așacum a păstrat�o în amintire (caldă,energică, vie), în vreme ce JulietaSerrano o interpretează pe mamăla vârsta senec tuții, când presen�timentul dispariției o fac să fiemai dură cu fiul care o adoră.

Anul acesta e prima dată cândse confruntă cineaști care au dejadouă la Palme d’or acasă – KenLoach, respectiv Jean�Pierre și

E seară și sunt între filme, la hotel, încercând să nu adorm ca să ajung la proiecția de la 22. În acest an festivalul ne-a pot covit cu un program foarte greu, care îi avantajează pe jur na liștii care nu au de scris/ transmis repede. Filmele care au premiera mondială în Competiție de la 10 seara au prima

proiecție de presă tot de la 10 seara, a doua 15 sau 30 minutemai târziu și a treia a doua zi de la 8.30. Pentru că la prima orătransmit pentru matinalul lui Răzvan Exarhu de la Rock FM, măduc conștiincioasă la proiecțiile de noapte, dar dimineața dupăemisiune nu mă mai pot culca la loc, așa că încep munca.

La Gomera, de Corneliu Porumboiu

Dolor y gloria, de Pedro Almodóvar

3ANUL XV NR. 64625 – 31 MAI 2019 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

Luc Dardenne. Ken Loach a venitcu Sorry We Missed You, un fel decontinuare a precedentului I, Da�niel Blake (cu care a luat trofeulîn 2016), dar deposedat de umorulacestuia.

Realismul social al britanicu�lui, care face din nou echi pă cuscenaristul Paul Laverty, se opre �ște asupra situației fără ieșire încare oamenii muncesc zi�luminăși nu mai au timp să trăiască și să�și vadă de familie. La fel ca în I, Daniel Blake, e nevoie de căl�dură umană și de apartenența lao familie pentru a rezista într�osocietate care te exploatează și nu�țioferă alternative. Capul familieidin film speră ca, achi ziționând ofurgonetă și muncind pe brâncipentru o companie de livrări pa�chete, să dea lovitura și să poatăcumpăra casa la care tânjește din2008, de dinainte de criza finan�ciară. Dar condițiile de lucru suntatât de stricte, încât se epuizeazăfără a găsi puțină în țelegere în cazde urgență – de pildă, atunci cândfiul adolescent face o prostie șiunul din părinți trebuie să mear �gă după el la poliție. Soția lui seostenește și ea îngrijind cu devo�tament bătrâni, dar și ea e exploa�tată – programul e infernal,mun ca e grea și plătită prost. Sin�gura soluție din această situațieîn care cei doi părinți trag la jugca niște animale de povară pare săfie doar confortul emoțional datde familie.

Filmul mi s�a părut mai puținelaborat ca I, Daniel Blake sau altefilme ale lui Loach, lăsând activis�mul politic prea la vedere. Și, dece să mint, m�am cam săturat catotul să fie negru în filmele luiKen Loach.

Filmul fraților Dardenne mis�a părut mult mai bun. Le jeuneAhmed e, așa cum spun înșiși rea�lizatorii în notele de producție,povestea unui eșec. Eșecul tutu�ror celor din jurul lui Ahmed (un

musulman de 13 ani din Belgia) îna îi scoate din cap ideea că trebuiesă�și omoare profesoara de arabă.Ahmed îl auzise pe imam (cel carel�a spălat pe creier, după spuselemamei) zicând că profesoara e oapostată pentru că vrea să�i înve �țe pe ceilalți musulmani araba nudoar după Coran, așa că decidesingur s�o omoare. Eșuând, e dusîntr�un centru pentru minori un �de regimul e aproape ca de închi�soare, doar că pe lângă întâlniricu psihologul și ore de sport,merge împreună cu supraveghe�torul la o fermă din apropiere sălucreze.

DOUĂ FILME DE DEBUT ÎN COMPETIȚIE

În stilul lor realist atât de nefor �țat, Dardenne�ii se străduiesc săpătrundă îndărătul platoșei aces�tui copil fragil. Fusese dislexic(profesoara îl ajutase), tatăl lip �sește din peisaj, un văr a murit„eroic“ într�un atentat, iar el acumîl idealizează, se retrage tot maimult în sine, radicalizându�se (dininstinct de supraviețuire, poate) –toate aceste lucruri le înțelegem,dar nu reușim să descifrăm esen �ța pentru care Ahmed se opuneevidenței. Cred că e cel mai sum�bru film al Dardenne�ilor și poatecel mai trist film văzut în acest anla Cannes – fără să fie deloc vio�lent. Cel mai dureros e când crezică întrevezi că în interiorul erou�lui se dă o luptă și că fostul, ade�văratul Ahmed recâștigă teren,pentru ca în secvența următoare,imperceptibil, noul Ahmed să re�vină la loc. Dardenne�ii nu daunici o șansă în lupta contra tero�rismului islamic.

În acest an au fost și douăfilme de debut în Competiție. Des�pre Les Misérables, al francezuluiLadj Ly, am vorbit săptămâna tre�cută. Celălalt e Atlantique, sem�nat de cineasta franco�senegaleză

Mati Diop. Surprinzător, Atlanti�que a fost foarte bine cotat de cri�ticii străini invitați să voteze peultima pagină din Screen Daily.Au fost însă și alții (mă numărprintre ei) care s�au întrebat cecăuta în Competiție. Mati Diop nue nepricepută sau netalentată,dar felul în care incorporeazătema zombilor într�o poveste rea�listă din Senegalul de azi nu con�vinge. Mă întreb dacă filmul armai fi fost luat în Competiție („Pri �mul film realizat de o cineastăafricană în cursa pentru la Palmed’or“) dacă n�ar fi fost o copro �ducție franceză.

În fine, la cel mai așteptat filmdin festival, Once Upon A Time inHollywood, de Quentin Taran�tino, am văzut cei mai mulți jur �naliști de până acum. Toată lumeaînfierbântată, mai ales că filmul afost inclus în ultimul moment înselecție și, cu o zi înaintea premie�rei, Tarantino rugase Festivalulde la Cannes să nu dea spoilerepentru că lansarea filmului în ci�nematografe are loc de�abia în 26iulie 2019. Înaintea primei pro �iecții de presă, care a avut loc cuun mic decalaj față de premieraoficială, iarăși ni s�a spus că regi�zorul și producătorii ne roagă sănu dezvăluim prea multe din filmînainte de lansarea lui în săli. Aufost jurnaliști care au huiduit – șipe bună dreptate. De ce mai vineatunci presa la Cannes? Văzândfilmul și, mai ales finalul, amînțeles de unde atâta secretoma�nie, așa că n�o să spun ce nu trebuie.Decât că Once Upon A Time inHollywood e un spectacol de zilemari, flamboaiant și strălucitordespre Hollywood, cu un Brad Pittîn mare formă și un final pe mă�sură, dar se vede că a fost montat îngrabă. Probabil că până lansarea în

săli vor mai că dea niște scene. Nuprea există acțiune în film și suntpasaje care trenează, dar recon�stituirea nostalgică a Hollywoo�dului anului 1969, aflat întredouă epoci, nu cred că va rămâneîn afara palmaresului. Cu atât maimult cu cât în acest an Tarantinosărbătorește 25 de ani de când aluat primul trofeu la Cannes cuPulp Fiction (atunci a concurat cuo Vară de neuitat, al lui LucianPintilie).

ULTIMUL DRUM SPRE MARE

În aceeași zi cu filmul lui Porum�boiu (18 mai 2019) a avut pre�miera la Cannes și scurtmetrajullui Adi Voicu, Ultimul drum spremare, în cadrul secțiunii paraleleSemaine de la Critique. Aici aufost înscrise peste 1.600 de filmeși doar zece au fost selecționate,ceea ce face ca performanța luiVoicu să fie considerabilă. Filmulare doar 12 minute, dar spunemulte despre intoleranță și lipsade căldură umană din societatearomânească – deși povestea poa �te funcționa lejer și într�un cadru

mai larg, pentru că teama de celă�lalt e o maladie generală a lumiiîn care trăim.

Acțiunea se desfășoară într�uncompartiment de tren, unde șasepersonaje (printre interpreți e șipoeta Angela Marinescu) merg cudiverse treburi la mare. Pre zențaunui cetățean turc o deranjeazăpe pasagera interpretată de AnaCiontea – de fapt, pe ea o deran�jează orice. Când turcul coboarăîntr�o stație să meargă la bufet,lumea se sperie că trenul ar plecafără el și că în geantă ar fi ceva pe�riculos. Falsa panică îi îndepăr�tează pe călători de adevăratatragedie care se desfășoară subochii lor. Folosind pe fundal im�aginea unor câmpuri în flăcări,filmul are un vag aer intelectualde sfârșit de lume, dar și puținumor, precum și personaje sufi�cient schițate încât să reprezintemai multe interpretări ale ace �luiași eveniment.

Mă opresc în această stație.Cum am spus, revin săptămâna vii�toare cu palmaresul comentat. SDC

Foto: Festival de Cannes

Once Upon A Time in Hollywood,de Quentin Tarantino

Le jeune Ahmed, de Jean-Pierre și Luc Dardenne

Ultimul drum spre mare,de Adi Voicu

4ANUL XV NR. 64625 – 31 MAI 2019opinii

www.suplimentuldecultura.ro

La lectura cărții Un caz de divorț.Povestiri fantastice (traducerede Nicolae Constantinescu), Polirom, 2013.

Scumpe domnule Guy de Mau�passant, mă fac vinovat de faptulcă am ajuns târziu la domnia voas�tră. Imaginați�vă: sunteți un scrii�tor cunoscut în toată lumea, po� vestirile moderne nu au rădăcinifără opera dumneavoastră, darnumele dumneavoastră îmi eraabsolut străin. Cine e Guy de Mau �passant?

Am susținut Bacalaureatul,examenul maturității, la începutul

mileniului III, chiar la literaturauniversală, citeam pe atunci Euri�pide și Sofocle, îl aveam în pro�grama școlară pe Jean de La Fon� taine, dar numele dumneavoastrăîmi rămânea străin. Ig noranța meaera abisală, eram nenorocit.

Prima dată am citit numeledumneavoastră într�o nuvelă scri �să de Isaac Babel. Babel era catego�ric îndrăgostit de opera domnieivoastre, eu eram îndrăgostit deBabel, așa că v�am îmbrățișat căr �țile cu inima deja deschisă.

Iar acum îmi e foarte greu săîmi imaginez că am trăit zile pepământ fără să vă cunosc, fără săștiu forța fantasticului dumnea�voastră, fără toate aceste perso�naje stranii, fără prezențele invizi�bile, fără morții care nu au liniște,fără toată frica aceasta pe care oducem cu noi, reminiscența spai�melor de altădată, după cum atâtde bine știați.

Domnule Guy de Maupas�sant, ca să mă pot bucura de toatelecturile, încerc să îi dau fiecăruiscriitor un merit unic, inegalabil.

Am fost, de aceea, foarte aproapesă vă declar cel mai bun autor dedescrieri de la sfârșitul secolulXIX: „Era mic de statură. Avea cevade șobolan, de dihor și de baset,adică făcea parte din familia cău�tătorilor, rozătorilor, vânătorilorși neobosiților (...). Purta perucă,se îmbrăca îngrijit, nu era nicio�dată bolnav, iubea animalele, nudetesta oamenii și îi plăceau la ne�bunie frigăruile de prepeliță“.

Sunt puține, domnule Guy deMaupassant, foarte puține perso�naje în istoria literaturii – pe care(acum) o mai cunosc – mai bineconturate decât doctorul Héra�clius Gloss.

Am fost aproape, vă spuneam,dar nu am îndrăznit. Altceva amgăsit irezistibil în proza dumnea�voastră:banalitatea (firescul!) fan�tasticului. Fantasticul își face locîn povestirile dumneavoastră în�spăimântător, dar atât de firesc.

Fantasticul nu e un fapt extra�ordinar în imaginarul omului, iardumneavoastră știați că istoria oa�menilor e o istorie a imaginarului.

Povestirile dum nea voas tră suntminunate, deși teribile, imaginiale sufletului nostru mereu gatasă fie pierdut. Cumva, totuși, uite,rezistăm.

Domnule Guy de Maupassant,se spune că nu ați fost în deplină�tatea facultăților literare decât un singur deceniu – între 1880 și1890 – și cu toate acestea ne�ațilăsat o operă care anunța marileficțiuni ale secolului XX. Vă invidiezmai ales pentru geniul conciziei.

Ați murit înainte de patruzeciși cinci de ani, cum Gogol sauCehov sau Fitzgerald sau Babelînsuși, alți mari visători cu punctede vedere ieșite din comun. Măgândesc că locul dumneavoastrăîn istoria literaturii s�ar cuveni săfie mult mai înalt, dar pe de altăparte vă văd surâzând malițioschipului nostru comun de acum.La ce v�ar folosi?

Cred că v�ar bucura, totuși, săaflați că acum, pe pământ, cea maiîn vogă idee în cultura popularăeste că vine iarna și noaptea elungă și plină de spaime.

Domnule Guy de Maupassant,îngăduiți�mi să nu am nici o în�cheiere în afara acestei mărturi�siri: trei nopți la rând am visat omână jupuită care, în loc să măstrângă de gât, mă salută de pe ocorabie care se îndepărtează înamurg de un port de care îmi efoarte dor, deși nu am ajuns nicio�dată acolo. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Scrisoare către Guy de Maupassant

Un hol lung, cumva luxos, caredistonează puternic cu îmbrăcă�mintea lui Mircea: salopete plinede praf și de ciment, cizme elec�troizolante. Stă pe o bancă, vor�bind cu un alt om îmbrăcat maielegant, dar evident sărăcăcios,cu sacou de la second�hand.

