cosbuc - brâul cosânzenii

7/17/2019 Cosbuc - Brâul Cosânzenii

http://slidepdf.com/reader/full/cosbuc-braul-cosanzenii 1/5

Moartea lui Fulger

În goana roibului un sol,Cu frâu-n dinþi ºi-n capul gol,Rãsare, creºte-n zãri venind,ªi zãrile de-abia-l cuprind,ªi-n urmã-i corbii croncãnindAleargã stol.

El duce regelui rãspunsDin tabãrã. ªi þine-ascunsSub straiul picurând de ploiPe cel mai bun dintre eroi -Atâta semn de la rãzboi,ªi-a fost de-ajuns!

Pe Fulger mort! Pe-un mal strãinL-a fulgerat un braþ hain!De-argint e alb frumosu-i port,Dar roº de sânge-i albul tort,ªi pieptul gol al celui mortDe lãnci e plin.

Sãrmanul crai! Când l-a vãzut

ªi, când de-abia l-a cunoscut,Cu vuiet s-a izbit un pasDe spaimã-n lãturi ºi-a rãmasCu pumnii strânºi, fãrã de glas,Ca un pierdut.

Sã-i moarã Fulger? Poþi sfãrmaªi pe-un voinic ce cutezaSã-nalþe dreapta lui de fierSã prindã fulgerul din cer?Cum pier miºeii dacã pierCei buni aºa?

Dar mâne va mai fi pãmânt?Mai fi-vor toate câte sunt!Când n-ai de-acum sã mai priveºtiPe cel frumos, cum însuþi eºti,De dragul cui sã mai trãieºti,Tu soare sfânt?

Dar doamna! Suflet pustiit!Cu pãrul alb ºi despletitPrin largi iatacuri alerga,Cu hohot lung ea blestema,ªi tot palatul plin eraDe plâns cumplit.

La stat ºi umblet slabã ce-i!Topiþi sunt ochii vioreiDe-atâta vaiet nentrerupt,ªi graiul stins ºi-obrazul suptªi tot vestmântul doamnei ruptDe mâna ei!

- "De dorul cui ºi de-al cui drag,Sã-mi plângã sufletul pribeag,



Întreagã noaptea nedormind,Ca s-aud roibii tropotind,Sã sar din pat, s-alerg în prag,Sã te cuprind!

Nu-l dau din braþe nimãnui!Închideþi-mã-n groapa lui -Mã laºi tu, Fulgere, sã mor?Îþi laºi pãrinþii-n plâns ºi dor?O, du-i cu tine, drag odor,O, du-i, o, du-i!

Ah, mamã, tu! Ce slabã eºti!N-ai glas de vifor, sã jeleºti;N-ai mâini de fier, ca fier sã frângi;N-ai mãri de lacrãmi, mãri sã plângi,Nu eºti de foc, la piept sã-l strângi,Sã-l încãlzeºti!

ªi tu, cel spre bãtãi aprins,Acum eºti potolit ºi stins!N-auzi nici trâmbiþile-n vãi,Nu vezi cum sar grãbiþi ai tãi -Râdeai de moarte prin bãtãi,

Dar ea te-a-nvins.Pe piept, colac de grâu de-un an,ªi-n loc de galben buzdugan,Fãclii de cearã þi-au fãcutÎn dreapta cea fãrã temut,ªi-n mâna care poartã scutÞi-au pus un ban.

Cu fãclioara, pe-unde treci,Dai zare negrilor poteciÎn noaptea negrului pustiu,Iar banu-i vamã peste râu.

Merinde ai colac de grâuPe-un drum de veci.

ªi-ntr-un coºciug de-argint te-au pusDeplin armat, ca-n ceruri susSã fii întreg ce-ai fost mereu,Sã tremure sub pasu-þi greuAlbastrul cer, la DumnezeuCând vei fi dus.

Miraþi ºi de rãsuflet goi,Vãzându-þi chipul de rãzboi,Sã steie îngerii-nlemnit;

ªi, orb de-al armelor sclipit,S-alerge soarele-napoiSpre rãsãrit!...

Iar când a fost la-nmormântat,Toþi morþii parcã s-au sculatSã-ºi plângã pe ortacul lor,Aºa era de mult poporVenit sã plângã pe-un feciorDe împãrat!



ªi popi, ºirag, cãdelniþândCeteau ectenii de comând -ªi clopote, ºi plâns, ºi vai,ª-oºtenii-n ºir, ºi pas de cai,ªi sfetnici, ºi feciori de crai,ªi nat de rând.

ªi mã-sa, biata! Cum gemeaªi blestema, ºi se izbeaSã sarã-n groapã: - "L-au închisPe veci! Mi-a fost ºi mie scrisSã mã deºtept plângând din vis,Din lumea mea!

