cronica timpului, anul i, nr.6 (pdf.)

CronicaMihai Eminescu

1850-1889 Motto: „Timpul lucrează pentru fiecare!” (F.L. Stoica)

CronicaTimpuluiTimpului

Publicaţie de cultură şi at i tudine. Anul I , nr. 6 , iul ie 2015 Preț 5 le i

UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA

Din sumar: ATITUDINE - ȘTIINȚĂ - LITERATURĂ - PICTURĂ - MUZICĂ -SPIRITUALITATE - TURISM - EVENIMENTE CULTURAL-SOCIALE - INTERVIURI

Uniunea Uniunea ZiariștilorZiariștilor

Profesioniști Profesioniști din Româniadin România

propune:propune:

28 IUNIE – ZIUA28 IUNIE – ZIUANAȚIONALĂ NAȚIONALĂ

A ZIARISTULUIA ZIARISTULUIROMÂNROMÂN pg. 2 INSTITUTUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE OMULUI

CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂToţi lucrătorii şi persoanele aflate în întreţinerea acestora au dreptul la securitate socială.

All workers and their dependents have the right to social security.Tous les travailleurs et leurs ayants droit ont droit à la sécurité sociale.

Mih

ai P

ânza

ru -

Pim

2 Cronica Timpului Anul 1, Nr. 6, iulie 2015

Un mai vechi gând al lui Doru Dinu Glăvan, președintele Uniunii Ziariștilor Presionişti din România afost acela de a se institui o zi națională a ziaristului român. Desigur, și alți jurnaliști și-au dorit o asemeneaposibilitate, dar, când gândul unuia se află pe aceleași coordonate cu inițiativa celuilalt, ia naștere opropunere pe care reprezentanții noștri în parlamentul României au nobila sarcină să o susțină.

Statul român are datoria națională de a acorda respect și cinstire ziariștilor, adevărate făclii aleneamului românesc, loiali purtători de cuvânt ai interesului național, formatori de opinie și păstrători aiidealului național, care s-au opus necinstei, jafului, opresiunii, arbitrariului și să acorde sprijin actualilor șiviitorilor ziariști prin întărirea rolului lor de apărători ai democrației.

O propunere pentru instituirea zilei de 28 iunie ca „Zi Națională a Ziaristului Român” a făcut,prezentând o „Expunere de motive”, publicistul și directorul fondator al „Opiniei Teleormanului”, Ion Bădoi,în cadrul manifestării culturale Serata „Eminescu, jurnalistul”, această zi având o semnificație deosebităpentru ziariștii români, fiind ultima zi la ziarul „Timpul” a jurnalistului Mihai Eminescu, chiar în ziua încare a publicat articolul despre libertatea presei, precum și ziua când ni s-a furat o parte din Țară.

Este Ziua pe care nu trebuie să o uităm niciodată, este ziua când ziaristul român trebuie să simtăajutorul cetățeanului român, al Statului Român.

28 IUNIE – ZIUA NAȚIONALĂ A ZIARISTULUI ROMÂN28 IUNIE – ZIUA NAȚIONALĂ A ZIARISTULUI ROMÂN

Ziaristul român a fost, de-a lungul vremurilor, conștiința neamului său și s-a aflat în primele rânduriale luptei pentru independență, libertate socială, redeșteptare și reîntregire națională.

De-a lungul timpului, indiferent de regimul politic, ziaristul român a fost ținta celei mai feroceagresiuni psihice, dar și fizice, i-au fost instrumentate procese politice pentru că a îndrăznit să gândeascăși să scrie demascând prostia, fățărnicia, hoția, corupția, minciuna și trădarea de țară.

Ziaristul român a fost și se află înrolat în marea Oaste a neamului românesc, Limba Română, caoștean credincios în apărarea Bisericii, Istoriei și Neatârnării naționale.

Ziaristul român a înțeles, din cele mai vechi și dramatice vremuri, că exercitându-și cu dragoste șicredință profesia se va înălța în aceeași măsură în care se jertfește pe altarul Adevărului.

Ziariștii români au fost condamnați de regimul comunist totalitarist la grei și nemeritați ani detemniță, alții la moarte, pentru delict de opinie și pentru hotărârea lor neclintită de a se pune în slujbaonoarei și dreptății.

Statul român are obligația morală și de onoare de a fi recunoscător acestor martiri ziariști prininstituirea Zilei Naționale a Ziaristului Român, ca semn de respect pentru lupta neîntreruptă în slujbaadevărului și a neamului românesc, pentru întărirea statului de drept, a democrației și a valorilor generalumane: adevăr, respect, toleranță, solidaritate și libertate.

EXPUNERE DE MOTIVEEXPUNERE DE MOTIVEPENTRU PROCLAMAREA ZILEI NAȚIONALE PENTRU PROCLAMAREA ZILEI NAȚIONALE

A ZIARISTULUI ROMÂNA ZIARISTULUI ROMÂN

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România propune:Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România propune:

3Cronica Timpului Anul 1, Nr. 6, iulie 2015

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România(UZPR) a organizat și anul acesta ireproșabilfestivitatea de decernare a premiilor „Eminescu,ziaristul”, așa cum o face, de altfel, în ultimii trei ani,anul 2015 fiind dedicat eminescologilor. Moderatorulevenimentului a fost președintele UZPR, d-l DoruDinu Glăvan, inițiatorul și organizatorul acesteimanifestări de excepție în peisajul jurnalistic șicultural românesc, care a prezentat somitățile culturiiromânești invitate să primească distincțiile oferite de UniuneaZiariştilor Profesionişti din România, ca o recunoaștere avalorii, a eforturilor și serviciilor pe care acestea le-au depuspentru menținerea vie în conștiința națională a jurnalistuluiMihai Eminescu.

Premiile „Eminescu, ziaristul” pe anul 2015 au fost acordateiluștrilor oameni de cultură, cercetători și iubitori de Eminescu,Acad. prof.univ.dr. Ioan Eugen Simion, prof.univ.dr. IlieBădescu şi prof.dr. Gheorghe Ene.

„Primul premiu din acest an - se adresează distinsei asistențe,d-l Doru Dinu Glăvan - se îndreaptă către un om care a lucratvreo șapte ani la un volum foarte important despre atitudinealui Mihai Eminescu, pe tot timpul vieții sale, privind securitatea șisiguranța națională a României, dl. prof.dr. George Ene, care ascris „Eminescu – securitatea și siguranța națională a României”.

Prof. Ion Coja, scriitor și publicist, laureat al premiuluiAcademiei Române, rugat să spună câteva cuvinte despreactivitatea d-lui George Ene, a mărturisit în stilu-i caracteristic:

„N-am să fac un Laudatio, ci o prezentare obiectivă a uneipersoane care m-a uimit prin felul în care a înțeles să se dedicesubiectului pe care îl onorăm cu toții astăzi. Este cumplit săconstați că Poetul etern a putut să fie obiectul de suspiciune,de urmărire, de atenție a unor ambasade străine, a unor agențistrăini care lucrau pe această parte a planetei. Este neașteptatăaceastă constatare! Eminescu a fost extrem de ancorat înrealitatea, am putea spune, dureroasă a istoriei! Mă bucur, măchiar mir că ne adunăm atâția ca să vorbim despre Eminescu-jurnalistul, pentru că este exact Eminescu pe care alții sestrăduie, din răsputeri, să ni-l ascundă! De ce? Pentru căEminescu a avut dreptate!”.

Adresându-se participanților din generoasa sală de laCentrul Internațional de Conferințe, prof.dr. George Ene aspus, printre altele: „Șansa mea a fost că o pregătire complexăde filolog, de specialist în domeniul analizei științelor militareși de sociolog, doctor în sociologie, mi-a permis o abordareholistică prin abordarea unor metode tehnice și procedeeconsacrate domeniului în care și o virgulă contează extrem demult. Aici nu are loc senzaționalul, aici nu are loc noutatea cuorice preț, nu are rost să căutăm originalitatea. Aici, fiecarelucru trebuie bine documentat, trebuie dezvoltat, colaționat,pentru că lucrurile cele mai importante nu sunt cele care sespun, mai ales în domeniul de care m-am ocupat, ci lucrurilecare se ascund cu mare, mare grijă!”

Următorul laureat al Premiului „Eminescu, ziaristul” ,prof.univ.dr. Ilie Bădescu, este o somitate a sociologiei românești,autor a peste 25 de lucrări științifice, laureat al mai multorpremii naţionale. Invitat să susțină un Laudatio, prof.univ.dr.Mihail Diaconescu a spus: „Sociologia eminesciană”, apărutăîn 1994, pentru care dl. Ilie Bădescu primește Premiul UniuniiZiariștilor Profesioniști din România, evidențiază și analizeazăcu superlativă competență științifică teoria poetului nostrunațional cu privire la „pătura superpusă”. Voi încerca să evocîn câteva minute, spune prof. Mihail Diaconescu, specificulacestei teorii, apelând la volumul dlui. Ilie Bădescu, „Sociologiaeminesciană”, dar și la „Dicționarul de sociologie”. (...) Așzice că teoria eminesciană este astăzi mai îndreptățită să fiecunoscută decât chiar poetul. Așa – zisa clasă politicăromânească, pătura superpusă, se află în continuă scădere de

prestigiu. E clar că în țara noastră intervin firme, bănci,organizații interesate doar de jaf. Domnule Ilie Bădescu, vămulțumim că ați stăruit pentru a realiza teoria eminesciană!”

După ce a mulțumit dlui. Mihail Diaconescu pentru că avorbit atât de frumos de Mihai Eminescu, prof.univ.dr. IlieBădescu a spus: „Eminescu este un mare teoretician, este ungânditor înainte de toate și, din acest punct de vedere, este unmodel exemplar pentru un tip anume de jurnalist militantadică, cel care se întemeiază pe o gândire riguroasă, pe teorii,pe cunoașterea profundă și în lărgime atotcuprinzătoare agândirii teoretice a epocii, a momentului și a unei anumitezone, arii civilizaționale, dar nu numai, pentru că Eminescu, cu

adevărat, așa cum spunea Petre Țuțea, exprimându-se așa de frumos, și întotdeauna m-am întrebat dacăn-a fost foarte riguros, și cred că a fost riguros cânda spus asta, nu este doar o exprimare aforistică,frumoasă: „Eminescu, spune el, între MareaNordului și Vladi vostok, împarte binecuvântări!”Așadar, Eminescu poate fi înțeles numai într-oasemenea rază de cuprindere a operei teoretice. Din

punctul acesta de vedere, Eminescu este un Univers, Eminescutrebuie abordat ca atare, ca Univers și, într-adevăr, cum spuneaPompiliu Constantinescu, este necesară o „catedră Eminescu”,aș spune că este necesară o „Universitate Eminescu”! Vămulțumesc foarte mult că mi-ați acordat acest premiu!”

„Avem onoarea de a acorda cel de-al treilea premiu„Eminescu, ziaristul” – 2015”, continuă Doru Dinu Glăvan,unui alt mare reprezentant de seamă al culturii române,scriitorul, eseistul, istoricul literar, editorul, eminescologul denobilă esență, acad. Ioan Eugen Simion. Despre pesonalitateadlui. Ioan Eugen Simion vorbește dl.acad. Nicolae Breban.”

Cu zâmbetul pe buze, cu iubire pentru Mihai Eminescu, cuînțelepciune despre poporul căruia îi aparține, dar și cumândrie despre prietenul Domniei Sale, acad. Eugen Simion,acad. Nicolae Breban s-a adresat asistenței: „Sunt bucuros săparticip la adunarea Uniunii dumneavoastră. Este foarte bine,este foarte important că acum punem accent pe redescoperirea,o să facem și la Academia română, nu atât a poetului, nicimăcar a gânditorului, ci a publicistului. Ne interesează, peEugen Simion și pe mine, dar sunt convins că și pe dvs., și pemulți oameni din țară, după telefoanele pe care le-am primit,ceea ce s-ar numi problema națională. O sintagmă carezăpăcește pe mulți, îi contrariază pe mulți, pe mulți îi face, lamodul ticălos, să deturneze ce înseamnă această sintagmă, pealte zone.” A vorbit cu emoție, cu patos, cu iubire despre„Eminescu, Maestrul nostru, Tatăl nostru, Prietenul nostru,aproape am zice Sfântul nostru, Sfântul alb”...

Într-o ținută impecabilă și într-o vervă de sărbătoare, cuaccente superlative, atunci când este cazul, dar și cu o mâhnireși o revoltă pe care nu și le-a reținut, atunci când adevăruldespre Eminescu a fost maltratat sau când problema naționalăa fost izgonită din manualele de istorie de către neînsemnați șitrecători dascăli și miniștri, fermecătorul scriitor Eugen Simiona spus: „Mihai Eminescu este un gazetar uriaș. Este un filozof.Eu spun că publicistica lui Eminescu a fost interpretată admi -rabil de Călinescu, în primul rând, de Perpessicius și de mariicritici. Nu știu în ce măsură el a fost un mare gânditor econo -mist, nu mă bag, nu este subiectul meu. Este o tendință pe careCălinescu a amendat-o, chiar în Prefața la „Opera” lui, în anii`30, spunând că românii văd în Eminescu cel mai mare speci a -list în toate disciplinele posibile, inclusiv în termodinamică etc.”

A mai afirmat scriitorul Eugen Simion că nu împărtășeșteidea care se vehiculează tot mai des că Maiorescu împreună cuserviciile secrete austriece și românești au pus la cale asasinarea luiEminescu. „Această oroare este scrisă, este lărgită, este pusăpeste tot. Cum să fiu eu de acord cu chestia asta? Și, vă rog,nici dumneavoastră să nu acceptați această mizerie”, se revoltăeminentul eminescolog! Atrage atenția, spre atentă studiere,asupra unei cărți deosebite, „Maladia lui Eminescu șimaladiile imaginare ale eminescologilor”.

Doru Dinu Glăvan i-a adresat mulțumiri pentru cuvântulsău, amplu, laborios cu multe referiri, de mare importanţă,pentru viitorul spiritual al ţării noastre, și l-a rugat pe dl. IoanEugen Simion să primească distincția acordată de UZPR,numită atât de inspirat de creatorul său, sculptorul DoruVasiuți, „Izvor traversând pădurea”, și care reprezintă, așa cummărturisește creatorul ei, „expresia nonverbală a poemeloreminesciene dedicate izvoarelor și codrului”.

ION BĂDOI

Acad.prof.univ.dr. EUGEN SIMION

Prof.univ.dr. ILIE BĂDESCU

Prof.dr. GEOERGHE ENE primește premiul UZPR

Premiile„EMINESCU, ZIARISTUL”

Anul 2015 – dedicat eminescologilor


Revista Columna apărută la Roma între anii 1985 și1989 a fost rodul unei inițiative particulare a d-nei

prof. Ioana Ungureanu, pornită pe de-o parte dinnecesitatea popularizării valorilor culturale românești înspațiul italian, iar pe de alta revista venea în întâmpinareaunei nevoi a diasporei românești din Italia, diasporă ce nubeneficia de niciun fel de revistă care să o reprezinte dinpunct de vedere cultural în lumea culturală italiană și să-iconserve identitatea spirituală. Fiind rodul unei inițiativeparticulare, revista nu a avut nici un fel de influențăideologică, așa cum se obișnuia în cazul altor reviste; în

paginile ei nu se regăsesc referiri la politica de stat aRomâniei din acea perioadă – deceniul 8 al secolului XX –perioadă murdară (știm cu toții) din punct de vedereideologic și propagandistic, unde Cântarea României nuera altceva decât transpunerea în arte interpretative - și îngeneral în cultură - a cultului personalității lui NicolaeCeaușescu. Faptul că revista nu s-a aliniat cerințelorideologice ale perioadei ultimului deceniu ceaușist a avutdrept consecință un dezinteres total al autorităților de laBucurești și a ministerului de externe, neacordându-seniciun fel de ajutor financiar sau material pentru ca revistasă vadă lumina tiparului. Practic, toată cheltuiala pentrupublicarea revistei a fost suportată de d-na IoanaUngureanu din buzunarul propriu. Consecința unei atarisituații (lipsa fondurilor) poate fi observată de către uncititor avizat, cunoscător pe de-o parte al temelor tratate șipe de alta al muncii de editor. De altfel, revista și-aîncheiat apariția în luna septembrie a anului 1989, ultimulnumăr fiind dedicat poetului nostru național MihaiEminescu. Din lipsă de fonduri nu au mai fost editatenumere ulterioare.

Cu toate acestea, în numerele revistei apar articolesemnate de nume importante ale culturii românești - ZoeDumitrescu Bușulenga, Dinu Adameșteanu, RăzvanTheodorescu, Virgil Cândea, Constantin Ciopraga, NestorVornicescu, Ștefan Pascu, George Lăzărescu, LukiGalaction – alături de câteva nume de italieni printre carecel al profesorului Francesco Guida, personalitateculturală italiană familiarizată cu valorile spiritualeromânești și care ținea la Universitatea Sapienza din Romacursuri referitoare la cultura și civilizația românească.

Revista tratează teme de cultură și civilizațieromânească. Sunt tratate personalități culturale românești(Eminescu, Iorga, Pârvan, Enescu, Brâncuși, Rebreanu,Caragiale, Coșbuc, Alecsandri, Brăiloiu, Celibidache etc);evenimente culturale românești; sunt popularizate tradițiile

populare și folclorul românesc la originala și adevărata luivaloare. Trebuie să ne amintim că în țară, în Româniacomunismului anilor ’80, folcorul era pervertit prinCântarea României - se încerca uniformizarea șiînregimentarea ideologică, ignorându-se diversitatea șivarietatea regională, cea care dădea frumusețeansamblului - se punea accent pe România ca țară, ca totunitar, pe țărănimea muncitoare în rol de clasă socială șioricum, totul urma să se șteargă cu buldozerul prindemolarea satelor și construirea unei noi identități. Pentrucă tot vorbim de folclor și tradiție, trebuie să menționăm uninteres special al studenților italieni de la ConservatorulSanta Cecilia din Roma (unde a profesat d-na IoanaUngureanu) pentru folclorul și colindele românești – astaîntr-o perioadă în care în Țara noastră Românească, MoșCrăciun devenise moș Gerilă.

Denumită semnificativ după Columna lui Traian de laRoma (veritabil „certificat de naștere” al poporului româncum a fost socotită de majoritatea istoricilor români dinorice perioadă), pentru diaspora românească din Italia,revista Columna a însemnat o gură de oxigen spiritual, amputea spune chiar de lapte matern, ce nu poate fi înțeleasăla adevărata ei valoare decât de către persoanele aflateprin străini, cu legăturile rupte de țară, de către un regimce considera trădători de țară pe acei care reușeau (într-unfel sau altul – prin căsătorie, cum a fost cazul d-nei IoanaUngureanu) să evadeze din gulagul comunist, într-o lumecu adevărat liberă. Poate pentru a înțelege mai bineadevărata situație, a se vedea în paginile numerelor revisteiun anunț mișcător al firmei ROMEXITAL (din Milano, viaPiolti dei Bianchi) referitor la trimiterea de pachete celordin țară, în perioada în care alimentele de bază erauraționalizate și în care, acum, banalul pachet de cafeadevenise un mijloc de convingere.

DRAGOȘ UNGUREANU

Figura dominantă a marelui muzician face parte dinpleiada celor mai iluștri reprezentanți ai artei și cul -

turii românești de renume mondial. Încercarea de a prezenta cititorilor nostri, cât mai fidel,

complexitatea personalității artistice a marelui savant român,nu se poate epuiza în dimensiunile restrânse ale unui singurarticol.

Patrimoniul de cultură în domeniul muzicii rămas dupămoartea sa, clasificarea pe etape de elaborare a metodelor șistudiilor de cercetare în vederea publicării, au cerut multeeforturi dublate de un sincer entuziasm din partea EmilieiComișel, eminent etnomuzicolog. Conferențiar la Conser -vatorul Ciprian Porumbescu din București, precum și cea acolegilor și prietenilor din restul Europei.

Multitudinea activităților sale, desfășurate în primajumătate a secolului XX, ca cea de: compozitor, pedagog,muzicolog, etnomuzicolog, colaborator la nenumăratereviste de specialitate, atât din țară cât și de peste hotare,participant asiduu cu lucrări științifice la congreseleinternaționale de Muzicologie și Etnomuzicologie, Confe -rințe ținute la posturile de radio din diverse capitaleeuropene, ca și prelegerile ținute la Sorbona, fără să maiamintim munca neobosită depusă în țară pentru funda -

mentarea teoretică a Școlii naționale de compoziție, ca șiconcepția sa istorică, situându-l printre primii istoricimoderni ai țării noastre, în ale cărui preocupări, fenomenelemuzicii universale, bene ficiază de o interpretare personală șideci „românească” așa cum relevă muzicologul GheorgheFircă în articolul – „Gândirea istorică a lui C-tin Brăiloiu”,(în Studii și Cercetări de istoria artei; seria Teatru, Muzică,Cinematografie din 1965 - vol. 12 M 2).

Caracterizarea personalității, a sclipirii de inteligență,depanarea cu lux de amănunte a cercului întregii vieți,precum și prezentarea sistematică a metodelor de cercetere,stabilite, de o profundă capacitate de gândire, originalitate încreație etc. - le găsim elucidate admirabil în prefața și tradu -carea celor patru volume intitulate „Constantin Brăiloiu -OPERE 8” în editura muzicală a Uniunii Compozitorilor dinRomânia respectiv: Volumul I din 1967, col. II - 1969/ vol.111-1974/ vol. IV-1979.

Editarea bilingvă a acestor volume, reprezintă efortulcompetent al fostei studente și aleasă colaboratoare amarelui muzician, care a știut să preia și să transmită cumultă dăruire și profesionalitate, generațiilor de studenți (dincare fac parte și eu) pasiunea de cunoaștere a minunatuluitezaur artistic „CREATORUL PLURAL”, poporul (așa cuml-a denumit maestrul în operele sale).

Moștenirea valoroasă catalogată în mai multe etape deelaborare, pune în lumină concepția „Istorico-Sociologică” a„Celul mai remarcabil cunoscător al folclorului românesc,unul dintre cei mai mari folcloriști ai Europei”, cum îlclasifica Bela Bartok în „Legislation de Folklore musical”,Geneva, 1948 p. 17, care a preluat începuturile timide aleînaintașilor săi, contribuind la valorificarea creațieipopulare, printr-o pregătire multilateral muzicală primită dela vârsta de opt ani în Austria și în Elveția (între anii 1901-1912), după care pleacă la Paris, unde studiază compozițiecu A. Gédalge (1912-1914).

