curs autocad 3

2. Modul de lucru în mediul AutoCAD 2000

2.1. Introducerea comenzilor şi a opţiunilor2.1.1. Regimul de lucru interactiv

Mediul AutoCAD are la bază modul de lucru interactiv, dialogul utilizator-aplicaţie CAD. Informaţiile sunt solicitate de program pas cu pas, folosind sintagme din limbajul uman. Pentru ca dialogul să se desfăşoare adecvat, ambii parteneri, utilizator şi AutoCAD, trebuie să “cunoască” bine limbajul de comunicare.

Dialogul utilizator-AutoCAD are două forme de desfăşurare: dialogul imperativ, pe bază de comenzi, dialogul selectiv, pe bază de meniuri.

Comenzile şi opţiunile pot fi introduse prin tastare sau prin selectare din meniurile oferite de aplicaţie. Oricare din cele două modalităţi de comunicare este eficientă şi conduce la rezultatul dorit, cu condiţia unei folosiri corecte. Fiecare utilizator îşi formează propriul stil de lucru, care se potriveşte preferinţelor şi abilităţilor sale. O viteză de lucru mare poate fi asigurată numai după cunoaşterea temeinică de către utilizator a limbajului de comunicare cu editorul de desenare.

La tastarea comenzilor, opţiunilor şi datelor, pot fi folosite atât caractere majuscule cât şi minuscule, AutoCAD nefiind sensibil la acest aspect (“Not Case insensitive”).

Bara de spaţiu de pe tastatură este echivalentă cu tasta <>, cu excepţia scrierii textelor, când cele două taste au semnificaţii diferite.

Întregul dialog utilizator - AutoCAD este afişat în fereastra de dialog, vizibilă la partea inferioară a zonei grafice.

2.1.2. Cuvinte-cheie şi răspusul nulMulte secvenţe de dialog oferă utilizatorului şiruri de cuvinte-cheie (“key words”) care

sintetizează opţiunile posibile. În cazul tastării, este suficientă introducerea abrevierii acestora, afişată prin litere majuscule. Nu este eronată scrierea cuvântului-cheie în întregime, dar este inutilă şi consumatoare de timp. Iată un exemplu de utilizare a cuvintelor-cheie, prelevat din derularea comenzii PLINE.

Command: _plineSpecify start point: {se indică un punct}Current line-width is 0.0000

2.Modul de lucru în mediul AutoCAD 2000

11

Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: {se indică un punct}Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: aSpecify endpoint of arc or[Angle/CEnter/CLose/Direction/Halfwidth/Line/Radius/Second pt/Undo/Width]: {se indică un punct}Specify endpoint of arc or[Angle/CEnter/CLose/Direction/Halfwidth/Line/Radius/Second pt/Undo/Width]:…

Opţiunea implicită de răspuns este afişată de obicei prima, urmată de alternativele oferite prin cuvintele-cheie.

Între răspunsurile oferite de utilizator, apare frecvent “răspunsul nul” (“null response”); acesta constă dintr-un simplu <>, adică apăsarea tastei <ENTER>, fără a fi precedat de o altă specificaţie.

Utilizatorul poate alterna în orice moment modalitatea de dialog: tastarea şi respectiv selectarea comenzilor şi opţiunilor din meniuri.

2.1.3. Întreruperea secvenţei de lucru. Funcţia “Cancel”Dacă o anumită secvenţă de comenzi trebuie să fie întreruptă, utilizatorul dispune de funcţia

“Cancel”, atribuită tastei <Esc>. Câteva comenzi cu sintaxă mai ramificată necesită aplicarea succesivă a două funcţii “Cancel” pentru revenirea la prompter-ul “Command” (ca de exemplu comanda PEDIT, opţiunile comenzii “Dim”, etc.).

