nr. 3, vineri, 25 octombrie 2013

„Scriitorii şi televiziunea”

Cei patru cavaleri ai tele-literaturii

Daniela Zeca-Buzura,Florin Iaru, CristianTeodorescu şi StelianTănase au fost puşi înpostura de a vorbidespre ei înşişi capersonaje. Capersonaje deteleviziune, misiunedificil de întreţinutatunci când cariera tatrebuie să fie, înpercepţia ipocrită aunora dintre cititori,asemănătoare cu a unuipustnic a cărui faţă searată mai rar decâtcometele pe cer.

pagina 3

Ioana Pârvulescule-a dat întâlnirestudenţilorJoi, 24 octombrie, în Aula Universităţii Tehnice „Gh. Asachi” s-a ţinut un curs la care nu a fost nevoie să se facă prezenţa. La întâlnirea cu Ioana Pârvulescu, studenţii au venit degajaţi, cu multe întrebări la pachet şi dispuşi să încerce explorărificţionale. pagina 4

A doua zi a Festivalului Internațional deLiteratură și Traducere Iași i-a adus laCasa FILIT pe scriitorii Adriana Bittel șiOvidiu Nimigean. „Scriitorii în centru”,evenimentul care a avut loc joi, 24octombrie, de la ora 15.00, a fostmoderat de Simona Sora, critic șipublicist.

pagina 2

Adriana Bittel şi O. Nimigeandespre umor şi provincialism

Cea de-a doua întâlnire ce s-a desfăşurat joi, 24octombrie, sub egida revistei de atitudineculturală „Alecart” i-a avutîn prim-plan pe scriitoriiGabriela Adameşteanu şi Jan Koneffke.

pagina 6

O întâlnire de colecţie: GabrielaAdameşteanu şi Jan Koneffke

© Io

an A

petr

ei

© C

onst

antin

Cio

fu

© Io

an S

tole

ru

© R

�zva

n Lu

pa�c

u

Actualitate2

www.filit-iasi.ro

Mari

sc

riit

ori,

or

aşul

în

ca

re îi

în

tâln

eşti

Adriana Bittel şi OvidiuNimigean despre umor,artificiul literaturii şiprovincialismA doua zi a FestivaluluiInternaţional de Literatură şiTraducere Iaşi i-a adus la CasaFILIT pe scriitorii Adriana Bittelşi Ovidiu Nimigean. „Scriitorii încentru”, evenimentul care a avutloc joi, 24 octombrie, de la ora15.00, a fost moderat de SimonaSora, critic şi publicist, care nul-a uitat pe Georgi Gospodinov(Bulgaria). Întrucât invitatul nu amai putut ajunge la lectură,Simona Sora a citit şi un pasajdintr-un roman al acestuia.

Ioan Stoleru

„Avem alături de noi doi dintre cei mai im -portanți, mai subtili și mai adevărați prozatoridin literatura română de astăzi”, a deschis mo -deratoarea evenimentul. Despre Adriana Bittela spus că este una dintre prozatoarele em -blematice ale generației ’80. „Într-o ge ne ra -ție de prozatori foarte mulți și foarte diferiți,unii experimentaliști, alții nu, unii com pli cați,alții simpli, unii exuberanți, alții conser va tori,a reușit să fie inconfundabilă. Este prozatoa -rea care mi-ar fi plăcut într-o viață să fiu”, acontinuat Simona Sora. Pe O. Nimigean l-adescris ca fiind intransigent, „mai degrabăîn zona etică, dar și în cea estetică”. A adusvorba de cronica lui Bogdan Stănescu la ro-manul său, Rădăcina de bucsau, în care spu -nea nu doar că este o capodoperă, dar și căpersonajul principal e suferința, un lucru„groaznic de greu” de realizat.

Adriana Bittel, scriitoare distinsă cu Pre miulAsociației Scriitorilor din București, PremiulAsociației Scriitorilor Profesioniști și De co -rația „Meritul Cultural” în grad de ofițer, acitit din proza Departe în zare, spre Azuga:

„«O schimbare îți va face bine», mi-au spus.«Du-te la munte», mi-au spus. Și, ca întotdea -una, i-am ascultat. «Nu, fără cărți», mi-auspus. «Trebuie să-ți odihnești ochii.» Sacoșas-a dezumflat peste pulovăr și rochia de

schimb. Mi-am luat biletul de la Brașov, ur-mând să decid la întâmplare unde să cobor.De cum am coborât, m-a luat în primire o fe -meie. «Am o cameră bună, la bloc, n-o dauoricui.» Nu voiam cameră la bloc, că asta a -veam și acasă. «Stimată domnișoară», a in -sistat femeia, «la mine e liniște și sunt sin -gură. Și mi-a plăcut de cum v-am văzut, că eucunosc la oameni». Mințea, vedeam asta înexpresia speriată. Nu se pricepea la oameni,avea nevoie de bani. Pensie de urmaș”.

O. Nimigean, câștigător al Premiului re-vistei „Observator Cultural”, Premiul Revis-tei „Transilvania”, Premiul revistei „Miș -carea literară”, Premiul Național de Proză al„Ziarului de Iași”, Premiul USR, filiala Sibiu,Premiul pentru romanul anului la Colocviileromanului de la Alba-Iulia, Premiul „Tiuk” pen -tru cartea anului și nominalizat la Premiulrevistei „Cuvântul”, USR și Premiile Radiotele -viziunii Române, a citit un fragment, „Motto”,din Mortido, primul roman, avertizându-ne căeste vorba de o carte cu bucăți disparate,cu mai multe nivele narative:

„«A, n-ai ce-i face», zise pisica. «Toți sun -tem nebuni pe-aici. Și eu sunt nebună, și tu eștinebună.» «De unde știi că sunt nebună?»,întrebă Alisa. «Trebuie să fii», zise pisica, «căaltfel, ce călcai pe aici?». Se opri în mijloculstrăzii. Lumea deodată se depărtase de el.[...] pământul și cerul se curbaseră, subțiate,rotindu-se ca apele unui balon de săpun. Plu -tea singur într-un foc sferic, absorbit în afa ră.[…] Mațele se destrămară ca un caier, rotu-lele se rostogoliră într-aiurea, pierzându-seca doi meteori. Carnea se rarefie și se ridicăprecum aburul. Oasele se fărămițară ca ofăină gălbuie. […] Un flutere cu coadă de șo -pârlă se bălăbăni în miezul globului. Se pul-verizară. Un nour de particule. Un furnicar deochi; vedea totul; simțea totul. Ca o eliberare, cao explozie rece. Era totul. Se rupea în fă râme.Se purta peste și într-o și sub o lume în des com -punere. El însuși o lume care nu mai era lume.Dezagregarea cea mare. Dezgustul universal.

