cum a intrat calin-andrei zamfirescu in galeria

www.bizlawyer.roUn proiect al Bullet Media & 648 Group2014-06-05 08:31:32

Cum a intrat Calin-Andrei Zamfirescu in galeria profesionistilor care pot modela

caractere si insufla nobile mentalitati. Fara mentori, de la modelul 'Nea Gica'

(Beleiu) la corifeii vremii de la care a invatat direct, in lupta, la bara

Tanarul avocat Calin-Andrei Zamfirescu nu a avut un mentor.Vremurile in care a inceput sa-si exercite

profesia nu i-au oferit aceasta sansa.O lipsa pe care o regreta si astazi.A avut insa modele, chiar foarte

multe, de la care a putut invata si care l-au ajutat sa se formeze ca om si ca profesionist.

BizLawyer va propune astazi o poveste extraordinara, traita de un profesionist aflat de 38 de ani in slujba nobilei

meserii de avocat. Calin-Andrei Zamfirescu, astazi Asociat senior si fondator al firmei Zamfirescu Racoti &

Partners, ne-a proiectat cateva secvente reale dintr-un film imaginar in care personajul principal lua viata in piept

dupa terminarea facultatii. Impartasindu-ne o bucatica din trecutul sau, Maestrul a rememorat alaturi de noi

perioada studentiei si a inceputului de cariera.

Repartitie in Panciu, transfer la Oltenita. Fara indrumator

“Intamplarea a facut ca primii mei pasi in profesia de avocat sa nu fie ghidati de un mentor. In parte, acest fapt s-a

datorat legislatiei acelei vremi, care interzicea repartizarea avocatilor stagiari in orasele mari. M-am vazut astfel

alegand unul dintre cele sapte posturi de avocat repartizate promotiei mele, la Colegiul de Avocati Vrancea, Biroul

Colectiv de Asistenta Juridica (BCAJ) Panciu. Dupa 2 luni am fost transferat in Colegiul de Avocati al

Municipiului Bucuresti si Judetului Ilfov, BCAJ Oltenita. Asta se petrecea in noiembrie 1976.

Asa cum este lesne de inteles, intr-un birou de avocati cum era cel din Panciu, unde fusesem repartizat, impreuna

cu un alt coleg si bun prieten, existau numai trei avocati – practic imposibil pentru a putea avea un indrumator in

randul lor, desi, cel putin unul avea o buna pregatire profesionala. Toti erau plictisiti sau poate relaxati pentru a

mai putea sa se preocupe de profesie, intr-un mediu in care nu exista concurenta si clientela era suficient de

satisfacatoare pentru a-si realiza veniturile.

Ajuns la Oltenita, am avut surpriza sa fiu, formal, repartizat unui avocat in varsta – cred ca la vremea aceea era

aproape de pensionare, Tautu Nicolae, format la reputata Facultate de Drept a Universitatii din Cernauti, o certa

valoare profesionala, dar care, grav bolnav, ne-a parasit in mai putin de un an; astfel nici aici nu am avut un

indrumator, un mentor, o persoana care sa imi ghideze primii pasi. Sansa a fost insa ca am gasit un colectiv de

avocati tineri, printre care si cativa din Bucuresti - evoc in principal pe Ion Igret si Stefan Tala - cu care am si legat

o trainica prietenie si care au reprezentat pentru mine exemplul unor avocati mai experimentati, cu real potential de

evolutie profesionala, onesti si bine intentionati”, isi aminteste Calin-Andrei Zamfirescu.

Pentru o lunga perioada, tanarul absolvent de Drept a considerat ca lipsa unui maestru, a unui coleg reputat si cu

deosebita experienta, reprezinta un handicap profesional. Timpul avea sa-l contrazica si sa-i arate ca atunci cand

page 1 / 5


nu ai un mentor e bine sa-ti alegi modele de la care ai ce invata. Iar acele modele de care avem nevoie in viata sunt

de cele mai multe ori oameni de langa noi.

