CURS DE DREPT CONSTITUȚIONAL

CO N S TA N T I N S T E R E

Curs de drept constituțional

ținut la Facultatea de Drept

a Universității din Iași în anii 1910-1911

j u r i d i c

Editura Cartier, SRL, str. București, nr. 68, Chișinău, MD2012. Tel./fax: 022 20 34 91, tel.: 022 24 01 95. E-mail: cartier@cartier.md Editura Codex 2000, SRL, Strada Toamnei, nr. 24, sectorul 2, București.Tel./fax: (021) 210 80 51. E-mail: romania@cartier.mdwww.cartier.mdSuport juridic: Efrim, Roșca și Asociații

Cărțile CARTIER pot fi procurate online pe www.shop.cartier.md și în toate librăriile bune din România și Republica Moldova.Cartier eBooks pot fi procurate pe iBooks, Barnes & Noble și pe www.cartier.md

LIBRĂRIILE CARTIER Librăria din Centru, bd. Ștefan cel Mare, nr. 126, Chișinău. Tel./fax: 022 21 42 03. E-mail: librariadincentru@cartier.md Librăria din Hol, str. București, nr. 68, Chișinău. Tel.: 022 24 10 00. E-mail: librariadinhol@cartier.md

Comenzi CARTEA PRIN POȘTĂCODEX 2000, Str. Toamnei, nr. 24, sectorul 2, 020712 București, RomâniaTel./fax: (021) 210 80 51E-mail: romania@cartier.mdwww.cartier.md Taxele poștale sunt suportate de editură. Plata se face prin ramburs, la primirea coletului.

Colecția Cartier juridic este coordonată de Oleg Efrim Editor: Gheorghe ErizanuLectori: Em. Galaicu-Păun, Valentin Guțu, Vasile ErnuCoperta: Vitalie CorobanCredit fotografic: Iurie Colesnic, Ilie GrecuProcesare de text: Iulia Corjan, Ruxanda Dobzeu, Tatiana Cunup, Cristina Miron, Valeria IdjilovDesign/tehnoredactare: Marina DariiPrepress: Editura CartierTipărită la Bons Offices

Constantin StereCURS DE DREPT CONSTITUȚIONALEdiția I, iulie 2016

© 2016, Editura Cartier. Toate drepturile rezervate.Cărțile Cartier sunt disponibile în limita stocului și a bunului de difuzare.

Aprobat de Comisia de selecție pentru editarea cărții naționale și editat cu contribuția Ministerului Culturii.

Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții Stere, Constantin.Curs de drept constituțional, ținut la Facultatea de Drept a Universității din Iaşi în anii 1910-1911 / Constantin Stere. – Chişinău : Cartier, 2016 (Tipogr. „Bons Offices”). – 392 p. – (Colecția „Cartier juridic”, ISBN 978-9975-79-951-5).350 ex.ISBN 978-9975-86-088-8.342.4/.5(075)S 84

Editura Cartier mulţumeşte Bibliotecii Academiei Române pentru faptul de a fi păstrat cu grijă compendiul acestui Curs de drept constituțional,

ținut de Constantin Stere la Facultatea de Drept a Universității din Iaşi, de asemenea îşi exprimă recunoştința față de scriitorul şi academicianul Ion Druţă

pentru posibilitatea de a lua cunoştință de acest text şi a-l prezenta citirorului de pe ambele maluri ale Prutului. Mulțumirile noastre sunt, de asemenea,

pentru Raisa Grecu, autorul Prefeței, Iurie Colesnic, care semnează Postfața, Ilie Grecu şi Iurie Colesnic, care ne-au oferit cu amabilitate imagini

din arhivele personale. Toată admirația noastră pentru scriitorul Vasile Ernu, care a acceptat să facă o ultimă confruntare a textului machetat cu originalul

din Biblioteca Academiei Române. Apreciem efortul imens făcut de redactorul Valentin Guțu pentru acribia cu care ne-a obişnuit şi de care

a dat dovadă şi la lectura acestui volum.

6

7

P R E F A Ț Ă

Constantin Stere – șansa izbânzii

„Într-un anumit fel, întreaga operă literar-științifică a lui Constantin Stere este un dar oarecum nemeritat, neașteptat, picat din senin. A-i căuta rădăcinile provenienței nu are niciun rost, deoarece

câmpul cultural-științific al nostru este un pământ rămas din vremi străbune pârloagă. Aici tot ce răsare, crește și dă rod vine din senin,

cu voia Celui de Sus, pe cont propriu.”

Ion Druță. Însușirea lui Stere (2008)

„Lecțiile lui Constantin Stere erau astfel nu numai de drept constituțional, ci și de drepturi ale omului, de civism, de civilizație, de omenie.”

Demostene Botez

Una din principalele probleme cu care se confruntă societatea noastră în în-cercarea de a edifica un regim constituțional democratic și un stat de drept este cea a depășirii gândirii, mentalității și conștiinței sociale vechi. Ralierea unor standarde de gândire democratică decurge anevoios, rămânând cu mult în urma reformării democratice instituționale. Explicația invocată cel mai frecvent este lipsa tradiției unei astfel de gândiri. De aici se deduce necesitatea implementării și cultivării acesteia, cele mai mari speranțe investindu-se în educația generației tinere ca fiind mai receptivă față de tot ce este nou și avansat.