Intelectual de înaltă țintă, cu capacități deosebite deanaliză și sinteză, fin observator al fenomenelor muzicale înmediul social local, precum și în cele de largă circulație, încare operează cu pasiune, înțelegere, umanitate, emoțio -nându-se de fiecare dată la descoperirea operelor de creațieale acestui izvor, nesecat de frumos, care este folclorul.

Din operele sale reiese clar, „dimensiunea și importanțaștiințifică”, a metodei de cercetare comparată, cu larg ecou înmulte țări din Europa, Italia reprezintă prin cei doi cunoscuțietnomuzicologi Giorgio Vataleti (creatorul Institutului defolclor al Academiei Santa Cecilia din Roma, cu care amstudiat la cursul trienal de specializare intitulat - „IstoriaCântecului Popular de la origini până astăzi” și cel al luiDiego Carpitella - directorul „Institutului de Tradiții

Populare de pe lângă Universitatea din Roma, cu care m-amdiplomat și colaborat pentru transcriere și analize de folclorcomparat - după metodele lui Constantin Brăiloiu. .

Cercetarea Istorico-estetică comparată, devenită obliga -torie în secolul nostru, a deschis largi posibilități de cercetareîn rândul etnomuzicologilor precum și al celor interesați deaceastă știință umanistă.

Conținutul celor patru volume traduse: vol. 1- „VersulPopular Românesc” (Le vers Populaire Roumain chanté)publicat în „Revue des etudes roumaines”, 1954 Paris - Vol.II – „Folclorul Muzical”/ tipărit după: „Folclore MusicalEnciclopedie de la Musique - Fasquelle, Paris 1959) - Vol.III „Cronici” (articole publicate în Elveția, Austria și Franța1911-1943). Vol. IV „Opere/ (clasificarea lucrărilor de meto -dologie și a tehnicilor de cercetare care impun orientarealargă și complexă a interpretării fenomenului folcloric și aevoluției lui, reprezintă efortul predecesorilor și contem -poranilor săi, mai cu seamă cel al lui Dimitrie Kiriac și BelaBartock. Pentru înțelegerea fenomenului folcloric în toatăcomplexitatea sa, Constantin Brăiloiu a beneficiat de contac -tul cu școala de sociologie a lui Dimitrie Gusti, precum și deinfluența renumitului sociolog român Henri Stahl.

Marele merit, așa cum relevă Emilia Comișel, constă înadâncirea teoretică și perfecționarea metodologiei de cer -cetare și interpretare a folclorului, situându-l printre cei maide seamă specialiști ai Europei.

Criticul revistei „CANDIDE” scrie un articol elogios laapariția metodei de cercetare în anul 1931, 26.03 - PARIS –„Fericită Românie care practică un naționalism muzical atâtde luminat și posedă artiști sensibili la frumusețea științificăa unor asemenea metode. Fie ca foarte remarcabila comu -nicare a lui Constantin Brăiloiu să servească drept pildămuzi cologilor de la noi și să inspire dorința de a culege șiordona în același timp, comorile trecutului nostru”.

Visul lui Brăiloiu, de a înființa un „Centru internaționalde studii folclorice”, într-una din țările Europei în care să sestrângă și să pună la dispoziția cercetătorilor întreaga docu -men tare sonoră existentă, este realizat la Geneva la propu -nerea sa în 1944, unde împreună cu Directorul Muzeului deetnografie din Geneva, prof. Kugen Pittard, pune bazele„Arhivei Internaționale de muzică populară” pe lângă acestmuzeu, trecut ulterior sub egida UNESCO.

În țară, ca și în alte țări ale Europei, operele lui C-tinBrăiloiu continuă să fie obiectul permanent al cercetătorilorde specialitate, conștienți de necesitatea reeditării și conser -vării unui valoros patrimoniu de cultură.

Prof.univ. IOANA UNGUREANU

evocare

CONSTANTIN BRĂILOIU (1893-1958)


În somptuosul Palat Bragadiru, din zona apropiatăCasei Poporului, a avut loc, la 11 iunie, aniversarea a

60 de ani de la înființarea primului serviciu de dispecer alsistemului electroenergetic românesc. Domnul ION –TONITEAU, Director General Executiv al CNTEE TranselectricaSA, a avut un apreciat cuvânt de deschidere a manifes tăriiși l-a desemnat moderator al reuniunii pe DomnulOCTAVIAN LOHAN, membru al Directoratului CompanieiNaționale, fost Director General al DEN.

Zorii erei conducerii operative prin dispecer au apărutla data de 13 iunie 1955, când prima instalație tehnică sepune în funcțiune chiar în sediul Ministerului Minelor șiEnergiei de lângă Piața Romană. A fost aleasă ing. HerminaAlbert de la ISPE să fie întâiul dispecer-șef. În anul 1965,printr-un pachet de acte normative ale Consiliului de Stat șiGuvernului, se hotărăște costruirea Dispecerul EnergeticNațional (DEN), în centrul Capitalei, lângă Kilometrul 0.Unitate discretă, cu adăpost antinuclear și fără firmă lapoartă, cu pază asigurată de către MAI, această primă etapăa impunătoarei construcții se finalizează în anul 1967.

Numit, inițial, Direcția Sistemului Energetic, avâdu-ldirector pe Victor Romert și Șef al Serviciului Dispecer peConstantin Bunescu, în anul 1973, DEN devine prin Hotă -râre a Guvernului, semnată de către Ion Gheorghe Maurer,unitate de sine stătătoare, cu personalitate juridică, după ce,cu un an mai înainte, se formaseseră cele 5 centre dedispeceri teritoriali (DET) la București, Bacău, Cluj, Cra -iova și Timișoara. În acești ani se pornește cea de-a doua etapăa investiției: extinderea clădirii-sediu central pentru a faceposibilă instalarea unei alte tehnologii, de ultimă generație,pentru sistemul teleinformaționl propriu care să comuniceîn timp real cu toate obiectivele de pe întreg teritoriul, cuautoritățile economice și guvernamentale și, de asemenea,cu partenerii energetici externi.

Energia electrică este o marfă cu însușiri unice, care seconsumă chiar în momentul producerii ei, de aici rezultândcaracteristici de exploatare și de vânzare-cumpărare spe -ciale. Energia electrică nu poate fi stocată.

Din păcate, pe fondul deficitului de energie, apărut, înprincipal, ca urmare a neintrării în funcțiune, în 1985, agrupului nr. 1 de la Cernavodă, așa precum fusese convenitprin contract cu partenerul canadian, sistemul energetic estepus în mare pericol și numai profesionalimul desăvârșit aldispecerilor și a altor lucrători din DEN a făcut să fieevitată în acei ani o gravă și extinsă avarie energetică. Dealtfel, în pomenitul an 1985, prin decret prezidențial, seinstituie regimul militarizat în Sistemul Energetic, fiindnumiți comandanți militari cu comandamente adiacente, întoate unitățile, până în anul 1990.

Timpul trece și lumea se schimbă. După decembrie 1989,primul obiectiv al noii conduceri a DEN, Director general,Victor ROMERT, Director tehnic, Ion URLUESCU, a fostreaducerea frecvenței de funcționare a Sistemului la valoa -rea tehnică normală de 50 Herți. S-au repus pe valorile nor -male instalațiile de comunicare și protecție.

Alături de sistemul de telecomunicații, de tehnica decalcul, un rol determinant în protejarea sistemului energeticau avut sistemele de protecție și automatizări. Fără acestedispozitive, un sistem vast interconectat nu poate fi deconceput. Au excelat în activitatea de reglare a acestordispozitive inginerii: Chenzbraun Iosub, Caludescu Gheorghe,Doru Păunescu, Bunescu Marin, ca să amintesc numaicâteva dintre vârfuri.

În impunătoarea sală a Palatului Bragadiru, cu o scenăcât a Teatrului Național, câteva sute de invitați au fostmartori la această unică întâmplare: întemeietori, dezvoltatori,continuatori. Au fost îndemnați să depene câteva amintiripicante foști angajați ai instituției, acum tineri pensionari.

Tibi CÂMPUREANU, fost secretar de stat și dispecerșef o bună perioadă de timp, si-a amintit de sabia luiDamocles care era purtată și pe deasupra capului său de

către nemuritorul Ion Dincă. Despre amenințările cu mașinaneagră ale celebrului prim-vice-prim ministru a vorbit cumult umor negru și Constantin VLĂDESCU, fost, o sută de ani, șeful Serviciului Operativ, el fiind și unul dintreorganizatorii de acum 30 de ani, în zona lacului Băneasa, aaniversării DEN din iunie 1985, când sărbătorirea s-aprelungit până seara târziu, iar mulți combatanți s-aucherchelit.

Venerabilul domn Iuliu BLECHTAL, fost Directortehnic, a făcut o prezentare sobră a ceea ce a însemnat luptapentru menținerea instituției la un nivel înalt de prestigiu șiexpertiză. Nicolae PINTILIE, fost dispecer șef, pe care, îlbănuiesc de mult că are în el câteva tone de talent actoricesc,(precum Mec Vlădescu) și-a prezentat cu umor și multămișcare scenică, propria versiune despre ceea ce crede el căa însemnatat această „gașcă”de băieți buni, nici prea veseli,nici prea triști, și de fete minunate, care a fost DEN-ul depe vremea lui. Nu a uitat să ne spună, că de mai multe orii-a trecut glonțul pe la ureche. Ștefan DUMITRESCU, fostdispecer, a rămas marcat de prostia care ar fi însemnattentativa de mutare a DEN-ului direct în epoca de piatră,după începutul de incendiu din 30 septembrie 1987, în aceaclădire urmând a se muta Consiliul de Tehnologie. Tentativa nua reușit, asta și datorită unui mănunchi mic, mic de oamenidin DEN, care au riscat enorm. Florin POPESCU, fostdispecer șef a vorbit direct despre succesele instituției șinemulțumirile sale mai vechi.

Gheorghe FLOREA, șef al Serviciului DispecerTeritorial București, cu rază de acțiune operativă asupraCapitalei, Munteniei și Dobrogei, a vorbit despre provocările,unele extreme, cărora a trebuit să le facă față împreună cucolegii dispeceri, pe parcursul a peste 20 de ani, cât acoordonat această activitate. Rigurosul inginer a făcutpropuneri referitoare la organizarea, în viitor, a instituției.Olteanul get-beget Marcel CORNEA a vorbit cu laudesentimentale despre oltenii lui devotați de la DispecerulTeritorial Craiova, și mai ales despre tumbele tehnice pecare au trebuit să le facă în vremea lui 47 Herți, uitând săne spună cum ne-a părăsit fără lacrimi în ochi și s-a așezattihnit în fotoliul de Subprefect al Doljului.

Marian DUMITRU a vorbit despre o altă față a iubiriisale eterne, DEN-ul și anume despre lupta încordată,nevăzută, pe care, împreună cu alți câțiva fii ai instituției adus-o pentru păstrarea ființei, spiritului, sediului și roluluiDEN, în momentele de cumpănă. A reamintit foștilor colegiși actualilor angajați că activitatea de dispecer nu s-arputea desfășura fără susținerea concretă, zilnică, a camereide comandă cu informațiile celorlalte servicii din sediu.Și-a amintit, apoi, de cele câteva întâlniri de gradul 3 cucelebrul Ion Dincă, exprimându-și „regretul” că distinșireprezentanți ai autorităților prezenți, azi, în sală nu vorputea trăi vreodată emoțiile rare ale unui contact cu Dincă,deoarece Bau-Baul ne-a zis Pa! și a plecat să doarmă puțin.Autorul acestor însemnări este beneficiarul unei amintiri decolecție: l-a văzut pe Ion Dincă râzând. În cabinetulMinistrului Fluture, după ce îi declarase trădători pecomandanții militari și pe directorul Constantin Bunescu,neiertătorul prim-vice-prim ministru mi-a zis cu o claritatede cristal: „Mă, inconștientule, o să mă umfle râsul când te-oi vedea la Rovinari, în nădragi de miner, cu Varvara înbrațe!”, și a început să râdă sardonic, dar numai 2-3 secunde, căs-a și pus, din nou, cu parul pe Ministru: „Incompetentule!”și a ieșit, trântind ușa cabinetului cu atâta putere încât, noi,Banda celor 6, care nu ne grăbeam să mutăm instituția laIcemenerg, am încremenit. Iar șefa de cabinet a țipatsperiată în biroul ei prin care tocmai trecea Uraganul Dincă.(am aflat, târziu:Varvara este vagonetul de cărbuni).

Nucu Ștefan CÂMPEANU a prezentat sintetic și convingătormenirea informaticienilor în sprijinirea conducerii operative,oferind câteva date în legătură cu saltul tehnologic pe carel-a făcut DEN, în ultimile decenii, Nucu, o spunem noi,fiind, unul dintre artizanii acestui performant sisteminformatic alături de creatorii Ion Dimitriu, Ion Nedelcu,Ion Ignat și alți câțiva informaticieni de valoare.

După pauză, la propunerea Directorului GeneralExecutiv al Transelectrica, ION-TONI TEAU, s-a intonat

Imnul de Stat al ROMÂNIEI. Apoi, distinsul energetician atransmis salutul Domniei sale către DEN, mulțumind celorcare au slujit cu pasiune și devoțiune, vreme de 6 decenii,această instituție fundamentală a lumii energetice, insistândpe ideea că va continua să sprijine conducerea UnitățiiOperaționale – DEN, în îndeplinirea misiunii.

Domnul Octavian LOHAN, membru al DirectoratuluiCompaniei și-a amintit de vremurile pe când a fost Directorgeneral al DEN, dar a evocat, cu și mai mare emoție, aniitinereții, când a lucrat ca simplu dispecer și, mai apoi, cadispecer șef la unitatea sărbătorită. A sugerat câteva ideipentru tânărul și inimosul Director de acum al DispeceruluiEnergetic Național, domnul Virgiliu IVAN, care l-a rându-is-a înclinat cu respect în fața sălii plină cu vechii angajați,spunându-le tuturor că din fosta lui calitate de dispecerenergetic înțelege perfect ce a însemnat și înseamnă spiritulDEN, promițând că va continua să dezvolte instituția și căva asigura îndeplinirea misiunilor ei.

Au transmis salutul Instituțiilor pe care le-au reprezentat:Iulian IANCU - Președintele Comisiei pentru Industrii șiServicii a Camerei Deputaților, într-un discurs plin desubstanță, al unui demnitar care provine din lumeaEnergiei; Maricel POPA, Secretar de Stat în MinisterulEconomiei, Comerțului și Turismului; Mihai AdrianALBULESCU, Secretar de Stat în Ministerul Energiei,IMM și Mediului de Afaceri; Remus BORZA de laHidroelectrica S.A., care a lăudat atât de convingătorpersonalul aniversat, încât era gata să ne dea lacrimile,după care, dl. avocat a ținut un discurs plin de voioșie,lung cât romanul „Război și pace” al lui Tolstoi și cu multecalități ale acestuia; Carmen NEAGU, PreședinteleConsiliului de Supraveghere a CN Transelectrica SA; Î.P.S.reprezentant al P.F. DANIEL, Patriarhul Bisercii OrtodoxeRomâne; Cernat MARIAN, reprezentant ANRE, fostDirector al DEN; Dan Ioan GHEORGHIU, Consilier alPrimului Ministru. Giuseppe TESARO, reprezentant alFederației Univers; Ovidiu POP, Director VerbundRomania, Președintele IRE;

Au mai prezentat salutul lor emoționant:Hermina ALBERT, primul Șef al Serviciului Dispecer-

1955- (discurs Video);Stelian Alexandru GAL, Director General al CN

Transelectrica(2005-2009); Dl.Mihai CREMENESCU,Director Direcția Operativă DEN; Dna Doina ILIȘIU,Manager Energetic la DEN; Dl. Cornel ERBAȘU, șefulServiciului Conducere Operativă a DEN; Dl. Ion OPREA,fost Director al DEN; Dl. Victor CAMBUREANU, fostdispecer șef, artizan al Interconectării, alături de Dnii IonChealda și Gh. Radoveanu;

Am fost în sală, vecin de fotoliu cu camaradul AdrianSârbu, de la Securitatea Muncii și Situații de Urgență, aflat,încă pe metereze, care, după cum arată el, dă de înțeles căse trăiește, încă, bine în DEN. Am zărit, cu nostalgie, foșticolegi dragi mie, pensionari ori în activitate, despre carevoi scrie cu un alt prilej. Oricum, unii se vor regăsi în„CARTEA DE ÎNSEMNĂRI CARE NU TREBUIAUDIVULGATE”, pe care sper să o finalizez, pentrupublicare, într-un timp rezonabil.

În sala aniversară nu era nici trecutul, nici prezentul,nici viitorul. Era numai DEN-ul, uriașul fără vârstă. DEN afost o stare de spirit și o a doua casă a celor care i s-audedicat. A avut angajați absolvenți de Politehnică, ASE,Universitate ș.a. de nota 10, dar și tehnicieni de înaltăcalificare si muncitori cu alonjă de specialiști.

DEN a avut o vizibilitare mare în economia românească. Eunu cred că DEN a fost, vreodată, învins. El este dingenerația noastră, a șaizeciștilor.

Am o veste mai mult bună decât rea: Dispecerul EnergeticNațional ne va supraviețui. Ori, acest lucru este minunat.

LA MULȚI ANI ! MARIAN DUMITRU

DISPECERULENERGETIC NAȚIONAL

60 de ani de siguranță și devotament


Dacă, pentru a dobândi o perspectivă mai amplă,ne desprindem în anumită măsură de iluzia

realității imediate așa cum ne este prezentată deaceleași talk show-uri care inundă spațiulteleviziunilor prezentând doar lupta pentru putere întrepartide și între oamenii politici, nu putem să nu vedemfaptul că România rămâne bolnavul problemă alUniunii Europene prin deficitul de integrare.

Prin alegerea lui Klaus Werner Iohannis în frunteațării, speranțele în accelerarea ritmului integrării s-auamplificat. La nivel european, introducerea Euro camonedă unică europeană s-a făcut la un termen care adevansat, cu circa doi ani, proiectele inițiale, capitalasistemului financiar european fiind stabilită laFrankfurt. În 1990, când am preluat președințiaSecțiunii Naționale Române a Mișcării Europene de laGeorge Ciorănescu, președintele Comitetului Romândin exil, proiectul monedei comune europene se aflaabia în faza de schiță, nici măcar denumirea de Euro,aleasă din mai multe variante, nu fusese stabilită.Fundamentarea teoretică era solidă, deoarece nu sepoate vorbi de o Uniune fără monedă unică.Introducerea Euro, adoptat succesiv, în ritm rapid, detot mai multe state europene, a impulsionat energiceconomia europeană și a contribuit la prosperitateaacestei zone. Beneficiul este resimțit de fiecarecetățean UE, care nu mai este obligat să schimbe labancă (plătind comisionul respectiv) francii francezi înfranci belgieni, în mărci germane, guldeni olandezi etcpierzând câte ceva la fiecare trecere de frontieră,volatilizată, desigur, dar și la orice tranzacție cândtrebuia să deții o mașină de socotit la îndemână. Înplus, fiecare monedă națională avea fluctuațiile sale decurs, vezi francul elvețian, pe când Euro oferă un reperstabil.

În momentul actual, pentru România, introducereaEuro reprezintă o prioritate națională, o țintă de primămărime, mult mai ușor de atins de altfel decâtreîntregirea țării până la hotarul strămoșesc alNistrului, incluzând și Transnistria, Herța și nordulBucovinei. Momentul optim al reîntregirii, din 1990, afost blocat de președintele de atunci Ion Iliescu, multprea fidel Moscovei. Introducerea Euro nu întâmpinăobstacole majore. Țările Baltice, care fuseserăincorporate cu sila în fosta URSS, avuseseră o situațiemult mai dificilă decât România, care, deși țarăocupată, își păstrase independența statală. Balticii auadoptat însă moneda comună fără ezitare. În fapt, cusau fără voia guvernului care dorește să păstrezecontrolul asupra pârghiei financiare, Euro s-a afirmatși la noi. Milioanele de români care muncesc înstrăinătate trimit familiilor lor din țară Euro, schimbațiîn Lei cu oarecare pierdere în favoarea băncilor.Marile șpăgi primite de parlamentarii, miniștrii șidemnitarii corupți, în general au fost calculate deaceștia tot în euro, iar toate aceste sume uriașe nu aufost depuse (dosite) în diverse conturi bancare în lei, citot în valută forte.

Tranzacțiile imobiliare, case sau terenuri, senegociază tot în Euro, la fel este prețăluit un automobilși orice salariat își calculează în Euro leafa șieconomiile care îi permit să facă sau nu o excursie înstrăinătate plătită tot în Euro. Românii nu ar privi cuostilitate adoptarea noii monede, dimpotrivă, ar

considera-o ca pe ceva firesc și dezirabil. Încrederea înBanca Centrală Europeană de la Frankfurt este net maimare decât cea în Banca Națională a României alecărei decizii nu sunt întotdeauna salutare. De pildă, încursul primului Război Mondial, când teritoriul nostru,în bună parte, inclusiv capitala, fusese ocupat debulgari, germani și austro-ungari, pentru ca tezaurul sănu cadă în mâinile inamicului s-a decis transferareaacestuia la Moscova, pe atunci aliată. Din cele 100 detone de aur, rușii, în spiritul tradiționalei și trainicei lorprietenii față de noi, ne-au restituit câteva tranșe,exprimate însă în Kilograme (38Kg de pildă), foartedeparte de cantitatea ce le-a fost încredințată cu atâtadezinvoltură de banca noastră Națională, desigur, lasolicitarea Ministrului Finanțelor de atunci, NicolaeTitulescu. Problema tezaurului României rămâne încădeschisă.

România nu ar trebui să întârzie mai mult de un anîn privința adoptării Euro. De fapt, obstacolele suntdoar de natură birocratică.

Marea problemă a României nu este însă trecerea laEuro, ci integrarea în spațiul moral și comportamentalal Uniunii Europene, față de care cea mai puternicăopoziție se manifestă la nivelul Ministerului Educației.Plagiatul este considerat inadmisibil în orice altă țarăeuropeană (și nu numai), în timp ce la noi MinisterulEducației și Comisia de Etică nu doar că ignorăaceastă racilă, dar lasă impresia că o încurajează,avansându-i pe pozițiile cele mai înalte pe plagiatoriide notorietate. Ori, excluderea din Universitate ar fiobligatorie fără nici o discuție, așa cum prevede șiLegea Învățământului de altfel. Mai mult, Comisia deEtică refuză să analizeze dosarele în care plagiatul seasociază cu frauda științifică, cea mai grosolanăabatere de la orice norme de etică și nu numai. Nudorește să deschidă nici dosarele în care fraudareaconcursurilor pentru ocuparea posturilor universitareeste pe deplin dovedită, mai cu seamă atunci când ceiîn cauză sunt foști activiști de seamă ai partiduluicomunist, secretari de partid sau membri în CC alUTC, care și-au menținut pozițiile, de fapt au urcat înmari salturi pe scara ierarhică universitară.

