curs handbal

Handbal III

3

CuprinsUnitatea de curs 1. Istoricul, popularitatea, importanţa, caracteristicile şi particularităţile jocului de handbal .................. 4

Scopul unităţii de curs ................................ ................................ ................................ ................................ ..................... 4Obiective operaţionale ................................ ................................ ................................ ................................ .................... 41.1. Istoric, popularitate ................................ ................................ ................................ ................................ .................. 41.2. Importanţa şi caracteristicile jocului de handbal ................................ ................................ ................................ ......61.3. Particularităţile jocului de handbal ................................ ................................ ................................ ........................... 7

Unitatea de curs 2. Formele şi modelele de joc ale jocului de handbal din învăţământul preuniversitar .......................... 10Scopul unităţii de curs ................................ ................................ ................................ ................................ ................... 10Obiective operaţionale ................................ ................................ ................................ ................................ .................. 102.1. Formele şi modelele jocului de handbal din activităţile sportiv – recreative ale elevilor din învăţământulpreuniversitar ................................ ................................ ................................ ................................ ................................ 10

2.1.1. Jocuri dinamice specifice handbalului ................................ ................................ ................................ ............ 102.1.2. Jocuri şcoală specifice handbalului ................................ ................................ ................................ ................. 142.1.3. Jocuri cu temă specifice handbalului ................................ ................................ ................................ ............... 16

2.2. Jocuri de antrenament ................................ ................................ ................................ ................................ ............ 192.2.1. Jocuri de verificare ................................ ................................ ................................ ................................ .......... 202.2.2. Competiţiile de handbal – jocurile oficiale ................................ ................................ ................................ .....21

Unitatea de curs 3. Echipa reprezentativă de handbal a şcolii: statut, obiective, activităţi specifice ................................ 22Scopul unităţii de curs ................................ ................................ ................................ ................................ ................... 22Obiective operaţionale ................................ ................................ ................................ ................................ .................. 223.1. Rolul şi obiectivele generale ale echipei reprezentative de handbal a şcolii – şcoală generală sau liceu ............... 223.2. Statutul, cadrul organizatoric şi locul echipei reprezentative de han dbal în activităţile extraşcolare ..................... 25

Unitatea de curs 4. Determinarea modelului de joc al unei echipe reprezentative şcolare de handbal selecţionareaelevilor pentru formarea echipei reprezentative de handbal a şcolii generale şi liceului ................................ .................. 28

Scopul unităţii de curs ................................ ................................ ................................ ................................ ................... 28Obiective operaţionale ................................ ................................ ................................ ................................ .................. 284.1. Conceptul de model de joc aplicat la nivelul echipei reprezentative de handbal (m + f) a şcolii generale şi liceului................................ ................................ ................................ ................................ ................................ ...................... 28

4.1.1. Componenţa echipei ................................ ................................ ................................ ................................ ........304.1.2. Structura echipei pe posturi ................................ ................................ ................................ ............................. 304.1.3. Conţinutul modelului de joc în atac ................................ ................................ ................................ ................ 304.1.4. Conţinutul modelului de joc în apărare ................................ ................................ ................................ ........... 314.1.5. Sarcini de joc pe posturi, în atac şi în apărare: ................................ ................................ ................................ 324.1.6. Evaluarea modelului de joc în competiţiile oficiale ................................ ................................ ........................ 42

4.2. Determinarea operaţională a modelului de joc a echipei reprezentative şcolare de handbal ................................ ..464.3. Criteriile, cerinţele şi demersurile necesare selecţionării elevilor pentru formarea echipei (m şi f) reprezentativede handbal a şcolii ................................ ................................ ................................ ................................ ......................... 48

Unitatea de curs 5. Elaborarea modelelor de pregătire ale echipei reprezentative şcolare de handbal şi demersurilenecesare programării pregătirii acesteia ................................ ................................ ................................ ............................ 54

Scopul unităţii de curs ................................ ................................ ................................ ................................ ................... 54Obiective operaţionale ................................ ................................ ................................ ................................ .................. 545.1. Modelul de pregătire al echipei reprezentative de handbal a şcolii generale şi liceului ................................ .........545.2. Determinarea operaţională a modelului d e pregătire a echipei reprezentative de handbal a şcolii generale sauliceului................................ ................................ ................................ ................................ ................................ ........... 575.3. Programarea (operaţionalizarea) pregătirii echipei de handbal a şcolii generale sau liceului ................................ 59

Unitatea de curs 6. Lecţia de antrenament a echipei reprezentative şcolare de handbal ................................ ............ 63Scopul unităţii de curs ................................ ................................ ................................ ................................ ................... 63Obiective operaţionale ................................ ................................ ................................ ................................ .................. 636.1. Lecţia de antrenament cu echipele rep rezentative şcolare de handbal ................................ ................................ ...636.2. Conţinuturile şi demersurile metodice specifice lecţiilor de antrenament ................................ .............................. 67

Unitatea de curs 7. Competiţiile de handbal în şcoală. Calendarul competiţional. Re gulamente – demersuri metodice ..70Scopul unităţii de curs ................................ ................................ ................................ ................................ ................... 70Obiective operaţionale ................................ ................................ ................................ ................................ .................. 707.1. Calendarul competiţional al şcolii şi demersurile necesare elaborării lui pen tru echipele de handbal ................... 707.2. Elaborarea regulamentelor pentru competiţiile şi activităţile interne de handbal din şcoala generală sau liceu ....757.3. Probleme organizatorice şi demersurile necesare bunei organizări şi desfăşurări a competiţiilor şi activităţilor dehandbal din şcoala generală sau liceu ................................ ................................ ................................ ........................... 77BIBLIOGRAFIE ................................ ................................ ................................ ................................ ........................... 78

Lector univ. Şufaru Constantin

4

Unitatea de curs 1.Istoricul, popularitatea, importanţa, caracteristicile şiparticularităţile jocului de handbal

Scopul unităţii de curs

Cunoaşterea istoricului, popularităţii, importanţei, caracteristicile şi

particularităţile jocului de handbal actual.

Obiective operaţionale

– Să cunoască istoricul, popularitatea jocului de handbal actual.

- Să cunoască importanţa, caracteristicile şi particularităţile jocului de handbal.

1.1. Istoric, popularitate

Handbalul este un joc sportiv relativ tânăr în comparaţie cu alte jocuri, el a

apărut la sfârşitul secolului al XIX -lea, începutul secolului XX prin transformarea

unor jocuri cu caracter popular şi sub influenţa unor jocuri sportive în special al

fotbalului, din a cărui idee fundamentală de joc s -a inspirat cel mai mult. Nu putem

preciza ţara în care a apărut deoarece se jucau în mai multe ţări jocuri asemănătoare

handbalului.

În Cehoslovacia se practica în 1892 un joc asemănător handbalului în 11,

denumit « hazena », în Danemarca în 1898 se introduce în şcoli un joc asemănător

handbalului în 7, care se chema « Handbold ».

Max Heiser în 1915 a îmbinat mai multe jocuri cu mingea ca « Volkerball »,

« Korball » în unul singur, căruia i -a dat denumirea de « Torball » şi care se practica

Handbal III

5

iarna în sală. Carl Schebnz, profesor la Berlin aduce îmbunătăţiri “Torrballului”, şi -l

mută din sală pe terenul de fotbal, dându-i denumirea de handball.

În 1928 se tipăreşte primul regulament internaţional al jocului de handball, la

JO de la Amsterdam se fac jocuri demonstrative, iar la 4 august are loc Congresul de

constituire a F.I.H.A. C.I.O. aprobă în 1931 înscrierea handbalului în 11 în

programul viitoarelor Jocuri Olimpice. Handbalul în 11 nu va fi prezent la Olimpiadă

la Los Angeles, ci la Mondialele de la Berlin, 1938.

În tot acest timp, handbalul este practicat şi la noi în ţară. La Reghin în l938 se

înfiinţează prima echipă feminină, la Sibiu, Braşov, Bistriţa, Mediaş, Sighişoara se

organizează competiţii cu elevii, primele campionate pe localităţi. Anul 1933 este

marcat şi de înfiinţarea unor echipe de handbal la Lugoj, Reşiţa, Bucureşti, Ploieşti,

Bacău, Galaţi, Piatra Neamţ, iar Federaţia de Baschet şi Volei preia şi conducerea

activităţii de handbal.

În timpul celui de-al doilea război mondial s -a întrerupt activitatea

internaţională care este reluată în anul 1949 cu Congresul care va hotărî

transformarea F.I.H.A în F.I.H, deschizând şi noi perspective de dezvoltare a

handbalului.

Paralel, se desfăşoară pe plan intern şi internaţional competiţii de handbal în 11

şi 7. În Austria se organizează ultima ediţie a campionatului mondial masculin de

handbal în 11, după această dată handbalul se practică numai în 7.

Rezultatele obţinute de echipele reprezentative: 7 titluri de campioni mondiali;

5 cupe ale campionilor europeni; 3 medalii la Jocurile Olimpice, etc. Au favorizat

răspândirea handbalului în ţara noastră.

Este practicat azi la toate nivelurile de vârstă în scop recreativ, sanotrof,

educativ şi formativ. Competiţiile de masă se organizează pe plan local în şcoli,

instituţii, pe plan zonal şi central.

Echipele participante în competiţiile de ma să, desfăşoară un proces de instruire

prealabil cu profesori şi antrenori, iar competiţiile de masă formează o arie mare de

selecţie pentru handbalul de performanţă.


6

1.2. Importanţa şi caracteristicile jocului de handbal

a) Importanţa jocului de handbal .

Handbalul este un mijloc al educaţiei fizice. Practicat sub o îndrumare

competentă dezvoltă calităţi de voinţă (dârzenia, combativitatea, curajul, iniţiativa,

perseverenţa) şi calităţi morale (respectul faţă de adversar, faţă de arbitru, de

coechipieri, disciplina conştientă, etc).

Este un joc sportiv, în care manevrarea mingii se face cu mâna, ceea ce -i

determină pe copii şi tineri să nu folosească atitudinea brutală faţă de adversari.

Ca sport de performanţă îi solicită pe tineri să depună o muncă intensă, pentru

a putea face faţă tuturor sarcinilor antrenamentului. Cerinţele marii performanţe îi

obligă să ducă o viaţă cumpătată, un regim echilibrat, să participe conştient la

pregătire.

În concluzie handbalul îi deprinde să fie disciplinaţi, ordonaţi, conşt ienţi de

răspunderile faţă de reuşita colectivului, ambiţioşi şi dornici de autodepăşire.

b) Caracteristicile jocului de handbal

Handbalul este un joc colectiv, care se desfăşoară în alergare, uneori în cea mai

mare viteză, ceea ce imprimă jocului un carac ter dinamic. El este considerat ca o

sinteză a deprinderilor motrice de bază, ca alergarea, săritura, prinderea, aruncarea,

ceea ce conferă handbalului, pe lângă atributele sale sportive de joc de echipă

practicat în competiţii, şi atributele de mijloc al educaţiei fizice şi de sport

complementar cu influenţe pozitive asupra pregătirii fizice a sportivilor din alte

ramuri.

Majoritatea procedeelor se execută cu mâna, acest lucru conferă uşurinţă în

învăţarea jocului de handbal.

Handbalul este accesibil tuturor, poate fi practicat de ambele sexe, şi chiar de

oameni mai în vârstă.

Regulamentul este simplu, uşor de înţeles, iar aplicarea în joc se face chiar de

la primele ore.

Handbal III

7

Pentru obţinerea marii performanţe este necesară pregătirea în cadru organizat,

desfăşurată pe baze ştiinţifice, atingerea măiestriei făcându -se mai uşor decât în alte

ramuri sportive.

Jocul modern se desfăşoară în plină viteză, în ritm susţinut cu eforturi fizice

foarte mari. Pe lângă viteza de execuţie, de deplasare, de reacţie, a re zistenţei fizice

specifice, a îndemânării în executarea fentelor şi schimbărilor de direcţie, pe lângă

mobilitatea generală şi supleţe, a forţei de aruncare, a coordonării şi echilibrului, mai

este necesar să fie cultivat şi simţul mingii care dă siguranţă în prindere, aruncare, în

precizia paselor şi a aruncărilor la poartă.

Procedeele tehnice trebuie însuşite încât să poată fi aplicate în joc în condiţii de

viteză şi luptă cu adversarul. Combinaţiile tehnice în atac desfăşurate în viteză pline

de subtilitate şi neprevăzut, contramăsurile luate de apărători necesită o pregătire

tehnico-tactică complexă, precum şi dezvoltarea calităţilor intelectuale, de gândire şi

anticipaţie.

Fiind un joc sportiv tânăr, handbalul cunoaşte o necontenită dezvoltare, la

fiecare competiţie internaţională tezaurul jocului se îmbogăţeşte cu noi elemente.

1.3. Particularităţile jocului de handbal

Handbalul este un joc colectiv, care se desfăşoară în alergare, uneori la cea mai

mare viteză, ceea ce imprimă jocului un caracter di namic. El poate fi considerat ca o

sinteză a deprinderilor motrice de bază ale omului, ca: alergarea, săritura, prinderea şi

aruncarea, ceea ce conferă handbalului pe lângă atribuţiile sale sportive de joc de

echipă practicat în competiţii şi atributele de mijloc al educaţiei fizice şi de sport

complementar cu influenţe pozitive asupra pregătirii fizice a sportivilor din alte

ramuri.

Datorită faptului că majoritatea procedeelor tehnice sunt executate cu mâna,

jocul de handbal poate fi învăţat cu uşurinţă c hiar de indivizi fără o pregătire specială

îndelungată. Din acest motiv este considerat un joc cu influenţe pozitive asupra

motricităţii cât şi asupra psihicului celor care -l practică. Prin reuşita acţiunilor de atac


8

dă satisfacţia imediată începătorilor, care se simt atraşi spre participarea practică a lui

regulată. Are o tendinţă simplă, uşor de învăţat, dar mai apar în joc şi mişcări mai

complicate cum ar fi: fentele, schimbările de direcţie sau cele specifice jocului de

apărare.

Jocul de handbal este accesibil tuturor, el poate fi practicat de copii şi tineri de

ambele sexe, bărbaţi şi femei şi chiar de oamenii de vârstă mai înaintată.

Regulamentul de joc cuprinde reguli puţine, uşor de înţeles. Aplicarea lor în joc se

face cu uşurinţă chiar din primele lecţii ţinute cu începătorii. Materialele,

echipamentul şi instalaţiile necesare sunt simple şi nu prea costisitoare.

Cu toate că handbalul este un joc sportiv în care contactul corporal este admis,

pericolul de accidentare este redus dacă se respectă re gulamentul şi partenerul. Jocul

modern, avansat, se desfăşoară în plină viteză, în ritm susţinut, ceea ce presupune

depunerea unor eforturi fizice mari. Pe lângă viteza de execuţie, de deplasare, de

reacţie, a rezistenţei fizice specifice, a îndemânării în executarea fentelor şi

schimbărilor de direcţie, pe lângă mobilitatea generală şi supleţea necesare executării

celor mai complicate mişcări, a forţei de aruncare, a coordonării şi echilibrului, mai

este necesar să fie cultivat şi simţul mingii, care dă si guranţă în prindere, aruncare, în

precizia paselor şi a aruncărilor la poartă.

Procedeele tehnice, numeroase şi variate, trebuie să fie însuşite astfel încât să

poată fi aplicate în joc în condiţii de viteză şi luptă cu adversarul. Combinaţiile tactice

în atac desfăşurate în viteză sub forma unor acţiuni variate, pline de subtilitate şi

neprevăzut, ca şi contramăsurile luate de apărători şi dezvoltarea calităţilor

intelectuale, de gândire şi de anticipaţie.

Practicat sub îndrumare competentă, handbalul de zvoltă calităţi de voinţă ca

dârzenia, combativitatea, curajul, iniţiativa, perseverenţa şi calităţi morale ca

atitudinea tovărăşească faţă de coechipieri, respectul faţă de adversari, arbitru, public,

disciplina conştientă. Fiind joc sportiv, în care mane vrarea mingii se face cu mâna, el

poate deprinde pe copii şi tineri cu jocul tehnic, fără ciocniri şi brutalităţi.

Ca sport de performanţă, îi solicită pe sportive să depună o muncă intensă

pentru a putea face faţă sarcinilor dificile. Cerinţele obţinerii marilor performanţe şi

Handbal III

9

dorinţa sportivului de a le realiza, îi determină pe sportivi să accepte cu convingere

un regim de viaţă lipsit de abuzuri, plin de restricţii, a cărui respectare contribuie la

întregirea profilului lui moral. Handbalistul este un i ndivid disciplinat, ordonat,

ambiţios, dornic de autodepăşire.

Fiind un joc relativ tânăr, handbalul cunoaşte o necontenită dezvoltare, la

fiecare mare competiţie tezaurul tehnico -tactic se îmbogăţeşte.


10

Unitatea de curs 2.Formele şi modelele de joc ale jocului de handbal dinînvăţământul preuniversitar


Cunoaşterea formelor de joc şi a modelelor de joc specifice handbalului destinate

activităţilor sportiv – recreative ale elevilor din şcoala primară, gimnazială şi liceu.