2.1.4. Comenzi transparenteUnele comenzi AutoCAD necesită suspendarea lor temporară în scopul executării altor

comenzi: această situaţie poate să apară de exemplu, când utilizatorul are nevoie de “Help”, adică de explicaţii privind modul de lucru al comenzii în curs de execuţie. Solicitarea poate fi efectuată “transparent”, peste comanda de bază. Editorul de desenare opreşte temporar execuţia comenzii de bază, fără “să o uite”, răspunde la solicitarea de “Help”, furnizând explicaţiile, şi reia apoi comanda de bază exact din punctul în care execuţia ei a fost temporar suspendată.

Solicitări de suspendare temporară a comenzii de bază pot să apară şi dacă este necesară o modificare a amplificării imaginii pe ecran, o panoramare a desenului, sau o modificare a unor variabile de sistem AutoCAD. Cereri de acest tip pot fi introduse de utilizator prin execuţia “transparentă” a comenzilor suprapuse. Numele comenzii suprapuse este precedat de apostrof, ca de exemplu:

Command: line <>Specify first point: 1,1 <>Specify next point or [Undo]: clic în 8,10To point: ‘zoom>>Specify corner of window,enter a scale factor (nX or nXP), or[All/Center/Dynamic/Extents/Previous/Scale/Window] <real time>:

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

12

>>>>Specify opposite corner: 0.6xResuming LINE command.Specify next point or [Undo]: clic în 8,10…

AutoCAD optează automat pentru execuţia transparentă a unor comenzi de tip ZOOM, PAN, HELP, LAYER, DSETTINGS, etc., la selectarea lor din meniurile pull-down, din meniurile butonului drept al mouse-ului sau de pe barele de instrumente, în timpul execuţiei altor comenzi.

2.2. Sisteme de coordonate în AutoCAD. Comenzile UCS, UCSICON, UCSMAN

AutoCAD cunoaşte un sistem de coordonate fix, denumit “World Coordinate System” (WCS), a cărui origine este poziţionată în colţul din stânga-jos al zonei grafice. Axa X a acestui sistem este dispusă pe orizontala ecranului, spre dreapta, axa Y pe verticală, în sus, iar axa Z perpendiculară pe ecran, cu sensul pozitiv spre utilizator, conform cu regula mâinii drepte (“Right Hand Rule”) în dispunerea axelor (fig. 2.1).

Utilizatorul îşi poate defini propriile sale sisteme de coordonate, “User Coordinate Systems” (UCS), prin translaţia, şi/sau rotaţia sistemului curent de coordonate, comanda aferentă fiind UCS. Sistemele de coordonate definite de utilizator pot fi denumite, pot fi salvate odată cu desenul şi pot fi folosite repetitiv. Orice UCS respectă regula mâinii drepte în dispunerea axelor.

Pentru a ilustra dispunerea sistemului curent de coordonate, programul prezintă o imagine a acestuia, numită “UCS-icon” (fig. 2.2 a, b).

La baza iconiţei pentru UCS, AutoCAD desenează un pătrat, dacă desenul este privit “de sus” (fig. 2.2 a,b). Dacă utilizatorul priveşte desenul

de jos, de sub planul X-Y, acest pătrat nu apare.Majuscula “W” afişată pe iconiţa pentru UCS indică sistemul WCS ca fiind cel curent. Pentru

orice alt sistem de coordonate diferit de cel fix, majuscula respectivă dispare.

Figura 2.2 Iconiţa pentru reprezentarea sistemului de coordonate în AutoCAD: a) în spaţiul modelului (model space); b) în spaţiul hârtiei (paper space)


13

a) b)

Figura 2.1 Regula mâinii drepte în dispunerea axelor de coordonate

Iconiţa pentru UCS poate fi poziţionată mereu în origine, sau în colţul din stânga-jos al ferestrei, indiferent de plasamentul originii sistemului curent de coordonate în fereastra de afişare. Opţional, se poate renunţa la afişarea iconiţei. Aceste preferinţe fac obiectul comenzii UCSICON.