Ministerul Educației arată o indiferență condam -nabilă atunci când prevederile Legii Învățământuluisunt flagrant încălcate și refuză solicitările de audiențăcare ar viza discutarea unor astfel de aspecte.

Este admis, fără dubiu, faptul că cea mai mareprimejdie la adresa siguranței naționale o reprezintăcorupția. Atacul, în forță, al DNA-ului a reușit sădemonteze ample rețele de corupție, iar populațiasalută energic aceste acțiuni, după cum o ilustrează șisondajele privind încrederea în aceste instituții alestatului (spre deosebire de Parlament, de pildă, aflat lapolul opus al încrederii, iar după votul nerușinat pentruacordarea unor pensii speciale parlamentarilor, atitudineacetățenilor, față de Parlament, se apropie de revoltă.

Cu siguranță, a sosit vremea prinderii încolimatorul DNA-ului a infernalei corupții dinsistemul universitar. Corupția în cadrul larg al națiuniinu este altceva decât oglinda stării sistemuluieducațional. Cea mai importantă pârghie pentruredresarea țării este ridicarea sistemului nostru deeducație la standardele de exigență etică ale Uniunii

Europene, unde intransigența față de fapte de tipulcelor mai sus menționate este maximală. Aici nu existăindulgență și nici termene de prescripție a faptelor, afalsului sau fraudei științifice, de pildă. Altfel,exemplul cadrelor didactice corupte este lesne urmatde tinerele generații, iar ciclul se va perpetua.

Dacă Ministerul Educației refuză în continuare săse alăture efortului general anticorupție, viitorul țăriise înfățișează destul de sumbru. Deja unele mediistrăine vorbesc despre o coaliție a corupților, grupațiîndeosebi în Parlamentul României unde dispun deforța necesară, împotriva Justiției.

Schimbarea climei afectează, în mod vizibil, șiRomânia, țară în care pădurile au fost, pur și simplu,devastate. În China, pentru astfel de fapte s-ar fiaplicat pedeapsa capitală (crimele ecologice au fostrecent incluse în categoria celor pentru care se aplicăpedeapsa maximă).

Abia s-a uscat cerneala relatărilor despreConferința Internațională de la Paris pe tema încălziriiglobale, fără să avem ecouri pe măsura importanțeiaspectelor discutate în mass media de la noi. Ni separe de cea mai înaltă semnificație discursul PapeiFrancisc, în termeni foarte energici, alături deEnciclica Vaticanului care, pe 183 de pagini, blameazăactivitățile umane având ca propulsor lăcomia șiconsumerismul, cauzele principale ale încălziriiglobale, considerată ca principala provocare a zilelornoastre. Vocea catolicismului s-a ridicat cu putere și întrecut: Papa Ioan Paul al doilea s-a pronunțat în modrepetat, iar Papa Benedict al XVI-lea a fost numit PapaVerde pentru insistența atitudinii sale ecologice. Oarenu ar fi cazul să se mobilizeze și ortodoxia ? PatriarhulBOR ar trebui să lanseze un apel energic pentrustoparea defrișărilor și o grabnică și energicăreîmpădurire. Cu exemplul preoților, al primarilor șiconsilierilor creștini și nu numai, al unităților deînvățământ, chiar dacă Ministerul Educației se aratăîncă refractar și sub acest aspect.

Biserica ortodoxă, care se bucură de un procentfoarte ridicat de încredere a populației, ar trebui să nuse limiteze la propovăduirea pedepsirii răufăcătorilorîn lumea de apoi, ci să sprijine deschis eforturileîmpotriva corupției aici și acum.

Presa germană, de regulă mai ponderată înrelatările despre corupția din România, abordează înultimul timp acest subiect cu mai multă apăsare. DerSpiegel, de pildă, sau Der Standard (Austria) îietichetează pe Adrian Năstase și pe Victor Ponta dreptcancerul politicii românești. Dacă guvernul AdrianNăstase părea să dețină recordul în materie de corupție(să ne amintim doar ce avere acumulase, nu doarpremierul, ci până și secretarul său poreclit șpagă, deasemenea, cum defilau miniștrii acestui guvern prinfața parchetului spre a face presiuni în cazul sinistruluiBivolaru), se pare că guvernul Ponta îi suflă în ceafă.Ca să nu mai vorbim de Parlamentul actual!

Ar fi de dorit nu doar măturarea actualei clasepolitice și realegerea unui alt parlament, ci și, mai greude realizat, realegeri în cazul reprezentanților noștri înParlamentul European, care numai cinste nu ne fac, cuanumite excepții, desigur.

Conf.dr. CORNELIU ZEANA

MAI MULTĂ INTEGRARE EUROPEANĂ!„Ni se pare de cea mai înaltă semnificație discursul Papei Francisc, în

termeni foarte energici, alături de Enciclica Vaticanului care, pe 183 depagini, blamează activitățile umane având ca propulsor lăcomia și

consumerismul, cauzele principale ale încălzirii globale, considerată ca principala provocare a zilelor noastre.”


Situaţia existentă în perioada 1970 – 1989

După anul 1970 regimul comunist dinRomânia a făcut unele încercări pentruatragerea de capital străin în România princrearea unor societăţi mixte, mai ales îndomeniul producţiei, cu condiţia ca participareacapitalului străin să nu depăşească 40% dintotalul capitalului societăţii. Fenomenul nua căpătat amploare datorită condiţiilorimpuse şi rigidităţii autorităţilor. Cele maireprezentative societăţi mixte au fost OltcitCraiova, cu capital francez, Rifil Săvineşticu capital italian şi Reşiţa Renk cu capitalvest-german.

În aceeaşi perioadă s-a permis deschiderea înRomânia a două sucursale de bănci străine,respectiv Manufacturers Hanover Trustdin SUA şi Société Générale din Franţa.

La rândul său statul român, începând cuanul 1970, a negociat cu diverse societăţipartenere de afaceri din ţările capitalistedezvoltate şi în curs de dezvoltare, creareaunor societăţi mixte cu capital românescşi străin, care să contribuie la dezvoltareaactivităţii de comerţ exterior. De asemenea,România a participat cu capital la înfiinţarea unorsocietăţi bancare mixte în Anglia, Franţa,Germania, Italia şi Egipt.

După anul 1976 s-a luat măsura capersoanele fizice salariate să poată participala capitalul societăţilor în care lucrau saula alte societăţi. Sumele cu care se participa sereţineau lunar din salariu şi se virau în contulsocietăţilor respective. Măsura, deşi nu eralegiferată ca având caracter obligatoriu, înfapt, salariaţii erau indirect obligaţi să parti -cipe la capitalul societăţilor alese. Aceastăparticipaţie nu putea depăşi pe ansamblu30% din capitalul societăţii. Pentru sumelevărsate salariaţii primeau părţi sociale care,anual, erau remunerate din beneficiile obţinutede societăţile respective. Părţile sociale nuse negociau pe piaţă iar, în anumite condiţii,sumele investite se restituiau către participanţi.Din păcate puterea instalată la conducereaRomâniei la începutul anului 1990 nu aînţeles că părţile sociale deţinute de populaţiereprezintă partea din capitalul societăţilorprivatizate încă din timpul regimuluicomunist şi a decis ca sumele investite săfie restituite persoanelor care le-au subscris.Această măsură populistă a condus, pe de oparte, la răsturnarea regimului de dictaturăcomunistă, datorită creşterii numărului încirculaţie cu cca. 80%.

Până în anul 1990 funcţiona în economie şiun sistem cooperatist care era organizat şistructurat în patru componente de bază: cooperaţia agricolă care s-a dezvoltat accentuatîncepând cu anul 1962 când producătoriiagricoli individuali au fost obligaţi să seînscrie în cooperative agricole de producţie;

cooperaţia meşteşugărească în careerau încadraţi meseriaşii de diferite profesii;

cooperaţia de consum care comercializamărfuri în mediul rural;

cooperaţia de credit formată dincooperative de credit care funcţionau în

mediul rural şi aveau ca scop atragereaeconomiilor băneşti ale populaţiei şiacordarea de mici credite producătoriloragricoli pentru activitatea individuală.

Situaţia înregistrată în perioada 1990 – 2015

La începutul anului 1990, după răsturnarearegimului comunist, capitalul societăţilorcomerciale, atât al celor din domeniulproducţiei şi serviciilor, cât şi al celor dindomeniul comerţului, era deţinut într-oproporţie covârşitoare de statul român.

Abandonarea bruscă a sistemului deconducere centralizată a economiei şitrecerea la sistemul economiei de piaţă, încondiţiile absenţei instituţiilor necesarecare să reglementeze funcţionarea acesteia,a determinat un recul al producţiei.

Dispariţia pieţei externe constituităîntre ţările membre CAER, piaţa careabsorbea cca 50% din mărfurile ce seexportau pe această piaţă.

Restructurarea economiei nu s-a pututface atât de rapid pentru a se amortiza şoculsuferit de conducerea centralizată pe bazăde metode administrative la sistemul depiaţă liberă. Ca urmare a avut loc o deteriorarea situaţiei financiare a majorităţii unităţiloreconomice importante din ţară.

Măsurile adoptate pentru privatizareaeconomiei s-au lovit de lipsa capitaluluiautohton astfel încât pentru orice privatizaremai importantă s-a apelat la piaţa externăpentru atragerea de investitori străini,care în unele cazuri s-au dovedit deţinătoride scheme frauduloase care au condus lafalimentarea obiectivelor cumpărate şiîmbogăţirea acestora pe seama averii statuluiromân care a suferit daune însemnate.Edificator în acest sens sunt privatizărileCombinatului siderurgic Reşiţa, Între -prinderea de maşini grele Bucureşti,Fabrica de autoturisme ARO CâmpulungMuscel, IPRS Băneasa şi multe altele …

În cei 25 de ani de la abolirea regimuluicomunist, principalele obiective supuseprivatizării au fost preluate de investitoristrăini care deţin pachetul de control,astfel: • industria cimentului; • teleco -municaţiile; • industria siderurgică; •exploatarea petrolului; • exploatareagazelor; • construcţia de autoturisme; •unele din marile obiective din construcţiade maşini şi din industria chimică ş.a.

Toate companiile de distribuţie de gaz şielectricitate (Distrigaz şi Electrica) s-auprivatizat pe sume mici.

Cele 7 companii româneşti au fostvândute cu 1,9 miliarde de euro (DistrigazNord – RUHRGAZ, 303 miliarde euro,anul 2004; Distrigaz Sud – GAZ DEFRANCE, 310 miliarde euro, 2004;Electrica Oltenia – CEZ, 166,5 miliardeeuro, 2005, plus 100 miliarde euro platadatoriilor; Electrica Muntenia – ENEL,820 miliarde 2006).

În timp ce prin privatizarea companieide distribuţie a gazelor naturale în Slovacia(Sloven Sky Plynarensky Priemysel – SPP)mult mai mică decât distribuţia de gazromânească, statul slovac a încasat suma de2 miliarde de euro. Cumpărătorii au fostaceiaşi ca în cazul distribuţiei româneşti degaze (EON, RUHRGAZ, şi GAZ DEFRANCE).

Aceştia au preluat doar 49% din acţiuni,statul slovac păstrând controlul asupraacestui domeniu vital pentru economie. Prin

cele 51 de procenteRomânia nu a ştiut să-şiapere interesele ca ţarăcare a intrat în U.E.

Politicienii au preferatsă vândă ieftin fărăresponsabilitate faţă deinteresele statului şieconomiei româneşti. Pri -vatizările importante întoţi cei 25 ani s-au făcut îndefavoarea sta tu lui ro mâna cetăţenilor acestei ţări.

Aşa s-a condus aceastăţară timp de 25 de ani iar negocierilepurtate de către „politicienii” români caRomânia să intre în NATO şi UE s-au făcutîn „genunchi” folosind marile com paniinaţionale ca mită politică.

Atitudinea europenilor faţă de Românianu a fost de natură morală, ci pragmatică.Scumpirile au afectat nivelul de trai al mariimajorităţi a cetăţenilor.

O situaţie specială a avut loc în sectorulbancar. Acapararea pieţei româneşti a avutloc, în prima etapă, prin deschiderea desucursale ale unor bănci străine sau consti -tuirea de bănci cu capital străin ca deexemplu ABN Amro Bank, ING Bank,Alpha Bank, HVB, City Bank, DemirBank, Volks Bank şi altele.

Într-o a doua etapă s-a urmărit cumpă -rarea pachetului majoritar al unor bănciromâneşti ca de exemplu: • BancaRomână de Dezvoltare care a fost preluatăde Société Générale din Franţa; • BancaAgricolă care a fost preluată de RaiffeisenBank Austria; • West Bank Arad care afost preluată de grupul bancar IMI SanPaolo Torino Italia; • Banca Româneascăa fost preluată de Banca Naţională aGreciei; • Banca Comercială Româna, încurs de preluare de către banca austriacăErste Bank.

În prezent mai funcţionează în Româniao mare bancă cu capital de stat, respectiv,Casa de Economii şi Consemnaţiuni(CEC) pentru care se fac presiuni şi sefixează termene pentru privatizare prinpreluarea de către firme străine. Maifuncţionează de asemenea, câteva băncimici cu capital românesc cum suntRomextera Târgu-Mureş şi CarpaticaSibiu.

Aşa cum se cunoaşte Bancorex, una dincele mai mari bănci româneşti care derulamai ales operaţiunile bancare de import şiexport, care avea peste 1000 de băncicorespondente în străinătate şi care deţinea50% din capitalul celor 5 bănci mixte createîn ţări din Europa şi în Egipt a fost preluatăde Banca Comercială Română, iar ceamai mare parte a operaţiunilor privind cre -ditarea şi decontarea tranzacţiilor comer -ciale cu străinătatea au fost preluate debăncile străine din România.

În acelaşi timp, începând cu anul 1995,au avut loc mai multe falimente ale unorsocietăţi bancare cu capital românesc, cumeste cazul Credit Bank, Bank Coop,Banca Internaţională a Religiilor, ColumnaBank, Banca Albina, Banca Română deScont, Banca de Investiţii şi Dezvoltare.

În legătură cu privatizarea principalelorbănci cu capital de stat sunt de menţionaturmătoarele: - nici un stat din lume nu aadoptat o politică de transferare în

totalitate a capitalului bancar în posesiaunor investitori străini. În fiecare ţarăexistă bănci mari cu capital autohtonprin care se derulează o parte dinoperaţiunile de creditare şi decontare laintern şi extern de către societăţile dinţara respectivă. Evident că procesul deprivatizare este obiectiv, dar interesulnaţional cere menţinerea măcar a unei băncimari în mâinile unor investitori autohtoni.

Ca urmare, actuala situaţie socială, in -clu siv nivelul de trai scăzut a marii majo -rităţi a populaţiei acestei ţări se datorează îngeneral degradării economiei şi, în special,a reducerii activităţii de producţie.

O soluţie socială la actuala situaţie eco -nomică a rămas emigraţia forţei de muncăşi a unei mari părţi a cetăţenilor acestei ţăricare nu au avut altă alternativă de a muncipentru un trai decent în România.

Mafia străină scoate din România înfiecare an, 20 de miliarde de euro! Aceştibani, proveniţi din profituri, sunt transferaţiîn principal de la următoarele firme:PETROM Slatina, SIDEX Galaţi, DACIA,bănci etc.

În afară de această sumă fabuloasă, de20 de miliarde de euro, bani gheaţă, dinRomânia se mai scot şi materii prime încantităţi impresionante (aur, hidrocarburi,material forestier etc).

Complicitatea dintre Mafia străină şiMafia băştinaşă a atins cote alarmante înceea ce priveşte siguranţa naţională,integritatea României şi prosperitateapoporului român.

Dacă aceşti bani şi aceste resurse aleromânilor ar rămâne în ţară, atunci s-arputea rezolva numeroase probleme cu carese confruntă populaţia României: pensiile,bursele studenţeşti, bugetele Sănătăţii,Educaţiei, Cercetării, Culturii.

Războiul împotriva României a începutacum 25 de ani. Pe lângă uriaşele pagubemateriale produse, a impresionantei emigraţiia populaţiei României (unică în istoriaacesteia) s-au înregistrat şi uriaşe pierderide vieţi omeneşti asimilate cu cele alegenocidului.

Sunt din ce în ce mai evidente intereselegeostrategice ale SUA, Marea Britanie şiIsrael de redesenarea frontierelor OrientuluiMijlociu. De asemenea războaiele din Golf,din Afganistan, din Fâşia Gaza, precum şi„Primăvara arabă”: Tunisia, Egipt, Libia,Yemen, Bahreim, Siria, Algeria, Irak,Iordania, Kuweit, Maroc, Aman, sau inter -venţiile militare, brutale şi barbare aleNATO în Libia sunt dovezi fără echivoc înceea ce priveşte adevăratul agresor, cel caretulbura pacea şi liniştea Planetei şi asmutecâinii războiului împotriva altor state.

Conf.univ.dr. GABRIEL I. NĂSTASE

25 DE ANI. ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI 25 DE ANI. ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI ECONOMIEI ROMÂNEŞTIECONOMIEI ROMÂNEŞTI

Dacă TVR este astăzi comparabil cu posturi comer -ciale mediocre este şi vina noastră, a publicului, a

societăţii civile, pentru că am tolerat abuzuri şi influenţenocive misiunii de post public de televiziune, limitându-nela a fi simpli spectatori ai ipocriziei clasei politice, aminciunii şi haosului care a cuprins televiziunea.

Puterea politică a anulat puterea presei publice, con -trolând-o şi manipulând-o după bunul plac şi interesemeschine de grup, departe de dorinţele poporului.

După protestele din 2011-2012, suportate cu greu şisacrificii în Piata Universităţii din Bucureşti, în toată ţaraprecum şi la poarta TVR, cei care am ieşit în stradă amsperat că odată cu preluarea puterii de către Guvernul USL,activitatea televiziunii va intra pe un făgaş normal, cu oconducere care să reprezinte interesele cetăţenilor.

Constatăm dezamăgiţi că cei care au dat girul noiiconduceri (o clasă politică coruptă, acuzată de abaterigrave, penale!) nu au urmărit schimbarea situaţiei cidimpotrivă, s-au complăcut să facă acelaşi joc ca și pre -decesorii devenind, iată, groparii televiziunii publice.

S-a mimat reforma pe toate căile. Noii şefi au apelat laGuvern şi la Parlament pentru ştergerea datoriilor şimajorarea taxei tv, dar nu pentru TVR, ci pentru buzu -narelele lor. Directorii din TVR, unii dintre ei aceiaşi devreo zece ani, primesc în continuare salarii nesimţite,umflate de sporuri lunare (cum a fost relativ recent cazulLukacsi, directorul ştirilor TVR).

Dacă trecutul tot nu-l mai putem schimba, suntemobligaţi să ne ocupăm de viitor.

Este evident că nu o să urmărim la nesfârşit cum actualaconducere a TVR şi o şleahtă de manageri incompetenţi seîncăpăţânează să ducă în faliment Televiziunea Publică, iarcei îndreptăţiţi să-i monitorizeze şi să-i sancţioneze întârzieluarea unei decizii legale, cu eliminarea definitivă a celorcare au furat.

Potrivit Curţii de Conturi, la finele lui 2013 TVR seregăsea într-o situaţie economico-financiară mai gravădecât cea anterioară adoptării Programului de redresareeconomică convenit cu Guvernul Ponta (conform OUG nr.33/2012 privind unele măsuri pentru asigurarea furnizăriiserviciului public de televiziune) prin care au fost asumatetrei mari obiective: repoziţionarea politicii editoriale şivalorificarea producţiilor TVR; adaptarea tuturor resurselor,materiale şi umane, la constrângerile majore ale momen -tului; redobândirea echilibrului organizaţional şi financiar.Tot Curtea de Conturi constata că „obiectivele cuprinse înProgramul de redresare au fost stabilite într-o formă foartegenerală, fără termene concrete pentru realizare şi fărăpersoane sau structuri responsabile”.

Predecesorul actualului preşedinte (Claudiu Săftoiu,provenit din aceeaşi familie politică USL care l-a numit şipe Stelian Tănase la conducerea TVR), nu l-a lăsat delocîntr-o poziţie comodă pe actualul director. Nu e un cazizolat, ci un model de acţiune pe care îl cunoaştem foartebine de la schimbările guvernelor şi conducerilor altorinstituţii ale statului, pe modelul “după mine, potopul!”.Molipsindu-se de practicile bolnave ale politicienilor careinvocă greua moştenire atunci când preiau puterea, Tănases-a plâns şi el încă de la instalare de situaţia financiarăpreluată. Şi nici până acum nu a încetat să o facă. Însăoricât am încerca să fim de înţelegători, nu putem ignoraslugărniciile mult prea evidente din timpul mandatului său.Şi nici faptul că nici nu a încercat măcar să redresezefinanciar televiziunea.

Anul trecut a fost an electoral şi echipa de managementpăstrată în funcţie de Tănase a încercat prin diverse emisi -uni să se facă utilă candidatului PSD, Victor Ponta, căruia îidatora confirmarea în fruntea TVR.

În acea campanie electorală de anul trecut, l-am urmăritcu maxim interes la TVR1 pe Gabriel Gherghescu, direc -torul TVR1, moderând o penibilă emisiune în care îl periasârguincios pe candidatul Victor Ponta, savurând în tihnăun pahar de lapte şi sfidând cu tupeu regulile campanieielectorale.

Nu este singurul monument de competenţă din TVRcare a ţinut să se remarce în Campania electorală dinnoiembrie în slujba aceluiaşi candidat. Trei membri aiConsiliului de Administraţie au solicitat public demiterealui Claudiu Lukacsi din funcţia de director al Direcţiei Ştiri,din cauză că „televiziunea publică a fost singura televiziunecare nu a prezentat manifestaţiile publice de vineri, 14noiembrie”. Ţinem bine minte că mai multe proteste auavut loc vineri, 14 noiembrie 2014, în Bucureşti şi în maimulte oraşe din ţară, în care s-a cerut fluidizarea procesuluide vot în diaspora. La ştirile TVR, nimic!

