curs masaj antistres si recuperator1

Masaj antistres şi recuperator

CURS STUDII DE MASTERAT: KINETOTERAPIA ÎN EDUCAREA ŞI REEDUCAREA FUNCłIONALĂ

Autori

Prof. Univ. Dr. Mârza-D ănil ă Doina

Lector Univ. Dr. Alexe Dan Iulian

Editura Alma Mater

Bacău – 2012

Referen Ńi ştiin Ńifici Conf. Univ. Dr. Gabriela Raveica

Conf. Univ. Dr. Gabriela Ochian ă

Caseta CIP

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României MÂRZA D ĂNIL Ă, DOINA Masaj antistres şi recuperator / Mârza-Dănilă Doina, Alexe Dan Iulian ; referenŃi şt.: Raveica Gabriela, Ochiană Gabriela. - Bacău : Alma Mater, 2012 Bibliogr. ISBN 978-606-527-239-2 I. Alexe, Dan Iulian II. Raveica, Gabriela II. Ochiană, Gabriela 615.82

ISBN

978-606-527-239-2

3

Cuprins

Cuvânt înainte ......................................................................................................................................4 Capitolul I. Organismul uman şi stresul...............................................................................................5

Scop..............................................................................................................................................5 Obiective operaŃionale..................................................................................................................5

1.1. Elemente de teorie generală a stresului .........................................................................................5 1.2. Principalele căi care mediază răspunsul la stres..........................................................................10 1.3. ReacŃia organismului la stres.......................................................................................................13 1.4. Efectele stresului asupra principalelor funcŃii şi organe .............................................................15 1.5. Stresul şi patologia ......................................................................................................................19 1.6. Controlul stresului / capacitatea de înfruntare a solicitărilor / coping-ul ....................................23 Rezumat..............................................................................................................................................25

Bibliografie.................................................................................................................................25 Evaluare......................................................................................................................................26

Capitolul II. Repere privind elementele interesate în aplicarea masajului şi efectele generale ale acestuia asupra organismului .............................................................................................................31

Scop............................................................................................................................................31 Obiective operaŃionale................................................................................................................31

2.1. GeneralităŃi despre piele..............................................................................................................31 2.2. Atingerea, ca simbol şi importanŃa sa în viaŃa omului ................................................................34 2.3. Mâna, ca instrument de acŃionare în aplicarea masajului............................................................36 2.4. Efectele generale ale masajului asupra organismului şi a structurilor sale .................................39 Rezumat..............................................................................................................................................43 Bibliografie.........................................................................................................................................44 Evaluare..............................................................................................................................................45 Capitolul III. Masajul clasic relaxator................................................................................................47


3.1. Procedeele şi tehnicile masajului clasic relaxator .......................................................................47 3.2. ParticularităŃi de aplicare a procedeelor şi tehnicilor de masaj clasic relaxator asupra diferitelor regiuni ale corpului.............................................................................................................................53 3.3. Rolul masajului clasic relaxator în combaterea stresului fizic şi psihic......................................67 Rezumat..............................................................................................................................................68 Bibliografie.........................................................................................................................................69

Evaluare......................................................................................................................................69 Capitolul IV. Masajul antistres...........................................................................................................73


4.1. Caracteristicile masajului antistres..............................................................................................73 4.2. Efectele masajului antistres.........................................................................................................75 4.3. Tehnica de testare a gradului de relaxare în masajul antistres ....................................................76 4.4. Tehnica de aplicare a masajului antistres....................................................................................76 Rezumat............................................................................................................................................100 Bibliografie.......................................................................................................................................101 Evaluare............................................................................................................................................102

Cuvânt înainte

Din 1936, când Hans Selye a lansat termenul de stres, adaptat biologiei sub numele

de stress of life, acesta a dobândit o asemenea notorietate încât a intrat în limbajul curent peste tot în lume, cu un înŃeles mai mult sau mai puŃin bine definit. Cum era şi firesc, publicul larg, dar adesea şi persoane calificate i-au atribuit sensuri depărtate de cel originar, ceea ce nu putea să nu ducă la confuzie şi la interpretări eronate.

"Stresul a apărut o dată cu viaŃa, fiind un atribut al viului. Fără stres nu există nici viaŃă şi nici evoluŃie, dar în exces devine dăunător. Acesta este stresul, şi bun şi rău, întotdeauna prezent şi necesar" (Selye, H., 1976).

ViaŃa omului modern se derulează în ritmuri alerte şi într-un cadru cu totul nou faŃă de generaŃiile anterioare. ViaŃa în oraşele moderne, supraaglomerate şi poluate, solicitările fizice şi mai cu seamă psihice, viaŃa într-o continuă competiŃie, fac ca omul zilelor noastre să se îndepărteze tot mai mult de viaŃa trăită doar cu câteva generaŃii mai înainte. ViaŃa omului modern este într-o permanentă stare de stres.

În noua sociogeneză impusă de urbanizare la om se găsesc destule motive pentru trăirea unor stări perpetue de stres. Fie că ele se datorează supraaglomerării, fie că sunt urmarea unor greşeli de dietă, de microclimat sau cel mai frecvent a tuturor acestor factori, rezultatul global este o stare persistentă de stres supraliminal. ConsecinŃele care decurg din aceasta sunt lesne de întrevăzut şi, de fapt, suntem contemporani cu ele: tulburări de comportament, incidenŃă mare de boli cardiovasculare, de ulcer gastroduodenal, de aşa numite boli infecŃioase condiŃionate.

Date fiind toate aceste aspecte, este de la sine înŃeles că depistarea celor mai eficiente modalităŃi de acŃionare în sensul asigurării protecŃiei persoanei în faŃa stresului sau a combaterii efectelor sale, prezintă o actualitate şi o importanŃă deosebită în condiŃiile societăŃii actuale. Masajul, în general şi noua metodă prezentată în această lucrare, în special, se încadrează în categoria acestor mijloace eficiente care pot fi folosite pentru combaterea efectelor stresului, dar şi pentru asigurarea refacerii potenŃialului fizic şi psihic al organismului după perioade de activitate solicitante.


5

Capitolul I. Organismul uman şi stresul

Scop

Cunoaşterea noŃiunilor de bază referitoare la teoria generală a stresului, precum şi a modului în care organismul uman reacŃionează sub influenŃa, mai mult sau mai puŃin prelungită şi intensă, sub influenŃa stresului.

Obiective opera Ńionale

După ce vor studia această unitate de curs, studenŃii vor putea: � să cunoască şi să înŃeleagă noŃiunile de bază specifice teoriei generale a stresului � să cunoască definiŃiile diverselor concepte specifice � să cunoască şi să înŃeleagă modul în care organismul uman reacŃionează sub

influenŃa stresului

1.1. Elemente de teorie general ă a stresului

NoŃiunea de stres a apărut şi s-a dezvoltat în paralel cu amplificarea şi introducerea în medicina umană a cuceririlor biochimiei, cu trecerea de la tipul de medic clinician, care îşi baza diagnosticul pe metodele semiologice, la investigaŃiile tot mai numeroase şi de mare fineŃe oferite de tehnica modernă. ReacŃiile nespecifice ale fiecărei fiinŃe vii ne fac să regândim structura organismului şi să-l studiem în complexitatea relaŃiilor şi interrelaŃiilor care îl fac să funcŃioneze ca un sistem cibernetic perfect.

Termenul de stres a intrat în vocabularul biomedical relativ rapid după lansarea lui de către H. Selye. După Selye (1984), "stresul este un termen sinonim cu o creştere a glucocorticoizilor plasmatici şi cu alte modificări asociate, mereu aceleaşi, iar termenul de stresor se referă la stimulii care evocă răspunsul la stres".

Atât în vorbirea curentă, cât şi în literatura de specialitate, termenul de stres se asociază cu diferite stări maladive, cu situaŃii de suprasolicitare a organismului sau este folosit cu nuanŃă de oboseală şi epuizare. Termenul de stres acoperă o largă arie de stări în care organismul nu face faŃă solicitărilor, sau se găseşte într-o stare tensională extremă.

Cuvinte ca stres, anxietate, tensiune sau / şi psihosomatic au acum un loc larg în limbajul curent. Este adevărat că, multora dintre noi, viaŃa ne pare mai complexă şi căutarea unui echilibru personal ni se pare dificilă. Comună fiecărei generaŃii, problema adaptării la ritmul de viaŃă actual, la exigenŃele vieŃii sociale, la ritmul necesar de formare a unor deprinderi, devine crucială, iar structurile sociale şi familiale - ca valorile tradiŃionale - par incapabile să propună răspunsuri eficace.

Din punct de vedere al implicării în patologie, după Coculescu şi Pătraşcu (citaŃi de Iamandescu, I.B., 1999), "stresul trebuie înŃeles atât ca favorizant al îmbolnăvirilor, cât şi ca rezultat al prezenŃei bolii". În patologia umană sunt cunoscute grave boli psihice sau / şi boli apărute ca efect imunodepresor al stresului, mediate în parte de peptidele opioide endogene şi de glucocorticoizi.

Definirea stresului, în sensul conŃinutului, este tot atât de dificil de realizat ca şi însăşi definirea vieŃii sau a morŃii. Din punct de vedere biologic, starea de viu se defineşte

prin cele trei proprietăŃi obligatorii pe care trebuie să le deŃină: metabolism, reactivitate şi autoreproducere. Fiecare din ele pot fi modificate de factorii mediului extern, de factorii stresanŃi şi, mai mult decât atât, reactivitatea nu poate exista, nu se poate manifesta în absenŃa factorilor de stres. Odată prezentate aceste elemente de biofiziologie, vom putea înŃelege şi vom fi de acord cu Selye (1984), când postula: "viaŃa fără stres nu poate exista, aceasta înseamnă moarte".

Utilizarea termenului de stres include trei situaŃii, în funcŃie de înŃelesul acordat: stresul ca tensiune sau forŃă aplicată asupra organismului; stresul ca răspuns fiziologic al unei fiinŃe aflate sub acŃiunea unui stresor; stresul în contextul psihologic, descris ca fiind incapacitatea de a înfrunta anumite evenimente din mediul înconjurător.

În studiul stresului s-au conturat, în timp, două direcŃii: investigaŃii privind răspunsul fiziologic al organismului stresat şi investigaŃii asupra răspunsului psihologic. Cercetările în direcŃia răspunsului fiziologic au vizat reacŃia suprarenalei, atrofia timolimfatică şi ulcerul gastroduodenal. Latura psihică a fost studiată prin prisma modului în care sistemul nervos interpretează şi răspunde la o gama largă de evenimente din mediul înconjurător.

Plecându-se de la studiile reacŃiilor hormonale în sindromul de stres, s-a ajuns la implicarea necondiŃionată a sistemului nervos (somatic şi vegetativ) iar, în prezent, studiile sunt axate pe reacŃia de comportament şi reacŃiile psihologice.

În afara mecanismelor fiziologice şi psihologice, care stau la baza reacŃiilor umane la stres (derivate din evoluŃia filogenetică), se pare că oamenii au capacitatea de a activa reacŃiile la stres ca rezultat al circumstanŃelor interpretate în termeni cognitivi. Specia umană posedă, de asemenea, atributul memorării unor stări de stres, ceea ce face posibilă apariŃia întregului cortegiu al reacŃiilor la stres doar prin reamintirea şi retrăirea mentală a acestei stări.

Răspunsul nespecific al organismului la stres trebuie înŃeles ca un fenomen de ocrotire şi apărare a funcŃiilor vitale ale organismului (respiraŃie, activitate cardiacă, nervoasă, digestivă etc.). Răspunsul nespecific se derulează pe fondul desfăşurării nestingherite a funcŃiilor vitale ale organismului. EvoluŃia în timp a fiinŃelor vii şi a reacŃiilor de păstrare şi perpetuare a lor a selectat mijloacele cele mai perfecŃionate de aparare, mijloace care să nu tulbure buna desfăşurare a fenomenelor esenŃiale de menŃinere şi perpetuare a vieŃii.

Solicitările prea mari sau de lungă durată vor determina antrenarea şi a mijloacelor cu răspuns specific. Atunci unele funcŃii vitale vor fi perturbate şi deviate din desfăşurarea ritmică a activităŃii lor. VariaŃia funcŃiilor organismului nu poate depăşi limitele pe care organismul le-a moştenit, deviaŃiile constantelor fiziologice fiind totdeauna încadrate în acei parametri care permit menŃinerea funcŃiilor vieŃii. Homeostazia, acest echilibru interior, este reglată cibernetic, în interdependenŃă cu toate funcŃiile vitale, în aşa fel încât fiinŃa să supravieŃuiască. Solicitările intense sau de lungă durată determină răspunsuri ce depăşesc posibilităŃile de reglare şi echilibrare, ceea ce duce implacabil la pierderea funcŃiilor care dau calitatea de viu.

Toate răspunsurile implicate, fie că sunt comportamentale, fie că sunt fiziologice, pot fi considerate ca adaptative, prin aceea că ele tind, fie să minimalizeze, fie să îndepărteze fiinŃa vie de o sursă de pericol real sau potenŃial. Sindromul tradus prin răspunsul stereotip al organismului la acŃiunea diferiŃilor factori nocivi, a fost denumit sindrom general de adaptare (SGA) sau sindrom de stres biologic.

Hans Selye a utilizat termenul de stres, în 1950, spre a desemna "un ansamblu de reacŃii ale organismului faŃă de o acŃiune externă exercitată asupra sa de către un evantai larg de agenŃi cauzali: fizici, chimici, biologici, psihici; constând în apariŃia unor variate modificări morfo-funcŃionale, în special endocrine". În cazul unei acŃiuni de mai lungă durată a agentului stresor, aceste modificări îmbracă forma a ceea ce Selye a numit, încă din anul 1936, Sindromul general de adaptare (SGA) care "cuprinde totalitatea mecanismelor nespecifice (apar la oricare dintre agenŃii declanşanŃi), capabile să asigure


7

mobilizarea resurselor adaptative ale organismului în faŃa agresiunii care îi ameninŃă integritatea morfologică sau a constantelor sale umorale" (Selye, H., 1984).

Selye (1984) studiază şi descoperă trei faze succesive în derularea sindromului general de adaptare: reacŃia de alarmă, reacŃia de rezistenŃă şi faza de epuizare.

• "ReacŃia de alarmă se traduce prin modificări induse de către sistemul nervos simpatic şi de medulosuprarenală, având loc şi o activare a corticosuprarenalei. În această fază, iniŃial are loc o scădere a rezistenŃei organismului, astfel că agresorii foarte puternici pot produce moartea.

• ReacŃia de rezistenŃă apare când acŃiunea agresorului persistă, iar organismul îşi creează un echilibru, reuşind să se adapteze la noua situaŃie. Semnele reacŃiei de alarmă sunt estompate, iar capacitatea de rezistenŃă urcă peste nivelul normal.

• Faza de epuizare se înregistrează după ce întreaga energie de adaptare a organismului a fost epuizată sub acŃiunea suficient de prelungită a unui agresor. Puterea de adaptare a organismului fiind limitată, se ajunge la epuizare". Meritul lui Selye constă în a fi reuşit să observe şi să reŃină răspunsul stereotip,

reacŃiile comune ale organismelor expuse stresului. Teoria stresului a evoluat mereu, devenind complexă şi îmbogăŃindu-se prin descoperiri, adăugându-şi noi valenŃe, dar rămânând în esenŃă firul care uneşte reactivitatea comună tuturor organismelor vii, oricât de simple sau oricât de superioare ar fi organizate ele.

ParticularităŃile individuale intervin determinant în răspunsul la acŃiunea stresului; în condiŃii similare stresul provoacă, la unii subiecŃi, reacŃie de echilibrare a homeostaziei, pe când la alŃii se ajunge rapid la faza de epuizare sau chiar de şoc.

Figura nr. 1 . Fazele stresului (Melgosa, J., 2000)

ReacŃia nespecifică este primul răspuns pe care organismul viu îl dă la acŃiunea unor agenŃi stresanŃi, răspuns ce poate fi urmat, în unele cazuri, de reacŃii specifice. Răspunsul nespecific este placa turnantă a întregului sistem reacŃional, care recepŃionează şi răspunde instantaneu, încearcă şi reuşeşte aproape în fiecare clipă să restabilească homeostazia, cu ajutorul reacŃiilor nespecifice pe care le realizează fără a mai solicita sistemele specializate. Dacă acest răspuns de adaptare nespecifică nu este suficient să restabilească echilibrul homeostazic, atunci vor fi afectate celelalte sisteme pentru a da un răspuns specific adecvat. Placa turnantă a echilibrului homeostazic, prin legăturile sale neuro- şi hormonoreglatoare, are proprietatea de a solicita selectiv exact sistemul cel mai specializat şi capabil să dea răspunsul cuvenit situaŃiei date.

M. Ighehart (1991) găseşte în teoria lui Selye trei implicaŃii importante: • "efectele stresului se adună cu timpul;

• analiza efectelor patologice ale stresului asupra organismului; • efectele stresului sunt cumulative".

Irina Holdevici şi I. Vasilescu (1993), specifică: • "situaŃia stresantă - se referă la un stimul nociv sau la un eveniment cu semnificaŃie

puternică afectogenă; • starea organismului – caracterizată printr-o tensiune acută, printr-o supraîncărcare

ce impune mobilizarea tuturor resurselor fizice şi psihice ale organismului pentru a face faŃă ameninŃărilor". În activităŃile directe, individul se opune situaŃiilor stresante, modificând relaŃiile sale

cu mediul ambiant prin anumite strategii (cf. Holdevici şi Vasilescu, 1993): • "pregătirea pentru preîntâmpinarea situaŃiilor stresante; • acŃiuni agresive la adresa agentului stresant; • comportamente de evitare; • reacŃie de apatie sau comportament lipsit de speranŃă".

Filozoful francez Cl. Bernard (citat de Andre, C. Şi Lelord, F., 1995) demonstrează că "mediul intern al organismului nu se schimbă în raport cu mediul extern care este în continuă schimbare".

După unii autori (M. Epuran, 1996), "stresul este perceperea unei ameninŃări, mai precis percepŃia unei incapacităŃi de a face faŃă cerinŃelor, ca răspuns apărând tendinŃa de fugă sau de luptă (flight or fight), iar dacă acestea nu sunt posibile făcându-se simŃită presiunea sau încordarea".

Printre caracteristicile stresului se numără: • poate fi o reacŃie de subsolicitare sau de suprasolicitare • adesea e însoŃit de o autoevaluare negativă, provenită din experienŃele negative

anterioare • este dependent de experienŃă (dacă ai capacitatea de a face faŃă stresului - coping

- nu vei fi afectat în viitor, incapacitatea respectivă putând conduce la îmbolnăviri serioase). Stresul este văzut de unii autori (Epuran, M. ş.a., 2001), atât ca proces, cât şi ca

stimul. După McGarth (citat de Epuran, M. ş.a., 2001), stresul apare când există un

dezechilibru între cerinŃele percepute şi percepŃia capacităŃii organismului de a răspunde.

CerinŃe, obiectiv

Dezechilibru perceput

între cerinŃe şi capacitatea de răspuns

Răspuns

Figura nr. 2 . Stresul ca proces (Epuran, M. ş.a., 2001)

Stres AmeninŃare ReacŃie de stare anxioasă

Figura nr. 3 . Stresul ca stimul (Epuran, M. ş.a., 2001)

În schema anterioară, stresul este considerat stimul pentru anxietate. Pentru a evita confuziile posibile datorate varietăŃii de conotaŃii existente pentru

stres, Marita Inglehart (citată de Epuran, M. ş.a., 2001) se va referi la faptul ca evenimentele critice ale vieŃii conduc la tensiune. Această tensiune va motiva individul să-şi restabilească consistenŃa cognitivă în cadrul viziunii proprii despre viaŃă. Autoarea aduce ca argumente faptul că însuşi Selye găsise, în 1976, 110.000 publicaŃii pe tema stresului, foarte diferite ca nivel de analiză. Aspectele fiziologice ale stresului au fost cercetate de Cannon (1929), Selye (1956), cele psihologice de Lazarus (1966), iar cele


9

sociale de Smelser (1963). În continuare, termenul de stres a fost definit foarte diferit, în funcŃie de nivelul analizei propuse. Termenul de stres, spune M.Inglehart (1991), este folosit pentru a descrie stimulii care produc anumite reacŃii de stres (definiŃie prin stimuli); el este de asemenea folosit pentru a descrie reacŃiile însăşi (definiŃie prin răspuns), sau pentru a descrie procesele mediatoare - intervening processess (Lazarus, S., Folkman, R.S., 1984). Utilizarea preferenŃială a termenului de tensiune evită deci unele neajunsuri ale polisemiei termenului de stres.

Stresul poate avea cauze fizice: • foamea, boala, dezechilibrele alimentare; • surmenajul fizic, oboseala; • schimbările de climă excesive; • zgomotul (după un sondaj IFOP din 1978 zgomotul este factorul nr.1 de stres

pentru 32% din persoanele integrate); • perturbările de ritm biologic; cel ce lucrează noaptea, pilot de linie etc. • poluarea şi intoxicaŃiile.

dar, de asemenea, sunt şi numeroase cauze psihologice: frustrări, plictiseală, emoŃii prea puternice, griji profesionale, schimbări de mediu....

Într-un mod general, schimbările, adică toate situaŃiile care necesită o adaptare, o modificare de comportament impusă sunt generatoare de stres.

Noi nu reacŃionăm toŃi în acelaşi fel la diferiŃi agenŃi de stres fie ei fizici sau psihologici. Pentru unii, un eveniment va fi primit ca stimulativ, pe când alte persoane îşi vor pierde cumpătul. La fel, în faŃa unei agresiuni microbiene, un organism va mobiliza toate resursele sale defensive şi nu va permite bolii să se instaleze, în timp ce altul se va lăsa copleşit.

Boala nu este cauzată numai de cauze exterioare, ci depinde de şi calitatea reacŃiilor noastre de apărare şi adaptare în faŃa agresiunilor. Noi reacŃionăm diferit, în funcŃie de mai mulŃi factori:

• boli anterioare; • constituŃie fizică; • alimentaŃie; • educaŃie; • mediul înconjurător etc.

Factorii alimentari au o mare importanŃă, în măsura în care ei determină în parte buna funcŃionare a sistemului nostru nervos şi glandular. Următoarele elemente micşorează mult rezistenŃa noastră la stres:

• excesul de zahăr, mai ales cel prelucrat, superior; • excesul de grăsimi, mai ales de origine animală; • excesul sau insuficienŃa proteinelor; • excesul de sare; • excitante: cafea, Ńigări, alcool; • alimentaŃia săracă în minerale (calciu, magneziu etc); • alimentaŃia săracă în vitamine.

EducaŃia pe care am primit-o ne-a pregătit mai mult sau mai puŃin pentru a ne apăra sau a ne adapta. Ea poate fi generatoare de stres neînvăŃându-ne să ne respectăm limitele, angajându-ne în cursa pentru bani sau putere în detrimentul nevoilor noastre biologice.

Pentru a evita pericolul de îmbolnăvire cauzat de stres, medicina modernă pune la dispoziŃia omului sănătos o gama variată de mijloace fizice şi psihice care se adresează organismului: tehnici de relaxare, descărcări adecvate hormonale produse de eustresul de efort, masaj, acupunctură, presopunctură, gimnastică medicală, odihnă activă etc.

1.2. Principalele c ăi care mediaz ă răspunsul la stres

Studiile experimentale au dovedit că există două căi principale prin care se realizează răspunsul la stres, astfel (Stora, J.B., 1999):

• Calea neurohormonală este formată dintr-o serie de servomecanisme biologice cu posibilităŃi de autoreglare. ScoarŃa cerebrală, prin senzorii săi, primeşte şi selectează informaŃiile, apoi le transmite hipotalamusului, unde va avea loc comutarea influxului nervos în reacŃie hormonală ce se transmite hipofizei şi suprarenalei, iar prin circuit sanguin întregului organism.

• A doua cale de transmitere a răspunsului la stres se realizează prin intermediul catecolaminelor eliberate sub influenŃa descărcărilor de acetilcolină de către terminaŃiile nervilor vegetativi şi de către medulosuprarenală. O delimitare netă între aceste două căi nu se poate face. Atât la om, cât şi la vieŃuitoarele care posedă sistem nervos, acŃiunea factorilor

stresanŃi va fi receptată în primul rând la nivelul acestuia. Prin intermediul cortexului cerebral, al formaŃiunii reticulate şi sistemului limbic, influxul nervos ajunge la hipotalamus. Celulele neuroendocrine vor transforma semnalul nervos în mesager umoral (corticotropin releasing factor – CRF, identificat în hipotalamus şi neurohipofiză).

Fără a intra în detalii, se impun unele precizări cu privire la structura, în mare, a sistemului nervos central şi, mai ales, la localizările unor funcŃii şi la tipurile de reacŃii declanşate de către diferitele segmente.

Astfel, la nivelul sistemului nervos, se disting trei regiuni diferite: • axul central, format din măduva spinării, bulb, cerebel, creierul mijlociu şi

hipotalamus • sistemul limbic (aria orbito-frontală, hipocampul, aria preoptică, septul, amigdalele) • cortexul cerebral, porŃiunea cea mai dezvoltată la vertebratele superioare.

Prin studii experimentale, ablaŃie sau stimulare electrică a diferitelor porŃiuni ale sistemului nervos, s-a reuşit să se identifice anumite funcŃii ale acestor zone şi reacŃii induse în organism, astfel (Lazarus, R.S., Folkman, S., 1984):

Cortexul cerebral şi emisferele cerebrale, cunoscute ca neoencefal, reprezintă locul de selectare şi dispeceratul de distribuire a impulsurilor spre efectori (aici se iau deciziile); acesta este responsabil de funcŃiile cunoaşterii.

Sistemul limbic (paleoencefalul) este sediul principalelor reacŃii emoŃionale, favorizând apariŃia reacŃiilor adecvate la stimulii noi. Acest segment elaborează o reprezentare internă, o memorie a lumii interioare, cu care pot fi confruntate imaginile mediului înconjurător. Structurile acestui segment îndeplinesc funcŃii bine precizate. Astfel, stimularea electrică a nucleului amigdalian provoacă reacŃii simpatice şi parasimpatice, secreŃie intensă de ACTH şi de corticosteroizi. Stimularea hipocampului produce mişcări involuntare, precum şi un model modificat de secreŃie a corticosteroizilor. Prin stimularea altor segmente ale sistemului limbic, se produc modificări ale presiunii sanguine, ale ritmului cardiac, precum şi modificări pupilare.