Să ne amintim însă că de educația tinerilor în societățile culte întotdeauna s-au ocupat mari gânditori, filozofi. Ei adesea fondau școli și adunau în jurul lor minți fragede, pentru a le împărtăși personal din profunzimea gândului savant. În dispute științifice interminabile, în căutarea unicului și incontes-tabilului adevăr se confruntau opinii, se consumau idei. Sfânt însă rămânea Cuvântul Mentorului. El se pecetluia pe mințile ucenicilor prin forța convin-gerii, bazate pe trăinicia argumentului, lăsând, totodată, loc în mintea și voința lor, pentru libertatea alegerii. Astfel se asigura continuitatea gândirii savante și dăinuirea valorilor spirituale și intelectuale spre binele comun al societății.

Propunându-ne instruirea și educația tinerilor noștri în spiritul gândi-rii democratice, avem nevoie ca de aer de autoritatea unui asemenea mare învățător, provenit din rădăcina neamului nostru. Vorba este că pe parcursul ultimelor peste două decenii am audiat nu puține prelegeri despre democrație,

8

drepturi și libertăți fundamentale ale omului, statul de drept, dar nu le-am însușit însă în măsura în care acestea să fie transpuse integral în practică. Per-cepând experiența noastră istorică diferit de cea a altor societăți, simțim ne-cesitatea stringentă a audierii unor prelegeri în materie de democrație, scrise anume despre noi și pentru noi, a căror axă ideatică să fie percepută ca element organic de intelectul și spiritul membrilor societății noastre.

Istoria, găsind, probabil, că destinul suprem al neamului nostru este nu atât prosperarea, cât supraviețuirea în timp, ne-a purtat de grijă și în această situație. Ea a păstrat pentru noi, pe parcursul a mai mult de o sută de ani, ci-clul prelegerilor de drept constituțional al marelui înaintaș al neamului nostru, eminentul jurist și profesor universitar Constantin Stere (1865-1936).

Contribuţia mai mult decât considerabilă a lui Constantin Stere la afirma-rea și dezvoltarea dreptului constituţional român, posterioară celei aduse de către Paul Vioreanu, A. Codrescu, Christofor Suliotis, care au ţinut cursuri de drept constituţional și administrativ ca fiind o singură disciplină și au publicat lucrări în domeniu în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, este recunoscută de savanţii constituţionaliști contemporani. În lucrarea profesorului univer-sitar, doctor Constanţa Călinoiu și a profesorului universitar, doctor Victor Diculescu Drept constituţional și instituţii politice citim: „Conceptul de drept constituţional se consideră încetăţenit prin predarea și publicarea la Facultatea de Drept din Iași a cursului Drept constituţional al profesorului Constantin Stere (1910) și la Facultatea de Drept din București a cursului de Drept consti-tuţional al profesorului Constantin Dissescu (1915)” (1).

Spre deosebire de vasta creație publicistică și romanul-epopee În preajma revoluției, lucrările științifice juridice ale marelui om politic și savant Constan-tin Stere au rămas mult timp sub semnul tăcerii. Sunt patru la număr, trei din ele au fost publicate: Evoluția individualității și noțiunea de persoană în drept. Studiu sociologic și juridic (teză de licență în drept), Tipografia H. Goldner, Iași, 1897; Introducere în studiul dreptului constituțional. Partea I, Tipografia „Dacia” P. Iliescu & D. Grossu, Iași, 1903; Anteproiect de Constituție, întocmit de Secția de studii a Partidului Țărănesc cu o Expunere de motive de Constan-tin Stere, Tipografia „Viața Românească” S. A. „Universala”, București, 1922.

Cea de-a patra lucrare – preconizată să poarte titlul Curs de drept consituțional român – nu a văzut lumina zilei până astăzi și are o istorie aparte. În Prefața lucrării Introducere în studiul dreptului constituțional, autorul își exprimă speranța că, dacă împrejurările îi vor permite, va publica și „Cur-sul de drept constituțional român”, pentru care scrierea în cauză servește ca introducere (2). Dacă e să judecăm după materia înglobată în Introducere în studiul dreptului constituțional, care este un tratat clasic despre stat amplu

9

și profund, următoarea lucrare era gândită ca un Curs fundamental de drept constituțional. Lucrarea urma să constituie apogeul creației științifice și mun-cii didactice al profesorului universitar Constantin Stere, care a activat din 14 martie 1901 la Catedra de drept administrativ și constituțional a Facultății de Drept a Universității din Iași, al cărei rector a fost în perioada 1913-1916.

