Curs 2Obiectul si metoda contabilitatii

In istoria sistemului economic, contabilitatea a reprezentat acea disciplina aplicativ-functionala, formarea si dezvoltarea ei fiind legate de activitatea firmelor, in general a acelor firme care gestioneaza valori economice atonomizate functional.

Privita ca tehnica si metoda de inregistrare, contabilitatea reflecta si controleaza pe baza unui sistem propriu de informative, patrimoniul unitatilor economice si administrative, autonomizate functional, de asemenea modificarile produse ca urmare a proceselor de aprovizionare, productie, desfacere si rezultatele inregistrate in activitatea economica.

Ca disciplina stiintifica contabilitatea cerceteaza si fundamenteaza principiile, metoda si normele dupa care se desfasoara procesul de reflectare contabila a fenomenelor economice.

In legatura cu obiectul contabilitatii sunt mai multe opinii care sunt sintetizate in 3 categorii:-in conceptia adminstrativa-> contabilitatea se ocupa cu reflecatrea si controlul in expresie valorica a faptelor administrative in vedera unei conduceri eficiente a activitatii.-in conceptie juridica- contabilitatea este constituita din patrimoniul unui subiect de drept privit prin prisma relatiilor juridice, respectiv a drepturilor si obligatiilor luate in corelatie cu bunurile materiale la care se refera.- conceptia economica- contabilitatea ca obiect de cercetare are circuitul capitalului privit sub aspectul destinatiei si structurii lui (fix si circulant) si cel al modului de dobandire ( in functie exista capital propriu si imprumutat).

Aceste procese si fenomene sunt studiate in conexiune cu relatiile juridice pe care le genereaza si in cadrul carora se formeaza capitalul.

Patrimoniul ca obiect al contabilitatii Delimitari conceptuale intre avere,capital, patrimoniu.

Averea desemneaza bunurile economice acumulate in proprietatea unei persoane fizice sau juridice.

Capital- este utilizat cu sensuri diferite- acceptiunea conform careia capitalul este o relatie de proprietate. In sens general capitalul este inteles ca totalitatea drepturilor de proprietate generate de existenta si miscarea activelor existente sau investite la un moment dat.

Active reprezentate de bani, masini, caldiri, hartii de valoare; desi notiunea de active este echivalenta cu cea de bunuri pe care intreprinderea le utilizeaza in activitatea economica ea nu este sinonima cu cea de patrimoniu.

Avand in vedere activele si capitalul se poate stabili o relatie intre existentele material-banesti ale unei intreprinderi si sursele de provenienta a acestora pe de alta parte.

Active( bunuri) = capital propriu + datorii ecuatii de baza al contab Capital propriu= active – datorii

Patrimoniu- s-au cristalizat mai multe teorii: exista o conceptie juridica conform careia patrimoniul reprezinta ansamblul drepturilor si obligatiilor cu continut economic ale unui subiect de drept.

Conceptia economica reprezinta totalitatea bunurilor economice exprimate in bani precum si a rezultatelor folosirii lor.

-conceptia economico-juridica- patrimoniul desemneaza structura economica si juridica de apropiere si gestiune a valorilor materiale si banesti. Patrimoniul este forma de baza si criteriul principal de atonomizare si idetificare a orcareu firme economice.

In acest context regiile autonome, societatile comerciale dispun de un patrimoniu propriu si sunt obligate sa organizeze un sistem propriu de contabilitati. In general contabilitatea este grefata pe un patrimoniu.

Patrimoniul implica existenta a 2 componente, insa interdependente:-subiectul relatiilor de proprietate –drepturile si obligatiile, subiect reprezentat de o persoana fizica sau juridica.-obiectele de drepturi si obligatii = bunuri economice, materiale, bani.

Bunurile materiale detinute de persoane fizice sau juridice alcatuie substanta materiala a patrimoniului. Drepturile si obligatiile legate de aceste bunuri pentru subiectul economic este capitalul ca relatie de proprietate si exprima provenienta sau sursele de constituire.

Persoana fizica sau juridica in calitate de subiect al acestor drepturi si obligatii se interpune intre obiectele de drepturi si obligatii pe de o parte si drepturile si obligatiile care compun patrimoniul pede alta parte.

Prima componenta a patrimoniului este reprezentata prin bunuri economice. A doua componenta, drepturile si obligatiile, exprima raporturile de proprietate, finantare sau creditare. De aici rezulta egalitatea patrimoniului – bunuri economice =drepturi + obligatii.

Structura patrimoniului

Cele 2 componente se prezinta in contabilitate ca 2 concepte fundamentale active ( bunuri) si pasive( proveienta, sursele de finantare).

Activele cuprind: -active fixe sau imobilizate-active circulante- capital circulant

Activele fixe:1.cheltuielile de constituire a societatii, cheltuieli de cercetare, brevete, licente, fond comercial.

2.imobilizari corporale- materiale tangibile( masini, utilaje, constructii)3.imobilizari financiare- investitii si plasamente de capital in activitatea altor societati comerciale: titluri de participare, actiuni si parti sociale investite la capitalul social, imprumuturi altor societati( obligatiuni).

Activele circulante reprezinta acea parte a bunurilor economice care se prezinta sub forma de stocuri materiale, productie in curs de executie, disponibilitati banesti, creante sau alte valori. Caracteristica principala o reprezinta miscarea continua a formelor pe masura trecerii prin diferite faze ale circuitului activitatii ecoomice.

Pasivele-drepturi si obligatii sau surse.D.p.d.v al finantarii sursele se grupeaza in:

-surse proprii-capital propriu- finantare proprie-finantare straina- datorii, credite

In categoria pasivelor intra elementele:-capitalul propriu= capital individual, primele de capital, rezervele legale, statuare si contractuale.-capitalul strain- surse atrase si imprumutate- datoriile si obligatiile.

In cadrul datoriilor se includ imprumuturi de la banca, datorii comerciale, -apar in cadrul raporturilor de decontare cu furnizorii-, datorii fiscale, taxe si impozite, datorii salariale, datorii sociale.

Tot in categoria datoriilor intra datoria fata de asociati si actionari, precum si creditorii diversi.