Opţiunile comenzii UCS, pentru lucrul cu sistemele de coordonate, sunt sugestiv sintetizate în barele de instrumente “UCS” şi “UCS II” (fig. 2.3). Aceste opţiuni au afectate un grup de linii în meniul pull-down “Format″ (fig. 2.4).

Figura 2.3 Barele de instrumente UCS şi UCS II, asociate comenzii UCS

Figura 2.4 Grupul de linii aferente lucrului cu diferite sisteme de coordonate ale utilizatorului

Comanda UCSMAN permite manipularea în desen a sistemelor de coordonate prin intermediul unei casete de dialog (fig. 2.5). Cele trei panouri ale casetei se referă atât la la diferite sisteme definite deja cât şi la cele predefinite (corespunzătoare celor 6 vederi ortogonale). Caseta de dialog menţionată facilitează de asemenea stabilirea condiţiilor pentru UCS-icon.


14

!

Figura 2.5 Caseta de dialog pentru managementul sistemelor de coordonate

În cazul împărţirii zonei grafice în mai multe ferestre (numite “viewport-uri”), utilizatorul poate decide dacă sistemul curent de coordonate se aplică simultan tuturor acestor ferestre, sau se păstrează pentru fiecare fereastră sisteme de coordonate diferite.

Trebuie subliniat că sistemul de coordonate nu depinde de punctul din spaţiu din care este privit desenul la un moment dat. Modificarea punctului de observaţie a desenului nu modifică în nici un fel sistemul curent de coordonate.

2.3. Tipuri de coordonate în AutoCADÎn AutoCAD se folosesc coordonate plane (2D) sau spaţiale (3D); cele plane sunt prezentate

în tabelul 2.1.

Tabelul 2.1

Tipul de coordonate Referinţa Modul de scriere Semnificaţia Exemplu de folosire


15

Rectangulare Absolute(faţă de origine)

x,y Distanţa pe direcţia axei X şi respectiv pe direcţia axei Y faţă de

origine

Relative(faţă de punctul curent)

@x,yDistanţa pe direcţia

axei X şi respectiv pe direcţia axei Y faţă de

punctul curent

Polare Absoluter<alfa

Distanţa faţă de origine

şi unghiul măsuratfaţă de

semiaxa pozitivă X

Relative @r<alfa Distanţa noului punct faţă de punctul curent

şi unghiul faţă de paralela la semiaxa

pozitivă Xdusă prin punctul

curent

2.4. Moduri de introducere a coordonatelor în AutoCADInformaţia de tip punct este cea mai frecventă între datele de intrare solicitate de AutoCAD: o

linie se defineşte prin două puncte, un cerc se poate construi prin trei puncte, un text se aliniază în raport cu un punct sau cu două puncte, etc. Utilizatorul poate furniza informaţia de tip punct în mai multe moduri.

2.4.1. Tastarea coordonatelorCoordonatele unui punct pot fi introduse de la tastatură, conform coloanei a treia din tabelul

anterior. Coordonatele rectangulare se separă prin virgulă:

3,4 –100.2,56.76 –7,-5.4 2,-120

Valoarea ughiului în cazul coordonatelor polare este precedată de caracterul “<”:

3<60 10<-30 45<75 100<0


16

Y4<30

XO

430O

X

Y

O

2,5

6,2.5

4<30

X

O

430O

punctul curent

Y

Y 2,5

@4,-3O X

Coordonatele relative de orice tip sunt precedate de caracterul “@”, care are semnificaţia unei variaţii, similar lui “” din algebră (vezi şi tabelul 2.1):

@5,6 @-100,200 @300<45 @10<-90

Nu este necesară specificarea zerourilor nesemnificative.La tastare, AutoCAD ia în considerare şi coordonate ale unor puncte nevizibile în acel moment

în fereastra de desenare.

