Trei, Doamne, i toi trei!Avea i dnsul trei feciori,i i-au plecat toi trei deodatLa tabr, srmanul tat!Ce griji pe dnsul, ce fiori,Cnd se gndea c-i greu rzboiul,N-ai timp s simi c mori.i luni trecut-au dup luni -i-a fost de veste lumea plin,C steagul turcului se-nchin;i mndrii codrului puni,Romnii-au isprvit rzboiul,C s-au btut nebuni.Scria-n gazet c s-a datPorunc s se-ntoarc-n arToi cei plecai de ast-var -i rnd pe rnd veneau n sati ieri i astzi cte unulDin cei care-au plecat.i-ai lui ntrziau! PlngndDe drag c are s-i revad,Sta ziua-n prag, ieea pe stradCu ochii zarea msurnd,i nu veneau! i dintr-o vremeGemea, btut d-un gnd.Ndejdea cald-n el slbea,Pe ct cretea de rece gndul.El a-ntrebat pe toi d-a rndul,Dar nimeni tire nu-i tia.El pleac-n urm la cazarmS afle ce dorea.Cprarul vechi i iese-n prag.- "Ce-mi face Radu? el ntreab,De Radu-i este mai cu grab,C Radu-i este cel mai drag.- "E mort! El a czut la Plevnan cel dinti irag!O, bietul om! De mult simeaC Radu-i dus de pe-ast lume,Dar astzi, cnd tia anume,El sta nuc i nu credea.S-i moar Radu! Acest lucruEl nu-l nelegea.Blstem pe tine, bra duman!- "Dar George-al nostru cum o duce?- "Sub glie, taic, i sub cruce,Lovit n piept d-un iatagan!- "Dar bietul Mircea? - "Mort i MirceaPrin vi pe la Smrdan.El n-a mai zis nici un cuvnt;Cu fruntea-n piept, ca o statuie,Ca un Cristos btut n cuie,inea privirile-n pmnt,Prea c vede dinainte-iTrei mori ntr-un mormnt.Cu pasul slab, cu ochii beiEl a plecat, gemnd p-afar,i-mpleticindu-se pe scar,Chema pe nume pe biei,i se proptea de slab, srmanul,Cu mna de prei.Nu se simea de-i mort ori treaz,N-avea puteri s se simeasc;El trebuia s s-odihneasc -Pe-o piatr-n drum sub un zplazS-a pus, nmormntnd n palme-iSlbitul su obraz.i-a stat aa, pierdut i dus.Era-n amiazi i-n miez de vari soarele-a sczut spre sear,i-n urm soarele-a apus,Iar bietul om sta tot acoloCa mort, precum s-a pus.Treceau brbai, treceau femei,i uruiau trsuri pe strad,Soldai treceau fcnd parad, -i-atunci, detept, privi la eii-i duse pumnii strns pe tmple:"Trei, Doamne, i toi trei!