Trunchiul cerebral, cu mezencefalul, ganglionii bazali şi hipotalamusul joacă un rol esenŃial în stabilirea teritoriului, în căutarea de adăpost, hrană şi în reproducere. În general, hipotalamusul, prin funcŃiile lui, influenŃează activităŃile necesare supravieŃuirii individului în spaŃiu, este strâns legat de sistemul limbic şi este considerat centrul reglării răspunsurilor autonome. Prin poziŃia lui, dar şi prin funcŃiile sale, este staŃia de releu care comută sistemul nervos în reacŃie hormonală spre hipofiză. Cu ajutorul legăturilor vasculare, factorii hipotalamici sunt dirijaŃi direct în hipofiza anterioară, determinând


11

răspunsul hormonal provocat de stresori. Hipotalamusul este implicat şi în unele reacŃii emoŃionale.

Hipotalamusul, în situaŃii de stres, poate interveni pe trei căi: • activând, pe cale neurogenă, sistemul catecolamin-ergic simpatoadrenal • eliberând neurohormoni hipofizotropi • sintetizând vasopresină şi peptide opioide

Sistemul nervos vegetativ şi suprarenala reprezintă o altă cale, integrată la prima, de răspuns a organismului la starea de stres. Sistemul nervos simpatic este implicat în producerea unor serii de modificări corespunzătoare efortului de pregătire pentru fugă sau luptă. În cursul reacŃiilor emoŃionale, acesta acŃionează ca un mecanism de urgenŃă, alături de medulosuprarenală. IntervenŃia lui şi a medulosuprarenalei se traduce prin creşterea activităŃii cardiace şi dirijarea fluxului sanguin din viscere spre muşchii voluntari. Starea de stres provoacă o reacŃie promptă a viscerelor inervate de sistemul nervos simpatic, reacŃie tradusă mai cu seamă la nivel vascular.

Stimularea sistemului nervos vegetativ simpatic determină activarea medulosuprarenalei cu secreŃie de adrenalină şi noradrenalină, hormoni cu efecte similare sistemului nervos simpatic. Noradrenalina este mai activă în creşterea presiunii sanguine, dar este mai puŃin eficace în efectele sale metabolice şi în relaxarea muşchilor netezi, în comparaŃie cu adrenalina. În stările emotive, ca frica şi anxietatea, creşte debitul de adrenalină, în timp ce noradrenalina răspunde mai lent, deşi în efort fizic nivelul circulant al acestui hormon creşte. Referitor la aceste catecolamine se poate afirma că sunt secretate în toate situaŃiile care necesită un răspuns activ al organismului şi o mobilizare a resurselor energetice pentru a face faŃă agresiunii. În sens larg, se poate discuta de o reacŃie simpatoadrenergică diferenŃiată după natura solicitărilor.

Drumul parcurs de influxul nervos declanşat prin stres, până la realizarea unui răspuns al organismului este următorul: celulele neuroendocrine din hipotalamus secretă CFR, care ajunge la lobul anterior al hipofizei prin intermediul sistemului port hipotalamo-hipofizar. Prin aceste vene portale şi nu pe cale nervoasă este stimulată secreŃia de ACTH. În cortexul suprarenal, ACTH determină secreŃia de glucocorticoizi, cortizol şi corticosteron. Hormonii corticosuprarenali stimulează gliconeogeneza, asigurând energia necesară efortului de adaptare la condiŃii de stres. Concomitent, glucocorticoizii produc involuŃia timolimfatică, eozinopenie şi limfopenie.

Aceste reacŃii sunt caracteristice stării de alarmă, de adaptare fiziologică şi de coexistenŃă în echilibru a organismului cu starea de stres. Este ceea ce se numeşte reacŃie sintoxică. Prelungirea acŃiunii stresorului sau intensitatea mărită a acestuia va fi urmată de reacŃii umoale cu traduceri clinice şi morfopatologice, datorită descreşterii ACTH şi secreŃiei mărite de mineralocorticoizi.

Figura nr. 4. Organele, aparatele şi sistemele organismului implicate în fiziologia stresului

(Melgosa, J., 2000)

Căile, releele şi staŃiile parcurse de către informaŃia declanşată de stres, precum şi răspunsul organismului sunt reglate cibernetic pe baza proprietăŃilor de recepŃie, transmitere şi modelare a intensităŃii prin retroinformare (feed-back). Astfel, un exces de CRF poate inhiba secreŃiile endocrine. Surplusul de hormoni declanşat de ACTH va reinforma sistemul hipotalamo-hipofizar, acŃionând ca inhibitori asupra secreŃiei de ACTH, sistem denumit feed-back scurt. Selye a probat existenŃa unui mecanism de informare corticoid sau feed-back lung. Nivelul crescut de corticoizi în sânge va avea efecte inhibitare asupra secreŃiei de ACTH.

Figura nr. 5 Controlul hipotalamo-hipofizar al corticosuprarenalei (Levine, citat de Baba, A.I. şi

Giurgea, R., 1993)

Organismul, prin sistemele de reglare, reuşeşte să-şi menŃină homeostazia, chiar şi în condiŃii vitrege, de influenŃare nefavorabilă exercitate de mediul înconjurător. În acelaşi timp, prin homeoreză va avea loc o selectare a priorităŃilor în funcŃie de o anumită stare fiziologică, mai ales la nivel tisular.

Figura nr. 6. RelaŃia sistem imunitar – sistem endocrin la factorii de stres (Khansari şi colab., citaŃi de Baba, A.I. şi Giurgea, R., 1993)


13

ReacŃia organismului la factorii de stres nu se limitează numai la axul hipotalamo-hipofizo-suprarenal, ci vor fi antrenate şi celelalte glande endocrine cu toŃi hormonii lor, precum şi alte sisteme şi organe care concurează la realizarea homeostaziei.

Fiecare celulă a organismului este scăldată de mediul intern care vehiculează substanŃele nutritive, iar cu ajutorul hormonilor secretaŃi de glandele endocrine şi vehiculaŃi de către sânge va fi Ńinută la curent cu tot ce se petrece în organism.

În cursul evoluŃiei, organismele şi-au creat un bioritm pe care îl menŃin cu ajutorul reacŃiilor de adaptare, atunci când condiŃiile de mediu se schimbă. Există un ritm circadian al secreŃiei de ACTH-corticoizi, ritm ce va influenŃa şi răspunsul la stres al organismului, în funcŃie de nivelul hormonal existent în momentul acŃiunii factorului ostil.

Figura nr. 7. Circuitul biochimic al stresului (http://www.infoforyourhealth.com)

1.3. ReacŃia organismului la stres

Modul de adaptare a organismului la mediu este controlat de sistemul nervos şi sistemul endocrin. Sistemul nervos simpatic şi parasimpatic participă la elaborarea răspunsurilor organismului la stimulii percepuŃi.

Încă din anii ‘30, cercetătorii s-au concentrat pe necesitatea de a localiza în interiorul creierului reacŃiile emoŃionale. În timp, "s-au descris conexiunile între sistemul limbic şi regiunile cortexului în reprezentarea mecanismului intern al emoŃiei (Papez, 1937), rolul fundamental al hipotalamusului în reacŃiile emoŃionale (Hess, 1955), legăturile observate între undele cerebrale şi stările de relaxare" (Abrassart, J.L., 1990).

Mai târziu, Edmund Jacobson a abordat o poziŃie holistică faŃă de această problemă, considerând că "experienŃa unei persoane stresate este caracterizată de un răspuns global al organismului, care integrează toate sistemele: muscular, organic, circulator, nervos şi hormonal" (Abrassart, J.L., 1990). El a pus sub semnul întrebării ideea conform căreia, pornind de la o informaŃie senzorială receptată de organism, creierul

comandă muşchilor reacŃia corespunzătoare şi a propus corelarea reacŃiilor neuro-musculare cu cele emoŃionale specifice fiecărei persoane şi înlocuirea ideii conform căreia creierul comandă corpul cu aceea a existenŃei unei autoreglări biologice globale.

El a demonstrat că organismul reacŃionează direct şi prompt la orice schimbare care intervine în mediul înconjurător, prin reacŃii coordonate de fapt de toate sistemele enumerate mai sus.

Jacobson include în termenul de reacŃii neuro-musculare toate reacŃiile emoŃionale analoage celor observate în timpul efortului voluntar, care apar la persoanele stresate.

Observând faptul că simpla evocare mentală a unei situaŃii produce aceleaşi reacŃii ca şi situaŃia reală, el a propus o metodă de relaxare bazată pe autoevaluarea senzaŃiilor musculare cu ajutorul unei succesiuni de contracŃii şi relaxări. Aplicând această metodă a constatat că prin antrenament sistematic se poate obŃine relaxarea voluntară a muşchilor şi, prin biofeedback, reducerea activităŃii circuitelor cerebrale şi sistemelor organice afectate de stres.

Pornind de la perceperea unei situaŃii / eveniment, în organism se declanşează un ansamblu întreg de reacŃii de evaluare, în funcŃie de experienŃa anterioară în situaŃii / evenimente asemănătoare. Acestea se compară cu scopurile de atins în situaŃia nouă şi rezultatele acestor evaluări dau naştere la noi senzaŃii, care din sfera psihică se vor repercuta asupra celei fizice, determinând producerea unor noi reacŃii neuro-musculare. De cele mai multe ori, aceste reacŃii de evaluare nu se produc la nivel conştient, devenind conştiente doar reacŃiile neuro-musculare şi nici acestea în faza incipientă, ci după ce s-au amplificat suficient, astfel încât să devină jenante.

Doar o autoobservare atentă, bazată pe un antrenament sistematic, ne poate permite conştientizarea modului în care

Figura nr. 8. Simptomele stresului (Hindle, T., 2001)

organismul nostru reacŃionează la evocarea unei situaŃii trecute sau la proiectarea mentală spre o situaŃie viitoare. Ceea ce numim emoŃie este de fapt, în optica lui Jacobson (citat de Abrassart, J.L., 1990), "un ansamblu de procese psihice şi neuro-musculare asociate".

În interacŃiunea cu lumea înconjurătoare, percepem realitatea prin intermediul simŃurilor, iar cercetarea ştiinŃifică a demonstrat deja faptul că acestea au anumite limite. Ca atare, perceperea realităŃii este influenŃată şi de trăirile interioare declanşate de situaŃia respectivă (sentimente, emoŃii, care determină, la rândul lor, anumite senzaŃii corporale). Practic, în timp, perceperea realităŃii devine un fel de proces condiŃionat, în care, la nivel intern, se asociază situaŃia percepută cu trăirirle resimŃite anterior în situaŃii asemănătoare. Pentru că, fiecare persoană are un mod propriu de a funcŃiona şi, mai ales, de a răspunde prin anumite reacŃii în faŃa stimulilor primiŃi din exterior, perceperea realităŃii devine o problemă de interpretare, subiectivă.

ApariŃia unor tensiuni psihice şi trăirea unor sentimente puternice la evocarea mentală a unei situaŃii (sau chiar în faŃa situaŃiilor, datorită condiŃionărilor), determină implicit şi apariŃia unor tensiuni musculare. Aceste tensiuni sunt normale şi necesare, în cazul în care sunt bine adaptate necesităŃilor, pentru declanşarea acŃiunii. Dar pot apare mai multe situaŃii în care aceste tensiuni musculare devin perturbatoare, astfel (Epuran, M. ş.a., 2001):


15

• evaluarea greşită a situaŃiei (fie datorită incapacităŃii de a ne conştientiza corect propriul corp, fie condiŃionărilor anterioare, fie unor sentimente ca frica, furia etc.) şi declanşarea unor tensiuni musculare neadaptate corespunzător, ceea ce duce la încordări inutile în cazul în care evaluarea trebuie să fie urmată de acŃiune, sau acumulare de tensiuni musculare, prin neconsumarea acŃiunii. Tensiunile acumulate se permanentizează şi dereglează o serie de funcŃii (în primul rând funcŃia circulatorie, prin comprimarea pereŃilor vaselor de sânge şi apoi şi celelalte: respiratorie, digestivă etc.). Muşchii îşi pierd elasticitatea, apar contracturi musculare care dezechilibrează aliniamentul corect al corpului, acest dezechilibru putând accentua, la rândul său, perturbarea diverselor funcŃii.

• tulburările de sensibilitate pot conduce la înregistrarea unor senzaŃii eronate în relaŃia cu stimulii exteriori, ajungându-se astfel la perceperea incorectă a realităŃii şi la interpretarea sa în funcŃie de aceste senzaŃii greşite.

Toate aceste situaŃii conduc, în timp, la diminuarea şi pierderea flexibilităŃii mentale şi fizice, apariŃia rigidităŃii în gândire şi mişcare, apariŃia dificultăŃilor de comunicare, diminuarea capacităŃii de relaxare psihică şi fizică şi, implicit, la scăderea randamentului în activităŃile zilnice.

Figura nr. 10. RelaŃia dintre stres şi randament

(Melgosa, J., 2000)

1.4. Efectele stresului asupra principalelor func Ńii şi organe

Se ştie că reacŃiile fiziologice modifică conduita, dar şi stările psihice se repercutează asupra stării fiziologice, ambele putând determina disfuncŃii.

Anxietatea şi stresul conduc la modificări fiziologice. Modificările în dispoziŃiile psihice, creşterea iritabilităŃii, sentimentele vagi de aprehensiune, sunt puse pe seama scăderii glicemiei sanguine. Aceste simptome pot fi inversate crescând acest nivel al glicemiei.

DisfuncŃiile psihofiziologice sunt simptome fizice cauzate de factori emoŃionali şi se adresează unui organ care se afla sub controlul sistemului nervos autonom. Individul nu

este totdeauna conştient de stările lui emoŃionale. Iată o lista de dereglări care se produc ca urmare a stresului: boli de piele, dureri musculare - crampe, mialgii, dureri de cap, astm bronşic, tulburări cardiovasculare, tulburări gastrointestinale - ulcer, gastrite, colite, constipaŃie, hiperaciditate, tulburări genito-urinare, tulburări endocrine.

Teoria psihanalitică pune unele disfuncŃii în alimentaŃie, respiraŃie şi altele pe seama frustrărilor resimŃite de individ în legătură cu tendinŃele sale vitale care sunt reprimate de societate.

Când cauzele fizice nu sunt cunoscute, reacŃiile se numesc psihosomatice. "ReacŃiile fiziologice pot servi drept indicatori pentru dezvoltarea capacităŃii de a controla comportamentul în situaŃiile de stres, prin conştientizare şi evaluarea realistă a acestei capacităŃi "(Blank, L., Lewes, K., 1980). Factorii de stres afectează diferitele funcŃii din organism, ca rezultat al influenŃei pe care stresul o exercită asupra sistemului neuroendocrin.

Tulbur ări cardiovasculare La persoanele expuse stresului apar tulburări cardiovasculare, acestea fiind

exprimate prin modificările frecvenŃei cardiace şi ale tensiunii arteriale. Stresurile repetate sau acŃiunile prelungite se vor finaliza prin instalarea unei hipertensiuni constante, apariŃia modificărilor morfopatologice vasculare sub formă de ateroscleroză, stenoză coronariană şi infarct miocardic. Sistemul nervos vegetativ, mai cu seamă componenta sa simpatică, acŃionează încă din primele momente asupra cordului şi arterelor. Componentei neuronale i se adaugă hormonii reprezentaŃi de adrenalină, noradrenalină şi glucocorticoizi. Aceştia vor produce şi modificări metabolice, printre care eliberarea de acizi graşi liberi cu un grad ridicat de risc în formarea aterosclerozei. AcŃiunea vasoconstrictoare a noradrenalinei va determina creşterea tensiunii arteriale, susŃinută în continuare de glucocorticoizi. Concomitent, are loc o mărire a frecvenŃei cardiace, tradusă prin tahicardie.

Tulbur ări ale func Ńiei de reproducere Hormonii hipofizari care controlează funcŃia organelor sexuale, gonadotrofinele,

sunt influenŃaŃi negativ de hormonii secretaŃi în stres. PrezenŃa ACTH la femei determină chistizarea foliculilor ovarieni, împiedicând dehiscenŃa prin suprimarea secreŃiei de hormon luteinizant hipofizar. InfluenŃe negative au loc şi asupra nidării ovulului fecundat, se reduce supravieŃuirea embrionilor, se produce întreruperea sarcinii cu resorbŃia sau avortarea produsului de concepŃie. La bărbaŃi, prezenŃa ACTH-ului sau a corticosteroizilor diminuează producŃia de andogeni testiculari.

Tulbur ări de cre ştere şi dezvoltare AcŃiunea catabolică a hormonilor elaboraŃi în timpul stresului va determina oprirea

creşterii şi dezvoltării tinerilor şi slăbirea adulŃilor şi persoanelor în vârstă. Catecolaminele produc o intensificare a consumului de oxigen şi o creştere a metabolismului bazal, mobilizează glicogenul hepatic şi muscular, la fel şi acizii graşi din depozite. Glucocorticoizii acŃionează asupra grăsimilor şi proteinelor în acelaşi sens ca şi catecolaminele. Concomitent, pe calea hipotalamo-hipofizară vor fi influenŃate şi secreŃiile endocrine. SecreŃia de somatotrop se consideră a fi controlată de catecolamine.

Modific ări ale func Ńiei imunitare La organismele stresate, modificările nervoase şi endocrine determină o scădere a

rezistenŃei la diferite infecŃii. Stresul, distresul şi diferite boli psihiatrice sunt asociate cu efecte imunosupresoare. La om, hormonul de creştere se secretă în cantităŃi mari în stresurile fizice şi psihosociale. Principalii factori de stres care determină deprimarea răspunsului imun sunt: stresul de căldură, stresul de frig, stresul de altitudine, stresul de


17

suprapopulare, izolarea, stresul alimentar, stresul de zgomot, mediul patogen, tratamentul cu antibiotice.

ReacŃia glandei suprarenale Prima reacŃie a suprarenalei la un factor de stres este eliberarea de adrenalină şi

noradrenalină, pentru ca într-o fază mai avansată să se elibereze hormonii corticosuprarenalieni. Aceste secreŃii au rol în instalarea stării de rezistenŃă la acŃiunea factorilor de stres. Orice solicitare a unui organism homeoterm, indiferent de natura lui (stres psihic, metabolic, somatic), determină o secreŃie crescută de catecolamine. Natura hormonului secretat de medulosuprarenală depinde de felul stresului. În acest sens, se ştie că o scădere bruscă a tensiunii arteriale (un stres circulator) accentuează secreŃia de noradrenalină, în timp ce o activitate musculară epuizantă, care este însoŃită de o hipoglicemie, sau chiar într-o hipoglicemie indusă de o secreŃie crescută de insulină are loc o intensificare a secreŃiei de adrenalină. În situaŃia în care factorul stresant acŃionează o perioadă mai îndelungată, reacŃia suprarenalei este multifazică, producând modificări accentuate în sistemul hipotalamo-hipofizo-suprarenal. Mecanismul feed-back de autoreglare hormonală stă la baza activităŃii axului hipotalamo-hipofizo-suprarenal, mecanism ce funcŃionează în dependenŃă de concentraŃia hormonilor glucocorticoizi din sânge.

ReacŃia glandei hipofize Hipofiza îndeplineşte rolul de dirijor în constelaŃia endocrină, prin intermediul ei

stabilindu-se legătura dintre sistemul endocrin şi nervos. Pe de altă parte, se ştie că prin sistemele hipotalamo-hipofizo-suprarenal se intervine în mecanismele generale de reglare a organismului, în adaptarea organismului la diferite acŃiuni ale mediului. În stările de stres, când organismul face eforturi pentru adaptare, hipofiza, printr-o reacŃie foarte rapidă, intervine realizând în acest fel modificări adecvate. Sistemul hipotalamo-hipofizar reprezintă veriga principală care realizează homeostazia organismului. ExcitaŃiile din mediul exterior, acŃionând asupra receptorilor nervoşi, determină un răspuns (răspunsul primar) care prin stimulinele hipotalamice influenŃează secreŃia de hormoni hipofizari corespunzători, determinând reacŃii endocrine specifice faŃă de factorul care a acŃionat. Analiza intervenŃiei hipofizei la diferite stresuri a evidenŃiat că activarea hipofizo-suprarenală nu este constantă în orice reacŃie de stres, că sunt situaŃii în care suprarenala nu este principala glandă pentru adaptarea organismului. În funcŃie de intensitatea factorului stresant şi reacŃiile sunt diferite. În cazul unui stres moderat, în care reacŃiile sunt specifice, apare comanda nervoasă cu realizare endocrină, care însă nu este standardizată, în timp ce în stresuri puternice răspunsul se produce cu o specificitate scăzută.

ReacŃia glandei tiroide Tiroida este una dintre glandele cele mai receptive la diferite acŃiuni ale mediului,

prezentând modificări de structură, funcŃie şi greutate. În stările de stres apare o hipofuncŃie tiroidiană, cu reducerea greutăŃii glandei.

ReacŃia glandei epifize Această glandă are în organism atât o contribuŃie nervoasă, cât şi una glandulară,

ceea ce o face comparabilă cu hipofiza. Antagonismul fiziologic al epifizei cu hipotalamusul, care este Ńinta secreŃiei epifizare, este un argument în favoarea participării acestei glande în reacŃiile de răspuns la stres. În momentul de faŃă, însă există date insuficiente şi păreri diferite asupra participării epifizei la stările de stres.

ReacŃia timusului În constelaŃia endocrină reactivă la stres, timusul ocupă un rol important. În

organismul stresat, timusul prezintă imaginea unui organ involuat, este o involuŃie accidentală, reversibilă, în sensul că după ce factorul stresant a încetat să acŃioneze, organul revine morfologic şi funcŃional la capacitatea normală. Alături de suprarenală, timusul reprezintă un indicator bun al stărilor de stres, tocmai pentru că acest organ limfoid răspunde extrem de rapid la agenŃii care induc modificări patologice sau care modifică starea trofico-metabolică a organismului. Timusul intervine şi în menŃinerea homeostaziei imunitare, prin hormonii sau substanŃele ce le secretă.

Dar ceea ce ne interesează practic şi ceea ce caracterizează experienŃa unei persoane stresate este un răspuns global al organismului care integrează toate sistemele: muscular, organic, circulator, nervos şi hormonal.

Edmond Jacobson (citat de Abrassart, J.L., 1990), a fost primul care a adoptat această poziŃie holistică. El a pus sub semnul întrebării ideea foarte răspândită, după care în urma unei informaŃii senzoriale, creierul dă ordin muşchilor să reacŃioneze. El a asociat fiecărei reacŃii emoŃionale, reacŃii neuromusculare specifice unei persoane. Aceste contracŃii musculare apar simultan cu reacŃiile sistemului nervos şi hormonal şi nu la ordinul creierului. El a pus în evidenŃă, de asemenea, o interacŃiune reciprocă, un bio-feedback între activităŃile cerebrale şi musculare. Se poate spune că, corpurile reacŃionează direct la schimbările din mediul lor înconjurător, de fiecare dată, prin reacŃii organice (sistem simpatic), reacŃii nervoase şi hormonale (sistem nervos central) şi reacŃii musculare. Trebuie să abandonăm ideea că creierul comandă corpul pentru a o înlocui cu aceea a unei auto-reglări biologice globale.

În general, în faŃa fiecărui eveniment trăit se reacŃionează, la nivel psihic cu o serie de stări psihice, care pot fi atât pozitive (în cazul în care adaptabilitatea persoanei este crescută) sau negative (în cazul unei adaptabilităŃi diminuate).

Stările psihice sunt definite de M. Epuran (2001) ca "acele forme ale manifestărilor psiho-comportamentale exprimate în trăiri şi conduite declanşate de situaŃiile concrete din activitatea specifică".

Dintre clasificările stărilor psihice, din punct de vedere al kinetoterapeutului şi pacientului, prezintă interes cea realizată de M. Epuran (2001), din punct de vedere al categoriilor în care se încadrează, astfel:

• cognitive : ale atenŃiei (concentrare, distragere, vigilenŃă), ale percepŃiei (seturi perceptive-anticipative sau orientative), ale gândirii (claritate, confuzie, luciditate), ale imaginaŃiei (vis cu ochii deschişi-reverie), ale memoriei (blocaj);

• afective: dispoziŃii (anxietatea), reacŃiile afective în situaŃii succes, de eşec, frustrare etc. (entuziasm, bucurie, dezamăgire, amărăciune, supraapreciere, autodispreŃuire ş.a.), sentimente (mândrie, ataşament, colaborare);

• conative / volitive : hotărâre, determinare, decizie de ris, îndârjire, combativitate, agresivitate, laşitate, abandon etc.;

• ale con ştiin Ńei (sau ale sistemului psihic integral), numite stări psihice complexe (Epuran, M., 1981), ca: stări de limită - pozitive sau negative, stări ale conştiinŃei, aşa numitele stări alterate sau modificate de conştiinŃă (hiperluciditatea, transa, distorsionările perceptive, agresivitatea, încrederea exagerată în sine etc.). Stările psihice actuale pozitive au un revers, acela al stărilor negative, de

dezadaptare, care uneori merg spre patologie. Stările psihice actuale sunt dependente de situaŃii.

Postulând relaŃia dublă activitate - trăire sau situaŃie - stare psihică înŃelegem de ce stările psihice actuale - momentane sunt în acelaşi timp reacŃii - reflectări ale şi la situaŃii specifice în care se află persoana, precum şi răspunsuri - conduite reglatorii sau adaptative.


19

Gradul de adaptare al stărilor psihocomportamentale la situaŃii este un rezultat al conjugării factorilor genetici-interni cu cei externi - educaŃionali, la care se adaugă cu pondere tot mai mare efortul de autoformare şi autoeducare depus de persoană.

Un prim efort constă în învăŃarea unor conduite specifice fiecărui tip de situaŃie, raportat desigur la particularităŃile personalităŃii persoanei.

Al doilea efort este îndreptat spre formarea de mecanisme de autoreglare a stărilor psihice, mai ales a celor negative, pentru realizarea în acelaşi timp a unei conduite adecvată situaŃiilor.

1.5. Stresul şi patologia

"În patologie, stresul poate interveni ca un factor adjuvant sau agravant, iar în bolile plurifactoriale completează acŃiunea altui stresor, determinând starea maladivă. Îşi face loc, însă şi ideea existenŃei unei patologii de stres, în care maladiile au etiologie plurifactorială şi sunt produse de agenŃi nocivi nespecifici, de agenŃi stresanŃi ce pot acŃiona singuri sau în asociaŃie cu agenŃi etiologici specifici, potenŃându-le specificitatea" (Iamandescu, I.B., 1993).