Primele modele. Invataminte, practici profesionnale, valori morale

Ceva mai tarziu, dupa aproape trei ani de zile, dupa ce a facut armata si a reusit primul la examenul de definitivat,

mai multi confrati din Bucuresti, in frunte cu maestrul Flavius Teodosiu – pe atunci Presedintele Colegiului de

Avocati al Municipiului Bucuresti si Judetului Ilfov - i-au propus sa colaboreze.

“Am inteles atunci ca, dupa cei trei ani de practica solitara, desigur insuficienta pentru o formare profesionala

completa, mi-ar fi fost dificil sa colaborez cu un avocat pe care nu il cunosc suficient; ma feream sa nu imi pierd

libertatea de a practica profesia de care eram si am ramas indragostit”, povesteste Calin-Andrei Zamfirescu. La

sugestia unui alt mare avocat, maestrul Aurel Sitaru, a inceput sporadic sa conlucreze cu maestrul Lazar

Arjoceanu, un avocat de calitate, dar prepoderent penalist.

Lipsa unui maestru, in adevaratul sens al cuvantului, a fost insa estompata de faptul ca a avut sansa de a studia si

de a urma modele profesionale.

“Am cunoscut in Bucuresti o pleiada de adevarati maestrii ai barei; trebuie sa mentionez aici, intai si-ntai, pe

maestrul Paul Vlahide, apoi pe maestrii Vintila Gheorghiu, Nicolae Ciobanu, Enache Parascho, Lulu Ghiga, care

mi-au transmis o serie intreaga de invataminte si de practici profesionale, insuflandu-mi totodata inaltele lor valori

morale. Am avut si sansa de a fi adversar cu unii dintre acesti corifei, invatand direct, in lupta, la bara. Alte pilde

mi-au fost transmise in dialogurile prietenesti purtate la ‘Urlatoarea Avocatilor’, in jurul unui pahar cu bere buna si

rece la Braseria Berlin, la ei acasa, sau chiar in antractele concertelor de la Atheneul Roman, Sala Radio ori

foaierele teatrelor bucurestene. Ii mentionez aici pe Doru Cosma, Virgil Popovici, Victor Anagnoste, Vasilena

Zaharescu, Constantin Visinescu, avocati ce se deosebeau vadit unii de altii dar care, impreuna, formau un

redutabil simbol a ceea ce inseamna a fi un adevarat avocat si coleg. Cer iertare celor al caror nume nu le mai pot

adauga in acest succint interviu”, se reintoarce din trecut maestrul Zamfirescu.

Tanarul asistent “Nea Gica”, modelul din facultate

Avocatul devenit astazi un model pentru miile de absolventi care bat la usa profesiei isi aminteste cu nostalgie de

perioada facultatii, atunci cand si-a ales ca model un tanar asistent. “Nea Gica”, asa cum il alintau studentii, era

profesorul Gheorghe Beleiu si el aflat atunci la inceput de drum.

“In timpul facultatii am fost extrem de legat, si indraznesc sa spun, chiar si prin prietenie, de profesorul Gheorghe

Beleiu, tanar asistent la acea vreme. De altfel, nu cred ca exista absolvent din acea perioada care sa nu il fi luat pe ‘

Nea Gica’, cum ii spuneam noi, drept model. Era un campion al dreptului civil, dar, in acelasi timp, si un jolly

joker al Facultatii de Drept – tin minte ca l-am avut asistent si la Civilul de anul I, si de anul III, si la legislatie

economica, uneori si la cateva seminarii de dreptul familiei, excelent in toate ipostazele, mustind de spirit juridic,

de inventivitate, facand asocieri absolut extraordinare si fiind un monument de cunostinte juridice, nu numai de

drept romanesc. Desigur, profesori consacrati precum Francisc Deac, Constantin Statescu, Constantin Tomulescu,

Savelly Zilberstain sau Tudor Popescu, pentru a aminti doar cativa, alaturi de tineri asistenti de o deosebita

valoare, pe care timpul a consacrat-o – precum Corneliu Birsan, Ion Neagu, Mihai-Viorel Ciobanu – au contribuit

covarsitor la formarea generatiei mele”, povesteste avocatul.