Din Georgi Gospodinov, care a fost numit decritica germană „un umorist al disperării”, Simo naSora a citit un fragment din Un roman na tural,carte publicată în 22 de limbi și care l-a fă-cut cunoscut pe autor la nivel internațional:

„Să vorbim despre altceva. Despre fotbal.Despre Tarantino. Câini? Mai bine pisici. Leprefer câinilor. Nu merg niciodată în haită. Nusimt față de nimic o mai mare milă decât fa -ță de câinii și pisicile vagaboande. Sunt de com -pătimit chiar mai mult decât vagabonzii.Dar tot mai mult mi-e milă de pisici. Câinii par -că au învățat câteva șmecherii. Le-au văzutla cerșetori și copiază iscusit o atitu di ne carenaște compasiune. Se apropie de tine, chi-purile cu încredere, te miros, poartă în ochio tristețe infinită când te privesc, mașinile îilovesc, sunt striviți pe asfalt, îi calcă pelăbuțe. Nefericirea lor e întotdeauna coadaochilor tăi. Pisicile maidaneze afișează o to-tală altă mândrie”.

O. Nimigean: „Şi eu amumor, dar nu întotdeauna”Întâlnirea a continuat cu o discuție despreumor, Simona Sora întrebându-i pe invitațicum văd umorul în scrieri. În opinia AdrianeiBittel, umorul este unul din marile daruri cucare poate fi cineva înzestrat și e salvator înfoarte multe situații, iar oamenii cu care râziîți devin prieteni. „Poate fi de mai multefeluri, poate fi și malițios, și mușcător, darnu ăsta e genul meu”, a spus scriitoarea, a -dăugând că nu poate comunica cu cinevalipsit de umor. O. Nimigean a amintit de pro -zatorul austriac, Thomas Bernhard, care laînceput pare omul cel mai lipsit de umor,cel mai morocănos, însă „paradoxul face că,pe măsură ce se deluminează morocă no șe nialui, pagina devine tot mai simpatică, până laa atinge acest umor decrispat și binevoitor decare vorbea doamna Bittel”. Autorul a maispus că și el are umor, dar nu întotdeauna.Cât despre sarcasm, acesta a spus că e legat

de umor atunci când e îndreptat în zona so-cialului, a moravurilor, a politicului, altfelpoate fi o cruzime dezgustătoare.

Adriana Bittel: „Suntsenzaţii pe care le trăimprin literatură”În ce privește artificiul literaturii, cei doi scrii -tori au păreri diferite. Dacă Adriana Bittel aspus că poveștile își creează propria reali ta -te, referindu-se la senzațiile pe care le trăimprin literatură, „mecanisme care creează a -ceastă senzație de autentic”, O. Nimigean estede părere că, deși literatura are liniile ei deforță, aceasta și recuperează realitatea, fă -când o comparație cu un film în care într-undeșert unde se construiau clădiri înalte, pros -pera comerțul, însă în centru era un loc pur,neatins. „Cred că e ceva similar în literatură.E un loc pe care îl tatonezi, de care te apropiicu teamă, uneori intri ca în Zona Tar kovs ki a -nă și în jurul lui pui schele, construiești clădiriinteresante, unele chiar sofisticate. Echili-brul este în cele două”, a explicat scriitorul.

Discuția a atins și problema comunismu-lui în literatura română, Adriana Bittel fiindde părere că încă nu s-a scris un roman cu-prinzător, exhaustiv despre această perioa-dă din istoria noastră, „dar asta e treabă demare romancier; este o epocă lungă, arefoarte multe nuanțe, se pot amesteca, așacum e la modă acum, personaje reale cuunele fictive”. Despre eroul și centrul unuiroman, O. Nimigean a spus că „nu e su -ficient să patinezi pe suprafața nici a lucru-rilor, nici a literaturii”.

Despre provincialismul în literatură, ceidoi scriitori au fost de acord. Adriana Bittelconsideră că sunt de multe ori scriitori maibuni din așa-numitele orașe de provinciedecât din București, iar O. Nimigean a spuscă „provincia e locul unde se imită; poate fila Paris, poate fi la Focșani”.

nr. 3, vineri, 25 octombrie 2013

„Provincia elocul unde seimită; poate fila Paris, poatefi la Focşani”. –O. Nimigean

© Io

an S

tole

ru

Patru scriitori în căutarea uneilumi fără televiziuni. Rezumând,asta şi-ar fi dorit să vadă o partea auditoriului prezent joi searaîn Sala Mare a Teatrului Naţio -nal „Vasile Alecsandri”. Şi chiarunii dintre invitaţii de onoare.Ce are a face creaţia literarăcu jurnalismul? De ce apar pemicul ecran oamenii ăştia? Dece împacă dânşii literatura cuexpunerea mediatică?

Alex Savitescu

Daniela Zeca-Buzura, Florin Iaru, CristianTeodorescu şi Stelian Tănase au fost puşi înpostura de a vorbi despre ei înşişi ca per-sonaje. Ca personaje de televiziune, mi siu -ne dificil de întreţinut, atunci când cariera tatrebuie să fie, în percepţia ipocrită a unoradintre cititori, asemănătoare cu a unui pus t -nic a cărui faţă se arată mai rar decât co -metele pe cer.

Întâlnirea, moderată de Cătălin Sava, adurat aproape două ore şi a fost transmisăîn direct de TVR 2.