Elaborarea unui tratat științific într-un domeniu încă neîncetățenit în școala română de drept, cum era la momentul respectiv dreptul constituțional, a presupus o muncă titanică. Rezultatele acesteia se fructificau pentru început sub forma unor prelegeri de drept constituțional, pe care profesorul Constan-tin Stere le ținea la Facultatea de Drept. Cu regret, nu se știe cu exactitate în ce an anume s-a ținut pentru prima dată un asemenea curs. În literatura de spe-cialitate găsim cele mai diverse referințe despre anul ținerii unui curs de drept constituțional de către Constantin Stere – 1903, 1905, 1910 și 1911 (3).

Cert este un singur lucru: audiind prelegerile excepționale ale profesorului Constantin Stere la orele de drept constituțional, careva dintre studenți, unul sau mai mulți, din propria inițiativă sau la rugămintea profesorului, le-a stenografiat sau le-a notat foarte conștiincios, cuvânt cu cuvânt. De altfel, minuțiozitatea textului, în care s-au păstrat toate replicile, derogările necesa-re, aprecierile personale date de către profesor unor evenimente istorice sau texte constituționale, motivează deducerea că prelegerile au fost mai curând stenografiate la rugămintea lui Constantin Stere. Materia prelegerilor urma, probabil, să fie utilizată ulterior la elaborarea textului definitivat al Cursului de drept constituțional.

Nu s-a întâmplat însă. Multiple alte activități, și îndeosebi preocupări-le politice, evenimentele nefaste de ordin social, politic și personal, au îm-piedicat realizarea dezideratului științific. Cursul de drept constituțional al profesorului Constantin Stere nu a fost dus deci la bun sfârșit și nu a fost până astăzi publicat.

S-au păstrat însă, din fericire, câteva versiuni litografiate ale respectivelor notițe studențești. Aveți în față, stimați cititori, una dintre ele, recunoscută drept cea mai valoroasă. Ea se păstrează la Biblioteca Academiei Române și ne-a fost adusă nouă ca neprețuit dar istoric și științific de către maestrul Ion Druță – încă un act de curaj civic și devotament față de istorie și neam, pentru care trebuie să-i fim profund recunoscători Domniei Sale.

Prezentul Curs de drept constituţional, păstrat la Biblioteca Academiei Ro-mâne, arată exact așa cum îl descrie Zigu Ornea, autorul celei mai detaliate și credincioase adevărului biografii a lui Constantin Stere: „…litografiat după notele de mînă – probabil stenografiate – ale unui student conștiincios, sub forma unui caiet gros de 1132 de pagini, fără final (ultima pagină lasă propo-

10

ziţia neîncheiată)” (4). Este vorba de textul prelegerilor de drept constituţional, ţinute de profesorul Constantin Stere la Facultatea de Drept a Universităţii din Iași în anul de studii 1910-1911. Zigu Ornea presupune că, de fapt, un ase-menea curs a fost ţinut de Constantin Stere începând cu anul 1905. Biograful afirmă că are în posesia sa un caiet, tot șapirografiat, purtând menţiunea de „note de curs” și numele studentului care l-a stenografiat – Iorgu Iordan – care a audiat în calitate de student la drept cursul lui Constantin Stere în anul de studii 1909-1910. Şi aceste note de curs sunt neterminate. Biograful găsește Cursul de drept constituţional păstrat la Academia Română mai substanţial decât cel aflat în posesia sa și, de aceea, mai semnificativ pentru calitatea pre-legerilor universitare ţinute de Constantin Stere (5).

În publicațiile științifice de ultimă oră se invocă încă o versiune a Cursului de drept constituțional al lui Constantin Stere, care se păstrează la depozitul Bibliotecii Facultății de Drept din Iași, la fel litografiat, conținând 21 de prele-geri, ținute de Constantin Stere, cel mai probabil, în perioada noiembrie 1909 – martie 1910 (6).

Vom reitera câteva argumente, aduse cândva, cu ocazia publicării lucră-rii Stere-juristul (2008), dar absolut iminente și acestei ediții, ce vin să pro-beze incontestabilitatea apartenenței prezentei versiuni a Cursului de drept constituțional anume lui Constantin Stere și să ateste perioada ținerii prelege-rilor înglobate în volumul dat – anul universitar de studii 1910-1911.

Faptul că este vorba despre Cursul de drept constituțional (în continuare, după caz – Curs) ținut anume de Constantin Stere este evident. Şi totuși, dacă se cere a fi probat, multiple dovezi în acest sens pot fi găsite în conținutul pre-legerilor. În primul rând, în materia prelegerilor se atestă o frecventă similitu-dine a ideilor științifice argumentate în Curs cu ideile formulate în alte lucrări aparținând lui Constantin Stere. Mai mult, nu este vorba doar de o simplă si-militudine. Unele idei, formulate de Constantin Stere în lucrările anterioare – Evoluția individualității și noțiunea de persoană în drept. Teză de licență în drept, Introducere în studiul dreptului constituțional. Partea I – își găsesc în pre-zentul Curs o desăvârșire, o finalitate perfectă. Este vorba de ideile, convingerile, aprecierile științifice ale lui Constantin Stere referitoare la evoluția fenomenului statului în Europa continentală, de specificul evoluției statului constituțional în Anglia, de definiția statului ca o vastă cooperație, de ideea despre individulita-tea umană ca valoare supremă în societate, de tratarea suveranității statului ca autoritate supremă a statului ce rezidă în națiune, de abordarea prioritară în text a aspectelor instituției drepturilor și libertăților omului, în sfârșit – de nelipsitul apel la situația de drept și de fapt a țărănimii ca unitate de măsură a gradului de garantare și realizare ale acestor drepturi și libertăți.