— Dom’ Nicu, eu am așa: pa truș �cinci de ani de muncă pe muchie.Că m�a trimis tata de la cinșpeani, în port la Constanța. Ammun cit în toată țara asta... Și laCasa Poporului, doi ani. Muncăgrea, construcții. Închipuie�ți șimatale, am șaptișpe ani de grupă,care se pune dublu la vechime.

Patrușcinci și cu șaptișpe, câtface?... Șaijdoi... Păi, ce, nu mă scothoții ăștia anticipat la pensie?

— Știu și eu. Ei zic că tre’ să aișaișcinci.

— Dar ce, matale ai șaișcinci?Că n�arăți.

— Eu am hadicap de gradu’ I.La mine se poate sigur! spune ellăudându�se. Apoi, în șoaptă: Amdat și io dreptu’ la spital și m�auscos nebun.

— Serios. Se poate?!— Dacă dai dreptu’, se poate.

Știu eu pe cineva la nebuni. Dartrebuie să măcar o mie�două deeuro.

— Cââât? Pe banii ăștia așlucra până la șaptezeci.

— Atunci așteaptă vârsta.De cei doi se apropie un tip de

vreo 30 de ani, cu o geantă devoiaj mare în mână. Se apleacă în�spre fețele lor și le șoptește:

— Coldrex. Cumpărați Cold �rex ieftin?

— Cât face?— La juma de preț de farma�

cie... Și�i bun la toate.

— Dă și mie cinci cutii... Nu ieiși tu? întreabă Nicu.

— De Coldrex îmi arde mie acu’!— O să�ți pară rău, nene. N�o

să mai ai ocazia asta! subliniazănegustorul.

Apoi pleacă, iar cei doi stau ovreme în tăcere.

— Acum, nici pensia asta nu�imare lucru. Am un coleg care s�aîmbolnăvit ca prostu’, din primazi, zice Mircea.

— Cum?— Păi, în ultima zi de servici, a

zis că face și el o chestie mai așa, maispecială. Cică el a băut de toate laviața lui, da’ redbuluri la cutiuță, nu.

— Ce�s alea?!— Redbuluri din alea care face

reclamă la televizor, zice maimuță �rindu�se. Redbul îți dă ariiipi!

— Aaa, da. Știu. Și?— Și�a zis omu’ – mama mă�

sii lor de bani, doar nu lucrez pe

surcele! – că o dată în viață e ultimazi de serviciu!.. Și și�a luat vreo patruredbuluri și le�a băut dușcă pe toate.

— Ei, na! Și?— Într�un ceas l�a luat cu Sal�

varea... Dar nu musai de la red�bul, înțeleg... Avea probleme maricu ficatul, cred.

Alte momente de tăcere.— Tu ai băut vreodată redbu�

luri din alea? — Dar ce�s, prost? Să dau eu

atâția bani pe un pișat de vacă? Îmiiau patru�cinci votci cu ei! ziceMircea, făcându�și cruce.

Ușa în fața căreia stau cei doise deschide și iese un bărbat. Mir�cea tresare și se bagă în față.

— Dom’ Nicu, lasă�mă pe mi �ne primul, c�am fugit în pauza demasă și nu știe dom’ inginer.

— Bine, hai, du�te... Dacă nurezolvi cu grupa, vino la mine și teduc la nebuni. SDC

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Știri la zi din actualitatea culturală și articolele ediţiei pewww.suplimentuldecultura.ro

La casa de pensii

Acum aproape treizeci de ani,imediat după revoluția din1989, am primit o invitație sămerg în Germania proaspătreunificată.

Din fericire, în Timișoara existaun consulat german, așa că, spreușurarea mea, nu trebuia să mergpână la București pentru viză. Și,tot spre ușurarea mea, aveam șigaranția. Așa că într�o dimineață,cu avânt tineresc, m�am pornitspre sediul consulatului, aflatîntr�o clădire istorică din centrulorașului, într�o curte interioară.Nu știam decât vag adresa, dar numi�a fost greu să îl reperez: petrotuar, în fața clădirii vechi, cutrei etaje, stătea un ciopor de oa�meni. Intrarea largă în curtea in�terioară era și ea înțesată de lu �me, iar în curtea propriu�zisă,amplă și ușor întunecată sub un

plafon de nori cenușii, se înghe�suiau alte câteva sute de inși,bărbați mai tineri și mai bătrâni,femei înfofolite, cu copii în brațe,grupuri de copilandri mai mari,care fremătau nervoși și plictisiți,toți adunați într�un fel de coadăinformă și disperată, ce duceaspre o ușă din capătul curții. Ușaaceea era ținta întregii mulțimistrânse acolo și, în cele vreo douăore cât m�am înghiontit printreoameni, îmbărbătat de iluzia căeficiența germană va rezolva to �tul cât ai clipi, rareori am văzutpe cineva intrând și, parcă, și mairar ieșind. Habar n�aveam undeîncepe coa da, nici dacă se va ter�mina vreodată, iar comentariilecelor din jur nu erau prea încura�jatoare: „De o săptămână vin“, zi �cea unul, iar altul îl completa „Șieu, zi de zi“. „Stau aici de la patrudimi neața“, bombănea altcineva.

Până la urmă am cedat și am ple�cat, cu invitația inutilă în buzunar.

Am senzația că paragraful demai sus ar avea nevoie de un soide glosar sau de niște note de sub�sol, ca la traducerile din limbi (șiculturi) prea puțin cunoscute.„Viză“ probabil că sună cunoscut:mai există țări pentru care româ�nii au nevoie de viză de intrare,deși „viză de Germania“ a devenitun termen desuet, la fel ca „rație deulei“. „Invitația“ însă... nu știu câțiîși mai amintesc sensul pe care îlcăpătase acest cuvânt în anii 1990,în contextul plecărilor peste grani �ță. Se referă chiar la o invitație, unafăcută de un cetă țean sau o instituție

din statul în cauză – Germania,Franța, care�o fi fost –, dar cu ca�racter oficial. Cum un prieten dinOccident nu te putea invita întot�deauna pe căi oficiale, era nevoitsă autentifice o invitație perso�nală la un notariat și apoi să ți�o ex�pedieze – în original. Căci asta erao precon diție a eliberării vizei pen�tru țări le occidentale:nu puteai de�pune cererea la consulat ori amba� sadă dacă n�o aveai, deși invitațianu�ți garanta primirea vizei.

Apoi venea garanția. Presu�punând că obțineai viza și por�neai la drum, trebuia să dovedeștică ai la tine o sumă care să�ți per�mită să te întreții singur câtevazile – o sumă stabilită de auto �ritățile locului. Asta, bănuiesc, încaz că gazda ta tocmai murise sause mutase sau nu mai voia să teprimească. Așadar, urcai în trencu mărcile sau francii sau lirele înbuzunar (cine avea card bancar în1990 în România?), iar la intrareaîn străinătate trebuia să fluturibancnotele pe dinaintea vame �șului. Dacă nu aveai garanția,’geaba viza, ’geaba biletul de tren:

te întorceau cu buzele umflate înpatria�mumă.

Așa erau vremurile înainte deRomânia europeană cu acte în re�gulă: invitație, garanție și înghe�suială haotică la ușile amba sa�delor. Până la urmă am rezolvattotul românește, adică pe căi co�tite: am aflat de o firmă de turismcare avea trasee în Germania șiobținea vize prin filieră proprie –căci, după cum umbla vorba, pa�tronul firmei era un fost ofițer deSecuritate care înainte de 1989 seocupase de pașa poartele șvabilorce emigrau în R.F.G. Am plătit o„taxă de procesare“ piperată, mi s�a pus viza de Germania în pașa �port și am plecat.

Printre altele, din cauza asta osă merg duminică să votez la ale�gerile europarlamentare. Fiindcăîmi pasă. Fiindcă am câștigat cevace nu vreau să pierd. E bine că oa�menii au uitat ce înseamnă o vizăcu invitație și garanție. Și, oricât deexagerat ar părea, mă tem că, dinnepăsare în nepăsare, s�ar putea săaflăm iar – ba chiar să reînvățămcât mai e rația de ulei. SDC

5ANUL XV NR. 64625 – 31 MAI 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Vize europene

S�a terminat cea mai agitatăcampanie din ultimii ani. Dacă te uiți pe Facebook, ai crede căprezența la urne va trece de 60 lasută. Adică aproape de participa�rea la prezidențialele din 2014.

Aceasta este însă întrebarea pen�tru orele rămase până la scrutin:cât de mare va fi prezența la vot?Dacă va fi undeva la 35�40 la sută,atunci rezultatele nu vor fi celeașteptate de mulți. Dar dacă laurne vin peste 40 la sută dintreromâni, atunci lucrurile se schim �bă și e posibil orice. Iar dacă vasări de 50 la sută (puțin probabiltotuși!), atunci totul se răstoarnă.

Duminică uitați�vă și la pre �zen ța pe județe pe tot parcursulzilei. Dacă în frunte vor fi din nouMehedinți, Olt, Teleorman, Vasluisau Vrancea, PSD câștigă cu celpuțin cinci puncte diferență. Vomvedea și cum se mobilizează Ar�dealul de data asta. Cum la fel deimportant este să urmărim rapor�tul rural�urban. Posibil ca urba�nul să fie mult peste rural, n�ar fiexclus chiar o diferență de 7�10puncte. Asta pentru că se simteforfotă mare în orașe. Alegerile deduminică sunt despre mobilizare,

din acest motiv și sondajele suntcontradictorii. 10 la sută în plus laurne înseamnă 1,8 milioane devoturi. Gândiți�vă că partidul câș �tigător ar putea lua vreo 2,2 mi�lioane de voturi.

Mobilizarea a atins cote greude închipuit în urmă cu câteva luni.Firme, actori, dar și oameni simplivin cu tot felul de idei. Societateacivilă este implicată de aceastădată, puțini sunt cei care spun zi�lele astea că votul nu contează.

Care sunt mizele votului deduminică:

1. Cât s�a erodat PSD din mo�mentul câștigătorii alegerilor din2016? Partidul dispune de o ma �șinărie bine pusă la punct, 30 lasută poate fi un scor realizabil.Moldova va fi cea care decide sco�rul social�democraților. Un scor

spre 40 la sută în regiune va ducePSD la nivel național la ținta do�rită. Veriga slabă pentru ei esteTransilvania, unde social�demo �crații se pot bucura și dacă iau 20de puncte. Pentru Dragnea, victo�ria PSD este esențială. Un scorprost va fi urmat de debarcareaacestuia din fruntea PSD, oricâtebezele îi aruncă azi Oprișan, Ol �guța sau Buzatu.

2. Care este forța PNL? Dacăliberalii obțin doar 23�25 la sută,Ludovic Orban va avea probleme.Partidul s�a mișcat bine în cam�panie, dar întrebarea e ce se în�tâmplă în urbanul mare, undeUSR�PLUS pare să prindă o felieconsistentă. Un scor apropiat dePSD le va da încredere liberalilor,în perspectiva celor trei bătăliielectorale care urmează. Partidule oricum mai vioi decât la începu�tul campaniei.

3. Va trece USR�PLUS de 15 lasută? Alianța 2020 a fost gândităpentru a obține peste 20%, darsondajele nu�s foarte încuraja �toa re. Un rezultat prost ar puteaduce la ruperea alianței, ba chiar

este posibil să apară fric țiuni ma�jore în interiorul unuia dintrepartide, USR. La PLUS nu existăprea multe pretenții. Partidul nuare încă structuri alese în terito�riu, iar nimeni nu îi va cere capullui Cioloș.

4. ALDE și Pro România. Am�bele partide au ca țintă pragul de10 la sută. Greu, dar nu imposibil.Tăriceanu speră ca un scor bunsă�l propulseze în bătălia pentruCotroceni, ba mai mult, așteaptăși pasul greșit al PSD pentru a fidesemnat candidat comun pentruCotroceni. La rândul său, VictorPonta are de demonstrat că ră�mâne un actor serios chiar și înlipsa unui vehicul cum este PSD.Dacă Pro România ia peste 8 lasută, atunci partidul se va îngrășapeste măsură în Parlament, fiindașteptate treceri spectaculoasedinspre PSD în următoarele săp�tămâni.

5. PMP, partidul lui Băsescuatinge sau nu pragul? Greu mo�ment, emoții mari pentru aceastăformațiune. Posibil să atingă celecinci puncte. Băsescu a avut o

campanie cuminte, culmea, dar sevede că nu mai are forța de odi�nioară.

6. UDMR tremură zdravăn, iaranunțata ruptură de PSD pare unjoc pe ultima sută de metri, princare Kelemen Hunor încearcă re�cucerirea electoratului maghiarce nu mai este dispus să mestecetot ce le spun șefii. O prezență masivă la nivel național ar duceUDMR sub pragul electoral, ceeace ar fi o catastrofă pentru viitorulformațiunii.

7. Va fi atins pragul de 30 lasută la referendum? Dacă pre �zența la europarlamentare trecede 40%, în proporție de 90 la sutătrece și referendumul. ALDE aanunțat deja că boicotează votul,în timp ce la PSD nimeni nu�șiasumă poziții tranșante. LideriiPSD se tem că un anunț oficial alboicotului la referendum să nu fieinterpretat greșit de propriii ale�gători, iar aceștia să priceapă căde fapt n�are rost să mai vină de �loc la aceste alegeri. Viorica Dăn�cilă a spus deja că va vota la refe� rendum, provocând stupoare prin�tre baronii PSD.

Votul de duminică nu e doardespre mandatele de la Bruxelles.