În concepŃia patologiei moderne, macroorganismul rămâne factorul primordial în interacŃiunea cu agenŃii nocivi de orice ordin ar fi ei. RezistenŃa organică a subiectului, datorată zestrei genetice, căreia i se adaugă particularităŃile individuale (vârstă, stare de sănătate, nivel imunitar etc.) reprezintă factori determinanŃi în apariŃia şi evoluŃia unei stări maladive.

ReacŃia primară la stres va fi o atitudine de luptă sau de fugă. Se va încerca o contracarare a pericolului potenŃial sau iminent. În cazul în care răspunsurile de luptă sau fugă nu reuşesc să anihileze acŃiunile ostile ale mediului înconjurător, creierul va iniŃia răspunsul nespecific de stres, tradus prin sindromul general de adaptare.

Tulburările patologice apar consecutiv devierii echilibrului fiziologic şi a metabolismului, ca un răspuns la stres de mare intensitate sau de lungă durată. Selye (1984) sugerează că "trecerea în sfera patologicului, cu traducere clinică, va avea loc în faza a treia, faza de extenuare a sindromului general de adaptare. Prelungirea reacŃiei la stres, cu epuizarea posibilităŃilor de reacŃie a organismului, poate duce la instalarea stării de boală sau chiar la moarte. Există însă şi posibilităŃi de sensibilizare a organismului, astfel ca ulterior stresuri mai puŃin intense să determine stări patologice. Răspunsul la stres are şi acŃiuni favorabile, de fapt răspunsul apare ca o reacŃie de echilibrare şi anihilare a factorilor adverşi. Eliberarea, încă din primele momente, a glucocorticoizilor determină atenuarea reacŃiilor inflamatorii excesive. În felul acesta se încearcă limitarea reacŃiilor care ar putea dezechilibra total organismul".

Stresorii puternici, brutali, nu produc reacŃia nespecifică şi în majoritatea cazurilor conduc la îmbolnăvire. AgenŃii patogeni cu o mare specificitate, unele bacterii şi virusuri, vor declanşa direct reacŃia specifică fără un prodrom nespecific.

Factorii de stres nu acŃionează aproape niciodată ca agenŃi maladivi unici. Bolile de adaptare sunt plurifactoriale, agenŃii stresanŃi acŃionând fie simultan, fie succesiv, cu efecte ce se sumează

Etapa actuală a cunoaşterii ne permite să afirmăm că stresul, prin solicitarea la care supune organismul, prin influenŃa negativă pe are o exercită asupra sistemului timo-limfatic şi a funcŃiei imunitare, este acela care favorizează apariŃia unor boli. Mai mult, în absenŃa stării de stres, agentul etiologic nu este capabil să declanşeze boala.

ReacŃia nespecifică a organismului, ca răspuns la acŃiunea unui stres, solicită mijloacele şi posibilităŃile de apărare, putând chiar să le blocheze. În felul acesta ele nu mai sunt disponibile pentru a fi mobilizate împotriva unor agenŃi patogeni pe care, în absenŃa stresului, organismul i-ar Ńine la respect. Macroorganismul se găseşte în echilibru

cu numeroşi agenŃi patogeni (paraziŃi, bacterii, viruşi), fără ca semnele de boală să se manifeste.

AcŃiunea simultană sau chiar succesivă a unor stresori determină efecte patogene în avalanşă şi nicidecum o simplă însumare aritmetică, după cum s-ar putea presupune. În astfel de situaŃii stresorii determină la nivelul organismului o suprasensibilitate. Au fost observate şi situaŃii de suprarezistenŃă, care apar în timpul sau imediat după reacŃia de alarmă şi se manifestă în momentul acŃiunii altui factor agresiv. SuprarezistenŃa sau suprasensibilitatea unui organism supus unui nou stres s-a demonstrat a fi determinată prin descărcarea de hormoni hipofizari sau suprarenali. Instalarea suprarezistenŃei sau a suprasensibilităŃii unui organism suspus stresului depinde de durata şi intensitatea stresorului, precum şi de asocierea efectelor specifice ale stresului cu particularităŃile individuale (vârstă, bază genetică etc.).

În problema proceselor care determină instalarea suprasensibilităŃii sau a suprarezistenŃei la un nou stres, mecanismele sunt deosebit de complexe, cu intervenŃia multor factori particulari, dependenŃi de subiect, ceea ce face în prezent aproape imposibilă prevederea unuia sau altuia dintre răspunsuri. SuprarezistenŃa se poate manifesta ca stare refractară a organismului, iar suprasensibilitatea ca o slăbire sau epuizare a organismului.

Se impun unele precizări despre factorul organism ca partener al stresului. Organismele tinere au posibilităŃi mai mari de adaptare la condiŃiile de mediu schimbate. Biologic vorbind, organele care participă direct la sindromul general de adaptare au posibilităŃi mai mari sau mai mici, răspunzând prompt sau cu întârziere, depinzând de gradul lor de uzură. Astfel se explică de ce senilităŃii îi este caracteristic un grad mai mic de adaptabilitate şi tot astfel se pot explica răspunsurile variate ale diferitelor organisme la aceleaşi condiŃii de mediu. Cu cât sistemul hipofizo-suprarenal îşi menŃine mai mult timp integritatea funcŃională, cu atât posibilităŃile de răspuns vor fi mai bune, chiar şi la o vârstă foarte înaintată.

Există situaŃii de epuizare prematură a sistemului hipofizo-suprarenal, ceea ce va determina posibilităŃi limitate de adaptare sau chiar răspunsuri inadecvate. Astfel pot apărea răspunsuri exagerate la impulsuri minime cu epuizarea mecanismului endocrin. Există multe asemănări între stadiul de epuizare produs de un stres puternic şi de scurtă durată şi oboseala vitală ca o consecinŃă a vârstei înaintate.

În patologie se vorbeşte frecvent despre reacŃia la stres şi se definesc mai multe entităŃi: reacŃia acută la stres, reacŃia de adaptare şi tulburarea de stres posttraumatică (Gelder, M. ş.a., 1994).

ReacŃia acut ă la stres Acest termen desemnează tulburările tranzitorii, de orice severitate sau natură, ce

apar la persoane sănătoase mintal, ca răspuns la situaŃii excepŃional de stresante. Termenul se foloseşte pentru tulburări care se remit în interval de ore sau de câteva zile. ReacŃiile mai prelungite ar trebui descrise ca reacŃii de adaptare, dacă sunt uşoare, sau ca tulburări de stres posttraumatice (sechele tardive ale stresului) dacă sunt severe. Tabloul clinic al reacŃiilor acute la stres este variat, cu o combinaŃie de agitaŃie, semne vegetative de anxietate, răspuns limitat la stimulii din mediu, dezorientare vizibilă, stupor şi fugă. Singurul tratament necesar este o discuŃie despre evenimentele stresante, cu câteva doze de anxiolitic în cazuri severe.

ReacŃia de adaptare Acest termen este folosit pentru a desemna tulburări uşoare sau tranzitorii care

durează mai mult decât reacŃiile acute la stres şi apar la subiecŃii sănătoşi mintal. Simptomele sunt variate, cu o combinaŃie de îngrijorare, anxietate, depresie, concentrare deficitară, iritabilitate şi comportament agresiv. Aceste tulburări sunt, în general, reversibile


21

şi durează de obicei doar câteva luni. Ele sunt legate strâns, în timp şi prin conŃinut, de stresor (doliul, emigrarea, despărŃirea). Diagnosticul poate fi aplicat, de asemenea, reacŃiilor emoŃionale faŃă de o invaliditate recentă, de exemplu după un accident vascular cerebral sau după un accident rutier. Aspectul esenŃial este reacŃia inteligibilă şi proporŃională cu severitatea experienŃei stresante şi nu depăşeşte ca durată perioada de timp ce pare suficientă pentru adaptarea la schimbare. Tratamentul constă în psihoterapie scurtă, destinată să ajute pacientul să se obişnuiască cu noua situaŃie şi să folosească pe deplin calităŃile sale restante.

Tulburarea de stres posttraumatic ă Acest termen indică o reacŃie intensă şi, de obicei, prelungită la stresori intenşi

(catastrofe naturale, dezastre provocate de oameni, agresiuni asupra propriei persoane). prin convenŃie, această categorie, spre deosebire de reacŃiile acute la stres sau reacŃiile de adaptare, poate fi diagnosticată la subiecŃi care au antecedente de tulburare mintală, anterioare evenimentelor stresante.

Termenul este folosit când reacŃia este caracterizată prin vise chinuitoare recurente sau amintiri intruzive repetate ale evenimentelor stresante iniŃiale, însoŃite de evitarea a tot ce aminteşte de acele evenimente şi de simptome ce indică o stare de excitaŃie crescută (iritabilitate, insomnie, concentrare deficitară). Unii pacienŃi relatează, de asemenea, o incapacitate de a-şi aminti evenimentele în mod voluntar, sentimente de detaşare sau indiferenŃă şi un interes diminuat pentru activităŃile zilnice.

Tulburarea de stres posttraumatică este socotită ca fiind mai frecventă în copilărie şi la vârstă înaintată decât în alte momente ale vieŃii şi la persoanele cu tulburare psihică anterioară faŃă de cele fără astfel de antecedente. În numeroase dezastre, victimele suferă leziuni somatice şi acestea pot creşte probabilitatea unei reacŃii psihice prelungite, în special când leziunea este la nivelul capului. ReacŃia apare de obicei la scurt timp după evenimentul stresant, dar instalarea sa poate fi la câteva zile sau uneori mai târziu. Majoritatea cazurilor se remit în decurs de şase luni, la o minoritate importantă sindromul putând persista timp de mai mulŃi ani.

Toate reacŃiile la stres, prin stările psihice resimŃite, conduc la apariŃia şi manifestarea unor tulburări anxioase care au urmări specifice asupra organismului.

Tulbur ările anxioase (anxiety disorders) Sunt stări anormale, principalele lor caracteristici clinice fiind simptomele somatice

şi mentale ale anxietăŃii şi care nu sunt secundare unei boli cerebrale organice sau altei tulburări psihice.

Tablou clinic Tulburarea anxioasă generalizată (generalized anxiety disorder) se manifestă prin

simptome psihice şi somatice. Simptomele psihice sunt: sentimentul de presimŃire amestecată cu teamă,

iritabilitate, concentrare dificilă, sensibilitate la zgomot şi nelinişte. PacienŃii se plâng adesea de slăbirea memoriei atunci când, de fapt, resimt efectele unei concentrări insuficiente; dacă se suspectează un deficit de memorie, trebuie făcută o investigaŃie atentă pentru depistarea unui sindrom organic. Îngrijorările repetate constituie o parte importantă a tabloului tulburării anxioase generalizate. Acestea sunt adesea provocate de semnele hiperactivităŃii vegetative.

Aspectul unei persoane cu anxietate generalizată este caracteristic. FaŃa sa pare încordată, fruntea este brăzdată, postura este tensionată, nu stă liniştit şi adesea tremură. Pielea este palidă şi transpiraŃiile sunt frecvente, în special la nivelul mâinilor, picioarelor şi axilelor. UşurinŃa cu care persoana izbucneşte în lacrimi, deşi la început poate sugera o depresie, reflectă starea generală de aprehensiune.

Simptomele şi semnele somatice ale tulburării anxioase generalizate rezultă fie din hiperactivitatea sistemului nervos simpatic, fie din tonusul crescut al musculaturii voluntare.

Simptome digestive: uscăciunea gurii, dificultatea în deglutiŃie, disconfortul epigastric, flatulenŃa excesivă cauzată de aerofagie, borborisme şi scaune frecvente sau moi.

Simptome respiratorii: senzaŃie de constricŃie toracică, inspirul dificil şi hiperventilaŃia cu consecinŃele sale.

Simptome cardiovasculare: palpitaŃii, senzaŃie de disconfort sau durere precordială, perceperea de pauze în activitatea inimii şi de pulsaŃii în gât.

Simptome genito-urinare: micŃiuni frecvente imperioase, insuficienŃa erecŃiei şi lipsa libido-ului; disconfort menstrual crescut şi, uneori, amenoree.

Acuze legate de funcŃiile SNC: tinnitus, înceŃoşarea vederii, înŃepături şi furnicături pe piele şi ameŃeli.

Simptome în legătură cu tonusul muscular. La nivelul scalpului, acesta este resimŃit ca cefalee, cu un caracter tipic de presiune sau constricŃie, de obicei bilaterală şi adesea în regiunea frontală sau occipitală. La nivelul altor muşchi, tonusul crescut poate fi resimŃit sub formă de senzaŃii dureroase sau de rigiditate, mai ales în spate şi în umeri. Mâinile pot tremura, astfel încât mişcările delicate sunt afectate. Electromiografia arată că astfel de simptome nu pot fi atribuite numai tonusului muscular. Tonusul muşchilor scalpului nu este întotdeauna mai mare la pacienŃii cu cefalee de tensiune decât la martorii care nu au acest simptom; la un acelaşi pacient tonusul nu este întotdeauna mai mare atunci când cefaleea este prezentă decât atunci când aceasta lipseşte.

În tulburarea anxioasă generaliza, somnul este perturbat într-un mod caracteristic. După ce se culcă, pacientul rămâne treaz cu grijile lui; după ce în sfârşit adoarme, se trezeşte de câteva ori; relatează adesea vise neplăcute; uneori trăieşte un pavor nocturn, trezindu-se brusc cu un puternic sentiment de frică, uneori amintindu-şi un coşmar, alteori neştiind de ce este atât de speriat. DimineaŃa se simte adesea neodihnit. Trezirea exagerat de matinală şi incapacitatea de a adormi la loc este mult mai puŃin frecventă la pacientul cu anxietate generalizată decât la cel cu tulburare depresivă. De aceea, trezirea exagerat de matinală va sugera întotdeauna posibilitatea ca simptomele anxioase să fie secundare unei tulburări depresive.

HiperventilaŃia (overbreathing) constă în mişcări respiratorii rapide şi superficiale ce duc la o scădere a concentraŃiei sanguine în bioxid de carbon. Rezultă simptome printre care se numără ameŃelile, tinnitus-ul, cefaleea, o senzaŃie de slăbiciune, tendinŃa la lipotimie, senzaŃii de amorŃeală şi furnicături la nivelul mâinilor, picioarelor şi feŃei şi disconfortul precordial. Apare, de asemenea, o senzaŃie de lipsă de aer ce poate prelungi starea.

Unii pacienŃi cu anxietate generalizată au atacuri de panică. Acest termen desemnează episoade bruşte de anxietate severă, cu simptome somatice marcate şi aprehensiune extremă. Unele atacuri de panică sunt provocate de hiperventilaŃie involuntară, altele rezultă dintr-o accentuare a anxietăŃii la pacienŃii ce au deja un grad ridicat de anxietate generală.

Atacurile de panic ă (panic disorders) Sunt episoade subite de anxietate centrală în care predomină simptomele somatice,

însoŃite de frica de o urmare gravă, precum un atac de cord. În trecut aceste simptome purtau numele de cord iritabil, astenie neurocirculatorie, activitate cardiacă dereglată, sindrom de efort.

Caracteristici importante ale atacului de panică sunt creşterea rapidă a anxietăŃii, răspunsul somatic sever şi frica de un deznodământ sinistru.


23

Simptomele unui atac de panică sunt: • dispneea sau senzaŃia de sufocare (smothering); • senzaŃie de strangulare (choking); • palpitaŃii şi tahicardie; • disconfort sau durere toracică; • transpiraŃii; • ameŃeli, senzaŃii de nesiguranŃă sau de leşin; • greaŃă sau suferinŃă abdominală; • depersonalizare sau nerealizare; • amorŃeli sau furnicături (parestezii); • valuri de căldură sau senzaŃie de frig; • tremor sau frison; • teamă de moarte; • teamă de a-şi ieşi din minŃi sau de a face un lucru necontrolat.

1.6. Controlul stresului / capacitatea de înfruntar e a solicit ărilor / coping-ul

Literatura de limbă engleză foloseşte termenii cope şi coping, pentru a indica lupta, disputa, înfruntarea, depăşirea, precum şi rezistenŃa, supravieŃuirea, capacitatea de a face faŃă situaŃiilor dificile, de a le stăpâni sau controla.

Marita Inglehart (1991) afirmă: "Conceptul de coping este folosit pentru a sintetiza toate încercările prin care un individ încearcă să stăpânească o ameninŃare sau o provocare, un rău sau o pierdere, atunci când reacŃiile de rutină sau automate nu sunt eficiente. Autoarea se referă şi la modalităŃile prin care persoana poate face faŃă tensiunii provocată de evenimentele critice. Este vorba despre două tipuri de reacŃii:

• reacŃii de reducere a tensiunii; • reacŃii de evitare a tensiunii".

Procesul de adaptare (coping) este definit astfel: "eforturile mereu schimbătoare, cognitive şi comportamentale, de control specific al solicitărilor externe şi/sau interne care sunt apreciate ca marcând sau depăşind resursele unei persoane" (Cf. M. Inglehart, 1991).

Adaptarea poate urmări: • modificarea evenimentului problematic; • reglarea emoŃională a subiectului;

În ambele modalităŃi de realizare a adaptării există patru situaŃii diferite prin care se poate reacŃiona:

• căutarea informaŃiilor; • acŃiunea directă; • inhibarea acŃiunii; • reacŃie intrapsihică (de adaptare a eu-lui).

Irina Holdevici (1988) subliniază însemnătatea strategiilor de adaptare la stres, care, pentru Lazarus, sunt modalităŃi de rezolvare de probleme şi care au drept scop obŃinerea stării de bine, subiectiv şi obiectiv, a persoanei şi în care aceasta nu ştie de la început ce trebuie să facă.

În acŃiunile directe, individul se opune situaŃiei stresante, modificând relaŃiile sale cu mediul ambiant. În legătură cu acest lucru sunt enumerate diferite strategii, ca:

• pregătirea pentru preîntâmpinarea situaŃiei stresante • acŃiuni agresive la adresa agentului stresant • comportamente de evitare

• reacŃie de apatie sau comportament lipsit de speranŃă Strategiile indirecte sunt paleative şi fac parte din categoria mecanismelor de

apărare a eu-lui – oarecum diferite faŃă de cele din psihopatologie. Ele sunt reacŃii intrapsihice şi au funcŃia de a proteja persoana de ameninŃare. Dintre ele se amintesc (Epuran, M., ş.a. 2001): identificarea, deplasarea, reprimarea (refularea), negarea, formaŃiunea reacŃională, protecŃia, intelectualizarea.

L. Blank (citat de Hindle, T., 2001) defineşte coping-ul ca "depăşirea sau contestarea obstacolelor, ca în luptă. Înfruntarea unei solicitări constă în strategia de control sau de ajustare la stres". Printre cei care au dezvoltat ideile despre coping se mai numără: Richard Lazarus, Averill & Opton, Murphy ş.a.

Strategia de apărare faŃă de stres constă, după Lazarus şi Folkman (1984), din: • "acŃiune directă asupra evenimentului stresant • acŃiune indirectă asupra emoŃiei generată de stres, fiind şi cea mai eficientă şi care

poate consta din: o atitudinea de evitare a evenimentului stresant; o minimizarea conştientă a efectelor; o raŃionalizarea situaŃiei, cu găsirea unei explicaŃii cauzale; o situarea imaginară în locul adversarului cu încercarea de a-i înŃelege

motivele şi reacŃia; o distragerea de la efectele unui stres inevitabil prin comutarea pe un

eveniment fericit sau imaginar (cu voinŃă de impunere pe plan psihic)". Marita Inglehart (1991) enumără câteva tipuri de reacŃii de coping, propunând o

clasificare bazată pe concepŃia generalizării principiului coerenŃei (consistenŃei) cognitive. Ea nu foloseşte termenul de coping, ci alŃi doi termeni care sunt foarte clar legaŃi de bazele procesului psihologic. Evenimentele vieŃii se referă fie la reacŃiile de reducere a tensiunii, fie la reacŃiile de evitare a tensiunii, aceşti doi termeni fiind deduşi din teoria amintită.

Deprinderea de a face faŃă cuprinde trei tipuri de strategii: emoŃională, cognitivă şi comportamentală. Smith, Small şi Patcek (citaŃi de Epuran, M., 2000) au găsit opt subscale ale acestei deprinderi – capacitate, şi anume: pregătire, neînfricare, atitudine pozitivă, ingeniozitate, antrenabilitate în concentrare, managementul stresului, eficienŃă în situaŃie dificilă.

Cercetările lui McCullagh (citat de Cungi, Ch., 2000) au stabilit că stresul pozitiv (eustress-ul) poate fi legat de insucces. Evenimente ca schimbarea nivelului de responsabilitate sau obŃinerea unei burse – şi care sunt considerate ca pozitive – devin mai târziu stresori, subiectul simŃind presiunea răspunderii şi cerinŃa de a acŃiona mai bine.

Trăsăturile legate de anxietate joacă, de asemenea, un rol important, în asociere cu stresul, în creşterea probabilităŃii eşecului.

Mai există, de asemenea, o multitudine de factori care pot duce sistemul psihocomportamental în stare de limită, dintre care pot fi amintiŃi: solicitările externe (frig, cald etc.), interne (eforturi fizice mari); solicitări psihice intelectual-afectiv-volitive (decizii în condiŃii de incertitudine şi criză de timp, reacŃii la eşec sau succes, efort voluntar maximal); solicitări psihosociale (critica celor din jur, opinia celor apropiaŃi) etc. ToŃi aceşti factori se reflectă în sistemul psihic al subiectului, fie la nivelul deplinei conştientizări, fie în plan subconştient, determinând reacŃii adaptative şi de apărare pe care o bună pregătire ştiinŃifică le organizează concertat pentru o eficientă conduită.

SituaŃiile solicitante pot fi foarte intense sau mai puŃin intense şi în raport cu capacitatea psihică a subiectului, cu experienŃa sa şi cu nivelul de aspiraŃie. Oricum, ele sunt generatoare de tensiuni psihice, exprimate mai ales în domeniul emoŃional, dar cu ecou asupra întregului sistem psihic.

InfluenŃele stresului asupra comportamentului unei persoane, asupra performanŃelor sale ca şi asupra probabilităŃii apariŃiei unor evenimente critice au fost demonstrate de multă vreme. Mai nou se încearcă scoaterea în evidenŃă a influenŃelor pe


25

care le au asupra şanselor de insucces ale subiecŃilor o serie de factori psihologici, a căror determinare se face prin intermediul reacŃiei la stres. Reducerea nivelului stresului, prin schimbarea calităŃii reacŃiei la stres, cu şi prin intermediul factorilor psihologici, prezintă un semn de speranŃă, beneficiarii putând preveni un număr însemnat de stări generatoare, de situaŃii critice, traumatizante din punct de vedere psihic sau fizic.

Rezumat

În general, termenul de stres se asociază cu diferite stări maladive, cu situaŃii de suprasolicitare a organismului sau este folosit cu nuanŃă de oboseală şi epuizare. Termenul de stres acoperă o largă arie de stări în care organismul nu face faŃă solicitărilor, sau se găseşte într-o stare tensională extremă.

Cuvinte ca stres, anxietate, tensiune sau / şi psihosomatic au acum un loc larg în limbajul curent. Este adevărat că, multora dintre noi, viaŃa ne pare mai complexă şi căutarea unui echilibru personal ni se pare dificilă. Comună fiecărei generaŃii, problema adaptării la ritmul de viaŃă actual, la exigenŃele vieŃii sociale, la ritmul necesar de formare a unor deprinderi, devine crucială, iar structurile sociale şi familiale - ca valorile tradiŃionale - par incapabile să propună răspunsuri eficace.

Utilizarea termenului de stres include trei situaŃii, în funcŃie de înŃelesul acordat: stresul ca tensiune sau forŃă aplicată asupra organismului; stresul ca răspuns fiziologic al unei fiinŃe aflate sub acŃiunea unui stresor; stresul în contextul psihologic, descris ca fiind incapacitatea de a înfrunta anumite evenimente din mediul înconjurător.

În faŃa stresului organismele reacŃionează, în primul rând, prin elaborarea unui răspuns nespecific, care trebuie privit ca un mecanism de apărare al organismului şi care are rolul de a asigura adaptarea acestuia la situaŃia concretă. În condiŃiile în care adaptarea nu se realizează, se trece la elaborarea unor răspunsuri specifice, care presupun inclusiv perturbări ale funcŃiunilor organice. Atât răspunsurile nespecifice, cât şi cele specifice ale organismelor la stres fac parte din sindromul general de adaptare, care se desfăşoară în trei faze: faza de alarmă, faza de rezistenŃă şi faza de epuizare.

Cunoaşterea mecanismelor prin care organismul îşi elaborează răspunsurile la stres este importantă şi, de asemenea, este importantă cunoaşterea efectelor stresului asupra organismului, în general şi a diferitelor aparate, sisteme şi funcŃii, în special. De aici, până la înŃelegerea modului în care stresul este implicat în apariŃia unor aspecte patologice (prin potenŃare sau chiar prin declanşare), nu ar trebui să fie un drum lung.

În lupta împotriva stresului şi a efectelor acestuia asupra organismelor omeneşti, în decursul timpului, s-au elaborat diferite strategii, în general, în legătură cu capacitatea organismului de a face faŃă situaŃiilor stresante, folosindu-se termenul de coping.

Bibliografie

1. ABRASSART, J.L., 1990, Massages anti-stress - massages harmonique et vértebral, Guy Trédaniel Éditeur, Paris

2. ANDRE, C. şi LELORD, F., 1995, La Peur des autres, Odile Jacob, Paris 3. ANDRE, C., ş.a., 1994, Chers pacients - Petit traité de communication a l'usage des

médicins, Edition de Quotidien du médicin, Paris 4. BABA, A, I., GIURGEA, R., 1993, Stresul, adaptare şi patologie, Edit. Academiei

Române, Bucureşti 5. BLANK, L. and LEWES, K., 1980, Psychology for Everyday Living, Mayflower Books,

New York

6. COLECłIA REVISTEI CAHIERS DE KINÉSITHÉRAPIE, (1994-2011) revue d’enseignement post-scolaire et documentation technique, MALOINE S.A. éditeur, Paris

7. COLECłIA REVISTEI KINÉSITHÉRAPIE SCIENTI-FIQUE, (1994-2011) revue éditée par la Fédération française des masseurs kinésithérapeutes rééducateurs, Paris

8. CUNGI, CH., 2000, Cum putem scăpa de stres, Edit. Polirom, Iaşi 9. DERAVENCO, P., ş.a., 1992, Stresul în sănătate şi boală. De la teorie la practică, Edit.