11

Cu alte cuvinte, după familiarizarea cu alte lucrări de drept aparținând lui Constantin Stere, lecturarea Cursului în cauză înlătură orice dubiu asu-pra personalității autorului acestui Curs. În plus, însuși autorul Cursului, afirmând în cadrul prelegerilor că a publicat o parte din Cursul său de drept constituțional și nu a publicat totul, deoarece astfel de literatură cere mari sacrificări din partea autorului (7), ne sugerează unica supoziție logică: este vorba de Constantin Stere care se referă la lucrarea sa – Introducere în studiul dreptului constituțional. Partea I.

Cursul de drept constituțional pe care-l aveți în față a fost ținut de către Constantin Stere la Facultatea de Drept a Universității din Iași în anul universi-tar de studii 1910-1911. Aceasta se confirmă prin faptul că cea de-a VIII-a pre-legere în ordine cronologică este datată 25 ianuarie 1911 (8). Alte dovezi în acest sens le găsim nemijlocit în textul prelegerilor. De exemplu, în momentul când profesorul le vorbește studenților despre Constituția României din anul 1866 ca despre una cu o acțiune de cea mai lungă durată dintre constituțiile Europei continentale, Constantin Stere menționează că, exceptând unele mici detalii, această constituție „a rămas, se poate spune, de la 1866 și până azi, de 45 de ani neschimbată”, prin urmare prelegerea este ținută în anul 1911. În plus, în textul prelegerilor găsim din când în când referințe la unele evenimente actuale mo-mentului susținerii lor și, fiind raportate la istoria țării sau la datele biografiei lui Constantin Stere, aceste referințe sunt încă o dovadă cronologică.

Prezentul Curs de drept constituțional ținut de Constantin Stere conține 39 de prelegeri, numerotate cu cifre romane. După prima prelegere, nedatată, cu un volum de 223 de pagini, urmează cea de-a VIII-a, datată cu 25 ianuarie 1911. Presupunem că textul primelor șapte prelegeri pur și simplu nu a fost separat în prelegeri aparte. Conținutul acesteia denotă evident teme diferite, iar volumul depășește cu mult volumul celorlalte prelegeri, numerotate și care nu încadrează, de regulă, mai mult de 20, 35, 77 de pagini. În plus, trecerea de la sfârșitul celei dintâi prelegeri spre cea de-a VIII-a este coerentă, logică și nu relevă niciun fel omisiuni în ținerea Cursului. Următoarele zece prelegeri – de la a IX-a și până la cea de-a XVIII-a – au fost ținute în luna februarie a anului 1911, ele fiind datate, după caz – unele cu ziua respectivă a lunii februarie, alte-le doar cu luna februarie. Începând cu cea de-a XIX-ea și până la ultima – cea de-a XXXIX-a, spre marele nostru regret, neterminată – prelegerile nu mai sunt datate. Prelegerile nu sunt intitulate.

Aceste explicații nu reprezintă decât o timidă încercare de a aduce cât de puțină certitudine în privința tratatului fundamental științific al lui Constan-tin Stere – Curs de drept constituțional. Oceanul necuprins al timpului și-a pe-rindat mai mult de un secol valurile peste opera constituțională steriană. A tăi-

12

nuit-o în adâncuri de flăcările nemiloase ale unor vremuri nefericite, pentru ca astăzi s-o ridice generos la suprafață. Faptul că a aruncat-o tocmai acum și exact pe malul nostru secătuit de vlaga credinței în bine este puțin probabil să fie întâmplător. Oare nu tocmai premoniția semnificației unui asemenea eve-niment a avut-o Demostene Botez, discipolul devotat ai constituționalistului ilustru, atunci, când scria: „A murit înainte de a fi văzut respectul Constitu-ţiei și al legii pentru care a luptat cu toată puterea convingerii sale și cu toată dragostea care-l lega de acest pământ. Dar, totuși, ceea ce a creat el n-a pierit. Toată nădejdea destinului acestei ţări stă tot în roadele crezului de respect al ordinii de Stat, care a ieșit din pieptul lui Stere, în cuvinte smulse parcă din el cu rădăcini cu tot. Stere s-a stins, dar făclia pe care a aprins-o el e singura nădejde în bezna de azi” (9).