– Să cunoască formele şi modelele jocului de handbal din învăţământul

preuniversitar: jocuri dinamice, jocuri şcoală, jocuri cu temă, jocuri de antrenament,

jocuri de verificare, jocuri oficiale;

– Să cunoască demersurile metodice şi regulamentele necesar e practicării jocurilor

dinamice, jocurilor şcoală, jocurilor cu temă, jocurilor de antrenament şi a

competiţiilor din lecţiile de educaţie fizică şi în afara lor.

2.1. Formele şi modelele jocului de handbal din activităţile sportiv –recreative ale elevilor d in învăţământul preuniversitar

2.1.1. Jocuri dinamice specifice handbalului

În această categorie de forme de joc ale Handbalului sunt incluse acele jocuri

care au la bază deprinderile motrice pe fondul cărora se construieşte forma de joc

respectivă. În general, prin jocuri dinamice se înţeleg acele exerciţii fizice care au un

caracter stimulativ, urmăresc unul sau mai multe obiective operaţionale şi au reguli

de desfăşurare proprii.

Jocurile dinamice specifice jocului de handbal sunt folosite în învăţământul

primar, gimnazial, liceal, pentru:

Handbal III

11

– învăţarea şi exersarea componentelor tehnice, acţiunilor tactice, structurilor

de joc ale handbalului, necesare jocului şcoală care va urma;

– dezvoltarea aptitudinilor psiho-motrice ale elevilor.

În cadrul jocurilor dinamice, învăţarea şi exersarea elementelor, structurilor,

acţiunilor jocului de handbal se face în cadrul execuţiilor cu caracter de întrecere

individuală sau pe echipe, cu scop recreativ – distractiv, având în vedere dorinţa

elevilor de a se juca, de a se întrece individual sau în cadrul unei echipe. Prin

folosirea lor, instruirea în tainele jocului de handbal este mai plăcută, mai atractivă.

În viziunea predării modulare a jocului de handbal în lecţiile de educaţie fizică

a cărei finalitate sunt compet iţiile autonome, obiectivele jocurilor dinamice sunt

dirijate spre învăţarea – repetarea elementelor tehnice, a structurilor de joc în regimul

de solicitare a calităţilor motrice specifice care vor fi folosite imediat în jocurile

şcoală, în jocurile cu temă ce vor urma şi care vor fi baza competiţiilor autonome din

finalul modulului.

Astfel, jocurile dinamice aferente jocului de handbal vor fi concepute şi

organizate în forme variate şi multiple, subordonate acţiunilor de joc care urmează să

fie învăţate – repetate.

Exemplu:

a) jocuri dinamice pentru prinderea, ţinerea şi pasarea mingii;

b) jocuri dinamice pentru dribling, pasă, aruncare la poartă;

c) jocuri dinamice pentru aruncări la poartă, din alergare sau cu structuri de

paşi, sau din săritură;

d) jocuri dinamice pentru deplasarea în teren cu şi fără minge;

e) jocuri dinamice pentru jocul în apărare.

Exemple de jocuri dinamice cu elemente din handbal:

Mingiile în zig-zag;

Mingea la căpitan;

Mingea pe cărare;

Mingea în cerc;


12

Urmăreşte mingea;

Mingea călătoare;

Cine ţine mingea mai mult;

Cine driblează mai repede pe 10 m., 15 m., 20 m.;

Leapşa în dribling;

Ştafete cu dribling – pase – prinderi de minge;

Handbal la ţintă;

Conducerea mingii printre obstacole;

Automobilele;

Joc la patru porţi, şi se marchează şi prin sp atele acestora;

Cine înscrie rămâne în joc;

Pasează la numele strigat (prindere – pasă);

Pasează în ordine numerică (prindere – pasă);

Cine realizează mai multe pase pe perechi în 20, 30, 40, 60 sec., etc.;

Ştafete, întreceri individuale, pe perechi, pe ec hipe cu un număr mic de elevi

care cuprind varietate de combinaţii ale componentelor jocului de handbal:

deplasări spre minge, prindere – pasă, dribling – aruncări la poartă din alergare

sau de pe loc, fente, opriri, porniri, schimbări de direcţie, etc.

În ceea ce priveşte jocurile dinamice destinate dezvoltării aptitudinilor psiho -

motrice generale şi mai ales specifice jocului de handbal, se pot sistematiza astfel:

a) Jocuri dinamice pentru alergări specifice handbalului

Exemple:

Cursa pe numere;

Leapşa;

Leapşa pe perechi;

Crabii şi creveţii;

Năvodul;

Cursa de 1 minut (30 sec., 40 sec.);

De-a prinselea cu ajutor;

Handbal III

13

Al treilea fuge;

Culesul şi semănatul cartofilor;

Ocupă mingea.

b) Jocuri dinamice pentru sărituri specifice handbalului

Exemple:

Cursa vrăbiuţelor;

Lupta cocoşilor într-un picior;

Lupta cocoşilor în ghemuit;

Coarda săltăreaţă;

De-a vulpea şchioapă;

Leapşa pe încălecate;

Cursa într-un picior;

Cercul zburător;

Broscuţa săltăreaţă.

c) Jocuri dinamice pentru prinderea şi pasarea mingii – aruncări specifice

handbalului

Exemple:

Lupta cu mingile;

Cursa celor două mingi;

Mingea fuge;

Străpunge cercul;

Mingea prin tunel;

Raţele şi vânătorii;

Cel mai puternic câştigă (cu mingea medicinală);

Cine execută mai multe pase (perechi) în 20, 30, 40 sec., et c.;

Cine ţine mingea mai mult;

Fereşte capul.


14

În general, scopul jocurilor dinamice este de învăţare, repetare a structurilor

jocului, a componentelor tehnice fundamentale pregătind ,,jocul şcoală” care va

urma.

Aceste forme de joc recreativ – distractive pot fi programate sau inopinante, la

iniţiativa elevilor respectivi. Dar, este important ca aceste jocuri să fi fost învăţate, să

fie cunoscute de către elevi din lecţiile de educaţie fizică pentru a putea fi practicate

în mod autonom de către elevi în a ctivităţile sportiv – recreative precum: pauzele

mari dintre ore în timpul zilei de şcoală, chiar zilele libere de la sfârşitul săptămânii,

vacanţele şcolare, excursii şi tabere.

Jocurile dinamice specifice jocului de handbal se folosesc în lecţiile de

antrenament cu echipele reprezentative ale şcolii, ale claselor, în oricare parte a

lecţiilor, fiind subordonate obiectivelor operaţionale ale acestora.

2.1.2. Jocuri şcoală specifice handbaluluiJocurile ,,şcoală” constituie categoria de exerciţii care se află, ca dificultate,

după jocurile ,,dinamice” şi înaintea jocurilor ,,cu temă”. Obiectivul principal al

jocurilor şcoală este învăţarea structurilor de joc din situaţiile fundamentale ale

jocului de handbal, atacul şi apărarea, aşa cum se succed în mod logic şi cum de

altfel, se vor succede în jocurile cu temă pe care le pregătesc.

Jocul şcoală se poate organiza pe teren redus cu efectiv redus sau pe teren

normal cu efectiv normal sau cu efectiv redus.

Jocul şcoală presupune existenţa echipelor echilibrate c a număr de jucători şi

valoarea lor, căpitani de echipă, temă de joc, regulament, reguli care se învaţă,

structurile, acţiunile, combinaţiile tactice bine nominalizate şi supuse spre învăţare –

repetare. Astfel, jocul şcoală urmăreşte organizarea jocului î n atac şi în apărare cu

toate regulile aferente, aşa cum vor fi aplicate în jocurile cu temă care vor urma.

În jocurile şcoală se învaţă, se repetă structurile de joc, acţiunile tactice,

combinaţiile tactice din cele două situaţii fundamentale – atacul şi apărarea – odată cu

respectarea sarcinilor de joc pe posturi şi a regulilor de joc stabilite.

Căpitanii echipelor primesc atribuţii suplimentare privind organizarea şi

conducerea echipei lor în joc precum şi autoarbitrarea. În jocul şcoală toţi jucătorii

Handbal III

15

învaţă, repetă exersează sarcinile de joc, de autoorganizare, de autoarbitrare, acestea

pregătind şi fiind prezente în jocul cu temă care va urma, precum şi în competiţiile

următoare.

Echipele fixate la jocurile şcoală se vor menţine şi în jocurile cu te mă şi în

competiţiile autonome organizate atât în lecţiile de educaţie fizică cât şi în activităţile

sportiv – recreative din timpul liber al elevilor.

Jocurile şcoală au obiectivele operaţionale subordonate temei ,,jocurilor cu

temă” care urmează în succesiunea predării jocului de handbal vizând: jocul,

autoorganizarea şi autoarbitrarea căpitanilor de echipă.

Jocul şcoală se desfăşoară sub conducerea şi îndrumarea directă a profesorului.

În prima parte a desfăşurării sale, jocul şcoală nu urmăreşte scoru l ci, integrarea în

joc a structurilor, a acţiunilor tactice individuale, a combinaţiilor tactice cu

respectarea regulamentului de joc şi a altor reguli stabilite. Profesorul explică,

demonstrează, intervine ori de câte ori este nevoie întrerupând jocul pe ntru diferite

corectări, observaţii, aprecieri, reluări de execuţii, etc.

În vederea derulării corecte a acestor jocuri şcoală profesorul trebuie să ia o

serie de măsuri organizatorico – metodice şi anume:

a) delimitarea terenurilor, pregătirea şi verificare a instalaţiilor, a mingilor şi a

altor materiale;

b) formarea echipelor cât mai echilibrat şi repartizarea lor pentru jocul şcoală;

c) desemnarea căpitanilor de echipă, stabilirea rolului şi sarcinilor lor;

d) precizarea sarcinilor de joc pe posturi ale tuturor juc ătorilor în atac şi în

apărare;

e) explicarea şi precizarea regulilor care vor fi aplicate.

Toate acestea vor contribui la desfăşurarea cursivă, fluentă a jocului pregătind

jocul cu temă din lecţiile următoare, din activităţile extraşcolare care se va derula în

mod autonom (autoorganizare, autoarbitrare, autoconducere), pe puncte, cu evidenţa

strictă a scorului.


16

2.1.3. Jocuri cu temă specifice handbaluluiJocurile cu temă constituie modelele de joc caracteristice, specifice practicării

jocului de handbal în lecţiile de educaţie fizică şi în activităţile sportiv – recreative

din învăţământul preuniversitar.

Jocul cu temă, formă principală de exerciţiu multifuncţional, conceput şi

realizat prin modificări aduse regulamentului fără să îi anuleze esenţa, asigură

repetarea multiplă a tuturor componentelor jocului de handbal menite să rezolve

temele lecţiei – de educaţie fizică sau de antrenament – şi obiectivele lor operaţionale.

Jocul cu temă aduce în instruire atât conţinutul jocului de handbal cât şi

cunoştinţele referitoare la organizarea şi arbitrarea acestuia.

De regulă tema care modifică şi determină regulamentul respectiv, are menirea

de a repeta şi perfecţiona o acţiune tactică individuală de joc, o combinaţie tactică de

doi sau trei jucători.

Exemplu: gol valabil numai precedat de schimbare de direcţie, golul marcat

prin aruncare la poartă din săritură valorează 2 puncte, etc.

Ca atare, jocul cu temă se joacă obligatoriu pe puncte, pe baza unui regulament

stabilit clar care precizează toate situaţiile de joc şi care urmăreşte să evidenţieze la

sfârşitul jocului echipa învingătoare, cea care a înscris mai multe puncte.

Jocurile cu temă constituie o formă, un model de joc important care trebuie să

fie folosit în lecţiile de antrenament cu echipele şcolare de ha ndbal în lecţiile de

educaţie fizică şi în activităţile sportiv – recreative din afara lecţiilor de educaţie fizică.

Jocurile cu temă pot fi realizate într -o infinitate de variante, iar varianta aleasă

pentru una din lecţiile de educaţie fizică trebuie să corespundă scopului, structurii,

obiectivelor operaţionale, locului de desfăşurare, condiţiilor concrete ale lecţiei,

particularităţilor participanţilor (vârstă, sex, nivel de pregătire).

Având misiunea numai de recreere, refacere, distracţie pentru elev ii din

învăţământul preuniversitar, jocurile cu temă pot să îndeplinească aceste obiective numai

atunci când sunt practicate în condiţii de autonomie: autoorganizate, autoarbitrate.

Pentru a se ajunge aici, ca elevii să practice handbalul în timpul liber în afara

orelor de şcoală, în excursii, etc., aceste jocuri trebuie învăţate, cunoscute, exersate,

Handbal III

17

repetate, în lecţiile de educaţie fizică şi în lecţiile de antrenament cu echipele

reprezentative ale clasei, şcolii generale sau liceului.

La nivelul lecţiilor de antrenament cu echipele reprezentative şcolare de

handbal, jocurile cu temă au ca obiectiv principal, ca finalitate, învăţarea – repetarea

– perfecţionarea acţiunilor de joc din cele patru faze ale atacului cât şi ale apărării, în

condiţii de joc pentru ca aceste jocuri cu temă cu efectiv redus pe teren redus sau pe

teren normal cu efectiv normal, asigură, prin tema respectivă, repetarea multiplă a

acţiunilor de joc supuse învăţării – exersării.

În lecţiile de antrenament cu echipele reprezentative ale şcolii, jocurile cu temă

constituie mijloace principale pentru pregătirea jucătorilor şi echipelor respective în

vederea competiţiilor cuprinse în calendarul sportiv. În antrenamente ele pot fi

autoorganizate şi autoarbitrate dar şi conduse de profeso rul care pregăteşte echipa,

dar aceasta depinde de partea lecţiei în care sunt folosite.

În activităţile sportiv – recreative ale elevilor din timpul liber, în excursii, în

tabere, jocurile cu temă se practică în mod autonom – autoorganizare, autoconducere,

autoarbitrare – având ca finalitate recreerea, refacerea, distracţia elevilor, menţinerea

tonusului psiho-motric, fructificându-se astfel valenţele formativ – recreative ale

jocului de handbal.

Exemple de jocuri cu temă:

Jocuri 2 x 2 la o poartă

1. ATAC: - se aruncă la poartă numai din pătrundere = 2 pct.

- aruncare la poartă din săritură = 2 pct.

APĂRARE: - scoaterea mingii din dribling = 1 pct.

- intercepţia pasei = 2 pct.

2. ATAC: - aruncare la poartă din depăşire = 2 pct.

- aruncare la poartă după o combinaţie tehnico -tactică cu celălalt

coechipier = 4 pct.

- recuperarea mingii pierdute temporar, şi aruncare la poartă = 3 pct.

APĂRARE: - intercepţia pasei = 1 pct.

- scoaterea mingii din dribling = 2 pct.


18

- recuperare mingii aruncate la poartă = 2 pct.

3. ATAC: - aruncare la poartă din pătrundere = 2 pct.

- aruncare la poartă din blocaj - plecare = 2 pct.

- recuperarea mingii aruncate la poartă = 2 pct.

APĂRARE: - intercepţia pasei = 2 pct.

- blocarea mingilor aruncate la poartă = 1 pct.

- recuperarea acestora = 2 pct.

Jocuri 3 x 3 la o poartă

1. ATAC: - aruncare la poartă din alergare = 1 pct.

- aruncare la poartă precedată de depăşire = 1 pct.


APĂRARE: - intercepţie + scoaterea mingii din dribling = 2 pct.


- recuperarea mingilor blocate = 2 pct.

2. ATAC: - aruncare la poartă de pe sol sau din săritură = 2 pct.

- aruncare la poartă din pătrundere = 2 pct.

- aruncare la poartă din blocaj - plecare = 2 pct.

- recuperarea mingilor apărate, şi aruncare la poar tă = 2 pct.

APĂRARE: - intercepţie + scoaterea mingii din dribling = 1 pct.


- recuperare mingilor blocate sau apărate = 2 pct.

3. ATAC: - aruncare la poartă din sprijin pe sol = 2 pct.


- aruncare la poartă precedată de încrucişare = 2 pct.

- recuperarea mingilor blocate sau apărate şi aruncare la poartă = 2 pct.

APĂRARE: - intercepţie + scoaterea mingii din dribl ing = 2 pct.


- închiderea culoarelor de pătrundere şi obţinerea faultului în atac = 2 pct.

Handbal III

19

2.2. Jocuri de antrenament

Jocurile de antrenament sunt modelele de joc sau formele de joc care se

desfăşoară numai pe baza regulamentului oficial al jocului de handbal. Ele se

organizează de obicei între echipe cu efectiv normal pe teren normal şi au ca scop

verificarea nivelului de pregătire al echipei reprezentative, a jucătorilor dar şi

repetarea structurilor de joc, a acţiunilor şi combinaţiilor tactice, a schemelor tactice

din momentele fixe ale jocului, a unor circulaţii tactice, a unor sisteme de joc, atât în

atac cât şi în apărare.

Disputarea unui joc de antrenament între două echipe reprezentative de

handbal, băieţi sau fete, ale şcolilor generale sau ale liceelor presupune pregătirea lor

prin:

a) – lecţii de antrenament de pregătire tehnico - tactică în care se fixează

sarcini precise pe posturi în ideea efectuării combinaţiilor, circulaţiilor

tactice a jocului, individual, pe post, etc.;

b) – lecţii de pregătire teoretică, psihologică a jocului sau jocurilor respective.

