ABDOMENUL

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “VICTOR BABEŞ” TIMIŞOARA

FACULTATE DE MEDICINĂ

CATEDRA I

DISCIPLINA DE ANATOMIE ŞI EMBRIOLOGIE

ANUL I, SEMESTRUL II

CURS NR. 11

ABDOMENUL

EMBRIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

ABDOMENUL

DEZVOLTAREA MORFOLOGICA A TUBULUI DIGESTIV

Tubul digestiv ia nastere din epiteliul endodermului

embrionar. La embrionul tanar, epiteliul endodermic se prezinta sub

forma unui sant a carui concavitate este orientata ventral si care se intinde

de la membrana faringiana pana la membrana cloacala.

La inceput santul intestinului comunica larg cu vezicula

ombilicala dar incetul cu incetul marginile santului se apropie si astfel

santul se inchide si se transforma in tub intestinal .

Tubul digestiv astfel format prezinta initial trei portiuni :

- portiunea anterioara sau cefalica sau intestinul anterior

(Proenteron) din care se dezvolta faringele , esofagul, stomacul si

duodenul proximal 

- portiunea mijlocie sau intestinul mijlociu (Mesenteron) din

care se formeaza intestinul subtire si o parte a intestinului gros. Aceasta

portiune comunica cu vezicula ombilicala prin canalul vitelin sau omfalo-

mezenteric care se stramteaza progresiv

-portiunea posterioara sau intestinul terminal (Metenteron) din

care rezulta cealalta parte a intestinului gros si rectul.

ABDOMENUL

ABDOMENUL

La inceput, tubul digestiv este rectiliniu, legat de peretele

posterior al corpului embrionului printr-o lama de tesut mezenchimal

numita mezenter dorsal.

Mai exista si un mezenter ventral situat la nivelul esofagului,

stomacului si a portiunii craniale a duodenului.

Mezenterul ventral al esofagului leaga esofagul de cavitatea

pericardica, iar in mezenterul ventral al stomacului se interpune o masa

mezenchimala voluminoasa numita sept transvers.

ABDOMENUL

ABDOMENUL

Impartirea tubului digestiv in diferitele sale parti componente

incepe cu aparitia stomacului la embrionul uman de 5 mm (25 de zile).

1. Esofagul deriva din intestinul anterior sau cefalic .

La inceput esofagul este scurt , dar apoi se alungeste

datorita formarii inimii , ca urmare a extensiei capului si ca o

consecinta a dezvoltarii toracelui si a migrarii inimii, in sens caudal.

Situat intre diverticulii toracici (santurile pleuro-peritoncale),

esofagul este legat de peretele posterior al capului embrionar printr-o

lama mezenchimala si de sinusul venos prin mezocardul posterior ,

reprezentat de mezenterul ventral. Lumenul esofagului este acoperit de

un dop epitelial care mai tarziu se va permeabiliza.

Musculatura esofaglului isi are originea in mezenchimul

periesofagian.

ABDOMENUL

ABDOMENUL

Etape diferite de dezvoltare ale diverticulului respirator şi esofagului

A. la sfârşitul săptămânii IIIB şi C. în timpul săptămânii IV

2. Stomacul se prezinta ca o dilatatie fusiforma la sfarsitul celei

de-a patra saptamani a embrionului uman. La inceput stomacul este

orientat in plan sagital, dar printr-o rotatie de 90 grade isi schimba pozitia

si se dispune frontal, in asa fel incat fata stanga devine anterioara , iar

cea dreapta se plaseaza posterior. Apoi urmeaza o a doua rotatie prin

care extremitatea superioara a stomacului se deplaseaza usor spre

stanga, iar extremitatea inferioara spre dreapta. In acest fel marginea

posterioara a stomacului, care s-a rotit spre stanga si apoi usor in jos

devina curbura mare iar marginea anterioara care s-a deplasat spre

dreapta si apoi usor in sus , devine curbura mica.

Aceste modificari de pozitie ale stomacului sunt asociate cu

schimbari majore in orientarea formatiunilor peritoneale legate de

stomac, schimbari ce vor fi studiate in cadrul evolutiei peritoneului.

ABDOMENUL

ABDOMENUL

Secţiune transversă prin embrionul in săptămâna IV, cu spaţiile

intercelulare din mezogastrul dorsal

ABDOMENUL

ABDOMENUL

3. Duodenul descrie o mica ansa, ca un arc de cerc cu o raza mica de

curbura . La inceput duodenul este orientat in plan sagital, ca si stomacul, dar printr-o

rotatie de 90 grade spre dreapta isi schimba pozitia si se dispune frontal, aplicandu-se

pe peretele posterior.

Duodenul da nastere mugurelui hepatic si mugurilor pancreatici, din care se

dezolvta ficatul si pancreasul .

ABDOMENUL

ABDOMENUL

4. Ansa intestinala – corespunde intestinului mijlociu si este

situata in continuarea ansei duodenale. Lunga si cu convexitatea orientata

anterior , ansa intestinala este legata de peretele posterior prin mezenter, in

axul caruia se gaseste artera mezenterica superioara. Varful ansei intestinale

este in legatura cu vezicula ombilicala prin canalul vitelin sau omfalo-

mezenteric. Dupa atrofia veziculei ombilicale canalul vitelin devine

diverticulul lui Merckel.