2.4.2. Punctarea cu ajutorul cursorului-ecranPunctarea cu ajutorul cursorului-ecran este o modalitate comodă de introducere a

coordonatelor unui punct. După plasarea cursorului exact pe punctul dorit, se apasă butonul stâng al mouse-ului. Pentru controlul interceptării precise a diferitelor puncte din desen cu ajutorul cursorului-ecran, AutoCAD necesită activarea ajutorului grafic snap (vezi subcapitolul 2.7). Există şi alte modalităţi de manipulare a cursorului-ecran, fie cu ajutorul săgeţilor de pe tastatură, fie cu alte periferice de intrare.

2.4.3. Specificarea directă a distanţeiPlasând cursorul-ecran pe direcţia dorită, utilizatorul poate preciza prin scriere la tastatură sau

prin punctare, doar valoarea distanţei faţă de punctul curent. Această metodă este foarte expeditivă în desenare. Cerinţa esenţială constă în a poziţiona foarte corect şi precis cursorul-ecran pe direcţia vizată. Metoda este o simplificare a folosirii coordonatelor polare relative, în care unghiul se indică grafic, iar distanţa prin scriere sau tot grafic, prin punctare.

2.4.4. Folosirea funcţiei “Auto Tracking”Funcţia AutoTracking oferă facilitatea de a indica puncte aflate pe anumite direcţii faţă de

punctul curent sau faţă de punctele importante de pe obiecte anterior desenate. AutoCAD 2000 posedă două variante de lucru cu funcţia Auto Tracking: polar şi Osnap.

Modul “Polar Tracking” se raportează la punctul curent de lucru şi permite alinierea pe anumite unghiuri prestabilite faţă de acest punct. Utilizatorul poziţionează cursorul-ecran pe direcţia dorită, moment în care programul afişează informaţiile privind unghiul şi distanţa la care se află cursorul faţă de punctul current (fig. 2.6). Utilizatorul poate tasta sau puncta valoarea distanţei. Punctul este localizat după principiul coordonatelor polare relative.


17

Figura 2.6 Aplicarea funcţiei “Polar Tracking”

Modul “Object Snap Tracking” lucrează similar cu cel anterior, da raportarea se face la un punct important de pe un obiect indicat de utilizator (capătul, mijlocul unui segment, centrul unui cerc, etc.). Este necesară activarea simultană a funcţiei “Object Snap”, de interceptare a punctelor importante de pe obiecte.

Cele două moduri de lucru ale funcţiei “Auto Tracking” pot fi active simultan. Activarea lor se realizează prin butoanele adecvate de pe bara de stare (fig. 2.7).

Figura 2.7 Butoanele pentru activarea/dezactivarea modurilor de lucru “Auto Tracking” de pe bara de stare a ferestrei AutoCAD 2000

2.5. Unităţi de măsurare a lungimilor, distanţelor şi unghiurilorAutoCAD măsoară lungimile şi distanţele în unităţi de desenare arbitrare (“drawing units”),

abreviate “d.u” în limba engleză şi respectiv “u.d.” în limba română. Acestea nu au o corespondenţă prestabilită cu o unitate reală. Programul solicită stabilirea unei corespondenţe numai la copierea pe hârtie a desenului sau la calculul unor proprietăţi fizice (volum, masă, etc.).


18

!!! !!!

!!!

Pentru a simplifica lucrul sub diferite sisteme de măsurare a lungimilor (metric, englezesc), AutoCAD 2000 stabileşte automat, la începerea desenului, o serie de parametri din desen în conformitate cu sistemul ales de utilizator: mărimea cotelor, lungimea elementelor din liniile discontinue, distanţa dintre liniile de haşură, etc. Acest lucru este facilitat de subopţiunile ″Default Settings″ ale opţiunii ″Start from Scratch″ din caseta ″Start Up″ sau de setările din şablonul ales prin opţiunea de începere ″Use a Wizard″ sau ″Use a Template″ din aceeaşi casetă.

Forma de afişare a unităţilor poate fi aleasă de utilizator cu ajutorul comenzii DDUNITS sau UNITS (format zecimal, exponenţial, număr de zecimale, etc.). Acestea deschid o castă de dialog (fig. 2.8), casetă care este apelabilă şi din meniul pull-down “Format”, linia Units….