În desfăşurarea acestor jocuri de antrenament, respectându -se regulamentul

oficial al jocului de handbal, cu acordul ambelor echipe se po t face modificări ca

durată de joc, ca număr de jucători în echipă (ex.: 4 x 4 - 6 x 6) şi nu se urmăreşte

strict scorul, ci execuţia corectă a procedeelor tehnico – tactice, a acţiunilor şi

combinaţiilor tactice etc.

După începerea jocului profesorul po ate interveni numai în situaţia jocului

întrerupt, întreruperi dictate de regulament, la deciziile arbitrilor.

Prin complexitatea lor, aceste jocuri se încadrează în exigenţele Handbalului de

performanţă de unde sunt adoptate cerinţe, principii de joc, de organizare şi de

practicare a lor. La jocurile de antrenament se folosesc modele de joc ale echipelor

reprezentative ale şcolii respective cu sarcini de joc pe posturi şi jucători.

Jocurile de antrenament au ca finalitate, ca obiectiv principal, pregătir ea

jucătorilor şi a echipei reprezentative de clasă sau de şcoală pentru jocurile oficiale

din calendarul competiţional şcolar.


20

Jocurile libere, de antrenament se folosesc sau sunt organizate şi în afara

pregătirii echipelor reprezentative şcolare de handbal, în alte activităţi sportiv –

recreative din afara şcolii cum sunt competiţiile organizate între cartiere, apoi în

tabere şcolare. De regulă sunt folosite în competiţiile între clase şi pe şcoală,

competiţii din activităţile sportiv – recreative.

2.2.1. Jocuri de verificareSunt jocuri cu un caracter complex fiind organizate cu echipe din afara

colectivului şi anume: adversari egali ca valoare, adversari mai buni, adversari diverşi

întâlniţi cu ocazia participării la cupe de pregătire – verificare.

Jocurile de acest gen au ca scop principal verificarea nivelului de pregătire a

echipei şi a jucătorilor din punct de vedere tehnic – tactic – fizic – psihologic într-o

anumită perioadă de instruire. Au ca scop verificarea însuşirii şi utilizării cu eficienţă

în jocul cu alt adversar decât cel din colectivul propriu a acţiunilor tactice pe posturi,

a schemelor şi circulaţiilor tactice de joc din situaţiile fundamentale ale jocului:

atacul şi apărarea.

Desfăşurarea acestor jocuri presupune fixarea anumitor sarcini concrete pe

posturi, pe cupluri de jucători în vederea asigurării unei repetări eficiente şi a

verificării îndeplinirii lor în condiţiile unui arbitraj mai strict. Aceste sarcini se

fixează în jocurile de antrenament (şcoală şi cu temă) şi în şedinţele de pregătire a

meciului respectiv.

După începerea jocului profesorul – antrenor nu mai poate interveni decât

atunci când jocul este întrerupt la deciziile arbitrilor. Pe parcursul derulării jocului

profesorul îşi notează cele mai semnificative situaţii reuşi te, nereuşite din atac sau din

apărare precum şi cauzele lor.

Unele dintre ele vor face subiectul discuţiilor din minutele de întrerupere sau

din pauzele dintre reprize, altele vor fi prezentate în şedinţa de analiză a jocului

(meciului), altele în antrenamentele următoare cu exemplificări concrete.

Un aspect foarte important al jocului de verificare îl constituie alegerea

adversarului pentru fiecare joc, cu valoarea şi particularităţile lui, în funcţie de etapa

de pregătire în care se află echipa proprie .

Handbal III

21

2.2.2. Competiţiile de handbal – jocurile oficiale

Acestea constituie formele principale ale activităţilor sportiv – recreative cu

elevii din şcolile generale şi din licee.

La nivelul unei şcoli generale sau a unui liceu, pot fi organizate mai multe

competiţii, mai multe forme de competiţii după interesul, preocuparea elevilor şi

profesorilor, după tradiţia şcolii, condiţiile materiale existente pentru handbal, etc.

Obiectivul principal al competiţiilor de handbal din activităţile sportiv –

recreative ale elevilor din învăţământul preuniversitar este să asigure o emulaţie în

rândul elevilor şi cadrelor didactice ale şcolii, o atmosferă favorabilă practicării

jocului de handbal în mod independent. Această emulaţie şi atmosferă generală

favorabilă jocului de handbal, este necesară formării şi consolidării tradiţiei în şcoala

respectivă pentru practicarea acestui frumos joc sportiv ca o necesitate formativ –

educativă pentru elevi. Se pot organiza competiţii între clase paralele, pe grupe de

clase apropiate (a V – a cu a VI – a, a VII – a cu a VIII – a, a IX – a cu a X – a, etc.),

pe şcoală între clase, etc. (băieţi – fete). După necesităţi şi condiţiile din şcoală,

competiţiile se pot organiza sistem eliminatoriu sau turneu.

Cerinţa principală a competiţiilor de handbal dintr-o şcoală generală sau un

liceu este, ca ele să fie foarte bine organizate şi să se desfăşoare permanent sub

conducerea profesorilor de educaţie fizică, chiar şi a diriginţilor, să li se asigure un

arbitraj obiectiv.

Organizate pe baza unor calendare competiţionale şi regulamente corecte,

aprobate de conducerile şcolilor, în condiţii de autonomie din partea elevilor

(autoconducere, autoorganizare), competiţiile de handbal pot constitui valoroase

elemente formativ – educative pentru elevii şco lii respective, completând sau chiar

suplinind alte activităţi educative din şcoală.

Competiţiile pe clase, între clase, pe şcoală, asigură selecţionarea celor mai

competitivi jucători sau jucătoare, asigură chiar pregătirea lor, pentru echipele

reprezentative de handbal ale şcolii.


22

Unitatea de curs 3.Echipa reprezentativă de handbal a şcolii: statut, obiective,activităţi specifice


Cunoaşterea rolului, statutului şi a implicaţiilor echipei reprezentative de

handbal în activităţile extraşcolare al e elevilor.

Obiective operaţionale1. Să cunoască rolul şi obiectivele generale ale unei echipe reprezentative

şcolare de handbal – şcoală generală sau liceu;

2. Să cunoască statutul organizării, formării, pregătirii şi participării în

competiţiile şcolare a echipei reprezentative de handbal.

3.1. Rolul şi obiectivele generale ale echipei reprezentative de handbala şcolii – şcoală generală sau liceu

Existenţa şi pregătirea unei echipe reprezentative de handbal a şcolii (băieţi –

fete) se încadrează în activităţile extraşcolare cu potenţial educativ – formativ ridicat,

determinat de înţelegerea şi rezolvarea corectă a rolului şi statutului acestei echipe.

Prevăzută în instrucţiunile şi normativele de curriculum ale educaţiei fizice şi

sportului în învăţământul preuniversitar, formarea unei echipe reprezentative de

handbal a şcolii, îşi extinde rolul şi influenţa directă, pozitivă şi în afara ei, la nivelul

celorlalţi elevi ai şcolii precum şi a cadrelor didactice.

Echipa de handbal a unei şcoli, prin activităţile p e care le desfăşoară îşi asumă

misiunea şi rolul de a reprezenta şcoala sau liceul respectiv şi în afara acesteia,

situaţie în care sunt angajaţi sub o formă sau alta toţi elevii şi toate cadrele didactice

din acea unitate. Situaţia este asemănătoare cu or ice echipă sau formaţie care

Handbal III

23

reprezintă un colectiv, o localitate sau o naţiune, la întrecerile sau confruntările din

afara lor.

În această situaţie, echipa reprezentativă de handbal a unei şcoli trebuie să îşi

asume acest rol de ambasador care se extinde şi în afara întrecerii sportive propriu –

zise. Desigur, ţinta sau scopul întrecerii este câştigarea partidei prin rezultatul pozitiv

al acesteia, dar nu oricum şi nu în orice condiţii.

Ce satisfacţie pot să aibă elevii şi profesorul unei echipe dacă în urma câştigării

unei competiţii sau întreceri de handbal, la întoarcerea în şcoală nimeni din şcoală nu

le dă nici o atenţie, nu ştie nimeni nimic ca şi cum evenimentul nu ar fi avut loc.

Sportul prin competiţiile respective îşi poate etala valenţele form ativ –

educative numai atunci când este bine înţeles ca: misiune, scop, orientare.

În acest sens echipa reprezentativă de handbal a unei şcoli trebuie să fie

expresia activităţilor sportive extraşcolare – interne, variate şi multiple care să fie nu

numai cunoscute de toţi elevii şi profesorii, ci la care să participe sub o formă sau alta

toţi elevii şi toţi profesorii din şcoala respectivă, iar participarea echipei la o

competiţie sau partidă oficială să constituie un eveniment major în viaţa şcolii

respective.

Aceasta ar presupune ca la acea competiţie sau partidă oficială să fie prezenţi

atât elevii şcolii cât şi profesorii lor, aşa cum se petrec lucrurile cu suporterii

echipelor de performanţă la toate nivelele.

Spectatorii şi suporterii echipelor fac parte din activităţile sportive, sunt

practicanţi ai acestora, direct sau indirect, fac parte din procesul respectiv, pe care

influenţându-l sunt la rândul lor influenţaţi de evenimentele din teren. Acestea sunt

momente specifice care trebuie cunoscute, va lorificate şi exploatate de cei angrenaţi

în activităţile sportive.

Desigur, pregătirea, participarea, rezultatele ca şi comportarea elevilor din

echipă la competiţii fac parte din aceeaşi misiune – scop a unei echipe reprezentative

de handbal a şcolii sau liceului respectiv.

În esenţă, rolul sau misiunea formării şi pregătirii unei echipe reprezentative de

handbal a şcolii este ca prin calitatea activităţilor respective şi a rezultatelor sportive


24

să contribuie direct la formarea şi la permanentizarea une i atmosfere educative

favorabile influenţării pozitive a tuturor elevilor şcolii şi nu numai a celor din echipa

respectivă.

Formarea unei echipe reprezentative de handbal într -o şcoală generală sau într-

un liceu are o misiune complexă cu ţintă în influenţ area pozitivă a tuturor elevilor

acestora, situaţie în care pot fi analizate mai multe obiective ca direcţii strategice sau

manageriale.

1. Atragerea conducerii şcolii generale sau liceului în problemele formării,

pregătirii şi participării echipei reprezenta tive de handbal la competiţiile oficiale.

Echipa să devină o problemă a conducerii şcolii inclusă în programul de management

al acesteia. Obiectivelor de performanţă şi de pregătire ale echipei fac parte din

acelaşi plan managerial al şcolii;

2. Asumarea misiunii formării, pregătirii şi participării echipei reprezentative

de handbal a şcolii de către catedra de educaţie fizică, de către toţi membrii acesteia

cu nominalizarea expresă a cadrului didactic care să răspundă direct de această

echipă;

3. Dezvoltarea tradiţiei practicării jocului de handbal în şcoală în orele de

educaţie fizică şi mai ales în activităţile extraşcolare (competiţii şi manifestaţii

handbalistice în şcoală); echipa reprezentativă a şcolii sau liceului să fie formată şi să

rezulte din activităţile competiţionale interne ale acestora;

4. Perfecţionarea sau ameliorarea continuă a tuturor resurselor necesare

creşterii performanţelor echipei, respectiv: resursele umane (selecţie – preselecţie),

resurse didactice (perfecţionarea demersurilor metodice), resurse materiale, de

pregătire şi de prezentare, resurse financiare de participare, etc.;

5. Perfecţionarea selecţiei, a pregătirii şi a conducerii echipei în competiţii să

constituie problema comună a catedrei de educaţie fizică, a tuturor membrilor

acesteia;

6. Mediatizarea activităţilor sportive şi a participării echipei în competiţiile şi

activităţile sportive să reuşească atragerea majorităţii elevilor şcolii odată şi cu

lărgirea influenţelor educative ca mijloace sau forme artistice sau culturale;

Handbal III

25

7. Atragerea cadrelor didactice de alte specialităţi şi în special al diriginţilor la

toate activităţile sportive extraşcolare, inclusiv la competiţiile echipei reprezentative a

şcolii;

8. Atragerea unor resurse externe din afara şcolii, în ameliorarea continuă a

condiţiilor de pregătire şi de participare la competiţii a echipei reprezentative de

handbal a şcolii;

9. Stabilirea unor relaţii de colaborare cu cluburile şi secţiile de handbal de

performanţă din localitate sau din apropiere.

3.2. Statutul, cadrul organizatoric şi locul echipei reprezentative dehandbal în activităţile extraşcolare

Pregătirea unei echipe reprezentative şcolare de handbal – şcoală generală sau

liceu – masculină sau feminină, este încadrată în activităţile sportive din şcoala

respectivă, în afara orelor de educaţie fizică, dar prezentă în aria extracurriculară

(plan învăţământ) al disciplinei, la dispoziţia conducerii şcolii.

Jocul de handbal este agreat de elevi, are caracteristici şi valenţe formativ –

recreative deosebite, motiv pentru care este prezent în planurile de învăţământ pentru

clasele III – XII. Este solicitat de către elevi, fete şi băieţi, să fie practicat şi în timpul

liber, în momentele libere ale zilei de şcoală dar şi în sistemul competiţional şcolar.

Pregătirea echipei reprezenta tive şcolare de handbal este o opţiune individuală

a fiecărei şcoli şi a fiecărui elev deoarece orele acestea sunt extracurriculare şi pot fi

alocate pregătirii echipei numai de către conducerea şcolii. La solicitarea catedrei de

educaţie fizică.

Pentru a duce la îndeplinire acest deziderat, de pregătire a unei echipe

reprezentative de handbal a şcolii generale sau liceului, trebuie luate în considerare

probleme manageriale variate şi multiple, cum ar fi:

Existenţa, în şcoală, a unei tradiţii privind pract icarea jocului de handbal în

afara orelor de educaţie fizică şi a pregătirii unei echipe reprezentative de

handbal;


26

Existenţa, în şcoală, a condiţiilor materiale specifice practicării jocului de

handbal: sală, teren cu panouri, mingi, echipament, etc.;

Existenţa în curricula şcolii respective a unui număr de ore distribuite pentru

pregătirea echipei reprezentative de handbal;

Dorinţa conducerii şcolii, a profesorilor de educaţie fizică, a celorlalte cadre

didactice, mai ales diriginţi, de a se forma şi inst rui echipele reprezentative de

handbal, fete şi băieţi;

Existenţa în localitate sau în altele apropiate a altor echipe de handbal de

acelaşi nivel;

Existenţa în calendarul sportiv al Inspectoratului Şcolar Judeţean şi D.J.T.S. a

competiţiilor şcolare de handbal pentru echipe de fete sau băieţi.

Mai sunt şi alte probleme care pot influenţa pregătirea echipelor reprezentative

şcolare de handbal care trebuie inventariate, cunoscute şi evaluate în consecinţă. În

afară de inventarierea tuturor problemelor este necesar, în continuare, o eşalonare a

lor, o gândire managerială privind resursele umane, material – financiare, metodico –

organizatorice şi desigur o acţionare perseverentă pe măsură pentru rezolvarea lor la

un bun nivel calitativ. Fiecare dintre aceste direcţii strategice este importantă şi toate

condiţionează reuşita programului de pregătire a echipei reprezentative şcolare de

handbal.

Problemele pot fi uşor rezolvate dacă în şcoala respectivă există o activitate de

handbal bine organizată atât în orel e de educaţie fizică cât şi în afara lor. existenţa în

orele de educaţie fizică a unor competiţii de handbal bine organizate, autoarbitrate şi

autoconduse de către elevi (jocurile 3 x 3, 4 x 4, 5 x 5) continuate cu jocuri –

competiţii între clase paralele, campionate pe şcoală care să atragă majoritatea

elevilor şi cadrelor didactice din şcoala respectivă, constituie cheia în formarea unei

tradiţii puternice absolut necesare pentru viitorul echipei reprezentative de handbal.

Astfel, echipa reprezentativă de handbal va constitui exponentul tuturor activităţilor

sportive extraşcolare.

Având în vedere toate acestea se poate spune că formarea şi pregătirea echipei

reprezentative şcolare de handbal (masculină sau feminină) constituie un proces

Handbal III

27

complex de management şi, de buna lui desfăşurare depinde succesul echipei în

competiţiile specifice. Obiectivul general sau misiunea echipei reprezentative de

handbal a unei şcoli generale sau a unui liceu este de a reprezenta cu demnitate şcoala

sau liceul respectiv pe plan local sau judeţean şi de ce nu, pe plan naţional.

Pregătirea propriu – zisă a jucătorilor şi a echipei cât şi conducerea ei în

competiţii, presupune un proces didactic organizat ştiinţific, specific cerinţelor

antrenamentului sportiv – parte a sportului de performanţă la nivelul copiilor şi

juniorilor în jocul de handbal. Dar, în condiţiile concrete ale activităţii sportive din

învăţământul preuniversitar cu un număr de 2 – 4 ore extracurriculare afectat

pregătirii echipei reprezentative de handbal, dir ecţia strategică metodico –

organizatorică se deosebeşte de a altor unităţi şcolare cu profil sportiv.