5. Intestinul terminal da nastere colonului descendent, colonului

sigmoidian (ilio-pelvin) si rectului.

Colonul sigmoidian se continua cu rectul care este situat pe linia

mediana. Portiunea superioara a rectului, numit rectul pelvin, este de origine

intestinala, iar portiunea inferioara, ce poarta denumirea de rect perineal,

este de origine cloacala.

ABDOMENUL

6. Cloaca reprezinta confluenta intestinului terminal cu caile urinare si

genitale .

Cloaca este obturata de o membrana didermica formata de

coalescenta ectodermului cu endodermul, numita membrana cloacala.

La embrionul uman membrana cloacala este situata in pozitie centrala

, deaspura tuberculului coccigian. Ventral cloaca se continua cu un canal dilatat,

numit alantoida. Intre intestinul terminal, situat dorsal si alantoida, asezata

ventral, patrunde o lama mezodermica, care contine un diverticul al celomului.

Aceasta lama poarta denumirea de pintene alantoidian sau pintene perineal.

Pintenele alantoidian coboara in directie ventrala pana ajunge sa se sprijine pe

membrana cloacala, care in acest fel este impartita intr-o membrana anala si o

membrana urogenitala. Intre cele doua membrane se dezvolta perineul .

Cloaca impartita de pintenele perineal prezinta o portiune posterioara

sau rectul si o portiunee anterioara sau sinusul urogenital.

ABDOMENUL

ABDOMENUL

ABDOMENUL

Relaţia între intestinul terminal şi cloacă la sfârşitul săptămânii 5

Dezvoltarea morfologica a ficatului.

Ficatul are origine endodermica. El ia nastere pe fata anterioara a

duodenului sau patrunde in mezenterul ventral al stomacului. Mezenterul

ventral este ocupat de o masa mezenchimala voluminoasa ce poarta

denumirea de sept transvers, in care patrunde si se dezvolta mugurele

hepatic.

Septul transvers, reprezentat de o voluminoasa masa

mezenchimala dezvoltata in mezogastrul anterior, este dispus oblic in sens

dorsoventral. El se prezinta ca un sept care se termina dorsal printr-o

margine libera. In grosimea marginii libere septul transvers gazduieste

sinusul venos, terminarea venelor viteline si ombilicale si terminarea

canalelor lui Cuvier.

ABDOMENUL

ABDOMENUL

Septul transvers intervine primul in septarea cavitatii celomice si

este in acest fel mugurele portiunii anterioare a diafragmului, care constituie

planseul inimii si plafonul cavitatii peritoneale. Diafragmul primar este un sept

incomplet, care dorsal, de o parte si de alta a intestinului anterior, este

marginit de santurile pleuroperitoneale (diverticulii toracali ai celomului lui

His). Diafragmul primar reprezinta portiunea craniala din septul transvers, sub

care se dezvolta ficatul.

ABDOMENUL

ABDOMENUL

Mugurele hepatic, care isi are originea in endodermul fetei

anterioare a duodenului prolifereaza in septul transvers la embrionul de 4

mm .

Mugurele hepatic are doua portiuni distincte, una cefalica si alta

caudala :

Portiunea cefalica a mugurelui hepatic este numita pars

hepatica.

Ficatul embrionar este bogat vascularizat atat de venele

omfalomezenterice si mai ales de vena ombilicala stanga care aduce

sangele de la placenta.

ABDOMENUL

Dezvoltarea morfologica a pancreasului .

Pancreasul ia nastere din doi muguri, dorsal si ventral, proveniti din

epiteliul endodermului duodenal .

Mugurele dorsal, care apare primul, se dezvolta in mezenterul

dorsal al duodenului , opus mugurelui hepatic.

Mugurele ventral, care apare ceva mai tarziu la embrionul uman de

6 mm, poate fi dublu si se prezinta ca o ramura colaterala situata la originea

mugurelui hepatic.

La embrionul de 12 mm, cei doi muguri pancreatici fuzioneaza .

Din pancreasul dorsal deriva portiunea superioara a capului, corpului,

corpul si coada pancreasului adult si canalul excretor numit canalul lui

Santorini. Pancreasul ventral da nastere portiunii inferioare a capului

pancreasului adult si canalului excretor ce poarta denumirea de canalul lui

Wirsung. La om canalul lui Wirsung devine canalul principal , iar canalul lui

Santorini devin canalul accesor .

ABDOMENUL

Cele doua canale in legatura unul cu celalat se deschid separat in

duoden : canalul lui Wirsung se varsa impreuna cu canalul coledoc de la

ficat, iar canalul lui Santorini se deschide singur, deasupra orificiului de

deschidere al canalului lui Wirsung .

La om enzima proteolitica a pancreasului este secretata in cea

de a cincea luna a vietii fetale .

ABDOMENUL

ABDOMENUL

TOPOGRAFIA CAVITATII ABDOMINALE

Abdomenul reprezinta

portiunea trunchiului

interpusa intre torace si

pelvis.