S-a susţinut la un moment dat că se vor schimba şefiidin TVR pentru că nu sunt performanţi. S-au demarat întrombă evaluări ale managementului din TVR, care s-aufinalizat glorios: note de 9 şi de 10 pentru cei care au fostconstantele ultimei perioade de dezastru financiar, uman şieditorial din TVR. Cine a făcut comisiile de evaluare şicine a dat notele? Membrii Consiliului de administraţie,adică persoane numite politic care i-au apărat făţiş pedirectorii instalaţi în funcţii în 2012 de partidele lor. Aşa căne-am mai convins o dată că această conducere este parte aunei mascarade care ne usucă buzunarele. Nu s-a făcutabsolut nimic, absolut nimic în ultimii doi ani şi jumătate,ci s-a continuat, cu aceeaşi echipă de conducere, dezastrul!

Dincolo de probleme de ordin financiar, care sunt decompetenţa organelor specializate ale statului, credem că asosit timpul să se explice de ce emisiuni care să facă auzităvocea societății civile reale, active, reprezentative pentruacest popor, nu își capătă loc pe ecranele TeleviziuniiPublice, o televiziune sufocată în schimb de politică parti -zană și de interese meschine de grup.

Abia după repetate semnale publice pe care societateacivilă le-a tras în diverse medii, în televiziune au începuttimide măsuri. Să nu omitem faptul că un catalizatorimportant a fost justiţia, aşa cum este cazul lui CristianZgabercea cel care s-a suspendat din funcţia de producătorgeneral (numărul 2 în TVR), cercetat fiind într-un dosarrăsunător de corupție. Şi în cazul lui Claudiu Lukacsi,directorul ştirilor, Tănase şi-a făcut cu greu curaj şi l-asuspendat din funcţie, însă abia după ce se cam umpluse

paharul. (Vedeţi, domnule Tănase, că se poate? Însă nutrebuie să vă opriţi aici, mai e multă curăţenie de făcut dacăvreţi să întraţi în istorie pe uşa din faţă şi nu să ieşiţi ruşi nospe cea din dos...) Suntem convinşi că dacă actualul preşe-din te nu mai apucă, curăţenia totală în TVR o va face DNA-ul.

Trebuie aplicată legea cu stricteţe şi să fie deferițijustiției toți cei vinovați de şirul interminabil de ilegalităţişi abuzuri din Televiziunea Publică, comise înainte sau întimpul mandatului conducerii actuale, chiar să se auto -denunțe dacă e cazul, astfel încât toți cei responsabili deeşecul instituţiei de presă să plătească.

De asemenea, instituțiile statului abilitate (Curtea deConturi, DNA, etc.) trebuie să intervină de urgență și înacest caz de interes public major, pentru a stopa devalizareainstituției și pentru a sancționa drastic neregulile și actelede corupție care s-au săvârșit la TVR! Cei vinovaţi trebuiesă plătească conform legii, să fie daţi afară sau să demisio -neze de urgenţă.

Şi ca să tăiem răul din rădăcină, depolitizaţi televiziuneapublică! Altfel vom plăti cu toţii la nesfârşit diletanţi carene intoxică mintea şi ne fură cu neruşinare, giraţi de partidecompromise sau de servicii pline de incompetenţi.

De ce nu am transforma TVR într-o societate anonimăpe acţiuni după modelul Radiodifuziunii din perioadainterbelică? Plătitorii de taxă TV ar deveni automatacţionari alături de firme, bănci, cu condiţia ca niciunacţionar să nu deţină mai mult de 5% din pachetul total deacţiuni. Decizia administrativă ar fi preluată de AdunareaGenerală a acţionarilor fiind eliminată astfel posibilitateavreunei ingerinţe în politica editorială şi în activitateaprofesioniştilor din televiziune. Soluţiile de redresare aTVR trebuie găsite prin consultarea societăţii civile şi nutrebuie lăsate exclusiv la mâna unor politruci de rit nou.

A venit timpul că după 25 de ani de haos și corupție,TVR să fie depolitizată cu adevărat şi să fie redatăcetățenilor care să aibă dreptul să se exprime liber laTeleviziunea lor, adevărata Televiziune a poporului!

Vrem o televiziune publică pe care să o cuprindem cupreţuire în categoria simbolurilor naţionale alături dedrapelul pe care îl purtăm în suflete, pe care să o urmărimcu interes pentru că ne reprezintă! Numai astfel, visulromânilor care au ieşit în stradă în 1989 va deveni realitate.


(II)TVR, SIMBOLUL „REVOLUŢIEI FURATE”TVR, SIMBOLUL „REVOLUŢIEI FURATE”

Dipl.Ec. PETRE RĂCĂNEL - Președinte Federația Societatea Civilă Românească


George Canache: Stimate domnule doctor Radu GeorgeSerafim, sunteţi una dintre personalităţile TeleviziuniiRomâne. Preocupat de viitorul acestei instituţii vitalepentru naţiune, v-aţi implicat activ în trecerea Legiiaudiovizualului în Parlamentul României. Ce ne puteţispune despre acest lucru?

Radu George Serafim: Încă de la momentul discutăriiLegii de organizare şi funcţionare a Televiziunii Româneîn Parlamentul Eromâniei am sesizat trei aspecte vitalepentru viitorul instituţiei, aspecte neglijate sau ignorate depoliticieni.

Primul viza depolitizarea conducerii şi avea o conse -cinţă logică pentru independenţa editorială. Cel de-aldoilea era al finanţării instituţiei şi legat de acesta, altreilea aspect era formula de organizare.

Am propus atunci, şi ulterior, constituirea serviciilorpublice de Radio-TV ca un holding şi, după modelulRadiodifuziunii interbelice, ca o societate pe acţiune. Înaceste condiţii, odată cu redefinirea serviciilor publice înparalel cu interesul public, cu jalonarea culturii şi spiri -tualităţii naţionale, fiecare cetăţean, plătitor al taxei TV,devenea la sfârşitul unui an calendaristic posesor al uneiacţiuni. Aşadar, ca acţionar, el devenea solidar şi cubeneficiile, dar şi cu eventualele pierderi, ceea ce îldetermina să fie responsabil, implicat în ceea ce priveşteadministrarea funcţionării Televiziunii şi a Radio-uluipublice.

Odată cu modificarea legii, s-ar cuveni ca într-operioadă de 3-5 ani să se facă transferurile necesare, maiales că, faţă de momentul adaptării legii, piaţa audio -vizualului s-a modificat substanţial. Evident, ar urma săfie redimensionate comportamentele acesteia, paralel cudebirocratizarea instituţiei în ansamblul ei.

Spre exemplu, în subordinea directă a directoruluigeneral Paul Everac erau mai puţin de 30 de persoane, întimp ce sub direcţiunea lui Hagi-Gulea erau... peste 200!În momentul de faţă nu ştiu care este situaţia. Pe de altăparte, a existat şi există un conflict permanent întreserviciile tehnice şi cele redacţionale. Aici se pot operamodificări, dacă serviciile tehnice ar include în bugeteleanuale ale instituției un număr de euroservicii: eurocare dereportaj, eurostudiouri mari, eurostudiouri mici… Odatăcu repartiția bugetară, fiecare compartiment ar primi și unnumăr de euroservicii, pe care ar urma să le acopere sau

să le negocieze cu alte compartimente sau alte instituții,aducând beneficii, și nu pierderi. În felul acesta, ideea că„luăm leafa pentru că venim la serviciu și că luăm bani înplus pentru că mai și muncim” și-ar găsi sfârșitul.

La fel ar trebui să se procedeze și în alte cazuri, inclu -siv în cel al cadrelor de conducere cărora și azi li se alocăcâte un șofer. Când mult mai simplu ar fi să li se pună ladispoziție câte o mașină pe care fiecare să o conducă.Personalul rămas disponibil pe această cale ar trece laechipele de teren, abandonând jocul de table din curteainstituției sau comisioanele și cumpărăturile șefilor, uneorichiar ale secretarelor.

Și în Comisia de cultură și mass-media am subliniat unfapt de natura evidenței: pompierii nu sunt plătiți pentrucâte incendii sting, ci pentru că întotdeauna sunt gata săintervină. Serviciul public de Televiziune și Radio poate fi– și dacă ținem seama de episodul din decembrie ’89, cuatât mai mult – asimilat cu structurile sistemelor de urgen -ță. Asta ar schimba și statutul personalului și protecțiaacestuia și ar implica și garanții care ne-ar conduce cătredezideratul jurnalisticii de nivel european. Și nu numai.

Tabloul este, de fapt, o radiografie a instituției.Identificaţi, vă rog, câteva dintre deficienţele fun cţio năriiactualei conduceri a Televiziunii Române. Ce măsuripropuneţi pentru remedierea lor?

Așa cum se întâmplă în foarte multe cazuri, și mă refer șila alte instituții mass-media, se pare că politica practicatăazi este de a menține anumite persoane, nu poziții-cheie.O parte dintre aceștia trec de la o televiziune la alta,schimbându-și peste noapte discursul, paralel cu modifi -carea cifrei de pe contractele de colaborare, cifră care estede 10-15 ori mai mare decât o leafă bunicică din insti -tuțiile respective.

Personalul din aceste instituții se simte, astfel, margi -nalizat. Tinerii nu pot să se afirme, iar la toate acestea seadaugă unele obsesii privind absolutizarea „formatelor”care, desigur, pot fi un criteriu pentru emisiunile-pilot, darnu și o formulă de împroprietărire cu spații de emisie aunei personae sau a alteia. Simplificarea structurată, adicădebirocratizarea și redefinirea obiectivelor fiecărui com -par timent, eliminându-se tot soiul de paralelisme, și peplan intern, dar și comparative cu piața mass-media,precum și o mai bună gestionare a studiourilor regionale,

ca și a Arhivei TV și Radio-ul ar putea fi câteva măsuri deeficientizare a Televiziunii și a Radio-ului public.

Există în afara perioadei interbelice un precedent?Da. Să luăm ca exemplu SMURD-ul lui Arafat.

După decembrie ’89 aţi sesizat presiuni din parteaputerii politice?

În ceea ce privește Departamentul de care mă ocupam nuau existat presiuni semnificative ale poli ticu lui. S-aumanifestat însă în ceea ce privește emisiunile deActualități. Mai mult, odată cu episodul Gulea-Mungius-a produs o infiltrare a instituției cu fideli ai Coman dou -rilor parașutate politic și, ca atare, încercările de timorarea lucrătorilor.

În prezent, una dintre marile dificultăţi cu care seconfruntă TVR este uriaşa datorie acumulată de-alungul anilor. Cum poate fi rezolvată această chestiune ?

Nimeni nu trebuie să fie iertat de datorii. Acesta ar trebuisă fie un principiu general în condițiile transformăriiinstituției în societate pe acțiuni. Datoriile trebuie conver -tite în acțiuni, pe care statul le va valorifica cum știe maibine, având grijă ca niciun acționar să nu ajungă în situațiade monopol.

Pe de altă parte, același lucru ar trebui să se întâmpleși cu cheltuielile privind retehnologizarea, investițiile etc.,care, prin legi, puteau fi acoperite cu sume de la guvern.

Cum vedeţi problema publicităţii, care dezavantajeazăteleviziunea publică în raport cu televiziunile private ?

Televiziunea publică a intrat într-o concurență nefireascăcu posturile comerciale; la fel și Radio-ul. Sunt douălucruri total diferite: interesul public și moda de consumaudio-video. O soluție ar fi reglementarea fondurilor depublicitate care, în mod firesc, ar trebui lăsate posturilorcomerciale. Posturile publice ar urma să fie producătoareleși gestionarele publicității guvernamentale, evitându-seastfel cazurile de corupție, spălare de bani etc.

Vă mulțumesc pentru amabilitate.

George Canache în dialog cu dr. RADU GEORGE SERAFIMO RADIOGRAFIE A TELEVIZIUNII ROMÂNEO RADIOGRAFIE A TELEVIZIUNII ROMÂNE

„Nimeni nu trebuie să fie iertat de datorii. Acesta ar trebui să fie un principiugeneral în condițiile transformării instituției în societate pe acțiuni”.

Dr. RADU GEORGE SERAFIMFondatorul redacţiei „Viaţa Spirituală” TVR; fost Director

General Adjunct al Televiziunii Române; realizator şi autor a sutede emisiuni în perioada 1971-2012


Cette superbe exposition du musée du Luxem -bourg-Paris sur les Tudors est organisée par la Réunion desmusées nationaux et du Grand Palais de Paris en par -tenariat avec la National Portrait Gallery de Londres. Cettedernière a présenté récemment, outre-Manche, la mêmerétrospective et a accepté de prêter à Paris une vingtaine deses œuvres phares.

Pour la première fois en France, une exposition est con -sacrée aux Tudors, célèbre famille royale, d’origine gal -loise, ayant régné sur l’Angleterre entre 1485 et 1603.Celle-ci nous fait découvrir notamment le destin des cinqmonarques de cette famille, figures devenues légendaires :Henri VII (le fondateur de la dynastie), Henri VIII, EdouardVI, Marie 1ère et Elisabeth 1ère. Le public peut admirer lesportraits de ces souverains (ils occupent la plus grandeplace de l’ex position) qui dévoilent l’art britan nique del’époque, et de nombreux objets et documents qui per -mettent de mieux cerner l’uni vers de ces rois et les grandsévéne ments de leur règne. Les œuvres exposées illustrentcomment, de Henry VII à Elizabeth 1ère, l’his toire del’Angleterre fut étroitement mêlée à celle de la France toutau long du XVIe siècle. Les visiteurs sont invités àdécrypter les légendes de cette dynastie mythique,particu lièrement vives dans la littérature et le cinéma.

Dans notre exposé, nous suivons l’histoire des cinqsouverains de cette dynastie illustrée par des por traits,dont certains sont reproduits ci-joint. Nous rappelons leclimat politique et socio-culturel de leur époque enévoquant davantage les deux figures centrales du siècledes Tudors (1485-1603) Henri VIII et Élisabeth 1ère quirestent les sym boles d’une dynastie qui a illuminé laRenaissance anglaise. Enfin, nous évoquons la célébritédes Tudors mise en évidence par des écrivains, desartistes, des compositeurs.

Henri Tudor, protagoniste de la maison royale de Lan -caster, accède au trône de l’Angleterre en 1485 à l’issuede sa vic toire contre le représentant de la maison royalerivale d’York, le roi Richard III, qui est vaincu et tué àla bataille de Bosworth Field. Sa victoire mit fin à laguerre civile en Angleterre appelée ”la guerre desDeux-Roses” (1455-1485) qui opposa deux branches de lafamille des Plantagenêt prétendant à la couronne, York(avec pour emblème une rose blanche) et Lancaster (dontl’emblème était une rose rouge). Cette guerre des roses -qui est liée aux luttes fratricides pour les droits desuccession au trône - apparaît dans l’histoire comme la finde la guerre de Cent Ans. Rappelons que la guerre de CentAns est un grand conflit qui a dominé l’his toire del’Occident aux XIVe et XVesiècles. En apparence que relledynastique opposant de 1337 à1453 la dynastie des Plan ta genêtà celle des Valois, cette guerre esten réalité une tentative dedomination anglaise sur laFrance. La guerre fut déclenchéepar les rois d’Angleterre en rai -son de leurs pré ten tions au trônede France. Plantagenêt est le sur -nom de la dynastie princièred’ori gine française issue de lalignée des comtes d’Anjou et dela Maison de Châteaudun. Sesmem bres furent par mariage roisd’Angleterre de 1154 à 1485. Larivalité permanente entre lesmem bres de cette famille royaleculmina par la rupture, au 15èmesiècle, entre la branche cadetted’York et celle de Lancaster ré -sul tant sous la forme de ”la

guerre des Deux-Roses”. Après cetteguerre, les souverains de la dy nastieTudor, issus de la branche Lan caster,vont reconstruire le pays et lepositionner de manière stratégique surl’échiquier européen. L’avènement desTudors constitue la naissance d’unemo narchie forte et centralisée. Leurrègne marque la fin de la périodemédiévale en Angle terre et le début dela Renaissance.

Henri Tudor, comte de Richmond, ledernier héritier des Lan caster, devientroi d’Angleterre sous le nom d’HenriVII. Il est le premier souverain de ladynastie Tudor. Il consolide alors sapo sition en se mariant avec Élisabeth,fille de la mai son d’York. Il réunitainsi les deux mai sons royales etcombine les sym boles rivaux de larose rouge et de la rose blanche dansle nouvel emblème rouge et blanc desTudor. Le règne d’Henri VII, plutôthabile et sage, apporte au royaumel’ordre et la stabilité mis à mal par trente ans de guerrecivile. Quoique prudent et économe, Henri VII n’hésite pas

à financer des édifices prestigieux qui glori fient sa cour etlégitiment son auto rité. La succession de la dynastie vareposer, après la mort de son pre mier fils Arthur, en 1502,sur son second fils Henri.

Fils et successeur d’Henri VII, HenriVIII est un roi ambitieux et hardi,intelligent et cultivé, musi cien, poèteet protecteur des arts. Néan moins, ilest resté dans la lé gende notammentpour sa déme sure, sa nature capri ci -euse et son carac tère dur, excessif,inconstant et im pitoyable.

Son règne est dominé par deuxproblèmes majeurs pour l’Histoire del’Angleterre et pour la monar chie: LaRé forme protestante - qui conduit àla formation de l’Eglise anglicane - etsa troublante vie ma tri moniale, nonsans rapport avec ses préoccu pationsliées à sa descen dance. Sa premièreépouse, la reine Catherine d’Aragons’était révé lée incapable de donnerun héritier mâle au royaume. D’oùl’obsession du roi pour sa succession(il fal lait assoir la dynastie en corefra gile des Tudors).

Le XVIe siècle est une é poquede profondes muta tions religi -euses à travers l’Europe. Audébut de son règne, Henri VIIIest un souverain ca tholique au -quel le pape Léon X dé cerne letitre de ”Défenseur de la foi”suite notamment à ses réfuta -tions, en 1521, des thèses deMartin Luther. Mais il cesse demanière brutale ses rela tionsavec Rome lorsque le pape Clé -ment VII lui refuse l’annu lationde son mariage avec sa belle-sœur Catherine d’Ara gon qui luipermettait d’épouser samaîtresse Anne Boleyn. Déçude ne pas a voir d’héritier mâleet impa tient de se remarier,Henri VIII passe ou trel’intransi geance de l’Église ca - tho lique. Il investit les évêquesd’Angleterre du pouvoir d’in -valider son premier ma riage etse déclare chef de l’Église

anglicane dont il contrôle le corps épiscopal et sécu lariseles monastères. La dissolution de ces derniers et

l’acquisition de leur ri chesse a permis le renforcementde la position de la Cou ronne et le développement de lapuissance écono mique de l’aristocratie. Suite à l’excom -mu nication d’Henri VIII par le pape, le parlement vapromulguer une série d’Actes précisant, entre autres,que l’Angle terre est un empire gouverné par un roi, chefsuprême qui possède toute l’autorité en son royaume ;dans ce contexte, ni jugement ni excom munication deRome ne sont valides. De même, la loi de Suprématieadoptée en 1534 reconnaît le roi chef suprême del’Eglise d’Angleterre appelée l’E glise An glicane. HenriVIII applique la doctrine défendue au XVIe siècle for -mulée selon une maxime latine: ”Cujus regio, ejusreligio”, ”tel prince, telle religion” sou li gnant leprincipe poli tique suivant lequel la religion d’un peupleest celle de son souverain, lui donnant le droit d’imposersa religion à ses sujets. Débarrassé de la tutelle romaineHenri peut enfin épouser Anne Boleyn en 1533,Catherine étant bannie de la cour.

Dans la controverse juridique et théologique relative àson divorce et à sa reconnaissance comme chef su prêmede l’Eglise Anglicane, Henri VIII se montre impitoyableà l’égard des grands dignitaires du royaume ayant faillià défendre sa cause. Ce fut le cas du cardinal et GrandChancelier Thomas Wolsey, qui est renvoyé et arrêté,

mais meurt en 1530 avant d’être exécuté. Son successeurThomas Cromwell, qui fut l’un des principaux acteurs de laRéforme en Angleterre, est, pour diverses raisons, arrêtépuis décapité en 1540. L’arbitraire du roi se manifesteégalement dans la persécution sanglante qui s’abat sur deshommes aussi vertueux que le théologien John Fisher oul’illustre humaniste Sir Thomas More (1478-1535), grandami du roi ainsi que d’Erasmus De Rotterdam (1466-1436).Défendant le primat de la vérité sur la raison d’Etat, tousles deux s’opposent au divorce du roi Henry VIII avecCatherine d’Aragon et à sa proclamation comme chef del’église d’Angleterre. Ils sont emprisonnés à la Tour deLondres puis décapités en 1535.

La renommée d’Henri VIII est indissociable de sa viematrimoniale déplorable. Ses six mariages restent dans lesmémoires pour le fracas et les drames qui entourent leurrupture. Ainsi, Catherine d’Aragon fut répudiée, Anne Boleyn,exécutée, Jeanne Seymour mourut en couche, Anne deClèves, éconduite à peine é pou sée, Catherine Howard...dé capitée. Et Catherine Parr... survécut à son trépas! Toutesces affaires furent menées par Henri VIII dans le seul butde pérenniser la dynastie des Tu dors. Le sort défavorablevou lu que, son unique fils, Edouard VI, monté sur le trône àsa mort en 1547, mourut à l’âge de quinze ans. Ainsi lasucces sion de la dynastie s’éteignit dans la mesure où au -cune de ses deux filles, Marie et Elisa beth, devenues reines,n’eurent d’enfants.

En trente-huit ans de règne, Henri VIII a renforcé l’essoréconomique et maritime dont son père a été l’initiateur. Il

„LES TUDORS” LA DYNASTIE QUI A REGNE SUR L’ANGLETERRE ENTRE„LES TUDORS” LA DYNASTIE QUI A REGNE SUR L’ANGLETERRE ENTRE 1485 -16031485 -1603Exposition au musée du Luxembourg - Paris, du 18 mars au 19 juillet 2015

ALEXANDRE ANDREI - Paris

L’avènement des Tudors à la fin de la guerredes Deux-Roses (1455-1485)

Henri VIII (1491-1547)Règne: 1509-1547

Henri VII (1457-1509) – Règne: 1485-1509 (le fondateur de la dynastie)

Edouard VI, Master John, 1547

Henri VIII, d'après Hans Holbein le Jeune, 1540-1550

Henri VII, artiste inconnu, 1505


a investi dans la marine de guerre, et a augmenté son im -por tance, passant de cinq à cinquante-trois navires deguerre. Les intérêts du roi en politique extérieure sontcaractérisés par un changement d’alliances centrées autourdes rois d’Espagne et de France. Il a réussi à assurer àl’An gleterre une position stra tégique, à faire de sonroyaume l’une des grandes puissances occidentales del’époque. Habile metteur en scène de son pouvoir, il mèneun jeu de bascule entre la France de François Ier et l’em -pire germanique de Charles Quint. Dans le cadre de sesrelations avec la France rappe lons les traités de paix entreHenri VIII Tudor et le roi de France François Ier (Traité deLondres en 1514), et leur rencontre diploma tique au Campdu Drap d’Or (situé près de Calais) en 1520.