Ne va arăta unde suntem, câțisuntem și încotro ne îndreptăm.Poate fi semnalul redeșteptăriisau dimpotrivă, al pierderii ulti�mei speranțe. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Votul de duminică nu e doar despremandatele de la Bruxelles. Poate fi semnalul redeșteptării sau dimpotrivă, al pierderii ultimei speranţe.

Ziua cea mare

Înregistrarea pe care o am demulți ani, pe un disc Nuova Eradin 1989, datează din 22 decem�brie 1957 și a fost făcută la Na�poli, cu Orchestra „AlessandroScarlatti“ a Radiodifuziunii Ita�liene. Tot cu Celibidache, în ar�hivele radioului italian și acumpentru prima dată pe disc, Gullia putut fi ascultat și în lucrareacompozitorului contemporanGiorgio Federico Ghedini (1892�1965), Contrappunti, pentru triode coarde și orchestră. Un mareinterpret de muzică de cameră,Franco Gulli a fost violonistuldin Trio d’Archi (împreu nă cuBrunno Giuranna și Giacinto Caramia), căruia Ghedini i�a de�dicat piesa sa, și în Cvartetul Pro Musica di Roma (cu VirgilioBrun, Giuranna și Amedeo Baldovino).

Dacă, alături de alți amatori demuzică italiană, l�am auzit perso�nal relativ mult pe Franco Gulli înurmă cu aproape 15 ani, în edițiileemisiunii radio „Exerciții de me�morie“, realizate cu piese ineditedin arhivele RAI de formidabilulmoderator și istoric al muzicii ArrigoQuattrocchi și transmise în fiecare

sâmbătă și duminică la miezulnopții, astăzi violonistul poate fi re�descoperit grație pasiunii și spiri�tului întreprinzător al prietenuluiEmilio Pessina, editorul și inginerulde sunet al noului set de discuri in�titulat Franco Gulli reDescoperit(Franco Gulli reDiscovered).

Publicat sub egida casei RhineClassics (RH�005), co lecția de dis�curi – realizată în urma unui pro�iect de cooperare cu Giuliana Gulliși cu restul familiei violonistuluidin Trieste, cu sprijinul AccademieiChiggiana din Siena și al Muzeuluide Teatru „C. Schmidt“ (Trieste) –dă o ima gine atotcuprinzătoare aartei de ex cepție și a vastului său re�pertoriu de concert și muzică de ca�meră. Concertele de Bach, Viotti,Paganini, Haydn, Mozart, Beetho�ven, Lalo, Bartók, Prokofiev, Oth marSchoeck, Busoni, majoritatea înre�gistrări live, și un interviu în lim bafranceză din 1957 ocupă primeleopt CD�uri, ultimele trei fiind con�sacrate muzicii de cameră în com�pania soției sale, pianista EnricaCavallo, și a Giulianei Gulli.

Lucrări de Bach, Mozart, Vieux�temps, Schubert, Debussy, Ravel,Chausson, Bloch, Respighi alcătu�iesc un mozaic reprezentativ, pediscuri ce readuc în actualitaterecitalul extraordinar dat în 1994cu ocazia sărbătoririi a 50 de anide carieră și a altuia din 1999, la a56�a ediție a Săptămânilor Muzi�cale Sieneze. Pe un al treilea disceste de semnalat înregistrarealive a Concertului pentru vioa ră,pian și cvartet de coarde, în remajor op. 21 de Chausson, în com�pania soției sale și a Cvartetuluide coarde Academica format dinMariana Sîrbu, Ruxandra Colan,James Creitz și Mihai Dăncilă.

Paolo Pessina semnează o pre �zentare atotcuprinzătoare a viețiiși evoluției artistice a lui FrancoGulli, intitulată Renaș terea tra �diției violonistice a belcantouluiitalian, însoțită de numeroase fo�tografii de arhivă, furnizate de fa�milie și de Accademia Chiggiana.

Spre deosebire de alți remar�cabili violoniști italieni contem�porani lui, dar mai tineri cu circa20 de ani (Salvatore Accardo, UttoUghi), Franco Gulli nu s�a bucuratîn ultimele decenii de atenția ma�rilor case de discuri– poate excep�tând o parte din muzica sa decameră cu Trio d’Archi. Și aceastaîn ciuda unei activități concertis�tice și pedagogice prodigioase atâtîn Europa, profesor la Chiggianala Siena și la Lucerna, cât și în Sta�tele Unite, unde la mijlocul anilor1980 avea să i se ofere o catedră laprestigioasa Universitate Indiana.

Cine vrea să afle mai multedespre cariera și concepțiile saleviolonistice poate citi cu folos olungă discuție cu el publicată într�unul din volumele colecției TheWay They Play. Illustrated Discus�sions with Famous Artists andTeachers, apărut sub îngrijirea luiSamuel Applebaum și Henry Roth,în 1980. Gulli povestește în detaliuevoluția sa de copil�minune, de lavârsta de cinci ani, în 1931, când îșiîncepea studiile cu tatăl său, vio�lonist de profesie, format la școalalui Ottocar Ševčík la Praga, și pânăspre 15�16 ani, când cel de�al Doi�lea Război Mondial avea să�i între�rupă începutul de carieră.

„Când Trieste a devenit o pro�vincie germană, m�am oprit dincântat. Această întrerupere a fosto binecuvântare deghizată, fiind căa cânta la vioară devenise pentru

mine extrem de facil în anii aceia.Ajunsesem să cânt pu țin ca unțigan. Când am început din nou,după război, mă maturizasem in�telectual, până la punctul de a în�cepe să gândesc cu adevărat criticdespre felul în care cântam“. Gulliexplică măsura în care aceastătranziție este primejdioasă în evo �luția unui tânăr violonist dotat:„Odată ce un ase menea tânăr de�vine conștient de problemele cucare se confruntă un artist maturși începe să gândească, muzical,într�o manieră disciplinată, orga�nizată, el se străduie adesea să de�vină un savant, în sensul cel maiacademic al cuvântului și să cântemecanic. [...] Începe să cânte fărăelementele vitale ale sensibi litățiiși ceea ce ne place să numim «su�flet». Doar foarte puțini aleși suntcapabili să reconcilieze acestecontradicții și să supraviețuiascăsaltului la artistul împlinit“.

Citindu�l rămâi puțin mirat deopinia formulată în livret că Gullinu ar fi fost un intelectual, ci doardotat cu o inteligență muzicală. Re�marcabile și merită citite, pentru

a�l asculta apoi cu atenție, suntgândurile sale despre Joseph Szi�geti, pe care l�a întâlnit în anii1960, „după mulți ani de concerteca solist și muzician de cameră,când am început o lungă perioadăde studii și o relație muzicală in�timă. [...] El mi�a modificat în�treaga atitudine față de muzică,fapt pentru care îi voi fi veșnic re�cunoscător“. „El m�a adus în eramodernă, nu numai ca repertoriu,dar și în termenii standardelormuzicale noi. Îl consider pe Szi�geti drept cel mai modern dingenerația noastră de violoniști. Afost un om care s�a luptat să facămuzică și nu numai muzică. Egois�mul și ceea ce este numit uneori«cult al personalității» i�au foststrăine în fața interpretării muzi�cale. El este responsabil pentruinspirația și interpretarea unuimare număr de lucrări noi. [...]Sunt convins că sub ghidajul lui m�am maturizat în mod substanțial.“

Colecția realizată acum deEmilio Pessina îi demonstrează cuprisosință spusele și merită am �plu să fie ascultată. SDC

6ANUL XV NR. 64625 – 31 MAI 2019muzică

www.suplimentuldecultura.ro

Franco Gulli reDescoperit – o remarcabilă colecție de înregistrăriinedite ale violonistului italian

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

În timp ce pregăteam această scrisoare pentru melomani, menită să vă recomande un set de 11 discuri apărut recent, în ma joritatea lorînregistrări inedite, mă gândeam că numele violonistului Franco Gulli(1926-2001) a fost întotdeauna legat pentru mine de cel al aniloritalieni ai lui Sergiu Celibidache și, în special, de Concertul pentruvioară și orchestră nr. 1, Op. 19 de Prokofiev.

Două sunt, în România, perioa�dele de maximă intensitate încare se derulează reuniuni festi�valiere, iar aglomerarea calenda�ristică e motivată de determinăriobiective.

Lunile de primăvară și de toamnăînscriu manifestări de gen în ma�joritatea așezămintelor scenice,unele mai ambițioase, altele maicondensate, fiecare după ampli�tudinea bugetării și alonja echipei.Mai�iunie și octombrie�noiem briedevin maratoane pentru pro fe �sioniștii artelor spectacolului, careefectiv aleargă prin țară pentru arăspunde tuturor invitațiilor.

Un festival e, în principal, osărbătoare a comunității locale,un element de coagulare a ei. Elextrage artiști și public din prac�tica seriilor de premiere, ca prin�cipală modalitate de evenimentteatral, imprimând un plus denoutate, de imprevizibil. Un festi�val nu e numai o listare de specta�cole, e – sau ar trebui să fie – o

experiență dinamică fundamen�tată pe mediul cultural din orașulgazdă. Un cumul bazat pe un con�cept care reunește generații și di�versitate creatoare, care celebrea� ză artele și pe autorii lor, careevidențiază legăturile, diferențeleși ideile inovative.

De ce se înghesuie toată lu �mea în perioadele menționate?Factorul determinant este buge�tul. Nu numai dimensiunile lui,cât mai ales faptul că se decidefoarte târziu. Anul acesta, abia lajumătatea lunii mai teatrele auaflat sumele de care vor dispunepână la finele lui 2019, o realitatebizară și mare complicatoare deviață profesională. În lumea fun c �țională, teatrele știu cu o jumătatede an înainte ce resurse băneștivor avea pentru proiectele viitoa �re. E un confort organizatoric carelasă deoparte suspansul și per�mite pregătirea programului și co�municarea lui în timp util, pentruca spectatorii să își poată trece înagende datele premierelor și alealtor evenimente teatrale.

UN FESTIVAL DEVINE UN CATALIZATOR ESTETIC

Teatrul parizian Odeon făcea înaceste zile reclamă pe prima pa�gină din „Le Monde“ la sistemul deabonamente pentru stagiunea2019�2020. Volkstheater Viena atrimis spectatorilor fideli broșu �rile sezonului următor, iar aceas ta

este normalitatea la care, deocam �dată, în România doar tânjim. Lanoi, cutumele financiare devin unimpediment pentru imaginarea șidesfășurarea festivalurilor.

Cunoașterea foarte târzie acuantumului stipendiului, impo�sibilitatea finanțării multianuale,excesul birocratic, legislația stu�foasă și neclară pun piedici se�rioase celor care se ambiționeazăsă ofe re publicului și altceva de �cât noi le spectacole ale trupei.

Un festival devine, prin el în �suși, un catalizator estetic. Este oplatformă care oferă creatorilorposibilitatea unor comparații, aunor evaluări. E șansa publiculuide a viziona producții diverse, dea lua pulsul artistic al momentu�lui, de a vedea care mai sunt ten �dințele, de�a se modela ca receptoravizat.

Pățiți, curatorii de festivaluriau ajuns să gândească două saumai multe versiuni ale programu�lui. Una e versiunea ideală, cea vi�sată, cea dorită. Care se va mate� rializa dacă finanțatorul alocăatât cât a promis. Toată lumea areînsă și o variantă de avarie, unplan B, care e activat dacă finan �țarea e sub așteptări și nevoi.

AGLOMERAREA FESTIVALIERĂDEVINE PROBLEMATICĂ

Un alt factor care comasează fes�tivalurile în doar două calupuritemporale ține de vreme. Perioa da

de iarnă e contraindicată: dacă vafi viscol, totul se blochează – aero�porturi, șosele, transportul fero�viar. Imaginați�vă o trupă rămasăîn drum cine știe pe unde din cau �za căderilor abundente de zăpadă.Sau un orar de zbor dat peste capde condiții meteo severe.

Aglomerarea festivalieră de�vine problematică deopotrivăpentru artiști și pentru oamenii depresă. Companiile teatrale se stră�duiesc să răspundă tuturor in vi �tațiilor primite, alergând la pro� priu, din eveniment în eveniment.Toată lumea vine, montează, joa �că, demontează și pleacă spre altfestival. Nimeni nu mai are răgazde dezbateri, discuții pe așezate.Criticii de teatru fac și ei slalomprintre festivaluri, străduindu�sesă acopere cât mai mul te dintreele, să ajungă și acolo, și dincolo,

să�și facă propriul decupaj într�oofer tă supra�abundentă.

Un alt fenomen legat de festi�valuri este acela al premiilor. Aco �lo unde e cu premii. Menit să ie �rarhizeze valoarea, un palmaresadaugă un plus de miză. Am întâl�nit, însă, situații cel puțin bizare.De genul: unul dintre membrii ju�riului are și spectacol în concurs,iar creația respectivă ia premiu. In�compatibilitatea e cât carul, iar jus�tificarea că persoana împricinatănu ar fi participat la jurizare în mo�mentul în care i se analiza creația ede�a dreptul puerilă. Tot nedeon�tologică e și înscrierea în concurs ateatrului gazdă. Și premierea lui.Conflictul de interese e cvasi�vizi�bil: onorariile juraților sunt plă�tite de organizatori. Pre zumția deobiectivitate există, dar planează șisuspiciunile aferente. SDC

7ANUL XV NR. 64625 – 31 MAI 2019 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

Festivaluri, valuri, valuri

8ANUL XV NR. 64625 – 31 MAI 2019interviu

www.suplimentuldecultura.ro

INTERVIU CU REGIZORUL LUXEMBURGHEZ CHARLES MULLER

„Nu am fost niciodată interesatde putere. În schimb, îmi placesă analizez puterea“Zilele acestea se repetă intens la Teatrul Național dinIași, la ultima premieră din această stagiune, Titus Andronicus de William Shakespeare. Omul-cheie al spectacolului este regizorul de origine luxemburghezăCharles Muller, venit la Iași hotărât să monteze acesttext la care se gândea de câțiva ani.