„Eu sunt plătit să fiuTănase”Publicul i-a avut în imediata sa apropiere pepatru scriitori, cunoscuţi de multă lume, înprimul rând pentru că apar la televizor saupentru că şi-au legat destinele, în ultimeledouă decenii şi mai bine, de diverse pro du -se din presa românească tipărită sau elec -tronică. Pe Stelian Tănase lumea îl ştie caunul dintre „părinţii fondatori” ai revistei „22”şi ca pe domnul ăla care vorbeşte cu Dinescupe micul ecran. Daniela Zeca-Buzura este,de ani buni, jurnalist la televiziunea publicăşi a condus defunctul (din păcate) TVR Cul-tural. De numele lui Florin Iaru şi CristianTeodorescu se leagă o bună parte din des -tinul „Academiei Caţavencu” şi, mai nou, al„Caţavencilor”. Cristian Teodorescu, numecu noscut, de altfel, şi de la Radio EuropaLiberă. Când au avut oamenii ăştia, atât deasemănători ca destin, atât de diferiţi luaţiîn parte, să facă şi presă şi să scrie şi li te ra -tu ră? Ce i-a apucat? Mai au vreo şansă de a leexplica unora dintre consumatorii de mediaşi de literatură că una e capra, alta e varza?

Un domn care se recomandă scriitor, dinCraiova, înhaţă microfonul, iar microfonul,fără să vrea, devine semn de exclamare lafinalul intervenţiei sale: „Când apari la te le vi -zor, nu ai cum să nu fii cu unii sau cu cei lalţi!”.În cap îmi sună, nu ştiu de ce, refrenul unuicântec al celor de la Beatles, wait, wait aminute, mister postman, şi, până termin demurmurat, termină şi domnul, iar semnul deexclamare îşi încheie misiunea în tăcere. „Eusunt plătit să fiu Tănase”, îl aud pe par te nerul

mediatic al lui Mircea Dinescu, ab sentul delux al întâlnirii. „A rămas să-şi cu leagă via”,îl scuză Cristian Teodorescu. Îmi amintescde povaţa unui alt scriitor care apa re des latelevizor. Acum câţiva ani, Tudor Octavian alăsat o ditamai Sala Senat a Universităţii„Cuza” în perplexitate când a spus, răspicat:„Trebuie să învăţăm să ne vin dem!”. Evident,în sensul bun al cuvântului.

E o întâlnire unde ipocrizia a fost scoasăîn şuturi din sală înainte de a începe dez ba -terea. „Am făcut televiziune ca să fiu maibine plătit decât este un profesor uni ver -sitar sau un scriitor”, mărturiseşte StelianTănase. „Unde aţi văzut dumneavoastră mun -că patriotică?”, îl completează Florin Iaru.În dreapta domniei sale! De acolo, CristianTeodorescu subliniază că, deşi se câştigăbine din apariţiile pe sticlă, sunt şi situaţii încare te roagă câte un amic să intri în directaşa, de dragul prieteniei, iar tu intri, îi menţiiaudienţele şi o faci pe ochi frumoşi şi re -cunoscători. În tot acest peisaj, unul dintreinvitaţi pare din alt film: Daniela Zeca estesingurul scriitor dintre cei patru care vor -beşte pe un ton grav despre lumea asta cucamere şi regie şi platouri şi invitaţi. Şi vor beşte

ca un om care iubeşte televiziunea, căreia i-adedicat o bună parte din carieră. Una ce acuşiface cam cât o nuntă de argint.

Cum să fugi de presă şisă te laşi prins de eaNotorietatea este un efect greu de digerat.Apari la televizor, te aşezi în patul lui Pro-cust, eşti măsurat din cap până-n picioareşi, orice ai face, tot nu e bine. Poate şi pen-tru că „mediul cultural românesc este unulal resentimentului”, spune Stelian Tănase.Lumea nu înţelege că televiziunea nu în-seamnă realitate, ci o proiecţie deformată a ei,construită cu multă ştiinţă şi cu un instru-mentar chirurgical. „E un construct artificialsută la sută”, subliniază Daniela Zeca-Buzura.Este un rău necesar.

Unul care îşi lasă, evident, semne în bio-grafia scriitorilor care au de-a face cu el. Egreu să te desprinzi din mrejele presei elec-tronice şi să-ţi reintri în starea de „scriitori-ceală”. Norocul oamenilor sănătoşi la cap –oricât de paradoxal sună – este înclinaţia uşorschizoidă pe care trebuie să o ai la purtător:să-ţi reintri în starea de scriitor, după ce ai

vorbit despre politicieni şi alte cele la televizor. Aceşti oameni au făcut presă pentru că,

după 1989, terenul mediatic era aproape golşi avea nevoie de observatori cu ochi exersatal realităţii. Al celei profunde, spune FlorinIaru. Asta s-a întâmplat în unele situaţii, înpofida impresiei despre zona media pe careunii şi-o construiseră înainte de căderea co-munismului. Este cazul lui Stelian Tănase,care mărturiseşte că a fugit de presă ca dra-cul de tămâie, pentru că avea sentimentulcă aceasta „distruge scriitorul”.

Între timp, presa a ajuns să se distrugă peea însăşi. Şi nici literatura nu se simte preabine, zice Stelian Tănase. „E într-un procesde extincţie”, crede domnia sa, din momentce numărul scriitorilor îl depăşeşte, în une-le cazuri, pe cel al cititorilor.

E ciudat să auzi prevestiri de Apocalipsăpe scena celui mai vechi teatru naţional dinţară. Moare presa, moare literatura. Aşteptîn zadar să apară în peisaj personajul-lipsă:o actriţă din piesa lui Pirandello, cea despremoartea teatrului. Îndrăznesc să cred că pre-vestitorii de pe scenă se alintă puţin. Aş tin-de să le dau dreptate, doar dacă dânşii şi ceiasemenea lor n-ar mai scrie aşa cum o fac.

3Actualitate

www.filit-iasi.ro

Mari

sc

riit

ori,

or

aşul

în

ca

re îi

în

tâln

eşti

nr. 3, vineri, 25 octombrie 2013

„Scriitorii şi televiziunea”

Cei patru cavaleriai tele-literaturii

© C

onst

antin

Cio

fu

Actualitate4

www.filit-iasi.ro

Mari

sc

riit

ori,

or

aşul

în

ca

re îi

în

tâln

eşti

Joi, 24 octombrie, în AulaUniversităţii Tehnice „Gh.Asachi” s-a ţinut un curs lacare nu a fost nevoie să se facăprezenţa. La întâlnirea cu IoanaPârvulescu, studenţii au venitdegajaţi, cu multe întrebări lapachet şi dispuşi să încerceexplorări ficţionale. În calitatede moderator al evenimentuluidin seria „Scriitori printrestudenţi”, Conf. univ. dr.Emanuela Ilie s-a ocupat nuatât de aplanarea eventualelormomente tensionate – care, dealtfel, au lipsit cu totul –, cât dedirecţionarea discuţiei însensul dorit, şi anume pornindde la aspecte concrete,referitoare la cel mai recentvolum al invitatei, şi ajungând,în cele din urmă, la chestiunice ţin de raportarea Românieila mediul literar european.