Martor la cursurile tinute de Grigore Moisil, Zoe Dumitrescu-Busulenga sau Nicolae Manolescu

Ne spune cu placere in glas, dar si cu un soi de mandrie izvorata din orgoliul celui care a avut onoarea de a simti

”pe viu” istoria, ca impreuna cu prieteni studenti la Universitatea Bucuresti se strecurau timizi in amfiteatrele unde

page 2 / 5


ascultau cursurile electrizante tinute de Grigore Moisil, Zoe Dumitrescu-Busulenga sau Nicolae Manolescu. “Am

avut privilegiul de a asculta conferentiind si pe pe Mihail Eliescu, Traian Ionascu, Yolanda Eminescu, Octavian

Capatina si Vintila Dongoroz. Aceste generoase si nesecate izvoare de cultura au indrumat multe generatii de

juristi si sunt mandru de a aminti printre colegii mei de generatie pe: Valeriu Stoica, Lucian Mihai, Arin Stanescu,

Doru Ursu-Viorel, Eugen Ostrovschi, care mi-au fost si colegi de grupa, iar dintre colegii de an pe Manuela si Ion

Nestor, Ana Diculescu-Şova, Danut Cazacu sau Cristina Purcareanu, acum (Cristea)”, rememoreaza Calin-Andrei

Zamfirescu.

Un student atipic. De ce ii placeau sesiunile

Cati dintre tinerii de astazi pot spune cu mana pe inima ca asteapta sesiunea cu placere? Pentru studentul

Zamfirescu, perioada in care isi dadea examenele era momentul preferat din an.

”Ca student, as putea spune in ciuda multor si diverselor preocupari, imi placeau sesiunile. Pe de-o parte pentru ca,

in general, ma pregateam in mod constant de-a lungul semestrelor si in ajunul examenelor efortul consta doar in

recapitularea si sedimentarea ultimelor detalii din frumoasele ramuri ale dreptului, pe de alta parte, pentru ca

niciodata nu aveam atata timp liber ca in sesiune. In general dupa-amiaza terminam de invatat si pana a doua zi de

dimineata eram absolut liber; la asta se adaugau si zilele in care, dupa examen, nu mai invata nimeni. Ne

strangeam treptat, aproape cu totii, dupa ce sustineam examenul, la Restaurantul Tismana, celebrul bufet din coltul

strazii Plevnei si aflat in spatele Facultatii de Drept – astazi din pacate dezafectat – unde intreaga grupa se reunea,

dupa trei, patru, cinci, sase ore, mai precis cand terminau cu toti examenul, si unde intotdeauna sarbatoream

bucuriile sau intristarile, faceam radiografia examenului, a modului in care s-au comportat profesorii, a felului in

care unii au reusit sa treaca prin metode mai putin ortodoxe sau mai putin meritorii, sau felul in care altii au fost

rasplatiti”, povesteste avocatul.

Pareri de rau

Dupa 38 de ani de cariera, Calin-Andrei Zamfirescu se uita in spate si nu se sfieste sa spuna ca are si cateva pareri

de rau. Sa nu se inteleaga ca in viata sa a existat o perioada sau un episod pe care si-ar dori sa le schimbe.

Avocatul regreta doar absenta unui maestru indrumator.

“Insa repet, imprejurarea ca am avut atat de valoroase modele si exemple de urmat, daca nu a estompat, cel putin a

diminuat mult aceasta lipsa. As fi vrut poate sa profesez inca de la inceput asa cum am reusit sa o fac dupa 1990,

sub alte auspicii, o alta legislatie, in deplina libertate, fara niciun fel de constrangeri de ordin profesional, financiar,

sau de alta natura, fara piedici stupide sau alte oprelisti. Am avut privilegiul de a contribui la nasterea noii legislatii

a profesiei de avocat, de a o vedea in vigoare si de a fi, apoi, calauzit de ea”, subliniaza maestrul Zamfirescu.

Nevoia de modele in epoca 'copy-paste'

Intr-o societate in care scara valorilor este de multe ori nedreapta, nevoia unor modele se face simtita din ce in ce

mai acut. Si in avocatura exista aceasta necesitate de a identifica profesionistii de la care tinerii pot invata.

Perioada mentoratului pare sa apuna insa, mai ales in avocatura de business, unde specializarea este obligatorie

pentru cei care doresc sa atinga performanta.