Fils d’Henri VIII et de sa troisième épouse Jeanne Sey -mour, Édouard VI devient roi en 1547 à l’âge de neuf anset meurt à quinze ans de la tuberculose. Guidé par sononcle Edward Seymour, duc de Somerset, puis par JohnDudley, duc de Northumberland, Édouard VI doit gérerune Angleterre toujours divisée par les querelles reli -gieuses, et faire face aux tensions graves avec l’Ecosse. Leroi s’efforce d’asseoir le protestantisme en Angleterre ;durant son règne le pays s’oriente décidé ment vers laRéforme, non sans parfois de vives résis tances. Pour éviterl’accession au trône de ses demi-sœurs Marie et Élisabeth,qui sont les héritières directes du trône, il les écarte de lasuccession au profit de Jeanne Grey, sacousine protestante et arrière-petite-filled’Henri VII. Pourtant, à la mort d’Edou ardVI en 1553, alors qu’elle est désignée par sonclan pour lui succéder sa sœur Marie faitarrêter la jeune reine, avec l’aide de la no -blesse, afin de châtier sa cousine qui a usur -pé son trône. Jeanne Grey, surnommée la”reine de neuf jours” est décapitée surl’échafaud, ainsi que son époux, lord Guild -ford, sur ordre de Marie Tudor (La San -glante), qui s’empare de la Couronne. Jeannen’a que dix-sept ans. Elle est la victimeinno cente d’un complot, une parmi lesnombreux martyres de la cruelle BloodyMary.

Marie 1ère, est la fille d’Henry VIII et deCatherine d’Ara gon. La séparation de sesparents la plonge dans l’iso lement pour plu -sieurs années durant lesquelles elle ne cessede reven diquer sa foi catholique et de fairevaloir ses droits lé gitimes à la Couronne.Elle reçoit le soutien d’une grande partie dela noblesse anglaise et est proclamée reine à trente-sept ansen 1553: c’est la première femme à gou verner le royaumeaprès la mort d’Édouard VI. Le règne de Marie 1ère futmarqué par ses tentatives visant à restaurer le catholicismeaprès les règnes protestants de son demi-frère et de sonpère. Marie plongea son pays au bord de la guerre civilepar ses persécutions. Près de trois cents réfor mateurs et

dissidents furent condamnés au bû cher lors de sa brutalerépression qui lui valut le surnom de Bloody Mary (Mariela Sanglante). Proche de l’Es pagne depuis son enfance,elle suscite une forte hostilité à son égard en rai son de sonmariage en 1554 avec Philippe II d’Espagne, fils de Charles

Quint. Grâce à ce mariage elle futreine consort de l’Espagne.Toutefois, la restaura tion ducatholi cisme ne dure que lesquelques années de son règne. Ceretour au catholi cisme fut annuléaprès sa mort en 1558 par sa demi-sœur cadette Élisabeth 1ère.

Fille d’Henri VIII et d’AnneBoleyn, Élisabeth monte sur letrône à l’âge de vingt-cinq ans,après la mort de sa demi-sœurMarie en 1558. La jeune reines’entoure de con seillers habiles,tels que William Cecil, qui l’aidentà rétablir l’Église d’Angleterre.Elle hérite d’un royaume en proieaux dissensions re ligieuses etconsidérablement appau vri. Plustolérante que son père, Henri VIII,elle reconduit l’acte de Suprématie édicté en 1534 etdéveloppe les fonde ments de l’angli canisme posés parEdouard VI. Elle régna pendant 45 ans et ne se mariajamais, raison de son surnom: “la reine vierge”. Elle refusade nom breux prétendants dont les fils de Catherine deMédicis avec laquelle elle avait conclu, par ailleurs, une

entente cor diale. Et pourtant, Elisabeth appréciait lacompagnie des hommes et de multiples chevaliers servantsse préci pi taient autour d’elle, suscitant quel quescommentaires. Ce fut le cas de Robert Dudley, l’amour desa jeunesse.

Femme de pouvoir à la poigne de fer, Elizabeth 1ère semontra, à l’instar de son père, Henri VIII, aussi cruelle

notamment dans des décisions aux conno tations poli -tiques. C’est ainsi qu’elle fit exécuter un de ses “sou -pirants”, le beau compte d’Essex pour son crime dehaute trahison. Elle réserva le même tragique sort à sacousine Marie Stuart, arrière-petite-fille d’Henri VII,sa rivale politique en raison de ses titres lui permettantde faire valoir ses droits sur la Couronne d’Angleterre.Reine d’Ecosse, Marie, fut détrônée par ses su jets,suite à un complot. Ayant abdi qué au profit de son fils,elle a dû s’enfuir en Angleterre où elle futemprisonnée dix-sept ans. Suite à un procès pourtrahison, qui ne fut que pure manipulation politique,Marie Stuart fut décapitée sur l’échafaud en 1587, surl’ordre d’Elisabeth.

Le règne d’Elisabeth s’impose comme un âge d’or. Leretour à la prospérité économique s’accompagne de lamise en place de l’empire maritime impérial et denom breuses victoires militaires. La plus éclatanteétant celle de 1588 contre l’Invincible Armada, flottede Philippe II d’Es pagne constituée de cent cin quante

voiliers armés, desti née à envahir l’Angleterre. Re pousséepar les anglais, l'Arma da fut dispersée et mise en dé route.Dans leur fuite, les vais seaux espagnols furent pris dansdes tempêtes et s'abîmèrent, en grand nombre, sur les côtesd'Irlande.

Élisabeth développe également lesarts et la littérature qui mar quentpour toujours la culture anglaise,faisant entrer l’Angle terre dans lestemps modernes. Le théâtre a connuun essor mé morable sous son règne,avec, entre autres, William Shakes -peare, Ben Johnson et John Fletcher.Elizabeth, ultime fleu ron de ladynastie, refusa de se marier pour sevouer corps et âme à son royaume.Elle meurt sans nommer de succes -seur. Son cousin le roi d’Écosse,Jacques 1er, fils de Marie Stuart,monte alors sur le trône d’Angleterreet devient le premier roi de Grande-Bretagne.

La mythique saga hors du commundes Tudors a inspiré de nombreux

artistes du XVIe au XXe siècle. Ainsi l’ex position présenteles œuvres produites dans la littérature, le théâtre, lamusique, la peinture, le cinéma, avec les é crits de WilliamShakespeare, Walter Scott, Friedrich von Schiller, VictorHugo ou Alexandre Dumas, avec des opé ras deGioacchino Rossini, Gaetano Donizetti et Camille Saint-

Saëns, avec des peintures de Hans Holbein leJeune, Joos Van Cleve, Master John, NicholasHilliard, François Clouet, Paul Delaroche.

Notons que Shakespeare apparaît comme l’undes principaux acteurs de l’âge d’orélisabéthain et participe à la construction dumythe des Tudors. Il a consacré quatre piècesde théâtre aux différents épisodes de la guerredes Deux-Roses: la ”première tétralogie” quicomprend Ri chard III et les trois pièces surHenri VI, écrites entre 1588 et 1592. De toutesses pièces historiques, une seule se déroulesous leur règne: Henri VIII, écrite en 1613, dixans seule ment après l’extinction de la dynastie.Éga lement baptisée All Is True (”Tout estvrai”), c’est une œuvre émi nemment politiquecentrée sur les rapports complexes d’Henri VIIIavec ses conseillers, bien plus que sur sesépouses.

L’intérêt des Français pour le thème desTudors date du XIXe siècle et des annéesromantiques. Il participe d’un engouementgénéral pour l’his toire et pour l’Angleterre. Àla grande époque du genre historique, lesTudors font leur entrée sur la scène des grands

théâtres parisiens et de fameux interprètes font revivreHenri VIII et les tragédies de ses six épouses, ainsiqu’Elisabeth et Marie Stuart. Il convient d’évoquerégalement le succès que rencontreront au XXe siècle à latélévision ou sur les écrans des monarques comme HenriVIII ou Elisabeth 1ère. Ainsi un premier film sur cettedernière fut tourné en 1912 avec Sarah Bernhardt.

CONCLUSION

Cette splendide rétrospective offre l’occasion d’évoquerl’histoire passionnante de la dynastie la plus célèbred’Angleterre et ses actions majeures au XVIe siècle.L’exposition permet de découvrir les tribulations desTudors, inséparables de la destinée de l’Angleterre, dontils firent un royaume puissant et riche. Nous sommesfascinés par la fresque sanglante et dorée de cette familleroyale, traversée par la question de la légitimité et de lasuccession, et de voir défiler sous nos yeux, tant d’amourscontrariées et de meurtres fratricides, de tentatives decoups d’État, de persécutions et de guerres. Sur le planpolitique les Tudors ont profondément marqué l’histoirede l’Angleterre en lui conférant une position éminemmentstratégique en Europe dans ses relations avec les puis -sances continentales: la France et l’Empire des Habsbourg;dans le domaine religieux, ils ont réalisé la séparation del’Église d’Angleterre et de l’Église Catholique Romaine.La Couronne entend se libérer des ingérences romaines.Au sortir des années de querelles religieuses du XVIesiècle, la nation autrefois catholique et romaine était deve -nue majoritairement protestante. Et d’un point de vueculturel, les Tudors ont favorisé l’éclosion de la Renais -sance et de ”l’âge d’or” sous le règne d’Elisabeth 1ère.

Edouard VI (1537-1553) Règne:1547-1553 (L’enfant roi)

Marie 1ère (1516-1558) Règne: 1553-1558 (la Sanglante)

Elizabeth 1ère (1533-1603) Règne: 1558-1603 (La Reine Vierge)

Les Tudors dans les arts et la littérature

Elisabeth 1ère, Portrait de l'Armada, G. Gower, 1588

Marie 1ère, Master John, 1544

Lady Jeanne Grey (le supplice de), Paul Delaroche, 1833


Rodica Subțirelu: Domnule Dragoş Ungureanu,pentru început, v-aş ruga să vă prezentaţi cititorilornoştri. Dumneavoastră despre dumneavoastră…

Dragoș Ungureanu: Analist istoric al InstitutuluiNaţional al Patrimoniului, absolvent al Facultăţii de Istoriedin cadrul Universităţii din Bucureşti, promoţia 1998, cuspecializarea de bază în istorie medievală. Doctor în istorieal aceleaşi universităţi, titlu obţinut în februarie 2012 cu olucrare referitoare la Constantin Brâncoveanu, lucrare în -cepută în 2000 sub îndrumarea profesorului Andrei Pippidişi finalizată ulterior sub îndrumarea profesorului BogdanMurgescu după o muncă de 12 ani - lucrarea a fost una decercetare prin excelenţă, de aici cei 12 ani - perioadă încare am beneficiat şi de trei burse de studii în Italia, două laRoma şi una la Veneţia-Padova. Studii publicate în volumeştiinţifice, colaborator al Cabinetului Numismatic din ca -drul Muzeului Naţional de Istorie a României în perioadastudenţiei, al Cancelariei Ordinelor din cadrul PreşedinţieiRomâniei în perioada masteratului şi până la angajarea încadrul Institutului de Memorie Culturală (cIMeC), actualulInstitut Naţional al Patrimoniului unde am funcţia amintitămai sus. Ca „obiect al muncii”, mă ocup de evidenţacomputerizată - şi clasică, în acelaşi timp – a patrimoniuluicultural naţional mobil (http://clasate.cimec.ro/Clasate.asp)

Sunteţi un intelectual cu o pregătire culturalădiversă ! Cum vedeţi „viaţa” culturii pe viitor? SfântulAugustin spunea că există trei timpuri „prezentultrecutului, prezentul prezentului şi prezentul viitorului”.

Nu m-am gândit vreodată că pregătirea mea ar fi diver -să, dar dacă stau bine să mă gândesc, aşa e. Este vorba depatrimoniul cultural naţional mobil, obiectul muncii mele.Asta presupune cunoştiinţe de specialitate în majo ritateadomeniilor patrimoniale şi cel puţin generale în restul do -me niilor: arheologie, artă plastică, artă decorativă, etno -grafie, memorialistică, numismatică, medalistică, filatelie,ştiinţă şi tehnică, ştiinţele naturii şi poate or mai fi câteva.Sunt trecute toate la (http://clasate.cimec.ro/Clasate.asp)unde aveţi un motor de sortare pe respectivele domenii.Sigur, 15 ani la cIMeC cu fişele astea în faţă (fiind euînsumi autor a câtorva din ele), m-am specializat, vrei nuvrei, şi cu nevertebratele de la Muzeul Antipa, chiar dacă eupersonal sunt numismat şi heraldist ca specializare muzealăşi nu naturalist. Fericitul Augustin spunea aşa? Trebuie să-lcredem. Desigur, autorul lui De civitate Dei a trăit într-operioadă de tranziţie între păgânism şi creştinism, a „prins”revenirea păgânismului greco-roman sub Iulian Apostatulapoi interzicerea lui de către Theodosius, prăbuşirea Romeidin 410 (eveniment important! – s-a prăbuşit lumea veche!,a căzut Roma, noua curvă babilonică!, ce prevestea înApocalipsa apostolul Ioan) dar şi crimele comise de creştinicontra păgânilor, dacă mă gândesc la Hypatia din Alexandriasau la distrugerile făcute de ei, printre care incendiereaBibliotecii Alexandrine, una dintre cele mai grave eroricreştine, ceea ce l-a făcut pe Sf. Vasile cel Mare să spună că„trebuie ameliorat măslinul sălbatic (valorile păgâne) îngrădina de măslini (în cultura creştină)”. Bun. Ar fi fost depreferat să nu fi fost tributari arabilor musulmani în uneleprivinţe referitoare la filosofii greci păgâni şi ca acea Bibli -otecă Alexandrină întemeiată de Ptolemeu I Soter acum2300 de ani să fi fost preluată şi păstrată în noua confi -guraţie spirituală şi culturală a lumii. Ia să ne gândim, cumar fi fost dacă acele milioane de manuscrise distruse ar fifost astăzi la dispoziţia cercetătorilor? Sau, unde ar fi fostomenirea dacă această memorie scrisă şi aceste cuceriri aleştiinţei la urma urmei, nu s-ar fi pierdut? – pentru că erauacolo şi tratate de inginerie, de medicină, de botanică şamd.Ştiaţi că descoperiseră puterea aburului? Poate nu-i înţe -leseseră potenţialul dar o descoperiseră. Desigur, a fost şi oreacţie faţă de secolele de prigoană anicreştină, o repulsiefaţă de tot ce fusese păgân, de lumea veche. Aa, din punctulăsta de vedere putem fi liniştiţi, acum se digitizează, sesalvează în servere, societatea s-a maturizat – mă refer la

societăţile democratice, mature nu la cele care dinamiteazăprin Asia Centrală statui antice ale lui Buda în numele unuiideal prost înţeles. La timpurile menţionate de Augustin celFericit eu aş mai adăuga unul: „viitorul trecutului”, parafra -zând titlul unei lucrări a Irinei Oberländer (fosta directoarea cIMeC, acum la pensie) Un viitor pentru trecut. Viitorulculturii îl văd pozitiv în ansamblu dar nu pot să nu observun grad de „tânjală” a societăţii care oscilează direct pro -por ţional cu dezvoltarea tehnologică, cu sporirea graduluide confort şi cu ritmul vieţii în general. Dacă Dumnezeu araduce acum scribii Bibliotecii Alexandrine să digitizeze -adică ce făceau ei ad labam la vremea respectivă – noi nuam putea ţine pasul cu ei. E, poate că acei scribi din vechi -me aveau satisfacţii mai mari decât angajaţii instituţiilorculturale de la noi, dacă ne referim la salarii. În ŢaraRomânească remuneraţia în cultură e o problemă. Mare. Şinu se doreşte rezolvată ci din contră. Îţi piere elanul şi pasi -unea imediat cu 1200 lei/lună şi nu mă refer la proaspeţiiangajaţi. De asemenea, nu pot să nu observ lipsa de pregă -tire a unor factori de decizie (unii fără cunoştiinţe elemen -tare în domeniu) puşi în fruntea unor instituţii culturale saude management cultural pe cu totul alte criterii decât celprofesional. Asta mă cam mâhneşte, dar sunt cazuri izolate.Ca şi - ipotetic vorbind, desigur, nu acuz pe nimeni - folo -sirea urgenţelor culturale în scop personal – înţelegeţi cevreau să spun: firme fantomă, licitaţii trucate, firme deapartament („fă-ţi repede o firmă că avem de restaurat unmonument”) şi când te uiţi la personalul angajat, te minu -nezi că, întâmplător, au toţi acelaşi nume de familie.„Aiasta nu se poate” ca să-l parafrazez pe Lascăr Catargiu.

Se spune că un popor fară memorie este un popormutilat. Sunteţi analist istoric al Institutului Naţional alPatrimoniului, instituţie care se ocupă, printre altele, cuevidenţa patrimoniului românesc. Vă rog să ne spuneţicâte ceva despre începuturile acestei instituţii, desprerostul ei în lumea contemporană.

Da, un popor fără memorie e un popor mutilat sau, maibine zis, unul care are un handicap în faţa altor popoarecare îşi păstrează valorile culturale, le dezvoltă, le promo -vează şi care mai fac şi bani de pe urma lor. Cultura este ocarte de vizită, care conferă unui popor un statut, un profilşi o poziţie în raport cu alte popoare cu care vine în contact.Cultura poate fi şi un mijloc de apărare – există şi agresiuniculturale (chiar revoluţii culturale), nu intru în amănunteacum despre comunism, colectivizare, dispariţia proprietăţiiprivate, distrugerea satelor, demolarea bisericilor, a caselorde patrimoniu, chiar a unui cartier întreg pentru ridicarea anu ştiu ce. Credinţa creştină în forma sa ortodoxă şi tradi -ţiile populare au dat o rezistenţă de oţel românilor dinTransilvania la maghiarizare, în toţi cei aproape 1000 de anide dominaţie a maghiarilor, fie în formă apostolică, fie ulte -rior în perioada revenirii catolicismului sub austrieci. MihaiViteazul ştia asta şi primul act al său, după Şelimbăr, a fostînfiinţarea mitropoliei Ardealului de la Alba Iulia, pe care aîntemeiat-o exclusiv pentru români, că ei erau ortodocşii.Nu prea se spunea asta pe vremea comunismului că puţea;luaţi cărţile de istorie editate în comunism… cele pentrupublicul larg nu pentru cercul restrâns al istoricilor.

Institutul Naţional al Patrimoniului (INP) este o institu -ţie nouă, înfiinţată în perioada Boc a regimului Băsescuprin unirea mai multor instituţii: Institutul Naţional alMonumentelor Istorice (INMI), Oficiul Naţional al Monu -mentelor Istorice (ONMI) şi, desigur, instituţia la carelucram eu, Institutul de Memorie Culturală (cIMeC) şi credcă mai sunt vreo două-trei instituţii de mai mică importanţăcare au intrat în horă. S-a vrut „reformă” ;). Pe noi nu ne-aîntrebat nimeni. Începuturile Institutului de Memorie Cultu -rală denumit în anii ’90 Centrul de Informatică şi MemorieCulturală (cIMeC) datează din martie 1978 (ca Oficiu deCalcul în subordinea Muzeului Naţional de Istorie), avânddrept obiectiv implementarea informatizării evidenţei naţio -nale a patrimoniului cultural. Apoi devine Centru de Calculpentru Cultură, în subordinea Consiliului Culturii, mai alespentru documentarea informatizată a patrimoniului cultural.După 1990 devine Centrul de Informatică, Memorie şi

Culturală (CIMEC), instituţie publică extrabugetară cupersonalitate juridică, subordonată direct MinisteruluiCulturii; cIMeC-ul a fost, până la integrarea sa ca Direcţieîn cadrul INP-ului o instituţie extrabugetară. Asta însemnacă instituţia îşi asigura venitul din contracte şi proiecte,toate trebuind onorate, cu proces verbal, cu recepţie şi tottacâmul că nu te iartă nimeni când e vorba de bani. Prinurmare, o instituţie care se autofinanţa, prin asta nefăcândgreutăţi financiare ministerului, cu un personal de cca. 35de salariaţi, cea mai mare parte cu studii superioare îndomeniu, unii cu master şi alţii doctoranzi sau chiar doc -tori, mulţi din noi cu lucrări şi studii de specialitatepublicate. Nivelul de pregătire al majorităţii salariaţilor erasuperior, cei mai mulţi cu stagii de pregătire în străinătate,aveau imaginaţie, cunoştiinţe generale în domenii variate –arte interpretative, patrimoniu natural şi imaterial, folclor,arheologie, carte veche, patrimoniu mobil (eu), programarecomputerizată – nişte analişti programatori şi ingineri desistem extraordinari, care puteau pleca pe mii de euro afară.Cinci servere, ultimele noutăţi în materie de computerepentru toţi salariaţii, scanere, copiatoare, aparate de foto -grafiat digitale cu rezoluţie mare, toate achiziţionate prinproiecte, inclusiv internaţionale – se pot vedea pehttp://www.cimec.ro/. Cam asta era forţa instituţiei. Situlweb al cIMeC (http://www.cimec.ro), deschis în mai 1996,este principala poartă de acces la patrimoniul culturalromânesc, incluzând: muzee, patrimoniul cultural mobil,arheologie, monumente istorice, carte rară, istorie,numismatică, etnografie, artele spectacolului, bibliotecadigitală de manuscrise şi carte veche, cărţi electronice,legislaţie culturală, hărţi digitale etc. Prin 2007 (sau 2006)mi se pare o instituţie din Statele Unite monitoriza siturilela click, la cât se accesa şi se stabilise că depăşiserăm situlVaticanului – aveam la pagina de întâmpinare şi o hartă alumii care arăta grafic locurile de unde se accesa (îngroşateerau Europa Centrală şi de Vest şi Statele Unite, dar şiTurcia, Japonia, Egiptul, Africa de Sud, Australia). Şi astaîn situaţia în care nu publicam fete goale şi nici nu aveamforţa financiară a Sfântului Scaun. Chiar şi acum când nenumim INP situl web este tot http://www.cimec.ro/ pentrucă o lume-ntreagă ne ştie cu acest nume şi caută adresaasta. „Adrisantul cunoscut”, cum zice nenea Iancu. cIMeC-ul (acum Direcţie în cadrul INP-ului) este agregatornaţional pentru Biblioteca digitală europeană EUROPEANA.În ceea ce priveşte patrimoniul mobil, cIMeC-ulcolaborează strâns cu poliţia de patrimoniu, parchetul,poliţia de frontieră, ministerele de Interne şi de Justiţie,vama şi chiar Interpolul, pentru prevenirea şi combatereatraficului de artefacte patrimoniale, pentru recuperareaobiectelor furate sau dispărute, pentru evidenţa artefactelorîn litigiu (tot felul de obiecte de patrimoniu confiscate înperioada Dej, aparţinând „claselor exploatatoare” şi ajunseprin muzee sau la Banca Naţională). Sunt pe rol procesepeste procese iar cIMeC-ul este solicitat să colaborezepentru că la noi se află arhiva de dosare cu documente aobiectelor clasate – cele pe care le vedeţi pehttp://clasate.cimec.ro/Clasate.asp. Prima măsură în pro -tecţia, conservarea, promovarea şi popularizarea patrimo -niului naţional este evidenţa strictă, exactă, actualizată la zi.Aşa îţi poţi gestiona problemele, urgenţele, priorităţile şi-ţipoţi prevedea cheltuielile pe termen mediu şi lung. După„reformă” - cred că ministru era atunci Paleologu - amrămas doar vreo 15. Probabil că asta s-a dorit. Dar, mergemînainte în noua formulă. Ein prosit!