Ce urmã lasã ºoimii-n zbor?Ce urmã, peºtii-n apa lor?Sã fii cât munþii de voinic,Ori cât un pumn sã fii de mic,Cãrarea mea ºi-a tuturorE tot nimic!

Cã tot ce eºti ºi tot ce poþi,Pãrere-i tot dacã socoþi -

De mori târziu ori mori curând,De mori sãtul, ori mori flãmând,Totuna e! ªi rând pe rândNe ducem toþi!

Eu vreau cu Fulger sã rãmân!Ah, Dumnezeu, nedrept stãpân,M-a duºmãnit trãind mereuªi-a pizmuit norocul meu!E un pãgân ºi Dumnezeu,E un pãgân.

De ce sã cred în el de-acum?

În faþa lui au toþi un drum,Ori buni, ori rãi, tot un mormânt!Nu-i nimeni drac ºi nimeni sfânt!Credinþa-i val, iubirea vântªi viaþa fum!

ªi-a fost minune ce spunea!Grãbit poporul cruci fãceaDe mila ei, ºi sta-ngrozit. -ªi-atunci un sfetnic a venitªi-n faþa doamnei s-a oprit,Privind la ea.

Un sfânt de-al cãrui chip te temiAbia te-aude când îl chemi:Bãtrân ca vremea, stâlp rãmas,Nãscut cu lumea într-un ceas,El parcã-i viul parastasAl altor vremi.

ªi sprijin pe toiag cãtândªi-ncet cu mâna ridicândSprâncenele, din rostu-i rar,



Duios cuvintele rãsar:- "Nepoatã dragã! De-n zadarTe vãd plângând.

De cum te zbuciumi, tu te stingiªi inima din noi o frângi -Ne doare c-a fost scris aºa,Ne dori mai rãu cu jalea ta:De-aceea, doamnã, te-am rugaSã nu mai plângi.

Pe cer când soarele-i apus,De ce sã plângi privind în sus?Mai bine ochii-n jos sã-i pleci,Sã vezi pãmântul pe-unde treci!El nu e mort! Trãieºte-n veci,E numai dus.

N-am cap ºi chip pe toþi sã-i spuiªi-aº spune tot ce ºtiu, dar cui?Cã de copil eu m-am luptatÎn rând cu Volburã-mpãratªi ºtiu pe Crivãþ cel turbatCa þara lui.

Ce oameni! Ce sunt cei de-acum!ªi toþi s-au dus pe-acelaºi drum.Ei ºi-au plinit chemarea lorªi i-am vãzut murind uºor;N-a fost nici unul plângãtor,Cã viaþa-i fum.

Zici fum? O, nu-i adevãrat.Rãzboi e, de viteji purtat!Viaþa-i datorie greaªi laºii se-ngrozesc de ea -Sã aibã tot cei laºi ar vrea

Pe neluptat.

De ce sã-ntrebi viaþa ce-i?Aºa se-ntreabã cei miºei.Cei buni n-au vreme de gânditLa moarte ºi la tânguit,Cãci plânsu-i de nebuni scornitªi de femei!

Trãieºte-þi, doamnã, viaþa ta!ªi-a morþii lege n-o cãta!Sunt crai ce schimb-a lumii sorþi,Dar dacã mor, ce grijã porþi?

Mai simte-n urmã cinevaCã ei sunt morþi?

Dar ºtiu un lucru mai pe susDe toate câte þi le-am spus:Credinþa-n zilele de-apoiE singura tãrie-n noi,Cã multe-s tari cum credem noiªi mâine nu-s!



ªi-oricât de amãrâþi sã fimNu-i bine sã ne dezlipimDe cel ce vieþile le-a dat! -O fi viaþa chin rãbdat,Dar una ºtiu: ea ni s-a datCa s-o trãim!

Ea n-a mai plâns, pierdut priveaLa sfetnic, lung, dar nu-l vedeaªi n-a mai înþeles ce-a zisªi nu vedea cum au închisSicriul alb - era un visªi ea-l trãia.

Senini de plânset ochii ei,Vedea bãrbaþi, vedea femei,Cu spaimã mutã-n jur privea.Din mult nimic nu-nþelegea;ªi sã muncea sã ºtie ce-i.ªi nu putea.

I-a fulgerat deodatã-n gândSã râdã, cãci vedea plângândO lume-ntreagã-n rugãciuni. -

"În faþa unei gropi s-aduniAtâta lume de nebuni!Sã mori râzând...

ªi clopotele-n limba lorPlângeau cu glas tânguitor;ªi-adânc, din bubuitul frântAl bulgãrilor de pãmânt,Vorbea un glas, un cântec sfântªi nãlþãtor:

"Nu cerceta aceste legi,Cã eºti nebun când le-nþelegi!

Din codru rupi o rãmurea,Ce-i pasã codrului de ea!Ce-i pasã unei lumi întregiDe moartea mea!

cosbuc - brâul cosânzenii

Documents