28

Unitatea de curs 4.Determinarea modelului de joc al unei echipereprezentative şcolare de handbal selecţionarea elevilorpentru formarea echipei reprezentative de handba l a şcoliigenerale şi liceului


Cunoaşterea modelului generalizat al jocului de handbal, a conceptului de

model de joc al echipei reprezentative de handbal a şcolii generale şi liceului.

Cunoaşterea modelului selecţiei, a cerinţ elor selecţionării elevilor pentru

echipa de handbal masculină şi feminină a şcolii.


1. Să cunoască conceptul de model de joc aplicat la nivelul echipei

reprezentative de handbal a şcolii generale şi liceului;

2. Să cunoască determinarea operaţională a modelului de joc a echipei şcolare

de handbal (masculină şi feminină);

3. Să cunoască cerinţele, criteriile şi demersurile necesare selecţionării elevilor

pentru echipa reprezentativă de handbal a şcolii.

4.1. Conceptul de model de joc aplicat la nivelul echipei reprezentativede handbal (m + f) a şcolii generale şi liceului

Pregătirea unei echipe reprezentative de handbal a şcolii generale sau liceului

(masculină şi feminină) se realizează pe baza unui model de joc adecvat condiţiilor

specifice fiecărei echipe, fiecărei şcoli în parte. În general, un model de joc trebuie să

cuprindă toate structurile jocului aşa cum acestea se derulează (desfăşoară) în

competiţiile oficiale de la nivelul campionatului respectiv:

Campionatul şcolilor generale;

Handbal III

29

Campionatul liceelor.

Structurile de joc vor fi însoţite de valorile de frecvenţă şi de eficienţă pentru a

se realiza obiectivarea pregătirii jucătorilor şi echipei la nivelul cerinţelor

competiţiilor şcolare pe plan naţional.

În general, modelul de joc al unei echipe reprezentative şcolare de handbal

conţine următoarele elemente:

1. Componenţa echipei;

2. Structura echipei pe posturi;

3. Conţinutul modelului de joc în atac:

3.1. Faza I a atacului: contraatacul;

3.2. Faza a II-a a atacului: contraatacul susţinut;

3.3. Faza a III-a a atacului: organizarea atacului;

3.4. Faza a IV-a a atacului: atacul în sistem.

4. Conţinutul modelului de joc în apărare:

4.1. Faza I a apărării: replierea;

4.2. Faza a II-a a apărării: zona temporară;

4.3. Faza a III-a a apărării: reaşezarea în sistem;

4.4. Faza a IV-a a apărării: apărarea în sistem.

5. Sarcini de joc pe posturi, în atac şi în apărare:

5.1. Sistematizarea elementelor tehnico -tactice ale jocului de handbal, în atac,

pe posturi:

5.1.1. Jucători specializaţi pe postul de extremă (stângă şi dreapt ă);

5.1.2. Jucători specializaţi pe postul de inter (stânga şi dreapta);

5.1.3. Jucători specializaţi pe postul de pivot;

5.1.4. Jucători specializaţi pe postul de centru sau coordonator de joc;

5.1.5. Jucători specializaţi pe postul de portar.

5.2. Sistematizarea componentelor tehnico-tactice ale jocului în apărare pe

posturi:

5.2.1. Pentru interi si centru (linia de 9 metri);

5.2.2. Pentru extreme si pivot ( linia de semicerc);


30

5.2.3. Model de joc pe posturi pentru faza a IV-a a apărării.

6. Evaluarea modelului de joc realizat la competiţiile oficiale.

Modelul de joc al echipei reprezentative şcolare de handbal cuprinde toate

datele, toate informaţiile necesare pentru evidenţierea obiectivă a jocului care va fi

practicat în competiţiile prevăzute în calendarul sportiv central şi local.

4.1.1. Componenţa echipeiEchipa reprezentativă de handbal a şcolii generale sau a liceului este necesar să

aibă în componenţă un număr de minim 15 jucători sau jucătoare din care : 3 portari,

6 jucători de 9 metri şi 6 jucători de semicerc.

Oficial, echipa este formată şi participă în competiţii cu 12 jucători, cei şapte

titulari având câte cinci jucători de rezervă. În practică însă, este necesar ca lotul

echipei să fie mai numeros, ultimii 5 – 6 jucători să fie selecţionaţi din clasele mai

mici pentru a avea asigurată continuitatea pregătirii şi în anii următori.

4.1.2. Structura echipei pe posturiÎn cadrul procesului de instruire se realizează o pregătire cu conţinut general

dar şi o pregătire specializată pe posturi, pos turi pe care jucătorii sunt repartizaţi în

funcţie de statura lor. Aceste posturi sunt: extremă stânga/dreapta, intermediar

stânga/dreapta, coodonator de joc, pivot şi portar.

Această structură a echipei se adaptează la posibilităţile şi particularităţile

jucătorilor – jucătoarelor din şcoala generală sau liceul respectiv aflaţi în lotul

echipei, la valoarea lor, desigur.

4.1.3. Conţinutul modelului de joc în atacLa nivelul echipelor reprezentative şcolare de handbal – şcoală generală sau

liceu, masculină sau feminină – conţinutul modelului de joc este diferit de la o echipă

la alta în funcţie de structura echipei, de vârsta şi valoarea jucătorilor din echipa

respectivă, de nivelul de pregătire al echipei.

În general, conţinutul modelului trebuie să cuprindă:

A. Faza I a atacului : contraatacul cu unul şi cu două vârfuri, direct şi cu

intermediar

Handbal III

31

Componente: startul, alergarea de viteză, degajarea mingii, prinderea mingii venite

din urmă, pase în alergare de viteză, demarcajul, driblingul, aruncarea la poartă di n

alergare şi din săritură;

B. Faza a II-a a atacului: contraatacul susţinut

Componente: pase din alergare în viteză, schimbări de direcţie, demarcajul,

angajarea jucătorilor la semicerc, aruncarea la poartă din săritură, cu paşi încrucişaţi

sau adăugaţi, aruncare la poartă de la semicerc.

C. Faza a III-a a atacului: organizarea atacului

Componente: pase din alergare uşoară, pase în potcoavă, pase în pătrundere

succesivă;

D. Faza a IV-a a atacului: atacul în sistemele cu unul şi cu doi pivoţi,

poziţional sau în circulaţie.

Componente: circulaţii de minge, circulaţii de jucători, atacuri succesive, încrucişare

simplă şi dublă, combinaţii în triunghi pe aripă, angajarea jucătorilor la semicerc,

aruncarea la poartă de la semicerc din săritură şi din plonjon, ar uncarea la poartă de la

distanţă: din săritură, cu pas încrucişat sau adăugat, pe lângă şold, aruncarea de la

şapte metri, aruncarea liberă de la nouă metri;

4.1.4. Conţinutul modelului de joc în apărareAşa cum subliniam la conţinutul modelului de joc în atac, vârsta, statura,

valoarea individuală a jucătorilor, nivelul de pregătire al echipei reprezentative

şcolare de handbal determină şi conţinutul modelului de joc în apărare, diferit de la o

şcoală la alta, de la o echipă la alta dar, în general cuprinde:

A. Faza I a apărării: replierea.

Componente: alergare de viteză, alergare cu schimbări de direcţie, cu spatele; opriri,

porniri, întoarceri; marcajul, oprirea contraatacului.

B. Faza a II-a a apărării: zona temporară.

Componente: deplasări în poziţia fundamentală; atacarea adversarului aflat în

posesia mingii, scoaterea mingii de la adversar; blocajul mingii aruncate la poartă.

C. Faza a III-a a apărării: reaşezarea în sistem.

Componente: deplasări în poziţia fundamentală, ocuparea posturilor în sistem.


32

D. Faza a IV-a a apărării: apărarea în sistemele pe zonă 6:0, 5+1 şi om la om.

Componente: deplasări în poziţia fundamentală, mişcarea de translaţie; atacarea

adversarului aflat în posesia mingii; schimbul de oameni, dublarea; aşezarea în

momente fixe ale jocului (9 m, 7 m, aruncare din lateral)

4.1.5. Sarcini de joc pe posturi, în atac şi în apărare:Modelul, odată stabilit, capătă un dublu rol: sistem de referinţă pentru selecţia

şi orientarea (sau reorientare) pe posturi şi model lucrativ pentru pregătirea tehnic o-

tactică a jucătorilor.

Corelarea modelului de pregătire cu cel somatic şi motric este obligatorie, în

funcţie de aceasta realizându -se o bună aşezare pe posturi a jucătorilor.

Din conţinutul modelului postul de joc în atac şi în apărare revin sarcini

tehnico – tactice fiecărui jucător pe care îl ocupă în echipă ca: extremă dreaptă şi

stângă, conducător de joc, intermediari sau interi, pivot şi portar.

Pentru fiecare jucător în parte cele mai importante sarcini de joc sunt

finalizarea (aruncarea la poartă ) şi recuperarea mingii în atac, iar în apărare

împiedicarea înscrierii de goluri (apărarea porţii) şi intrarea în posesia mingii.

A. Sistematizarea elementelor tehnico -tactice ale jocului de handbal,în atac, pe posturi.

A1. Jucători specializaţi pe post ul de extremă (stângă şi dreaptă).

Modelul de pregătire tehnico -tactică, în atac, a jucătorului specializat pe

postul de extremă:

Faza 1

startul rapid şi alergarea de viteză (anticiparea acţiunilor adversarilor,

anticiparea intrării în posesia mingii);

prinderea mingii venite din urmă;

driblingul în alergare de viteză;

pasarea din alergare de viteză ;

aruncarea la poartă: azvârlită pe deasupra umărului din săritură şi

plonjon sărit; aruncarea cu boltă peste portar.

Handbal III

33

Faza a II-a

alergarea de viteză cu schimbări de direcţie;

pasarea mingii către jucătorii din linia a doua;

demarcarea sau obţinerea prim planului;

prinderea mingii la semicerc în luptă cu adversarul;

paşii pivotului;

aruncarea la poartă : din plonjon, cu cădere pe partea braţului de aruncare sau

rostogolit; cu bătaie pe piciorul din partea braţului de aruncare sau din partea

opusă braţului de aruncare.

Faza a III-a

ocuparea postului de extremă:

pasarea mingii în potcoavă.

Faza a IV-a

prinderea mingii şi pasarea ei în pătrundere succesivă de pe lo c, din săritură sau

alergare);

angajarea pivotului la semicerc sau deasupra semicercului;

depăşirea cu schimbare simplă de direcţie, cu pătrundere (în interior şi

exterior);

schimbare simplă de direcţie spre interior, pivotare spre exterior (ambele,

extrema stând cu faţa spre poartă); ieşire spre inter (prim plan la apărător mai

avansat) şi pivotate spre exterior; ieşire spre inter, schimbare de direcţie, spre

exterior; rotare de braţ spre exterior (toate trei cu faţa spre inter şi umărul spre

poartă);

învăluirea: interioară; exterioară;

blocajul: exterior (cu şi fără minge); plecare din blocaj;

paravanul: la aruncările de la 9 m; în timpul jocului;

combinaţii tactice;

aruncarea la poartă:


34

din săritură azvârlită pe deasupra umărului; lateral pe lângă umăr; cu

boltă peste portar;

cu aterizare pe partea braţului de aruncare; pe partea opusă braţului de

aruncare; înainte pe ambele braţe;

cu bătaie pe piciorului din partea braţului;

pe piciorul opus braţului de aruncare;

din săritură la învăluiri;

din plonjon cu prinderea mingii în săritură deasupra semicercului.

Extrema dreaptă dreptace are acelaşi conţinut al pregătirii dar mai apare

aruncare cu evitare, din săritură şi din plonjon sărit.

A2. Jucători specializaţi pe postul de inter (stânga şi dreapta)

Modelul de pregătire tehnico-tactică, în atac, a jucătorului specializat pe

postul de inter

Faza 1

- demarcarea în lateral;

- pasă lungă pe contraatac (ca intermediar).

Faza a II-a

- alergare de viteză;

- prinderea şi pasarea mingii din alergare în doi şi trei jucători;

- aruncarea la poartă: din săritură azvârlită pe deasupra umărului; din plonjon sărit;

- angajarea jucătorilor infiltraţi la semicerc.

Faza a III-a

- ocuparea postului de inter;

- pasarea mingii în potcoavă.

Faza a IV-a

- prinderea şi pasarea mingii în pătrundere succesivă;

- demarcajul: direct; indirect;

- încrucişarea: simplă; dublă;

- paravanul în timpul jocului;

- angajarea pivotului şi a extremei;

Handbal III

35

- depăşirea: schimbare de direcţie, pătrundere; fentă de aruncare, pătrundere; fentă de

pasare, pătrundere; rotare de braţ; schimbare de direcţie, pivotare, pătrundere;

- angajarea pivotului după blocaj -plecare;

- demarcajul (după blocajul efectuat de alt jucător): cu minge; fără minge;

- aruncarea la poartă: din săritură azvârli tă pe deasupra umărului; cu evitare;

precedată de paşi adăugaţi sau încrucişaţi; precedată de elan de un singur pas de elan;

din plonjon: cu cădere înainte pe braţe; sărit.

Interul drept dreptaci are în plus:

- aruncarea cu evitare, după fentă de aruncare pe lângă şold.

A3. Jucători specializaţi pe postul de pivot


postul de pivot

Faza I

- startul şi alergarea de viteză;

- prinderea mingii venite din urmă;

- driblingul în alergare de viteză;

- pasa către celălalt vârf de contraatac;


cu boltă peste portar.

Faza a II-a

- alergarea de viteză cu schimbări de direcţie;

- pasarea mingii către jucătorii din a doua linie;

- infiltrarea (demarcarea) la semicerc;

- prinderea mingii în lupta cu adversarul;

- aruncarea din plonjon sărit, precedată de paşii pivotului.

Faza a III-a

- ocuparea postului de pivot;

- apariţia pentru legarea pasării î n potcoavă.

Faza a IV-a

- prinderea mingii în luptă cu apărătorii;


36

- blocajul cu şi fără minge;

- blocajul — plecarea din blocaj;

- paravanul: la aruncările de la 9 m; în timpul jocului;

- demarcarea şi obţinerea prim planului;

- paşii pivotului;

- combinaţii tactice: la aruncările de la 9 m; în timpul jocului;

- aruncarea la poartă:

din plonjon sărit cu aterizare înainte pe braţe; cu rostogolire; cu cădere pe

braţul de aruncare;

cu prinderea mingii deasupra semicercului;

lovirea mingii cu palma sau pumnul.

A4. Jucători specializaţi pe postul de centru sau coordonator de joc


postul de centru sau coordonator de joc

Faza 1

- demarcarea spre partea opusă vârfului de contra atac;

- pasa lungă pe contraatac (ambele ca intermediar).

Faza a II-a

- alergarea de viteză;

- prinderea şi pasarea mingii în doi şi trei jucători, din alergare;

- driblingul din alergare de viteză cu schimbări de direcţie;

- depăşirea: fentă de pasă, pătrundere; schimbare de direcţie, pătrundere;

- angajarea jucătorilor infiltraţi la semicerc;


- demarcarea la semicerc;

- prinderea mingii în contact cu adversarul ;

- paşii pivotului.

Faza a III-a

- ocuparea postului de centru;

- driblingul;

Handbal III

37

- pasarea în potcoavă.

Faza a IV-a

- prinderea mingii în pătrundere succesivă (de pe loc, din alergare);

- demarcajul: direct, indirect;

- încrucişarea: simplă; dublă;

- paravanul: la aruncările de la 9 m; în timpul jocului;

- blocajul: cu minge; fără minge; plecarea din blocaj;

- angajarea pivotului;

- combinaţii tactice: la aruncările de la 9 m ; în timpul jocului;

- depăşirea: schimbare simplă de direcţie, pătrund ere; schimbare de direcţie, pivotare,

pătrundere; fentă de aruncare, pătrundere; fentă de pasă, pătrundere; rotare de braţ ;

- aruncarea la poartă:

din săritură cu mingea azvârlită pe deasupra umărului; din contact cu solul,

cu elan de paşi adăugaţi sau încrucişaţi cu mingea lateral pe lângă umăr, pe

lângă şold, pe deasupra umărului;

cu evitare: cu pas încrucişat la spate; cu plonjon pe partea braţului;

din plonjon sărit.

A5. Jucători specializaţi pe postul de portar


postul de portar

Poziţia fundamentală:

- înaltă; medie (în centrul porţii pe extreme); joasă;

- deplasare în poartă: cu paşi adăugaţi; cu paşi încrucişaţi; prin fandare; prin săritură;

prin sfoară laterală;

- prinderea mingii:

de pe loc;

din deplasare (cu două mâini; cu o mână);

- respingerea mingii: pasivă (la aruncările de pe extreme); activă, cu o mână; cu două

mâini (de pe loc şi din deplasare); cu piciorul, de pe loc şi din deplasare; cu mâna şi


38

piciorul de aceeaşi parte prin fandare; cu ambele picioare de pe loc; cu corpul, de pe

loc şi din deplasare; cu paşi adăugaţi, cu paşi încrucişaţi;

- degajarea mingii: de pe loc; din deplasare;

- acţiuni tehnico-tactice: plasamentul; oprirea contraatacului advers; recu perarea

mingii; colaborarea cu apărătorii; folosirea tactică a procedeelor tehnice.