RAMONA IACOBUȚE

Charles Muller s�a născut înLuxem burg, în 1953, și a studiatarta la Cambridgeshire Collegeof Arts and Technology și apoila Academia de Stat pentru Mu�zică și Arte Performative dinStuttgart. Și�a început carierade regizor în 1984, iar între 1980și 2004 a predat la Facultatea deTeatru de la Universitatea deMuzică din Saarland, la Acade�mia de Stat pentru Muzică și Ar�tele Spectacolului din Stuttgartși la Academia de Film din Lud�wigsburg. Din 2004, CharlesMuller a fost numit directorulTeatrului Municipal Esch�sur�Alzette din Luxemburg. Deși laînceputurile sale a cochetat șicu actoria, și�a dat seama destulde repede că regia este terito�riul pe care se simte cel maibine în teatru. De�a lungul ca�rierei s�a apropiat de universuldramatic al ma rilor scriitori,montând texte de Aristofan,Igor Bauersima, Samuel Beckett,Anton Cehov, Euripide, JonFosse, Chris topher Fry, WitoldGombrowicz, Homer, Ödön vonHorváth, Franz Kafka, StefanoMassini, Lars Norén, Sean O’Ca�sey, John Osborne, Willie Rus�sel, Werner Schwab, KurtSchwitters, William Shakes�peare, Botho Strauß, George Tabori, Frank Wedekind, PeterWeiss. Muller nu este pentruprima dată în România. A mai

pus în scenă spectacole la Sibiuși Timișoara și are o rela ție specială cu scenograful românDragoș Buhagiar, pe care l�aabordat și pentru montarea dela Iași.

Publicul din Iași nu vă cunoaștefoarte bine. De aceea v-aș ruga să ne spuneți câte cevadespre dumneavoastră. Când ați început ca regizor și de ce

v-ați ales această meserie?

Mai întâi am fost actor, dar dupăun timp mi�am dat seama că suntmai talentat ca regizor. Și acesta afost un moment de evoluție înviața mea profesională.

Ce v-a făcut să ajungeți laaceastă concluzie?

Eram profesor la Școala de ArtăDramatică din Stuttgart și dinacea postură am aflat multe tru�curi practice ale meseriei. Așaam remarcat ce rol importantpoa te avea imaginația în aceastămeserie și că îmi pot imagina maimul te personaje deodată, nu doarpe cel pe care îl joc. Am sim țit căaș putea face mai multe cu unspectacol ca regizor decât aș fiputut ca actor. Actorul poate jucadoar un personaj, de cele maimulte ori, însă ca regizor poțiduce în direcția pe care ți�o do �rești cinci, zece personaje, dupăcaz. De asemenea, îmi place săpregătesc un spectacol, să mă gân �desc și doi ani la el, apoi să începrepetițiile și să îl aduc la o formăfinală.

Vă detașați greu de un astfel despectacol la care lucrați doi anisau chiar mai mult? Mai ales da -că spectacolul are o viață scurtădupă premieră, egoul dumnea-voastră artistic nu suferă?

După ce e gata spectacolul nu îmimai aparține, aparține actorilor,publicului. Bineînțeles că mă ata �șez emoțional de el, dar egoul meueste destul de puternic încât să nuaibă prea mult de suferit.

Vorbiți-ne puțin despre stilul re-gizoral al lui Charles Muller.

Depinde de text. Aici la Iași, deexemplu, cu Titus Andronicus deWilliam Shakespeare, am mers pedouă tipuri de abordări:una uma�nistă și una mai degrabă sociolo�gică. Pentru mine, întotdeaunaabordarea trebuie să aibă legă�tură cu adevărul, cu credibilita�tea. Ceea ce montez trebuie săprezinte credibilitate. Nu cred înteatrul politic. Dar sunt de acordcu faptul că putem da impulsuripublicului, prin reflectarea reali �tății într�un spectacol, a felului în

care noi ca oameni ne comportăm.Bineînțeles că teatrul trebuie săfie și o formă de divertisment pen�tru public, tocmai de aceea unspectacol trebuie să aibă și umor.Simt că după atâția ani de regiesunt un expert în ceea ce înseam �nă grotesc în teatru.

Care sunt etapele pe care leparcurgeți, atunci când văhotărâți să montați un text?

Mai întâi mă hotărăsc asupra tex�tului, apoi încep să mă gândesccum să îl abordez, să îl reduc sausă îl redau cât mai opulent. Aici laIași, de exemplu, textul este multredus, dar nu minimalist. Anali�zez textul împreună cu echipa, neîntrebăm cum ne sună varianta finală în propriile urechi și înce�pem să construim scenic o ver �siu ne a lui. La Iași lucrez cu tradu�cerea în germană într�o parte șicu cea în română în cealaltă parte.Așa că pot înțelege replică cu re�plică actorii și, în același timp, potînvăța și puțină română. Și cumeu vorbesc bine și franceza, iar

româna are origine latină, nu măsimt pierdut. În cele din urmă, vi �ne partea de repetiții cu actorii,unde se poate și improviza, maimult sau mai puțin.

„MĂ UIT CU ATENȚIE ÎNSPRE RELAȚIA DINTREBĂRBAȚI ȘI FEMEI“

Dar obișnuiți să rescrieți un textîn propria cheia când îl montați?

Nu chiar. Ceea ce fac este să taipentru a ajunge la o versiune caresă nu fie foarte lungă. Dar, astadepinde și de text. În cazul textu�lui pe care îl montez la Iași, TitusAndronicus, dacă nu tai, mă potlungi până la 4�5 ore de spectacolși nu îmi doresc asta. Așa că măconcentrez pe ce este esențial în �tr�un text, pe ceea ce poate fi adusla zi, pe universalitate, pe ceea ceeste general valabil, indiferent deperioada istorică. Ce am încercatîmpreună cu Dragoș Buhagiar șiAndreas Wagner pentru Titus An�dronicus a fost să facem o legă�tură între atunci și acum, între ce

9ANUL XV NR. 64625 – 31 MAI 2019 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

era esențial în vremea când a scrisShakespeare textul și ce este esen �țial pentru omul modern. Și potspune că nimic nu s�a schimbatcu adevărat în esența naturii uma �ne, e doar o chestiune de per �cepție și de evoluție socială. Darcine este omul în esența sa, indi�ferent de schimbările prin care atrecut? Tocmai pentru a răspun �de la această întrebare am abor�dat textul shakespearian și din� tr�o perspectivă sociologică. Ce seîntâmplă într�o societate în caretoate regulile morale sunt încăl�cate, când nu mai este nici olegislație, când avem doar dicta�tură? Asta încerc să analizez cuacest spectacol de la Iași. Mai mult,mă uit cu atenție înspre re lațiadintre bărbați și femei, pun sublupă felul în care bărbații trateazăfemeile. Aceasta este o temă foar �te importantă în montarea de laTeatrul Național din Iași: vio lențala adresa femeilor, violența băr �ba ților împotriva femeilor, dar șia femeilor împotriva femeilor.Cred că este foarte important săvorbim despre asta. O altă temăimportantă este cea a ideilor fas�ciste și a felului în care acesteaschimbă societatea, relațiile întreoameni. Regimurile dictatorialeîncep să reapară în Europa, dinpăcate. Avem șefi de stat ca Putin,Erdoğan. Există, de aceea, perico�lul ca Europa să se prăbușească.

Să vorbim puțin și despre dramaturgii dumneavoastrăpreferați. Am văzut că ați regi-zat de-a lungul timpului clasiciidramaturgiei, texte dificile,complexe.

Îl iubesc pe Cehov, pentru mine esteunul dintre cei mai mari drama�turgi ai tuturor timpurilor. Însă înLuxemburg nu am actorii potrivițipentru personajele cehoviene. Înspectacolele după textele lui, pânăși cele mai nesemnificative replicitrebuie foarte bine redate. Apoi, îladmir pe Shakespeare. Însă, în acti�vitatea mea de regizor am avut multde�a face cu Beckett, așa a fost să fie,am montat multe piese de�ale sale,îi cunosc destul de bine atmosfera,personajele, ideile.

De ce Shakespeare aici, la Iași?

Voiam să montez Titus Androni�cus de douăzeci de ani – pentrucă sunt convins că este o piesă deactualitate, indiferent de peri �oada istorică pe care o traversăm.Ani de zile am căutat un teatru cuactori buni, pentru că ai nevoie deo distribuție foarte bună pentruun astfel de spectacol. Și căutărilemele s�au oprit la Iași unde am

găsit ce căutam. Putea foarte binesă fie un alt teatru.

Cum ați ajuns în orașul nostru?

Lucrez mult cu Dragoș Buhagiarși într�o discuție de acum doi ani,cam așa, i�am spus că Titus An�dronicus este un text pe care mi�așdori foarte mult să îl montez și căaș putea să îl montez în Iași. L�am propus și la Sibiu, dar nu și�audorit atât de mult textul.

Cum decurge lucrul cu echipa de la Iași?

Sunt în etapa în care descopărechipa, dar pot spune că suntmulți actori buni aici. Nimic nueste sigur până la final, așa simt laorice spectacol, dar repetițiileavansează pe o cale bună. Chiar înmomentul în care vorbim suntemîntr�o fază decisivă, așa că trebuiesă pătrundem cât mai adânc întext. Nu sunt de un optimism orb,nu am fost niciodată, de aceea măaștept și la ce e mai rău, dar pânăîn acest moment cred că facem otreabă bună eu și echipa ieșeană.

„CRED CĂ IAȘIUL ESTE UN ORAȘ SUBESTIMAT ÎN ROMÂNIA“

Ce părere aveți despre oraș,cum vi se pare atmosfera culturală de aici?

Cred că Iașiul este un oraș subesti�mat în România, este mult mai multdecât se spune și se vorbește despreel. Mă simt foarte bine aici, este unoraș în care pot să respir, un orașspațios, cu o arhitectură frumoasă.Se simte că a fost pe vremuri capi�tală. Cred, de asemenea, că oameniide aici sunt foarte deschiși, dacăeste să îi compar cu alții din alteorașe în care am fost în România.

La teatru ați mers aici? Cum vi separe repertoriul Naționaluluiieșean?

Da. Am văzut Goldberg Show, Vizitabătrânei doamne, Cafeneaua, însănu pot să analizez repertoriul în an�samblul său. Dacă actorii își factreaba, cred că spectacolele pot fi unsucces. Dificultăți sunt peste tot.

Care este principalul dumnea-voastră obiectiv cu spectacolulde la Iași?

Mi�ar plăcea ca după ce văd spec�tacolul, spectatorii să se gândeascămai mult și mai serios la violență,de exemplu, la felul în care comu�nică cu ceilalți, la viața lor.

Când vă hotărâți pentru un dra-maturg, abordarea este aceeași,indiferent unde montați?

Da. Cu toții sunt oameni. Dragos�tea, de exemplu este universală,indiferent unde te afli, în Mos�cova, Washington, Londra, Bru�xelles. Dramaturgia lui Shake�speare este universală, ajunge lafiecare dintre noi, indiferent în celoc de pe planetă trăim. Încep cuomul, tot ce acesta poate spune,simți, face. Întotdeauna îmi ima �ginez că nu mai am nici un banpentru a face un spectacol, că amdoar oamenii, actorii și că trebuiesă mă descurc. Îmi doresc de fie�care dată, indiferent de text, săajung la esența ființei umane.

Pentru că ați lucrat și cu echipe-le de actori din Timișoare și Sibiu, ne puteți spune ce este diferit la Iași, ca atmosferă delucru, ca abordare?

Depinde din ce perspectivă pri�vesc lucrurile. În Sibiu am avut oechipă foarte puternică, s�a legatfoarte repede totul, actorii aveaufoarte multe de oferit. Aici, la Iași,abordarea e mai mult una degenul „spune�ne ce avem de făcutși încercăm să facem“. Dar lucru�rile s�au mai schimbat pe parcurs.Actorii sunt acum conștienți că aulibertate. Am constatat că de fie�care dată când montez ceva în Est,actorii vor să știe exact ce gân�desc, la fiecare replică din textuldramatic. Așa că pot spune cătoate teoriile lui Stanislavski func �ționează în această parte de lume.În Germania, de exemplu, actoriisunt mult mai implicați și potavea o atitudine de genul „tu taciacum, regizorule“ după ce am în�ceput discuțiile pe text și apoi seurcă pe scenă și încep să joace.Acolo artiștii sunt obișnuiți sădiscute și apoi să ofere, să suge�reze abordări ale personajelor.Încet�încet, începe să se întâmple

asta și cu actorii de la Iași, cel pu �țin în relația cu mine. Și chiarapreciez asta. Nu pentru că nu așavea imaginație proprie, ci pentrucă sugestiile vin din mintea lor,sunt legate de fanteziile lor.

„PUN FOARTE MARE ACCENTPE LIMBA FOARTE BINEVORBITĂ, PE VOCILE BUNE,PE IMPLICARE ÎN TEXT“

Cum vedeți teatrul care se faceîn zilele noastre, ce părere avețidespre teatrul postmodern?