In interior, el contine:

-cavititatea abdominala in

care se afla cea mai mare

parte a tubului digestive;

-aparatul urinar la ambele

sexe;

-aparatul genital la femeie;

-vase sanguine;

-noduri limfatice;

-nervi.

ABDOMENUL

Limite:

-superior: o linie orizontala situata la jumatatea distantei dintre ombilic si

portiunea inferioara a corpului sternului

-inferior: o linei orizontala care uneste cele doua spine iliace

anterosuperioare

-la dreapta: o linie verticala care imparte clavicula dreapta in doua jumatati

( linie medioclaviculara)

-la stanga: o linie verticala medioclaviculara stanga

Din punct de vedere anatomo-clinic se disting, pe fata anterioara a

abdomenului noua regiuni, delimitate cu ajutorul celor patru linii (cele

doua linii vertical si doua orizontale).

ABDOMENUL

Cele noua regiuni sunt:

- epigastru: pe linia mediana. In aceasta regiune se proiecteaza lobul

stang al ficatului, o parte a stomacului, duodenul si pancreasul;

- regiunea ombilicala: pe linia mediana. In aceasta regiune si proiecteaza

ansele intestinului subtire si colonul transvers

- hipogastrul: pe linia mediana. In aceasta regiune se proiecteaza ansele

ileale, colonul sigmoidian si vezica urinara.

- hipocondrul: drept (dextra-corespunde lobului drept al ficatului si cailor

biliare) unghiului hepatic al colonului, glandei suprarenale drepte,

portiunii superioare a rinichiului drept si stang, a cozii pancreasului, a

portiunii superioare a rinichiului stang si a glandei suprarenale stangi

- regiunea laterala: pe ambele parti in regiunea laterala dreapta si stanga

ABDOMENUL

ABDOMENUL

- fosa iliaca sau regiunea inghinala: pe ambele parti. Fosa iliaca

dreapta in care se proiecteaza cecul si apendicele vermicular si fosa iliaca

stanga in care se proiecteaza prima portiune a colonului sigmoidian.

Extremitatea superioara a cavitatii abdominale este inchisa spre

cavitatea toracica de catre muschiul diaphragm, in timp ce in portiunea

inferioara, se continua cu cavitatea pelviana.

Aceasta impartire anatomo clinica nu corespunde insa impartirii

topografice a peretilor abdominali. Prin peretii anterolaterali ai

abdomenului se pot palpa sau percuta organele din cavitatea peritoneala

Din punct de vedere topografic, abdomenului i se descriu :

A. peretii care formeaza regiunile parietale

B. cavitatea abdominala cu tot continutul sau

ABDOMENUL

Regiunile parietale

1.Regiunea diafragmatica

Este peretele superior al abdomenului; formata dintr-un singur

plan, cel al muschiului diaphragm. Aceasta regiune separa cavitatea

abdominala de cavitatea toracica, astfel incat reprezinta totodata si

peretele inferior al cavitatii toracice.

Limite

Bolta diafragmei nu este uniforma prezentand o depresiune

centrala si doua convexitati: cea dreapta si cea stanga.

Diafragma are o portiune centrala aponevrotica sau

tendinoasa, numita central tendinos si o portiune periferica musculara,

care la randul ei are 3 portiuni: sternala, costala si vertebrala sau

lombara. Componenta sternala isi are originea pe fata posterioara a

procesului xifoidian. Cea costala ia nastere de pe fata mediala si

marginile superioare ale ultimelor sase coaste;

ABDOMENUL

Cea vertebrala provine de pe vertebrele lombare prin doi stalpi; stalpul

drept care se insera pe corpul primelor trei vertebre lombare si de pe

discurile intervertebrale dintre acestea si stalpul stang care ia nastere de

pe primele doua vertebre lombare si de pe discurile invecinate.

Marginile tedinoase ale celor doi stalpi se intalnesc pe linia

mediana si determina formarea ligamentului arcuat median.

Componenta lombara mai prezinta ligamentul arcuat median sau

arcada psoasulului si ligametnul arcuat sau arcada patratului lombelor

sau ligamentul centurat al diafragmei.

Centrul tendinos este reprezentat de o lama fibroasa in forma de

trifoi care prezinta o foliola anterioara, o foliola stanga si o foliola

dreapta.

ABDOMENUL

ABDOMENUL

Intre componentele portiunii musculare a diafragmei se observa o

serie de puncte slabe.

Aceste intervaluri numite hiaturi sunt:

- hiatul lombocostal

- hiatul sternocostal

- hiatul esofagian

- hiatul aortic

-orificiul venei cave

ABDOMENUL

ABDOMENUL

ABDOMENUL

2. Regiunea sterno-costo-pubiana

Reprezinta regiunea mediana a peretelui anterior al abdomenului si

corespunde muschilor drepti si tecilor lor.

Limite:

-superior: procesul xifoid si arcurile costale

- inferior: marginea superioara a oaselor pubiene, cuprinsa intre cei

doi tuberculi pubieni

- lateral: de o parte si de cealalta, marginile laterale ale muschilor

drepti abdominali

- in profunzime: se intinde pana la peritoneul parietal inclusiv.

Forma regiunii este cea a unui dreptunghi cu axul mare vertical.