Dacia, Cluj-Napoca 10. EPURAN, M., HOLDEVICI, I. şi TONIłA, F., 2001, Psihologia sportului de performanŃă.

Teorie şi practică, Edit. Fest, Bucureşti 11. EPURAN, M., 1996, Psihologia sportului de performanŃă. Reglarea şi autoreglarea

stărilor psihice ale sportivilor, Curs pentru Studii aprofundate, Bucureşti 12. GELDER, M., ş.a., 1994, Tratat de psihiatrie, AsociaŃia Psihiatrilor liberi din România şi

Geneva Initiative on Psychiatry, Bucureşti-Amsterdam 13. HINDLE, T., 2001, Cum să reducem stresul, Edit. RAO, Bucureşti 14. HOLDEVICI, I., VASILESCU, I., 1993, Psihoterapia - tratament fără medicamente, Edit.

Ceres,Bucureşti 15. HOLDEVICI, I., VASILESCU, I., 1998, Decizie, autoreglare, performanŃă, Edit. Sport-

Turism, Bucureşti 16. IAMANDESCU, I., 1995, Manual de psihologie medicală, Edit. INF Omedia, Bucureşti 17. IAMANDESCU, I.B. (red.), 1999, Elemente de psihosomatică generală şi aplicată, Edit.

InfoMedica, Bucureşti 18. IAMANDESCU, I.B., 1993, Stresul psihic şi bolile interne, Edit. ALL, Bucureşti 19. INGLEHART, R.M., 1991, Reactions to Critical Life Events. A Social Psychological

Analysis, Praeger, New York, Westpoint, Conneticut, London 20. LAZARUS, R.S., FOLKMAN, S., 1984, Stress, Appraisal, and coping, Springer, New

York 21. MELGOSA, J., 2000, Fără stres!, Casa de Editură ViaŃă şi Sănătate, Bucureşti 22. SELYE H., 1984, ŞtiinŃă şi viaŃă, Editura Politică, Bucureşti 23. STORA, J.B., 1999, Stresul, Edit. Meridiane, Bucureşti 24. http://www.infoforzourhealth.com

Evaluare

1. Termenul de stres se asociază cu: a. situaŃii de suprasolicitare a organismului b. stări maladive c. stări de detensionare 2. Din punct de vedere al implicării în patologie, stresul trebuie înŃeles ca: a. şi cauză directă a apariŃiei dezechilibrelor fizice b. favorizant al îmbolnăvirilor c. rezultat al prezenŃei bolii 3. Printre proprietăŃile care definesc, din punct de vedere biologic, starea de viu, se numără: a. metabolismul b. conştiinŃa c. reactivitatea


27

4. Termenul de stres poate avea mai multe înŃelesuri; astfel, el poate fi privit ca: a. răspuns fiziologic al unei fiinŃe aflate sub acŃiunea unui stresor b. capacitatea de a înfrunta anumite evenimente din mediul înconjurător c. tensiune sau forŃă aplicată asupra organismului 5. La baza reacŃiilor umane la stres stau: a. factorii de mediu b. mecanisme fiziologice şi psihologice c. mecanisme cognitive 6. Răspunsul nespecific al organismului la stres: a. trebuie înŃeles ca un fenomen de ocrotire şi apărare a funcŃiilor vitale ale organismului b. se derulează pe fondul desfăşurării nestingherite a funcŃiilor vitale ale organismului c. presupune perturbarea considerabilă a funcŃiilor organismului 7. Răspunsul specific al organismului la stres: a. trebuie înŃeles ca un fenomen de ocrotire şi apărare a funcŃiilor vitale ale organismului b. se derulează pe fondul perturbării funcŃiilor vitale ale organismului c. face parte din efortul organismului de a asigura homeostazia 8. Răspunsurile organismului la stres sunt: a. de natură comportamentală b. de natură sociologică c. de natură fiziologică 9. Sindromul general de adaptare: a. reprezintă primul semn care indică apariŃia unei boli b. reprezintă răspunsul stereotip al organismului la acŃiunea diferiŃilor factori nocivi c. cuprinde totalitatea mecanismelor nespecifice capabile să asigure mobilizarea resurselor adaptative ale organismului în faŃa agresiunii 10. Printre fazele de derulare a sindromului general de adaptare se numără: a. faza de alarmă b. faza de dezadaptare c. faza de epuizare 11. În condiŃii similare stresul: a. provoacă răspunsuri identice din partea a diferiŃi indivizi b. provoacă, la unii subiecŃi, reacŃie de echilibrare a homeostaziei c. provoacă, la unii subiecŃi, intrarea rapidă în faza de epuizare sau chiar de şoc 12. Printre caracteristicile stresului se numără: a. este însoŃit de o autoevaluare pozitivă b. poate fi o reacŃie de subsolicitare sau de suprasolicitare c. este dependent de experienŃă

13. Principalele căi care mediază răspunsul la stres sunt: a. calea neurohormonală b. prin intermediul catecolaminelor c. calea nonimplicării în conflicte

14. În situaŃii de stres, sistemul nervos simpatic şi medulosuprarenala determină: a. scăderea activităŃii cardiace b. dirijarea fluxului sanguin din viscere spre muşchii scheletici c. creşterea activităŃii cardiace

15. Adrenalina: a. este secretată de medulosuprarenală b. este o catecolamină c. are efect de stimulare a muşchilor netezi 16. Noradrenalina: a. este mai activă în creşterea presiunii sanguine b. acŃionează mai puŃin eficient decât adrenalina asupra metabolismului c. este un hormon hipofizar 17. ReacŃia organismului la factorii de stres presupune: a. antrenarea doar a axului hipotalamo-hipofizo-suprarenal b. antrenarea şi a celorlalte glande endocrine cu toŃi hormonii lor c. antrenarea şi a sistemelor şi organelor care concurează la realizarea homeostaziei 18. Modul de adaptare a organismului la mediu este controlat de: a. sistemul nervos b. sistemul endocrin c. sistemul cardiovascular 19. Autoreglarea biologică globală, conform Jacobson, presupune: a. capacitatea organismului de a se autoregla sub coordonarea sistemului nervos b. apariŃia unui răspuns global al organismului în care sunt implicate toate aparatele şi sistemele c. coordonarea reacŃiilor în faŃa stresului de către sistemele muscular, organic, circulator, nervos şi hormonal 20. Termenul de reacŃii neuro-musculare, introdus de Jacobson în legătură cu răspunsul organismului la stres: a. include şi reacŃiile emoŃionale b. se referă la reacŃiile care se produc ca urmare a declanşării reacŃiilor de evaluare a situaŃiilor c. se referă la coordonarea activităŃii musculare de către sistemul nervos central 21. ÎncercuiŃi literele corespunzătoare răspunsurilor corecte: a. perceperea unei situaŃii sau evocarea sa mentală determină apariŃia reacŃiilor de evaluare b. reacŃiile de evaluare nu determină modificări ale tensiunii psihice c. modificările tensiunii psihice determină modificări ale tensiunii musculare


29

22. Evaluarea greşită a situaŃiei poate determina: a. apariŃia unor tensiuni musculare normale şi necesare b. declanşarea unor tensiuni musculare neadaptate corespunzător c. declanşarea unor încordări inutile sau acumulare de tensiune 23. Referitor la relaŃia dintre nivelul de stres şi randament, sunt adevărate următoarele: a. în absenŃa stresului persoana are un randament optim b. în cazul excesului de stres, persoana are un randament bun, dar în scădere c. la nivel maxim al stresului persoana are un randament foarte scăzut 24. Referitor la efectele stresului asupra organismului, sunt adevărate următoarele: a. modificarea reacŃiilor fiziologice determină modificarea conduitei b. modificarea stărilor psihice determină modificarea reacŃiilor fiziologice c. modificările stărilor psihice sunt puse pe seama creşterii nivelului glicemiei sanguine 25. DisfuncŃiile psihofiziologice: a. se manifestă prin simptome psihice cauzate de factori fizici b. se manifestă prin simptome fizice cauzate de factori emoŃionali c. apar la nivelul organelor aflate sub controlul sistemului nervos autonom 26. Printre tulburările cardiovasculare generate de stres se numără: a. apariŃia tahicardiei b. apariŃia hipertensiunii arteriale c. scăderea frecvenŃei cardiace 27. Printre tulburările funcŃiei de reproducere generate de stres se numără: a. stimularea secreŃiei de hormon luteinizant hipofizar, la femei b. reducerea supravieŃuirii embrionilor c. diminuarea producŃiei de andogeni testiculari, la bărbaŃi

28. Printre tulburările procesului de creştere şi dezvoltare generate de stres se numără: a. oprirea creşterii şi dezvoltării tinerilor b. slăbirea adulŃilor şi persoanelor în vârstă c. scăderea consumului de oxigen şi a metabolismului bazal

29. Stresul influenŃează funcŃia imunitară: a. în sensul antrenării şi ameliorării funcŃiei imunitare b. în sensul scăderii rezistenŃei organismului la îmbolnăviri c. în sens imunosupresor 30. În condiŃii de stres, glanda suprarenală: a. eliberează adrenalină şi noradrenalină b. eliberează hormoni corticosuprarenalieni c. în orice condiŃie accentuează secreŃia de adrenalină 31. Hipofiza: a. secretă hormoni hipofizari cu rol în stimularea secreŃiilor endocrine specifice, în condiŃii de stres b. asigură legătura dintre sistemul nervos şi sistemul endocrin c. îşi pierde funcŃionalitatea în condiŃii de stres

32. Stările psihice: a. sunt pozitive, în cazul în care adaptabilitatea persoanei este scăzută b. sunt negative, în cazul unei adaptabilităŃi diminuate c. sunt dependente de situaŃii

33. În patologie, stresul: a. poate interveni ca factor adjuvant sau agravant b. completează acŃiunea altui stresor, în bolile plurifactoriale c. acŃionează totdeauna singur pentru a determina apariŃia stărilor maladive

34. Conform lui Selye, tulburările patologice care au printre factorii etiologici stresul: a. apar ca un răspuns la stres de mare intensitate sau de lungă durată b. apar consecutiv reglării echilibrului fiziologic şi al metabolismului c. apar în faza de extenuare a sindromului general de adaptare

35. Capacitatea de adaptare a organismelor la stres depinde de: a. starea psihică a persoanei b. gradul de uzură a organelor care participă la apariŃia sindromului general de adaptare c. integritatea funcŃională a sistemului hipofizo-suprarenal

36. ReacŃia acută la stres: a. apare la persoane sănătoase mental b. se caracterizează prin tulburări tranzitorii c. se remite în aproximativ şase luni

37. Tulburarea de stres posttraumatică: a. indică o reacŃie intensă şi, de obicei, prelungită la stresori intenşi b. poate fi diagnosticată la subiecŃi care au antecedente de tulburare mintală, anterioare evenimentelor stresante c. totdeauna sindromul persistă timp de mai mulŃi ani

38. Tulburările anxioase: a. se caracterizează prin simptome mentale care sunt secundare unei boli cerebrale organice sau altei tulburări psihice b. se caracterizează prin simptome mentale care nu sunt secundare unei boli cerebrale organice sau altei tulburări psihice c. se caracterizează prin simptome somatice care nu sunt secundare unei boli cerebrale organice sau altei tulburări psihice

39. Termenul de coping desemnează: a. capacitatea de a face faŃă situaŃiilor dificile b. capacitatea de control specific al solicitărilor externe şi/sau interne c. capacitatea de a face la fel ca alŃii pentru a rezolva o situaŃie 40. Strategia de apărare faŃă de stres poate consta din: a. negarea situaŃiei stresante b. acŃiune directă asupra evenimentului stresant c. acŃiune indirectă asupra emoŃiei generată de stres


31

Capitolul II. Repere privind elementele interesate în aplicarea m asajului şi

efectele generale ale acestuia asupra organismului

Scop

Cunoaşterea elementelor interesate în aplicarea masajului şi, în principal a celor care vin în contact direct (mâna celui care aplică masajul şi pielea celui care beneficiază de masaj), a modului în care fiecare dintre acestea (dar şi întregul organism) reacŃionează în timpul intervenŃiei şi a efectelor care pot fi generate de aplicarea masajului.


După ce vor studia această unitate de curs, studenŃii vor putea: ▪ să îşi reamintească elementele de bază referitoare la anatomia şi fiziologia pielii ▪ să înŃeleagă importanŃa atingerii, în general, în evoluŃia organismului şi a atingerii

din timpul aplicării masajului, în special ▪ să cunoască mecanismele prin care se obŃin efectele masajului asupra

organismelor vii

2.1. Generalit ăŃi despre piele

Pielea este un înveliş conjunctiv epitelial care îmbracă corpul în întregime, cu excepŃia orificiilor naturale (nas, gură, uretră, vagin, anus). La acest nivel, rolul de înveliş este preluat de mucoase şi submucoase.

Caracteristicile pielii SuprafaŃa pielii. Pentru o talie mijlocie (1,70 m.), suprafaŃa pielii este de 1,50 m2.

Variază de la 1 la 3 m. SuprafaŃa pielii la un nou-născut este de 0,25 m2. Greutatea pielii reprezintă aproximativ 6% din greutatea corporală. La un adult de

70 kg., greutatea pielii este de 4 kg. Grosimea pielii variază după regiunea corpului, vârstă, sex. La nivelul palmelor şi

plantelor, pielea este mai groasă (2-3 mm.), iar la nivelul pleoapelor, prepuŃului şi feŃei interne a coapsei, pielea este foarte subŃire (0,5-0,7 mm.). Copiii au pielea mai subŃire decât adulŃii; femeile au pielea mai subŃire decât bărbaŃii.

Culoarea pielii variază după rasă, de la alb deschis, până la negru închis, cu nuanŃe între cele două extreme. Vârsta şi sexul produc modificări de coloraŃie. Femeile şi copiii au pielea mai deschisă. ConŃinutul în pigment al pielii, precum şi irigaŃia sanguină, plus factorii interni şi externi modifică culoarea pielii. Factorii externi sunt factorii de climă, iar cei interni sunt unele boli care modifică culoarea pielii. Pe corpul omului aceste modificări de culoare apar mai evidente la nivelul aureolei mamare, precum şi în zona genitală, unde pielea este mai pigmentată (închisă la culoare) şi se vede mult la gravide. Culoarea pielii rezultă din amestecul mai multor culori:

• culoarea proprie a pielii este galbenă, dată de stratul cornos; • culoarea albă se datorează keratohialinei, substanŃă care se găseşte în epiderm, în

stratul granulos; • culoarea brun închis se datorează melaninei, pigmenul pielii; • culoarea roşie se datorează sângelui din reŃeaua sanguină a dermului.

ConsistenŃa pielii. Pielea este moale, grasă, catifelată, uşor umedă, calităŃi condiŃionate şi de calitatea secreŃiilor fiziologice.

Elasticitatea este foarte mare, ea putându-se întinde foarte mult fără a se rupe. În cazurile de întindere lentă a pielii (graviditate, creştere în greutate), fibrele elastice din derm se rup, apărând vergeturile. Se observă că ruptura pielii se produce într-o direcŃie bine determinată, aşa numita linie de clivaj.

Mobilitatea pielii este mare, deoarece pielea aderă de planurile subiacente şi se mulează pe ele. Această mobilitate variază în funcŃie de regiune şi de Ńesutul grăsos ce se află sub piele.

Luciul pielii este mai pronunŃat acolo unde haşurarea reliefului lipseşte (buza, pavilionul urechii, faŃa internă a prepuŃului, în jurul unghiei).

ProeminenŃele şi depresiunile alcătuiesc un aşa numit relief. Depresiunile se traduc prin şanŃuri numite cute. Ele pot fi de 2 tipuri:

• cute structurale, produse de structura specială a tegumentului; • cute de locomoŃie, provocate de mişcările pe care le suportă pielea.

Cele structurale, sunt fine şi se întretaie formând cadrilajul haşurat. Între aceste cute structurale există unele mai groase; sunt congenitale: cute interfesiere, mamare.

Cutele de locomoŃie sunt mai adânci şi se formează în jurul articulaŃiilor şi muşchilor, prin flexia şi extensia lor, ele fiind perpendiculare pe direcŃia de mişcare, sau transversale.

ProeminenŃele sunt de 2 feluri: • tranzitorii • permanente

ProeminenŃele tranzitorii sunt condiŃionate de diverşi factori interni şi externi, producându-se pe cale reflexă, prin contracŃia muşchiului erector.

ProeminenŃele permanente se găsesc la nivelul articulaŃiilor şi rofeurilor şi aici o categorie aparte de proeminenŃe este formată de crestele intercapilare separate prin şanŃuri interpapilare, localizate pe pulpele degetelor şi având o dispoziŃie particulară, unică, ce se menŃine de la naştere la moarte şi constituie amprente.

Func Ńiile pielii • protejează organismul de agresiunile mediului extern; • constituie o barieră faŃă de invazia microorganismelor; • ajută la reglarea temperaturii corpului; • participă prin transpiraŃie la excreŃie apei şi a variaŃilor produşi de catabolism; • este cel mai întins organ de simŃ pentru recepŃionarea stimulilor tactili, termici,

dureroşi; Prin expunere la ultraviolete, în piele se produc vitamine D, cu rol antirahitic ProtecŃia poate fi mecanică şi chimică. Cea mecanică se datorează atât cheratinei

cât şi grăsimii din stratul cornos al epidermului, precum şi fibrelor colagene şi elastice din derm.

Pielea poate opune rezistenŃă foarte extinsă când acestea tind să o deformeze. Se poate întinde şi în funcŃie de diferitele poziŃii pe care le ia corpul în mişcare.

ProtecŃia chimică se realizează datorită conŃinutului în grăsimi al stratului cornos care asigură impermeabilitatea pielii faŃă de apă, substanŃe acide şi alcaline slabe. ProtecŃia acidă a pielii cu Ph=5,5, îi conferă o rezistenŃă faŃă de microorganisme (barieră biologică).

Pielea se comportă ca un intermediar al schimburilor de căldură dintre organism şi mediu. Frigul produce vasoconstricŃie, care împiedică o pierdere de căldură, în timp ce căldura produce vasodilataŃie, care excită secreŃia sudoripară. Sudoarea se elimină pe suprafaŃa pielii în cantitate mai mare, unde prin evaporate produce o răcire a organismului. În condiŃii de hipertermie se poate elimina o cantitate foarte mare de sudoare (10 l.).


33

Pierderea de căldură prin piele se face prin radiaŃie, convecŃie, conducŃie şi evaporare. Fenomenul de termoreglare este controlat prin 2 centri care se găsesc în hipotalamus, iar receptorii de la nivelul pielii sunt pentru frig - organitele Krauss, iar pentru cald - corpusculii Rufini.

Pielea poate recepŃiona următoarele feluri de senzaŃii: • tactilă, inclusiv mecanorecepŃia; • dureroasă, inclusiv arsura şi pruritul;

Toate se reunesc sub numele de algorecepŃie şi recepŃionează senzaŃia termică de frig şi cald.

Receptorii care se găsesc în piele pentru simŃul tactil sunt terminaŃii nervoase libere, corpusculii Pacini, Rufini, discurile Merkel. S-a demonstrat că "pe 1 cm.2 de suprafaŃă cutanată, se găsesc 100-200 puncte dureroase, 25 puncte sensibile la presiune, 12-13 sensibile la frig şi 1-2 la cald" (Niculescu, C.T. Ş.a., 2009).

Cele mai multe puncte sensibile la presiune se află pe vârful degetelor, palme, tălpi şi vârful limbii.

Pielea captează oxigenul atmosferic şi elimină bioxidul de carbon produs al metabolismului celulelor respective.

Pielea este o cale de introducere a medicamentelor şi produselor cosmetice. AbsorbŃia substanŃelor se face prin orificiile pilosebacee şi sudoripare; în general, soluŃiile apoase pătrund mai repede decât grăsimile. Există 2 metode de pătrundere: prin îmbibare lentă şi aplicaŃie simplă timp de 2-5 ore. PenetraŃia este mai mare şi mai profundă, cu cât substanŃa este mai fluidă prin fricŃiune 5-10 minute. AbsorbŃia este condiŃionată de vâscozitatea substanŃei.

Anatomia pielii Pielea se compune din trei straturi: hipoderm, derm şi epiderm. Epidermul este stratul periferic şi este alcătuit din periteliu pavimentos stratificat.

Celulele epidermului sunt aşezate în 6 straturi: • membrana bazală - pe ea se găseşte stratul bazal germinativ. Acesta este format

dintr-un singur strat de celule, aşezate paralel - keratinocite. Tot aici se găsesc şi pigmenŃi de melanină care dau culoarea pielii;

• stratul filamentos (strat mucos al lui Malpighi) - format din 6-12 rânduri de celule poligonale; celulele mai tinere împing spre suprafaŃă celulele mai bătrâne;

• stratul granulos - format din 1-5 rânduri de celule romboidale, cu marea axă situată orizontal şi nucleul degenerat. Citoplasma conŃine keratohialină;

• stratul lucid - format din celule fuziforme cu nucleu puŃin vizibil; • stratul cornos - format dintr-o suprapunere de celule cornoase, turtite, a căror

grosime variază în funcŃie de vârstă, sex, profesie; • stratul exfoliativ - format din celule cornoase mai bătrâne, care fiind slab unite între

ele, se exfoliază continuu. Acest proces puŃin vizibil, se numeşte descuamaŃie fiziologică. Celulele stratului cornos şi exfoliative sunt de fapt celule moarte care sunt înlocuite continuu prin înlocuire cu noi celule. Dermul este format din Ńesut conjunctiv format din fibrile, celule şi substanŃe

fundamentale. Este format din 2 straturi: • dermul superficial; • corionul (dermul propriu-zis) - reprezintă 4/5 din grosimea dermului.

Fibrele care compun dermul sunt de 3 feluri: conjunctive, elastice şi reticulate. Ele se întretaie constituind o reŃea în interiorul căreia se mai găsesc celule de diverse tipuri, vase sanguine, limfatice şi terminaŃii nervoase. Odată cu vârsta dermul îşi pierde elasticitatea şi apar riduri.

Hipodermul este stratul cel mai profund format din Ńesut conjunctiv lax în ochiurile căruia se găsesc celule grăsoase, grupate care constituie paniculul adipos. În hipoderm

pătrund uneori glomerulii glandelor sudoripare îşi au locul muşchii pieloşi şi corpusculii senzitivi.

Figura nr. 13. Structura anatomică a pielii (http://www.nurse-prescriber.co.uk)

Vasculariza Ńia şi inerva Ńia pielii Epidermul este lipsit de vase. El se îmbibă cu plasma provenită din vasele

dermului. Dermul şi hipodermul sunt însă bogat vascularizate. Există 2 plexuri care comunică între ele, fiecare din ele având o dublă reŃea:

arteriorală şi nervoasă şi încă un plex vertical situat perpendicular pe cele două, pe care le uneşte. Din acest plex vertical pornesc ascendent şi descendent vase şi fibre pentru foliculii piloşi, glandele sebacee şi sudoripare.

Pielea secondează funcŃionalitatea a numeroase organe ale corpului şi prin aceasta se fundamentează rolul pe care atingerea îl are asupra organismului.

2.2. Atingerea, ca simbol şi importan Ńa sa în via Ńa omului

Atingerea presupune un contact fizic şi este una dintre modalităŃile de a obŃine informaŃii prin intermediul celor 5 simŃuri de care beneficiem.

Jean-Louis Abrassart (1990), cercetător francez care şi-a dedicat mulŃi ani studierii tehnicilor de atingere, afirmă că el priveşte corpul uman ca pe un mister al vieŃii şi al prezenŃei omului pe pământ şi îl studiază prin prisma situării sale între poli opuşi (naştere şi moarte, Cer şi Pământ, întuneric şi lumină), considerând abordarea sa ca o formă de spiritualitate ancorată în viaŃă şi trăită în şi prin corp.

Dacă luăm în consideraŃie faptul că pielea, care este un extraordinar organ senzorial, este considerată de cele mai multe ori ca simplu înveliş al corpului, putem să afirmăm că atingerea este foarte puŃin studiată şi cunoscută, atât din punct de vedere fiziologic, cât şi al implicaŃiilor sale pe plan psihologic şi, de ce nu, chiar şi social.

Atingerea ş i societatea În societatea actuală, educaŃia susŃine funcŃiile intelectuale în detrimentul dezvoltării

senzoriale, fiinŃa umană fiind astfel privată de contacte corporale corespunzătoare din punct de vedere cantitativ şi calitativ. Satisfacerea nevoii de contact a corpului uman este fundamentală pentru dezvoltarea sa corespunzătoare.


35

Să nu uităm că, în mediul intrauterin, fătul trăieşte într-un univers de percepŃii tactile şi senzaŃii corporale care reprezintă singura sa realitate. După naştere, pielea constituie prima şi singura cale de comunicare. Contactul matern îi conferă nou născutului siguranŃă, îl ajută să descopere mediul extern, îl susŃine în trecerea din mediul închis prenatal, la o nouă etapă în care treptat îşi va defini identitatea.

Atingerea este esenŃială pentru dezvoltarea copilului: este o dovadă de dragoste, de acceptare şi recunoaştere, de atenŃie, sentimente necesare pentru a-şi dezvolta simŃul propriei identităŃi.

Mai târziu, încep să apară deja interdicŃii. Copiii aud frecvent cuvintele: Nu pune mâna, Nu atinge! Aceste cuvinte limitează sau chiar stopează definitiv dorinŃa lor de explorare, gustul aventurii şi al cunoaşterii noului, plăcerea contactului, senzualitatea, apărând treptat o mulŃime de gesturi reŃinute, greşite sau stereotipe în relaŃiile sociale, afective sau sexuale. Şi asta cu atât mai mult cu cât aceste interdicŃii s-au fixat mai bine în subconştient. Lipsa contactelor corporale şi, mai ales, diminuarea importanŃei acordate dezvoltării senzoriale, face ca, în timp, omul să se închidă în sine, să-şi diminueze mult sau chiar să îşi piardă capacitatea de a comunica cu sine şi cu cei din jur. Din nefericire, simŃului tactil i se acordă o importanŃă mult mai mică decât celorlalte simŃuri.

Din punct de vedere social, atingerea presupune o apropiere, o anumită intimitate, pe când privirea, de exemplu, implică o oarecare distanŃă faŃă de cei din jur sau anumite evenimente. Statisticile arată că "insuficienŃa contactelor corporale, poate fi un factor de risc în boli grave, izolarea şi singurătatea fiind înregistrate în aproximativ 30% din cazuri" (Anzieu, D., 1984).