Este un fel de a face teatru, dar areo anumită răceală în ochii mei. Eupun foarte mare accent pe limbafoarte bine vorbită, pe vocile bu �ne, pe implicare în text, pe rele �van ța pronunției unor replici. Une� ori, în astfel de abordări post �moderne nu mai înțeleg cuvintelecare se rostesc pe scenă, culturalimbajului dispare, într�un fel.Deconstructiviștii din teatrul zile�lor noastre iau un text de Shakes�peare, de exemplu, și îl desfac înbucăți multe. Am vorbi cu astfelde regizori și actori tineri și mi�auspus că ei așa simt mai bine textul,fragmentându�l. Nu mai respectăo cronologie anume, lasă publiculsă meargă acasă după vizionare șisă își imagineze lucruri. Ei așa vădlumea. Însă, felul acesta de a faceteatru poate fi înșelător, o anu�mită parte din public se poatepierde undeva pe parcurs. Eu în�cerc să mă adresez unui public câtmai divers. Versiunea textului pecare o folosesc aici la Iași, deexemplu, este o construcție careinclude atât textul original, cât șilimbaj modern. Am creat punți delegătură între exprimarea de atunciși cea de acum. Une ori, limbajul emai poetic, cu o anumită ironie înel, alteori mai crud, mai violent,mai actual.

Ce alte pasiuni mai aveți, în afară de teatru?

De anul trecut nu mai sunt mana�ger de teatru, din cauza vârstei, la65 de ani trebuie să ieși la pensieîn Luxemburg, așa că sunt în pe�rioada de recuperare, momentan.Însă, o fac cum știu eu mai bine,regizând. Sunt deja la al doileaspectacol după pensionare. Așa căteatrul este principala și cea maiimportantă pasiune a mea.

Aveți câteva repere, modele înaceastă meserie pe care opracticați de atâția ani?

Am un enorm respect pentru Sil�viu Purcărete. Din punctul meude vedere este unul dintre cei maibuni regizori. De altfel, am și lucrat

împreună, prin 2007. Toată aven�tura mea în România a începutatunci, în 2007, când Sibiu și Lu�xemburg erau capitale culturale.Și așa am dezvoltat o colaborarecu România de mai bine de 10 ani.Am montat Metamorfozele dupăOvidiu, în 2007, în Luxemburg, cuo echipă mare și, pentru a marcacei 10 ani de colaborare cu Româ�nia, am înviat din cenușă acelspectacol recent. Mai sunt câțivaregizori germani pe care îi admir,Peter Zadek, de exemplu. Tot înRomânia i�am întâlnit și pe Da�bija și pe Măniuțiu, pe care de ase�menea îi apreciez .

Ce înseamnă pentru dumnea-voastră succesul?

Nu am fost niciodată interesat deputere. În schimb, îmi place săanalizez puterea. Mulți regizorivor să mai fie chemați și data vii�toare de un teatru. Eu nu am ast�fel de așteptări. Dacă oamenii iesde la un spectacol de�al meu emo �ționați, marcați, asta înseamnăpentru mine un succes.

De-a lungul timpului ați simțitcă vă repetați, că alunecați în manierism?

Estetic nu, nu cred. Dar am o liniepe care o urmez mereu, vreau catextele să fie corecte și bine inter�pretate.

Care credeți că mai este rolulteatrului în zilele noastre?

Am remarcat diferențe foarte mariîntre Est și Vest. În Est, teatrul areun rol foarte puternic, însă pe mă�sură ce te îndrepți spre Vest în �tâlnești din ce în ce mai mulțitineri răsfățați și lipsiți de cultură.Nu merg la teatru, nu citesc preamult. În anii ’70, când eram maitânăr, eu și colegii mei de gene �rația credeam că putem schimbasocietatea prin teatru, eram idea �liști, șocam publicul cu tot felulde puneri în scenă. În zilele noas�tre, apropierea de public se facealtfel, de multe ori acesta esteadus pe scenă, pus să inte rac �ționeze cu actorii. S�a ajuns chiarsă se creadă că oricine poate faceteatru, dar nu e chiar așa.

Cum puteți rezuma experiențaregizorală de la Iași?

Interesantă. Câteva personaje suntfoarte intense. Este un spectacolcu doar trei personaje feminine șimulte personaje masculine și pu �ne foarte bine în lumină felul încare bărbații tratează femeile. Pemodelul hashtagului #metoo, vorputea fi văzute pe scenă exemplede abuz din partea bărbaților. SDC

Ani de zile amcăutat un teatru cuactori buni, pentrucă ai nevoie de odistribuţie foartebună pentru unastfel de specta-col. Și căutărilemele s-au oprit laIași, unde am găsitce căutam.

10ANUL XV NR. 64625 – 31 MAI 2019carte

www.suplimentuldecultura.ro

Olga sau farmeculfermității discrete

DANA PÎRVAN

Olga, romanul publicat în 2018 deSchlink, poate fi plasat în aceeașizonă tematică, autorul revizitândtrecutul Germaniei, doar că aces taeste mai degrabă romanul singu�rătății unei femei, solitudineafiind trăită pe fondul celor douărăzboaie mondiale și al prejude�căților sociale. Olga trăiește într�oGermanie unde originea sa umilăîi împiedică evoluția, cu atât maimult cu cât nevoia sa de indepen �dență o determină să urmeze stu�dii aproape imposibile pentru ofemeie ca ea – săracă și de origineslavă.

Rămasă de mică orfană, Olgava fi crescută de o bunică rigidă șiva trăi anevoios într�o lume a ger�manilor, în preajma PrimuluiRăzboi Mondial. Va refuza să i segermanizeze numele (bunica vreasă o numească Helga), conturân �du�se încă din adolescență o ne �dezmințită rezistență la presiunilesociale. Se îndrăgostește de unbăiat neamț, fiu de industriașibogați, motivul iubirii nepermisede familia băiatului fiind depășitatunci când Herbert alege să nuse supună familiei, dar nu pentru

a se căsători cu Olga. O iubește,dar, în timp ce ea se zbate să de�vină învățătoare, el preferă să că�lătorească, să organizeze și săconducă expediții în locuri înde�părtate – Africa, America, ținu �turile arctice – de unde, la unmoment dat, nu se va mai întoar �ce, Olga rămânând prinsă înașteptarea dată de promisiuneaacestuia că va reveni până la înce�putul iernii. Herbert nu este unsimplu personaj de roman, ci areca punct de plecare existența realăa ofițerului și aventurierului ger�man Herbert Schröder�Stranz,pasionat de cucerirea ținu turilornordice, unde a și dispărut, darBernard Schlink nu insistă asu�pra acestui subiect.

ADOLESCENȚA O FACE SĂ ÎȘI RETRĂIASCĂ POVESTEADE DRAGOSTE

Femeia își va trăi viața în umbraacestei iubiri, ultima parte a ro�manului – epistolară – amintindde Scrisorarul lui Șișkin. Alăturide atrocitățile istorice și de pro�blemele vieții cotidiene, în scriso�rile pe care Olga continuă să letrimită mulți ani după disparițiabărbatului iubit (scrisorile începîn 1913 și se termină în 1970),găsim confesiuni care contureazăo frumoasă poveste de dragoste inabsentia: „Iubesc putința ta de ate entuziasma, de a te risipi, de ate avânta cu toată inima peste ob�stacole, iubesc felul în care lumi�nezi. Așa ești tu, nu e posibil să teiubesc așa cum ești și, totodată, sămă aștept să fii chibzuit“.

Olga, fetița îndărătnică și am �bițioasă, lipsită de iubirea ce lordin jur, devine o femeie indepen�dentă și, ajunsă învățătoare, va trăiîn singurătate într�un sat, pânăcând, la 53 de ani surzește. Nu maiaude propaganda hitleriș tilor, dar

nici muzica și sunetele naturii:„Dar nimic nu e atât de neplăcutauzului încât să nu mai vrei săauzi nici binele odată cu răul“. Îșiva câștiga traiul prin munca decroitoreasă, dar singurătatea i seva adânci, cu atât mai mult cu câtajunge la ea și al Doilea RăzboiMondial.

A doua parte a romanului sepetrece în anii ’50, când Olga lu�crează în casa unei familii, perso�naj central devenind fiul acesteia,Ferdinand, de care Olga se ata șea �ză, mare parte a cărții devenindun dialog între bătrâna femeietrecută prin roțile zimțate ale is�torie și tânărul dornic să afle, săînvețe. Adolescența acestuia oface să își retrăiască povestea dedragoste și să o interpreteze cualte nuanțe: „Deșertul – în deșer �tul de nisip voia el să sape fântâniși să construiască fabrici, iar îndeșertul de gheață, să cercetezePasajul și să cucerească Polul,numai că totul era mult prea mare –și pe deasupra era numai vorbă�rie. Nu voia să facă nimic în de �șert, voia doar să se piardă în el.Voia să se piardă în depărtări. Dardepărtările înseamnă nimic. Voiasă se piardă în Nimic“.

IMPRESIONEAZĂ ÎN ACEASTĂCARTE PSIHOLOGIA EROINEI

Cuplul acesta de personaje apar�ținând unor generații diferite esteo tehnică pe care autorul a folosit�oși în Cititorul. Dacă în romanulsău de succes tânărul îi citea fe�meii analfabete, de data acestaFerdinand este tânărul care tre�buie să comunice cu o femeie carenu aude. Se creează astfel contex�tul favorabil unei intimități apar �te, unei conexiuni sufletești pefondul căreia înțelegerea crește alt�fel: „Vorbitul nu se petrecea nicio�dată la întâmplare. Când mergeam

împreună, tăceam și în res tul tim�pului, la fel ca în drumeții. Dupăce vedeam un film, puteam să vor�bim despre el abia după ce pără�seam cinematograful, mergeamo bucată de drum, găseam unlocal și ședeam acolo față în față.Și când eram în vizită la Olga,totul era altfel decât acasă sau laprieteni. Gătitul împreună, pusulmesei, aducerea mâncării, strân�sul și spălatul vaselor – altmin�teri ceva plin de vioiciune și vor� bărie, ceva gălăgios – se petre�ceau în tăcere.

Olga ar fi putut să vorbească.Dar nu�i plăcea să vorbească fărăsă�și vadă interlocutorul, reacțiilelui, obiecțiile lui. Orice am fi avutde vorbit trebuia să aștepte pânăcând ședeam față în față la masă“.

În partea a treia a romanului,autorul recurge la răsturnări desituații și își surprinde cititoriiprin revelația unor legături de pe �s te ani între personaje, legături cepermit descoperirea scrisorilor pecare Olga i le trimisese lui Herbert.Sunt scrisori care nu au ajuns ladestinatar și care scot la ivealăexistența unui copil al celor doi.

Dacă prima parte a romanu�lui a constituit o consemnare maidegrabă laconică și aspră a întâm�plărilor, scrisorile Olgăi compen�

sează prin subiectivitate, fiinddense, emoționante. Poetice sauinterogative, rândurile trimise îneter de Olga, deschid probleme fiede interes istoric și politic (globa�lizare, Holocaust, inechități so�ciale), fie intim: „Ce este dorul?Uneori e ca un obiect pe care nupoți să�l treci cu vederea, care nupoate fi mișcat din loc, care des�eori îți închide calea, dar al căruiloc e în cameră și cu care m�amobișnuit. Dar apoi cade bruscpeste mine, ca o lovitură ce m�arputea face să izbucnesc în țipete“.Sau: „Sunt vise de despărțire dincare m�am trezit tristă și plină detandrețe față de omul măruntcare se face tot mai mic. În visulmeu nu vei cânta când urci povâr �nișul noaptea în goană. Nimeninu va cânta. La atâta moarte șipieire, e liniște“.

Pe fondul estompat al istorieiGermaniei obsedate de grandoa �re, impresionează în această cartepsihologia eroinei, puterea de în �țe legere la care ajunge Olga, fer�mitatea discretă a atitudinii șiblândețea unor trăiri în mijlocultraumelor sociale și intime. SDC

Bernhard Schlink, Olga, traduceredin limba germană şi note de Mariana Bărbulescu, Polirom, 2019

Bernard Schlink s-a impus în lumea literară odată cu succesulromanului Cititorul, unde aducea în atenție tema incomodă a viniiindividuale și colective resimțite de generațiile din Germania dupăHolocaust. Deși roman clasic, impactul emoțional și ideologic alsensului problematic a fost puternic, în prim-plan trecând relația dintreînțelegere și condamnare: nu poți condamna ceea ce înțelegi.