Însuși Constantin Stere credea în victoria finală, în flacăra spiritului, care, după cum susținea gânditorul, a fost de multe ori stinsă, dar niciodată pentru totdeauna. Iată că făclia spiritului și gândirii steriene izbucnește astăzi cu o nouă lumină pentru discipolii săi. Primii și cei mai mari beneficiari ai patri-moniului științific sterian cuprins în lucrarea Curs de drept constituțional al lui Constantin Stere sunt, desigur, studenții a zeci și zeci de facultăți de drept de pe ambele maluri ale Prutului. Lecturând Cursul, ei, de fapt, vor trece pra-gul școlii marelui învățător în ale științelor despre stat și drept. Cu această ocazie mă bucur pentru tineretul nostru studios, pe care îl așteaptă revelația întâlnirii cu un ilustru profesor. Prin cuvântul său spus și scris, Constantin Stere răscolește mințile celor dornici de adevăr științific, îi face să gândească, să analizeze, să tragă concluzii. Este vorba despre mentorul care își ține din adâncul secolului trecut prelegerea pentru ucenicii de azi, împărtășindu-le din învățămintele sale. Aceștia vor descoperi, nu fără uimire, fenomenul dăinuirii în timp a adevărului științific – unica și de încredere călăuză a societății prin stihia năprasnică a politicului.

Odată cu publicarea Cursului de drept constituțional se împlinește visul profesorului Constantin Stere de a fi în continuare util studenților săi prin mun-ca sa științifico-didactică. După cum se știe, în urma unui concurs de circum-stanţe nefaste, legate de activitatea sa sociopolitică, Constantin Stere a fost sus-pendat temporar din învăţământ în anul 1918, iar decizia respectivă nu a mai fost revăzută niciodată. Întrebat spre sfârșitul vieţii, în 1935, dacă are nostalgia catedrei, profesorul a răspuns: „Ştiu eu? Nostalgie… poate da… Cred însă că e altceva… Mai ales regretul de a nu-mi fi putut duce la capăt lucrările mele de specialitate. Eu nu am încetat să gândesc, să elaborez, să construiesc în tot timpul acesta, de când, prin voia patrioţilor noștri, a trebuit să mă întorc la o viaţă de răzeș, plecând de la Universitate. Posteritatea va spune cine a pierdut mai mult:

13

eu sau școala. Dar aș fi vrut să lucrez pentru studenţii mei și cred că concluziile la care personal am ajuns în domeniul știinţelor sociale le-ar fi fost utile” (10).

Lucrarea este și un valoros suport științific și metodico-didactic pentru profesori, și nu doar cei de la facultățile de drept. În primul rând, Cursul cu-prinde profunde abordări ale multiplelor probleme de ordin teoretico-practic din diverse domenii: teoria și istoria statului și dreptului, filozofia dreptului, is-toria României, istoria dreptului constituțional european, drept constituțional comparat, drept administrativ, filozofie politică, politologie, sociologie, istorie politică europeană. În cel de al doilea rând, din lecturarea Cursului desprin-dem și unele procedee metodice, principii metodologice, respectate strict de către Constantin Stere, care era, după cum se știe, elogiat de studenți pentru calitățile sale profesorale.

Astfel, fiecare prelegere este precedată de o succintă recapitulare sau cel puțin de o nominalizare a problematicii prelegerii precedente și se încheie cu enunțarea temei următoarei prelegeri. La fel vom remarca atitudinea foarte precaută a profesorului față de definițiile științifice. Autorul prelegerilor era convins că o adevărată definiție poate fi formulată doar la sfârșitul cursului. Definițiile date la început, dacă sunt complete, pot rămâne neînțelese, iar dacă sunt incomplete, pot înșela. Din motivul dat Constantin Stere revine mereu în prelegerile sale la una și aceeași definiție, dezvăluind studenților noi aspec-te ale fenomenului definit. Constituționalistul susține că, în pofida tendinței proprii dreptului public, dreptului constituțional, științei în general, de a de-fini orice fenomen, în spatele acestor definiții, după cuvinte stă realitatea, și această realitate este adesea atât de adâncă, încât cuvintele cu o foarte puțină aproximație ne pot exprima rostul adânc al acestei realități (11).

Așadar, conexiunea strânsă cu realitatea sau, cum am spune noi astăzi, as-pectul practic, valoarea aplicativă a materiei teoretice constituia o preocupare permanentă a constituționalistului savant. Anume din motivul dat profesorul găsea că studierea și interpretarea corectă a conținutului normelor de drept este posibilă doar în condițiile cunoașterii profunde a circumstanțelor istorice, sociopolitice și economice de adoptare a acestora sau, după cum se exprima însuși constituționalistul, „a împrejurărilor care au provocat aducerea acestor noi dispoziții” (12). La fel, în accepția profesorului, cunoașterea cât de profun-dă a conținutului unei norme este puțin valoroasă fără cunoașterea la fel de profundă a acțiunii normei respective în condițiile concrete ale societății.