Atingerea – stimulare senzorial ă Embriologia ne demonstrează că pielea şi sistemul nervos provin din acelaşi strat

embrionar – ectoderma şi în viaŃa intra-uterină se diferenŃiază înaintea altor sisteme senzoriale. Faptul că epiderma conŃine un număr impresionant de terminaŃii nervoase (aproximativ 720.000), face din piele organul senzorial cel mai important, ea fiind considerată de unii autori ca un sistem nervos în contact direct cu exteriorul (J-L. Abrassant, 1990).

Studiind repartiŃia fibrelor nervoase care părăsesc măduva spinării, se pot decela segmente din corp inervate de aceleaşi fibre senzitive, numite dermatoame şi în care legătura funcŃionează de la exterior până la nivelul organelor interne. De aceea, orice contact fizic se repercutează asupra funcŃionării întregului organism; stimulările tactile jucând un rol esenŃial în dezvoltarea fizică şi psihică a copilului, prin facilitarea achiziŃiei de noi funcŃii (ca mersul, de exemplu), activarea sistemului hormonal, reglarea excreŃiei, întărirea sistemului imunitar. Copiii lipsiŃi de contacte corporale prezintă tulburări ale dezvoltării somatice, perturbări ale unor funcŃii şi probleme de adaptare socială.

Atingere ş i maturi tate afectiv ă În societatea actuală, atingerea este rezervată persoanelor pe care le cunoaştem

foarte bine şi le acceptăm în imediata noastră apropiere şi/sau pentru anumite situaŃii stabilite şi acceptate convenŃional: atingerea maternă, relaŃii sexuale, strângerea de mână în relaŃiile sociale, gesturi de consolare etc. De cele mai multe ori şi aceste gesturi permise devin stereotipe, stângace, datorită unor reŃineri. Şi atunci, se pune întrebarea, este cu adevărat vorba despre un contact în aceste situaŃii?

Atingerea fiind o dovadă de dragoste, recunoaştere şi acceptare, atenŃie, ne este necesară pentru a ne dezvolta sentimente care să ne faciliteze formarea încrederii în noi înşine, formarea propriei noastre identităŃi şi conştientizarea propriei noastre importanŃe în lume. În legătură cu acest aspect, Didier Anzieu (1984) face o interesantă legătură între funcŃiile fiziologice şi cele psihologice ale pielii.

Atingere ş i transmisie energetic ă Pe lângă funcŃiile sale fiziologice şi psihologice, prin atingere se realizează şi un

schimb energetic. Pielea reprezintă limita la care se termină corpul fizic şi unde încep straturile subtile,

nemateriale dar perceptibile. Unii cercetători, studiază atingerea pornind invariabil de la ipoteza existenŃei corpurilor subtile, pe care le regăsim în toate tradiŃiile spirituale şi care explică pe de o parte raporturile care se stabilesc între fizic şi psihic şi cele dintre fiinŃa umană şi mediul său înconjurător, pe de altă parte. Practicile terapeutice tradiŃionale, mai ales cele orientale, vorbesc despre existenŃa energiei vitale care circulă în şi în jurul corpurilor noastre şi despre modul în care atingerea (manuală, mai ales) stimulează această energie vitală.

Fotografiile Kirilian au reuşit să pună în evidenŃă existenŃa acestei energii vitale şi să demonstreze faptul că, în timpul unei atingeri terapeutice, există o transmisie energetică de la terapeut spre pacientul său.

2.3. Mâna, ca instrument de ac Ńionare în aplicarea masajului

Primele date ale medicinii au fost foarte bogate în detalii semiologice, modalităŃi de examinare a pacienŃilor, de palpare sau ascultare nuanŃată, subiectul bolnav devenind un fel de corp semn-semnal.

Începând cu medicina experimentală, am asistat la împărŃirea corpului în aparate, sisteme, Ńesuturi, celule, molecule, o împărŃire pe specialişti, dar toate axate pe somatic.

ApariŃia paraclinicii a degradat sensibilitatea tactilă, vizuală a terapeutului, în profitul unei relaŃii cu pacientul bazată pe constantele biologice interpuse.

În materie de reeducare, specialiştii au fost obligaŃi să-şi păstreze abilităŃile de examinare, palpare, contact corporal, ideal alăturate simŃului cunoaşterii a ceea ce trebuie făcut pentru a aborda corpul.

Analizând funcŃiile comunicării tactile, Stanley Jones şi Elaine Yarbrough (citaŃi de Dinu, M., 2000), stabilesc cinci categorii:

• "atingeri care transmit emoŃii pozitive - sunt atingerile afectuoase, calde; • atingeri în joacă transmit alte sensuri decât aceleaşi gesturi făcute în mod serios şi

semnifică încurajare, apropiere, solidaritate; • atingeri de control care vizează dirijarea comportamentului sau atitudinilor

persoanei atinse; • atingerea rituală; • atingerea în alt scop decât comunicarea propriu-zisă. Deşi scopul urmărit nu este

comunicarea, în cursul unei atingeri de acest fel se transmit şi informaŃii afective, întrucât contactul fizic comportă întotdeauna şi manifestarea unui sentiment, fie pozitiv (afecŃiune), fie negativ (ostilitate manifestată sau ascunsă)". Specificitatea relaŃiei care se stabileşte între cel care aplică masajul şi cel care

beneficiază de el este dată tocmai de particularităŃile care derivă din folosirea atingerii manuale.

Privit din punctul de vedere al acestei relaŃii, masajul este un simbol care evocă gestul consolator părintesc. Ceea ce literatura de specialitate descrie ca efect psihologic al masajului este insuficient pentru a explica profundele modificări în starea pacientului pe care acest mijloc bine folosit le poate determina. Învelişul cutanat culege toate mesajele de contact, căldură şi prezenŃă, stabilindu-se astfel o comunicare asemănătoare aceleia existente în stadiul de sugar. El reactualizează prin simboluri şi senzaŃiile cutanate o serie de situaŃii primare vechi, evocând pe plan inconştient sentimentul de confort, siguranŃă, protecŃie.


37

Mâna celui care aplică masajul realizează o legătură între corpul său şi cel al subiectului, o simbioză care concretizează relaŃia pe plan fizic, realizându-se o comunicare profundă, dincolo de limbajul verbal. Mâna care mângâie, palpează, presează, relaxează corpul îndurerat, recunoaşte zonele sensibile şi descoperă punctele dureroase, face ca subiectul să renunŃe la izolarea în sine, să comunice şi contribuie la înŃelegerea, recunoaşterea şi acceptarea propriului corp, acum afectat. ÎnŃelegerea suferinŃei cu ajutorul mâinii este mai profundă decât folosind alte căi.

Unele surse bibliografice (de ex. Larousse Medical) consacră tehnicilor de masaj ilustraŃii în maniera iluminism naiv, în care subiectul culcat este reprezentat de o femeie dominată de un terapeut viril care stă în picioare. În general, se vede în această identificare a situaŃiei subiectului, o stare de dependenŃă a femeii, mai degrabă decât o simplă convenŃie grafică (psihologii consultaŃi în această problemă, nu lărgesc decât foarte puŃin optica asimilând masajul unei tehnici hipnotice, inductive, cu urmări mai mult regresive decât dinamizatoare); cei doi protagonişti sunt vii, dar situaŃia este foarte ierarhizată şi pentru noi foarte nesatisfăcătoare, în măsura în care nu Ńine cont de scopul dialectic care dictează adaptarea continuă a masajului.

"A reduce masajul la o simplă tehnică standard, uniform aplicată pe un model standard, înseamnă a priva această terapie de bogăŃiile sale majore: calitatea unei relaŃii interpersonale activatoare. Această atitudine ar însemna o cunoaştere greşită a unei situaŃii intersubiective care nu poate fi nicidecum asimilabilă actului în sens unic, de la cel ce dă la cel ce primeşte, de la un subiect care acŃionează la un obiect acŃionat. Acest tip de raport lucrător - lucrat conduce la structurarea concepŃiei masajului recital, un fel de monolog tehnic, în care contează mai puŃin ca el să fie primit într-un anumit mod" (Mârza, D., 1996).

Chiar şi pe măsura cunoaşterii efectelor masajului asupra organismului, pornind de la intenŃia, în fond, lăudabilă de a fonda ştiinŃific o tehnică cu punct de plecare empiric, i s-au trasat limite abuziv restrictive, ceea ce a minimizat participarea pacientului. IniŃial, descoperirea efectelor hemodinamice ale masajului a condus la apariŃia concepŃiei pacientul - sediu al proceselor vasculare, zonă geometrică inertă şi perfect determinată. Acestei concepŃii i se poate opune argumentarea că între stimularea mecanică şi adaptarea vasculară se interpune eliberarea mediatorilor chimici, că aceştia dirijând vasodilataŃia produc o trăire nouă (senzaŃia de căldură, de exemplu) şi pun, prin aceasta, baze noi pentru o componentă somatică diferită.

Pe planul activităŃii fibrilare, toate tehnicile de masaj produc stimularea locală a unei foarte bogate reŃele de receptori periferici, rezultând inevitabil o variaŃie a formulei tonice sub forma adaptării posturale, a facilitării cinetice, a bombardamentului gama a aparatului efector. Aceasta, bineînŃeles că nu are efectul unei mişcări de gimnastică tradiŃională, dar oare putem asimila aceste reacŃii pasivităŃii? Această atitudine ar însemna să limităm conceptul de mişcare la nivelul organelor, să ignorăm deliberat activitatea fibrilară şi chiar celulară cu mecanismele lor de adaptare.

Conştient sau nu, pacientul răspunde gestului de masaj şi se supune unui foarte mare număr de activităŃi de adaptare sau de anulare a tensiunilor. Pornind de la planul muscular, masajul activează reactivitatea ansamblului sistemului nervos; stimulările periferice stabilesc un dialog continuu cu centrii superiori, fenomen cu atât mai remarcabil cu cât este mai diferenŃiat calitativ. Posibilitatea de triere a aferenŃelor dovedeşte deja o activitate de organizare, de structurare, fapt subliniat şi de Dolto (1976), care afirmă: "Ceea ce este extraordinar este că receptorii au o conştiinŃă naivă şi eficientă; ei sunt capabili să frâneze mesajele care nu sunt acceptate sau dorite de către centrii superiori".

Trăirea masajului presupune deci din partea subiectului (nu a obiectului) o reacŃie care se situează în vârful ierarhic al reglării nervoase şi urmăreşte o reintegrare a imaginii corporale perturbate.

Aşa cum un cuvânt, o imagine poate da de gândit, tot aşa contactul mâinii poate da viaŃă, contribuind la conştientizarea zonelor masate. Acest aspect restructurant se opune dogmei masajului - terapie pasivă: corpul prelucrat pe zone resimte influenŃe în ansamblul său, existenŃa unor zone afectate, care tratate se recuperează şi se reintegrează, toate acestea nu pot fi introduse de către maseur în corpul pasiv al subiectului, rezolvarea constând în însăşi răspunsul obŃinut ca urmare a acŃiunilor întreprinse de către terapeut.

În timpul masajului se realizează un dialog infraverbal real în care cei doi protagonişti sunt implicaŃi în paralel, la fel de activ. Fie că urmăreşte obŃinerea unor informaŃii sau actul terapeutic, gestul palpator nu are sens decât în funcŃie de răspunsul dat, suscitând la rândul său un nou demers, într-un feed-back continuu. InteligenŃa, afectivitatea şi chiar emotivitatea fiecăruia dintre interlocutori, Ńes pânza de fond a acestei situaŃii de schimb, cordială şi care nu este sub nici o formă un monolog şi care ar putea da date eronate în cazul izolării unui element pe motivul analizei. Acest caracter de dialog, necesitatea unei adaptări continui, presupune o anumită calitate a palpării, deci un examen practic permanent, constant al subiectului. Trebuie subliniat că "necesitatea continuităŃii explorării, indispensabilă adaptării corecte a gestului terapeutic, condamnă irevocabil manevrele stereotipe, executate orbeşte şi dovedesc valoarea prezenŃei, atenŃiei permanente, a conştiinŃei actului" (Mârza, D., 1998).

Dialogul masat - maseur se dezvoltă într-o lume a semnelor ilustrate de punctele şi zonele de masat, unele dintre ele justificându-se printr-un substrat anatomo-fiziologic (punctul de emergenŃă, zona de inserŃie etc.), altele pretându-se mai greu la analiza raŃională a efectelor (rotaŃie în sens orar şi antiorar).

În cadrul stabilirii acestui dialog, primul demers, pentru care pledăm ca o condiŃie neapărat necesară, este examinarea subiectului în vederea efectuării masajului. Acest examen nu are scop de diagnostic, ci este un bilanŃ care serveşte continuu ca punct de referinŃă pentru a judeca starea subiectului. În afara interogatoriului şi inspecŃiei vizuale, care aduc date necesare atât bilanŃului iniŃial cât şi celui permanent, palparea rămâne totuşi elementul de bază, prin care se pot obŃine cele mai multe şi mai relevante date în ceea ce priveşte starea subiectului. "Între palparea exploratorie şi atingerea terapeutică nu trebuie să existe discontinuitate, examenul desfăşurându-se practic pe toată perioada unei şedinŃe şi în fiecare şedinŃă şi fiind, de fapt, un permanent dialog infraverbal între subiect şi maseur prin care fiecare comunică cu celălalt, prin modul în care acŃionează sau reacŃionează" (Mârza, D., 2000).

Din diverse motive, uneori foarte profunde, care evocă o amintire neplăcută sau care dovedesc o nevroză fobică, unii subiecŃi nu suportă masajul manual. În aceste cazuri poate fi folosită aparatura specifică. Şi maseurul poate întâmpina unele dificultăŃi de adaptare la unele tipuri de epidermă. Dacă, după mai multe tentative, repulsia persistă este preferabil să se renunŃe la masaj sau să se ceară intervenŃia unui alt maseur. ŞedinŃa de masaj nu trebuie sub nici o formă să fie simŃită ca o obligaŃie penibilă nici de către subiect, nici de către maseur.


39

2.4. Efectele generale ale masajului asupra organis mului şi a structurilor sale

Efectele obŃinute prin aplicarea masajului, pot fi clasificate astfel (Mârza, D., 2002): • "directe , atunci când acŃiunea masajului se exercită nemijlocit asupra pielii şi

Ńesuturilor de la suprafaŃa corpului; • indirecte, atunci când acŃiunea masajului se transmite în profunzime, la o oarecare

distanŃă de locul pe care se aplică; • mecanice, care se produc sub acŃiunea mecanică a procedeelor şi tehnicilor de

masaj şi constau în schimbările fizice de tensiune din Ńesuturi şi a modificărilor în concentraŃia umorilor;

• reflexe, care rezultă din efectele fiziologice ale masajului şi din schimbările produse de acestea în sistemul hormonal şi nervos;

• par Ńiale , care corespund unor acŃiuni locale, reduse ca întindere şi intensitate; • generale, care se produc în urma unor acŃiuni complexe, întinse ca suprafaŃă şi

pătrunzătoare ca profunzime; • imediate, care sunt strâns legate de natura, durata, tehnica şi intensitatea

procedeului folosit, precum şi de natura, sensibilitatea şi întinderea Ńesuturilor masate; se produc rapid şi Ńin tot timpul cât durează acŃiunea masajului, dar scad şi dispar repede după ce acesta a încetat;

• tardive, care constau în reacŃii lente, ce se produc încet, în mod secundar, fie în regiunea masată, fie în profunzime sau la distanŃă; apar abia după încetarea acŃiunii mecanice, se menŃin un timp mai îndelungat şi dispar lent;

• stimulatoare (excitante), care constau în activarea, intensificarea şi grăbirea unor procese sau fenomene;

• relaxatoare (calmante), care constau în încetinirea, reducerea intensităŃii sau chiar oprirea unor procese sau fenomene". În practică, efectele masajului sunt greu de localizat precis, pentru că indiferent de

mărimea suprafeŃei prelucrate, ele se extind şi se răsfrâng asupra întregului organism. Cele mai evidente şi mai uşor de urmărit sunt efectele masajului asupra Ńesuturilor

şi organelor de la suprafaŃa corpului; mai greu de urmărit şi de controlat sunt efectele masajului asupra Ńesuturilor şi organelor profunde şi asupra marilor funcŃiuni ale organismului.

Indiferent de procedeul / tehnica la care ne referim, efectele se obŃin pe două căi: una mecanic ă (direct ă) şi una reflex ă (indirect ă)

Efectele obŃinute pe cale mecanică sunt rezultatul schimbărilor fizice ale tensiunii din Ńesuturi şi se obŃin ca urmare a aplicării tuturor procedeelor şi tehnicilor, care produc modificări în concentraŃia umorilor (Ionescu, A., 1992).

Efectele reflexe se realizează prin excitarea terminaŃiilor nervoase de la periferia corpului, prin stimularea receptorilor (extero-, intero- şi proprioceptori), care declanşează o serie de reacŃii fiziologice, biochimice etc. cu efect asupra circulaŃiei, nutriŃiei, excreŃiei, sensibilităŃii ş.a.m.d., prin mecanisme foarte complexe a căror intensitate este condiŃionată şi de tehnica folosită în cadrul fiecărui procedeu (Ionescu, A., 1992).

Figura nr. 14. Zonele metamerice şi reflexogene ale organismului (vedere laterală,

anterioară şi posterioară) (Ionescu, A., 1992)

Efectele masajului asupra pielii Pielea acoperă întreaga suprafaŃă a corpului, adaptându-se perfect la relieful

formaŃiunilor anatomice pe care le acoperă. Acest Ńesut, a cărui suprafaŃă măsoară, la adultul de talie medie, între 1,5 şi 2 m.p., constituie un organ bine definit, cu funcŃii proprii destul de complexe şi de mare importanŃă pentru organism.

Principalele funcŃii ale pielii sunt cele de protecŃie, de termoreglare, de excreŃie şi de respiraŃie; se poate adăuga şi funcŃia endocrină (mai puŃin studiată) şi cea de sediu al unui răspândit sistem de exteroceptori şi proprioceptori, dispuşi în mare număr în straturile şi formaŃiunile pielii.

Efecte directe (mecanice): • îmbunătăŃirea calităŃilor fizice ale pielii, a consistenŃei şi legăturilor cu straturile

profunde, a elasticităŃii şi mobilităŃii; • îndepărtarea celulelor cornoase pe cale de descuamare şi curăŃarea pielii de alte

impurităŃi, stimulând creşterea celulelor tinere; • deschiderea canalelor de excreŃie ale glandelor, favorizând eliminarea produşilor de

excreŃie; • păstrarea echilibrului dintre circulaŃia periferică şi cea profundă, intervenind în

reglarea dinamicii circulatorii a organismului; • prin activarea circulaŃiei se influenŃează schimburile nutritive (în sensul îmbunătăŃirii

lor), contribuind astfel la stimularea nutriŃiei pielii, prevenirea atrofiei şi atoniei, regenerarea celulelor; Efecte indirecte (reflexe):

• influenŃarea circulaŃiei şi a metabolismului, contribuind la îmbunătăŃirea funcŃiei de termoreglare; stimularea producerii unor substanŃe hormonale cu puternică acŃiune vasomotoare a căror acŃiune este reglată prin intermediul sistemului nervos vegetativ;

• prin procedee şi tehnici de masaj aplicate pe zone sau segmente cutanate (dermatoame) bine delimitate (corespunzătoare unor Ńesuturi şi organe inervate pe acelaşi segment nervos metameric al măduvei spinării), putem influenŃa în sens fiziologic sau curativo-profilactic, Ńesuturile şi organele profunde.

Efectele masajului asupra Ńesutului conjunctiv łesuturile subcutanate, sunt formate din celule şi fibre dispuse în straturi mai mult

sau mai puŃin voluminoase; aceste straturi sunt străbătute de foarte numeroase vase de


41

sânge şi limfă, precum şi de o vastă reŃea de ramificaŃii nervoase. Acest Ńesut are un rol important în întreŃinerea formei şi reliefurilor corpului, în favorizarea funcŃiunilor de sprijin şi mişcare, în protecŃia organismului împotriva unor agenŃi patogeni, în regenerarea Ńesuturilor şi vindecarea lor după leziuni traumatice, operatorii, inflamatorii, toxice sau de altă natură.

Efecte directe (mecanice): • întreŃinerea şi refacerea, la nevoie, a elasticităŃii şi supleŃei elementelor care

favorizează mişcările corpului; • dezvoltarea tonusului şi rezistenŃei elementelor cu rol de fixare şi protecŃie a

Ńesuturilor şi organelor; • reglarea şi menŃinerea echilibrului circulator; • resorbŃia şi scăderea depozitelor de Ńesut adipos;

Efecte indirecte (reflexe): • influenŃarea circulaŃiei sângelui şi limfei; • influenŃarea schimburilor metabolice, a excreŃiei, a funcŃiilor hormonale, stimularea

reacŃiilor neurovegetative; • stimularea proceselor de vindecare în cazul unor îmbolnăviri, a unor procese de

atrofie şi degenerescenŃă sau a leziunilor cu sau fără pierdere de substanŃă, ştiut fiind faptul că în Ńesutul conjunctiv se elaborează mijloacele de apărare;

• influenŃarea favorabilă a evoluŃiei spre vindecare a organelor suferinde.

Efectele masajului asupra elementelor aparatului lo comotor Muşchii reprezintă, din punct de vedere cantitativ, cea mai mare parte a Ńesuturilor

moi ale corpului; prin masajul aplicat asupra musculaturii scheletice, se poate influenŃa întreg organismul. Muşchii fiind sediul unor laborioase procese fizice şi chimice, metabolice şi energetice, acestea pot fi, mai mult sau mai puŃin, stimulate sau încetinite prin aplicarea masajului şi a tehnicilor complementare, a căror efecte la acest nivel, ar putea fi sintetizate astfel:

• îmbunătăŃirea proprietăŃilor funcŃionale ale muşchilor prin creşterea excitabilităŃii, conductibilităŃii şi contractilităŃii lor, prin masajul clasic stimulativ;

• îmbunătăŃirea elasticităŃii musculare; • relaxarea musculară, folosind masajul clasic relaxator; • stimularea impulsului motor şi creşterea capacităŃii de contracŃie a muşchiului, prin

excitarea nervilor motori; • activarea circulaŃiei, lărgirea capilarelor existente şi deschiderea unor capilare de

rezervă, creşterea debitului sanguin local, accelerarea curentului de limfă, prin masaj clasic stimulativ;

• intensificarea proceselor metabolice din muşchi, fie pentru a produce energia necesară desfăşurării efortului fizic, fie pentru a reface rezervele de glicogen, contribuind astfel la refacerea capacităŃii de efort şi la prevenirea şi combaterea oboselii musculare; Tendoanele şi tecile tendinoase au un important rol static şi dinamic, integritatea lor

fiind deosebit de importantă; sunt adesea sediul unor traumatisme (mai mici sau mai mari, dar la fel de importante, deoarece netratate la timp pot conduce la traumatisme grave). Masajul tendoanelor şi tecilor tendinoase, al fasciilor, aponevrozelor şi formaŃiunilor fibroase dintre muşchi şi organe, se execută în acelaşi timp cu masajul muşchilor, date fiind strânsele legături anatomice şi funcŃionale dintre acestea. Având în vedere acest lucru, efectele masajului asupra acestor elemente se încadrează în schema prezentată anterior, referitor la efectele masajului asupra muşchilor.

ArticulaŃiile. În jurul unor articulaŃii nu se găsesc decât pielea şi straturi subŃiri de Ńesut conjunctiv prin care trec vase, nervi şi tendoane; altele sunt acoperite cu straturi

groase de Ńesuturi diferite: muşchi, tendoane, pungi seroase, Ńesut conjunctiv sau gras; aceste diferenŃieri impun adaptarea tehnicilor folosite. Efectele obŃinute prin aplicarea masajului şi tehnicilor complementare la nivelul Ńesuturilor articulare şi periarticulare, sunt:

• activarea circulaŃiei şi nutriŃiei (efecte circulatorii şi trofice, care se resimt şi asupra membranei sinoviale) prin masajul clasic articular;

• resorbŃia sau împingerea în circulaŃia generală a revărsatelor articulare sau a infiltratelor patologice din Ńesuturile periarticulare;

• prevenirea şi combaterea aderenŃelor, retracŃiilor, redorilor, cicatricilor vicioase, depozitelor patologice periarticulare; Oasele beneficiază de efecte circulatorii şi trofice ale masajului, în mod indirect, prin

intermediul Ńesuturilor moi care le acoperă şi în care se ramifică reŃeaua vasculară şi nervoasă comună.

Efectele masajului asupra circula Ńiei sângelui şi limfei AcŃiunea masajului a fost comparată cu aceea a unei inimi periferice suplimentare. Efectele masajului clasic asupra circulaŃiei au fost explicate prin acŃiunea mecanică

a procedeelor lor. Aplicate pe corpul viu, procedeele de masaj au o acŃiune comparabilă cu cea a unei pompe aspiro-refulante. Prin presiune şi comprimarea vaselor, sângele este împins de la periferie spre inimă, acesta nemaiputându-se întoarce din cauza existenŃei pe traiectul vaselor a unor valvule, care asigură sensul unic al circulaŃiei. După decomprimare, vasele revin la calibrul lor anterior, datorită elasticităŃii propriilor pereŃi şi a Ńesuturilor înconjurătoare. În această fază, sângele de la periferie este aspirat în vase, pentru a fi din nou împins spre cord prin repetarea procedeelor.

AcŃiunea mecanică a masajului explică, în acelaşi mod, activarea circulaŃiei pe căile limfatice. Limfa din Ńesuturi este mobilizată prin procedee şi tehnici mai lente şi de intensitatea scăzută (efleuraj sacadat).

Aplicând procedee şi tehnici mai profunde, cu mai multă vigoare şi mai pătrunzătoare, se influenŃează circulaŃia profundă din muşchi şi organe.

Efectele de durată sau la distanŃă, sunt atribuite unor mecanisme reflexe de natură complexă, hormonală şi nervoasă, prin declanşarea unei serii de reacŃii în sistemul de reglare biochimică şi nervoasă a circulaŃiei.