11ANUL XV NR. 64625 – 31 MAI 2019 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

JOI, 30 MAI

l ora 18.00: Marius Oprea, Studiu de fezabilitate pentru mântuire. 101 povestiridespre RomâniaVa modera: Ovidiu Șimonca

l ora 18.30: Ego. Proză: Tudor Ganea, 8Vor vorbi alături de autor: Luminiţa Corneanu,Marius OpreaVa modera: Adrian Botez

VINERI, 31 mai

l ora 16.30: Ego. Proză: Ioana Scoruș, Freud MuseumVor vorbi alături de autoare: Simona Preda,Christian Crăciun, Jan CorneliusVa modera: Nona Rapotan

l ora 17.00: Biblioteca Ioan Petru Culianu:Jocurile minţii. Istoria ideilor, teoria culturii,epistemologie. Ediţia a II-aVa vorbi: Sorin AntohiVa modera: Adrian Șerban

l ora 17.30: Ego. Proză: Alina Nelega, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplatVa vorbi alături de autoare: Carmen MușatVa modera: Nona Rapotan

l ora 18.00: Ego. Proză: Andrei Crăciun, Și fericirea era obligatorieVa vorbi alături de autor: Lia BugnarVa modera: George Onofrei

l ora 18.30: Ego. Proză: Carmen Firan, În apele faceriiVa vorbi alături de autoare: Elena ȘtefoiVa modera: Adrian Botez

SÂMBĂTĂ, 1 IUNIE

l ora 11.00: Biblioteca Medievală: Fraţii Puri -tăţii, Epistolele despre logică. Ediţie bilingvăVor vorbi: Crina Galiţă, George Grigore, Laura SitaruVa modera: Adrian Șerban

l ora 12.00: Plural M: Vintilă Mihăilescu, În căutarea corpului regăsit. O ego-analiză a spitalului

Vor vorbi alături de autor: Aurora Liiceanu, Andra Matzal, Bogdan GhiuVa modera: Adrian ȘerbanEvenimentul va avea loc la SCENA ARENA

l ora 12.00: Premianţii JUNIOR la standulPolirom. Atelier de lectură & joacăn Câștigătorul primei ediţii a Concursului demanuscrise de literatură pentru copii PoliromJunior: Călin Torsan, Vrăjitorul dinţos, vârstarecomandată 9+n Menţiune specială la prima ediţie a Concur-sului de manuscrise de literatură pentru copiiPolirom Junior: Diana Geacăr, Ce văd dragonii,vârsta recomandată 9+Invitaţi alături de câștigători: Veronica D.Niculescu, Raluca Selejan, Oana Doboși-Potcoavă, Bogdan-Alexandru Stănescu, Atelierul de grafică, Batoane delicioaseInvitaţi speciali: cititorii junioriVa modera: Raluca Selejan

l ora 13.00: Noutăţi Polirom Junior: Atelierde lectură & joacăn Harper Lee, Fred Fordham, ...Să ucizi o pasărecântătoare (roman grafic)Ediţie adaptată și ilustrată de Fred Fordham •Vârsta recomandată 9+n George Orwell, Odyr, Ferma animalelor(roman grafic) • Ediţie adaptată și ilustrată de Odyr • Vârsta recomandată 9+n Frances Hardinge, Umbrele de sub piele •Vârsta recomandată 9+n E.T.A. Hoffmann, Spărgătorul-de-Nuci șiRegele Șoarecilor • Cu ilustraţii de Teodora șiRadu Răileanu • Vârsta recomandată 6+ n Edgar Allan Poe, Pisica neagră și alte povestiride groază • Cu ilustraţii de Radu Răileanu •Vârsta recomandată 11+Invitaţi: Veronica D. Niculescu, Oana Doboși-PotcoavăInvitaţi speciali: cititorii junioriVa modera: Raluca Selejan

l ora 13.00: Cristian Tudor Popescu, Vremea Mânzului SecVa modera: Adrian ȘerbanEvenimentul va avea loc la SCENA ARENA

l ora 14.00: Carte-eveniment în BibliotecaPolirom: Paul Celan, Opera poetică II

Vor vorbi: Carmen Mușat, Gabriel H. Decuble,George StateVa modera: Bogdan-Alexandru Stănescu

l ora 14.30: Teodor Baconschi, Laurenţiu-Ciprian Tudor, 365 de lămuriri în compania lui Laurenţiu-Ciprian TudorVa vorbi alături de autori: Valentin ProtopopescuVa modera: George Onofrei

l ora 15.00: Ego. Proză: Mariana Gorczyca,Dincoace și dincolo de tunel. 1945Va vorbi alături de autoare: Carmen MușatVa modera: Ovidiu Șimonca

l ora 15.30: Opus. Știinţe politice: Dan Pavel, Războaiele neterminate din era FacebookVa vorbi alături de autor: Sorin AntohiVa modera: George Onofrei

l ora 15.30: Literatură engleză în BibliotecaPoliromn Jonathan Coe, Numărul 11 sau Mărturii despre nebunien Ian McEwan, Mașinării ca mineVor vorbi: Radu Paraschivescu, Dan Croitoru,Bogdan-Alexandru StănescuEvenimentul va avea loc la standul Marii Britanii

l ora 16.00: Fiction Ltd: Bogdan Suceavă,Vincent nemuritorulFragmente din roman în lectura actorului Mihai StănescuVor vorbi alături de autor: Luminiţa CorneanuVa modera: Ovidiu Șimonca

l ora 16.00: Biblioteca Polirom – Seria de autor Albert Camus: Vara • Nunta •Moartea fericităEvenimentul va avea loc la SCENA ARENAVor vorbi: Marina Vazaca, Ioan StanomirVa modera: Bogdan-Alexandru Stănescu

l ora 17.00: Plural: Valeriu Gherghel, Roata plăcerilor. De ce n-au iubit uniiînţelepţi cărţile?Invitaţi: Nona Rapotan, Doru CăstăianVa modera: Adrian Șerban

l ora 17.30: Ego. Proză: Cristian Fulaș, După plânsVa vorbi alături de autor: Ovidiu ȘimoncaVa modera: Nona Rapotan

l ora 18.00: Vlad Drăgoi, Mica mea inimă de om singuraticVa vorbi alături de autor: Andrei DósaVa modera: Adrian Botez

DUMINICĂ, 2 IUNIE

l ora 12.00: Premiul de Debut al EdituriiPolirom la secţiunea PROZĂ, ediţia 2019Roxana Dumitrache, Papa Nicolau și alte povestiri foarte, foarte scurteVa vorbi alături de autoare: Fatma YilmazVa citi fragmente din roman: Oana DragneaVa modera: George OnofreiEvenimentul va avea loc la SCENA ARENA

l ora 12.00: Aurora Liiceanu, Tânăra cu părul alb. Misterul NabokovVa modera: Virginia Costeschi

l ora 12.30: Ion Vianu, Între violenţă și compasiune. Amintirile unui psihiatruVa vorbi alături de autor: Daniela Zeca-BuzuraVa modera: Adrian Șerban

l ora 13.00: Eseuri în Biblioteca Poliromn Jonathan Franzen, Sfârșitul sfârșitului lumiin Daniel Mendelsohn, O odiseeVor vorbi: Marius Chivu, Adrian Lăcătuș, Bogdan-Alexandru StănescuVa modera: Dan Croitoru

l ora 13.30: Cristian Teodorescu, București,marea speranţăVor vorbi alături de autor: Adina Diniţoiu, Dorin Matei, Florin IaruVa modera: Adrian Botez

l ora 14.00: Plural. M: Mirel Bănică, Bafta,Devla și Haramul. Studii despre cultura și religia romilorVor vorbi alături de autor: Andrei Oișteanu,Ciprian NeculaVa modera: Adrian Șerban

l ora 14.00: Noutăţi în Biblioteca Poliromn André Breton, Iubirea nebunăn Augusto Monterroso, Restul e tăceren Haruki Murakami, Uciderea comandorului.Volumul II. Metafora se schimbăn Nnedi Okorafor, Cine se teme de moarten André Aciman, Strigă-mă pe numele tăuVor vorbi: Dana Pîrvan, Cristian Teodorescu,Michael Hăulică, Adrian Lăcătuș, Ionuţ SociuVa modera: Bogdan-Alexandru StănescuEvenimentul va avea loc la SCENA ARENA

l ora 14.30: Ego. Proză: Diana Bădica,PărinţiVa vorbi alături de autoare: Florin IaruVa modera: Adrian Botez

EVENIMENTE POLIROM LA SALONULINTERNAȚIONAL DE CARTE BOOKFEST

Ediţia a XIV-a, 29 mai-2 iunie 2019, Pavilionul B2, Complexul Romexpo București

*Cu excepţia celor pentru care se precizează alt loc, toate evenimentele se vor desfășura la standul editurii

Doctor în istorie al UniversitățiiOxford și profesor de istorie uni�versală în cadrul Departamentu�lui de Istorie al Universității Ebrai cedin Ierusalim, Yuval Noah Hararieste autorul bestsellerurilor in �ternaționale Sapiens. Scurtă isto�rie a omenirii, Homo deus. Scurtăistorie a viitorului și 21 de lecțiipentru secolul XXI, toate apăruteîn traducere la Editura Polirom,în colecția Historia, și aflate întopul celor mai vândute titluri aleediturii, încă de la apariția lor înlimba română – circa 200.000 deexemplare până în prezent.

Câteva dintre ideile confe rin �ței susținute de Yuval Noah Ha�rari la Brand Minds 2019:

l mulți oameni confundă cre�ierul cu mintea;

l este mai ușor să manipuleziun sistem decât să�l înțelegi;

l în viitor, telefonul mobil vaface parte din corpul nostru și vaavea funcții care vor putea să neanalizeze emoțiile, sentimentele,starea corpului. Vom opera cudouă creiere, dintre care unulbionic.

Yuval Noah Harari a fost unuldintre cei șase vorbitori ai BrandMinds 2019, ediție care s�a bucu�rat de 4.200 de participanți, carei�au mai putut asculta pe DeniseJacobs, Hitendra Wadhwa, GrantCardone, Guy Kawasaki și RobertCialdini.

O relatare a conferințelorsusținute poate fi găsită pe site�ulbrandminds.ro.

Brand Minds 2020 se va des �fă șura la Romexpo, cu așteptări depeste 5.000 de participanți. 2020 îiva aduce pe Martin Lindstrom,Malcolm Gladwell și Michio Kakupe aceeași scenă. Noi vorbitori

urmează să fie anunțați în lunileurmătoare. Prețurile biletelor crescpe 30 iunie 2019.

SAPIENS. SCURTĂ ISTORIE A OMENIRII

n Traducere de Adrian ȘerbanBestseller „New York Times“Publicată inițial în Israel în

2011, Sapiens a devenit rapid bestseller internațional, fiind tradusă în peste patruzeci de limbi.

Acum 100.000 de ani, pe pă�mânt existau cel puțin șase speciide oameni. Astăzi există una sin�gură: noi, Homo sapiens. Ce s�aîntâmplat cu celelalte? Și cum amajuns să fim stăpânii planetei?

De la începuturile specieinoastre și rolul pe care l�a jucat înecosistemul global până în mo �der ni tate, Sapiens îmbină istoriași știința pentru a pune în discuțietot ce știm despre noi înșine, nearată cum ne�am unit ca să con�struim orașe, regate și imperii,cum am ajuns să credem în zei, înlegi și în cărți, dar și cum am devenit

sclavii birocrației, ai consumeris�mului și ai căutării fericirii. De ase�menea, ne îndeamnă să privim înviitor, căci de câteva decenii am în�ceput să încălcăm legile se lecției na�turale care au guvernat viața înultimii patru miliarde de ani. Do�bândim capacitatea de a modela nudoar lumea din jurul nostru, ci și penoi înșine. Încotro ne duce aceastași ce vrem să devenim?

Yuval Noah Harari a obținut.Cartea sa Sapiens, publicată ini �țial în Israel în 2011, a fost tradusăîn peste patruzeci de limbi. Timpde peste șase luni s�a aflat pe listabestsellerurilor „Sunday Times“ șia fost de asemenea în topul best �sellerurilor „New York Times“.

HOMO DEUS. SCURTĂ ISTORIE

A VIITORULUI

nTraducere de Lucia PopoviciSapiens ne�a arătat de unde

venim. Homo deus ne arată înco�tro ne îndreptăm.

De�a lungul istoriei, omeni�rea s�a confruntat constant cu treiprobleme cruciale: războiul, foa�metea și molimele. În secolul XX,a reușit să le rezolve în mare mă�sură. Războiul nu mai are aceeașiputere de distrugere: în prezentnumărul celor care se sinucid emai mare decât al celor morți înconflicte armate. Foametea dispare:

oamenii suferă mai degrabă dincauza obezității decât din cauzamalnutriției. Molimele nu mai facravagii:mai mulți oameni mor debătrânețe decât în urma bolilorinfecțioase.

Ce anume va lua însă loculrăzboiului, foametei și molimelorîn agenda omenirii? Ce destinvom alege pentru noi înșine, ce sco�puri ne vom stabili? Yuval NoahHarari explorează proiectele, vi�surile și coșmarurile care ne vormarca viitorul. Omul va încerca sădevină asemenea zeilor, învin�gând moartea și creând viața arti�ficială. Este chiar următorul stadiual evoluției – Homo deus.

21 DE LECȚII PENTRUSECOLUL XXI

nTraducere de Lucia Popovici

Sapiens a explorat trecutul.Homo deus a explorat viitorul.

21 de lecții explorează prezentul.

Învață. Adaptează�te.Supraviețuiește.

Într�o lume invadată de infor ma �ții irelevante, claritatea înseamnăputere. În locul mai vechii cenzuricare presupunea blocarea fluxu�lui de informații, astăzi oameniisunt asaltați cu dezinformări șilucruri care să le distragă aten �ția. 21 de lecții pentru secolulXXI face lumină în privința uno �ra dintre cele mai presante pro�bleme de pe agenda globalăactuală. Cum facem față epide�miei de știri false? Mai sunt rele�vante națiunile și religiile? Ce artrebui să�i învățăm pe copiiinoștri? De ce trece demo crația li�berală prin tr�o criză? Este imi �nent un nou război mondial? Ceînseamnă ascensiunea lui Do�nald Trump? Ce civilizație do�mină lumea – Occidentul, China,Islamul? Europa ar trebui să�șideschidă porțile imigran ților?Poate naționalis mul să rezolveproblemele legate de inegalitateși de schimbarea climatică? Ce artrebui să facem în privința tero�rismului? SDC

12ANUL XV NR. 64625 – 31 MAI 2019actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

4.200 de participanți la întâlnirea cuYuval Noah Harari la Brand Minds 2019

În data de 10 mai 2019, istoriculisraelian Yuval Noah Harari, celmai bine vândut autor Polirom(nonfiction), a susținut conferința„Sfârșitul lui Homo sapiens. Cândîncetează omul să mai fie uman?“la Sala Palatului din București, încadrul Brand Minds 2019, în fațaa 4.200 de participanți.

Puținele informații despre Myrath găsite pe internet n�aureușit să compenseze frustrareace mușcă din urechea mea de ascultător neatent.