ABDOMENUL

Stratigrafie

1. Pielea - fina, subtire, mobila. Este prevazuta la ambele sexe, in

regiunea inferioara cu par.

2. Planul subcutanat- se continua cu cel al regiunilor invacinate fiind

in cantitate diferita, in functie de sex si starea de nutritie a individului.

3. Planul aponevrotic superficial este reprezentat de lamele

anterioare ale tecilor muschilor drepti ai abdomenului. Teaca anterioara este

completa pe toata lungimea, pe cand cea posterioara lipseste in treimea

inferioara. Teaca anterioara este formata preponderent din fibre ale

muschiului oblic extern.

Din punct de vedere structural, Devlin descrie o structura

trilaminara a tecii anterioare:

a. stratul superficial;

b. stratul mijlociu;

c. stratul profund.

4. Planul muscular este reprezentatnde muschii drepti ai

abdomenului a caror origine se face la nivelul coastelor V-VII prin trei

digitatii si pe procesul xifoid

ABDOMENUL

ABDOMENUL

5. Planul aponevrotic profund este format de lamele posterioare

ale tecilor muschilor drepti.

6. Fascia transversalis acopera fetele posterioare ale tecilor

7. Planul preperitoneal are la acel nivel doua componente

A. tesutul celular preperitoneal ce face parte din fascia extraperitoneala.

El se intinde lateral spre vasele epigastrice inferioare si posterior de ambele

parti ale vezicii urinare astfel incat pe sectiuni orizontale ia forma unui molar

B. fascia ombilico-prevezicala este o condensare a tesutului celulo-fibros

al spatiului fibros al spatiului pelvisubperitoneal in jurul arterelor ombilicale.

La nivelul ombilicului, fascia ombico-prevezicala se termina printr-un tract

fibros rezultat din formarea arterei ombilicale comune

8. Planul peritoneal este reprezentat de peritoneul parietal

anterior.

3.Regiunea costo-iliaca

Este o regiune pereche, situata lateral, avand o forma neregulat

patrulatera si ocupa cea mai mare parte a peretilor abdomenului.

Limite:

-superior: arcul costal si marginile inferioare ale coastei a 12-a

- inferior: orizontala ce uneste cele doua spine iliace antero-superioare

-anterior: marginea laterala a muschiului drept abdominal

-posterior: marginea laterala a muschilor proprii a coloanei vertebrale.

-D. p. v. clinic si topografic regiunea se imparte in doua:

ABDOMENUL

ABDOMENUL

3.1.Regiunea antero-laterala sau regiunea costo-iliaca anterioara

Stratigrafie:

1) pielea

2)planul subcutanat: contine tesut celular adipos.Contine ramuri

provenite din arterele intercostale, din circumflexa iliaca superficiala (ram

din femurala). Venele formeaza o retea in ochiuri neregulate, reteaua

venoasa superficiala a peretelui toraco-abdominal. Acestea sunt afluenti ai

venelor axilare. Exista comunicari cu venele profunde: de ex: cu vena porta

prin vena para- ombilicala. Reteaua superfiaciala reprezinta un important

teritoriu de anastomoza cavo-cav si porto-cav. In caz de obstructie a venei

porte sau cave inferioare, venele devin turgescente (se dilata) si vizibile

prin tegumente.

3)planul fascial superficial: este reprezentat de fascia ce acopera

muschii oblici externi

4)planul profund: constituit din mai multe straturi:

- stratul musculo-aponevrotic: format din muschii lati ai

abdomenului. Acest plan este format din mai multe planuri:

a) Primul plan muscular reprezentat de muschiul oblic extern. Are

originea prin opt digitatii carnoase, pe fetele exterioare si marginale

inferioare ale coastelor V-XII. Acestea se intrepatrund cu digitatiile de

origine ale dintatului anterior si ale dorsalului mare. Modul lor de aranjare

creaza o linei dintata, care merge inferior si posterior si este vizibila la

subiectii musculosi (linia Gerdy).

ABDOMENUL

Partea posterioara si superioara este predominant musculara; ea

se insera pe portiunea anterioara a crestei iliace si pe spina iliaca antero-

superioara. Partea anterioara, unde se face tranzitia spre aponevroza,

este verticala si coboara spre spina iliaca antero-superioara. Portiunea

inferioara este aponevrotica si este parte constituenta a canalului

inghinal.

b) Al doilea plan muscular este reprezentat de muschiul oblic intern, aflat

sub oblicul extern si formand stratul intermediar al structurii musculare

parietale abdominale.

Oblicul intern isi are originea din facia toraco-lombara, de pe 2/3

ale crestei iliace, din jumatatea externa a ligamentului inghinal.

ABDOMENUL

c) Al treilea plan muscular cel mai profund este reprezentat de

muschiul transvers abdominal. Posterior, muschiul transvers abdominal

are originea pe ultimele sase coaste, fascia dorso-lombara si facia ilio-

psoica. Originea toracica este de pe fata interna a ultimelor patru sau

cinci coaste, prin digitatii care se intrepatrund cu cele de origine ale

diafragmului.

Fibrele musculare au directie transversala si se indreapta

predominant spre linia mediana, unde se termina printr-o aponevroza,

care se insera la nivelul liniei albe.