”Suntem intr-o perioada in care tot ceea ce pe vremuri reprezenta creatie inedita, astazi reprezinta memorie stocata

electronic; fiecare nota scrisa, fiecare motiv de recurs, fiecare motivare in drept nu mai reprezinta un unicat, o

munca independenta de cele dinaintea ei. Traim intr-o epoca unde la moda este copy-paste-ul, in care

vrand-nevrand, repetabilitatea o face un ordinator, iar dupa o simpla recitire rezultatul se naste la o anonima

imprimanta. Este perioada in care textele de drept pozitiv sau practica judiciara nu se mai cauta rasfoind paginile

culegerilor de legi sau a anuarelor de practica judiciara dificil de procurat, ci din fericire este afisata pe ordinator.

page 3 / 5


Traim intr-o vreme in care, fara specializare, este exclus sa mai poti sa mai practici o profesie la standarde ridicate

in toate domeniile de drept. Iata, prin urmare, ca e greu sa mai discutam de mentorat, pentru ca trebuie sa cauti si

sa speri ca vei gasi modele de avocati ce iti pot transmite insusiri specifice domeniului de nisa; nu iti va folosi ca

mentor un penalist celebru pe care sa il copiezi, daca vrei sa lucrezi in proprietate intelectuala, in dreptul familiei

ori in dreptul concurentei. Devine esential sa avem in vedere specializarea nascuta in cadrul profesiei de avocat –

avocatii de consultanta, si, la randul lor, o serie intreaga de domenii de consultanta distincte, cum ar fi proiectele

financiare, dreptul afacerilor, fuziuni si achizitii, privatizari si, pe de alta parte, avocatii litigatori, care si ei la

randul lor practica litigiile fie in proceduri gratioase, fie in fata unor instante judecatoresti, fie a unor instante

arbitrale, in diverse domenii de drept substantial, civil, comercial, penal, etc.

De altfel, ideea de mentor acum cred ca a fost schimbata de ideea de a reusi sa te acomodezi cu munca in grup, de

autodisciplina, de pregatirea profesionala incipienta, si apoi de ideea de pregatire profesionala continua, exigente

ale Uniunii Barourilor din Uniunea Europeana, ale legislatiilor nationale, in lipsa unor astfel de perfectionari

permanente si continue avocatii neputand avea performanta.Trebuie insa urmate modelele de probitate si

moralitate, de generozitate si daruire profesionala, colegi care pot forma caractere si pot insufla nobile mentalitati,

fara de care, indiferent de latura financiara, nu vei cunoaste satisfactia recunoasterii profesionale si a succesului in

intelesul sau deplin.

Pe scurt, as putea spune ca fiecare avocat va reusi sa ajunga la nivelul pe care si-l doreste cu foarte multa munca si

tenacitate, la care e de dorit sa se adauge multa omenie si macar un dram de talent; e greu sa reusesti fara talent,

dar am intalnit in cariera mea o serie intreaga de varfuri profesionale, care sunt caracterizate mai putin de talent si

mai mult de perseverenta si tenacitate. Se poate ajunge practic pe acelasi platou prin diverse metode, diferite unele

fata de altele. Probabil ca atunci insa cand un talent se intalneste cu o ambitie, castiga talentul, dar deja aceste

lucruri conteaza din ce in ce mai putin.

Noul Cod de Procedura Civila si, in general, legislatia se sprijina din ce in ce mai mult pe faza scrisa; e din ce in ce

mai putin necesar sa fii spontan, sa iei hotarari in secunde, totul devine din ce in ce mai formalist, asa ca o serie

intreaga de insusiri care au caracterizat profesia de avocat timp de secole sunt estompate, cazute in desuetudine sau

se socoteste ca e nevoie sa fie inlocuite; atunci intr-adevar tenacitatea si forta de a munci vor fi cautate si rasplatite

mult mai mult decat pana acum, rafinamentul interpretarii juridice ori constructiile inovatoare vor fi jertfite pe

templul eficacitatii sau al celeritatii si standardizarii.