Sintetizând, efectele masajului asupra circulaŃiei ar putea fi prezentate astfel: • accelerarea circulaŃiei sângelui şi limfei din vene şi capilare, prin folosirea masajului

clasic în scop circulator; • diminuarea congestiilor şi stazelor din Ńesuturi şi organe, prin golirea mai activă a

lichidelor din vasele limfatice şi din spaŃiile intercelulare; • uşurarea muncii cordului prin facilitarea circulaŃiei în artere, ca urmare a aplicării

masajului clasic în scop circulator; • exercitarea mecanică a pereŃilor vaselor (gimnastică a vaselor), prin acŃiunea

procedeelor de masaj, conduce la obŃinerea unor efecte benefice şi asupra aparatului circulator;

• conŃinutul vaselor de sânge, prezintă unele modificări, cum ar fi creşterea uşoară a numărului de globule roşii şi albe şi creşterea cantităŃii de hemoglobină (aceste modificări explicându-se prin stimularea reflexă a organelor hematopoietice şi prin mobilizarea sângelui din organele în care se află în rezervă), ca urmare a efectelor reflexe ale tuturor procedeelor de masaj;

• influenŃarea secreŃiilor hormonale din piele şi Ńesutul conjunctiv subcutanat, precum şi acŃiunea sistemului nervos vegetativ cu rol vasodilatator se explică prin faptul că în afara mecanismelor hiperemice locale, procedeele aplicate contribuie, prin mecanisme derivative, la reglarea circulaŃiei sângelui în întreg organismul, putând fi folosit la nevoie în echilibrarea circulaŃiei superficiale şi profunde. Aceste influenŃe au la bază efectele reflexe ale tuturor procedeelor de masaj.


43

Efectele masajului asupra sistemului nervos Masajul este definit astăzi ca "arta de a produce reflexe de intensitate dorită într-o

anumită zonă bine delimitată a corpului" (Maxwell-Hudson, C., 2001). Este vorba îndeosebi despre efectele reflexe ale masajului aplicate pe segmentele reflexogene ale pielii. Procedeele şi tehnicile de masaj acŃionează diferenŃiat asupra terminaŃiilor nervoase periferice: executate lent şi uşor, produc efecte liniştitoare; executate într-un ritm viu, produc efecte stimulatoare.

Procedeele de masaj clasic determină în organism reacŃii fiziologice, corespunzătoare, pe de o parte, naturii şi funcŃiunilor Ńesutului sau organului masat, iar pe de altă parte, intensităŃii şi duratei procedeului aplicat, reacŃii care se produc mai ales prin intermediul sistemului nervos. AcŃiunea procedeelor şi tehnicilor de masaj excită terminaŃiile aparatului exteroceptor cutanat şi subcutanat, precum şi ale aparatului proprioceptor din muşchi, tendoane şi articulaŃii, care le transmit centrilor nervoşi şi apoi, pe cale reflexă, se răsfrâng asupra diverselor funcŃiuni ale Ńesuturilor şi organelor.

În concluzie, efectele masajului asupra sistemului nervos, ar putea fi sintetizate astfel:

• activarea funcŃiilor Ńesuturilor şi organelor, mărirea sensibilităŃii, conductibilităŃii şi reactivităŃii nervilor, prin aplicarea procedeelor şi tehnicilor de masaj stimulative;

• încetinirea funcŃiilor Ńesuturilor şi organelor, diminuarea sau inhibarea sensibilităŃii, conductibilităŃii şi reactivităŃii nervilor, prin aplicarea procedeelor şi tehnicilor de masaj relaxatoare, din cadrul masajului clasic;

• determinarea unor reacŃii complexe, nu numai în domeniul senzitiv, cât şi în cel motor şi trofic, sub influenŃa tuturor procedeelor şi tehnicilor de masaj care determină o echilibrare a circulaŃiei energetice şi reechilibrare neurovegetativă;

• determinarea unor efecte subiective, care se traduc printr-o senzaŃie de bună dispoziŃie, energie şi iniŃiativă (în cazul masajului stimulator) şi printr-o stare de relaxare, destindere şi deconectare (în cazul masajului relaxator), aceste efecte psihice depinzând atât de metodele şi tehnicile aplicate, cât mai ales de reflexele vegetative realizate prin folosirea tuturor procedeelor şi tehnicilor de masaj.

Rezumat

Pielea fiind mediul care se interpune între mâna terapeutului şi organismul pacientului, este prima structură care reacŃionează la aplicarea procedeelor şi tehnicilor de masaj. Din acest motiv, cunoaşterea particularităŃilor anatomice şi fiziologice, a funcŃiilor şi a modului în care aceasta poate să reacŃioneze, sunt aspecte importante pe care un viitor specialist trebuie să le cunoască. Contactul direct cu suprafaŃa cutanată a unui organism viu poate să aibă şi alte beneficii, în afara reacŃiilor fiziologice propriu-zise, beneficii care se răsfrâng asupra sferei sociale, a stimulării senzoriale, a maturizării afective şi a transmisiilor energetice, cu rol deosebit în dezvoltarea corectă şi armonioasă a fiinŃei umane. Nu trebuie uitat că, principalul instrument cu care acŃionează cei care aplică masajul este mâna; cu ajutorul acesteia se pot regla mult mai uşor intervenŃiile în funcŃie de nevoile reale ale organismului beneficiarului, iar pe parcursul aplicării masajului se produce o reală şi foarte utilă comunicare între mâna celui care aplică masajul şi organismul beneficiarului. Fiecare procedeu şi tehnică de masaj are anumite efecte şi, cu atât mai mult, toate procedeele şi tehnicile de masaj obŃin anumite efecte specifice asupra diverselor structuri ale organismului. Cunoaşterea acestora este foarte importantă, tocmai pentru a putea regla corect intervenŃia în funcŃie de nevoile reale ale fiecărei structuri şi ale organismului în întregime.

Bibliografie

1. ANZIEU, D., 1984, Le double interdit du toucher, Nouvelle revue du psychanalise, nr. 29, Paris

2. BISHOP, B., 1980, Pain: its physiology and rationale for management. Part I: Neuroanatomical substrate of pain, Phys. Ther., London

3. CHAITOW, L., 1983, La masoterapia neuro-musculare, Como, Edizioni di red. Studio redazionale, Milano

4. CHRESTIAN, R., 1969, Physiologie du massage, Cinésiologie, nr. 34, Lyon 5. COLECłIA REVISTEI CAHIERS DE KINÉSITHÉRAPIE, (1994-2011) revue

d’enseignement post-scolaire et documentation technique, Maloine S.A. éditeur, Paris 6. COLECłIA REVISTEI KINÉSITHÉRAPIE SCIENTI-FIQUE, (1994-2011) revue éditée

par la Fédération française des masseurs kinésithérapeutes rééducateurs, Paris 7. CRISTEA, I., 1996, Terapia durerii, Edit. Medicală, Bucureşti 8. DINU, M., 2000, Comunicarea, repere fundamentale, ed. A II-a, Edit. Algos, Bucureşti 9. DOLTO, B., 1976, Le corps entre les mains, Maloine édit, Paris 10. DOLTO, F., 1984, L’image inconsciete du corps, Seuil, Paris 11. DRĂGAN, I., PETRESCU, O., 1993, Masaj - automasaj, EDITIS, Bucureşti 12. DRĂGAN, I. şi colab., 1995, Masaj, automasaj, refacere, recuperare, Editura Cucuteni,

Bucureşti 13. IONESCU, A., 1992, Masajul (procedee tehnice, metode, efecte, aplicaŃii în sport),

Editura All, Bucureşti 14. JODELET, D., 1998, Corpul, persoana şi celălalt, În Psihologia socială a relaŃiilor cu

celălalt, MOSCOVICI, S. (coord.), Psihologia socială a relaŃiilor cu celălalt, Edit. Polirom, Iaşi

15. MÂRZA, D., (coord.), 2001, EficienŃa masajului asociat cu o serie de metode complementare în combaterea stresului psihic – Revista română de kinetoterapie, nr. 10, Oradea

16. MÂRZA, D., 2000, Aspecte particulare ale relaŃiei kinetoterapeut - pacient - Volumul Sesiunii Jubiliare Pro patria est ludere dum videmur, Cluj-Napoca

17. MÂRZA, D., 2000-2003, Depistarea agenŃilor stresori specifici la studenŃi şi stabilirea celor mai eficiente măsuri de combatere a efectelor lor, Raport cercetare, Universitatea din Bacău

18. MÂRZA, D., 1996, Masajul ca mod de comunicare infraverbală, volumul Sesiunii omagiale A XXXV-a aniversare a UniversităŃii din Bacău

19. MÂRZA, D., 2002, Masajul terapeutic, Edit. Plumb, Bacău 20. MÂRZA, D., 2005, Masaj antistres, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 21. MÂRZA, D., 1998, RelaŃia terapeut - pacient analizată prin prisma mijloacelor de bază

ale kinetoterapiei – Volumul ConferinŃei InternaŃionale EducaŃia Fizică şi Sportul în perspectiva mileniului al III-lea, Bacău

22. MAXWELL-HUDSON, C., 2001, Guide to massage, DK Publishing, London 23. NICULESCU, C.T. ş.a., 2009, Anatomia şi fiziologia omului – compendiu, Edit. Corint,

Bucureşti 24. PORTER, A., 1985, Le massage, Edit. Robert Laffont, Paris 25. ROTTER, I.B., 1966, Generalized expectancies for internal versus external control of

reinforcement, Psychological Monograf. General and Applied, London 26. RUFFIER, R., 1974, Traité de massage hygiénique, sportif et medical, Editions

Dangles 38, Paris 27. SAMUEL J., 1974, Le massage, Encyclopedie Medico-Chirurgicale, vol. I, nr. 5, Paris 28. SIDENCO, E.L., 2003, Masajul în kinetoterapie, Editura FundaŃiei România de mâine,

Bucureşti 29. http://www.nurse-prescriber.co.uk.


45

Evaluare

1. Printre caracteristicile pielii se numără: a. greutatea pielii reprezintă aproximativ 3% din greutatea corporală b. grosimea pielii variază după regiunea corpului, vârstă, sex c. consistenŃa pielii este foarte mare, ea putându-se întinde foarte mult fără a se rupe 2. Printre funcŃiile pielii se numără: a. ajută la păstrarea temperaturii corpului b. constituie o barieră faŃă de invazia microorganismelor c. este cel mai întins organ de simŃ pentru recepŃionarea stimulilor tactili, termici, dureroşi 3. Pielea se compune din următoarele straturi: a. hipoderm b. stratul exfoliant c. epiderm 4. ÎncercuiŃi literele corespunzătoare răspunsurilor corecte: a. epidermul este bogat în vase de sânge b. epidermul se îmbibă cu plasma provenită din vasele dermului c. la nivelul pielii există 2 plexuri care comunică între ele 5. Atingerea: a. este una dintre modalităŃile de a obŃine informaŃii b. este esenŃială pentru dezvoltarea fiinŃei umane c. poate perturba formarea imaginii de sine 6. În timpul aplicării masajului: a. corpul subiectului este absolut pasiv b. corpul subiectului răspunde printr-o serie de reacŃii de adaptare c. se realizează o formă de comunicare între corpul subiectului şi mâna terapeutului 7. Printre categoriile de efecte posibil a fi obŃinute prin aplicarea masajului se numără: a. efecte generale, care se produc în urma unor acŃiuni complexe, întinse ca suprafaŃă şi pătrunzătoare ca profunzime b. efecte directe, care rezultă din efectele fiziologice ale masajului şi din schimbările produse de acestea în sistemul hormonal şi nervos c. efecte tardive, care apar abia după încetarea acŃiunii mecanice, se menŃin un timp mai îndelungat şi dispar lent 8. Printre efectele masajului asupra pielii se numără. a. inhibarea producerii unor substanŃe hormonale cu puternică acŃiune vasomotoare b. deschiderea canalelor de excreŃie ale glandelor, favorizând eliminarea produşilor de excreŃie c. stimularea nutriŃiei pielii, prevenirea atrofiei şi atoniei, regenerarea celulelor 9. Printre efectele masajului asupra muşchilor se numără: a. încetinirea proceselor metabolice din muşchi b. îmbunătăŃirea elasticităŃii musculare c. îmbunătăŃirea proprietăŃilor funcŃionale ale muşchilor

10. Printre efectele masajului asupra Ńesutului conjunctiv se numără: a. resorbŃia şi scăderea depozitelor de Ńesut adipos b. scăderea tonusului şi rezistenŃei elementelor cu rol de fixare şi protecŃie a Ńesuturilor şi organelor c. influenŃarea schimburilor metabolice, a excreŃiei, a funcŃiilor hormonale, stimularea reacŃiilor neurovegetative 11. Printre efectele masajului asupra articulaŃiilor se numără: a. resorbŃia sau împingerea în circulaŃia generală a revărsatelor articulare sau a infiltratelor patologice din Ńesuturile periarticulare b. prevenirea şi combaterea aderenŃelor c. inhibarea circulaŃiei şi nutriŃiei la nivelul membranei sinoviale 12. Printre efectele masajului asupra circulaŃiei se numără: a. îngreuierea muncii cordului b. accelerarea circulaŃiei sângelui şi limfei din vene şi capilare c. diminuarea congestiilor şi stazelor din Ńesuturi şi organe 13. Printre efectele masajului asupra sistemului nervos se numără: a. determinarea unor reacŃii complexe doar în domeniul senzitiv b. activarea funcŃiilor Ńesuturilor şi organelor c. încetinirea funcŃiilor Ńesuturilor şi organelor


47

Capitolul III. Masajul clasic relaxator

Scop

Cunoaşterea procedeelor şi tehnicilor de masaj care pot fi folosite în scop relaxator, precum şi a caracteristicilor şi particularităŃilor de aplicare a masajului relaxator.


După ce vor studia această unitate de curs, studenŃii vor putea: � să selecteze corect procedeele şi tehnicile de masaj pentru a le folosi în scop

relaxator, de combatere a efectelor stresului şi de recuperare postefort � să cunoască şi să respecte regulile care orientează aplicarea masajului clasic în

scop relaxator � să-şi formeze abilităŃile necesare pentru aplicarea corectă a masajului clasic asupra

diferitelor regiuni ale corpului, pentru a obŃine efecte relaxatoare şi de combatere a oboselii

3.1. Procedeele şi tehnicile masajului clasic relaxator

În decursul timpului, procedeele masajului clasic s-au structurat în procedee principale (fundamentale) şi procedee secundare (ajutătoare). Dintre acestea le vom descrie doar pe acelea care pot fi folosite, în anumite condiŃii, modulându-le în funcŃie de necesităŃi tehnicile, pentru a obŃine efecte relaxatoare.

I. Procedee principale (fundamentale) Se numesc principale sau fundamentale procedeele care, de regulă, nu pot lipsi din

aplicaŃiile mai importante ale masajului. Printre procedeele masajului clasic care pot fi folosite în scop relaxator se numără:

• netezirea (efleurajul) • fricŃiunea • frământatul (petrisajul) • virbaŃiile

NETEZIREA (EFLEURAJUL) Procedeul se adresează, în special, tegumentelor. Descrierea procedeului. Netezirea constă în alunecări ritmice şi uşoare, aplicate cu

diferite părŃi ale mâinilor, cel mai frecvent în sensul circulaŃiei de întoarcere, dar şi în alte sensuri atunci când scopul aplicării masajului nu este cel circulator. Mişcările seamănă cu mângâierea şi sunt, în realitate, acŃiuni de împingere şi tragere a mâinilor, pe suprafeŃe mai mult sau mai puŃin întinse ale pielii, cu o anumită apăsare (presiune) şi cu un anumit ritm, variabil, în funcŃie de necesităŃi.

Tehnicile netezirii. Tehnicile de netezire care pot fi folosite în scop relaxator pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere:

• din punct de vedere al tehnicii de execuŃie: o neteziri executate cu degetele - folosite pentru suprafeŃe mici, tronconice

(degete);

o neteziri executate cu faŃa palmară sau dorsală a mâinii, cu degetele apropiate sau depărtate - folosite pentru suprafeŃe plane şi întinse;

• din punct de vedere al intensităŃii: o neteziri uşoare, superficiale, când se acŃionează numai asupra pielii; o neteziri de profunzime medie, folosind la nevoie o mână aplicată peste

cealaltă (mână peste mână) - pentru Ńesuturile subcutanate; o neteziri profunde, cu rădăcinile mâinilor, cu marginea lor cubitală sau, chiar,

cu pumnii închişi (cu partea palmară sau cubitală), pentru straturile profunde; • din punct de vedere al modului cum lucrează mâinile:

o neteziri simultane - cu ambele mâini în acelaşi timp, se aplică, de obicei, longitudinal, fiind deci foarte lungi, pe toată întinderea regiunii;

• din punct de vedere al sensului de acŃionare: o neteziri longitudinale - în lungimea membrelor, a grupelor de muşchi sau a

vaselor de sânge; o neteziri transversale; o neteziri oblice; o neteziri în cerc, şerpuite sau în zig-zag;

din punct de vedere al lungimii lor: o neteziri lungi - se aplică longitudinal, pe toată întinderea segmentului sau

regiunii; o neteziri medii - au, în general, direcŃie oblică şi se aplică pe segmentele

membrelor, la spate în regiunea scapulară, torace, abdomen; • din punct de vedere metodic:

o netezire introductivă (iniŃială), cu care se începe şedinŃa de masaj; urmăreşte acomodarea, pregătirea suprafeŃei pentru următoarele procedee.

o netezire finală (de încheiere), cu care se termină şedinŃa de masaj, urmărindu-se menŃinerea efectului calmant, relaxator;

Foto nr. 1. Efleuraj executat cu faŃa palmară a mâinilor, la nivelul spatelui

• din punct de vedere al specificului regiunii:

o neteziri cu o mână - pe suprafeŃele mici; o neteziri cu ambele mâini - pe suprafeŃe mari; o neteziri "în pieptene" - pe regiunile cu pilozitate crescută; o neteziri "în brăŃară" - pe membre: o cu ambele mâini la acelaşi nivel, dacă segmentul este gros; o cu o mână mai sus decât cealaltă, dacă segmentul este subŃire;


49

Foto nr. 2. Efleuraj în brăŃară, executat la nivelul gambei

IndicaŃii metodice Netezirea se asociază cu presiunile (pentru a le creşte efectul în profunzime) şi cu

vibraŃiile (întărind acŃiunea relaxatoare). FRICłIUNEA Procedeul vizează, în general, Ńesutul subcutanat reprezentat de hipoderm şi are

efectul analgezic şi decontracturant cel mai important la acest nivel. Descrierea procedeului. FricŃiunea constă în presarea Ńesuturilor moi subcutanate

pe Ńesuturile profunde sau pe un plan dur (osos sau cartilaginos) şi deplasarea lor, în limita elasticităŃii proprii.

Tehnicile fricŃiunii care pot fi folosite în scop relaxator sunt: • din punct de vedere al suprafeŃei care se prelucrează:

o fricŃiuni cu faŃa palmară a degetelor - pe suprafeŃe foarte mici; o fricŃiuni cu o mână - pe suprafeŃe mici; o fricŃiuni cu marginea cubitală a mâinii – pe suprafeŃe mari; o fricŃiuni cu rădăcina mâinii – pe suprafeŃe mari; o fricŃiuni cu faŃa palmară sau dorsală a mâinii - pe suprafeŃe mari; o fricŃiuni cu pumnul închis, cu partea palmară sau cubitală – pe suprafeŃe mari

şi cu musculatură bine reprezentată; o fricŃiuni cu ambele mâini, simultan şi simetric - pe suprafeŃe foarte mari;

Foto nr. 3. FricŃiuni cu faŃa palmară a mâinilor, executate la nivelul spatelui

• din punct de vedere al sensului de execuŃie, care respectă particularităŃile

anatomice ale diferitelor părŃi ale segmentelor sau regiunii: o fricŃiuni circulare, elipsoidale (concentrice sau excentrice);

o fricŃiuni liniare, cu mişcări lente, superficiale şi cu amplitudine maximă posibilă, pe regiunile sărace în Ńesuturi moi şi mai puŃin suple (în lungul ligamentelor, tendoanelor, al spaŃiilor interosoase şi intermusculare); tendonul ahilian, cutele de piele şi Ńesuturi, se masează prin fricŃiuni în cleşte, fie între police şi index, fie între marginile cubitale ale palmelor;

o fricŃiuni "ondulate" sau "în zig-zag" - paravertebral; • din punct de vedere al intensităŃii:

o fricŃiuni superficiale; o fricŃiuni medii; o fricŃiuni profunde;

Intensitatea fricŃiunilor variază de la un moment la altul şi se poate mări sau micşora oricând; în acest sens se va modifica unghiul sub care se aplică priza (degetele sau mâinile) pe tegument, unghi care variază între 300 şi 70-800. Scăderea intensităŃii se realizează prin diminuarea presiunii şi micşorarea unghiului dintre priză şi suprafaŃa pe care se acŃionează.

• din punct de vedere metodic: o fricŃiune simplă - când se execută cu unul din elementele tehnice descrise

(pe suprafeŃe reduse); o fricŃiune combinată (pe suprafeŃele mari şi foarte mari), care se realizează în

două moduri: • prin asocierea mai multor posibilităŃi tehnice de execuŃie a fricŃiunii; • prin combinarea fricŃiunii cu alte procedee de masaj (frământatul,

vibraŃiile).

IndicaŃii metodice: Se recomandă dozarea intensităŃii în funcŃie de sensibilitatea pielii şi a celorlalte

Ńesuturi şi de nivelul la care se doreşte obŃinerea efectului relaxator. Pentru obŃinerea unui efect relaxator, fricŃiunea se va executa cu suprafaŃă mare de

contact pe suprafaŃă mare, lent, cu amplitudinea maximă posibilă, timp suficient de lung pentru a obŃine efectul scontat (în funcŃie de particularităŃile individuale ale subiecŃilor).

Când se lucrează circular, fricŃiunea se va realiza într-un sens, apoi în celălalt, mâinile executând aceeaşi mişcare când se masează părŃi simetrice ale corpului.

După un număr oarecare de mişcări pe loc, mâna se deplasează prin alunecare în imediata vecinătate, continuând prelucrarea; nu sunt permise mişcări pe sărite;

Pe membre, fricŃiunea se realizează mai bine, dacă se sprijină segmentul pe un plan dur, la o înălŃime potrivită.

FRĂMÂNTATUL (PETRISAJUL) Este procedeul cel mai bun pentru influenŃarea Ńesuturilor profunde şi, în special, a

muşchilor. Descrierea procedeului. Frământatul reprezintă prinderea muşchilor şi a altor

Ńesuturi profunde, ridicarea lor atât cât le permite elasticitatea proprie şi stoarcerea, prin comprimare sau prin presiuni, pe planul profund.

Tehnicile frământatului care pot fi folosite în scop relaxator sunt: • frământatul "în cută" şi "în val"- se efectuează atât pe regiunile întinse şi plane, cât

şi la nivelul segmentelor; priza variază în funcŃie de grosimea stratului de prelucrat, dar pentru obŃinerea unui efect relaxator nu se recomandă decât:

o priza medie - între degete şi rădăcina mâinii; o priză mare - între părŃile cubitale ale celor două mâini.

În scop relaxator, cel mai frecvent este folosit frământatul în val, în care cuta realizată prin comprimarea şi presarea sa cu ajutorul rădăcinilor mâinilor este mobilizată prin împingerea mâinii înainte, spre degete. Pe suprafeŃele plane, precum şi pe marile


51

mase musculare, frământatul relaxator se poate execută formând o cută de muşchi, cu priză medie (se apucă fără a se strânge prea tare, se ridică, apoi se presează pe planul profund), fără a elibera cuta din priză şi fără a desprinde palmele de pe piele, mâinile deplasându-se apoi, din aproape în aproape.

Foto nr. 4. Frământat executat la nivelul coapsei

• frământatul "în brăŃară" – se aplică la nivelul membrelor, cu cele două police la

acelaşi nivel sau etajat (unul mai sus decât celălalt) - muşchii fiind prinşi uşor între police şi palme şi, apoi, presaŃi pe planul dur, de obicei circular, ambele mâini lucrând simultan. IndicaŃii metodice: Pentru a obŃine un efect relaxator, esenŃială este respectarea regulii efectuării

frământatului cu priză mare, fără stoarcerea intensă a Ńesuturilor şi aplicarea acestuia lent, profund şi timp îndelungat.

ForŃa de apăsare (presiune), poate fi mică şi mijlocie, după volumul şi rezistenŃa muşchilor.

Pe regiunile plane, frământatul se execută în lungimea muşchiului. Pe regiunea abdominală frământatul se aplică numai dacă sunt prezente Ńesuturi

grase abundente (este, de fapt, un frământat al stratului adipos). VIBRAłIILE Descrierea procedeului. VibraŃiile constau în mişcări oscilatorii ritmice şi presiuni

intermitente, executate cu frecvenŃă mare şi uniform, cu ajutorul mâinii sau al unor aparate, numite vibratoare. Aceste mişcări realizează deplasări mici (de câŃiva mm.) ale pielii, Ńesuturilor şi presiuni ondulatorii foarte variate.

Tehnicile vibraŃiilor care pot fi folosite în scop relaxator: • vibraŃii manuale:

o cu faŃa palmară a degetelor; o cu palma; o cu rădăcina mâinii; o cu pumnul închis sau semiînchis; o presiunea vibrată:

� aplicată într-un singur punct sau cu deplasare liniară, cu faŃa palmară a unuia sau mai multor degete;

� pe rădăcina sau traiectul unui nerv, pe inserŃia unui tendon sau muşchi, în jurul unei articulaŃii sau în lungul unei vene;

IndicaŃii metodice: VibraŃiile manuale sunt preferate celor cu aparate, deoarece pot fi adaptate cu

uşurinŃă, în ceea ce priveşte amplitudinea, ritmul, presiunea.

Pentru a obŃine efecte relaxatoare, vibraŃiile trebuie să aibă un ritm cât mai constant şi să se asocieze cu presiuni cât mai uniforme ca intensitate.

VibraŃiile se pot asocia cu netezirile (efleurajul), fricŃiunile şi chiar cu frământatul.

II. Procedeele secundare de masaj Procedeele secundare de masaj au următoarele caracteristici:

• se intercalează printre cele principale sau se adaugă la sfârşitul şedinŃei de masaj; • întregesc acŃiunea procedeelor de bază şi îmbogăŃesc tehnica masajului; • unele derivă din cele principale, pe care le şi însoŃesc; • altele au caracteristici tehnice proprii şi se aplică independent.