Marginea ventrala a componentei musculare se continua printr-o

linie de tranzitie cu componenta aponevrotica, care se insera pe linia

alba. Aceasta este cunoscuta drept linia semilunara a lui Spiegel.

ABDOMENUL

ABDOMENUL

Herniile spiengeliene apar in zona triunghiulara, delimitata lateral

de linia semilunara, superior de partea laterala a liniei arcuate si inferior si

medial de vasele epigastrice inferioare.

- stratul fascial profund este reprezentat de catre fascia

transversalis

- stratul tesutului celular extraperitoneal (fascia extrapiritoneala)

slab reprezentat

- stratul peritoneului parietal - stratul cel mai profund

ABDOMENUL

ABDOMENUL

ABDOMENUL

ABDOMENUL

3.2. Regiunea postero-laterala a peretelui abdominal

Este regiunea costo-iliaca posterioara; dupa Nomina

Anatomica este denumita regiunea lombara.

Stratigrafie:

1. pielea- mobila, supla;

2. planul subcutanat -este rerezentat de tesut conjunctiv lax.

Arterele sunt reprezentate de ramuri ale arterelor lombare. Venele sunt

tributare arterelor si se anastomeaza cu reteaua superficiala a peretelui

toraco abdominal. Limfaticele sunt tributare nodurilor axilare pectorale.

Nervii provin din ramurile ultimilor nervi intercostali si din iliohipogastric.

3. planul fascial este reprezentat de fasciile muschilor oblic

extern si dorsal mare;

4. planul profund este format din mai multe straturi:

a. stratul musculo-fascial superficial este reprezentat de

portiunea laterala a fasciei toracolombare, de pe care pornesc fascicule

ale muschiului dorsal mare a carui margine laterala vine in raport cu

muschiul oblic extern, participand la delimitarea trigonului lombar sau

triunghiul lombar al lui Petit, formand latura sa mediala.

b. stratul musculo-apronevrotic mijlociu este format din foita

posterioara a muschiului oblic intern si din fasciculele sale, impreuna cu

fasciculele muschiului dintat inferior si posterior. Fasciculele muschiului

dintat posterior-inferior participa la delimitarea tetragonului lombar,

reprezentandu-i latura sa superomediala; spatiul care reprezinta un punct

slab al peretelui abdominal, acolo unde se pot produce herniile lombare.

ABDOMENUL

c. stratul aponevrotic este reprezentat de aponevroza posterioara

a muschiului transvers al abdomenului

d. stratul muscular al patratului lombar este un muschi de forma

patrulatera situat in regiunea lombara, de-o parte si de alta a coloanei

vertebrale. Fibrele sale se insera pe varful proceselor costiforme ale

vertebrelor lombare pe fata laterala a corpului vertebrei toracice, pe

ligamentul arcuat lateral si pe doua treimi mediale ale marginii inferioare

a coastei a XII-a.

e. stratul facial profund format din fascia patratului lombar.

ABDOMENUL

5. Planul premuscular este format din fascia transversalis si stratul

retroperitoneal, strat care este format din tesut celolo-adipos cel mai bine

dezvoltat in jurul rinichiului si unde formeaza grasimea perirenala.

6. Peritoneul parietal este ultimul strat al regiunii si este inlocuit la

nivelul colonului ascendent si la nivelul colonului descendent de fascia de

coalescenta retrocolica al lui Toldt.

4. Regiunea Inghinala

Este o regiune pereche, situata in portiunea infero-mediala a

peretelui abdominal anterior (in regiunea inghino-abdominala); deasupra

regiunii anterioare a coapsei si sub regiunea costo-iliaca anterioara.

ABDOMENUL

ABDOMENUL

Limite

1.superior: orizontala ce uneste cele 2 spine iliace

anterosuperioare;

2.infero-lateral: plica inghinala;

3.medial: marginea laterala a muschiului drept abdominal.

Stratigrafie

1. Pielea – este elastica si mobila, iar portiunea infero-mediala

este prevazuta cu peri;

2. Planul subcutant - este bine reprezentat de catre tesutul

celuloadipos. Aici se gasesc: vasele epigastrice, limfaticele superficiale

(tributare nodurilor inghinale supero-laterale): ramuri nervoase din

iliohipogastric si ilioinghinal ;

3. Fascia superficiala este reprezentata de fascia de invelis a

muschiului oblic extern ;

4. Planul profund este reprezentat de :

a)stratul musculo-aponevrotic care este format din 3 straturi

suprapuse. Primul strat, cel mai superficial, este format din aponevroza

anterioara a muschiului oblic extern care la nivelul marginii inferioare a

regiunii reprezinta o condensare de fibre ce se intind de la spina iliaca

antero-superioara al tubercului pubian - condensare ce formeaza

ligamentul inghinal sau ligamentul lui Poupart. Medial de vasele femurale,

ligamentul inghinal se reflecta, formand ligamentul lacunar (Gimbernat),

care fuzuioneaza cu fascia muschiului pectineu, inainte de fixarea

acesteia pe ligamentul lui Cooper. Ligamentul Gimbernat nu este o

structura specializata a ligamentului inghinal, ci reprezinta doar cele mai

joase fibre ale aponevrozei oblicului extren. Structura poate fi vizualizata

in doua planuri : un plan orizontal derivat din ligamentul inghinal (cu

insertie pe ramul pubian superior) si un plan vertical (derivat de fascia

lata cu insertie pe linia pectineala).