Anca Roman

Întâlnirea cu scriitoarea Ioana Pârvulescu aînceput cu o lectură selectivă din romanulViitorul începe luni, publicat în 2012, la Edi-tura Humanitas, prezentat drept o conti -nua re a unui volum anterior, Viața începevineri. Alegând fragmente relevante pentruilustrarea uneia dintre tematicile ei de fond –

confruntarea a două universuri temporalediferite –, scriitoarea nu a renunțat însă cutotul la tehnica suspansului, folosită adeseaîn romanele-foileton, invitând publicul la oaprofundare ulterioară a cărții. Nu a avut însărețineri să dezvăluie o parte din motivațiileși procesele ce au stat la baza scrierii volu -mu lui în discuție, mărturisind: „Ideea de a că -lători în timp e o obsesie pe care nu mi-amputut-o îndeplini decât prin scris”.

În mod firesc, publicul, care – fie spus –nu a fost alcătuit doar din studenți, și-a ex -primat interesul față de această nostalgiespecifică Ioanei Pârvulescu, ce ia forma uneisimpatii necondiționate pentru tot ceea ceînseamnă secolul al XIX-lea. Conștientă căacum decorul și ritmul sunt altele, scriitoareaa spus că nu regretă atât regulile for male,sterile, cât „politețea de adâncime” și „sacri -ficiul pentru viitor” din vremurile respecti-ve, în contrast cu „trăirea în surdină”, tipicăprezentului.

„Mi s-ar fi părut ideal să mă fi născut pe la1880, la începutul perioadei belle-épo que,și să fi murit în timpul Primului Război Mon-dial”, a continuat scriitoarea, justificându-seprin afirmația că atunci au fost cele mai în -drăznețe gânduri, idei din istoria omenirii.

Întrebată de posibilitatea ca Iulia, unul din -tre personajele romanului Viața începe vineri,să fie alter-ego-ul ei, idee valorificată intensși de critica literară, Ioana Pârvulescu a su ge -rat că se regăsește într-o anumită măsură înstructura personalității ei, dar că depar ta -jarea lumii reale de cea ficțională trebuie săîși ceară drepturile. Astfel, în cazul ei, iden-tificarea cu personajele se desfășoară într-omanieră detașată, completată nu atât deprobarea anumitor comportamente, cât decreativitate și imaginație, întrucât e suficientsă facă mental experimentul.

„Îmi place extraordinarpoezia, dar nu sunt destulde bună ca să o scriu”Gusturile literare ale scriitoarei au fost și eleaduse în discuție. În acest sens, poetul Rai -ner Maria Rilke a avut parte de o pre zen -tare elogioasă, la fel cum și Biblia a fost des-crisă drept un model literar excelent, parti-cularizat prin lectura unor Psalmi.

Cei din sală au reacționat imediat și aucondus discuția spre problema genurilor pecare scriitoarea le-a exersat până acum. Înceea ce privește acest capitol, Ioana Pâr -vulescu și-a dezvăluit o slăbiciune auctoria-lă, aceea că nu poate să scrie teatru: „Nuprea merg la teatru. (...) După ’89, mi s-apărut că teatrul a involuat în general, că semizează pe un succes facil, că oamenii a pla u -dă la fel la toate – că-i o piesă bună, că-i opiesă ratată –, deci nu mai au simțul valorii.Apoi, publicul râde la cele mai vulgare poan -te, și nu la ce ar trebui, așa că nu m-am maidus la teatru”.

Față de genul liric însă, scriitoarea și-aexprimat admirația fără rezerve, cu toate căa spus că preferă să rămână doar la stadiultraducerii altor voci poetice, aceasta fiind ocontribuție ce o onorează și pe care și-o du -ce la bun sfârșit fără a nuanța în mod nedo-rit textele care îi cad în mână. „Îmi place ex-traordinar poezia, dar nu sunt destul debună ca să o scriu”, așa și-a rezumat IoanaPârvulescu poziția, demonstrând impor tan -ța capitală a unei autoevaluări oneste, fărăde care orice artist ar cădea în derivă.

Acest subiect a declanșat în mod inevi-tabil o altă curiozitate venită din partea ce-lor din sală, referitoare la capacitatea unuiautor de a-și fi suficient lui însuși, de -monstrând devotament complet față deautonomia creativă. Scriitoarea și-a detaliatpunctul de vedere aducând în discuție unprozator pe care îl admiră, Filip Florian, ca re

„a spus (la FILIT) că nu ține cont de cititor înmomentul în care scrie. Sunt de acord: înmomentul scrierii nu trebuie să te gândeștila cititor. Dar în momentul în care scriitorul îșidevine propriul critic, dacă nu se gândeștela cititor, e pierdut și cred că o mare parte dindefectele literaturii române de astăzi vindin asta: scriitorul se gândește doar la el”.

La fel de categorică a fost și când i s-a su -gerat să analizeze poziția literaturii româneîn context european: „Suntem în pas cu me-diocritatea literaturii europene”, fapt ce nuimplică neapărat o evaluare negativă a scri -e rilor, cât sugestia că este cazul să re nun țămla orice fel de complex când ne comparămcu alte țări europene. Această versiune esteîntărită de o altă convingere pe care scri i -toarea și-a exprimat-o, mai exact aceea cănu crede că există posibilitatea ca cineva ge -nial să rămână nedescoperit când este vorbadespre literatură, oportunitățile fiind îm păr -țite în mod echitabil, indiferent de circum stan -țele care grăbesc sau, din contră, întârzie re -cunoașterea.