B. Sistematizarea componentelor tehnico -tactice ale jocului în

apărare pe posturiPreocuparea pentru jocul de apărare trebuie să existe încă din atac. Principalele

măsuri pentru asigurarea echilibrului defensiv sunt:

- retragerea unui jucător de pe o parte a terenului - când mingea se joacă pe cealaltă parte;

- supravegherea de către jucătorii de 9 metri a adversarilor care probabil vor pleca în

contraatac.

Pentru fazele I-a, a II-a şi a III-a a apărării modelul de joc pe posturi este după

modalitatea de aşezare a jucătorilor în atac.

B1. Pentru interi si centru (linia de 9 metri )

În faza l-a a apărării:

- asigurarea echilibrului defensiv;

- întoarcere;

- alergare de viteză;

- întoarcere de 180 de grade;

- alergare cu spatele;

- marcarea adversarului:

o strâns;

o la intercepţie.

- scoaterea mingii din dribling;

- interceptarea mingii;

- evitarea blocajelor şi paravanelor;

- schimbul de adversari;

- oprirea contraatacului;

Handbal III

39

- blocarea mingilor aruncate la poartă pe faza a II -a.

În faza a II-a a apărării (zona temporară )

- ocuparea unui loc în sistemul defensiv conform situaţiei create în timpul replierii se

face începând din centru spre margine, după cum au fost marcate vârfurile de

contraatac adverse;

- acţiuni asemănătoare fazei a IV -a a apărării corespunzător sarcinilor postului

respectiv (ocupat după repliere).

În faza a III-a a apărării (reorganizarea)

Trecerea pe postul de bază din sistemul defe nsiv, în momente prielnice,

schimbând câte un loc, prin plasarea laterală cu paşi adăugaţi şi alunecare pe lângă

coechipieri.

B2. Pentru extreme si pivot ( linia de semicerc)

În faza I-a a apărării:

- plasamentul pentru întârzierea lansării contraatacului şi fazei a II-a a atacului

advers;

- startul rapid;

- alergare de viteză, întoarcere de 180 de grade, alergare cu spatele;

- marcarea adversarilor care vin pe faza a II -a:

- marcajul strâns;

- marcajul de intercepţie,

- interceptarea mingii;

- scoaterea mingii din dribling;


- blocarea mingilor aruncate la poartă de la distanţă pe faza a II -a;

- împiedicarea angajării pivoţilor şi extremelor prin marcaj strâns sau la intercepţie.

În faza a II-a a apărării

Ocuparea unui post din sistemul defensiv conform situaţiei create de

contraatacul şi faza a II-a a atacului advers completând locurile din apărare.

Acţiuni asemănătoare fazei a IV -a a apărării corespunzător sarcinilor postului

ocupat temporar.


40

În faza a III-a a apărării

Trecerea pe postul de bază în sistemul defensiv, în momente prielnice,

schimbând mereu câte un loc prin deplasare laterală cu paşi adăugaţi şi alunecare pe

lângă coechipieri.

Sunt situaţii când una din extreme, asigurând încă din atac echilibrul defensi v,

participă cu linia de 9 metri, la oprirea contraatacului advers.

B3. Model de joc pe posturi pentru faza a IV -a a apărării

a. Pentru sistemul de apărare pe zona 6:0

Jucătorii centrali:

- determinarea adversarului direct şi marcaj de supraveghere;

- deplasări laterale în poziţia fundamentală a apărătorului;

- marcajul pivotului: - strâns (strict);

- la intercepţie;

- preluarea şi predarea pivotului.

- blocarea mingilor aruncate la poartă;

- colaborarea cu portarul;

- închiderea pătrunderilor;

- evitarea blocajelor;

- atacarea adversarului cu mingea şi retragerea pe semicerc;

- dublajul;

- evitarea depăşirilor;

- schimbul de adversari care circulă la 9 metri;

- favorizarea alunecărilor;

- zidul la aruncările de la 9 metri;

- scoaterea mingii de la adversar: - intercepţie;

- dribling.

Jucătorii din mijloc:

- determinarea adversarului direct şi marcaj de supraveghere;

- deplasări laterale cu mingea şi retragerea la semicerc;

- dublajul;

Handbal III

41

- atacarea adversarului cu mingea şi retrag erea la semicerc;


- blocarea aruncărilor la poartă;

- colaborarea cu portarul;


- închiderea pătrunderilor;


- marcajul pivotului: - strâns (strict);

- la intercepţie.

- preluarea şi predarea pivotului;

- favorizarea alunecărilor;

- zidul la aruncările de la 9 metri;

- scoaterea mingii de la adversar: - din dribling;

- prin intercepţie.

Jucătorii laterali:

- marcajul extremei adverse: - supravegherea;

- strâns (strict);

- la intercepţie.


- închiderea pătrunderilor spre interior şi oferirea culoarului spre exterior;



- interceptarea mingii pasată la extremă;

- împiedicarea pătrunderii extremei pe semicerc.

b. Pentru sistemul de apărare pe zona 5:1 - jucătorul avansat (zburător)

- determinarea adversarului direct şi marcaj: - supravegherea;

- strâns;

- la intercepţie.

- împiedicarea circulaţiei normale a mingii;

- oprirea circulaţiei jucătorilor adverşi;


42

- interceptarea mingilor;

- depăşiri rapide în toate direcţiile;

- evitarea depăşirilor prin plasament şi marcaj strâns.

Jucătorii de pe semicerc acţionând ca la sistemul de apărare pe zona 6:0, vor

realiza o bună colaborare cu jucătorul avansat în ce priveşte împărţirea şi marcajul

adversarilor.

c. Pentru sistemul de apărare pe zona 1:5 — jucătorii de pe semicerc:

- marcaj strâns la intercepţie a pivotului;

- deplasări cu pivotul pe toată lungimea semicercului;

- interceptarea mingilor pasate pivotului.

Ceilalţi 5 jucători vor acţiona ca în sistemul de apărare 6:0, dar pe o zonă mult

avansată, unde vor face un marcaj apropiat şi vor împiedica aruncările la poartă de la

distanţă.

d. Pentru sistemul de apărare combinată 5 +1- jucătorul care marchează om la om:

- marcaj strâns;

- intercepţia mingilor;

- împiedicarea prinderii şi pasării mingilor de către cel marcat;


- schimbul de adversari când blocajul nu a putut fi evi tat.

4.1.6. Evaluarea modelului de joc în competiţiile oficialeSe realizează pe baza înregistrărilor acţiunilor de joc specifice parametrilor

modelului, datele obţinute fiind prelucrate pentru stabilirea valorilor cifrice şi

procentuale ale parametrilor respec tivi.

Evaluarea modelului de joc se va realiza în concordanţă cu parametrii lui,

obţinuţi la competiţiile oficiale majore care a determinat misiunea şi obiectivele de

performanţă ale echipei şcolare de handbal.

Modelul de joc din ,,jocurile şcoală” şi ,, de verificare” se compară cu modelul

jocurilor oficiale şi se raportează la modelul de joc preconizat. Modelul de joc din

jocurile oficiale se compară cu modelul de joc stabilit. Concluziile rezultate se

concretizează prin modificări cantitativ – calitative aduse modelului de pregătire.

Handbal III

43

Ca parametru orientativ al modelului de joc, numărul de goluri marcate de

echipa proprie sintetizează corelarea nivelului de manifestare a capacităţii de adaptare

la efort, a nivelului aptitudinilor psiho -motrice ale jucătorilor din echipă şi tehnica,

plus eficienţa individuală în execuţia componentelor tehnice individuale, a

structurilor jocului, a combinaţiilor tactice şi sistemelor de joc în atac şi în apărare.

PROBELE DE CONTROL se constituie şi ele într -un subsistem propriu

oricărui model de pregătire, situaţie în care apar mai multe elemente, respectiv:

a) probe de control finale;

b) probe de control intermediare;

c) probe de control curente.

Fiecare element, la rândul său, poate genera operaţii şi evaluări proprii,

specifice, contribuind direct la dirijarea pregătirii în drum spre realizarea obiectivelor

modelului.

Probele de control folosite în jocul de handbal reprezintă exerciţii sau structuri

standardizate prin timpul de lucru şi numărul de repetări. Ele sunt selecţionate în mod

raţional, în concordanţă cu conţinutul jocului practicat la competiţiile oficiale, iar

utilizarea lor permite aprecierea felului în care s -a realizat pregătirea, prin:

îmbunătăţirea timpului de execuţie;

mărirea numărului de repetări în intervalul d e timp stabilit;

reducerea timpului de pauză între repetări pe baza măririi capacităţii de

adaptare la efortul specific handbalului (aerob – anaerob);

perfecţionarea execuţiei componentelor tehnice.

Probele de control cu normele lor sunt stabilite de F.R.H . în cadrul concepţiei

unitare de pregătire şi evaluare a echipelor de handbal din ţara noastră de la

minihandbal până la juniori I.

De-a lungul anilor, dreptul de participare în competiţiile republicane de juniori

şi seniori a fost condiţionat de realiza rea următoarelor cerinţe şi norme obligatorii:

a) limita de vârstă;

b) cerinţe de talie;

c) realizarea baremurilor de punctaj pentru probele de control;


44

Juniorii III

a) sportivi în vârstă de 13 - 14 ani;

b) pentru admiterea echipei în competiţie, fiecare echipă participa ntă trebuie să

aibă trei sportivi având talia între:

- un portar băieţi: 175 – 178 cm;

fete: 168 – 170 cm;

- doi jucători de câmp băieţi: 180 - 182 cm;

fete: 168 – 170 cm,

dintre care doi să fie înscrişi pe raportul de arbitra j şi să participe efectiv la joc;

c) juniorii trebuie să treacă şi să promoveze următoarele patru probe de control:

- dribling în linie dreaptă – 30 m;

- dribling printre jaloane – 30 m;

- deplasare în triunghi;

- tracţiuni în braţe;

În funcţie de talie să obţină următorul punctaj:

Sub 175 cm + 10% 176 puncte

175 – 180 cm - 10% 160 puncte

180 – 185 cm - 20% 128 puncte

Peste 190 cm - 25% 120 puncte

Juniori II

a) sportivi în vârstă de 15 –16 ani;

b) pentru admiterea echipei în competiţie:

- portari băieţi: 178 – 184 cm;

fete: 170 – 173 cm;

- doi jucători de câmp băieţi: 185 – 188 cm;

fete: 172 – 177 cm,

Handbal III

45

dintre aceşti jucători doi trebuie să fie înscrişi pe raportul de arbitraj şi să participe la

joc.

c) jucătorii trebuie să treacă aceleaşi probe de contro l ca la juniorii III, şi să

promoveze, îndeplinind baremuri în funcţie de talie:

Sub 178 cm +10% 198 puncte

178 – 185 cm - 10% 180 puncte

185 – 190 cm - 15% 153 puncte

Peste 190 cm -20% 144 puncte

Juniori I

a) sportivi în vârstă de 17 – 18 ani;

b) pentru admiterea echipei în competiţie:

- portari băieţi: 184 – 187 cm;

fete: 170 – 173 cm;

- doi jucători de câmp băieţi: 187 – 190 cm;

fete: 174 – 178 cm,

dintre aceşti jucători, doi (un portar şi un jucător de câmp) trebuie să fie înscrişi pe

raportul de arbitraj şi să participe la joc.

c) juniorii trebuie să treacă şi să promoveze nouă probe de control:

- dribling în linie dreaptă – 30 m;

- dribling printre jaloane - 30 m;

- deplasare în triunghi;

- tracţiuni în braţe;

- sprint pe 50 m;

- săritură în lungime de pe loc;

- testul Cooper, băieţi 12 min., fete 9 min.;

- aruncarea mingii de handbal la distanţă;

- 30m X 5, cu pauză de 30 sec. între repetări;


46

Sportivii trebuie să realizeze în funcţie de talie următoarele bareme:

Sub 181 cm +10% 440 puncte

181 – 188 cm - 10% 420 puncte

188 – 195 cm -15% 323 puncte

Peste 195 cm -20% 320 puncte

Jucătorii selecţionaţi în loturile naţionale, trebuie să realizeze un punctaj

superior cu 10%.

4.2. Determinarea operaţională a modelului de joc a echipeireprezentative şcolare de handbal

Determinarea modelului de joc al echipei şcolare de handbal este o problemă

de maximă importanţă pentru pregătirea ei corectă, în concordanţă cu obiectivele de

performanţă asumate. Determinarea corectă a acestui model constituie un pas

important în OBIECTIVAREA pregătirii jucătorilor şi echipei.

Numărul limitat de ore alocat pregătirii echipei reprezentative şcolare de

handbal presupune un concept general de pregătire foarte realist, capabil să asigure

optimizarea acesteia prin exploatarea la maxi m a tuturor resurselor, inclusiv cele

metodico – organizatorice.

Folosirea în lecţiile de antrenament numai a acelor exerciţii care vor răspunde

mai direct, mai eficient la exigenţele competiţiilor viitoare ale echipei, depinde de

determinarea corectă al modelului de joc al echipei.

Un model de joc al unei echipe trebuie să cuprindă concret ce va juca echipa şi

ce vor juca jucătorii în competiţiile oficiale ca: structuri, conţinuturi şi valorile de

execuţie tehnico – tactică. Acestea au fost prezentate în capitolul anterior.

Prima operaţie necesară în determinarea modelului de joc al unei echipe şi

jucătorilor ei, înaintea programării pregătirii în anul şcolar în curs, constă în

reevaluarea propriului concept de model de joc de către profesorul respectiv care îşi va

actualiza, împrospăta propriile cunoştinţe despre model de joc şi determinarea lui, mai

ales pentru că jocul de handbal progresează rapid la toate nivelurile de la an la an.

Handbal III

47

Această atitudine prospectivă există în realitate pentru că fiecare p rofesor vrea

să lucreze în performanţa şcolară mai bine de la un an la altul, mai eficient şi cu

eforturi egale să obţină rezultate mai bune. Realizarea acestei necesităţi trebuie să

înceapă cu acest pas de studiu, de actualizare, de cercetare obiectivă a jocului de

handbal practicat în competiţiile şcolare – etape finale pe ţară, de către echipele

clasate pe primele trei locuri, joc care va fi luat ca reper în pregătirea echipei şi

jucătorilor.

Următoarea operaţie, următorul pas necesar determinării corec te a modelului

de joc este studierea atentă a calendarului sportiv, a competiţiilor, a regulamentelor

acestora, a datelor calendaristice, a locurilor de disputare, a adversarilor şi a altor

elemente care pot influenţa modelul de joc şi demersul necesar rea lizării lui.

Dacă în primul pas analizat la început studiul se referă mai ales la structuri şi

conţinuturi, în cel de al doilea pas, studiul se referă la valorile execuţiilor tehnico –

tactice pe care trebuie să le realizeze jucătorii pe posturile lor în perioadele

precompetiţională şi mai ales competiţională. Din înregistrările şi observaţiile

competiţiilor anului anterior vor fi extrase aceste valori care, desigur vor fi ameliorate

şi adaptate anului în curs pentru care se pregăteşte modelul de joc. Para metrii

modelului de joc au fost subliniaţi la tema nr. 1.

Adaptarea unui model de joc nou la propria echipă va lua în consideraţie

următoarele repere:

lotul echipei pe posturi şi posibilitatea completării lui;

structurile, conţinuturile şi valorile joculu i practicat de echipă şi de

fiecare jucător în momentul iniţial, înaintea începerii pregătirii şi posibilităţile de

progres la nivel de echipă şi la nivel de fiecare jucător în parte;

studierea variantelor posibile de joc în atac şi apărare: structuri,

conţinuturi, valori, la nivel de echipă şi de fiecare jucător pe postul lui;

pregătirea unor scheme tactice de joc, pentru eventuale contracarări a

jocului adversarilor.

Determinarea operaţională a modelului de joc al echipei reprezentative şcolare

de handbal continuă cu defalcarea şi eşalonarea structurilor, conţinuturilor şi valorilor


48

jocului pe tot anul de pregătire. De aici încolo începe programarea realizării

modelului de joc ca o altă etapă a modelului (a planului) de instruire, de pregătire a

echipei şcolare de handbal.

4.3. Criteriile, cerinţele şi demersurile necesare selecţionării elevilorpentru formarea echipei (m şi f) reprezentative de handbal a şcolii

Selecţia este o componentă importantă în orice model de joc al unei echipe

datorită implicaţiilor directe în realizarea obiectivelor modelului de pregătire. Ea

cuprinde mai multe elemente care pot genera un subsistem aparte, cu propriul model

operaţional.

În jocul de handbal selecţionarea copiilor şi tinerilor, elevi de şcoală generală

sau liceu, este un proces continuu, sistematic, are caracter activ şi obiectiv. Ea

vizează un evantai larg de laturi ale personalităţii celor care încep să practice

organizat jocul de handbal, laturi care sunt puse în valoare de CRITERIILE DE

SELECŢIE.

Aceste criterii de selecţie au caracter obiectiv şi fiecare din ele corespunde unei

laturi definitorii pentru profilul jucătorului de handbal.

1. Criteriile medico – biologice stabilesc starea de sănătate şi principalele date

referitoare la dezvoltarea somato – funcţională a organismului: examen

antropometric, somatoscopic, determinarea stării funcţionale a sistemelor cardio –

respirator şi neuropsihic.