Există un program de popularizare a patrimoniuluiromânesc la nivel european?

Cred că cel mai bun program de popularizare apatrimoniului românesc e situl web al cIMeC(http://www.cimec.ro). Iar situl este de nivel european, lastandarde europene şi mai mari decât atât, asta se poatevedea accesându-l. Click pe el, cu mousele, cu scroll-ul...câr-câr! Interfaţa este prietenoasă, intuitivă, simplă darbogată în acelaşi timp, accesul la informaţii se face rapid.Informaţiile sunt structurate în baze de date, prin urmare sefolosesc criterii multiple de căutare, sortare şi selecţie. Sunt

„PATRIMONIUL ESTE MOŞTENIREA TRECUTULUI„PATRIMONIUL ESTE MOŞTENIREA TRECUTULUIDE CARE NE BUCURĂM ASTĂZI ŞI PE CARE O VOMDE CARE NE BUCURĂM ASTĂZI ŞI PE CARE O VOM

TRANSMITE GENERAŢIILOR CARE VOR VENI.”TRANSMITE GENERAŢIILOR CARE VOR VENI.”

RODICA SUBŢIRELU în dialog cu analistul istoric DRAGOŞ UNGUREANU

(I)


hărţi digitale, în care te duci pe hartă cu cursorul, faci clickpe localitate şi click-ul te duce la o anumită tabelă dintr-obază de date legată la punctul din harta digitală; bazele dedate sunt interconectate, legate între ele. Informaţie„căcălău Măria Ta” (ca să parafrazez acel ţăran ce seadresase lui Carol I când regele îl întrebase cât grâu sefăcuse) structurată, pusă pe căprării,cu imagini, cu detalii de imagini, cuposibilităţi de zoom şi de scos peprint, de descărcat programe, cum eprogramul DOCPAT de evidenţăcomputerizată a patrimoniuluinaţio nal mobil, operă a oamenilormuncii de la cIMeC (şi a mea, că şieu am lucrat la el) şi oferit gratuitdeţinătorilor de colecţii de obiectepatrimoniale; „gratis, coană mare”,cum spunea maestrul Birlic înTitanic vals.

Dar, probabil că v-aţi referit lavreun program special de popula -rizare a patrimoniului românescsusţinut de guvern la nivel naţional,la care premierul şi preşedintele sătaie inaugural panglica. Parcăauzisem la un moment dat de-ofrunză şi de nişte bani daţi – apropode turismul cultural – dar nu-miaduc aminte să fi sosit vreo soli -citare scrisă pe la cIMeC. Situlcimec este rezultatul unor deceniide muncă al colectivului de oameniai muncii, că noi muncim dar mai şigândim, repet, din 1978 de când auînceput să se stocheze informaţiileculturale, când se lucra cu aceageneraţie de computere cât un dulapde mari şi care operau pe bază decartele perforate. Memoria tele fonu -lui d-voastră e de-o sută de mii deori mai mare decât cea a computerelor de atunci. Asta îţiconferă o imagine panoramică a evoluţiei stocării şi pro -cesării volumului de informaţii; te face să înţelegi cumfuncţionează sistemul informatic în ansamblu dar şi în părţicomponente, să-i simţi pulsul. Mutatis-mutandis, cIMeC-ul„s-a născut odată cu ţara” (ca să mă exprim în limbajulpropagadistic al anilor ’50 ai secolului trecut) în sensul căunii din salariaţii cimecişti, cei aflaţi acum în pragulpensionării, au prins toate sistemeleinformaţionale de la apariţia com -pu terului în ţară şi s-au adaptat şimodelat profesional odată cuapariţia noutăţilor tehnice în mate -rie, ceea ce înseamnă acum oexperienţă pe care puţine persoaneo au – de aici şi valoarea situluiweb, nu doar ca informaţie conţi -nută dar şi ca filosofie de con -cepţie. Există, desigur, Bibliotecadigitală europeană EUROPEANA.Este vorba de o creaţie a UniuniiEuropene, reacţie la motoarele decăutare de peste ocean, din StateleUnite. Se pune accent pe ceea ceamericanii nu au şi sunt conştienţică nu au: volumul patrimonialeuropean cu pornire de la cultura şicivilizaţia clasică greco-romană,trecând prin medieval, cu acea„transfuzie de sânge proaspăt, neal -terat” a popoarelor barbare care aufondat statele medievale şi civi li -zaţia medievală, pecetluite cusigiliul Romei (Nicolae Iorga), apoiprin Renaştere şi Iluminism şiajungând la Unitatea în Diversitatea Uniunii Europene de azi. UniuneaEuropeană însăşi este o reacţie aEuropei în faţa hegemoniei Nord-Americane, Statele Unite, la rândullor, fiind ele însele o creaţie a Stării a III-a europene. Aşacum am spus, cIMeC-ul (acum INP) este agregator naţionalpentru această bibliotecă digitală, ceea ce presupune oactivitate importantă, responsabilă în selecţia şi prezentareatipurilor şi categoriilor de artefacte culturale reprezentativepentru civilizaţia românească, instituţia fiind în poziţia de auni la un nivel central informaţiile venite de la mariideţinători de volum patrimonial din teritoriu care sunt

muzeele, de a sorta toate aceste pachete de informaţii,extrem de diverse şi diferite (gândiţi-vă doar câte tipuri demuzee avem în ţară, fiecare cu specific şi fond patrimonialpropriu ca să mă refer doar la bunuri mobile), de a le găsiun numitor comun şi de a le fixa într-un cadru adecvat înasnamblul patrimoniului european. Din păcate, nu s-a

înţeles bine de către ţările europene care este rostul real alacestei biblioteci digitale şi unele ţări membre ale UniuniiEuropene şi-au pus acolo de toate, inclusiv emisiuni TV şimeciuri de fotbal.

Distrugerea sau neglijarea patrimoniului naţionalînseamnă şi micşorarea contribuţiei României, camembră a Uniunii Europene, la diversitatea culturală

europeană. Ce face Ministerul Culturii pentru protecţiaclădirilor şi a monumentelor de patrimoniu?

Uniunii Europene nu îi pasă dacă România îşineglijează sau îşi distruge patrimoniul cultural naţionalpropriu. Ţările componente de-abia zic mersi că scadnumărul de turişti de la noi şi, prin asta, creşte numărul

turiştilor în ţările lor. Uniunea Europeană este în primulrând o Uniune Economică, pornită din ComunitateaEuropeană a Cărbunelui şi a Oţelului. Cultura este liantulcare uneşte acest mozaic cultural extrem de bogat în nuanţeşi culori. Trebuia un numitor comun al ţărilor componente,multe din ele foarte diverse din punct de vedere al civili -

zaţiei şi al gradului de dezvoltareeconomică. Noi singuri trebuie să neîngrijim de protecţia patrimoniuluinostru. Faptul că în perioadacomunistă a anilor ’80 Comunitateainternaţională a luat poziţie faţă dedemolarea satelor româneşti sau aBucureştilor, cu note de protest, lapresiunea unor personalităţiromâneşti mai mult sau mai puţincunoscute, acest lucru nu a fostfăcut pentru că se distrugeau valoripatrimoniale, ci pentru că areprezentat pentru occidentali unmotiv de a critica un reprezentant alcomunis mului de tip dur, neosta -linist, membru al taberei inamice.Bucureştii din păcate nu mai suntMicul Paris decât într-o micămăsură. În loc de clădiri care săamintească de Micul Paris avem„blocurile gri” comuniste (are BUGMafia o melodie: După blocuri).Uniunea Europeană oferă cadrul şioportunitatea ca ţările membre să-şipromoveze patrimoniul. Modul încare această oportunitate este folo -sită de ţările membre, asta e treabafiecărui guvern în parte. MinisterulCulturii nu este singura instituţie curesponsabilităţi în patrimoniu – estedesigur, cea mai importantă, minis -

terul coordonând activitatea cultu rală şi asigurândfondurile. Trebuie amintite aici şi Direcţiile Judeţene dePatrimoiu care ţin de primării - şi acestea cu buget propriu.În ceea ce priveşte imobilele, trebuie amintit aici şi OficiulNaţional pentru Cultul Eroilor, insituţie subordonatăMinisterului Apărării, care se îngri jeşte de imobilele ce aulegătură cu evenimente mili tare - cimitire militare sau

parcele din cimitire cu statut demonu ment, statui şi monumente prinsate şi comune care amin tesc derăzboaie şi de cei căzuţi eroic ladatorie. Practic, nu este sat înRomânia care să nu aibă o statuie cuun doro banţ, o troiţă sau un obeliscpe care să fie trecute numele celorcăzuţi în cele două războaie mondialesau chiar în cel de independenţă – jospălăria în faţa lor. Toate operează subLegea 422 – legea monumentelor.Sunt şi imobile aflate în administraţiaRA-APPS-ului. Biserica OrtodoxăRomână are şi ea un cuvânt de spusîn restau rarea monu men telor proprii.Există lege şi preve deri legale dacăvorbim de intervenţia asupra unuimonument - restaurare, mutare,consolidare, even tuale cons trucţii cese vor ridicate în imediata vecinătateşi care ar afecta monument ul. Latoate aceste instituţii lucrează oameni.Eventuale nereguli trebuie sesizateinclusiv de presă, acest lucru avânddarul de a urni nişte deci zii. Sunt,desigur, şi clădiri în litigiu, lăsate înparagină special (chiar incen diate,surpate cu bună ştiinţă) pentru a fipreluate pe bani puţini sau pentru a fi

demolate, terenul de sub acestea fiind ţinta. Din păcatejustiţia este mai gre oaie, nu avem ce face. Iarăşi, evidenţaexactă şi la zi este prima măsură, obli ga torie. Apoimonitorizarea, intervenţia şi dacă este cazul, sesizareaorganelor în drept şi, binenţeles, aplicarea Legii. Unde-iLege, nu-i tocmeală.

Vă mulţumesc şi dialogul nostru va continua, nu-i aşa?


Recent, la sala Cerchez aPalatului Cotroceni, într-un cadrude mare solemnitate s-a desfăşuratlansarea volumului semnat deNicolae Mareş şi intitulatSfântul Ioan Paul cel Mare.

Volumul este prefaţat deArhiepiscopul Mitropolit ÎPSIoan Robu.

Apărut în colecția OperaOmnia a editurii TipoMoldovadin Iași, noul opus semnat dedomnul Nicolae Mareș este unimn închinat celui care a fostpentru generația noastră și a celor viitoarePapa Wojtyla, considerat de autor ca „undar al Providenței”. Memoria lui - potrivitbiografului - trebuie cinstită perpetuu înaltarele credinței.

Prezentarea noului volum a fostrealizată de romancierul şi itoricul literarMihail Diaconescu.

În intervenţia sa, domnul MihailDiaconescu a insistat mai întâi asupra

caracterului complex al personalităţiiscriitorului şi istoricului Nicolae Mareş.

Afirmat ca poet care cultivă lirica deidei, ca eminent traducător din polonă înromână, ca biograf dedicat unor ilustrepersonalităţi ale diplomaţiei româneşti(printre ele se numără Lucian Blaga, EugenIonescu, Constantin Vişoianu şi alţii), caistoric de mare autoritate ştiinţifică alrelaţiilor dintre Bucureşti şi Varşovia,domnul Nicolae Mareş este una dintre celemai complexe personalităţi ale culturiinoastre actuale.

Romancierul Mihail Diaconescu ainsistat asupra forţei revelatoare a cărţilorsemnate de domnul Nicolae Mareş. Este oforţă revelatoare fondată pe acribiedocumentară, pe o înţelegere adecvată afaptelor istorice şi pe vocaţia sa de scriitor.

Sfântul Ioan Paul cel Mare este alpatrusprezecelea volum pe care domnulNicolae Mareş îl dedică pontifului roman.

Excepţional de interesante sunt primelecapitole ale cărţii în care sunt prezentaterădăcinile româneşti ale familiei din caredescinde Papa Wojtyla. Pornind de lalucrări documentare poloneze, respectiv dela surse istorice, etnografice, geografice şigenealogice, domnul Nicolae Mareş evocăstarea socială a celor peste 500 de sateromâneşti existente în epoca feudală înpartea de sud-vest a Poloniei. Aceste sateaveau preoţi ortodocşi, episcopi ortodocşi,un important grad de autonomieadministrativă şi judiciară (în zonăpersoanele şi comunităţile beneficiau de jusvalachicum), autorităţi proprii, careîntreţineau cele mai bune raporturi cu regiişi demnitarii polonezi. Cu timpul, acestesate româneşti au trecut la confesiuneacatolică. Locuitorii lor au înmulţit populaţia

poloneză. Din rândurile lor au ieşit oamenide cultură, militari, bărbaţi politici, clerici(cum este Papa Wojtyla), funcţionari dediverse grade.

În mod firesc, volumul domnuluiNicolae Mareş insistă asupra vizitei istoriceefectuate de Papa Ioan Paul în ţara noastrăla invitaţia Fericitului întru pomenirePatriarhul Teoctist al Bisericii OrtodoxeRomâne. În istoria creştinătăţii acesta esteun moment de referinţă.

Volumul insistă şi asupra personalităţiipolivalente a Papei Ioan Paul al II-lea:muncitor, în condiţiile tragice ale celui de alII-lea război mondial, actor, teolog, poet,preot de sat apoi ierarh, filozof, moralist,om politic dedicat înaltului ideal al unităţiieuropene pe baze creştine.

La reuniunea de la Palatul Cotroceni auparticipat diplomaţi români şi străini,clerici, scriitori, deputaţi, senatori, gazetari,istorici, editori.

A fost unul dintre cele mai frumoaseevenimente ale vieţii culturale bucureştene.

CORINA LIGIA DIACONESCU

LANSARE DE CARTE LA PALATUL COTROCENIN

ICO

LA

E M

AR

EȘ

„Viitorul începe acum, nu mâine.” (Papa Ioan-Paul al-II)

„Misterul eşarfei roşii” esteun roman cu totul deosebit încare se criptează-decripteazălabirintul simţirilor şi trăirilorsentimentale ale femeii. Estepovestea de viaţă a uneiprofesoare, aflată în plenitudineaforţelor tinereşti, o intelectualăadevărată, care-şi regăseşteliniştea intimităţii doar în mediulcultural şi al oamenilor de aleasăeducaţie. Tânăra, împlinităprofesional, divorţată, cu uncopil, se simte înstrăinată într-osocietate ale cărei valori suntbulversate, în care brutalitatea şiprimitivismul sunt la cârmasocietăţii şi nu se dă doi bani peo instrucţie şi educaţie aleasă şiîn care, din această cauză, nu-şipoate afla adevărata iubire, nu-şipoate găsi perechea, adică un om care s-o preţuiască, s-oînţeleagă şi s-o iubească şi deci nu poate fi măcar un ommulţumit. Se află într-o totală degringoladă şi înfriguratăcăutare a iubirii.

Întâmplările care au loc în viaţa ei, descrise cu talent înroman, ne duc cu gândul că însăşi eşuarea căsniciei,pierderea unei iubiri căreia îi închinase toate speranţele salede viitor este urmarea acestei realităţi obiective. Motivpentru care eroina romanului iese din tiparul palpabilului,apare un nou personaj, parcă tras la indigo, prietena ei, înfond o dedublare, un alter ego. Pendulând astfel între douăpersonaje importante, aria desfăşurării acţiunii romanului se

lărgeşte, completând ceea ceconstrucţia primului nu-i maipermitea. Terenul este alunecător,întretăieri de planuri, totul pareambiguu. În atare situaţie, eroinaîşi găseşte o supapă scriind,lăsându-şi pe paginile unui carnet,pe care-l poartă în geantă, întregultumult sufletesc: incertitudini,suferinţe. În paralel, în apropiereaei, pe stradă şi în parc – unica oazăsilenţioasă şi înseninată - apare unpersonaj fantomatic, un fel dezburător, abia conturat, purtând oeşarfă roşie, culoarea iubiriiînfocate, care apare şi dispare. Darde câte ori apare, nu-şi mai găseştecarnetul din geantă. Este nevoită săreia scriitura de fiecare dată în altcarnet. De fapt, are loc un fel deritual de exorcizare a suferinţeisentimentale prin rescrierea ei. Aicis-ar deschide un tunel spiritual fărăsfârşit pe care scriitoarea doar ni-lsugerează.

Dublura eroinei cunoaşte, în timpul aceleiaşi vacanţe devară, într-o excursie – atenţie, într-un oraş din Franţa – unbărbat-pereche, purtător de eşarfă roşie, care poate fi socotitmaterializarea zburătorului. Dragostea lor se înfiripă şistatorniceşte în timp periplului prin muzeele citadine de artă.

Subliminal înţelegem tragedia unei naţiuni al cărei spiriteste încorsetat, împilat, lovit şi împins în jos din aspiraţiafirească spre înalt de condiţia materială şi morală mizerăimpusă şi care amprentează puternic destinele oamenilor ceo compun. Eroina, un spirit elevat, liber, cultivat, devineconştientă că într-o astfel de societate nu-şi poate găsi

perechea şi evadează în vis ori în altă cultură, a unei naţiunilibere şi respectate.

Este un joc instabil, subtil a ceea ce înseamnărelativitatea. Întâlnim când materializarea visului lapersonajul dedublat, când visarea ca formă de susţinere înviaţa personajului real. De obicei se spune că o stare debine şi palpabilă este relativă, în acest roman, nefericireaeste relativă. Câmpul minat, seismic este al nefericirii, şi nual aparentei stabilităţi, de aici o notă de optimism. Eroina seîmplineşte în plan virtual, acel alter-ego al ei găsindu-şiperechea. O carte interesantă, rară, atât prin mesaj cât şiprin formula scriitoricească aleasă şi pusă în valoare. Omulpoate trăi o viaţă paralelă, a visului, a sublimării în planspiritual, alături de una anostă, din planul material şi,important, credinţa în bine, adică visul, se poatematerializa.

Doamna Camelia Tudor Pantazi este o scriitoaretalentată, inteligentă, cu o gândire originală careînnobilează romanul românesc cu opera sa. De profesie estefinanţistă, licenţiată a Academiei de Studii Economice,ocupând o funcţie în domeniu. A urmat apoi Facultatea deistorie. Prin studiu aprofundat a devenit o specialistă îndomeniul culturii chineze, fiind la ora actuală o voceimportantă în acest domeniu. Este o împătimită a valorilorestetice, artistice, o bună cunoscătoare a muzeelor de artăeuropene şi din lume. Am prezentat aceste repere biograficeca să înţelegem baza pe care se poate edifica un scriitor deînalte şi multiple valenţe culturale. Doar cunoştinţele solidepot constitui temelie şi oferi valoare tematicii alese de unautor, rămânând valabil îndemnul marelui scriitor rus cafiecare mânuitor al condeiului să pună pe hârtie întâmplările depe „uliţa sa”, indiferent cât de cuprinzătoare este acea uliţă.Oricum, a doamnei Camelia Tudor Pantazi pare să fiedeschizătoare a altor drumuri.

ELIZA ROHA

Misterul eşarfei roşii din romanul Cameliei Tudor PantaziDoar cunoştinţele solide pot constitui temelie şi pot oferi

valoare tematicii alese de un autor (...)


RODICA SUBȚIRELU: Elena Santamaria, „ființăminunată, sensibilă, o româncă devotată Neamului”, cumvă definește Lucian Marina, mă bucur că v-am cunoscutși vă mulțumesc că ați acceptat să-mi acordați acest inter -viu. Din mărturisirile dumneavoastră am aflat că marelefilozof Mircea Eliade venea în vizită la familia Popescu,părinții dumneavoastră, în perioada când locuiați laChicago. Ce puteți spune, cititorilor noștri, despre omulMircea Eliade? Scrierile sale v-au influențat viața șiopera de mai târziu?

ELENA SANTAMARIA: Și eu vă mulțumesc din suflet căm-ați onorat cu acest interviu pentru o revistă de rang înaltcum este „Cronica Timpului” și de la bunul început țin să-imulțumesc și Creatorului nostru, fiind eu mai întâi de toateo credincioasă înnăscută, deoarece eu cred că nimic nu esteîntâmplător, ci tot ce vine spre noi vine cu un anu mit scopîn viața, iar viața întregului Univers depinde de absolutfiecare mișcare a vietăților și a întâmplărilor din acest întreg.Cu siguranță frumoasă, dar scurtă trecere prin viața mea arenumitului filozof român Mircea Eliade, mare istoric alreligiilor, scriitor și profesor la Universitatea Loyola dinChicago, apoi până la sfârșitul vieții la Universitatea Chicagoca titular al catedrei de istorie a religiilor „Sewell L. Avery”,m-a influențat considerabil de mult și a marcat pozitivviito rul meu. Este demn de men ționat faptul că marele scri -itor de ficțiune a fost onorat cu titlul de “DistinguishedService Professor” după obținerea cetățeniei americane în anul1966 prin naturalizare. În peri oada când renumitul filozofvenea în vizită la noi împreună cu soția sa Cristinel, eueram o tânără cu alte preocupări, dar, deseori am rămasimpresionată de cele menționate de acest istoric al religiilorpe care, mai târziu, l-am descoperit ca un autor mistic, unbrav scriitor de ficțiune fapt care m-a inspirat și în propria-mi creație mai târziu. Să vă mai destăinui și un lucru maipuțin cunoscut. Mircea Eliade a fost căsătorit de două ori.Prima sa soție a fost Nina (născută Mareș), cu care s-a că -să torit în anul 1934, dar care un deceniu mai târziu adecedat, după jumatate de secol de căsnicie. Mircea Eliadea fost primul meu contact în străinătate cu cultura română,pe viu. Am participat la un seminar susținut de el care mi-aplăcut nu atât pentru ce preda, cât pentru figura și ținuta luide „bărbat bine”, cu toate că purta niște ochelari cu multedioptrii și veșnica pipă din care trăgea din când în când șicare răspândea o aromă plăcută, avea un atractiv de lord, deintelectual, însă sufletul lui era numai și numai de român,spiritualitate care se reflecta în toate paginile nuvelelor lui. Pemăsură ce citeam cărțile lui, deja în Spania trăind, „LaNoche de San Juan” (Noapte de Sânziene), „Nunta în Cer”,„Maitreyi”, toate în spaniolă, mă îndrăgosteam și de per -sonajele lui, dar și de România, de țara și caracterul româ -nului intelectual care se reflectau clar în opera sa, dar pecare eu încă nu le cunoscusem.