Pragmatismul isi cere victimele sale, largul consum inlocuieste seriile scurte, calitatea se pierde in calupuri de

cultura, arta devine sport de masa, prêt-à-porter-ul a invins orice tentativa de imaginatie. Dreptul dovedeste, o data

in plus, ca nu e o stiinta, principiile sale fundamentale sunt copios ajustate, exceptiile se transforma in reguli si

intreaga noastra existenta devine, zi de zi, excesiv reglementata”, nuanteaza Calin-Andrei Zamfirescu.

Peste 100 de colaboratori si multe mii de clienti

Sunt foarte multi profesionistii din avocatura care au vazut in Calin-Andrei Zamfirescu un model. Chiar daca unii dintre ei

lucreaza “la concurenta”, nu se sfiesc sa spuna ca au invatat multe in timpul intalnirilor pe care le-au avut cu cel care a pus

bazele firmei Zamfirescu Racoti&Partners.

“Dupa 38 de ani de cariera neintrerupta si intens traita, timp in care am lucrat cu peste 100 de colaboratori si multe mii de

clienti, daca am fost un exemplu bun sau rau pentru cei alaturi de care am cautat, uneori am descoperit, proclamat si aparat

adevarul, e rolul lor sa o spuna. Printre ei, fie stagiari, fie colaboratori sau parteneri actuali, sunt nume de mare sonoritate

in profesia de avocat sau in lumea celor ce se dedica muncii universitare; o enumerare nu ar fi fair play: pe unii as putea sa

ii uit poate chiar intentionat - nu vreau sa fac publicitate concurentei - insa probabil cred ca sunt multe zeci de avocati,

parteneri in mari firme de avocati din Romania, altii functionari internationali in structurile Uniunii Europene, altii in

diplomatie”, spune cu modestie Maestrul.

page 4 / 5


O incercare de reparare, peste timp, a nedreptatilor

pricinuite multor generatii de avocati

Calin-Andrei Zamfirescu, cunoscut astazi ca unul dintre cei mai puternici si influenti profesionisti din avocatura,

evocat de toate ghidurile juridice internationala care monitorizeaza si Romania, a contribuit la crearea noii legislatii

care a guvernat aceasta profesie dupa 1989. Si-a dorit ca prin implicarea sa sa repare, peste timp, macar o parte din

nedreptatile pe care regimul de dupa 1948 le-a produs multor generatii de avocati.

“Noile forme de exercitare a profesiei de avocat m-au preocupat inca din decembrie 1989, cand, impreuna cu un

bun coleg, Adrian Vasiliu, am redactat un prim proiect de modificare a legii care era in vigoare la acea data, proiect

care, in mare masura, a fost concretizat prin decretul Lege 90/90, urmand apoi sa fie mult largit si completat prin

contributia foarte multor avocati, dintre care in primul rand as vrea sa il mentionez pe Victor Anagnoste, apoi pe

Virgil Popovici, Doru Cosma, Costica Rotaru, si altii, prin aparitia Legii nr. 51 / 1995 privind organizarea si

exercitarea profesiei de avocat.

Prin urmare, infiintarea societatii civile profesionale Calin-Andrei Zamfirescu si Asociatii, la acea vreme, in

decembrie 1995, cand legea ne-a permis-o, ma gasise pregatit si familiarizat cu acest nou cadru legislativ inauntru

caruia urma sa functionam. Ulterior, bineinteles, intreaga legislatie a fost completata, modificata, in principal

potrivit standardelor europene, fara insa a ignora reglementarile de drept anglo-saxon, fie el din Europa, fie de

peste ocean.

Ca atare, mi-am imaginat aceasta practica pe care ambii mei parinti o exercitasera, avocati, la randul lor, in Baroul

Bucuresti inca din 1943, din pacate pentru putina vreme, pentru ca, in 1948, au fost epurati si exclusi din profesie.

A fost, daca vreti, o incercare si de reparare, peste timp, a nedreptatilor pricinuite multor generatii de avocati care

au fost nevoite sa isi paraseasca profesia pe considerente de o cu totul alta natura decat cea profesionala”, a aratat

Calin-Andrei Zamfirescu.

page 5 / 5

cum a intrat calin-andrei zamfirescu in galeria

Documents