În final, ce rămâne din întâlnirea cu IoanaPârvulescu este în primul rând un exer cițiude di a log între generații, între ficțiune șirealitate, între posibilitate și certitudine. Din -colo de aceasta, ea însăși le recomandă citi-torilor să nu se aventureze, pentru că pierdmiezul creației: „Întotdeauna le spun stu den -ților să nu creadă în ce spun autorii despreei înșiși”.

nr. 3, vineri, 25 octombrie 2013

Scriitoarea Ioana Pârvulescu:

„O mare parte din defecteleliteraturii române de astăzivin din faptul că scriitorulse gândeşte doar la el”

„Şi cele mai mari cărţi au imperfecţiuni. Omuleste o perfectă imperfecţiune şi cărţile lui suntimperfecţiuni perfecte.” – Ioana Pârvulescu

© Io

an A

petr

ei

© Io

an A

petr

ei

Joi, 24 octombrie, Casa FILIT a fost suficient de încăpătoarepentru încă un festival. Estevorba despre LiteraturfestivalBerlin, care a avut loc anulacesta în capitala Germaniei,în perioada 4-15 septembrie, şicare a fost prezentat la Iaşi decătre însuşi directorulevenimentului, Ulrich Schreiber.

Anca Roman

Inițiativa de a aduce în atenția publiculuiceea ce ar putea fi o versiune matură aFILIT reprezintă un act ce dovedește nevoiaorganizatorilor de a învăța din experiențaaltora, dar, înainte de toate, dorința lor caîntreg procesul să fie unul transparent.

Literaturfestival Berlin, a spus UlrichSchreiber, a pornit de la o întrebare care s-atransformat într-o posibilitate și care, în ce-le din urmă, s-a concretizat într-un planamănunțit, care a diferențiat pe piață eve-nimentul de altele din categoria lui.

„Am creat un concept care se bazează petrei elemente”, a continuat Ulrich Schrei-ber, detaliind că „primul este caracterulinternațional al festivalului, al doilea ele-ment de bază este reprezentat de literaturapentru copii și tineret, iar al treilea, deconținutul politic pe care ne-am dorit să-lsubliniem în cadrul acestui festival”.

Ospitalitatea a fost menționată ca fiindun principiu vital în desfășurarea cu succesa unui eveniment literar, în cadrul căruiaideal este ca autorii invitați să relaționezeîn tre ei, să se manifeste liber, aceștia adu-când în mod clar un plus de imagine.

De altfel, Berlinul a beneficiat de pre zen -ța a numeroși artiști străini, care au nu anțat

avantajos oferta culturală a orașului, infra -structura lui literară fiind deosebit de sti-mulantă atât pentru scriitori, cât și pentruconsumatorii de carte. „Festivalul de laBerlin este cel mai internațional dintre fes -tivalurile internaționale”, a spus UlrichSchreiber, precizând că 75% dintre scriitoriiinvitați nu sunt germani.

„Nu ne interesează preamult listele debestselleruri”Un alt aspect de o relevanță majoră, pe ca-re organizatorii Literaturfestival Berlin l-auavut în vedere a fost menținerea unui ra -port fructuos cu școlile și cu tinerii în ge ne -ral, la fel și cu profesorii, care, inevitabil,sunt formatori de opinie.

Dincolo de tot ceea ce ține de promova -rea în sine, miezul care trebuie valorificatcel mai mult în cadrul unui festival de litera-tură este reprezentat însă de cărți: „În ceeace privește selecția autorilor, primul crite-riu este calitatea literară; nu ne intereseazăprea mult listele de bestselleruri”.

De asemenea, s-a accentuat importan -ța de a avea moderatori competenți, dar șiaceea de a invita actori potriviți, care auexercițiul lecturilor publice și care nu dena-turează mesajul textelor pe care le citesc.Rămânem în zona investiției umane și a -flăm că trebuie subliniată participarea unorinterpreți și traducători care pot optimizaprocesul de comunicare.

O revistă conținând biografiile tuturorinvitaților, o așa-numită „antologie berline-ză” prezentată în cadrul unei expoziții și unvolum de nuvele ale unor autori tineri com-pletează oferta de prezentare a Festivaluluide la Berlin.

Prima ediție a Festivalului de Literaturăde la Berlin a avut 168 de invitați, 200 deevenimente și 30.000 de vizitatori, cifre ca-re au trebuit motivate financiar: „În jur de50% (n.r.: din finanțare) vine de la un așa-numit Fond pentru Capitală, care este oinstituție federală a statului german ce spri -jină orașul Berlin. Restul vine din biletele pecare le vindem la intrare și, de asemenea,în jur de 50.000-80.000 de euro pri mimde la diferite instituții culturale, ambasadeș.a.m.d.”.

Spre final, Ulrich Schreiber a preferat săexemplifice una dintre acțiunile ce de -monstrează direcția politică pe care Festi-valul de Literatură de la Berlin și-o asumă.Acesta a adus în discuție lectura publică pecare o plănuiește pentru data de 25 oc tom -brie în mai multe orașe europene și ca re sevrea un act de susținere a lui Mihail Ko -dorkovski, Platon Lebedev și a tuturor pri-zonierilor politici din Rusia.

În final, Ulrich Schreiber a vor bit și despreFILIT, spunând că reprezintă „un momentistoric, care are un mare viitor”.

5

www.filit-iasi.ro

Mari

sc

riit

ori,

or

aşul

în

ca

re îi

în

tâln

eşti

Actualitatenr. 3, vineri, 25 octombrie 2013

Ulrich Schreiber, directorul Literaturfestival Berlin:

„Festivalul de la Berlin estecel mai internaţional dintrefestivalurile internaţionale”

© Io

an S

tole

ru

© Io

an S

tole

ru

Cea de-a doua întâlnire ce s-adesfăşurat joi, 24 octombrie,sub egida revistei de atitudineculturală „Alecart” a avut înprim-plan prezenţa scriitorilorGabriela Adameşteanu şi JanKoneffke şi a însemnat pentrupublicul tânăr din sală ocaziade a dialoga cu cei pe care i-amreceptat până acum doar prinintermediul paginilor ieşite desub tipar. I-am cunoscut altfel,nu numai prin proiecţiile lorficţionale, ci ca pe oameni des -chişi dialogului, bucurându-sealături de publicul tânărprezent la ArtHouse Central.