Ce a însemnat acea perioadă americană pentru ElenaSantamaria?

A fost acea perioadă a adolescenței și când, ca toate tinereleeram preocupată de multe lucruri, dar fiind strict supra ve -gheata de mama care, iată, și prin vizitele în familie a unorromâni de marcă, a vrut să imi deschidă ochii, să-mi des -chidă orizonturile. Acum, după atâta timp, când mă gândescmai bine, îmi reamintesc că am mai constatat cu drag căoricât de severă a părut, mama mi-a ajutat foarte mult prineducația ei de femeie isteață care a luptat cu dârzenie pentrupuișorii ei dragi. Acum deci, apreciez vizitele lui MirceaEliade și ale soției sale Cristinel care, în paranteză fie spus,de fapt se numea ca și mine Georgeta, dar domnul Eliade oalinta Cristinel și ea prefera doar așa să i se spună. Deci,

dacă aș aprecia acum cât de importante erau vizitele aceleade familie și dezbaterile intelectuale, tot mai mult măconving de faptul că am avut multe de învațat și multe dincele auzite mi-au ajutat să mă formez, m-au ajutat maitârziu în viața. De fapt, eu nici nu am putut să înțeleg ime -diat toate ideile marelui filozof și ale convingerilor de viațăpe care le-a prezentat ca pe ofrescă a problemelor esențialeale unei epoci pe care a trăit-o. Abia mai târziu când amfăcut lectura romanelor „Întoarcerea din Rai” și „Huliganii”și a altor romane semifantastice, parcă am înțeles mai binece dorea să ne mărturisească marele Eliade care a acceptatexistența unei realități extrasensoriale. Filozofia sa perso -nală Mircea Eliade a exprimat-o atât în nuvelele memorabile,cum ar fi „La Țiganci”, cât și în romanul „Noaptea deSânziene”. Dar eu am trăit în Statele Unite foarte puțini ani, anii destudii, liceu și facultate, dar au fost anii care au cârmuitdirecția vieții mele spre șansa care îmi era negată în pro -pria-mi țară. Precum spun în cartea mea de memo rialistică,„Americana”, „… ca și mine, majoritatea ame ricanilor am

plecat din patriile noastre în căutarea a ceea ce propriilenoastre țări ne-au luat sau nu ne puteau da. Am ajuns înStatele Unite, țara „binecuvântată” de Dumnezeu, țara carene-a deschis porțile și ne-a oferit posibilități, dar la un prețprea mare: dorul de adevărata ta identitate, de cultura ta, destrămoșii tăi, de familia ta, de obiceiurile tale; pierderea îndefinitiv, a adevăratei tale identități. Totuși Statele Uniteoferă străinului să-și trăiască propria cultură pe pământstrăin, să vorbească limba mater nă, să sărbăto rească obice -iurile, astfel la biserică și în comunitatea românească amputut să ne bucurăm de o continuitate a spiritualității ro -mânești, trăind ca în țara noastră dar în îndestulare, nu nelipsea nimic.

Pe drumul vieții Elena Santamaria întâlnește Spania,Barcelona. Ați reușit să aveți aici, libertatea de a trăi așacum vă doreați?

Pe de o parte da și pe de alta nu. A fost perioada îndrăgostirii, aformării unei familii, a unei case, a unei profesii, a uneiafaceri, toate prin muncă foarte grea și multă dăruire dinpartea mea. Când omul este tânăr și iubește le face pe toatecu drag și cu success. Însă, dacă plecând în America, amstrăbătut o barieră psihică, schimbul drastic al unei culturicu alta, mergând în Spania se repetă trecerea celei de-adoua bariere, schimbând din nou cultura, limba, țara, lumea, aiciînsă, în Spania, îmi lipsea acea comunitate românească pecare o găsisem la Chicago. La Barcelona eram eu și cata -lanii care nu prea știau multe despre România decât ca îlcunosteau pe Hagi, pe Ceaușescu și în genere când auzeaucă eram româncă îl menționau pe Dracula. Dar nu pot sămă plâng. Am avut o viață în singurătate pentru că nuaveam nicio rudă sau suflet român pe lângă mine, dar fru -moasă, cu multe realizări, cea cu care mă mândresc mai

mult fiind fiica mea Helen, fruct al căsniciei mele cuErnesto Santamaria, un catalan foarte handsome, dar plinde orgoliu cu un caracter impunător și cu care, în ciudatuturor incompatibilităților, menținem o relație exemplarăde bunici pentru nepoțeii noștri care trăiesc alături depărinții lor în Australia.

Ce v-a impresionat cel mai mult la întoarcerea acasă?

Este ciudat, dar îmi amintesc în Decembrie 1999, când măaflam la Arad în așteptarea pasaportului meu românesc,fiindcă nu am renunțat niciodată la cetățenia mea română,m-a înfiorat să aud cântându-se imnul care pentru mine eranou: „Desteaptă-te române”. Soldații defilau în fața primă -riei, Președintele Emil Constantinescu era prezent, era frig,ceață, era zăpadă cu noroi, și ca și Timișoara sau Bucureștiul,pentru un European care venea din vest, tot ce vedeampărea exagerat de urât, în paragină, dar mie îmi plăceafiindcă frumos sau urât, simțeam că eram la mine acasă, căaparțineam aici unde se vorbea limba mea, unde îi consi -

deram pe toți frații mei, iar eusora lor, unde simțeam căîmpreună formam un popor,poporul din care făceam și euparte, dar din pricina conse -cințelor regimului comunist atrebuit să plecăm acolo undeaveam sansa de a recăpăta mi -nimele drepturi ale omului. M-amai copleșit o „Noapte cuAdrian Păunescu”, tot la Aradfiind, vizionând la TV una dinemisiunile sale cu poezii șimuzică folk. Da, simțeam căaparțineam aici, ori de câte oriveneam în țară, tot mai multdoream să rămân pentru că „totce-i românesc nu piere”. Și într-obună zi, tot revenind în țară careprezentant al comunității ro -mânești din Barcelona, par ti ci -pând la Simpozionul Românilorde Pretutindeni care avea loc laCallatis, în fiecare vară și întru -

nea români din toată lumea, precum și tinere românce năs -cu te în străinătate sau care trăiau acolo de mulți ani,participau la o tabără pregătitoare pentru concursul la careele participau, „Miss Diaspora”. Sloganul acestorevenimente: „Hai Acasă”, iar eu, deja îndrăgostită de țaramea, acasă am rămas.

Proiecte pentru viitor?

Sunt plină de proiecte, de idei. Nu am timp să mă plicti -sesc. Cred că aș mai avea nevoie de câteva vieți pentru a leputea desfășura pe toate. Pe lângă „Cronica Timpului”, lacare am devenit de curând membră, mai am activitateaasociației mele „Casa Rumana” (Ca-Rom), cu sediul laBarcelona și al cărei obiectiv este promovarea culturiiromânești precum și ajutorarea și protejarea românilor aflațiacolo, la muncă. Am ajutat și reprezentat zeci și sute, deromâni care ajunși în Spania au fost maltratați și exploatați.Am sprijinit pe Părintele Aurel Bunda, la sosirea sa laBarcelona, pentru a cunoaște comunitatea de români și adeschide prima biserică românească, ortodoxă, cu hramulSfântul Gheorghe, la Barcelona. Acum roadele sunt minu -nate; cu sprijinul altor români și al unor finanțări, PărinteleAurel Bunda a reușind să construiască o biserică enormă,foarte aproape de Sagrada Familia a lui Gaudi.Am întreprins o colaborare a asociației mele cu Societateade Limbă Română din Voivodina și sunt coorganizatoare aFestivalului de Joc Românesc și Folk de la Jitcovița, Serbia.Principala mea preocupare este țara mea, poporul meu șidestinul lor. Lupta mea, chiar dacă este cu morile de vânt,va fi o adevărată luptă cinstită pentru a schimba lucrurile înbine pentru țara mea. Cred că numai prin bine și frumos sepoate face o schimbare pozitivă, schimbare de careRomânia are mare nevoie.

„Sunt plină de proiecte, de idei. Nu am timp să mă plictisesc. Cred că așimai avea nevoie de câteva vieți pentru a le putea desfășura pe toate”.

Elena Santamaria, Elena Santamaria, o româncă devotată Neamuluio româncă devotată Neamului (I)


Subcomitetul pentru Protecţia Planetei, din cadrulConsiliului Consultativ al NASA, s-a reunit laWashington D.C., între 8 şi 10 iunie 2015, cu scopul dea solicita, de la comunitatea ştiinţifică şi alte persoaneinteresate de domeniu, date relevante pentruplanificarea programelor viitoare. Pe ordinea de zi au fostşi informaţii de ultimă oră, privind viitoarele misiuni aleNASA, pe planeta Marte.

La sediul NASA, din 300 E StreetSW., Washington, DC 20546, US, nua fost prezentă şi o anumită per -soană interesată de domeniu, deşiar fi fost o încântare, pentru partici -panţii la reuniunea anunţată, dacă l-ar fi ascultat câtevaminute, mai ales că în sala indicată de organizatori potintra şi simpli cetăţeni, precum românul, jurnalistul,poetul, visătorul George Canache.

Acest conaţional a avut o idee ce a fost sprijinită deEditura Biblioteca Bucureştilor, care a tipărit, încondiţii grafice excepţionale, ceea ce aş numi maidegrabă o mapă de lux - pentru pământeni care nu facparte din Consiliul Consultativ al NASA, dar mai autimp pentru a medita la o lume mai bună, a armonieinecesare, nu a confruntării cu preţul sacrificării vieţiloratâtor semeni nevinovaţi - cu versurile dedicate de poetcosmonauţilor Planetei Albastre, traduse în limbileengleză, franceză, sanscrită, urdu şi rusă.

Cele opt arealuri de imaginaţie cosmică, care găzduiescfulgerele cerebrale tipărite ale poetului George Canacheau meritul de a reaminti, cui poposeşte cu ochiul peversurile surprinzătoare, cât de insignifiantă este fiinţa

umană în raport cu galaxiile de care ne mai amintimcând uităm de propriile, dar măruntele orgolii.

Practic, compatriotul Canache a pornit de la anullansării primului cosmonaut pe orbita planetară, pentrua putea acorda onorul simbolic, celor care au zburat înspaţiul cosmic, peste 500 de pământeni americani, ruşi,

germani, francezi, canadieni, japonezi, chinezi, inclusivromânul Dumitru Prunariu.

George Canache mi-a povestit despre cum s-aunăscut versurile sale, dedicate temerarilor care au privitliteralmente de sus Planeta Albastră, la o serată dedicatălui Mihai Eminescu, organizată de Uniunea ZiariştilorProfesionişti din România.

Aşa am aflat că a debutat peste Ocean, în anul 1990,în presa literară din California, că bunicul său a fostprimarul comunei Tămădău Mare, de unde personalităţihăituite în anul 1947 au dorit să zboare spre lumealiberă, că tatăl lui, ce a activat la Arhivele Statului, afost arestat în 1951 şi trimis la Canalul Dunăre-MareaNeagră, toate aceste repere nefiind decât trepte interioare aleturnului de fildeş specific unui român care nu renunţă ladreptul de a mai visa, cu ochii deschişi, la acei semenicare, prin conlucrarea lor, la mare altitudine, indică

posibila viitoare armonie pe o planetă care nu reprezintădecât o luminiţă în grandoarea Universului fărămargini.

Un Univers oricum altfel văzut din spaţiul cosmic deDumitru Prunariu şi de cosmonauţii care au poposit laMuzeul Aviaţiei, din Bucureşti, cu 14 ani în urmă, când

poetul Canache a avutgândul exprimării, cupropriile cuvinte, a ceea cepoate fi generos numită„Rugăciunea cosmonauţilor”,ca un demers sprenedesprinderea totală delumea în care trăim.

Interesant este detaliul că în dinamica vieţii sale de zi cu zi - ca truditor împătimit la publicaţiile„CRONICA TIMPULUI” şi „INDEPENDENŢAROMÂNĂ”, apărute la începutul acestui an, cu sprijinul UniuniiZiariştilor Profesionişti din România, condusă de DoruDinu Glăvan -, George Canache poartă şi azi, în geantapersonală, inedita sa mănuşă, aruncată viitorului,intitulată simplu: Anul 1961.

O mostră de zbor, cu gândul, la mare altitudine, alecărei copii există la Biblioteca Academiei, la MuzeulLiteraturii Române şi chiar în Biblioteca PalatuluiElisabeta.

O naţiune care mai are asemenea purtători de peceţiluminoase rămâne printre cele care alungă întunericuldin minţile temătoare, supuse unor stăpâniri trecătoare.

Colonel (r) dr. ION PETRESCU

Sub semnul acestor cuvinte,recent s-a desfăşurat la Institutul

Cultural Român reuniunea ştiinţifică aSocietăţii Cultural-Patriotice AvramIancu din România, filiala Bucureşti.

Organizată în parteneriat cu UniuneaZiariştilor Profesionişti din România,reuniunea a avut mai multe puncte.

Preşedintele filialei Bucureşti,prof.univ.dr. Ioan Condor, personalitateilustră a vieţii publice româneşti, organi zatoranimat de mari elanuri naţionale şipatriotice, a trecut în revistă activitatearecentă a asociaţiei.

La începutul reuniunii au fost acordatediplome unor personalităţi implicate înactivitatea asociaţiei.

A urmat simpozionul ştiinţific cutema „NICOLAE BĂLCESCU –istoric,patriot și revoluționar”.

Temele dezbătute au fost următoarele:Prof.univ.dr. Ioan Condor,

Călătoria lui N. Bălcescu în Ungaria șiTransilvania și încercarea de apropierea ungurilor cu românii în timpulRevoluției din 1848-1849;

Prof.dr. Constantin Mihai Popescu,

Concepția revoluționară a lui NicolaeBălcescu în perspectiva veacurilor.

General (r) Gheorghe Vartic,Nicolae Bălcescu, istoric și teoreticianmilitar;

Conf.univ.dr. Gheorghe Iscru,Nicolae Bălcescu – contemporanul nostru.

La dezbateri au luat cuvântul eminentulsavant sociolog şi istoric prof.univ.dr.Aurel V. David şi domnul colonel (r)Constantin Teodorescu.

A urmat un moment liric susținut depoeta Maria Șerban Silivaș. Ea ne-ademonstrat faptul că lirismul autentic sepoate manifesta convingător doar laşcoala marilor tradiţii literare.

Credem că afirmaţia lui Bălcescu

„Nu ţara era a mea, ci eu eram alţării”, amintită de istoricul de mareprestigiu Gheorghe Iscru, a orientatţinuta riguros documentară, patriotică şinaţională a tuturor intervenţiilor.

Ţinem să subliniem faptul că toatereuniunile organizate în ultimii ani, subsemnul marilor şi nepieritoarelor valoriistorice, morale, civice şi naţionaleasociate cu numele lui Avram Iancu, auo înaltă ţinută ştiinţifică.

Este un fapt datorat în mod deosebitdomnului prof.univ.dr. Ioan Condor,eminent om de ştiinţă şi organizator,total dăruit sufleteşte memoriei sfinte aunor mari personalităţi din istoriapoporului român.

CORINA VLAD DIACONESCU

SUB SEMNUL LUI AVRAM IANCU ŞI AL LUI NICOLAE BĂLCESCUSUB SEMNUL LUI AVRAM IANCU ŞI AL LUI NICOLAE BĂLCESCU„Nu ţara era a mea, ci eu eram al ţării.”

NIC

OL

AE

BĂ

LC

ESC

U (1

819-

1852

)

Yuri Gagarin Neil Armstrong Leonid Popov Dumitru Prunariu

George Canache, George Canache, visătorul cu ochii pe cosmonauţii lumiivisătorul cu ochii pe cosmonauţii lumii


Viaţa, dar al lui DumnezeuViaţa, dar al lui DumnezeuSuntem obişnuiţi ca atunci când

primim un dar să aşteptăm să-lvedem, să-l ţinem în mâinile noastre, să-lpunem la loc de cinste în casele noastre şisă se bucure de el toată familia.Recunoaştem cu toţii că am primit înfiecare darul vieţii, însă unde este elaşezat în noi? Acest dar este personal,chiar dacă vorbim şi de o viaţăcomunitară?

Omul, în căutarea adevărului şi încercetarea lumii înconjurătoare, a des -coperit mai întâi astrele cerului şi apoi aînceput a se descoperi pe sine. Astăzi,omului îi este mai uşor să descopere altecorpuri cereşti în galaxia noastră decât săse descopere pe sine, omul fiind o marebibliotecă cosmică.

Pentru omul care crede în Dumnezeu,cercetarea sa trebuie să fie condusă dupădoi vectori principali: vectorul cercetăriiraționale - pentru că lumea a fost creatădupă rațiunile divine -, şi al doilea vector,cel al cercetării spirituale. Suntemconvinși că omului i-a fost mai uşor sădescopere lumea decât să se descopere pesine. Cred că primul organ intern pe careşi l-a descoperit omul a fost inima, şimult mai târziu creierul.

Inima bate în pieptul omului, iarcreierul „bate” într-o lume a cunoașterii.În limba ebraică, conceptul „viață” esteexprirnat prin cuvântul „hayyim” iar înlimba greacă prin „zoe”.

Noțiunea de „viață” nu implică doar ostare fizică statică, ci mai cu seamăcapacitatea de a acționa, de a se mișca,fapt ce îl deosebește fundamental pe omde orice alte creaturi sau elemente dinunivers. Viata este concepută ca un dar allui Dumnezeu, al lui Dumnezeu Cel Viu,Care insuflă viață în om şi apoi îlînsuflețește. În Cartea Facerii se spune:Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărânadin pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcutomul ființă vie. (Fac. 2, 7).

Durata vieţii este neăarginită. ÎnCartea Psalmilor scrie: Anii noștri s-ausocotit ca pânza unui păianjen; zileleanilor noștri sunt șaptezeci de ani, iar devor fi în putere, optzeci de ani, și ce estemai mult decât aceștia, osteneală șidurere (Ps. 89, 10-11). Aceste cuvinte sereferă la viața omului pe pământ. Dacăviața omului s-ar sfârși după petrecerealui pe pământ, am putea spune că ea nueste altceva decât o capodoperă tragică.Iată însă ce ne spune Profetul Daniil încartea sa: Și mulți dintre cei care dorm înțărâna pământului se vor scula, unii laviață veșnică, iar alții spre ocară șirușine veșnică. (Dan. 12,2).

Viața - ca dar al lui Dumnezeu - esteveșnică și de aceea nimănui nu-i esteîngăduit a se atinge de darul viețiiniciunui om. Chiar dacă noi, creștinii,folosim azi conceptul de „moarte”,preluat din filosofia și gândirea antice,

pentru noi acest concept nu reprezintăsfârșitul sau stingerea darului vieții, ci cădoar, aici, pe pământ, păcatul desparte îndouă țărâna de suflet, pentru o vreme –„vreme adormirii noastre”, după cumspune Profetul Daniil. Omul nu este rodulunei ficțiuni care sfârșește în cenușă, căcilacrima iubirii lui Dumnezeu nu poate fiarsă: omul își continuă existența înveșnicia iubirii Creatorului său. Cenușapoate fi sfârșitul unei ficțiuni, dar omul înniciun caz, căci omul este rodul iubirii șial ratiunii divine, iar iubirea nu poate finiciodată arsă. Ecuația iubire egal cenușănu este compatibilă în univers cu iubirealui Dumnezeu. Mă rog şi zic: Doamne, eusunt lutul, pune-mă pe roata vieții şi fădin mine vasul în care să verși lacrimileiubirii Tale!

Esența acestui dar este iubirea luiDumnezeu, pentru că tot ce dăruieșteDumnezeu este din iubirea Sa desăvârşităși nemărginită, Iată, deci, care estesuportul vieții: iubirea lui Dumnezeu!Timpul și viața omului curg înapoi spreCreator. Dumnezeul nostru este Dumne -zeul celor vii, adică Domnul Cel plin deiubire. Viața omului este unică șiirepetabilă și are un sens pozitiv. Omul,prin viața lui morală, „împreună-lucrătorcu Dumnezeu” și contribuie la extindereaiubirii lui Dumnezeu în univers, omuldevine astfel un săditor al iubirii nemăr -ginire divine, căci întru aceasta a fostcreat – partener de dialog al iubirii luiDumnezeu. Omul este bucuria luiDumnezeu.

Asemănarea între om și Dumnezeuconstă și în aceea că omul trebuie să fieun semănător al iubirii lui Dumnezeu,căci Dumnezeu este izvorul nesecat aliubirii, Zilele omului pe pământ trec, darviața lui nu trece, căci, odată primind omuldarul vieții, el deja pășește în veșniciealături de Creatorul său. Zilele omului nuse topesc, ci intră în veșnicie.

Pentru ce trăiește omul? Aceasta esteuna dintre marile întrebări la care suntemchemați să răspundem. Trăim pentru oviață limitată ca timp, aici, pe pământ,sau trecem și păstrăm acest dar al vieții înveșnicie? Viață nu are doar omul ciîntreaga creație a lui Dumnezeu. Prinviața noastră, Dumnzeu umple universulde iubire. Dumnezeu nu dorește caminunata Sa creație să fie un deșert, ci ununivers al vieții în care să rodească iubi -rea Sa. Viața este un dar universal.Dumnezeu n-a creat o entitate care să-Idistrugă creația. Moartea este un accidental vieții omului, din care - prin Hristos –omul s-a ridicat, continuându-și drumulspre Creatorul său. Dumnezeu nu doreștesă ne exileze dincolo de univers, cidorește să ne exileze în iubirea Sa. Sensulvieții este de Sus către în Sus, adică de laDumnezeu spre Dumnezeu, la deplinacomuniune cu Creatorul nostru. Viaţa estemarele fluviu cu care Dumnezeu umpleinimile unei lumi întregi.