ABDOMENUL

In portiunea laterala, muschiul oblic intern prezinta o organizare

segmentara. Conform datelor obtinute prin disectii amanuntite s-a

demonstrat ca , in regiunea inghinala , oblicul intern are originea in fascie

care are doua componente : una anterioara –subtire si una posterioara-

mai groasa. Stratul fascial profund contine ramurile nervoase si vasele.

Este strans fuzionata cu fascia anterioara a muschiului transvers

abdominal, muschiul care are cele mai inferioare fascicule pornite de pe

1/3 laterala a ligamentului inghinal.

Muschiul oblic intern - fibrele sale inferioare, cu originea la

nivelul ligamentului inghinal dau nastere muschiului cremaster.

ABDOMENUL

b) fascia transversalis are o dispozitie aparte; ea formeaza

peretele posterior al ligamentului inghinal si este intarita de 4 formatiuni,

respectiv lateral de ligamentul interfoveolar al lui Hesselach; medial, in

sens anteroposterior de ligamentul reflex a lui Colles, falx inghinalis (sau

tendomul conjunet a lui Morthon si Thomas) si ligamentul lui Henle.

Printre aceste straturi ale planului profund trece, la barbat funicul

sermatic, iar la femeie-ligamentul rotund al uterului, formandu-se astfel

canalul inghinal.

Canalului inghinal i se descriu doua orificii si patru pereti.

ABDOMENUL

ABDOMENUL

- orificiul (inelul) inginal superficial sau orificiul subcutant, este

reprezentat de o spartura in aponevroza oblicului extrem, la nivelul lui

aflandu-se 3 stalpi rezultati din condensari ale fibrelor muschiului oblic

extern : stalpul lateral, medial si posterior;

- oricifiul (inelul) inghinal profund reprezinta o zona de tranzitie

intre fascia transversalis si fascia spermatica interna ce permite pasajul

canalului deferent si al vaselor spermatice.

- peretele anterior este format din : piele, tesut celulal subcutant si

muschiul oblic extern cu fascia sa de invelis, mai precis, aponevroza

oblicului extern ;

- peretele posterior il formeaza fascia transversalis, intarita de cele

patru formatiuni deja amintite (ligamentul interfoveolar (al lui

Hesselbach); Ligamentul reflex al lui Colles; Ligamentul lui Henle;

ligamentul lui Cooper).

- peretele superior este format lateral de marginile inferioare ale

muschiului oblic intern si transvers, iar medial de tendonul conjunct

rezultat din fuzionarea acestor margini.

- peretele inferior este reprezentat de jgheabul ligamentului inghinal in

care se afla funiculul spermatic la barbat si ligamentul rotund al uterului

la femei.

c) stratul preperitoneal contine vasele epigastrice inferioare.

ABDOMENUL

ABDOMENUL

d) peritoneul parietal este ultimul strat al regiunii. Pe linia

mediana se afla uraca, apoi cordoane fibroase ale arterei ombilicale ce vor

determnia pilica ombilicala mediala si lateral artera epigastrica inferioara,

care formeaza plica ombilicala laterala. Rezulta astfel cele trei plici

peritoneale ombilicale intre care delimiteaza depresiuni ale peritoneului

denumite: foseta inghinala mediala, foseta inghinala laterala, foseta

supravezicala .

5. Regiunea lombo-iliaca

Este o regiune pereche, situata de o parte si de cealalta a coloanei

vertebrale lombare, la nivelul peretelui posterior.

Limite

1. superior : ligamentul arcuat medial care separa aceasta regiune de regiunea

diafragmatica ;

2. inferior: marginea anterioara a coxalului;

3. medial: fata laterala a coloanei vertebrale lombare;

4. lateral: marginea laterala a muschiului psoas mare (M. psoas major) Stratigrafie

1. Planul muscular – cuprinde muschii: iliopsoas si psoas mic. Muschiul

iliopsoas este alcatuit din doua portiuni: muschiul iliac si muschiul psoas mare,

izolat in pelvis, dar cu insertie comuna la nivelul extremitatii superioare a

femurului. Muschiul iliopsoas - format la limita inferioara a regiunii, trece prin

lacuna musculara pentru a ajunge mai apoi in regiunea anterioara a coapsei.

Muschiul psoas mic este un muschi subtire asezat pe fata anterioara a muschiului

psoas.

ABDOMENUL

Muschiul pasoas este inervat de trei – cinci ramuri ce provin din

plexul lombar. Iliohipogastricul si ilioinghinalul apar la marginea laterala a

muschiului psoas patrunzand in stratul retroperitoneal al regiunii costo

iliace posterioare. Nervul cutanat femural lateral paraseste psoasul,

incruciseaza fata anterioara a muschiului iliac si ajunge la coapsa. Nervul

obturator trece de marginea mediala a psoasului si ajunge in pelvis.

2. Planul fascial este reprezentat de fascia iliaca, care adera la

tendonul terminal al muschiului psoas mic.