Sentimentul datează din seara de13 iulie 2016. Atunci au fost încon cert la București, împreună cuMegadeth. Ca tot bătrânul meta�list ruginit, voiam să�i revăd peamericani și, mai ales, să îi ascult,cu speranța că tratamentul lorsonic va reuși să răzuiască poj �ghița brună ce tindea să�mi blo�cheze intestinele. (Era tumoare,nu rugină, s�a extirpat ulterior.)N�a fost nevoie să aștept momen�tul megahârșitor: m�a scuturatpână la dezmembrare incipitulmaramureșenilor noștri seinezi,Dirty Shirt. Astfel că, atunci cândMyrath și�au sonorizat progra�mul, eu testam o bancă din tri�buna laterală, unde îmi trăgeam

respirația risipită pe pavajul Are�nelor Romane și compensam pier �derea prin transpirație a lichidelor,savurând o bere apătoasă, comer�cializată la nas. Despre play�list�a tu�nisienilor din acea seară ce să spun?Cred că prea puțin contează și, ori�cum, am ui tat�o complet. Ceea ce n�am uitat însă, pentru că nu aveamcum neglija asemenea amănunte(măcar că nu sunt specialist, să lepot diseca și discuta amă nunțit) aufost armoniile de prove niențăarabă care colorau piesele de onestă

pilitură heavy�metal. Presupun căîn turneul acelui an tunisienii pro�movau albumul Legacy, toc mai pusîn circulație pe patru continente,mulțumită unui contract binecon ceput. Și dacă la Dirty Shirtmă zbânțuisem, trăind muzicaprin intermediul mișcă rilor dedans, la Myrath am lăsat fiecarenotă să treacă pe lângă mine, fărăsă�mi umplu desaga sim țitoareașa cum (cred azi că) trebuia. Pe�semne că n�am fost doar eu vino�vat, deoarece atmosfera, publiculși prietenii întâlniți atunci mi�audeturnat euforia.

Au trecut aproape trei ani și –mea culpa! – tot n�am găsit prilejulsă ascult cu atenție discografiaacestei trupe dintr�o țară desprecare știu câte ceva, date fiind moș �tenirea punică și poziția geogra�fică. Fascinația pentru lumea ara� bă n�a atins la mine cotele unei obsesii. Contrastele stridente numi�au anihilat judecata, nici n�augeneralizat�o. Mă uit hipnotizat ladocumentarele despre Egiptul an �tic și parcă simt nisipul strecu�rându�mi�se în plămâni. Văd atâtea

știri despre atrocitățile comise înpartea aceea de omenire și nu mădumiresc asupra motivelor ce�imână pe ei în luptă. Să mă plimbpe străzile înguste ale unui orașnord�african e o dorință la fel defantastă precum a face băi de sarela Marea Moartă. Dar, așa cum as�cult Orphaned Land, cu senzațiacopleșitoare că aud vocile profe �ților și propovăduitorilor în pu�stiu, așa rulez de câteva zile al� bumele trupei tunisiene și încercsă�mi dau seama ce anume avemîn comun, de vreme ce rezo nanțapieselor astea în sinele meu încăneadormit este evidentă. Citez câ�teva cuvinte din piesa WickedDice, de pe proaspătul album She�hili (2019, e�a�r Music): „Howcan’t I see/ the glow în your eyes/flowing on the shape of your lies/Wake up to be/ more than adream/ fall into my trap/ Let usroll the dice/ who knows whenwe will die“. Așadar: „noi“, „voi“,„eu“ și iar „noi“, ca un sinonim pen�tru „împreună“... Uite cât de simpluse leagă, și ne leagă, ce avem încomun!

Noul disc Myrath este socotitdeja un pas către zona pop�metal,cu audiență tot mai extinsă șipracticanți lacomi de consacrare.Chibițeli critice. Eu am receptatmuzica și „mesajul“ (poate exage�rez un pic) drept manifestare aunității speciei umane. Fiecareavem ceva specific; dar dacă necramponăm că suntem unicate,ba mai vrem să ne și cocoțăm de�asupra celorlalți, curând se vaalege praful și pulberea atomicăde civilizația noastră! Myrath șialte trupe exotic�metalice arată căputem surmonta orbirea. Cu moș �tenirea noastră particulară, fărădiscuție. SDC

Moștenire

13ANUL XV NR. 64625 – 31 MAI 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

„Care este personajul din deseneanimate care ți�a căzut cutronc?“

Întrebarea aceasta mi�a cucerit,într�una din aceste dimineți, tele�fonul. Mii de oameni de pe rețelesociale postaseră imagini cu per�sonaje din desene animate pentrucare făcuseră o pasiune nu tocmaicopilărească. Răspunsurile aufost mai puțin importante, pe mi �ne m�a ajutat întrebarea. Pentruprima dată, după mulți ani, amaflat că nu fusesem singură.

Prin anii ’90, TeleviziuneaRomână difuza un serial de dese neanimate japonez, intitulat CandyCandy. Era despre o fetiță orfanăadoptată de o familie bogată, tri�misă apoi la studii în Londra.Acolo l�a cunoscut pe Terry, a do �ua ei dragoste. Un băiat misterios,rebel, evident obraznic, dar înesență bun la suflet. Cu părul luișaten lung, cu gulerul lui perma�nent ridicat, cu replicile imperti�nente, Terry, oricât de fictiv ar fi

fost, mi�a furat inima. Sau cel pu �țin mi�o împrumuta, 30 de minutepe zi, după ora 19.00. 

Terry cucerise mai multeinimi, aveam să aflu recent. Deșis�a difuzat acum 30 ani, imaginealui a fost postată des de persoanecare și�au dezvăluit personajeleanimate prea îndrăgite. Printre

câștigătorii neoficiali ai „pasiuni�lor copilărești“ au fost TuxedoMask din Sailor Moon – difuzat lanoi tot pe TVR –, Trent din Daria –difuzat mai târziu, pe MTV –,Blossom – roșcata din rândul Fe �tițelor PowerPuff –, Dimitri șiAnastasia (în funcție de cine răs�pundea) din desenele Disney.

Există și câteva personaje la carenu mă voi putea uita niciodată lafel, după ce le�am văzut în răs�punsuri: Raphael – ȚestoaseleNinja –, Robin Hood – întruchi�pat de o vulpe vorbitoare în seria�lul animat cu același nume – șimama lui Dexter.

Când lucrurile trec din zonaamuzamentului în zona obsesivă,îndrăgirea desenelor animate poar �tă un nume medical – schedia �philia. Fenomenul este cel mairăspândit în Japonia, acolo undeanimeurile sunt create conștientpe cât de sexy posibil și realitateavirtuală a pătruns în viața obiș �nuită a oamenilor.

Acum jumătate de an, un japo�nez a ajuns su biectul știrilor dupăce s�a „căsătorit“ cu o hologramăpe nu me Hatsune Mi ku. Miku esteo combinație între personaj ani�mat extrem de celebru în Japonia,popstar, hologramă de birou și unasistent digital personal asemă�nător lui Siri sau Alexa. Seara, opoate suna să îi spună că vine

acasă și ea aprinde toate luminile.Dimineața, îl trezește și îi spunece îl așteaptă în ziua respectivă.Noaptea, proaspătul mirele doar �me în pat cu o pernă pe care e im�primată imaginea hologramei.Compania care produce hologra �ma�asistent era pregătită pentrueveniment: i�a emis bărbatului unfel de „certificat de căsătorie“, careatestă o uniune „dincolo de dimen�siunile obișnuite“. Este doar unuldin cele 3.700 de certificate emisede companie. 

Japonia este țara în care auapărut, de mai bine de 15 ani, cu�vintele waifo și husbando, pentrua desemna personaje animate fic�tive față de care cineva dezvoltăafecțiune, deseori romantică. TotJaponia este una din țările cu ceimai singuratici oameni, undepeste 80% din tineri se izolează șispun că se simt singuri. Este binetotuși că există un leac, chiar șiunul care e fictiv. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

Desenele noastre animate(prea) îndrăgite

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

Quentin Tarantino a făcut sen �zație la Festivalul de la Cannesanul acesta cu noul lui film, OnceUpon a Time in Hollywood. Cuexact un sfert de secol în urmă, înacelași loc, Tarantino deveneadintr�un cineast relativ cunoscutnumărul 1 în cinema, odată cu unPalme d’or câștigat pentru PulpFiction. În ultimul număr, revista„Premiere“ merge în culisele aces�tei adevărate surprize.

„Premiere“ a stat de vorbă cuJean�Pierre Vincent, atașat de pre �să pentru ceea ce avea să devină

filmul�senzație al anului 1994. Înurmă cu 25 de ani, Tarantino ve�nise la Cannes, dar nici nu se gân�dea să asiste la seara de gală. Nicinu lua în calcul o eventuală vic�torie a filmului său, deși distribui�torul Jean Labadie obținuse caPulp Fiction să fie prezentat peCroazetă în ziua de joi din cea dea două săptămână a Festivalului,o zi care purtase în trecut norocfilmelor Sailor și Lula (Palme d’orîn 1990) și The Piano (în 1993).

„Tarantino a debarcat la Can�nes în a doua zi a festivalului și a

ANUL XV NR. 64625 – 31 MAI 201914

www.suplimentuldecultura.ro

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Tarantino laCannes, acum25 de ani

început să vadă câte două�treifilme pe zi. Ne�a asigurat că Palmed’or va fi câștigat de Rouge al luiKieślowski“, își amintește Jean�Pierre Vincent. O prognoză cu carecei mai mulți tind să fie de acord.

Numai că atmosfera se modi�fică subit după ce este prezentatPulp Fiction. Surprinzător, un nu�măr neașteptat de mare de ziariștidau năvală la conferința de presăținută de realizatori, cu toatăechipa mai puțin Bruce Willis. Vin�cent dă fuga la hotelul lui Willisunde, la recepție, este anun țat căatât starul american, cât și publi�cistul acestuia au dat ordin să nufie treziți. De la șoferul vedetei aflăcă aceasta petrecuse toată noap�tea și ajunsese la hotel abia la

8 dimineața. Prin urmare, BruceWillis apare la conferința de presăcu 20 de minute întârziere. „Se audcâteva fluierături dinspre ziariști,iar Quentin îi aruncă una dintreprivirile alea negre care te trans�formă în băiețel“, spune Vincent.

În seara decernării premiilor,atât Willis, cât și Tarantino, suntîn sală deși regizorul mărturisisecă asistă chiar dacă „este sigur căPulp Fiction nu va lua nici un pre�miu“. Delegatul general al festiva�lului, Gilles Jacob, dă de înțeles căPulp Fiction va câștiga, totuși,ceva, dar Tarantino și echipa seașteaptă la un premiu minor.

În cursul ceremoniei, pe mă�sură ce restul premiilor sunt acor�date câștigătorilor, Tarantino,

care nu aude strigat numele fil�mului, devine tot mai neliniștit.Se ajunge la decernarea mareluipremiu. „Quentin exclamă: «Ne�autras�o!». În cursă mai rămăseserăRouge și Pulp Fiction, pentru elera clar că pierduse. Apoi ClintEastwood, președintele juriului,se ridică să anunțe Palme d’or. Se întoarce înspre noi... și înspreKieś lowski, care stă pe rândul dinspate. Când anunță că Pulp Fic�tion a câștigat am sărit cu toții însus ca niște copii!“

Urmarea nu e greu de ghicit:„Serata care a urmat a fost foartefericită. Până și Bruce Willis, carene asigurase că vrea să se întoarcăla hotel, a petrecut cu noi pânădimineață“. SDC

„Netflix mai are la dispoziție 175de zile la dispoziție să facă un mi�racol sau totul s�a terminat“, scrieStephen McBride în „Forbes“, ana�list financiar. Problema, spuneMcBride, va fi noul serviciu destreaming Disney+ care va fi lan�sat în toamnă.

„Netflix nu este viitorul tele�viziunii“, spune analistul. „Netflixa schimbat felul în care ne uitămla TV, nu la ceea ce ne uităm la TV.A reușit să crească enorm pre�luând doar distribuția de la fir�mele de cablu tradiționale. Un se�rial pe care îl urmăreai pe cablu,acum îl vezi la TV. Aceasta nu maieste de ajuns.“

Netflix știe acest lucru și, deaceea, investește masiv, 12 mi�liarde de dolari în ultimul an, înconținut original. Dar, spune ana�listul, pentru a face asta, companiase îndatorează enorm. „Pe mo�ment, Netflix datorează 10,4 mi�liarde, cu 59% mai mult decât da�tora anul trecut“, scrie McBride.

Iar problema este că nu vaface față viitorului său mare rival.Când va fi lansat, Disney+ va cerepe abonament cu 6 dolari maipuțin decât Netflix.

Deja, Disney a retras de peNetflix toate producțiile proprii.Iar în materie de content Disneyrămâne regele, fiindcă a lansat în

ultimii 7 ani cele mai de succesfilme de cinema și deține cele maiimportante branduri din indus�tria divertismentului (Marvel, Pi�xar Animations, Star Wars, ESPN,National Geographic, Modern Fa�mily și The Simpsons), plus im�ensul catalog de filme și seriale dela Disney și Fox.

De asemenea, Disney deținecontrolul asupra Hulu, al doileaserviciu de streaming ca mărimedin SUA.

Astfel, spune McBride, „în vre �me ce Netflix se adâncește în da�torii «încercând» noi serii, Disneyare deja cele mai bune pro ducțiiîn arsenalul propriu“. SDC

Are Netflix zilele numărate?

În urmă cu jumătate de secol, QuentinTarantino devenea vedetă cu Pulp Fiction.Revista „Premiere“ își amintește.