Iulia-Mădălina Ştreangă

Evenimentul a debutat cu o prezentare ge-nerală făcută celor doi autori de către mo-deratorul întâlnirii, Nicoleta Munteanu,unul dintre coordonatorii revistei „Alecart”,discurs ce a facilitat apropierea dintre pu-blic şi scriitori. Momentul următor l-a con-stituit prezentarea Alexandrei Masgras, re-dactorul-şef al revistei, pe marginea cărţiiÎntâlnirea a Gabrielei Adameşteanu, ale că-rei cuvinte au surprins modul în care a fostreceptat romanul printre liceeni,abordândcu sinceritate problematica expusă în carte.Ulterior, scriitoarea a citit fragmente din ro-man, menţionând că „Întâlnirea este întrecărţile mele Cenuşăreasa sau Răţuşca ne-agră, din cauza unei aprecieri critice fă cu te deNicolae Manolescu, și chiar dacă majoritatea

cronicilor ulterioare au considerat volumulun succes literar, acesta a fost rescris”.

A urmat prezentarea făcută cărţii lui JanKoneffke de către Andrei Paşa, cel care a re-cenzat volumul Cele şapte vieţi ale lui Felix Kîn paginile revistei „Alecart” şi care a tratatuniversul romanului ca o îmbinare originalăîntre beletristică şi matematică. Perspectivasa a fost întâmpinată cu o vie curiozitatedin partea autorului, care a discutat ulteriorpe marginea acestei interpretări şi a citit unpasaj în limba germană, tradus apoi şi în lim -ba română.

S-a remarcat încă o dată, cu această oca-zie, fundamentul interdisciplinarităţii carestă la baza conceptului „Alecart”, prin fap-tul că pasajele citite au fost reprezentate vi-zual de către fotograful Alexandra Baban şide graficianul Ioniţă Benea, în expoziţia inti -tu lată sugestiv „Cărţile sunt ochi și urechi laFILIT”. Ei au ales să surprindă scene semni-ficative, oferind astfel un suport vizual allecturii şi apropiind cititorul de cele douăromane asupra cărora s-a insistat.

Jan Koneffke: „Sunt unpic trist când privescRomânia în momentul defaţă”Cea de-a doua parte a întâlnirii a constat îndialogul deschis al publicului cu autorii, primaîntrebare fiind adresată chiar de către mo -derator ambilor scriitori, care a vrut să afledacă un roman poate exista în afara perso-najelor. Jan Koneffke a relatat, cu această o -cazie, povestea din spatele Celor şapte vieţi

ale lui Felix K: „Este vorba despre un unchicare a dispărut în 1933-1934 – nimeni nuştie ce s-a întâmplat cu el. [...] În carte i-amdăruit o altă viaţă”, autorul vorbind astfeldespre nevoia de empatizare cu personajulşi situându-şi volumul sub semnul unei au-tobiografii fictive. Gabriela Adameşteanu asubliniat şi ea importanţa personajului înredactarea unui roman, afirmând că „toatepovestirile mele au plecat de la un personaj”,acesta fiind „singura legătură cu o carte”,iar lipsa acestuia, perioada de „eclipsă a per -sonajului” pe care o promovează postmo-dernismul, având ca urmare inevitabilă co-lapsul romanului în general.

Întrebarea care a încercat o aducere în a -celaşi plan a celor doi autori a avut ca suportun fragment publicat în „Observator Cultural”dintr-o recenzie a Gabrielei Adameştea nupe marginea cărţii O iubire la Tibru, semna-tă de Jan Konefke, scriitoarei fiindu-i a -dresată provocarea de a decide care dintrecele două cărţi (O iubire la Tibru şi Cele şaptevieţi ale lui Felix K) este preferata sa. Ga-briela Adameşteanu a îndemnat publicul săcitească romanul pe care l-a recenzat, adu-când ca argument relaţia de identificare cupersonajul feminin „care este tulburător” șiafirmând totodată că este o „opţiune provi-zorie”, deoarece Jan Koneffke lucrează înprezent la cel de-al treilea roman al trilogiei.

Întrebat apoi despre starea actuală a Ro-mâniei, Jan Koneffke a declarat: „Sunt un pictrist când privesc România în momentul defaţă”, deoarece „cred că ea are un potenţialenorm şi, din păcate, nu-l foloseşte”. El sperătotuși că tânăra generaţie va aduce schimba -rea în bine. De asemenea, vorbind despre

procesul de redactare a romanului, Jan Ko-neffke a subliniat faptul că documentarea aacoperit o perioadă de zece ani, dar că din-colo de acest proces îndelungat de colecta-re şi sortare a datelor istorice, literatura ră-mâne „un joc între realitate şi ficţiune”.

Gabriela Adameşteanu a accentuat, carăspuns la una dintre întrebările publicului,dualitatea semnificaţiilor cuprinse în textulÎntâlnirii: „O parte din lucrurile din textulmeu nu ajunge până la voi”, deoarece lipsacontactului direct cu perioada comunistă,asupra căreia se axează romanul, face im-posibilă, pentru publicul tânăr, înţelegereaîn totalitate a acestuia, însă „problema esteîn ce măsură cartea rezistă” dincolo de a ces -te semnificaţii: „Fireşte, este ca o mică am-putare, la fel ca amputarea pe care o pro-duce o traducere”. În ceea ce privește per-cepţia proprie asupra actului finalizării unuiroman, Gabriela Adameşteanu a precizat că„o carte se termină când ai ajuns cu scrisulla jumătate. După aceea lucrezi într-un felde rutină, cartea s-a aşezat; partea foartecreativă e la început [...], după aceea setransformă în mecanică. Scriitorul devine omaşină de scris. Am scris proză scurtă ca săuit romanul anterior”.

Fiind o întâlnire așezată sub semnul re-ceptării sincere, netrucate de clișeele didac -tice, moderatoarea le-a urat celor doi scriitorisă nu ajungă niciodată în manualele șco lare,pentru că în acest caz există riscul de a în lo cuilectura și trăirea autentice printr-o suită dereceptări deformante. Reacţia celor doi s-atranspus în cuvinte de mulţumire pentru acest„dialog netrucat” (Gabriela Adameșteanu)între autori și tineri cititori.