Măsurarea unghiurilor este posibilă în oricare din unităţile de măsurare cunoscute. Unitatea implicită este gradul sexagesimal, cu submultipli zecimali. Sensul pozitiv de măsurare poate fi ales de utilizator, cel obişnuit fiind sensul antiorar (“counter-clockwise”). Linia de referinţă, adică linia de 0O, este implicit semidreapta orizontală Est, dar este modificabilă după dorinţă.

Toate opţiunile privind măsurarea unghiurilor pot fi specificate prin intermediul aceloraşi comenzi, DDUNITS sau UNITS.

Figura 2.8 Caseta pentru stabilirea unităţilor de măsurare a distanţelor şi unghiurilor

2.6. Spaţiul desenului. Comanda LIMITSSpaţiul alocat desenului în AutoCAD poartă denumirea de “limite” ale desenului. Limitele

desenului se definesc în sistemul fix de coordonate (WCS), cu ajutorul comenzii LIMITS, indicând un dreptunghi precizat prin colţul din stânga-jos şi apoi colţul din dreapta sus. Acest spaţiu trebuie corelat cu formatul de desenare, în cazul desenelor 2D. De exemplu, pentru un format A3 cu baza


19

latura mare, limitele adecvate ale desenului sunt: colţul din stânga-jos în punctul de coordonate 0, 0, iar colţul din dreapta-sus în 420, 297.

Dacă aţi început noul desen pe format metric, AutoCAD setează el însuşi aceste limite exact pentru un format A3 cu baza latura mare.

Limitele desenului se definesc numai în plan. Nu se pot defini limite pe direcţia Z.În spaţiul hârtiei (″paper space″), la activarea opţiunii de afişare a ″foii de hârtie″, adică

″Display Paper Background″, prin comanda OPTIONS, limitele desenului NU mai pot fi modificate prin comanda LIMITS. Ele sunt stabilite automat de program, în conformitate cu mărimea formatului de hârtie ales de utilizator.

2.7. Ajutoare grafice. Caseta pentru ajutoare grafice. Comanda DSETTINGS

Printre facilităţile oferite de AutoCAD, ajutoarele grafice sunt elemente de bază. Ele pot fi activate pe tot timpul sesiunii de lucru, sau pe durate mai scurte, iar setările valorice pot fi modificate după necesităţi.

Peste zona grafică, pe spaţiul definit de limitele desenului, poate fi afişată o grilă de puncte (“grid”), care nu este tipărită la imprimantă sau plotter (fig. 2.9 a). Aceasta constituie doar un ajutor în specificarea punctelor din desen, îndeosebi în cazul indicării lor cu ajutorul cursorului-ecran. Dispunerea puctelor respectă de obicei o reţea rectangulară cu paşi egali pe direcţia X şi pe direcţia Y, dar, la dorinţa utilizatorului, paşii pe cele două direcţii de dispunere pot diferi unul de celălalt. Opţional, grila poate deveni o reţea izometrică (fig. 2.9 b).

Programul dispune grila de puncte numai pe spaţiul limitelor.

Figura 2.9 a) Gri

lă

rectangulară; b) Grilă izometrică

Rezoluţia snap constituie un alt ajutor grafic esenţial în AutoCAD. Valoarea sa reprezintă pasul minim de deplasare pe ecran în zona grafică a cursorului-ecran. În mod implicit, această deplasare se realizează din pixel în pixel, ceea ce în unităţi de desenare poate reprezenta în fiecare moment o altă valoare, a cărei cunoaştere este dificilă, chiar imposibilă. Prin activarea rezoluţiei snap, pasul de deplasare menţionat este impus în unităţi de desenare. Astfel, coordonatele punctelor indicate prin intermediul cursorului-ecran devin multipli ai pasului de snap curent.

Pasul de snap este direcţionat în mod implicit după axele X şi Y. Orientarea sa este modificabilă. Pe fiecare din cele două direcţii, se poate adopta o valoare diferită a pasului de snap.