3. Planul retroperitoneal este reprezentat de tesut celular care in

partea inferioara a regiunii nu se continua la nivelul coapsei din cauza

aderentei fasciei iliace la ligamentul inghinal.

4. Peritoneul parietal reprezinta ultimul strat al regiunii.

 

ABDOMENUL

ABDOMENUL

ABDOMENUL

B. Cavitatea abdominala

Cavitatea abdomionala (Cavitas abdominis) este o cavitate

viscerala, de forma ovoidala, depasind la extremitati limitele superficiale

ale abdomenului .

Cavitatea abdominala este tapetata de peritoneul parietal, ce

reprezinta planul profund al regiunilor parietale si isi are originea comuna

cu pleura si pericardul, din celulele mezoteliale ale somatopleurei si

splanhnopleurei embrionare. Cele trei seroase se separa intre ele in cea

de-a 6 –a saptamana a vietii embrionare. Intre peritoneul parietal si

planurile musculare ale peretilor se afla spatiul extraperitoneul - ocupat de

fascia extraperitoneala.

ABDOMENUL

PERITONEUL captuseste peretii cavitatii abdomino-pelvine si

inveleste total organele (intrapertoneale) si partial (organele

extraperitoneale). I se descriu doua lame : una viscerala si una parietala ;

Intre cele doua lame se delimiteaza cavitatea peritoneala, o cavitate

virtuala, ce poate deveni reala in cazuri patologice (peritonita, ascita,

abcese, hemoragii, etc.). In mod normal in cavitatea peritoneala se afla o

larna fina de lichid peritoneal ce faciliteaza alunecarea viscerelor intre ele.

Organele invelite in totalitatea peritoneul visceral se numesc

organe intraperitoneale si sunt suspendate de peretele abdominal prin

formatiuni peritoneale .

Organele extraperitoneale sunt aplicate pe peretele abdominal

fiind acoperite doar partial de peritoneu.Oraganele extraperitoneale se

impart la randu lor in primare (rinchii si glandele suprarenale ) si

secundare (pancreasul, duodenul, colonul ascendent si descendent ).

La deschiderea cavitatii abdominale se observa de la dreapta la

stanga in portiunea superioara : ficatul, stomacul si splina; in portiunea

inferioara: omentul mare (marele epiploon care descinde de la nivelul

colonului transvers la care adera). Datorita acestui fapt, colonul si

mezocolonul transvers separa cavitatea peritoneala in doua etaje :

supramezocolic si inframezocolic.

ABDOMENUL

ABDOMENUL

Cavitatea peritoneala

ABDOMENUL

Prin torsionarea din perioada perinatala anumite organe

intraperitoneale ajung sa fie impinse pana la peretele abdominal si astfel

peritoneul visceral sa adere la cel parietal, alipindu-se printr-un fenomen

sau proces de coalescenta.

In urma acestui proces iau nastere fasciile de coalescenta care

leaga organul extraperitoneal secundar de peretele abdominal: la duoden

fascia lui Treitz, la pancreas fascia retropancreatica a lui Treitz si fascia

prepancreatica a lui Fredet, la colonul ascendent si descendent – fascia lui

Toldt.

Intestinul perzinta portiuni fixe si mobile:

a) portiuni fixe: duodenul, colonul ascendent si descendent;

b) portiuni mobile: jejun-ileon (mezenterul), colon transvers (mezoul

colonului transvers), colon sigmoidian (mezoul colonului sigmoidian).

ABDOMENUL

ABDOMENUL

ABDOMENUL

ABDOMENUL

Formatiuni peritoneale:

1) plicile peritoneale sunt determinate de trecerea pe sub

peritoneu a unor vase, nervi sau ducte (canale) care ridica peritoneul

denivelandu-l si determinand aceste plici (plica ombilicala mediana, plica

ombilicala medial, plica ombilicala laterala).

2) fosetele peritoneale sunt mici depresiuni ale peritoneului

(fosetele duodenale si fosetele cecale).

Atat plicile cat si fosetele (mai ales) pot fi determinate si de

procese de coalescenta incomplete sau exagerate.

3) Ligamentele peritoneale leaga organele cavitatii abdominale

intre ele (ligamentul gastro-hepatic, lig. gastro-colic, lig. gastro-lienal,

lig.pancreatico- sau frenico-lienal) sau le leaga de peretele abdominal (lig.

falciform al ficatului in care este inclus si lig. rotund al ficatului, lig.

coronar si lig. triunghiulare ale ficatului, lig. freno-gastric).

4) Mezourile suspenda portiunile mobile ale intestinului printr-o margine

(radacina) aderand la peretele abdominal si prin cealalta margine ajungand la

portiunea intestinala pe care o si inveleste. Gradul de mobilitate al portiunii

respective a intestinului este direct proportional cu lungimea acestui pliu

peritoneal ce poarta numele de mezou. Acesta este traversat de vasele si nervii

destinati organului spre care se indreapta.

La jejun-ileon se afla mezenterul, iar la colon mezocolonul transvers si

mezocolonul sigmoidian.

1. Etajul supramezocolic contine trei orgame mari, fiecare situat in cate o

loja proprie.