Actualitate6

www.filit-iasi.ro

Mari

sc

riit

ori,

or

aşul

în

ca

re îi

în

tâln

eşti

nr. 3, vineri, 25 octombrie 2013

O întâlnire de colecţie:Gabriela Adameşteanuşi Jan Koneffke

© R

�zva

n Lu

pa�c

u

© R

�zva

n Lu

pa�c

u

Casa FILIT a găzduit joi, 24octombrie, o întâlnire între treimari scriitori: Sadie Jones,Florina Ilis şi Nichita Danilov,moderată de conf. univ. dr.Emanuela Ilie. Evenimentul adebutat cu o scurtă prezentarea celor trei invitaţi, pentru caapoi autorii să citească unfragment din operele lor.

Andreea Dragu

Sadie Jones a început cu prologul romanu-lui său de succes, Proscrisul, Florina Ilis a„descusut” viața lui Eminescu din romanulVieţi paralele, iar Nichita Danilov a citit dinMașa și Extraterestrul.

Sesiunea de întrebări a debutat cu o cu-riozitate din partea moderatoarei eveni-mentului, conf. univ. dr. Emanuela Ilie: „Dece ați optat pentru aceste subiecte dificileîn construirea romanelor dumneavoastră?”.„Începutul unui roman este mereu miste-rios”, a afirmat Sadie Jones. Florina Ilis, înschimb, a vorbit despre ideea de la care apornit în construcția romanului Vieţi para-lele. Coincidența dintre amicul FI al lui Emi -nescu și inițialele numelui său a impresio-nat-o profund: „Subiectul m-a ales pe mi-ne”. În ciuda pasiunii extraordinare pentruacest subiect, Florina Ilis a mărturisit că aîndrăznit să îl abordeze abia după ce a epui-zat celelalte idei.

Nichita Danilov a insistat asupra faptuluică subiectele – şi de altfel toate elementeleromanului, până la cel mai mic detaliu –

ajung într-o oarecare măsura să te domineca scriitor: „Proza, spre deosebire de poe-zie, este o aventură a propriului eu, o des-coperire a sinelui profund punctată de per-sonaje”. Romanul, în viziunea lui Danilov,oferă răspunsuri la întrebările mari și miciale vieții, fiind o provocare ce te domină.

Sadie Jones: „Avemnevoie de poveşti”„Vă raportați la vreo mitologie literară?” afost o altă întrebare adresată celor trei in vi -tați. Florina Ilis a vorbit despre statutul săude scriitor român, apartenența la un anu -mit mod de viață și un anumit mod de per-cepție. Scriitoarea consideră că spațiul ro-mânesc este o sursă nesfârşită de inspirație:„Am mers cu trenul nouă ore, dar am primitrăsplata peisajului la trecerea Carpaților” și„m-am trezit spunând poezie”.

De cealaltă parte, Nichita Danilov desfi-ințează noțiunea de geografie literară, spu-nând că „geografia nu mai contează, ea es-te redusă la un singur punct. Avem aceleaşicomponente în aproape fiecare punct depe glob. O parte din realitatea noastră o în-tâlnim oriunde, desigur, în proporții diferite.(...) În literatură, în artă, indiferent de loc,este vorba despre o geografie interioară!”.

„La ce sunt buni scriitorii în vreme derestrişte?” este întrebarea care a făcut-o peSadie Jones să mărturisească faptul că fiul ei,în vârstă de 15 ani, iubeşte Play-station-ul,dar şi pe Shakespeare. „Avem nevoie de po-veşti, ficțiunea este esențială în dezvoltareanoastră”, a precizat scriitoarea. „Avem nevoie

de scriitori, avem nevoie de literatură. Lite-ratura se transformă şi pătrunde în societa-te, împrumutându-i propriile argumente”, aafirmat și Florina Ilis, în timp Nichita Danilova vorbit despre diferența dintre realitateavirtuală și cea „autentică”: „Cuvântul nu va

pierde teren în fața imaginii pentru că oriceimagine adună poveşti, situații. Dincolo dekitsch, ele conțin poezie, metafore”. Com-pletând ideea lansată de Nichita Danilov,Sadie Jones a declarat: „cuvântul este un exer -cițiu pentru creier”.

7Actualitate

Redacţia

www.filit-iasi.ro

Mari

sc

riit

ori,

or

aşul

în

ca

re îi

în

tâln

eşti

„Avem nevoiede scriitori,avem nevoie deliteratură.Literatura setransformă şipătrunde însocietate,împrumutându-ipropriileargumente.” –Florina Ilis

nr. 3, vineri, 25 octombrie 2013

Sadie Jones, Florina Ilisşi Nichita Danilov şi-audat întâlnire la Casa FILIT

Senior editor

Redactor-șef:

Secretar general de redacție & DTP:

Redactori:

Corector:

George Onofrei

Anca Baraboi

Florin Iorga

Andreea Dragu,Mădălina Pavel, Anca Roman, Alex Savitescu, Ioan Stoleru

Adrian Botez

© P

etru

] C

\lin

escu

© R

�zva

n Lu

pa�c

u

8

www.filit-iasi.ro

Mari

sc

riit

ori,

or

aşul

în

ca

re îi

în

tâln

eşti

Vineri – 25 OCTOMBRIE09.30-11.00, Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” Iaşi„Întâlnire cu liceenii”, lectură şi Q&AParticipă: François GardeModeratoare: Prof.dr. Raluca VârlanOrganizat de Institutul Francez Iaşi, în cadrul proiectuluiFestivalul Primului Roman10.00, Parcul Ştiinţific şi Tehnologic „Tehnopolis” Iaşi, Holul şi sălile de seminariiExpoziţie cu vânzare de carte tehnică; Seminar cu edi tu -rile participante; Lansare de carte tehnicăEveniment organizat de Parcul Ştiinţific şi Tehnologic„Tehnopolis” Iaşi11.00-12.00, Colegiul Naţional „Costache Negruzzi” Iaşi,Sala de festivităţi„Întâlnire cu liceenii”, lectură şi Q&AParticipă: Hervé BelModeratori: Prof. univ. dr. Simona Modreanu şi RaphaëlBruchet (lector de franceză)Organizat de Institutul Francez Iaşi, în cadrul proiectuluiFestivalul Primului Roman11.00-13.00, Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” Iaşi,Sala de festivităţi„Scriitori printre liceeni”, lectură şi Q&AParticipă: Florina Ilis, Nichita Danilov,Moderatoare: Prof. dr. Miruna Raluca Bostan11.00-13.00, Casa de cultură „Mihai Ursachi”, Sala„Diotima”„Scriitori printre liceeni”, lectură şi Q&AParticipă: Doina Ruşti, Stelian TănaseModeratoare: Prof. dr. Mariana Purţuc, prof. CaliopiaHodorogea11.00-13.00, Aula Universităţii Tehnice „Gheor gheAsachi” din Iaşi„Scriitori printre studenţi”, lectură şi Q&AParticipă: Filip Florian, Varujan VosganianModeratoare: Simona Sora11.00-13.00, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” dinIaşi, Sala Ferdinand„Lost in the original”, întâlnire profesională între studenţişi profesori de la traductologie cu traducătoriParticipă: Traducătorii invitaţi, studenţi şi profesori latraductologie Moderatoare: Prof. univ. dr. Rodica Dimitriu13.00-15.00, Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir” Iaşi,Sala de festivităţi„Scriitori printre liceeni”, lectură şi Q&AParticipă: Simona Popescu, Ştefan BaştovoiModeratoare: Prof. Anca Dimitriu, prof. Daniela LilianaZaharia 13.00-15.00, Cinema ArtHouse Central, Moldova Mall, SalaRoşie„Întâlnirile Alecart”, dialog cu redactorii, colaboratorii şicititorii revistei

Participă: Petru Cimpoeşu, Jean MatternModeratori: Prof. dr. Nicoleta Munteanu, prof. Emil MunteanuMoment muzical Colegiul Naţional de Artă „OctavBăncilă” IaşiComponenţa grupului: Alexandra Ichim, corn; VladIvancia, violoncel; Mădălina Ivancia, vioarăProfesor corepetitor Smaranda Acatrinei14.00, Casa Dosoftei„Întâlnire cu publicul”, lectură şi Q&AParticipă: Hervé Bel, Véronique Bourlon (directoareaFestival du Premier Roman din Chambéry)Moderatoare: Prof. univ. dr. Simona ModreanuOrganizată de Institutul Francez Iaşi, în cadrul proiectuluiFestivalul Primului Roman14.00-15.30, Casa FILIT„Scriitorii în centru”, lecturi poezie + dezbatereParticipă: Florin Iaru, Denisa Comănescu, Ion MureşanModerator: Conf. univ. dr. Bogdan Creţu15.30-16.00, Casa FILITSeturi de muzică electronică „LeVant”Muzică electronică Participă: George D. Stănciulescu16.00-17.30, Casa FILIT„Scriitorii în centru”, lecturi şi Q&AParticipă: Andrew Cowan, Ruxandra Cesereanu, RaduPavel Gheo. Moderator: Paul Cernat16.00-17.30, Lectoratul de franceză, Universi ta tea„Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi„Întâlnire cu studenţii”, lectură şi Q&AParticipă: François GardeModerator: Raphaël BruchetOrganizat de Institutul Francez Iaşi, în cadrul proiectuluiFestivalul Primului Roman16.00-17.30, Institutul Francez Iaşi, Sala „BenjaminFondane”„Traducerea: trădată de original!”, conferinţăParticipă: Georges Bastin, profesor la Universitatea dinMontréalModeratoare: Prof. univ. dr. Rodica DimitriuÎntâlnire în limba franceză16.00-17.30, Sala de lectură a Bibliotecii Jude ţe ne„Gheorghe Asachi” Iaşi„Literatura de consum. Posibilităţi de traducere”, dezba tereParticipă: Traducători, editori, scriitoriModerator: Dan DoboşOrganizată de Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Asachi” IaşiEveniment profesional17.00-18.30, Galeria Universitas, Casa Balş,Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi„Basme REconstruite”, expoziţie de ilustraţie de carte şicarte – obiect de artăParticipă: studenţii specializării Arte plastice GRAFICĂ, dincadrul UAGE, Iaşi

Moderatoare: Valentina Druţu, muzeograf, şi prof. univ.dr. Atena-Elena SimionescuOrganizată de Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi17.00-18.30, Galeriile „Pod Pogor”„Îndrăgostit de Tarkovski. Mic tratat de trăire a artei”Lansare de carte în prezenţa autoruluiParticipă: Mihai Vacariu şi Elena Dulgheru, Invitat: LiviuAntoneseiOrganizată de Editura Adenium17.00-19.00, Ateneul Tătăraşi Galeriile de Artă„Romane pe văzute – literatură română şi germană peecran”Proiecţie de filmOrganizată de Ateneul Tătăraşi, în parteneriat cu CentrulCultural German Iaşi17.30-18.00, Casa FILIT„Prezentare Festival du Premier Roman – Chambéry(Franţa)”Prezentare de festival literar internaţionalParticipă: Véronique Bourlon18.00-19.30, Casa FILIT„Scriitorii în centru”, lecturi şi Q&AParticipă: Ştefan Agopian, Cecilia Ştefănescu, AndreiKurkovModerator: Marius Chivu19.00-20.30, Ateneul Tătăraşi, Sala Mare„Poveste de vară”, spectacol de teatru – muzică şiliteraturăOrganizat de Ateneul Tătăraşi în parteneriat cu scrii -toarea A.G. Billig şi Fernando Mihalache

21.00, Cinema ArtHouse Central, CafeneaConcert de jazz: „Gârlea cvintet jazz – Rhythm of theword & art painting”Componenţă: Cristian Gârlea (pian, sintetizatoare), IulianPavelescu (chitară), Adrian Trufia (bas), ConstantinStavrat (tobe), Mihaela Gârlea (voce), Mihaela Pavelescu(artist plastic)21.30, Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”, Sala MareConcert: Ada Milea, Anca Hanu, Cristi Rigman, BoboBurlăcianu23.00, Casa FILIT„Noaptea albă de poezie şi jazz”, lecturi de poezie şirecital de jazzModeratori: Corina Bernic, Claudiu KomartinOrganizat de Asociaţia Charta, Salonul de LiteraturăZero+ şi Institutul Max Blecher

nr. 3, vineri, 25 octombrie 2013

Program