RULATUL Este un procedeu specific segmentelor tronconice (membrele superioare şi

membrele inferioare): Descrierea procedeului. Rulatul se execută cu ajutorul mâinilor aplicate de o parte

şi de alta a segmentului de masat, cu degetele întinse şi cu palmele presând uşor pe Ńesuturi. Masa musculară se mişcă prin mişcarea alternativă a celor două mâini, în sensuri opuse, deplasând mâinile din aproape în aproape, în aşa fel încât să rezulte rularea acesteia în jurul scheletului osos al segmentului.

Foto nr. 5. Rulat executat la nivelul coapsei

IndicaŃii metodice:

În masajul relaxator, rulările se execută după neteziri, fricŃiuni, frământat, sau chiar asociate cu acest a din urmă.

Pentru a se obŃine efectul relaxator, ritmul mişcărilor nu trebuie să fie foarte mare, iar procedeul trebuie să se aplice timp mai îndelungat.

PRESIUNILE Descrierea procedeului. În scop relaxator, presiunile se execută cu ajutorul feŃei

palmare a unuia sau mai multor degete, sau a palmelor aplicate pe regiunea interesată. În cazul presiunilor statice (fără deplasare), după realizarea prizei, se începe realizarea presiunii, în ritm lent şi constant, până la intensitatea dorită, după care se menŃine o anumită perioadă de timp, repetând mişcarea, în funcŃie de necesităŃi.

IndicaŃii metodice: În masajul relaxator, presiunile întăresc acŃiunile procedeelor de netezire, fricŃiune,

frământat şi vibraŃii, cu care se asociază. Pentru a se obŃine efectul relaxator, ritmul mişcărilor nu trebuie să fie foarte mare,

iar procedeul trebuie să se aplice timp mai îndelungat. Se folosesc mai ales la nivelul spatelui, paravertebral (la tineri şi adulŃi sănătoşi),

realizându-se priza cu palmele, cu degetele întinse, de o parte şi de alta a coloanei


53

vertebrale, executând presiunea şi deplasându-le apoi, din aproape în aproape, prin alunecare în contact cu suprafaŃa de acŃionare.

TENSIUNILE AcŃionează, îndeosebi, asupra articulaŃiilor şi Ńesuturilor periarticulare şi se execută,

de obicei, la sfârşitul masajului segmentar sau articular. Descrierea procedeului. Se apucă segmentele, de deasupra şi de dedesubtul

articulaŃiei şi se trage de segmentul terminal, în sensul axei lungi sau în sensul fiziologic al mişcărilor posibile din articulaŃia respectivă, menŃinând poziŃia o anumită perioadă de timp.

Scop: întinderea şi alungirea, în limite fiziologice, a elementelor articulare şi periarticulare, precum şi degajarea de sub presiune a elementelor intraarticulare (ceea ce contribuie şi la diminuarea durerilor articulare).

IndicaŃii metodice: În masajul relaxator, se urmăreşte de fapt aducerea elementelor periarticulare

interesate într-o nouă stare de tensiune, menŃinută până la dispariŃia stretch-reflexului şi relaxarea elementelor periarticulare prin diminuarea tensiunii iniŃiale.

3.2. Particularit ăŃi de aplicare a procedeelor şi tehnicilor de masaj clasic relaxator asupra diferitelor regiuni ale cor pului

Pentru a se putea obŃine un efect relaxator, este necesară respectarea următoarelor reguli de aplicare a masajului:

• se va păstra permanent contactul cu suprafaŃa pe care se lucrează; • se va lucra în ritm foarte lent; • se va acŃiona cu suprafaŃă mare de contact pe suprafaŃă mare; • se vor masa insistent regiunile interesate; • fiecare procedeu se va aplica, cu răbdare, cât mai mult timp, pentru a-i da

organismului posibilitatea de a realiza reglările necesare obŃinerii relaxării.

I. Masajul relaxator al regiunii spatelui Spatele este o regiune întinsă, aproape plană şi netedă, cu excepŃia reliefului

coloanei vertebrale şi a omoplaŃilor. Pielea care acoperă această regiune este mai groasă, mai puŃin sensibilă, Ńesutul conjunctiv şi grăsos este puŃin abundent, musculatura este mai lăŃită şi dispusă în mai multe straturi, iar circulaŃia sângelui este mai redusă şi divers orientată.

Pentru masajul relaxator al spatelui, subiectul va fi poziŃionat în decubit ventral, cu fruntea sprijinită pe dosul mâinilor proprii sau pe un sul / pe o pernă plată şi tare, caz în care membrele superioare vor fi întinse pe lângă corp şi capul întors într-o parte.

Masajul clasic relaxator al regiunii spatelui începe cu efleuraj, printr-o serie de alunecări lungi şi lente, de jos în sus, din regiunea sacrală spre ceafă, trecând peste toată suprafaŃa lombară şi dorsală şi revenind în partea inferioară a spatelui, fără a pierde contactul cu pielea subiectului. Se lucrează cu ambele palme, simultan, cu degetele întinse şi depărtate, mişcarea executându-se mai întâi spre în sus, în lungul coloanei vertebrale, paralel cu aceasta, pentru ca treptat să ia o direcŃie uşor oblică, pentru a acoperi toată suprafaŃa (şolduri, flancuri, coaste, omoplaŃi şi umeri).

După efectuarea mişcărilor în sens longitudinal, se pot efectua mişcări şi în sens transversal, pornindu-se tot din partea inferioară a spatelui şi urcând până la ceafă. În acest caz, priza folosită este tot cea cu ambele palme, cu degetele întinse şi depărtate, la care se adaugă contactul şi cu partea internă a antebraŃului, în acest fel acoperindu-se în acelaşi timp o suprafaŃă mai mare.

Mâinile se pot deplasa simultan, de la un flanc la celălalt, sau alternativ, cu condiŃia respectării ritmului lent de lucru. În permanenŃă, mâinile maseurului se vor mula şi îşi vor adapta mişcările la relieful regiunii.

Foto nr. 6. PoziŃia terapeutului şi subiectului pentru masajul spatelui

FricŃiunea se execută, în general, cu toată palma şi cu degetele întinse, pentru a

acoperi o suprafaŃă cât mai mare. Însă, pentru a adapta procedeul la forma şi relieful regiunii, la consistenŃa pielii şi Ńesuturilor, precum şi pentru a asigura transmiterea efectelor dincolo de straturile superficiale, la persoanele sau pe zonele cu masă musculară mai voluminoasă, se pot folosi şi tehnicile de fricŃiune executate cu rădăcina mâinii, cu pumnul (cu faŃa palmară sau cubitală), cu marginea cubitală a mâinii (în jurul omoplaŃilor), cu faŃa palmară a degetelor, condiŃia esenŃială fiind păstrarea ritmului lent şi a unui unghi mic între priză şi suprafaŃa de contact.

Deplasarea mâinilor pe suprafaŃa masată se realizează prin alunecare din aproape în aproape, fără a pierde contactul cu pielea subiectului.

Foto nr. 7 Foto nr. 8. FricŃiune executată cu feŃele palmare FricŃiune executată cu policele, ale ambelor mâini, la nivelul spatelui pe musculatura paravertebrală

Frământatul, se aplică folosind toate tehnica în val, uşor şi fără a stoarce Ńesuturile între degete şi rădăcinile mâinilor. De la baza gâtului spre umeri se poate aplica frământat asociat cu fricŃiune.

VibraŃiile se asociază cu presiunile executate cu toată palma, pe musculatura paravertebrală găsită contracturată la examinare şi pe părŃile dorsale şi flancuri, pentru a facilita eliminarea volumului de aer rezidual în timpul expiraŃiei.


55

Masajul clasic relaxator al regiunii spatelui se încheie cu efleurajul de încheiere, care se execută scăzând treptat frecvenŃa şi intensitatea alunecărilor, până la executarea lui cu contact foarte superficial.

II. Masajul relaxator al membrelor inferioare Masajul membrelor inferioare poate fi executat fie pe segmente, atunci când dorim

să obŃinem un efect relaxator mai bine localizat asupra anumitor grupe musculare (mai ales în primele şedinŃe), fie pe toată lungimea lor, mai întâi pe partea posterioară şi apoi pe cea anterioară, atunci când musculatura fiecărui segment nu este prea tensionată.

Masajul relaxator al membrelor inferioare pe partea posterioar ă PoziŃia recomandată pentru subiect este în decubit ventral cu genunchii uşor flectaŃi

şi, mai rar, în decubit lateral, pentru masajul şoldului şi al părŃii laterale a coapsei şi gambei. Executat analitic, acest masaj începe cu regiunea fesieră, se continuă cu coapsa şi se încheie cu gamba.

Masajul relaxator al regiunii fesiere Constă în neteziri executate cu ambele mâini, care pornesc de la nivelul pliului

subfesier şi alunecă în sus spre regiunea lombară, apoi în lateral spre şolduri şi în jos spre coapse; se folosesc tehnici care îşi transmit efectele mai în profunzime, datorită faptului că regiunea prezintă masă musculară mare; se lucrează cu ambele palme cu degetele depărtate, cu marginile cubitale ale pumnilor, cu rădăcinile mâinilor, cu pumnii închişi, mână peste mână. Mişcările se execută simultan pe ambele părŃi sau numai pe o parte.

Urmează fricŃiunile, executate lent şi insistent, cu palmele sau cu partea palmară sau cubitală a pumnilor, putându-se folosi şi tehnica mână peste mână.

Frământatul se execută cu ambele mâini cuprinzând simetric cele două părŃi ale regiunii sau fiecare în parte; în scop relaxator, se recomandă combinarea frământatului cu fricŃiunea, executate insistent şi în ritm lent.

Netezirea de încheiere se poate combina cu vibraŃia. Masajul relaxator al coapsei pe partea posterioară Efleurajul se începe cu ambele mâini care se aplică în cerc în jurul segmentului. În

scop relaxator se folosesc alunecări lungi şi lente, executate simultan, utilizându-se tehnicile de execuŃie cu palmele, cu rădăcinile mâinilor, cu faŃa palmară a pumnului închis, sau tehnica în pieptene, în cazul prezenŃei unei pilozităŃi abundente.

FricŃiunea se execută cu palmele, rădăcinile mâinilor, pumnii, sau mână peste mână, insistent şi în ritm lent.

Foto nr. 9.

Rulat asociat cu frământat, executat pe partea posterioară a coapsei

Frământatul este procedeul de bază pentru prelucrarea chiar şi în scop relaxator a musculaturii coapsei şi se aplică folosind tehnica în cerc, dar şi cea în cută, cu condiŃia ca stoarcerea să fie foarte uşoară şi procedeul să se aplice timp mai îndelungat, pentru a obŃine saturarea receptorilor şi relaxarea muşchiului. Frământatul se poate asocia cu rulatul(foto nr.9).

Rulatul musculaturii coapsei se execută lent şi insistent . Efleurajul de încheiere se execută lung şi lent, cu efect liniştitor.

Masajul relaxator al gambei pe partea posterioară Se execută cu genunchiul uşor flectat şi cu piciorul în uşoară flexie plantară, pentru

a permite relaxarea muşchilor. Gamba se menŃine în această poziŃie fie sprijinită pe genunchiul executantului, fie cu glezna pe un sul, pe o pernă sau pe planul înclinat al banchetei.

Efleurajul începe de la nivelul maleolelor, executând câteva mişcări circulare în jurul acestora, cu faŃa palmară a degetelor şi continuă cu alunecări lungi, executate simultan cu ambele palme, care acoperă toată partea posterioară a gambei şi depăşesc în sus articulaŃia genunchiului.

Foto nr. 10. Foto nr. 11. Efleurajul gambei FricŃiuni cu faŃa palmară a degetelor, pe partea posterioară pe partea posterioară a gambei

FricŃiunile se execută cu faŃa palmară a degetelor, circular în jurul maleolelor şi liniar a tendonului ahilian şi cu palmele şi faŃa palmară a pumnilor pe masa cărnoasă a muşchilor.

Frământatul se execută în cerc sau în cută, respectând aceleaşi recomandări ca la masajul relaxator al coapsei pe partea posterioară. Rulatul muşchilor de pe partea posterioară a gambei se poate asocia cu frământatul sau poate fi executat de sine stătător, lent şi prelungit.

Efleurajul de încheiere se aplică folosind tehnici executate lung, liniştitor. Masajul relaxator al membrului inferior, în întregime, pe partea posterioară Se aplică aceleaşi procedee şi tehnici, care însă se întind pe toată lungimea

membrului inferior, păstrând regulile aplicării masajului relaxator. Pentru executarea tensiunilor, se aplică o priză cu ambele mâini de o parte şi de

alta a gleznei, se tracŃionează membrul inferior în ax şi se menŃine această poziŃie câteva secunde (10-30).

Masajul relaxator al membrelor inferioare pe partea anterioar ă Analitic, se execută începând cu piciorul, continuând cu gamba şi coapsa.


57

PoziŃia recomandată pentru subiect este în decubit dorsal, cu capul uşor ridicat, sau culcat-rezemat pe un plan înclinat.

Masajul relaxator al piciorului Pentru a avea acces la întreg piciorul, se sprijină gamba subiectului pe genunchii

executantului. Efleurajul constă în alunecări aplicate pe talpă cu palma, cu rădăcina mâinii sau cu

pumnul închis, iar pe părŃile laterale şi pe partea dorsală, cu palmele şi cu feŃele palmare ale degetelor; mişcările se execută pe toată suprafaŃa piciorului, în general de la degete spre gleznă, lent, pe faŃa plantară cu presiune ceva mai mare şi pe faŃa dorsală superficial.

Figura nr. 15.

DirecŃii de aplicare a masajului pe membrele inferioare – partea anterioară şi

posterioară (Ionescu, A., 1992)

Pentru a amplifica efectul relaxator şi a-l extinde şi la nivelul altor regiuni ale corpului, se pot executa presiuni alunecate lente pe părŃile latero-interne ale tălpilor, atât în sens ascendent, cât şi descendent.

FricŃiunea se execută cu faŃa palmară a degetelor, în sens circular în jurul maleolelor şi a călcâiului şi cu toată palma sau partea cubitală a pumnului pe restul suprafeŃei.

Netezirea de încheiere se aplică prin mişcări lente şi apăsate, executate cu palmele şi feŃele palmare ale degetelor.

Masajul relaxator al picioarelor se poate încheia cu uşoare circumducŃii pasive ale halucelor şi mobilizarea concomitentă a tuturor degetelor în flexie şi extensie, prin mişcări lente şi continue executate cu priză în căuş. Degetele picioarelor pot fi masate împreună sau fiecare în parte, prin neteziri în lung sau transversale, fricŃiuni cu vârfurile degetelor şi tensiuni uşoare.

Foto nr. 12. Presiune alunecată profundă (efleuraj asociat

cu presiune) executată la nivelul părŃii plantare a piciorului

Masajul relaxator al gambelor pe partea anterioară Prezintă unele particularităŃi datorită lipsei Ńesuturilor moi pe creasta şi faŃa antero-

internă a tibiei. Pentru aplicarea masajului relaxator al acestei regiuni, gamba şi piciorul subiectului

se duc în afara planului de sprijin, călcâiul fiind sprijinit pe genunchii executantului; se recomandă să se lucreze cu o mână, cealaltă fixând călcâiul.

Efleurajul se aplică în funcŃie de specificul regiunii: foarte uşor pe partea antero-internă a gambei şi cu presiune ceva mai mare pe masa musculară de pe partea antero-externă, evitând creasta tibială; se lucrează cu palma, cu feŃele palmare ale degetelor, sau în pieptene, cu mişcări lungi şi lente.

FricŃiunea se aplică, mai ales, pe partea antero-externă, folosind rădăcinile mâinilor sau pumnul.

Frământatul se aplică, în general, cu o mână care cuprinde partea externă şi posterioară a gambei, de obicei asociat cu rulatul.

Netezirea de încheiere se aplică lent şi uşor, pe partea antero-internă şi antero-externă a gambei.

Masajul relaxator al coapsei pe partea anterioară Începe prin alunecări lungi şi lente, dar asociate cu presiune ceva mai mare decât

în cazul gambei (datorită existenŃei masei musculare mai mari), folosind tehnicile recomandate la masajul relaxator al coapsei pe partea posterioară.

FricŃiunea se execută cu palma, rădăcina mâinii sau pumnul închis, respectând recomandările privind ritmul şi durata de execuŃie.

Frământatul poate fi circular şi în cută, executându-se lent şi timp mai îndelungat. Rulatul se execută mai bine dacă se flectează puŃin membrul inferior şi se sprijină

talpa subiectului pe banchetă. Netezirea de încheiere se poate întinde şi pe toată lungimea membrului inferior. Masajul relaxator al membrului inferior, în întregime, pe partea sa anterioară Când nu dispunem de timp suficient, sau nu dorim o localizare analitică a efectelor,

putem aplica procedeele de masaj relaxator pe toată întinderea membrului inferior, pe partea sa anterioară, lăsând nemasat piciorul propriu-zis.

III. Masajul relaxator al membrelor superioare Adaptate mai mult pentru mişcări ample şi de abilitate decât de forŃă şi rezistenŃă,

membrele superioare sunt mai subŃiri şi mai scurte decât cele inferioare, iar volumul muşchilor şi Ńesuturilor moi de care dispun este mai redus.

Foto nr. 13. Una dintre poziŃiile recomandate pentru masajul membrului superior

Pentru executarea masajului relaxator pe membrele superioare, poziŃia

recomandată este cea de culcat-rezemat pe bancheta de masaj; se poate folosi şi poziŃia aşezat pe un scaun sau aşezat-rezemat; de fiecare dată, se alege poziŃia cea mai comodă, mai stabilă şi care să permită uşor accesul la segmentul pe care trebuie să îl masăm.


59

Ca şi în cazul membrelor inferioare, dacă se doreşte o mai precisă localizare a efectelor, se va lucra analitic, pe segmentele membrului, prelucrându-se mai întâi degetele şi mâna, apoi antebraŃul, braŃul, umărul.

Masajul relaxator al degetelor Se execută sprijinind palma subiectului pe palma executantului, de preferinŃă pe

stânga pentru a lucra mai bine cu mâna dreaptă (pentru dreptaci). Sprijinul membrului superior se asigură fie aşezând cotul pe o masă, fie pe speteaza unui scaun sau genunchiul executantului.

Se masează fiecare deget prin neteziri lente, executate minuŃios pe întreaga lungime a degetului. Pe partea dorsală a tuturor degetelor întinse se poate aplica şi o netezire transversală, dintr-o parte în alta.

FricŃiunile se aplică lent, superficial şi insistent, mai ales pe partea palmară a degetelor celui masat, folosind faŃa palmară a degetelor maseurului.

Masajul se încheie prin tracŃionarea în ax a fiecărui deget şi menŃinerea poziŃiei alungite a elementelor periarticulare, în scopul întinderii şi elasticizării acestora. Ca şi în cazul masajului relaxator al picioarelor, se pot executa mobilizări pasive lente ale tuturor degetelor, în flexie şi extensie.

Pentru a scurta timpul necesar prelucrării fiecărui deget în parte, se masează mai întâi policele, apoi celelalte patru degete împreună, eventual în acelaşi timp pe faŃa palmară şi dorsală.

Masajul relaxator al mâinii propriu-zise Începe cu netezirea lentă şi superficială a feŃei dorsale şi continuă cu netezirea

lentă şi asociată cu o presiune ceva mai mare pe faŃa palmară, care se poate aplica fie cu palma întinsă, fie cu rădăcina mâinii sau partea cubitală a pumnului.

FricŃiunea se execută circular, superficial şi lent dar insistent, pe ambele feŃe ale mâinii; la persoanele robuste, pe partea palmară se poate folosi şi rădăcina mâinii sau partea cubitală a pumnului.

Netezirea de încheiere, uşoară şi calmă, se aplică pe ambele feŃe ale mâinii. Masajul degetelor şi al mâinii propriu-zise poate fi executat în acelaşi timp. Masajul relaxator al antebraŃului Se execută mai uşor dacă antebraŃul se află în poziŃie verticală sau oblică faŃă de

planul de sprijin, cotul fiind sprijinit la o înălŃime potrivită, de preferinŃă pe genunchii executantului. AntebraŃul poate fi masat şi fără sprijin pe cot, dar în acest caz executantul trebuie să asigure cu mâinile sale fixarea segmentului.

Masajul începe printr-o serie de alunecări lungi şi lente, executate cu ambele mâini, plecând de la nivelul pumnului, netezind antebraŃul pe toate feŃele şi urcând până deasupra cotului. Mâinile se aşează circular de o parte şi de alta a segmentului, sau una deasupra celeilalte şi execută mişcări simultane sau alternative.

FricŃiunea se efectuează lent şi insistent, cu degetele şi palmele, în sens liniar în lungul tendoanelor şi în sens circular pe partea cărnoasă.

Frământatul se poate executa în cerc sau în cută şi poate fi combinat cu fricŃiunea. Rulatul se execută insistent, în ritm lent, urcând în lungul segmentului. Netezirea de încheiere se aplică lent şi liniştitor. Masajul relaxator al braŃului Începe cu netezirea executată cu ambele mâini, alunecând de o parte şi de alta a

acestui segment, antebraŃul fiind sprijinit pe genunchiul executantului. Dacă se lucrează cu o mână, cu cealaltă se sprijină cotul subiectului. Se execută alunecări lungi şi lente, simultane, pe toată lungimea segmentului.

FricŃiunea se execută, în funcŃie de volumul masei musculare, cu palmele sau cu faŃa palmară a degetelor, cu marginea cubitală a pumnilor sau cu rădăcina mâinii, adaptându-se continuu la relieful segmentului.

Pentru braŃ, frământatul este unul dintre cele mai utile procedee; se poate executa un frământat circular sau în brăŃară, sau în cută, lent şi prelungit. Rulatul se poate asocia cu frământatul sau se poate executa de sine stătător, lent şi prelungit ca durată.

Masajul relaxator al braŃului se încheie cu neteziri uşoare, calmante. Masajul relaxator al umărului Masajul relaxator al umărului poate fi executat poziŃionând subiectul în aşezat pe

un scaun scund, fără spetează, iar executantul stând, cu faŃa spre umărul de masat. Se începe cu alunecări ascendente, lente, aplicate pe partea anterioară, laterală şi

posterioară a segmentului, prelungite în faŃă spre torace, în sus spre gât şi în spate spre omoplaŃi. Mâinile executantului trebuie să se muleze perfect la relieful regiunii.

Figura nr. 16.

DirecŃii de aplicare a masajului pe membrele superioare (Ionescu, A., 1992)

Urmează fricŃiuni lente (efectuate cu palma întreagă, rădăcina mâinii, faŃa palmară a pumnului, în funcŃie de volumul masei musculare) şi uşor frământat al muşchiului deltoid.

Netezirea de încheiere se execută lent şi liniştitor, apoi se execută tracŃiuni în ax şi menŃinerea în tensiune a elementelor periarticulare, în poziŃie alungită.

Masajul relaxator al membrului superior în întregime

Dacă timpul destinat pentru masajul membrului superior este scurt, sau nu se doreşte obŃinerea unor efecte strict localizate, procedeele şi tehnicile de masaj se pot aplica pe toată lungimea lui, la nevoie renunŃându-se la prelucrarea degetelor şi mâinii. Această formă de masaj se poate executa fie cu o singură mână, cealaltă fixând mâna celui masat, fie cu ambele mâini, caz în care mâna celui masat se fixează de centura executantului.

IV. Masajul relaxator al peretelui toracic Peretele toracic se deosebeşte de regiunea spatelui prin structura şi prin rolul său

esenŃial în respiraŃie. Pielea care acoperă această regiune este cu mult mai fină şi mai sensibilă, Ńesuturile subcutanate sunt mult mai reduse pe părŃile laterale şi pe linia mediană. Pe partea sa anterioară, la bărbaŃi se remarcă relieful muşchilor pectorali, iar la femei domină relieful glandelor mamare.

Pentru executarea masajului acestei regiuni se recomandă poziŃia decubit dorsal, cu capul uşor ridicat, sau culcat-rezemat pe un plan uşor înclinat. Pentru masajul părŃilor laterale, se ridică membrele superioare în sus şi se pun mâinile la ceafă sau pe creştet; la nevoie, se răsuceşte uşor trunchiul spre partea opusă regiunii pe care dorim să o masăm.

Masajul peretelui toracic începe printr-o serie de neteziri uşoare şi ritmice, executate cu o mână sau cu ambele mâini: - în faŃă, de la baza toracelui, peste regiunea sternală şi apoi în lungul claviculelor până peste umeri; - pe părŃile laterale, în sensul spaŃiilor intercostale, ocolind regiunea mamară. Alunecările sunt lungi şi lente şi se execută simultan, cu ambele mâini; chiar şi alunecările mai scurte, care se aplică pe zone mai puŃin întinse (presternală, costală inferioară, costală laterală, claviculară, humerală), trebuie să păstreze acelaşi ritm lent.


61

FricŃiunea se execută lent şi insistent, mai ales pe masa cărnoasă a muşchilor; procedeul se aplică cu palmele sau cu rădăcina mâinii.

După fricŃiune se execută insistent frământatul muşchilor pectorali. Frământatul în val fiind greu de executat la acest nivel, se poate folosi frământatul în cută, prinzând însă muşchii între vârfurile degetelor şi rădăcinile mâinilor cu o priză foarte lejeră. Ca şi la regiunea spatelui, frământatul se poate combina cu fricŃiunea.

În încheiere, se aplică o netezire uşoară şi liniştitoare a întregii regiuni. După terminarea masajului sunt indicate câteva respiraŃii ample, executate activ

sau pasiv, cu presiuni pe baza toracelui în timpul expiraŃiei.

V. Masajul relaxator al peretelui abdominal Peretele abdominal este o adevărată centură constituită din muşchi laŃi şi supli

legaŃi între ei prin puternice formaŃiuni fibroase. Pielea care acoperă această regiune este subŃire, moale şi elastică. La unele persoane, regiunea abdominală are o sensibilitate specifică mare, care împiedică deseori aplicarea procedeelor de masaj. Sub piele se depun, la unele persoane, straturi de Ńesut adipos mai mult sau mai puŃin abundente, care modifică forma şi funcŃiunile centurii abdominale; în aceste cazuri musculatura este predispusă la atonie şi insuficienŃă funcŃională. În peretele abdominal circulaŃia sângelui este divers orientată.

Foto nr. 14. PoziŃia subiectului pentru masajul regiunii abdominale

Peretele abdominal este masat din aceeaşi poziŃie ca şi peretele toracic. Pentru a

mări gradul de relaxare al muşchilor abdominali, membrele inferioare se flectează din şolduri şi genunchi, iar picioarele se sprijină pe tălpi.