20

Punctul de referinţă pentru snap, implicit originea, poate fi ales oriunde în planul curent XY.Stilul şi tipul de snap, pot fi şi modificate. Stilul implicit este cel rectangular, şi după direcţiile

grilei. Opţiunea pentru stilul de snap izometric conduce la dispunerea ajutoarelor grafice de tip grilă şi mod ortho pe direcţii izometrice (fig. 2.9 b). Ajutorul grafic snap poate fi şi de tip polar, caz în care se asociază cu funcţia ″Auto Tracking″, în mod de lucru polar.

Ajutorul grafic ortho impune deplasarea cursorului-ecran numai paralel cu axele X şi Y ale sistemului curent de coordonate.

Modificarea sistemului curent de coordonate realiniază ajutoarele grafice grid, snap, ortho în raport cu noua origine şi cu noile direcţii X şi Y.

Ajutoarele grafice prezentate dispun fiecare de o comandă proprie de manipulare: GRID, SNAP, ORTHO.

Blips-urile, constituie un ajutor grafic simplu şi eficient. Blips-urile sunt marcatori în formă de cruciuliţă pe care programul îi poate plasa în punctele referite, spre a le pune în evidenţă (fig. 2.10). Activarea/dezactivarea lor este posibilă prin comanda BLIPMODE.

Ajutorul grafic Polar Tracking, menţionat deja anterior, în §2.2.3, ca şi componentă a funcţiei ″Auto Tracking″, facilitează lucrul în referinţe polare.

Alte ajutoare grafice vor fi prezentate pe parcursul capitolelor şi paragrafelor următoare.

O modalitate eficientă de setare a ajutoarelor grafice este caseta de dialog “Drafting Settings”, accesibilă fie din meniul pull-down “Tools” (fig. 2.11), fie prin comanda DSETTINGS. Comanda poate fi accesată şi transparent, în timpul execuţiei altei comenzi de bază.

Activarea şi respectiv dezactivarea ajutoarelor grafice menţionate este facilitată şi de anumite taste funcţionale:<F7> activarea/dezactivare grilei<F8> activarea/dezactivarea modului ortho<F9> activarea/dezactivarea pasului de snap<F10> activarea/dezactivarea modului polar tracking<F11> activarea/dezactivarea modului Osnap tracking

Figura 2.11 Caseta “Drafting Settings”, cu cele două panouri pentru ajutoare grafice: “Snap and Grid” şi respectiv “Polar Tracking”

2.8. Facilităţi primare de vizualizare a desenului. Comenzile ZOOM, PAN şi REDRAW

2.8.1. Amplificarea imaginii. Comanda ZOOMComanda ZOOM permite afişarea unui desen în totalitate sau a unor detalii din acesta.

Mărimea desenului, exprimată în unităţi de desenare, nu se modifică la aplicarea comenzii ZOOM; se schimbă doar valoarea amplificării cu care este prezentată imaginea pe ecran.

Comanda dispune de mai multe opţiuni pentru stabilirea zonei afişate.


21

Figura 2.10 Blipsuri plasate de AutoCAD în punctele specificate

în cadrul comenzii “LINE”

Opţiunea “All” afişează întregul desen: dacă nu sunt depăşite limitele, va fi luat în considerare spaţiul lor; dacă anumite obiecte depăşesc limitele declarate, zona afişată le include şi pe acestea.

Opţiunea “Window” afişează un detaliu dreptunghiular din desen, specificat prin două colţuri diagonal opuse.

Opţiunea “Dynamic” oferă o fereastră virtuală mobilă şi de dimensiuni variabile, pentru precizarea pe cale grafică a zonei de desen afişate.

Opţiunea “Previous” restaurează imaginea precedentă. AutoCAD poate restaura precedentele 10 imagini, cu observaţia că între acestea se numără şi cele obţinute prin panning (vezi §2.8.2) şi scrolling (cu ajutorul barelor de navigare ale ferestrei).