De la dreapta spre stanga, acesta sunt : loja hepatica (ce contine ficatul si

caile extrahepatice); loja gastrica ( ce contine stomacul ) si loja splenica (ce

contine splina). Inapoia stomacului se afla bursa omentala care comunica cu

marea cavitate peritoneala prin hiatul lui Winslow.

ABDOMENUL

ABDOMENUL

Ca si marea cavitate peritoneala si BURSA OMENTALA este o

cavitate virtuala. Bursei omentale i se descrie o portiune principala si trei

prelungiri. Portiunea principala sau bursa omentala propriu-zisa prezinta

patru pereti:

a) peretele superior este reprezentat de reflexia peritoneului ce trece

de pe fata anterioara a peretelui abdominal posterior pe fata

posterioara a stomacului ;

b) peretele inferior este format din mezocolonul transvers, colonul

transvers si foitele constitutive ale omentului mare

c) peretele anterior este format de peritoneul ce inveleste fata

posterioara a stomacului si ligamentul gastro- colic ;

d) peretele posterior este format de peritoneul parietal ce captuseste

fata anterioara a peretelui abdominal posterior trecand peste pancreas,

rinichi si glanda suprarenala stanga.

Cele trei prelungiri sunt reprezentate de :

1. Prelungirea dreapta vestibuluil bursei omentale - comunica spre

dreapta cu etajul supramezocolic prin orificiul omental. Are forma de prisma

patrulatera si i se descriu patru pereti si doua orificii. Peretele anterior este

reprezentat de peritoneul perietal ce tapeaza fata anterioara a peretelui

abdominal posterior, intre vena cava inferioara (lateral- dreapta) si plicile

gastro- pancreatice (lateral-stanga), la nivelul regiunii celiace a lui Luschka.

Peretele superior este reprezentat de lobul caudat al ficatului ( lobul lui

Spiegel). Peretele inferior este reprezentat de catre curbura mica a

stomacului. Cele doua orificii sunt reprezentate de un orificiu drept (hiatul

lui Winslow prin care bursa omentala comunica cu marea cavitate

peritoneala) si un orificiu stang (care realizeaza legatura dintre bursa

omentala propriu-zisa si vestibulul bursei omentale).

ABDOMENUL

ABDOMENUL

2. Prelungirea stanga a bursei omentale – recesul splenic este

cuprins ligamentul gastrosplenic (anterior) si ligamentul splenicorenal

(posterior).

3. Prelungirea superioara sau recesul superior se intinde

superior pana la ligamentul coronar al ficatului, situandu-se intre vena cava

inferioara si stomac.

Uneori , recesului superior , (rar) i se adauga in partea sa stanga un

reces superior accesor mic si inconstant, ce urca pana la ligamentul

frenogastric.

Caile de acces in bursa omentala sunt:

1.hiatul lui Winslow (singura care naturala);

2.omentul mic si ligamentul gastro-hepatic se intinde intre fata viscerala a

ficatului si portiunea retrohilara a santului sagital stang;

3.ligamentul gastro-lienal continua spre stanga ligamentul gastro-colic. Intre

cele doua foite se afla vasele gastro-omentale stangi si vasele gastrice scurte;

4.ligamentul pancreatico-lienal ;

5.ligamentul gastro-colic, (cea mai frecventa cale de acces), se intinde intre

portiunea orizontala a marii curburi a stomacului si colonul transvers. Contine

vasele gastro-omentale ;

6.mezocolonul transvers leaga colonul transvers de peretele posterior al

abdomenului. Aici se gasesc vasele colice medii si colice stangi, precum si

anastomozarea dintre e ele – ( arcada arteriala Haller – Riolan) ;

7.decalarea foitelor constitutive ale omentului mare (cea mai rara cale

utilizata).

ABDOMENUL

ABDOMENUL

ABDOMENUL

ABDOMENUL

2. Etajul submezocolic se continua inferior cu excavatia pelvina.

Stramtoarea superioara a pelvisului separa cavitatea

peritoneala abdominala de cea pelvina. El contine cadrul colic ce

inconjoara ansele jejun ileonului, formatiuni mascate de omentul mare.

Cadrul colic incepe printr-o formatiune in forma de fund de sac ce are

anexat apendicele ; urmeaza colonul ascendent, transvers, descendent,

sigmoidian si care se contiunua cu rectul. Etajul submezocolic, apare

astfel compartimentat intre patru spatii : intre colonul ascendent si

descendent – pe de o parte – si peritoneul parietal al peretilor postero-

laterali pe de alta parte – se gasesc santurile paracolice drept si stang ;

intre cele doua segmente ale colonului – pe de o parte – si radacina

mezenterului – pe de alta parte se delimiteaza spatiiile mezenterico-colice

(drept si stang).

In spatiul retroperitoneal al cavitatii abdominale sunt situate :

duodenul si pancreasul, segmentele ascendent si descendent ale

colonului, rinichii si ureterele, glandele suprarenale, vasele sanguine mari

noduri limfatice si nervi. Aceste organe sunt separate de spatiul

retroperitoneal prin fascii de coalescenta.

Atat viscerele extraperitoneale, cat si cele intraperitoneale

reprezinta fiecare cate o regiune topografica aparte .

ABDOMENUL