De aici, o ipostază extrem de importantă a prestației profesorale ste-riene – cea a profesorului care nu fuge de realitate, nu ezită și nu trișează în fața studenților atunci când trebuie să spună lucruruilor pe nume. Constituționalistul enunță în fața auditoriului unele adevăruri incomode, își

14

exprimă tranșant propria opinie, de multe ori nu întotdeauna favorabilă, des-pre realitatea sociojuridică de atunci. Studenții își amintesc în memoriile lor că adesea pieptul profesorului clocotea de revoltă, întrebările lui adresate audi-toriului biciuiau nu doar aerul, ci și mințile studenților înșiși. Dar, ceea ce este foarte important, întrebările erau urmate de răspunsuri, pentru situațiile into-lerabile se propuneau soluții de redresare. Iar semnificația evenimentelor, va-loarea actelor juridice, mecanismele funcționării instituțiilor erau întotdeauna apreciate prin prisma contribuirii acestora la afirmarea și garantarea drepturi-lor și libertăților omului. Oare nu și pentru această calitate era adorat de către discipolii săi profesorul Constantin Stere? Demostene Botez aduce un omagiu cutremurător de frumos talentului și abnegaţiei de profesor de care dădea do-vadă Constantin Stere: „Profesor de drept constituţional la Universitatea din Iași, ani de-a rândul, Constantin Stere a educat generaţii întregi, propovăduind cu energia pe care o dau adâncile convingeri, generozitate, dragoste de justiţie socială, respect de ordine legală. Cursurile lui erau pline de o pasiune clocoti-toare. A făcut din studenţii lui oameni cu respect de semeni și lege.

Tot ce este mai bun și mai sănătos în ţara aceasta e produsul activităţii lui C. Stere” (13).

În concluzie, dacă am admite ca veridică ipoteza că protagonistul roma-nului lui Constantin Stere În preajma revoluției, Vania Răutu, întruchipează totuși identitatea autorului (fapt negat de scriitor) și ne-am aminti că respec-tivul erou literar era numit de colegii de liceu „asul așilor”, am spune că prin ținerea Cursului de drept constituțional Constantin Stere a devenit „profesorul profesorilor” în școala noastră de drept.

Cercul de beneficiari ai Cursului de drept constituțional sterian este, desi-gur, cu mult mai larg decât cel evidențiat anterior, studierea tratatului fiind, in-dubitabil, utilă juriștilor practici, deputaților, reprezentanților administrației publice locale, funcționarilor publici, politicienilor, membrilor activi ai societății civile. Cei interesați, analizând atent cele citite, vor găsi în materia prelegerilor răspuns la o mulțime de întrebări ce chinuiesc astăzi conștiința noastră socială și juridică. Apreciată la dimensiune istorică, editarea astăzi, în Republica Moldova, a Cursului de drept constituțional al lui Constantin Ste-re este, fără exagerare, o misiune de-a dreptul mesianică, o mână salvatoare întinsă nouă peste prăpastie de marele nostru înaintaș pentru însușirea, în sfârșit, a adevărului științific salvator.

Drept argument în favoarea celor scrise anterior este suficient doar să enumerăm un șir de idei despre stat, drept și constituție ce constituie nucleul științifico-practic al Cursului de drept constituțional al lui Constantin Stere, fără a pretinde însă că enumerarea este exhaustivă. Şi aceasta pentru faptul că

15

materia Cursului este atât de vastă și de complexă, încât fiecare cititor va găsi în ea răspuns la întrebările ce-l interesează anume pe el.

Vom releva câteva idei deosebit de actuale ale savantului Constantin Stere privind natura socială și esența juridică a statului:

- statul nu s-a înființat pe baza unui contract social, dar propășirea duce statul către o formă care să realizeze, să întrupeze clauzele contractu-lui social;

- statul este asociația oamenilor liberi, deoarece raportul dintre propri-etar și sclav nu este un raport de drept public;

- statul e o formă de asociație, o formă de cooperație, care are ca obiect să utilizeze prisosul de forțe, care se naște din faptul însuși al asociației, să utilizeze aceste forțe pentru binele comunității;

- un stat înainte de toate trebuie să trăiască și viața lui e legea supremă, din care decurg toate celelalte condiții, norme de conduită, legi;

- suveranitatea este autoritatea supremă fără de care nu există stat;- puterea supremă a statului, acel element caracteristic al statului în sta-

tele europene, aparține națiunii.Juriștii vor fi, fără doar și poate, interesați de explicațiile steriene despre

natura normelor de drept și rolul conștiinței juridice a cetățenilor în formarea și funcționarea dreptului:

- regimul de drept, normele juridice sunt prin însăși natura lor și nu pot fi altfel decât norme sociale, scopul lor nu e altul decât de a asigura condițiile indispensabile pentru existența societății;

- norma de drept, ca să aibă putere și viață, trebuie să pătrundă în conștiința cetățenilor;

- și puterea statului are o limită, căci statul poate să creeze orice norme de drept și cu toate acestea ele să nu fie respectate, pentru că acele nor-me de drept nu pot fi înțelese de popor, pentru că acele norme nu pot pătrunde în conștiința poporului;

- în statele moderne, de fapt, conștiința cetățenilor creează norme de drept și nu statul;

- din punctul de vedere al dreptului intern public, statul nu-i decât sub-ordonat de drept, și statul care nu respectă anumite norme de drept, care au pătruns în conștiința tuturor statelor civilizate, acel stat nu e primit între statele civilizate.