2. Criteriile somatice stabilesc nivelul de dezvoltare fizică generală şi

parametrii care favorizează obţinerea performan ţelor în handbal.

Un jucător de handbal trebuie să aibă statură înaltă, dimensiuni mari ale

anvergurii, dimensiuni mari ale palmei şi labei piciorului, dimensiune mică a

diametrului bitrohanterian. Determinante pentru obţinerea performanţelor de valoare

sunt în primul rând, statura şi anvergura braţelor, valorile acestora fiind condiţionate

de factori genetici.

3. Criteriile motrice determină în egală măsură nivelul de dezvoltare al

aptitudinilor psiho-motrice ale tinerilor şi calitatea plus volumul depri nderilor motrice

Handbal III

49

de bază. Nivelul de dezvoltare a capacităţii motrice generale se stabileşte cu ajutorul

probelor de control generale şi specifice jocului de handbal.

4. Criteriile psihologice determină nivelul de dezvoltare a calităţilor psihice

solicitate de practicarea jocului de handbal la nivel de competiţii oficiale. Prin

observaţiile psiho-pedagogice efectuate în lecţiile de educaţie fizică, în competiţiile

din aceste lecţii şi din afara lor, în timpul liber, profesorul va stabili dacă posibilii

selecţionabili pentru echipa reprezentativă dau dovadă de:

echilibru afectiv;

capacitate de analiză rapidă a situaţiilor;

putere de concentrare a atenţiei;

combativitate, perseverenţă, iniţiativă;

spirit de observaţie, luciditate în situaţii critice, capacita te de anticipare;

comportament cinstit faţă de colegi şi de adversari;

implicare afectivă în activitatea echipei, colaborare, întrajutorare.

Caracterul obiectiv al activităţii de selecţie este asigurat de modul în care se

realizează în concordanţă cu o ser ie de CERINŢE dintre care cea mai importantă

este asigurarea concordanţei dintre modelul selecţiei şi modelul care determină

obţinerea performanţei la nivelul unei echipe reprezentative şcolare de HANDBAL

– şcoală generală sau liceu.

Modelul selecţiei se alcătuieşte pe baza:

1. Tipului somatic;

2. Capacităţii motrice;

3. Capacităţii psihice.

Fiecare dintre aceşti factori prezintă anumite componente caracteristice între

care se stabilesc raporturi cuantificate procentual. Raporturile dintre factori şi

componente sunt determinate de corelaţiile existente între caracterele genetice

stabile: statura, viteza, îndemânarea generală, detenta şi caracterele genetice labile,

perfectibile: greutate corporală, forţa, rezistenţa pe de o parte şi vârsta optimă la care

se poate acţiona cu cea mai mare eficienţă pentru influenţarea lor, pe de altă parte.


50

Cerinţele fixate în scopul optimizării selecţiei stabilesc pentru fiecare factor şi

componentă următoarele valori exprimate în procente:

Portari:

1. Pentru tipul somatic - 40%

talia - 50%;

talie - greutate - 25%;

lungimea membrelor superioare - 25%.

2. Pentru capacitatea psihică - 30%

curaj - 50%;

concentrare - 30%;

vigilenţă - 20%.

3. Pentru capacitatea motrică - 30%

îndemânarea - 35%;

viteză - 40%;

supleţe - 25 %.

Jucători de semicerc:1. Pentru capacitate motrică - 50%

viteză - 40%

îndemânare - 40%

forţă - 20%

2. Pentru capacitate psihică - 30%

perseverenţa - 40%

combativitatea - 40%

echilibru afectiv - 20%

3. Pentru tipul somatic - 20%

talie - 40%

talie – greutate - 40%

mărime palmă - 20%

Handbal III

51

Jucătorii de 9 metri:1. Pentru tipul somatic - 50%

talie - 60%

talie – greutate - 25%

lungimea membrelor superioare - 15%

2. Pentru capacitatea motrică - 30%

forţă - 50%

viteză - 30%

îndemânare - 20%

3. Pentru capacitatea psihică - 20%

încredere în sine - 45%

precizie rapidă - 30%

combativitate - 25%

La acestea se adăugă o stare de sănătate bună, uşurinţă în înv ăţarea motrică,

preocupări bune pentru învăţătură.

Concepând selecţionarea elevilor pentru echipa reprezentativă de handbal ca pe

o activitate cu reduceri cantitative pe fondul preocupărilor calitative, profesorul

întreprinde demersuri metodico – organizatorice eşalonate astfel:

a) în prima etapă va urmări, din exterior, talia şi aptitudinile psiho -motrice ale

elevilor;

b) în a doua etapă va urmări şi evalua calităţile intelectuale şi particularităţile

afective şi volitive;

c) în cea de a treia etapă vor fi ierarhiz ate valorile individuale.

Toate aceste trei etape se interpătrund, depistarea, recrutarea elevilor talentaţi

care corespund celor mai multe criterii şi cerinţe făcându -se în cadrul competiţiilor

din modulele lecţiilor de educaţie fizică, competiţiilor într e clase paralele şi pe şcoală.

Investigaţiilor cu privire la tipul somatic şi capacitatea motrică li se vor adăuga

criteriul psihologic în urma căruia se pot face aprecieri (în timpul jocurilor disputate

în clasă şi între clase) privind valoarea unor proce se intelectuale, gradul


52

manifestărilor voliţionale, încadrarea comportamentului şi aptitudinilor în prototipul

viitorilor jucători de handbal din echipa şcolii.

Principalele criterii şi probe de control

Criterii de selecţie preliminară :

Băieţi FeteNrcrt

Motric10 ani 11 ani 10 ani 11 ani

1. Săritura în lungime de pe loc 1,79 m 1,87 m 1,67 m 1,75 m

2. 30 m plat cu start din picioare 5,2” 5,1” 5,3” 5,2”

3. Aruncarea mingii de handbal cu elan de 3paşi

20 m 22 m 15 m 17 m

4. Dribling în linie dreaptă pe 30 m 6,3” 6,2” 6,8” 6,8”

5. Deplasare în triunghi două trasee 17,8” 17,5” 18,5” 18,3”

Băieţi FeteNr.

crt

Somatic

10 ani 11 ani 10 ani 11 ani

1. Talia 148 cm 156 cm 151 cm 156 cm

2. Anvergura 1 51 cm 159 cm 154 cm 156 cm

3. Lungimea palmei 15,1 cm 16,2 cm 15,7 cm 16,2 cm

4. Talia – 100/G. 1,08 - 1,10 1,08 – 1,10 1,06 – 1,07 1,06 – 1,07

Probe de control – începători

alergare 50 m plat;

săritură în lungime de pe loc;

rezistenţă – 600 – 800 m fete; 600 – 1000 m băieţi;

aruncarea mingii de oină;

menţinut în atârnat – tracţiuni;

îndemânare – naveta;

forţă abdomen;

mobilitate.

Handbal III

53

După aceste probe, copiii vor trebui să obţină 70 de puncte, dar cu accent pe

probele lungime de pe loc, aruncarea mingii de oină şi naveta, probe la care vor trebui

să obţină 44 de puncte.

Probe de control specifice - începători

Aruncarea mingii de handbal 5 X 30 m 2 deplasări în triunghiProba

Vârsta F B F B F B

9 13,0 16,0 5”6 5”4 19”5 17”010 14,5 17,5 5”6 5”4 19”0 17”011 15,5 19,0 5”5 5”3 18”5 16”812 - 21,0 - 5”2 - 16”5


54

Unitatea de curs 5.Elaborarea modelelor de pregătire ale echipeireprezentative şcolare de handbal şi demersurile necesareprogramării pregătirii acesteia


Cunoaşterea elaborării modelelor de pregătire - finale, intermediare, operaţiona le

- ale echipei reprezentative de handbal a şcolii generale şi liceului (B – F).


1. Să cunoască conceptul de model de pregătire al echipei reprezentative

şcolare de handbal;

2. Să cunoască determinarea operaţională a modelului de pregăt ire a echipei

reprezentative şcolare de handbal;

3. Să cunoască programarea – operaţionalizarea pregătirii echipei de handbal

(B – F) a şcolii generale şi liceului.

5.1. Modelul de pregătire al echipei reprezentative de handbal a şcoliigenerale şi liceului

Pregătirea unei reprezentative de handbal la nivelul unei şcoli generale sau a

unui liceu este o problemă complexă care necesită un proces didactic organizat,

desfăşurat conform cerinţelor specifice sportului de performanţă şi antrenamentului

sportiv.

Pregătirea unei echipe de handbal la aceste nivele poate beneficia de un număr

de 4 – 6 ore de pregătire pe săptămână, ceea ce înseamnă 2 – 3 lecţii de antrenament

săptămânal, în care urmează să fie rezolvate toate componentele acesteia: fizic, tehnic

Handbal III

55

– tactic, psihic, teoretic, moral, etc, la care se adaugă şi componentele necesare

precum selecţia, vizita medicală, evaluarea, baza materială, etc.

Existenţa numeroaselor probleme specifice handbalului de performanţă şi a

unui număr redus de ore de pregătire pe săp tămână, specific şcolilor, presupune o

activitate didactică şi conceptuală de pregătire capabilă să rezolve integral şi eficient

toate aceste probleme.

Conducerea şcolii, cadrele didactice şi diriginţii din şcoală aşteaptă rezultate

bune de la echipa reprezentativă de handbal a şcolii lor. În această situaţie cadrul

didactic de specialitate care se va ocupa de pregătirea echipei de handbal a şcolii îşi

asumă o mare responsabilitate, situaţie în care trebuie să se pregătească corespunzător

exigenţelor fixate de conducerea şcolii şi colectivul didactic.

Pentru a fi sigur că nu se va omite nici un amănunt specific instruirii respective

este necesar ca toate problemele aferente ei să fie incluse şi rezolvate într -un model

de pregătire anual al echipei reprezen tative a şcolii respective sau un plan anual de

pregătire.

În general, un model de pregătire cuprinde mai multe componente modelatoare

sau obiective generale, structurate şi adaptate la caracteristicile şi particularităţile

şcolii respective, încercând să acopere toate problemele acesteia, respectiv:

Motivaţia generală cu obiectivele aferente;

Resursele umane necesare: organizatorice, de instruire a jucătorilor, a echipei;

Resursele materiale, financiare, etc.;

Resursele didactice, metodice;

Evaluarea finală sau ce se aşteaptă la sfârşitul anului de pregătire şi concurs.

În această situaţie, la nivelul unei şcoli generale sau a unui liceu un model de

pregătire ar trebui să cuprindă cel puţin următoarele componente obiectivizate şi

eşalonate în timp, pe parcursul anului şcolar pentru rezolvarea lor.


56

MODELUL DE PREGĂTIRE AL ECHIPEI REPREZENTATIVE DE

HANDBAL A ŞCOLII PE ANUL ŞCOLAR 2003 - 2004

Componentele modelului:

1. Obiective de performanţă pe anul respectiv;

2. Calendarul competiţional oficial şi amical d e pregătire;

3. Structura şi volumul pregătirii;

4. Selecţia şi componenţa echipei – pe posturi;

5. Caracteristicile şi organizarea generală a jocului echipei în atac şi în

apărare;

6. Modelul de joc al echipei:

- modelul de joc în atac;

- modelul de joc în apărare.

7. Obiective instructiv – educative:

- pregătirea fizică;

- pregătirea tehnico – tactică în atac şi în apărare;

- pregătirea teoretico – morală;

- pregătirea psihologică.

8. Controlul medical periodic şi permanent;

9. Resurse materiale – financiare;

10. Resurse organizatorico – metodice;

11. Condiţii de pregătire: sală, teren, etc.;

12. Evaluarea operaţională şi finală.

Fiecare din aceste componente – obiective generale, eventual şi alte probleme

care pot să apară la o şcoală sau alta vor fi defalc ate la rândul lor în acţiuni –

activităţi, măsuri concrete, obiective, capabile să asigure realizarea la un nivel optim

a obiectivelor asumate.

După cum se constată, nivelul de joc al echipei constituie o componentă a

modelului de pregătire alături de cel elalte componente, toate contribuind la realizarea

Handbal III

57

misiunii sau obiectivelor finale de performanţă asumate în pregătirea echipei

reprezentative.

Rezultatele finale depind de realizarea fiecărei componente sau obiectiv

operaţional, situaţie în care fiecare din ele trebuie să asigure rezolvarea lor integrală.

Măsurile concrete vor prevedea pentru fiecare componentă în parte toate

detaliile până la cele mai mici amănunte de care depind şi care pot influenţa

rezolvarea obiectivului operaţional asumat.

5.2. Determinarea operaţională a modelului de pregătire a echipeireprezentative de handbal a şcolii generale sau liceului

Asumarea misiunii pregătirii unei echipe reprezentative de handbal a şcolii

generale sau a liceului, revine unui cadru didactic de specialitate din catedra de

educaţie fizică şi sport a unităţii respective. Este bine dacă acel cadru didactic are şi

specializarea handbal, nefiind însă exclusă şi o altă opţiune în lipsa acestuia.

Dacă iniţiativa formării şi pregătirii unei echipe de handbal aparţi ne conducerii

şcolii, multe din problemele necesare vor putea fi rezolvate mai uşor: selecţie,

condiţii de pregătire, etc.

De cele mai multe ori însă iniţiativa formării, pregătirii şi participării în

competiţii a echipei reprezentative a şcolii generale sau a liceului aparţine unui cadru

didactic cu specializarea handbal sau fără această specializare, care are şi acceptul

colegilor din catedră. În mod normal în catedra de educaţie fizică trebuie să se

stabilească înaintea începerii fiecărui an şcolar, pla nul de muncă, respectiv calendarul

competiţional şi răspunderile individuale pentru rezolvarea lui.

În această situaţie cadrul didactic respectiv, asumându -şi această misiune, va

trebui să caute cât mai multe informaţii corecte pentru a -şi întocmi un plan – program

de pregătire cât mai eficient pe care, discutându -l în catedră, să fie apoi aprobat şi de

conducerea şcolii.

În mod normal aceasta este prima măsură după asumarea misiunii şi elaborarea

planului de pregătire. Este necesar şi corect ca planul de pregătire a echipei

reprezentative a şcolii să fie prezentat, discutat şi aprobat de conducerea şcolii. În


58

această situaţie conducerea şcolii îşi va asuma şi ea misiunea pregătirii echipei de

handbal a şcolii, ca o problemă proprie a ei. Acceptând această atitudine, cadrul

didactic investit cu pregătirea echipei respective va elabora modelul de pregătire

pentru anul şcolar competiţional în curs.

Planul de pregătire şi modelul de pregătire este unul şi acelaşi lucru, noţiunea

de model vrând să dea o tentă obiectivantă proceselor respective. În situaţia acceptării

titulaturii de ,,model de pregătire”, componentele sau obiectivele generale ale

planului de pregătire devin elementele structurii respectivului model.

Deci, dacă între un plan de pregătire şi un m odel de pregătire nu este nici o

diferenţă funcţională, la fel se întâmplă şi între componentele sau obiectivele planului

de pregătire şi elementele sau structura modelului de pregătire, între care nu trebuie

să existe nici o diferenţă funcţională. În aces t fond conceptual, profesorul antrenor al

echipei de handbal a şcolii va începe elaborarea planului de pregătire sau

inventarierea – nominalizarea elementelor (componentelor) planului de pregătire,

într-o ordine necesară asigurării misiunii asumate.

Se presupune că, odată cu acceptarea şi asumarea misiunii pregătirii echipei de

handbal a şcolii, deja profesorul respectiv ştie ce aşteaptă conducerea şcolii de la

această echipă reprezentativă. În general, aşteptările pot fi cuprinse într -o paletă

destul de largă, începând de sus, de la titlul de campioni pe localitate, pe judeţ, pe

zonă sau de ce nu, calificarea în turneul final şi chiar câştigarea titlului de campion

naţional şcolar de handbal.

De la aceste obiective de performanţă în jos pot fi stabilite ş i alte obiective,

cum ar fi:

pregătirea echipei de handbal a şcolii să însemne o reprezentare

onorabilă a şcolii pe plan local;

în anul respectiv pregătirii echipei reprezentative de handbal să aibă ca

obiectiv formarea unei echipe de perspectivă care în a nii următori să

poată să aspire la performanţe locale sau naţionale;

Handbal III

59

pregătirea şi participarea echipei de handbal a şcolii în competiţiile

oficiale şcolare să contribuie la formarea cadrului educativ pentru

majoritatea elevilor şcolii.

Pot fi stabilite şi alte obiective în funcţie de specificul fiecărei şcoli în parte.

Conturarea şi cristalizarea calendarului competiţional oficial ca următorul

element al planului de pregătire a început odată cu stabilirea şi asumarea obiectivelor

de performanţă la aceste competiţii. Acum se definitivează competiţiile şi etapele de

desfăşurare în timp, completate cu celelalte competiţii mai puţin oficiale sau de

pregătire necesare în anul respectiv. Vor fi precizate pentru fiecare competiţie, datele,

locul de disputare şi vor fi stabilite sau elaborate regulamentele de participare la

aceste competiţii.