În lumea antică, omul era socotit ca omare rninune. Într-adevăr, mare este tainavieții omului! Ea ne-a fost descoperită înparte după Întruparea și Învierea luiHristos. Care era sensul vieții până laÎnvierea Iui Hristos? Totul se sfârșeaprintr-o tragedie. Acum, după Înviere,viața noastră, aici, pe pământ, se sfârșeșteprintr-o mare bucurie, aceea a întoarceriipe brațul cel iertător și pironit al luiHristos, pe brațul iubirii și al mângâierii.Dacă lumea creștină a găsit sensul viețiiși valoarea ei, mai sunt încă mulți șiprintre noi care nu știu sau nu vor săprețuiască acest dar al vieții datoamenilor de Creatorul nostru. Unii ardori să trăiască într-o viață fără viață.Darul vieții trebuie păzit de fiecare dintrenoi. El este personal, dar și semenulnostru poartă în el același dar al vieții, aliubirii lui Dumnezeu.

Darul veții omului este dat la felfiecăruia dintre noi, de aceea nu trebuiesă râvnim la darul semenului nostru și nuavem dreptul de a lua acest dar semenuluinostru.

Cu toate că oamenii se deosebesc uniide alții după limba pe care o vorbesc șidupă alte însușiri, ei sunt totuși frați prinoriginea lor. Toți sunt zidiți după chipul șiasemănarea lui Dunnezeu, așa cum învațăBiserica lui Hristos. Omului îi este dat săstăpânească vietățile mărilor, ale ceruluiși tot pământul, dar nicidecum nu-i estedat să înrobească și să asuprească pesemenii săi de altă limbă ori de altăcultură și tradiție. Istoria civilizațieiumane este plină de războaie, de ucideriși sunt prea puține consemnări despre oviață plină de iubire și de întrajutorare,Auzim de multe ori expresia „a începutrăzboiul între două state, între douăpopoare”. Găsim și cauza războiului, însănu spunem de fapt că a început un războiîmpotriva vieții, Dacă am conștientizaaceste lucruri, poate n-ar mai fi atâtearăzboaie pe pământ. Împotriva neînțe -legerilor dintre oameni și dintre popoarenu se luptă cu sabia, ci cu lacrima și cuiubirea. Din pricina atâtor răutăți de pepământ, azi Dumnezeu și omul plâng:unul în Cer, celălalt pe pământ. Oarenumai în marile conflagrații mondiale seduceau războaie împotriva vieții? Nu! Separe că astăzi a început un nou și maipericulos război împorriva vieții, șianume războiul din eprubetă, războiul dinlaborator prin diverse experimente înnumele unei științe eugeniste, unde sepun în pericol darul și sensul vieții uma -ne. Mai este apoi încă un război împo -triva vieții omului, acesta fiind dus înplanul conștiinței umane, în planulideilor. Nu trupul omului este ținta unorgânditori, ci conștiința umană. Acestaface parte din războiul demonic nevăzutcare atacă poate cel mai crunt viațaomului, încercând să-l întoarcă din dru -mul său spre Creator și spre semenii săi.Nu în arenele romane au fost sfâșiate cele

mai multe vieți, ci în laboratoarelepseudo-conștiinței umane!

Prin pilda vieții Sale, MântuitorulIisus Hristos a arătat că sensul cel maiadânc al vieții este împletirea jertfei cuiubirea. Jertfindu-se și iubind, omul nucade niciodată: Dragostea nu caută alesale (...) dragostea nu cade niciodată. (ICor. l3, 5-8). Sfântul Apostol Pavel le pune în fațacreștinilor această triadă sfântă: iubire-slujire-jertfă, opusă unei triade demonice:desfrâu-mandrie-idolatrie. Ne punemîntrebarea: Mai avem noi, astăzi, în fațanoastră această triadă sfântă? Se pare căaceste valori morale, universal-valabile,sunt scoase încet-încet din viața socială.Asistăm la înlocuirea lor cu nonvalori:ura, uciderea și dezbinarea dintre fraţi şidintre popoare. Uităm însă ce neporunceşte Hristos: Toate câte voiți să văfacă oamenii și voi faceți lor! (Mt. 7,12).

Sfântul Maxim Mărturisitorul nespune în una dintre lucrările sale că„scopul poruncilor evanghelice este de aelibera mintea de ură și de a călăuzi ladragoste de Dumnezeu și de aproapele”.Amintesc în legătură cu această idee unminunat fragment dintr-o rugăciune aSfântului Clement: „Doamne, dă-neînţelegere și pace nouă și tuturor celor celocuiesc pe pământ!”

IOAN al Banatului


Barcelona este fără echivoc un oraş mediteranean nudoar datorită amplasării sale geografice dar, mai

presus de toate, datorită istoriei, tradiţiei şi influenţelorculturale. Oameni din toate colţurile lumii, fascinaţi deoperele de artă ale lui Gaudi, Picasso şi Salvador Dalli, îşidau întâlnire în Barcelona, oraşul unde, în urmă cu cevavreme, a poposit însuşi Cristofor Columb, reîntors înSpania după ce a descoperit America. De la înălţimeastatuii lui poţi admira panorama oraşului. Mai mult,atmosfera mediteraneană şi diversitatea locurilor fac dinBarcelona una din cele mai vizitate metropole din lume.Barcelona e instructivă şi necesară, te implică sufleteşte,sădeşte vibraţii şi emoţii creatoare. Se vorbeşte aici înaproape toate limbile pământului. Dar mai ales în română.

Visam de multă vreme sa ajung în Catalunia, să păşescpe străzile Barcelonei lui Gaudi, să văd „La SagradaFamilia” dar şi Figueres, oraşul în care s-a născut mareleDalli, să aprind o lumânare la „Monestir de Montserrat” ceacare găzduieşte celebra sculptură făcătoare de minuni aMariei cu pruncul Iisus.

M-am oprit mai întâi în Parcul Güell, creat de Gaudi.Aici se află şi casa în care a locuit arhitectul dar şi o bunăparte din operele sale. Parcul este o încântare pentru ochi şisuflet. Poţi să admiri ore în şir, fără să te saturi, aleile,căsuţele făcute parcă din turtă dulce, mozaicul, băncile,florile, păsările, armonia culorilor, fantezia şi măestriacreatorului.

Simbol universal al Barcelonei, „La Sagrada Familia”,este o minune arhitectonică neterminata încă. Arhitectul ainiţiat lucrarea în 1883 pe locul unui proiect Neo-Gotic.Pentru Gaudi, ea a însemnat opera vieţii sale în care suntconcentrate toate energiile lui creatoare. Rămâi fără suflareprivind faţada Naşterii şi cele 18 turnuri de înălţimi diferitecare îi reprezintă pe cei 12 apostoli, pe cei 4 evanghelişti,pe Fecioara Maria şi pe Isus Hristos. Finanţată din donaţii„opera” lui Gaudi va fi terminată, se preconizează, în2026. Termenul atât de lung pentru finalizarea construcţieia fost explicat, cu umor, de însuşi Gaudi: „clientul meu,Dumnezeu, nu se grăbeşte”. În jurul edificiului este mereuforfotă, vezi autocare, oameni încântaţi, dornici săprivească, să admire, să imortalizeze.

Muzeul Picasso este cel mai vizitat muzeu dinBarcelona. Acesta este găzduit de trei palate din piatrăizbitor de frumoase situate pe Carrer de Moncada. În EvulMediu aceasta a fost o cale de acces către port. În muzeusunt expuse numeroase lucrări care urmăresc anii deînceput ai artistului.

Trebuie să-ţi porţi apoi paşii la Fântânile Magice dinPiaţa Spaniei, dar şi pe marele bulevard „La Rambla”. Estecea mai cunoscută zonă a oraşului, plină de chioşcuri deziare, de flori, de statui vii, de vânzători ambulanţi, decentre de artă dar şi de terase şi cafenele. Străduţele careînconjoară bulevardul sunt şi ele o ispită pentru vizitator.Plimbarea se termină aproape de port, în faţaMonumentului lui Columb. Este locul unde întâlneştiturişti dar şi localnici, într-o diversitate plină de farmec şiculoare.

Spre Figueres, oraşul lui Dalli m-am îndreptat a doua zi,în zori. Este undeva, la nord de Barcelona. Oraşul estesituat la poalele Pirineilor, în vecinătatea graniţei francezecu Spania. Este superb, curat, cochet şi liniştit, cu băi

romane şi clădiri renascentiste. Marea atracţie a oraşuluieste Teatrul - Muzeu Dalli constituit în clădirea fostuluiTeatru Municipal. Exteriorul cladirii este superb, ca o casadintr-o poveste suprarealistă.

Compus din 22 de săli, muzeul adăposteşte cea maimare parte a lucrărilor artistului. Nu vei găsi aici nimic dinliniştea şi relaxarea trăite în muzeele obişnuite. Urci,cobori, treci de la lumină la întuneric, vezi bijuterii din aur,sertare deschise, admiri un tablou şi constaţi că,îndepărtându-te de el vezi altceva, întâlneşti montajecompuse din păpuşi, măşti, ştiuleţi de porumb, metal saupânză. Te copleşesc întrebarile, rămâi uimit şi mut în fatageniului. Nici un element nu este întamplător, trebuie sădescifrezi ceea ce este simbolic şi să te pregăteşti pentru oconfruntare cu divinul şi grotescul.

Conform dorinţei sale, artistul a fost înmormântat chiaraici, în Teatrul - Muzeu, undeva, lângă toaleta doamnelor.În timp ce îşi refac machiajul doamnele obişnuiesc să

clevetească. Mare amator de cancanuri, Dalli a dorit să lepoată auzi bârfele chiar şi dupa moarte. La ieşirea dinmuzeu, pe străduţe înguste dar cochete, găseşti cafenele,magazine de suveniruri, cărţi şi albume.

Sunt mulţi cei care au încercat de-a lungul timpului săridice vălul de mister care pluteşte în preajma muzei sale,dar cărările s-au dovedit întortocheate şi....fără sfârşit.

Opera lui e o poveste de dragoste eternă, idealul artisticîntruchipat de forma feminină. Muza acestuia, aceaminunată femeie care, în tăcere, a făcut dintr-o mintenebună şi un suflet răvăşit o catedrală, este Gala, cea care i-a devenit muză, iubită şi mai târziu soţie. A întâlnit-o laParis, pe când era perechea poetului francez Paul Eluard şia făcut pentru ea o pasiune care nu se va stinge tot restulvieţii. Pe numele ei adevarat Elena Ivanovna Diakonova,Gala este imaginea paranoică pe care subconştientul lui o

doreşte. Este femeia care-i cântă, care-l iubeşte, care-iciteste poveşti. A reprezentat-o în multe din picturile sale, adivinizat-o, a lăsat-o să devină managerul lui.

Nu departe de Muzeul Dalli se află sătucul Pubol.Artistul a cumpărat aici un castel pentru Gala. Construitîn secolul al XIV-lea, castelul a fost renovat complet şiamenajat de Dalli. Obiectele şi decoraţiile sunt toate odeclaraţie de dragoste pentru soţia sa. Chipul iubitei aparepe tapiţerii, în picturile care decorează pereţii, ambianţaemană tandreţe şi iubire. Pot fi admirate ţinutelesomptuoase ale Galei create de marile case de modă alevremii, baldachine, un joc de şah cu piese ce seamănă cudegetele unei mâini, baia cu robineţi din aur cu formeextravagante, faianţa portugheză dar şi ultimul tablou,neterminat, pictat de Dalli. În gradină sunt elefanţii cupicioare de girafă creaţi de Dalli, simbol al dragostei luiuriaşe pentru Gala. Fantezia artistului nu are limite, semanifestă în forme multiple, interesante, uimitoare, pline deculoare.

După moartea soţiei sale, pictează ultimul tablou şi, înurma unui accident în care a suferit arsuri, se retrage laFigueres, în Teatrul - Muzeu, unde moare în 1989, la 85 deani.

CARMEN NEAGOEfoto: NEAGOE BENONE

„În copilărie atât de mult m-am crezut geniu, încât până la urmă am şi ajuns”. (Salvador Dali)

Barcelona, dragostea mea...Barcelona, dragostea mea...

La Sagrada Familia


Editată de UNIUNEA ZIARIŞTILOR PROFESIONIŞTIDIN ROMÂNIA - Preşedinte DORU DINU GLĂVAN

Director generalDORU DINU GLĂVANDirector executivFLORIAN LAURENŢIU STOICADirector științificGen.dr. EMIL STRĂINU

Redactor şefRODICA SUBŢIRELU Redactor şef-adjunctGEORGE CANACHESecretar general de redacţieMIHAELA RUSU

MEMBRI FONDATORI:DORU DINU GLĂVAN (UZPR)FLORIAN LAURENŢIU STOICARODICA SUBŢIRELU (UZPR)MIHAELA RUSU (UZPR)CORINA VLAD DIACONESCU (UZPR)CLEMENTINA TIMUŞ (UZPR)REMUS FIŞCĂELIZA ROHACORINA POPESCU (UZPR)IOANA UNGUREANUELENA SANTAMARIAANCA SIMILEA GIACOMELLOTEOFIL BRADEADOINA BÂRCĂ CLAUDIA MOTEA (UZPR)BENONE NEAGOE (UZPR)DUMITRU MĂDULARUPETRE RĂCĂNEL (UZPR)NICOLAE CABEL (UCIN)

Seniori editori:Conf.dr. CORNELIU ZEANA (UZPR)Conf.univ.dr. GABRIEL I. NĂSTASEGen.dr. EMIL STRĂINU (UZPR)CORINA DIACONESCU (UZPR)MARIAN DUMITRU (UZPR)GEORGE CANACHE (UCIN)ALEXANDRE ANDREI (Paris)

Membri de onoare:ASHOK KUMAR TYAGI (India)BEN TODICĂ (Australia)

Art director:TILEA ION

Concepție artistică:RODICA SUBȚIRELU

Corectură:CORINA DIACONESCU

Adresă: Uniunea ZiariştilorProfesionişti din RomâniaBdul. N. Bălcescu nr. 21, et. 4,cam. 26, sect. 1, BucureştiTelefoane de contact şi abonamente:Tel: 021 317.92.25; Fax: 021 313.06.72e-mail: [email protected]://uzprcronicatimpului.wordpress.com/

Responsabilitatea juridicăpentru conţinutul

articolului publicat aparţine autorului.

Tipărit la: dìíÉåÄÉêÖ=ë~Bd. Theodor Pallady, 287, sector 3,Bucureşti, 021 345 09 26 [email protected]

ISSN: 2393-1086

Serata „Eminescu, jurnalistul”se înscrie ca un eveniment defi -nitoriu al activității conduceriiactuale a Uniunii ZiariștilorProfesioniști din România, înfiecare lună, numeroase persona -lități ale lumii culturale aleRomâniei aducând tribut de iubireși recunoștință Neprețuitului nos -tru Eminescu. În ziua de 22 iunie2015, după decernarea Premiilor„Eminescu, ziaristul” unor înaltepersonalități și conștiințe româ -nești, Serata „Eminescu, jurna -listul” a conti nuat cu alte momentedeosebite, urmărite cu interes, pasi -une și cu riozitate de cei pre zențiîn sala de expoziţii „ConstantinBrâncuși” de la ParlamentulRomâniei.

Scriitorul, eseistul și directorulfondator al revistei europene decul tură „LAMURA”, Dan Lupescu, a vorbitdespre „Eminescu – Românul, Mântuitorîntru absolut” amintind că, în iunie 2015,comemorăm un secol și 26 de ani de la„asasinarea fizică a Jurnalistului şi PoetuluiNațional al Românilor de Pretutindeni”.

„Asasinatul moral avusese loc maiînainte cu şase ani, într-un alt nefericitiunie: 1883, celebra, dar atât de manipulata,arestare de la băile publice şi punere încămaşă de forţă, pentru a-l discredita totalîn faţa societăţii româneşti”, afirmă DanLupescu.

Cu pasiunea pe care o pune în tot ceeace scrie, scriitorul craiovean amintește deordinul „infam, monstruos şi de neiertat”care venise de la fel de detestata Cancelarievieneză, și pe care autoritățile românești, cuslugărnicia caracteristică, îl pune imediat înaplicare, dar și cu complicitatea doctoruluiAlexandru Suțu, cel care va rămâne în vecicu „conștiința pătată de sângele curat –floare de purpură incandescent, al celui maiarmonic și înalt om al culturii europene dinacei ani”.

Viața lui Eminescu a fostuna jertfelnică, ne atenționeazăDan Lupescu, „moartea sa oputem asemui cu aceea aprimilor creștini”.

„Eminescu și culturapersană”, un alt momentinspirat și bine primit dealeasa asistență, a fost temapregătită de Excelența Sa dna.Badri Sajaadi, soția amba sa -dorului Iranului la București,și conf. univ.dr. Maria-CameliaManea.Printr-un montaj videode o mare expresivitate și unexpozeu de o rară simțirepoetică, doamna Manea a pri -lejuit celor prezenți să trăiascăclipe de o minunată apropiereculturală între marele nostrupoet și îndrăgiți și respectațipoeți iranieni. Este emoționantsă simți înalta apreciere pecare o are Mihai Eminescu în

alte culturi, să trăiești prin gândurile șicredința unui iranian care-l citește și-l înțe -lege, așa cum îl înțelegem și noi, dar în altătonalitate, în alte ritmuri magice, pe PoetulNostru Național.

Serata „Eminescu, jurnalistul” se con -stituie în eveniment de primă mărime înpeisajul cultural național, un mare merit,care trebuie remarcat, fiind al PreședinteluiUZPR, domnul Doru Dinu Glăvan, artizanși catalizator de energii pe care le pune înslujba comunității cu o generozitate rarîntâlnită.

Ioan Pavăl este unul dintreacei români, se pare că din ce înce mai rari, care, atunci când areo idee, face tot ce este omeneșteposibil, și chiar mai mult de-atât,pentru a o duce la bun sfârșit. Și,dacă este ade vă rat ce se spune,că cel mai bun și limpede izvorde idei noi este cartea, atunciputem să afirmăm, fără a greși,că primarul Ioan Pavăl a găsit încarte o sursă inepuizabilă derezistență împotriva monoto niei,lipsei de orizont și a desăvârșiriide sine.

Dacă Brâncuși a scos ideea din piatră,Ioan Pavăl a transformat ideea în carte. Ocarte excepțională, o carte pe care foartepuțini oameni de cultură și-ar fi imaginat-oposibilă.

Ioan Pavăl face parte din această lumefrumoasă, este unul dintre oamenii ei, esteomul care a reușit să entuziasmeze acade -micieni, scriitori și, mai presus de toți, peadevărații iubitori de cultură, punându-le înmâini un adevărat tezaur literar - istoric: Treivolume de „Articole politice”, semnate dejurnalistul Mihai Eminescu, editate deAcademia Română, Fundația Naționalăpentru Știință și Artă, în colecția „OPEREFUNDAMENTALE”, cu o Introducere deAcad. Eugen Simion, care este și coordonatorul

colecției, și o Ediție critică și Note de Acad.Dumitru Vatamaniuc. Apariția acestor volu -me reprezintă mai mult decât o reușită, esteun vis împlinit, este o răsplată pe care aceștioameni minunați cu ideile lor strălucite oaduc viitorului. La Serata „Eminescu, jurna -listul”, de la Palatul Parlamentului ( sala deexpoziţii Constantin Brâncuşi), după ce aprezentat remarcabila ediţie emines ciană,Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România,prin preşedintele ei, i-a acordat o Distincţiede Excelenţă pentru dragostea, pasiunea şipriceperea puse în slujba promovării actuluide cultură, pentru innobilarea spirituluiromânesc.

Tânărul Ioan Pavăl, tânăr prin anii pecare-i poartă, tânăr prin spirit și tânăr prin

proiectele pe care și le propune, a reușit încăde anul trecut să-și împlinească un vis, acelade a aduna întro carte toate versurile luiMihai Eminescu. Ei și, veți spune, nu-i marelucru! Ba este, vă răspund, nu este o simplăcarte, este o adevărată bijuterie! Este o cartespe ci ală, chiar dacă fiecare carte este speci -ală prin însăși destinația ei, este o carte cu ohârtie cum numai Biblia are, importată dinGermania și la care au lucrat cele mai fru -mos mobilate minți ale culturii române,aflate, trebuie să spun și acest „amănunt”, înțări diferite, dar tot pe pământ românesc.

Primarul Ioan Pavăl organizează şi unFestival literar „Mihai Eminescu” recunos cutca fiind Național și Internațional, aflat acumla cea de-a opta ediție! Sunt multe de spus șide scris despre acest iubitor de cultură. maiadăugăm doar că a primit din partea preșe -dintelui Moldovei brevetul și medalia „MihaiEminescu”, cu ocazia Congresului Mondialal Eminescologilor care s-a desfășurat laChișinău.

Cu bucuria de a-l fi cunoscut și de a fiputut să-i citesc bucuria reușitei pe chip, nu-ireamintesc decât ceea ce i-a spus și marelescriitor Nicolae Breban, referindu-se la re -alizările din satul pe care-l păstorește,Dumbrăveni: „Ce sat franțuzesc sau germanse poate compara cu acest sat din județulSuceava?!”

ION BĂDOI

Ioan Pavăl, omul Ioan Pavăl, omul care transformă ideile în cărți!care transformă ideile în cărți!

Asistența aleasă din Sala „Constantin Brâncuși”

Serata Serata „Eminescu, jurnalistul”„Eminescu, jurnalistul”

IMPORTANTPentru toţi cei care vor să susţină financiar

publicaţia „Cronica Timpului”, editată de UniuneaZiariştilor Profesionişti din România, contul nostru este:

nr. RO04RNCB0072049700590007 deschis la BCR sucursala Bucureşti

Vă mulţumim!

Maestrul Radu Dărângă esteun artist pătruns deconştiinţa a ceea ce

face şi spune, căopera sa reprezintă– aşa cum remarcapărintele Stăniloaie– doar „un reflex al

frumuseţii ceiradiază din izvorul

dumnezeiesc”.Opera lui, în carefrenezia liniei şi

rafinamentulcromatic genereazăo inefabilă poezie,este darul generosşi perpetuu pe care

un mare artistcontemporan îl face

iubitorilor defrumos.DINU MORARU

RADU DĂRÂNGĂRADU DĂRÂNGĂ

SC TELEGA BAI SRL– la nici 100 km de Bucureşti, spre Câmpina.

Tratament balnear, masaj, salină, drumeţii, cazare,servicii alimentaţie publică, într-un peisaj mirific.

Ne vedeţi pe www.bailetelega.roRelaţii la tel: 0741.160.310; 0744.542.118. Tel/fax: 0244.368.525

cronica timpului, anul i, nr.6 (pdf.)

Documents