O actualitate incontestabilă și un interes deosebit prezintă definiția constituției formulată de către Constantin Stere, precum și ideile savantului des-pre esența, modalitatea adoptării și modificării actului constituțional suprem:

16

- constituția e acea lege care stipulează condițiile în care o națiune, un popor înțelege să-și delege puterea;

- când e vorba de constituție, întotdeauna trebuie de cercetat organizația ce se dă diferitelor puteri în stat și, în al doilea rând, trebuie de văzut și garanțiile ce se dau în ce privește exercitarea drepturilor politice și civile;

- deoarece puterea legislativă își are temeiul și izvorul în constituția însăși, nu se poate admite schimbarea constituției de puterea legislati-vă, care ea însăși se bazează pe această constituție;

- votarea constituției se face întotdeauna de un organ legislativ deosebit, de o constituantă, și modificarea ei de asemenea cere intervenția unui alt organ;

- aceeași constituție poate fi ideală, poate fi cea mai reușită organizație pe care ar putea s-o viseze un popor, pentru alt popor poate fi o ne-norocire, un blestem, deoarece factorul principal este însuși poporul. Gradul de cultură, gradul de educație politică, simțul de legalitate, energia, virtuțile civice – toate acestea variază de la un popor la altul și de la un timp la altul;

- cele două caracteristici esențiale proprii regimului constituțional sunt: colaborarea pentru guvernarea țării între șeful statului și reprezentanții poporului sau, mai vag și mai general, între opinia publică organizată și șeful statului și stabilirea unor garanții pentru drepturile cetățeanului.

Şi, în sfârșit, ne vom referi la argumentul cel mai important ce vine să con-firme actualitatea deosebită, semnificația teoretică înaltă și valoarea practică incontestabilă ale ideilor înglobate în Cursul de drept constituțional al lui Con-stantin Stere. În convingerea noastră, lucrarea este un suport științific abso-lut necesar membrilor societății noastre, indiferent de domeniul de activitate, spectrul intereselor și opinia politică, în efortul ce urmează a fi întreprins în scopul conștientizării locului, rolului și importanței instituției drepturilor și libertăților fundamentale ale omului pentru progresul sociopolitic și economic al societății.

În general, opera științifică, publicistică și artistică a lui Constantin Ste-re este în totalitate un argument suprem în favoarea ideii că individualitatea umană este factorul activ creator al progresului omenirii. În Cursul de drept constituțional sterian găsim o analiză profundă a celor mai diverse aspec-te juridice, politice și economice ale apariției, consacrării constituționale, funcționării și perspectivelor evoluției democratice ale instituției drepturilor și libertăților omului. Sunt analizate concret drepturi și libertăți, cum ar fi:

17

libertatea individuală, inviolabilitatea domiciliului, dreptul de proprietate, li-bertatea conștiinței, libertatea învățământului, libertatea cuvântului, liberta-tea presei, secretul scrisorilor, libertatea întrunirilor, libertatea asocierii, drep-tul de petiție, libertatea opiniei și a exprimării. Primele trei profesorul le con-sidera drepturi de ordin material, celelalte – de ordin spiritual, menționând însă interconexiunea lor și relativitatea acestei clasificări. Explicațiile constituționalistului savant referitoare la esența și importanța unor drepturi și libertăți ale omului sunt de o actualitate copleșitoare. Ele produc asupra citi-torului efectul conștientizării definitive a unui adevăr științific incontestabil, a cărui însușire este absolut necesară pentru impulsionarea mișcării societății noastre în direcția evoluțiilor democratice.

Caracterul introductiv al prezentei scrieri nu presupune o analiză deta-liată a concepției steriene referitoare la drepturile și libertățile omului (un asemenea studiu s-a întreprins în lucrarea subsemnatei Stere în lupta pentru drepturile omului/ Concepția drepturilor și libertăților omului în opera juridică a lui Constantin Stere (2009).

În cele ce urmează ne vom limita la menționarea celor mai importan-te și mai actuale idei ale savantului la acest capitol înglobate în prezentul Curs, acestea constituind, împreună cu opiniile și convingerile științifice ale constituționalistului, exprimate în celelalte trei lucrări juridice, axa ideatico-valorică a concepției științifice a drepturilor și libertăților omului formulate de eminentul jurist Constantin Stere:

- toate drepturile și libertățile izvorăsc dintr-un principiu superior de inviolabilitate a personalității omenești, care prin sine însuși afirmă respectul demnității umane;

- respectul pentru demnitatea umană are loc atunci când legea tratează cu respect ființa omenească doar pentru faptul că este o ființă ome-nească – sacră și inviolabilă;

- e destul să fie nimicit germenele de respect al demnității omenești, puteți înscrie principiile cele mai frumoase în constituție, rămâne sta-rea de sălbăticie;

- oricine, pentru că este om, poate avea oricare drepturi, anume acelea ce-i asigură dezvoltarea liberă și neîmpiedicată a tuturor facultăților ființei omenești, afirmarea individualității omenești;