Fiecare obiectiv operaţional sau componentă a planului anual de pregătire va

trebui să cuprindă într-o ordine logică, algoritmică, toate măsurile, acţiunile,

exerciţiile, demersurile specifice şi necesare însoţite şi finalizate de indicatorii

obiectivanţi specifici. De exemplu: la selecţie - câţi elevi, din ce clase, cu ce talie,

etc.; la nivelul de joc: frecvenţa acţiunilor şi eficienţa lor, etc.

În acest mod fiecare obiectiv operaţional va fi obiectivat, prin transformarea

fiecărui demers operaţional în valori cu existenţă obiectivă, care să fie controlat şi

evaluat permanent. Aceasta înseamnă determinarea operaţională a componentelor

(obiectivelor) unui model de pregătire.

5.3. Programarea (operaţionalizarea) pregătirii echipei de handbal aşcolii generale sau liceului

Dacă determinarea operaţională a componentelor (obiectivelor) modelului

(planului) de pregătire înseamnă transformarea tuturor acestor componente în valori

cu existenţă obiectivă în cifre la finalul anului de pregătire, atunci programarea şi

operaţionalizarea pregătirii înseamnă defalcarea fiecărei valori finale de la fiecare

componentă în parte în valori intermediare capabile să asigure şi să evidenţieze

progresul fiecărui parametru în parte.


60

Pornind de la fiecare componentă (obiectiv) în parte de la valoarea iniţială, se

ia ca reper valoarea finală şi se defalcă în valori intermediare ce se vor realiza

succesiv în etapele respective. Programarea (operaţionalizar ea) pregătirii înseamnă

eşalonarea în timp şi spaţiu a indicatorilor şi valorilor pentru fiecare componentă în

parte.

În practică aceasta constituie esenţa modelării care are la bază principiul

DRUMULUI INVERS care asigură realizarea în timp a pregătirii, plecând de la

valorile finale şi data finală înapoi în timp, prin etape şi valori intermediare până în

momentul iniţial al începerii pregătirii. Se asigură astfel atât eşalonarea pregătirii, cât

şi controlul permanent şi obiectiv al îndeplinirii fiecărei componente.

Într-un model sau plan anual de pregătire se operează în cele două direcţii: pe

verticală şi pe orizontală. Fiecare componentă va beneficia de valori şi indicatori

proprii specifici, capabili să realizeze programarea OBIECTIVĂ

(OPERAŢIONALIZAREA) întregului proces de pregătire a echipei respective, a

tuturor componentelor acesteia.

EXEMPLU DE MODEL DE PREGĂTIRE

Nr.

crt.

COMPONENTELE MODELULUI ANUL I ANUL II

1 Selecţia: - iniţială

- intermediară

X X

X X

X X

X X

2 Obiective de performanţă:

locul I pe localitate – Campionatul

Naţional al Liceelor;

locul I – II – faza judeţeană –

Campionatul Naţional al

Liceelor

X X

X

Handbal III

61

3 Modelul final al jocului:

aruncări la poartă din acţiuni de joc;

aruncări la poartă din faze fixe de

joc;

mingi câştigate prin intercepţie total

joc;

mingi pierdute total joc;

total atacuri;

atacuri finalizate cu gol

20-4 reuşite – 20%;

15-3 reuşite – 20%;

20 reuşite – 40%;



45-15 reuşite – 10%

20-10 reuşite – 25%;

12-4 reuşite – 20%;




65-25 reuşite – 15%

4 Caracteristici şi orientarea jocului:

realizarea contraatacului după

recuperarea mingii;

finalizări din depăşire şi pătrundere;

atac poziţional pe relaţia 3x3, 4x4,

5x5, 6x6;

apărare om la om în jumătatea

proprie de teren;

oprirea contraatacului advers;

blocarea, urmărirea şi recuperarea

mingilor aruncate la poartă.

X X

X X

X X

X X

X X

X X

X X

X X

X X

X X

X X

X X

5 Volumul pregătirii:

136 antrenamente;

204 ore

68 antrenamente

102 ore.

68 antrenamente

102 ore.

6 Repartizarea antrenamentului pe

componente:

pregătirea fizică;

pregătirea tehnico – tactică;

pregătirea psihologică.

40%;

50%;

10%.

40%;

50%;

10%.


62

7 Obiective instructiv – educative:

dezvoltarea fizică armonioasă;

dezvoltarea aptitudinilor psiho-

motrice;

pregătirea tehnico – tactică;

regulamentul de joc;

integrare specifică.

X X

X X

X X

X X

X X

X X

X X

X X

X X

X X

8 Controlul şi verificarea pregătirii. X X X X

9 Controlul medical. X X X X

10 Calendarul competiţional. X X X X

Handbal III

63

Unitatea de curs 6.Lecţia de antrenament a echipei reprezentative şcolare d ehandbal


Cunoaşterea sarcinilor, obiectivelor operaţionale, tipurilor şi structurilor,

conţinuturilor şi demersurilor metodice ale lecţiilor de antrenament cu echipa

reprezentativă şcolară de handbal.


1. Să cunoască sarcinile, obiectivele operaţionale, tipurile şi structurile

lecţiilor de antrenament la nivelul echipelor şcolare de handbal;

2. Să cunoască conţinuturile şi demersurile metodice necesare lecţiilor de

antrenament cu echipele şcolare de handbal.

6.1. Lecţia de antrenament cu echipele reprezentative şcolare dehandbal

Pregătirea echipelor reprezentative de handbal se realizează în special prin

antrenamente sau lecţii de pregătire specifică a jucătorilor şi echipei respective.

La acest nivel, de echipă şcolară de handbal, lecţiile de antrenament constituie

forme organizatorice de bază, principale, ale unui proces didactic, de instruire, care

are ca scop selecţia, pregătirea şi conducerea în competiţii a elevilor şi echipelor

respective.

Din acest proces didactic de instruire sportivă mai fac parte şi alte forme de

organizare ca: jocuri de pregătire, activităţi independente de pregătire a elevilor,

jocuri oficiale, analize, etc.


64

Din toate aceste forme de organizare – practicare, lecţiei de antrenament c a

formă principală îi revin obiectivele operaţionale generale ale întregului proces,

respectiv:

a. selecţionarea elevilor pentru echipa reprezentativă a şcolii;

b. învăţarea acţiunilor de joc individuale şi colective, a tacticii de joc în atac şi

în apărare a echipei respective;

c. realizarea celorlalte componente ale pregătirii specifice Handbalului de

performanţă la acest nivel, respectiv:

- pregătirea fizică;

- pregătirea psihică, teoretică, morală, etc.

Prin finalităţile şi obiectivele sale, lecţia de antrenament a echipelor

reprezentative şcolare se înscrie în domeniul sportului de performanţă de la nivelul

copiilor şi juniorilor, de unde îşi extrage şi principalele demersuri structurale,

organizatorico – metodice.

În context, lecţia de antrenament a echipelor şcol are de handbal se deosebeşte

de lecţia de educaţie fizică şcolară şi se apropie mai mult de structurile şi

conţinuturile lecţiilor de antrenament de la nivelul echipelor de copii şi juniori din

cluburile sportive şcolare. Există însă diferenţe esenţiale şi între aceste ultime două

categorii de lecţii de antrenament cu echipele reprezentative şcolare şi cu echipele de

copii sau juniori III, II sau I din cluburile sportive şcolare.

Prin obiectivele de performanţă şi de instruire, prin finalităţile asumate, l ecţia

de antrenament cu echipa de handbal a şcolii se încadrează în ,, Sportul pentru toţi”,

ca activitate sportiv – recreativă cu caracter de întrecere organizată la libera alegere şi

în timpul liber al elevilor la nivelul aceleiaşi şcoli.

Echipele de handbal de la nivelul unei şcoli generale sau a unui liceu pot fi

organizate diferit în funcţie de tradiţia şi de condiţiile organizatorice din fiecare

şcoală.

Cele mai multe situaţii sunt acelea în care într -o şcoală există câte o singură

echipă reprezentativă pentru băieţi şi una pentru fete.

Handbal III

65

În această situaţie echipele respective preiau şi sarcinile selecţiei şi învăţării

acţiunilor individuale.

În alte şcoli sau licee aceste sarcini revin echipelor de nivel inferior.

De exemplu: selecţionatele claselor a V – VI la şcolile generale sau selecţionatele

claselor a IX – X la licee.

Preluând obiective – demersuri din handbalul de performanţă a juniorilor,

lecţiile de antrenament cu echipele reprezentative şcolare au o structură şi organizare

proprie specifică corespunzătoare statutului lor.

Conţinutul şi metodica lecţiei de antrenament cu echipa de handbal a unei şcoli

generale sau liceu depind de valoarea jucătorilor şi a echipei în ansamblu şi de

perioada, etapa, factorii şi momentul planificării ei în c adrul microciclului săptămânal

de antrenament.

Pe de o parte numărul lecţiilor pe săptămână şi pe an ore dau un volum anual

specific, circa 200 ore coroborat şi cu durata fiecărei lecţii de antrenament care în

orice caz nu depăşeşte 90 de minute.

Două lecţii de antrenament pe săptămână de 90 minute în care trebuie să se

realizeze toate componentele şi problemele pregătirii elevilor din echipa

reprezentativă şcolară, creează un cadru metodico – organizatoric caracteristic care-şi

pune amprenta pe celelalte elemente de curriculum ale procesului didactic de la acest

nivel.

Cum sarcinile şi obiectivele operaţionale ale pregătirii elevilor şi echipei

reprezentative şcolare rămân aceleaşi înseamnă că cele două sau trei lecţii de

antrenament în mod excepţional pe o săptămână, trebuie să rezolve toate aceste

probleme.

În acest cadru organizatoric se pune problema celorlalte demersuri metodice

ale lecţiilor, obiective operaţionale, tipuri şi structuri, etc.

Obiectivele operaţionale generale prezentate mai la înc eput sunt preluate şi

defalcate în fiecare lecţie de antrenament în funcţie de condiţiile concrete şi de etapa

de pregătire în care se află echipa.


66

Cert este însă că indiferent de condiţiile şi de etapa de pregătire în care se află

echipa, în fiecare lecţ ie de antrenament trebuie să fie prezente toate obiectivele

operaţionale: selecţie, învăţare, perfecţionare, dezvoltare, verificare în joc, etc.,

fiecare însă sub o formă concretă specifică fiecărei lecţii în parte.

Acumulările cantitativ – calitative în pregătirea echipei şi jucătorilor care

condiţionează valoarea rezultatelor în activitatea competiţională, reprezintă un efect

cumulat al organizării, desfăşurării şi conţinutului fiecărei lecţii de antrenament în

parte. Importanţa lecţiei de antrenament re zidă din complexitatea problematicii pe

care o implică aceasta în relaţie cu activitatea competiţională a echipei reprezentative

de handbal.

În această situaţie tipurile lecţiilor de antrenament la nivelul echipelor

reprezentative şcolare se reduc mai ale s la una: lecţie mixtă de antrenament având ca

dominantă unul sau două obiective dominante: învăţare + dezvoltare, învăţare +

dezvoltare + perfecţionare, învăţare + dezvoltare + verificare, etc.

Pe fondul acestei tipologii ale lecţiilor de antrenament ale echipelor

reprezentative şcolare de handbal se conturează şi structura sau structurile posibile ale

acestor lecţii în care verigile, părţile sau momentele lor sunt dependente efectiv de

obiectivele operaţionale şi de condiţiile concrete de antrenament. Ca şi în sportul de

performanţă verigile unei lecţii de antrenament ale echipei de handbal pot fi alese din:

încălzire generală – specifică, învăţare – repetare, perfecţionare, dezvoltare, învăţare

– consolidare în joc, verificare – joc, evaluare, etc. În afară de veriga încălzirii

generale care nu poate să lipsească din antrenamente, celelalte verigi sau momente

pot fi prezente toate sau câte una – două – trei din ele.

Lecţia de antrenament a echipei reprezentative şcolare de handbal este necesar

să fie structurată pe structura jocului competiţional: încălzire înainte de joc, repriza I,

cu cele două perioade, pauza mare de 10 minute, repriza a II – a cu cele două

perioade, restabilirea organismului după efort. Fiecare repriză constituie un MODUL

al cărui conţinut trebuie să se regăsească în lecţia de antrenament. Diferenţa este că,

în cadrul pregătirii o bună parte din mijloacele folosite sunt antrenate în organizare

algoritmică pentru a se asigura un număr suficient de repetări pentru perfecţionare,

Handbal III

67

spre deosebire de joc în care execuţiile au un caracter aleator. În aceste condiţii un rol

important îl au modelarea efortului, a duratei, intensităţii şi complexităţii lui.

Jocurile de pregătire din cadrul antrenamentului intră în structura acestor lecţii,

ele fiind organizate cu echipe din cadrul aceleiaşi şcoli sau liceu, spre deosebire de

jocurile de pregătire sau de verificare cu echipe din afara şcolii care uneori sunt

organizate şi în lecţiile de antrenament propriu – zis. Lecţiile de antrenament cu

echipe din afara şcolii au fost discutate în capitolele anterioare.

Condiţiile specifice şi variate impuse lecţiilor de antrenament şcolar atrag după

sine adaptări permanente ale acestora ca tipologie şi structură, încât nu se poate vorbi

de o prezentare unitară a lor, în acelaşi timp în care principiile didactice ale

antrenamentului sportiv îşi găsesc şi aici o aplicativitate specifică.

6.2. Conţinuturile şi demersurile metodice specifice lecţiilor deantrenament

Condiţiile specifice impuse lecţiilor de antrenament privind pregătirea echipei

şcolare aşa cum au fost prezentate mai înainte se concretizează mai ales în

conţinuturile acestora ca şi în demersurile metodice ce trebuie întreprinse.

Obiectivarea pregătirii în vederea folosirii cu eficienţă maximă a condiţi ilor de

timp şi de spaţiu ale antrenamentului va depinde de capacitatea profesională a

cadrului didactic de a stabili direcţiile de pregătire şi de joc, cât mai aproape de

realitatea şi necesităţile echipei şcolii şi elevilor săi.

În această situaţie direcţiile, componentele de pregătire urmate de fixarea

obiectivelor operaţionale şi de alegerea celor mai eficiente mijloace – exerciţii şi de

măsuri didactice concrete constituie demersurile metodice necesare procesului

respectiv.

Componentele pregătirii ca re stau la baza conţinuturilor lecţiilor de

antrenament sunt specifice, proprii jocului de handbal de performanţă de la nivelul

echipelor de copii şi juniori, respectiv: fizic, tehnic, tactic, psihic, teoretic, moral, etc.


68

La rândul lor acestea vor genera obiective operaţionale specifice care la rândul

lor vor reclama ducerea în antrenamente a exerciţiilor capabile să le rezolve, în

condiţiile respective de timp şi spaţiu.

Apreciind în general aceste condiţii, facem precizarea că pentru pregătirea

elevilor şi a echipelor de handbal şcolare se vor folosi aceleaşi mijloace din handbalul

de performanţă cu demersurile lor metodice, respectiv: exerciţii analitice, izolate de

joc, apropiate de joc şi sub formă de joc. Ca principiu de alegere a acestora se va ţin e

seama de multifuncţionalitatea exerciţiilor, în sensul că acelaşi exerciţiu folosit să se

adreseze cât mai multor componente de pregătire: fizic, tehnic, tactic, psihic, teoretic,

moral, etc.

De exemplu:

Învăţarea şi perfecţionarea acţiunilor necesare practicării jocului în ansamblu, pe

faze componente, pe posturi, pe situaţii fundamentale de joc în atac şi în apărare;

Învăţarea, perfecţionarea şi diversificarea continuă a deprinderilor şi priceperilor

tehnico – tactice care compun acţiunile şi fazele d e joc în condiţii de adversitate;

Realizarea pregătirii şi dezvoltării fizice generale şi specifice în contextul

pregătirii tehnico – tactice – psihice. Pregătirea psihologică se face în toate

lecţiile, în cadrul fiecărui exerciţiu şi nu în lecţii separate sau şedinţe speciale.

Alegerea şi construcţia mijloacelor şi exerciţiilor pentru aceste situaţii

complexe presupune o cunoaştere şi un studiu adecvat Handbalului de performanţă

aplicat la acest nivel şcolar.

În scopul realizării eficienţei lecţiilor de a ntrenament, profesorul trebuie să aibă

în vedere mijloacele care contribuie la creşterea eficienţei lecţiei:

a) raţionalizarea exerciţiilor şi structurilor, respectiv selecţionarea acelor exerciţii

care au eficienţă crescută în realizarea temelor lecţiei de a ntrenament;

b) standardizarea execuţiei unor exerciţii şi structuri care asigură corectitudinea

execuţiei şi intensitatea de lucru.

În utilizarea diferitelor metode pentru dezvoltarea calităţilor motrice şi a

dinamicii efortului în lecţia de antrenament, treb uie avute în vedere raporturile care se

Handbal III

69

stabilesc între volumul, intensitatea şi complexitatea efortului. Raportul dintre acestea

determină în mod direct şi densitatea lecţiei de antrenament.

Jocurile şcoală, cu temă şi jocurile de antrenament, cu efectiv redus sau

normal, pe teren redus sau pe teren normal vor constitui principalele exerciţii ale

lecţiilor de antrenament şcolar.