ANUL XV NR. 64625 – 31 MAI 2019 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu, Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu, Ioan�Alexandru Tofan, Dana Pîrvan, Florin Irimia

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

OSS 117, bazată pe o serie de „ro�mane de gară“ ce ironizează co�pios genul „James Bond“. Este pri�mul OSS 117 după o pauză de zeceani și va fi regizat de Nicolas Be�dos, care preia ștafeta de la MichelHazanavicius.n Actorul Robert Pattison, în vâr�stă de 33 de ani, are cele mai marișanse de a primi rolul lui Batmanîn viitorul film realizat de MattReeves.n Filmul de acțiune John Wick 3:Parabellum (foto sus) s�a bucuratde o primire atât de bună din par�tea publicului și a criticii, încât vaavea parte și de un al patrulea epi�sod, care va avea premiera pe 21mai 2021.n James Cameron lucrează la sce�nariul unui serial bazat pe filmul

său de acțiune True Lies. Va fi unreboot al filmului, iar Cameronvrea să îl convingă pe amicul săuArnold Schwarzenegger, ce de �ținea rolul principal în film, săaibă o apariție. Seria True Liesva fi difuzată de viitorul canalDisney+.n Este foarte posibil ca WhitneyHouston să plece din nou în tur�neu, la șapte ani de la deces, subforma unei holograme. Este unprocedeu folosit tot mai des în ul�timii ani în industria divertismen�tului, iar moștenitorii interpreteiau semnat deja un parteneriat cucasa de discuri Primary Wave

„pentru a aminti publicului uriașacalitate a moștenirii ei muzicale“.Alături de potențialul turneu sevorbește și despre lansarea unuialbum postum cu melodii inedite.n În mai 2018 soprana francezăJulie Fuchs a fost eliminată dindistribuția producției Flautul fer�mecat de conducerea Operei dinHamburg pe motiv că era însărci�nată în patru luni. Un arbitraj altribunalului din Hamburg i�a datdreptate sopranei și i�a acordatdespăgubiri din partea Operei.n Serialul NCIS (foto jos) este încontinuare atât de popular încâtface dovada unei longevități des�tul de puțin obișnuite în lumea te�leviziunii. Seria va reveni în toam �nă cu un al 17�lea sezon, după ceultimul s�a sfârșit în această săp�tămână cu o lovitură de teatru, unpersonaj de multă vreme dispărutcare își face din nou apariția. SDC

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

PE SCURT

n Madonna a stârnit un val de cri�tici după ce a postat pe YouTube oversiune complet curățată de notefalse a interpretării ei de la recentaediție a Eurovisionului. Pentruaceastă apariție considerată ratatăla Eurovisionul care în acest an s�aținut la Tel Aviv, Madonna a primitsuma de 1,3 milioane de euro. În

plus, a reușit să își enerveze gaz�dele după ce unul dintre dansa�torii ei a intrat pe scenă fluturândun steag palestinian. Vedeta învârstă de 60 de ani se pre gă teștesă lanseze în iunie noul ei album,Madame X.n Jean Dujardin va juca într�un altreilea episod al serie de filme

O parte dintre cei mai cunoscuțiscriitori englezi au semnat o scri�soare comună trimisă ziarului„The Guardian“ prin care averti�zează publicul că, dacă nu va votapro�UE, se pot pregăti pentru undezastru economic. Printre sem�natarii acestui apel se numără Neil

Gaiman, John le Carré, RobertHarris, Nikesh Shukla, Kate Wil�liams, Laurie Penny și mulți alții.

„Ni se pare că fiecare persoanăși fiecare ramură de activitate dinRegatul Unite se confruntă cu ace �eași întrebare: vom alege să pier�dem? Fiindcă auzim toată ziua

vorbindu�se numai despre avan�tajele Brexitului. Auzim nu maidespre un viitor luminos, bani înplus, oportunități. Acum, avocațiiBrexitului ne asigură că nu va fimai rău decât ultimul războimon dial“, scriu autorii.

Ei îndeamnă publicul să vo�teze pentru Uniunea Europeană„în afara cazului în care știu căaleg să piardă totul, pentru ei șipentru cunoscuții lor, și sunt mul �țumiți cu situația dată“.

Scriitorii englezi se tem căBrexitul va afecta puternic indus�tria cărții, din moment ce 60% dinveniturile editurilor sunt repre�zentate de exporturi, 36% dintreacestea mergând în țări membreale UE.

„Munca noastră este la fel caoricare altă muncă și putem mun �ci numai dacă suntem plătiți“, searată în scrisoare. „Fără a aveanici mai mică idee cum va arătaBrexitul este imposibil să știmexact cât vom pierde. O zecime? Ocincime? O treime din banii dincare trăim?“. SDC

Scriitorii britanici contra Brexit

Am trăit și eu, alături de mulțialții, decepția finalului serialuluiUrzeala tronurilor.

Cei de la HBO ar trebui să înțe �leagă faptul că nu pot face o pro �ducție TV după cum îi taie capul,fiindcă sunt în slujba noastră, acelor care consumă drama. Înideea că le va veni mintea la loc șivor reface episodul final (cu pe�nultimul nu am nici o problemă,

chiar mi�a plăcut), le comunic acumcum aș vedea eu, ca și plătitor deabonament, firul scenariului. Mo �tor, cameră, acțiune!

Tyrion: băi, Jon, fă ceva șiscoate�mă din închisoare, roag�ope regină să mă ierte. Să știi că eurămân la ideea că tu ești moște �nitorul de drept al tronului.

Jon: zbang, o poacă peste me �cla lui Tyrion, care zboară doimetri și se lipește de zid. Ce�aispus, măi piticanie?

Tyrion: am spus că tu eștimoștenitorul...

Jon: aaa, scuză�mă! Ai accen�tual ăsta caraghios și am crezut căai spus că nu sunt moștenitorul

tronului. Bine, măi, hai că văd cepot să fac.

………….Regina Daenerys: vai, Jon, ce

bine că ai venit! Ți�a plăcut cum i�ampârjolit pe toți în episodul trecut?

Jon: hmm, așa și așa, era câtpe ce să ne pârlești și pe noi. Ori�cum, una peste alta, binele a în�vins, trebuie să te hotărăști ce facide azi înainte.

Regina Daenerys: cu fața sprecamera și privind direct în ea. Deazi înainte vreau să fac din lumeun loc mai bun, cu tine alături. Săcreăm un fel de dictatură a binelui.

Jon: să creăm? Nu e să creem?Regina Daenerys: e cum vrei

tu, dragule! Și dacă vreun grama�tician ne contrazice, îl dăm la dra�gon. De fapt, zic să�i dăm la dra �gon oricum, preventiv, pe toți ăștiamai învățați, fiindcă nu avem ne�voie de critici și nici de opozanți

în lumea asta în care domneștebinele.

Jon: auzi, da’ ierți piticul?Regina Daenerys: cu fața la

cameră. Da. Jon:mersi.Regina Daenerys: vom elibe �

ra toți sclavii din lume și îi vomaduce în fabrici.

Jon: fabrici?Regina Daenerys: da, în spe�

cial siderurgie. Voi pune drago�nul să topească minereul, apoi îlprelucrează muncitorii, care vorlu cra în trei schimburi, șase zilepe săptămână. Iar în a șaptea zivor cânta și vor recita poezii de �spre noi.

Jon: bun, dar nu crezi că vorobosi?

Regina Daenerys: cine obo �sește nu servește binelui și ajungela dragon. Vreau oameni liberi șifericiți, stăpâni pe propriile destine.

Bine, hai, ca să nu spui că sunt rea,o dată pe lună ziua de sâmbătă vafi nelucrătoare.

Jon: iar noi vom domni și vomtrăi fericiți până la adânci bă �trâneți!

Regina Daenerys: asta dacănu mai țese piticul vreo intrigă.

Jon: îl văd în stare. Hai să�ldăm la dragon. SDC

Unul dintre cele mai bune filmeale anului trecut ajunge în sfârșitpe ecranele românești. Burning /În flăcări, de Lee Chang�dong, afost printre preferații criticilorcare l�au dat ca favorit pentru laPalme d’or, dar filmul nu s�a re�găsit în palmares, primind doarPremiul FIPRESCI (acordat deFederația Internațională a Criti�cilor de Film). Ulterior a devenitprimul titlu sud�coreean care aajuns pe lista scurtă la nominali�zările pentru Oscarul acordatpentru film străin.

Burning e o strălucită mostră deslow cinema, un film de 148 deminute ce adaptează o povestirede nici 15 de pagini a lui HarukiMurakami, intitulată Barn Bur�ning, care la rândul ei pleacă de laproza scurtă a lui Faulkner. Po�vestirea lui Faulkner, a căruiacțiune are loc în 1895, vorbeștedespre inechitate socială și urmă �rește un băiat care își părăsește

familia când află că tatăl său dă fochambarelor celor bogați. (Povesti�rea a fost adaptată alături de altedouă povestiri ale lui Faulkner deMartin Ritt în Lunga vară fierbinte/Long, Hot Summer în 1958, cu PaulNewman în rolul principal.)

Barn Burning e prima poves�tire a lui Haruki Murakami careajunge film. În general, s�a spusdespre proza japonezului că egreu de adaptat, dar Lee Chang�dong reușește să o transpună ma�gistral în limbaj cinematografic,păstrând zonele de umbră și con�struind stratificat o poveste mag�netică și vagă despre pasiune,di ferențe sociale, limbaj, imagi �nație, moarte.

Personajul principal al filmu�lui (naratorul din povestirea luiMurakami) e un tânăr tăcut și deextracție socială modestă, penume Lee Jong�su, care întâlneșteîntr�o zi o fată, Shin Hae�mi, carepretinde că�l știe din copilărie (elnu�și amintește).

Au o aventură de o noapte,după care fata îl anunță că pleacăîn Africa și îi lasă cheia să�i hră�nească pisica. Vizitele zilnice înmica garsonieră unde în mod ciu�dat pisica nu se arată niciodată îlfac pe erou – care în mod întâm�plător sau nu împarte acelașinume de familie cu regizorul (șicare vrea să devină scriitor) – săfie cuprins treptat de o mare

pasiune pentru această tânărămisterioasă și liberă.

Dar la întoarcere, fata apare cualt sud�coreean agățat pe drum, untip elegant și impersonal (un fel deGatsby, scrie Murakami) pe numeBen. Cei trei încep să se vadă, iar cu�plul îi face într�o zi o vizită lui LeeJong�su, unde la o țigară de mari�juana, Ben îi face mărturisirea căpasiunea lui (mai exact, o necesi�tate) e să dea foc serelor altor oa�meni. Intrigat și fascinat, Jong�suscanează zona din jur, dar nici oseră nu ia foc în următoarea pe�rioadă. În schimb, Shin Hae�mi dis�pare fără urmă, iar când îl reîntâl�nește întâmplător pe Ben, acesta îispune că nici el n�a putut da de ea.

Dacă citești povestirea luiMurakami după ce ai văzut filmul,vei fi surprins să vezi cât de bine areconstituit Lee atmosfera prozei

și cum povestirea livrează acelașifarmec înghețat, de thriller as�cuns sub banalitatea cotidianu�lui, pe care l�ai perceput la cine� ma pe o durată mult mai lungă.Asta deși scenariul filmului a mo�dificat textul: eroul filmului (nu �mit Lee Jong�su în film) e în po� vestire cu 10 ani mai în vârstădecât Shin Hae�mi și e însurat; înproză nu există o idilă între ei,doar un fel de amitié amoureusenedeclarată; povestirea se ter�mină cu încercările lui Lee Jong�su de a o găsi pe fată la locuința ei,pe când în film el ajunge la Benacasă, unde găsește ceasul ei (saucare seamănă cu ceasul ei) și pisica(care ar putea fi a ei, din momentce răspunde la același nume). Și,mai ales, în proză nu există finaluldin film, o descărcare energetică ne�cesară pentru bioritmul poveș tii

care s�a acumulat încet și care ce reun catharsis violent.

Burning e unul din cazurilerare de filme care păstrează nes�chimbate gustul și mirosul textu�lui de la care pleacă. Scenariulscris de Oh Jung�mi și Lee Chang�dong, și regia lui Lee construiesco poveste la fel de eliptică, de hip�notică și de misterioasă ca cea dinproză, ca o perdea care dezvăluieși acoperă în egală măsură. Bur�ning e greu de povestit pentru căsinopsisul nu spune mai nimic,nu e relevant.

Ce dă consistență filmului ede nenumit și aproape imposibilde apucat (poate că nici nu e vizi�bil); seamănă cu fâșia de luminăcare intră în camera fetei la o anu�mită oră din zi sau cu dansul feteila apus, una din ultimele scene încare apare, sau cu pantomima pecare fata i�o arată eroului („Nu arelegătură cu talentul, tot ce trebuiesă faci e să devii convins că aicisunt mandarine, după care uiți cămandarinele nu sunt aici“, îi spu�sese fata în carte).

„Listening to her made mefeel relaxed as I were gazing atdrifting clouds far off in the dis�tance“ („Ascultând�o vorbind eramatât de liniștit ca și cum aș fi con�templat norii trecători în depăr�tare“), spune eroului lui Muraka� mi. Nu conținutul frazelor, ci ae rul dintre cuvinte e ceea cetranspune Lee cinematografic, unaer când liniștit, când violent, darmereu în spatele cuvintelor și alacțiunii, și asta face ca filmul săfie atât de bun și să crească înspectator după ce îl vede. SDC

16ANUL XV NR. 64625 – 31 MAI 2019fast food

www.suplimentuldecultura.ro

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

Burning

IULIA BLAGAFILM

646

Posibil final