Opţiunea “Scale” solicită precizarea factorului de scalare a imaginii fie faţă de cea curentă (răspuns “nx”, cu n număr real strict pozitiv), fie faţă de tot desenul (răspuns “n”), fie faţă de unităţile de desenare din spaţiul hârtiei (răspuns “nxp”). Un factor de scalare n subunitar va micşora imaginea obiectelor pe ecran, zona vizibilă din desen devenind mai extinsă, în timp ce un factor supraunitar va mări această imagine, zona vizibilă devenind mai restrânsă.

Opţiunea “In” amplifică imaginea curentă de două ori.Opţiunea “Out” micşorează imaginea curentă de două ori.Opţiunea “Extents” afişează o imagine conţinând obiectele efectiv desenate.De o deosebită utilitate este opţiunea “Realtime”. Aceasta execută modificări ale imaginii în

timp real: imaginea este mărită sau micşorată chiar în timpul deplasării cursorului. Opţiunea modifică aspectul cursorului într-o lupă (fig. 2.12), a cărei deplasare în jos sau în sus pe ecran conduce la aplicarea unui factor de scalare subunitar, respectiv supraunitar asupra imaginii. Sub comanda ZOOM, apăsarea butonului drept al mouse-ului activează un meniu pop la cursor, cuprinzând cele mai folosite opţiuni ale comenzii.

Figura 2.12 Cursorul specific opţiunii “Realtime” a comenzii ZOOM

Comanda ZOOM este lansabilă prin tastare sau din meniul pull-down “View”. Comanda dispune de asemenea de o bară de instrumente proprie (fig. 2.13). Butoanele acesteia corespund principalelor opţiuni de lucru ale comenzii.


22

Figura 2.13 Bara de instrumente “Zoom”

2.8.2. Panoramarea desenului. Comanda PANPentru a “trage” desenul sub fereastra de afişare fără modificarea amplificării, poate fi aplicată

comanda PAN. Utilitatea comenzii PAN constă în posibilitatea de a vedea diferite zone din desen chiar în timpul execuţiei altor comenzi. Efectul de panoramare (“panning”) consideră rama ferestrei de afişare fixă şi desenul mobil, utilizatorul urmând să specifice deplasarea acestuia.

Comanda PAN lucrează în timp real, zona afişată modificându-se chiar în timpul deplasării imaginii. Cursorul specific panning-ului în timp real este cel din fig. 2.14. La deplasarea lui într-o anumită direcţie, se deplasează şi desenul din fereastra de afişare în aceeaşi direcţie.

Figura 2.14 Cursorul pentru panning în timp real

Comenzile ZOOM şi PAN pot fi executate transparent, cu excepţia cazurilor când e necesară regenerarea desenului; cele două comenzi nu pot lucra transparent una în timpul celeilalte.

Comenzile ZOOM şi PAN lucrează atât în spaţiul modelului (model space) cât şi în spaţiul hârtiei (paper space).

Cu ajutorul barelor de navigare ale ferestrei AutoCAD, se poate executa funcţia “scroll’”, similară unui panning.

2.8.3. Redesenarea ferestrei curente. Comenzile REDRAW şi REDRAWALLPentru a îndepărta blips-urile de pe ecran, sau pentru a reface acurateţea imaginii după o

serie de operaţii de editare, este disponibilă comanda REDRAW. Comanda poate fi executată şi transparent. REDRAW redesenează ecranul, fără să modifice în vreun fel desenul. În cazul existenţei pe ecran a mai multor ferestre de lucru, comanda are efect asupra ferestrei curente. Pentru a executa simultan redesenarea tuturor ferestrelor definite, poate fi aplicată comanda REDRAWALL.

REDRAW, respectiv REDRAWALL nu regenerează desenul. Eventuale modificări ale variabilelor de sistem AutoCAD, operate în desen, fără a fi urmate de o regenerare a desenului, nu vor fi luate în considerare la execuţia unei redesenări.


23

curs autocad 3

Documents