Metodica specifică acestor jocuri poate asigura o eficienţă crescută a întregului

proces didactic, acoperind întreaga paletă a componentelor antrenamentului sportiv la

nivelul jocului de handbal şcolar.

Lecţia de antrenament în handbal trebuie să se bucure întotdeauna de o

diversitate optimă, atât sub aspectul numărului de exerciţii, cât şi al intensităţii cu

care acestea sunt executate, răspunzând solicitărilor la efort prin volum în regim de

intensitate (C. Negulescu, T. Predescu).

Conţinuturile lecţiilor de antrenament şcolar şi demersurile metodice necesare

se vor adapta permanent condiţiilor concrete specifice şcolii şi etap elor de pregătire.

Câteva recomandări metodice specifice :

Orice exerciţiu de atac să fie exersat în condiţii de apărare adversă şi invers;

Exersarea în condiţii de adversitate progresivă a relaţiilor 1x1, 2x2, 3x3;

Organizarea generală a jocului în atac şi în apărare în condiţii de adversitate şi

pentru toate situaţiile de repunere a mingii în joc;

Variante de tactici în atac şi în apărare pe toată durata partidei şi în finaluri de joc;

Stabilirea şi exersarea sarcinilor, relaţiilor şi comunicărilor de jo c în atac şi în

apărare pe faze, structuri şi timp de joc;

Realizarea densităţii lecţiilor de antrenament în concordanţă cu cerinţele jocului

competiţional pe fondul unei pregătiri permanente a cadrului didactic respectiv

pentru fiecare lecţie de antrename nt, susţinute de o informare – perfecţionare

continuă.


70

Unitatea de curs 7.Competiţiile de handbal în şcoală. Calendarulcompetiţional. Regulamente – demersuri metodice


Cunoaşterea formelor competiţionale şi necompetiţionale, precum şi a

demersurile organizatorice pentru practicarea jocului de handbal în afara lecţiilor de

educaţie fizică şi sport.


1. Să cunoască demersurile necesare elaborării calendarului

competiţional pentru echipele de handbal ale şcolii generale şi

liceului;

2. Să ştie să elaboreze regulamentele competiţiilor de handbal care se

desfăşoară în şcoală;

3. Să cunoască problemele organizatorice şi demersurile necesare

organizării şi desfăşurării competiţiilor de handbal în şcoală.

7.1. Calendarul competiţional al şcolii ş i demersurile necesareelaborării lui pentru echipele de handbal

Efectele şi influenţele pozitive ale practicării jocului de handbal asupra

organismului, asupra sănătăţii fizice şi psihice stau la baza acestor motivaţii care

corespund dorinţelor de întrecere, de competitivitate, de autodepăşire, de a învinge,

necesităţilor de cultură şi de educaţie sportivă, aspecte caracteristice modului de viaţă

contemporan. Competiţiile de jocuri sportive au câteva funcţii care sunt determinate

de scopul competiţiei.

Handbal III

71

Funcţia centrală a competiţiei sportive de handbal (de jocuri sportive în

general) este aceea de a constata prin victorie sau prin înfrângere sau poziţia în

clasament, performanţa echipei respective .

Funcţia instructiv – educativă, indiferent de scopul co mpetiţiei, declarată sau

nedeclarată are un caracter permanent.

Activitatea competiţională constituie un important mijloc de propagandă pentru

jocul de handbal.

Regulamentul unei competiţii este un document program care precizează

toate raporturile care se creează între participanţi, antrenori, organizatori, arbitri,

autorităţi sportive, spectatori, etc.

Calendarul sportiv competiţional este un document absolut necesar la nivelul

fiecărei şcoli generale sau liceu deoarece în el sunt prevăzute toate activ ităţile

sportive care urmează să se desfăşoare pe parcursul anului şcolar.

La întocmirea lui se vor lua în considerare mai multe repere:

Calendarul sportiv oficial al M.E.C.;

Calendarul sportiv al forurilor superioare locale: Inspectoratul Şcolar

Judeţean, D.J.T.S., în care sunt prevăzute toate competiţiile sportive la

care şcoala este obligată să participe, inclusiv jocul de handbal.

Competiţiile oficiale obligatorii vor fi eşalonate într -un grafic anual din care să

reiasă datele de desfăşurare şi localit ăţile care le vor găzdui.

În săptămânile rămase libere pot fi programate alte activităţi sportive

competiţionale sau necompetiţionale, amicale, de pregătire, necesare mai ales pentru

echipele reprezentative ale şcolii respective. Toate competiţiile vor fi programate de

aşa manieră încât să se evite perioadele de verificare şi evaluare pe linie şcolară a

elevilor.

În afara competiţiilor şcolare oficiale obligatorii, în calendarul sportiv al şcolii

vor fi prevăzute şi alte activităţi sportive competiţionale şi necompetiţionale interne,

organizate la iniţiativa elevilor, a catedrei de educaţie fizică şi a conducerii şcolii

generale sau a liceului. Calendarul sportiv trebuie aprobat de conducerea şcolii.


72

Exemplu:

Calendarul competiţional şcolar

Activitate sportivă de masă recreativ - distractivăNr.crt. COMPETIŢIA SISTEM DE DESFĂŞURARE DATA

1 Campionatul şcolii la

HANDBAL (B + F)

1. a) etape pe clase;

b) etape interclase;

c) etapa pe şcoală.

2 Cupe:

Cupa primăverii;

Cupa de toamnă.

2. a) etapa interclase;

b) etapa pe şcoală.

3 Ziua sportului preferat –

HANDBAL

3. a) etape pe clase;

b) etape interclase;

c) etapa pe şcoală.

4 Jocuri organizate cu ocazia

zilelor festive:

- aniversarea şcolii;

- 1 Iunie – ziua copilului;

- 1 Decembrie – ziua

naţională.

4. a) etape interclase; B – F;

b) etapa pe şcoală. B – F.

Şcoli generale B-F; licee B-F

5 Întâlniri amicale tradiţionale

B - F

5. a) etapa interclase;

b) etape interşcoli: şcoli

generale B – F; licee B – F

6 Jocuri de handbal organizate

în perioada vacanţelor

şcolare

6. a) jocuri între echipe ale

aceleiaşi şcoli (B – F);

b) jocuri între şcoli

generale sau licee (B – F);

Handbal III

73

Activitate sportivă de performanţăNr.crt. COMPETIŢIA SISTEM DE DESFĂŞURARE DATA

1 Campionatul şcolilor

generale la handbal (B +

F)

1. a) etapa pe localitate;

b) etapa judeţeană;

c) etapa finală.

2 Campionatul liceelor (B +

F)

2. a) etapa pe localitate;

b) etapa judeţeană;

c) etapa interjudeţeană;

d) etapa finală.

3 Campionatul de

minihandbal (B + F)

3. a) etapa pe şcoală;

b) etapa pe localitate;

c) etapa judeţeană;

d) etapa finală cu înscrieri

nelimitate.

Odată cu întocmirea calendarului sportiv al şcolii este necesar să se

întocmească regulamentele de organizare şi de desfăşurare a tuturor acestor

competiţii.

Pentru competiţiile oficiale externe – Campionatul naţional al şcolilor generale

şi al liceelor, Festivalul naţional de minihandbal, regulamentele vin de la M.E.C. La

întocmirea calendarului sportiv şi a regulamentelor competiţiilor interne se vor avea

în vedere următoarele:

fiecare competiţie proiectată să fie cât mai atractivă pentru toţi elevii

şcolii şi nu numai pentru elevii din echipele participante;

prin condiţiile de participare se va stabili ca echipele claselor mici să nu

se întâlnească cu echipele claselor mari deoarece diferenţa d e vârstă face

şi diferenţe de valoare, descurajându -i pe cei mici;

jocurile să se dispute tur – retur atât în competiţiile sistem turneu cât şi

în cele sistem eliminatoriu;


74

prin prevederile regulamentelor respective să fie atraşi elevi la

organizarea şi desfăşurarea competiţiilor;

scopul competiţiilor şi al activităţilor sportive de handbal dintr -o şcoală

nu este numai de a se stabili care sunt cele mai bune echipe din şcoala

respectivă, ci şi de a asigura o atmosferă efervescentă, favorabilă stărilor

emoţionale pozitive de atragere a majorităţii elevilor în susţinerea

colegilor din teren şi aceasta împreună cu diriginţii claselor;

în interesul creşterii cadrului educativ – formativ al competiţiilor şi

activităţilor sportive de handbal din şcoală vor fi luat e toate măsurile

pentru ca să se prevină orice incident negativ care poate avea

repercusiuni neplăcute, uneori chiar grave asupra elevilor, dar mai ales a

organizatorilor;

întrecerile şi activităţile sportive de handbal dintr -o şcoală pot fi

împletite cu activităţi culturale sau artistice ceea ce ar ridica foarte mult

nivelul educativ al acţiunilor şi de a crea o mai mare atractivitate pentru

elevi;

prin regulamentele aprobate de conducerile şcolilor pot fi prevăzute şi

alte măsuri în scopul realizării unei atmosfere sănătoase, corecte,

educative, cu răsunet în influenţarea pozitivă a comportamentului

elevilor şcolii. Ex: echipele să fie însoţite de către diriginţii claselor

respective şi de alte cadre didactice; unele cadre didactice de la obiectele

preferate de elevi să fie atrase nominal cu sarcini în organizarea şi

premierea elevilor;

mediatizarea din timp şi eficientă a tuturor activităţilor şi competiţiilor

de handbal din şcoală, va asigura o participare efectivă a tuturor elevilor

şcolii respective.

Handbal III

75

7.2. Elaborarea regulamentelor pentru competiţiile şi activităţileinterne de handbal din şcoala generală sau liceu

Toate competiţiile şi activităţile sportive de handbal organizate într -o şcoală,

pentru a fi eficiente, trebuie să aibă la bază, fiecare dint re ele, propriul regulament de

organizare şi desfăşurare. Elaborat de organizatorii respectivei activităţi,

regulamentul trebuie să fie aprobat de forul superior al organizatorilor respectivi.

De regulă, un regulament al unei competiţii de handbal cuprind e, pentru buna

desfăşurare a acesteia, mai multe capitole:

1. Denumirea competiţiei sau activităţii;

2. Scopul competiţiei sau activităţii;

3. Organizatorul, comisia de organizare a competiţiei sau activităţii;

4. Echipele participante la competiţie sau la activităţil e de handbal;

5. Condiţii de participare;

6. Datele calendaristice de desfăşurare a competiţiei sau activităţii de handbal;

7. Sistemul de disputare sau de desfăşurare al competiţiei sau activităţii de

handbal;

8. Programarea jocurilor pe zile, ore, loc de disputare;

9. Înregistrarea rezultatelor, alcătuirea clasamentelor, stabilirea câştigătorilor

şi a ierarhiei celorlalte echipe participante;

10.Premiile care se acordă şi sub ce formă;

11.Arbitrii.

Prin regulamentul competiţiei sau activităţii se precizează de asemenea cine

organizează efectiv, persoanele care analizează şi iau decizii, cine judecă eventualele

contestaţii.

Programarea jocurilor se face pe baza tabelei BERGER prezentată mai jos

pentru 5, respectiv 6 echipe participante cu sistem turneu de desfăşurare:

ETAPA I ETAPA II ETAPA III ETAPA IV ETAPA V

1 – stă 4 – stă 2 – stă 5 – stă 3 – stă2 – 5 5 – 3 3 – 1 1 – 4 4 – 2

3 - 4 1 – 2 4 - 5 2 – 3 5 – 1


76

ETAPA I ETAPA II ETAPA III ETAPA IV ETAPA V

1 – 6 4 – 6 2 – 6 5 – 6 3 – 6

2 – 5 5 – 3 3 – 1 1 – 4 4 – 2

3 - 4 1 - 2 4 - 5 2 – 3 5 – 1

Pentru întocmirea clasamentului se calculează punctajul realizat de către

fiecare echipă în parte după următoarele reguli:

Joc câştigat = 2 puncte;

Joc pierdut = 1 punct;

Joc pierdut prin neprezentare = 0 puncte.

Sistemul eliminatoriu de desfăşurare a competiţiei se foloseşte atunci când sunt

mai multe echipe înscrise, iar timpul afectat competiţiei este scurt. Sistemul are

destule dezavantaje.

1

2

3

4

5 echipa câştigătoare

6

7

8

Sistemul mixt de desfăşurare a unei competiţii constă din combinarea celor

două sisteme eliminatoriu şi turneu. Se joacă la început eliminatoriu, echipele rămase

jucând spre finalul competiţiei sistem turneu.

Handbal III

77

7.3. Probleme organizatorice şi demersurile nece sare buneiorganizări şi desfăşurări a competiţiilor şi activităţilor dehandbal din şcoala generală sau liceu

Stimulatorul, sau ,,motorul” activităţii sportive îl constituie competiţia.

Jocul de handbal, joc sportiv, prin însăşi esenţa lui, presupun e întrecerea între

două echipe. Participarea la întrecere este dată de motivaţia fiecărui jucător, respectiv

încercarea de a obţine victoria, chiar ocazional.

Indiferent de scopul ei, competiţia de handbal, organizată în lecţiile de educaţie

fizică, în afara acesteia, în excursii, în tabere, are o funcţie instructiv – educativă cu

caracter permanent.

Pentru ca activităţile sportive de handbal dintr -o şcoală generală sau liceu să -şi

atingă scopurile, este necesar să fie luate o serie de măsuri preliminare:

1. Pregătirea bazei materiale pentru handbal: sală sau teren cu două porţi în

stare bună de folosire, mingi, echipament;

2. Întocmirea calendarului sportiv competiţional şi necompetiţional la

începutul anului şcolar şi aprobarea lui de către conducerea şcolii;

3. Întocmirea regulamentului pentru fiecare competiţie şi activitate de handbal

din şcoala respectivă, aprobarea lor de către conducerea şcolii;

4. Prelucrarea calendarului sportiv şi a regulamentelor competiţiilor cu elevii

şi alte persoane implicate în activi tăţile de handbal din şcoala respectivă;

5. Asigurarea pregătirii echipelor participante prin planul de pregătire, cu

stabilirea căpitanilor de echipă, a arbitrilor, a timpului şi spaţiului pe baza

sportivă, etc.;

6. Asigurarea echipamentului uniform pentru comp etiţiile oficiale ale echipei

reprezentative a şcolii şi a mingilor de calitate;

7. Asigurarea arbitrilor care vor conduce jocurile din competiţiile programate

de-a lungul anului şcolar şi a persoanelor care vor conduce activitatea de

handbal din şcoală, din tabere, din excursii, etc.


78

BIBLIOGRAFIE1. ACSINTE, A.

ALEXANDRU, E.Handbal de la iniţiere la marea performanţă. Ed.Media Bacău, 2000

2. ACSINTE, A.ALEXANDRU, E.ŞUFARU, C.

Handbal I. Caiet de lucrări practice., BibliotecaC.I.D.,1999

3. BOTA, I. Handbal – modele de joc şi pregătire. Ed. Sport –Turism, Bucureşti, 1984

4. BUDEVICI, A.ŞUFARU, C.

Metodica pregătirii handbaliştilor juniori (modelare,algoritmizare şi mijloace de instruire). Ed.ValinexS.A., Chişinău, 2004

5. BUDEVICI, A. ŞUFARU, C.

Principii ştiinţifico-metodice ale pregătiriihandbaliştilor juniori. Ed. Valinex S.A., Chişinău, 2004

6. BRANGA, D.MUJICICOV, C.MUJICICOV, H.

Jocuri pentru copii şi juniori. Ediţia a II -a. Ed.U.C.F.S., Bucureşti, 1966

7. CERCEL, P. Handbal. Exerciţii pentru faze le de joc. Ed. Sport –Turism, 1980

8. COLIBABA, E.BOTA, I.

Jocuri sportive. Teorie şi metodică., Ed. Aladin, 1996

9. GHENADI, M. Baschet, note de curs, F.E.F.S, Universitatea Bacău10. GHENADI, M. Baschet III, note de curs, F.E.F.S. Universitatea

Bacău11. GHENADI, V.

CIUHUREANU, I.GRAPĂ, F.MÂRZA, D.

Model şi modelare în voleiul de performanţă. Ed.Plumb, 1994

12. GOGÂLTAN, V. Instruirea copiilor şi juniorilor în handbal. Ed.Stadion, 1974

13. GUIDEA, N. Handbal, note de curs, F.E.F.S, Universitatea Bacău14. PREDESCU, T.

NEGULESCU, CCurs de baschet pentru specializare, A.N.E.F.S.,Bucureşti, 1998;

15. NOVELLI, E. Didactica handbalului. CCPS. Sportul la copii şijuniori, nr. 3/1990

16. MINISTERULEDUCAŢIEI ŞICERCETĂRII

Programe şcolare pentru educaţie fizică şi sport ,clasele V – IX – 1999 şi X – XII – 2000;

17. MINISTERULEDUCAŢIEI ŞICERCETĂRII

Ghid metodologic de aplicare a programelor deeducaţie fizică şi sport în învăţământul gimnazial şiliceal – 2001;

18. FEDERAŢIAROMÂNĂ DEHANDBAL

Regulamentul oficial al jocului de handbal şiprevederile oficiale adoptate de E.H.F. – 2003.

curs handbal

Sports