- libertatea, proprietatea, siguranța și rezistența la opresiune sunt drep-turi naturale și imprescriptibile ale omului, sunt legate de ființa omu-lui, nu le poate înstrăina, nu le poate călca nimeni și, oricâtă vreme ar trece de la nesocotirea lor, nu pot fi prescrise prin scurgerea vremii și omul trebuie să le reclame;

18

- drepturile cetățeanului sunt drepturi politice, care dau posibilitatea de a participa la exercițiul suveranității;

- principiul de egalitate juridică este un drept la fel de important atât din punctul de vedere al intereselor materiale, cât și din punctul de vedere al intereselor spirituale;

- egalitatea juridică, care se recunoaște tuturor membrilor statului, în-seamnă a lupta în viața socială pentru interese materiale, fără a fi în-grădit de diferite inegalități;

- concepția de egalitate în drepturi, concepția de egalitate juridică este o condiție indispensabilă pentru statele moderne, fiindcă în lupta pen-tru trai între state numai acele state, națiuni, societăți pot birui care pot dezlănțui mai multă energie individuală;

- libertatea, afirmarea individualității este, pe de o parte, efectul progre-sului, pe de altă parte, e cauza acestui progres;

- principiile cele mai frumoase, dacă rămân fără sancțiune, dacă nu sunt mijloace practice de a le restitui și a apăra pentru cei interesați să le apere, rămân numai un sunet în deșert;

- nu poate fi nici democrație, nici constituționalism – nici chiar ordi-ne de drept – fără două condiții primordiale: garanția drepturilor și a libertăților cetățenești și dezvoltarea instituțiilor de autonomie locală;

- orice atingere adusă drepturilor și libertăților membrilor statului de către stat presupune ruperea legăturii dintre contractanți (membrii statului și statul – R.G.), iar violarea principiului egalității tuturor membrilor statului în fața legii distruge însăși temelia acestui stat.

În final, rog să-mi fie îngăduit următorul apel către cititorii Cursului de drept constituțional sterian. Lecturarea Cursului va fi un exercițiu intelectual captivant, provocator, răscolitor de gânduri și emoții, dar și o probă de demni-tate umană, conștiință socială și maturitate civică pentru fiecare cititor. Exa-menul se va susține unul la unul în fața marelui învățător al neamului nostru în materie de stat, drept și democrație – Constantin Stere. Rezultatul evaluării va rămâne confidențial, dar istoria îl va cunoaște. Anume ea ne dă astăzi încă o șansă a izbânzii, punându-ne pe masă, cu mâinile academicianului Ion Druță, această carte de o inestimabilă valoare.

Raisa GRECU, doctor habilitat în drept, conferențiar universitar,

Universitatea „Constantin Stere”, 10 octombrie 2015

19

Referințe bibliografice:1. Călinoiu C., Diculescu V. Drept constituţional și instituţii politice. Edi-

ţie revăzută și completată. București: Lumina Lex. 2005. 490 p., p. 30.2. Introducere în studiul dreptului constituțional. Partea I, Tipografia

„Dacia” P. Iliescu & D. Grossu, Iași, 1903; Prefață.3. Iancu Gh. Drept constituţional și instituţii politice. Ediţia a V-a revizu-

ită și completată. București: Lumina Lex, 2007. 567 p., p. 9; Ornea Z. Viaţa lui Constantin Stere. Chișinău: Universul. 2005, vol. I, 590 p., p. 552; Călinoiu C., Diculescu V. Drept constituţional și instituţii politice. Ediţie revăzută și completată. București: Lumina Lex. 2005. 490 p., p. 30; Guceac I. Constantin Stere – o ilustră figură și mare doctrinar în materia dreptului constituţional În: Constantin Stere – 140 de ani de la naștere: Materialele conf. șt. int. Chișinău: Tipografia Academiei de Ştiințe a Republicii Moldova, 2005. p. 113-123, p. 118.

4. Ornea Z. op. cit., p. 332.5. Ibidem, p. 551-552.6. Mâță D. C. Locul lui Constantin Stere în gândirea juridică româneas-

că. Materialele Conferinței Ştiințifice Internaționale Constantin Ste-re – prozator, publicist, jurist și om politic. 150 de ani de la naștere. Chișinău, 1 iunie 2015. În: Revista națională de drept, 2015, nr. 6, p. 34-39, p. 36.

7. Stere C. Curs de drept constituţional (Litografiat). 1910. Biblioteca Aca-demiei Române. 1132 p., p. 68.

8. Ibidem, p. 223.9. Botez D. Biruinţa cea de pe urmă. În: Teodorovici M. Constantin Stere.

Victoria unui înfrînt. p. 281-283, p. 282.10. Sebastian M. O zi la Bucov cu d. Const. Stere. În: Teodorovici M. Con-

stantin Stere. Victoria unui înfrînt. p. 44-54, p. 50.11. Stere C. op. cit., p. 658.12. Ibidem, p. 266-267.13. Botez D. Biruinţa cea de pe urmă. În: Teodorovici M. Constantin Stere.

Victoria unui înfrînt. p. 281-282.

20

Pr i ma pa g i nă d i n Curs de dre pt con s t i tuț ional