Pentru executarea masajului acestei regiuni se folosesc procedeele şi tehnicile cunoscute, care trebuiesc însă adaptate la conformaŃia anatomică locală.

Netezirea iniŃială se orientează după sensul circulaŃiei de întoarcere, sanguine şi limfatice. Alunecările încep din regiunea supraombilicală şi se îndreaptă în sus spre rebordurile costale; mâinile se duc apoi în lateral spre flancuri şi coboară, continuând apoi alunecarea în lungul şanŃurilor iliace spre simfiza pubiană.

În cazul masajului relaxator, se recomandă ca mişcările să fie legate între ele într-o mişcare continuă, care le însumează. Aceste tehnici se execută lent şi prelungit, începând cu feŃele palmare ale vârfurilor degetelor şi terminând cu rădăcinile mâinilor (la deplasarea spre în sus), începând cu partea cubito-palmară şi terminând cu partea radio-palmară (la deplasarea pe flancuri), începând cu rădăcinile mâinilor, continuând cu palmele şi terminând cu vârfurile degetelor (la coborârea de-a lungul şanŃurilor iliace), pentru a prelungi cât mai mult mişcarea.

Mişcările se execută simetric şi simultan de o parte şi de alta a abdomenului. FricŃiunea constituie, în masajul abdominal, procedeul de bază. Cu toate că unii

autori consideră că, neexistând un plan dur pe care Ńesuturile să se deplaseze, nu poate fi vorba despre o fricŃiune în adevăratul înŃeles al cuvântului, elasticitatea pielii şi a Ńesuturilor subcutanate permit mişcări ample, destul de uşor de executat, pe planul dur constituit de musculatura peretelui abdominal, care se contractă reflex.

Figura nr. 17

DirecŃii de aplicare a masajului pe regiunea toracelui şi abdomenului

(Ionescu, A., 1992)

FricŃiunile se execută cu intensitate şi frecvenŃă mică, folosind palmele (eventual cu degetele depărtate, în funcŃie de mărimea suprafeŃei pe care se acŃionează) şi realizând mişcări circulare, de obicei în sens orar (sensul tranzitului abdominal).

Frământatul nu poate influenŃa mult musculatura peretelui abdominal, pentru că datorită unor reflexe locale de apărare musculatura se contractă şi nu poate fi prinsă în priza necesară executării procedeului. Din acest motiv, efectul frământatului se limitează la straturile subcutanate de Ńesut adipos, atunci când acestea există; cuta de piele şi de Ńesuturi grase este prinsă între degete şi rădăcinile mâinilor sau între părŃile cubitale ale celor două mâini (în funcŃie de grosimea stratului adipos) şi prelucrată insistent.

Masajul relaxator al peretelui abdominal se încheie întotdeauna prin uşoare mişcări de netezire, însoŃire de vibraŃii.

După masaj sunt recomandate câteva mişcări active de respiraŃie profundă.

VI. Masajul relaxator al capului ş i gâtului Masajul relaxator al capului Masajul capului trebuie să Ńină seama, în primul rând, de particularităŃile anatomice

ale acestei regiuni şi, în al doilea rând, de influenŃele pe care dorim să le exercităm asupra conŃinutului cutiei craniene.

Pielea părŃii păroase a capului este groasă şi bine întinsă. Între piele şi oasele craniului există un strat foarte subŃire de Ńesuturi fibro-elastice şi musculare, care îi permit un oarecare grad de mobilitate pasivă şi activă. Aceste Ńesuturi sunt prevăzute cu o reŃea destul de bogată în vase de sânge şi limfă, precum şi în ramificaŃii ale nervilor periferici. Vasele se ramifică în diferite direcŃii: din mijlocul frunŃii lateral spre tâmple şi în sus spre creştet; din creştet spre părŃile laterale şi înapoi spre ceafă. Muşchii sunt laŃi, foarte subŃiri şi se inseră pe piele şi oasele craniului. RamificaŃiile nervoase provin din nervii cranieni şi cervicali.

Chiar dacă masajul capului se poate aplica pe toată suprafaŃa sau parŃial, pe frunte, pe creştet, pe părŃile laterale şi pe partea posterioară, uneori fiind nevoie să se maseze numai jumătatea stângă sau dreaptă a capului, pentru a obŃine efecte relaxatoare globale este recomandat ca acesta să se aplice pe toată suprafaŃa.

Pentru ca masajul capului să poată fi executat pe toată suprafaŃa şi din diferite planuri (anterior, posterior, lateral), cel ce urmează a fi masat se află aşezat pe un scaun scund şi îşi fixează fruntea sau bărbia pe mâinile proprii sau pe un plan de sprijin potrivit


63

de înalt. Executantul stă în picioare sau se află aşezat pe un scaun mai înalt, în faŃa, în spatele sau lateral de subiect. Este bine ca executantul să domine cu privirea întreaga regiune şi să lucreze cu mâinile sub nivelul umerilor, pentru a nu obosi. Masajul se poate executa cu ambele mâini (recomandat) sau cu o mână; când se lucrează cu o mână, cu cealaltă se sprijină capul.

Pentru masajul frunŃii şi părŃii anterioare a capului, subiectul se află aşezat cu spatele la executant şi îşi reazemă capul pe pieptul acestuia. Pentru masajul creştetului, cel masat îşi sprijină bărbia pe palmele proprii şi coatele pe genunchii executantului sau pe scaunul acestuia. Pentru masajul porŃiunii occipitale şi al cefei, cel masat se află aşezat cu fruntea sprijinită pe partea dorsală a mâinilor, antebraŃele fiind încrucişate şi aşezate pe genunchii executantului. Pentru masajul părŃii laterale sau al unei jumătăŃi a capului, se sprijină capul cu o mână sau pe pieptul executantului; se mai poate masa regiunea şi din decubit lateral. Când capul este sprijinit cu o mână se lucrează cu mâna cealaltă; când se sprijină pe pieptul executantului sau pe o pernă, se lucrează cu ambele mâini.

Masajul relaxator al capului constă în neteziri, fricŃiuni şi vibraŃii. Netezirea se execută cu o mână sau cu ambele mâini, alunecând din regiunea

frunŃii fie spre creştet şi ceafă, fie pe părŃile laterale. Palmele se aplică pe frunte cu degetele în sus, uşor îndoite şi depărtate între ele, pentru a trece prin păr (tehnica în pieptene); mişcarea parcurge o cât mai mare parte din suprafaŃa capului şi coboară uşor spre ceafă. Alunecările se fac lent, executându-se cu ambele mâini în acelaşi timp. După netezirea părŃii mediane, alunecările se fac lateral şi mereu dinainte spre înapoi. Netezirea se mai poate efectua din mijlocul frunŃii spre tâmple, din creştet spre părŃile laterale şi din creştet spre ceafă. Bine executat, procedeul dă o senzaŃie de linişte şi relaxare.

FricŃiunea se execută cu amândouă mâinile sau cu o mână, cealaltă sprijinind capul. Se lucrează cu faŃa palmară a degetelor uşor îndoite şi depărtate între ele, care se aplică pe partea păroasă şi execută mişcări lente şi circulare pentru a deplasa pielea pe straturile profunde, atât cât permite elasticitatea proprie a Ńesuturilor. Presiunea pe planul osos este moderată. După câteva mişcări pe loc, degetele se deplasează, din aproape în aproape, pe toată regiunea. FricŃiunea vibrată este şi mai eficientă, dar este mai greu de executat.

VibraŃiile însoŃesc tehnicile de netezire sau fricŃiune, sau se aplică singure pe anumite porŃiuni ale capului. VibraŃiile mecanice se aplică foarte rar pe cap şi atunci se execută prin intermediul unor dispozitive confecŃionate din material moale şi elastic, sau prin intermediul mâinii executantului (interpusă între aparat şi suprafaŃa pe care se lucrează), care reglează presiunea.

Prin masajul capului urmărim, pe de o parte, să influenŃăm funcŃiunile pielii şi ale Ńesuturilor dintre piele şi craniu, iar pe de altă parte, să influenŃăm conŃinutul cutiei craniene. Masajul relaxator al capului are efecte calmante, liniştitoare. Activând circulaŃia din piele şi stimulând schimburile nutritive, acest masaj întreŃine funcŃiunile locale. Efectele profunde se obŃin pe cale reflexă. Prin mecanisme derivative şi descongestionante se reglează circulaŃia în cavitatea craniană şi se îmbunătăŃesc funcŃiunile vegetative din creier. Pe această cale, se produce o stare de liniştire a sistemului nervos central, se reduce starea de încordare şi se favorizează somnul. Eficacitatea este mai mare la persoanele obosite, sensibile, agitate.

Masajul relaxator al fe Ńei Este o formă specială de masaj, practicată de către specialişti, mai mult în scop

cosmetic sau terapeutic, dar cu rezultate deosebite şi în obŃinerea unei stări de relaxare generală a beneficiarului.

În acest masaj se folosesc o serie de acŃiuni manuale, derivate din procedeele clasice de netezire, fricŃiune, frământat, vibraŃii etc., adaptate la particularităŃile morfologice şi funcŃionale ale acestei regiuni şi la necesităŃi. Aceste procedee exercită o acŃiune

circulatorie şi trofică asupra pielii şi Ńesuturilor subcutanate, determinând în acelaşi timp apariŃia unei stări de bine şi de relaxare, care se poate extinde la nivelul întregului corp.

PoziŃia cea mai bună pentru aplicarea masajului relaxator al feŃei este decubit dorsal cu capul pe genunchii executantului, adesea capul şi partea superioară a trunchiului fiind uşor flectate.

Masajul feŃei se execută, de obicei, până la gât şi toracele anterior. El începe cu efleuraj uşor, executat cu faŃa palmară a degetelor, pe frunte de la centru spre părŃile laterale şi pe restul feŃei de la menton spre urechi, spre unghiul extern al ochilor şi spre unghiul intern.

Se execută apoi uşoare fricŃiuni, cu faŃa palmară a degetelor, urmând aceleaşi trasee şi insistând pe frunte (asociate cu întinderi ale pielii spre interior şi spre exterior) şi pe regiunea temporală (cu intensitate a presiunii mai mică).

Foto nr. 15 Foto nr. 16

Efleuraj efectuat cu ambele mâini, Efleuraj efectuat cu ambele mâini, la nivelul frunŃii de la menton spre unghiurile externe ale ochilor

Se frământă apoi părŃile moi (obrajii) în cută, executând o formă de frământat, foarte lent şi insistent, în cută cu priză mică (între police şi index) şi asupra buzelor şi a părŃilor moi din regiunea mentonieră şi submentonieră.

VibraŃiile se asociază cu presiunile executate cu faŃa palmară a vârfului mediusului, pe marginea superioară a orbitei şi pe părŃile laterale ale nasului (mai ales la baza sa); de asemenea, ele se mai asociază şi cu efleurajul introductiv, dar mai ales cu efleurajul de încheiere, amplificând efectul relaxator.

Masajul relaxator al gâtului Pentru executarea masajului gâtului este nevoie să se facă o delimitare a părŃii

anterioare şi a celei posterioare, care se deosebesc între ele prin formă, structură şi funcŃiuni.

Regiunea anterioară se caracterizează printr-o mare complexitate anatomică şi funcŃională, fiind străbătută de căi organice importante, ca traheea şi esofagul, de vase mari de sânge, ca arterele carotide şi venele jugulare, de canale limfatice şi numeroase trunchiuri nervoase. Regiunea este sediul unor complexe formaŃiuni ganglionare şi glandulare (ganglionii limfatici cervicali, tiroida şi paratiroidele). Muşchii anteriori ai gâtului sunt lungi şi subŃiri, având o acŃiune mai mult de orientare a mişcărilor decât statică sau de forŃă. În regiunea posterioară a gâtului găsim coloana vertebrală cervicală şi o musculatură dispusă în mai multe straturi, care are un apreciabil rol static şi dinamic.


65

Masajul relaxator al părŃii anterioare a gâtului Masajul relaxator al regiunii anterioare a gâtului influenŃează direct elementele

anatomice locale şi indirect organele feŃei şi capului. Deşi are efecte de descongestionare a regiunii şi de relaxare a musculaturii, este indicat foarte rar, de teama de a nu face rău acŃionând fără discernământ asupra Ńesuturilor şi organelor.

Atunci când totuşi se indică, el se execută după o tehnică simplificată, constând în netezire, fricŃiune, frământatul uşor al muşchilor şi vibraŃii.

PoziŃia subiectului este decubit dorsal sau aşezat-rezemat, cu un sul sub partea posterioară a gâtului, pentru a-l extinde.

Netezirea părŃii anterioare şi a părŃii laterale a gâtului se face prin alunecări uşoare, pornind de sus în jos, de la bărbie şi mastoidă spre stern şi clavicule; se porneşte cu marginile cubitale ale mâinilor şi cu rădăcinile mâinilor şi se termină cu marginile lor radiale şi cu vârfurile degetelor. Se recomandă să se lucreze simetric şi simultan, adică pe ambele părŃi ale gâtului şi cu ambele mâini în acelaşi timp.

FricŃiunea se execută cu faŃa palmară a vârfurilor degetelor, minuŃios, dar cu multă precauŃie, lent şi cu intensitate foarte mică, evitând glanda tiroidă.

Frământatul se aplică numai pe muşchi, sub formă de cută, cu priză foarte lejeră, lent şi prelungit, în lungul sternocleidomastoidienilor şi a marginii libere a trapezilor.

VibraŃiile au un rol relaxator important în acest masaj, executându-se asociate cu presiuni uşoare, neteziri sau fricŃiuni.

Netezirea de încheiere se execută lung, lent şi liniştitor. Masajul relaxator al părŃii posterioare a gâtului (sau masajul cefei) Se execută fie din poziŃia decubit ventral, cu capul uşor flectat şi cu fruntea

rezemată pe partea dorsală a mâinilor proprii sau cu capul sprijinit pe un sul moale, din poziŃia aşezat pe un scaun scund, cu fruntea sprijinită înainte pe un plan potrivit de înalt, ori pe genunchii executantului, fie chiar din poziŃia de decubit dorsal. Pe bancheta joasă de masaj (destul de rar folosită în zilele noastre) poziŃia cea mai favorabilă este aşezat călare, cu trunchiul uşor înclinat înainte şi cu capul sprijinit pe planul lung al banchetei ridicat până aproape de verticală.

Procedeele folosite pentru masajul cefei sunt netezirea, fricŃiunile, frământatul şi vibraŃiile.

Netezirile constau în alunecări executate cu o mână sau cu ambele mâini, pornind de sus, de deasupra inserŃiilor muşchilor cefei pe osul occipital, de o parte şi de alta a liniei mediane şi coborând până la baza gâtului, între omoplaŃi şi spre umeri. Pentru ca mişcările să fie mai lungi se încep cu rădăcinile mâinilor şi se termină cu vârfurile degetelor, care pe măsură ce coboară se depărtează între ele. Pentru netezirea părŃilor laterale, se aşează palmele cu marginea cubitală sub urechi şi se alunecă în jos până peste umeri, terminând cu marginea radială a mâinilor. Se folosesc alunecările lungi şi simultane, de preferinŃă executate de sus în jos (sensul circulaŃiei de retur).

FricŃiunea se aplică pe toată întinderea cefei, adaptând cât mai bine mişcările la forma regiunii. În partea de sus, la nivelul inserŃiei muşchilor pe osul occipital, se execută uşoare mişcări liniare şi circulare cu feŃele palmare ale vârfurilor degetelor; în partea mijlocie a cefei şi în partea sa inferioară, între omoplaŃi şi pe umeri, fricŃiunile se execută amplu, cu palmele sau rădăcinile mâinilor. Intensitatea şi frecvenŃa mişcărilor este mică, dar durata de aplicare a procedeului trebuie să fie ceva mai mare, pentru a obŃine efectele dorite.

Foto nr. 17

Masajul cefei realizat din poziŃia aşezat „călare”, cu fruntea rezemată pe planul înalt al banchetei

Foto nr. 18 Masajul cefei realizat din poziŃia decubit dorsal

Frământatul se aplică, mai ales, pe părŃile laterale şi inferioare ale cefei, unde

musculatura este mai voluminoasă, în formă de cută mare prinsă între police şi celelalte degete (realizând o priză foarte lejeră) sau între feŃele palmare a degetelor şi rădăcinile mâinilor; mâinile se deplasează lucrând concomitent. Frământatul se poate combina cu fricŃiunea, mai ales în partea de jos şi laterală a cefei.

VibraŃiile se execută asociate cu presiuni cu vârfurile degetelor aplicate pe inserŃiile occipitale ale muşchilor şi cu neteziri şi fricŃiuni executate cu degetele şi palmele, pe mijlocul şi partea inferioară a cefei.

Masajul relaxator al cefei se încheie întotdeauna prin tehnici lungi şi lente de netezire calmantă


67

Foto nr. 19 Foto nr. 20 Efleuraj lung, început de sub Masajul muşchiului trapez nivelul urechilor mergând până la baza gâtului; -frământat asociat cu fricŃiuni continuând până peste umeri

3.3. Rolul masajului clasic relaxator în combaterea stresului fizic şi psihic

Starea de oboseală fizică şi psihică, considerată ca efect al stresului la care a fost supus organismul datorită solicitărilor intense şi / sau prelungite în timp, se instalează, de regulă, în urma eforturilor intense fizice şi / sau intelectuale. Chiar dacă este vorba doar despre un efort intelectual care a generat o stare de oboseală psihică, la nivel somatic se vor regăsi o serie de simptome care confirmă strânsa legătură între planul psihic şi cel fizic al fiinŃei umane. Pentru delimitarea noŃiunii de oboseală fiziologică şi a celei de oboseală patologică se folosesc termenii de prag inferior şi prag superior al oboselii.

Pragul inferior este foarte greu de precizat, el putând fi marcat prin apariŃia semnelor subiective şi obiective de oboseală. Pragul superior al oboselii este, însă, net precizat de efectele utile ale repausului. Aceasta înseamnă că oboseala fiziologică cedează complet prin odihnă corespunzătoare, spre deosebire de oboseala patologică, pe care odihna, oricât de lungă ar fi, nu o mai poate face să dispară (Mârza, D., 2002).

Din complexul de procese care caracterizează oboseala fizică (mai uşor de obiectivat, dar care întotdeauna este dublată şi de un oarecare grad de oboseală psihică), se desprinde oboseala musculară, care poate să apară sub forme locale sau generale, precoce sau tardive, acute sau cronice şi care poate fi combătută foarte uşor prin masaj.

Oboseala muscular ă local ă se caracterizează prin întărirea, uşoara tumefiere şi creşterea sensibilităŃii muşchilor (simptome care pot fi depistate prin palpare), scăderea capacităŃii lor de contracŃie şi incapacitatea de a executa mişcări precise şi cu amplitudine maximă. Masajul local este contraindicat atâta timp cât durează fenomenele acute. Se pot masa grupele musculare antagoniste, musculatura simetrică sau cea situată departe de regiunea în cauză, precum şi grupele musculare mari, situate la distanŃă de muşchii obosiŃi. După ce fenomenele acute au dispărut, pe regiunea obosită se vor aplica neteziri lungi, lente şi superficiale, presiuni vibrate şi fricŃiuni uşoare şi, în plus, pe membre, rulatul relaxator. După masaj se recomandă mişcări ample de pendulare a membrelor şi / sau circumducŃii ale capului şi trunchiului.

Oboseala muscular ă general ă se caracterizează prin contracturi şi dureri în muşchi, mai ales la nivelul membrelor, regiunii spatelui şi cefei, mişcări greoaie, necoordonate, indispoziŃie, somnolenŃă sau iritare, febră, dureri de cap. Masajul este

indicat doar după dispariŃia simptomelor acute. Se începe cu o liniştire a sensibilităŃii periferice şi a musculaturii, prin neteziri pe porŃiuni mari, fricŃiuni vibrate şi rulat al membrelor; muşchii spatelui şi muşchii de la rădăcinile membrelor vor fi prelucraŃi în zilele următoare; şedinŃele se vor încheia cu exerciŃii de mobilizare metodică a articulaŃiilor, exerciŃii de respiraŃie şi pendulări ale membrelor. Automasajul nu este indicat!

Oboseala muscular ă precoce apare la începutul unui efort şi se caracterizează printr-o criză de adaptare funcŃională a organismului (dificultăŃi de respiraŃie, contracturi şi dureri musculare, scăderea bruscă a capacităŃii funcŃionale). Poate fi prevenită prin masaj şi automasaj pregătitor, local sau regional, constând în procedee relaxatoare, blânde, aplicate pe grupele musculare care vor fi solicitate în efort.

Oboseala muscular ă tardiv ă apare, mai ales, la persoanele neantrenate. Simptomele ei sunt asemănătoare cu cele ale oboselii generale, dar apare mai lent şi cedează mai greu prin odihnă. Poate fi prevenită prin măsuri în ceea ce priveşte dozarea corespunzătoare a efortului şi prin masaj, ca şi în cazul oboselii generale. Este admis şi automasajul, asociat cu aplicaŃii calde şi medicaŃie calmantă.

Oboseala acut ă se confundă cu oboseala precoce, având aproape aceleaşi simptome; este cunoscută şi sub numele de stare de curbatură musculară. Repausul prelungit şi exerciŃiile de relaxare, fac să cedeze treptat contracturile şi senzaŃia de durere musculară. La nevoie se pot administra calmante uşoare. Masajul este indicat după dispariŃia tuturor simptomelor acute. Automasajul nu este indicat!

Oboseala cronic ă sau cumulativ ă se apropie ca şi caracteristici de formele patologice de oboseală, prezentând simptome mai intense şi mai rezistente la tratament, dar şi tulburări organice şi psihice. Poate fi prevenită prin dozarea corespunzătoare a efortului, odihnă activă, masaj.

Rezumat

Masajul clasic, după cum se ştie, poate fi folosit atât în scop stimulativ, cât şi în scop relaxator.

În legătură cu combaterea efectelor stresului, este de la sine înŃeles că se va folosi masajul clasic relaxator, a cărui particularităŃi şi reguli de aplicare trebuie foarte bine cunoscute pentru a putea fi folosit corespunzător şi fără a risca accentuarea simptomelor generate de stres.

Dintre procedeele fundamentale şi secundare cunoscute ale masajului clasic nu se folosesc toate, iar dintre tehnicile cunoscute ale fiecărui procedeu, pentru obŃinerea efectelor relaxatoare, se selectează doar acelea care corespund necesităŃilor. Aşadar, specialistul va fi foarte atent la alegerea procedeelor şi a tehnicilor şi la modul în care le va aplica, dacă doreşte obŃinerea unor efecte relaxatoare reale.

Dacă, în timpul aplicării masajului clasic în scop stimulativ, poziŃionarea subiectului sau a segmentului de masat este recomandată din anumite considerente, dar nu obligatorie, în timpul aplicării masajului clasic relaxator, este obligatoriu să se adopte poziŃia cea mai relaxată şi mai relaxantă pentru subiect sau segment. De asemenea, fiecare regiune a corpului, prezentând anumite particularităŃi, se impune şi respectarea unor reguli de aplicare a fiecărui procedeu şi a fiecărei tehnici, pentru obŃinerea unor rezultate bune.

Stresul fizic şi psihic repercutându-se asupra structurii somatice, este de la sine înŃeles că abordarea oboselii musculare prin folosirea masajului clasic relaxator, poate conduce la obŃinerea unor efecte directe asupra structurilor musculare, dar şi la obŃinerea unor efecte asupra sferei psihice (a nu se uita legăturile funcŃionale foarte strânse între psihic şi somatic).


69

Bibliografie

1. CORDUN, M., 1992, Masaj tehnici şi aplicaŃii în sport, Editura Medicală, Bucureşti 2. DRĂGAN, I. şi colab., 1995, Masaj, automasaj, refacere, recuperare, Editura Cucuteni,

Bucureşti 3. DRĂGAN, I. şi PETRESCU, O., 1993, Masaj - automasaj, EDITIS, Bucureşti 4. FRITZ, S., GROSEMBACH, M.J., 2004, Mosby's Essential Sciences for Therapeutic

Massage. Anatomy, Physiology, Biomechanics and Pathology, Mosby, Canada 5. HOLLIS, M., 1998, Massage for Therapists, Blackwell Science LTD, London 6. IONESCU, A., 1992, Masajul (procedee tehnice, metode, efecte, aplicaŃii în sport),

Editura All, Bucureşti 7. MARCU, V., 1983, Masaj şi Kinetoterapie, Editura Sport-Turism, Bucureşti 8. MÂRZA, D. şi MÎRł, C., 2001, Masaj clasic, Note de curs, Universitatea din Bacău 9. MÂRZA, D., 1998, Metode speciale de masaj, Editura Plumb, Bacău 10. MÂRZA, D., 2005, Masaj antistres, Editura Didactică şi Pedagogică S.A., Bucureşti 11. MAXWELL-HUDSON, C., 2001, Guide to massage, DK Publishing, London 12. SAMUEL, J., 1974, Le massage, Encyclopedie Medico-Chirurgicale, vol. I, nr. 5, Paris 13. SIDENCO, L., 2003, Masajul în kinetoterapie, Editura FundaŃiei "România de Mâine",

Bucureşti 14. SINHA, A.G., 2001, Principles and Practices of Therapeutic Massage, Jaypee brothers,

Medical Publishers LTD, New Delhi 15. WERNER, R. şI BENJAMIN, B.E., 1998, A Massage Therapist's Guide to Patohology,

Williams&Wilkins, Baltimore

Evaluare

1. Printre procedeele principale de masaj folosite în scop relaxator se numără: a. efleurajul b. tapotamentul c. frământatul 2. Din punct de vedere al lungimii tehnicilor de efleuraj, în cadrul masajului clasic relaxator se pot folosi: a. netezirile lungi b. netezirile medii c. netezirile scurte 3. Scăderea intensităŃii fricŃiunilor, în masajul clasic relaxator, se realizează prin : a. creşterea unghiului dintre priză şi suprafaŃa pe care se acŃionează b. scăderea unghiului dintre priză şi suprafaŃa pe care se acŃionează c. folosirea unei suprafaŃe mari de contact pe suprafaŃă mare 4. Pentru a obŃine efecte relaxatoare prin aplicarea frământatului, se recomandă: a. efectuarea frământatului cu priză mare b. aplicarea frământatului se va realiza lent, superficial şi timp cât mai scurt c. frământatul se va aplica fără stoarcerea intensă a Ńesuturilor 5. Pentru a avea efecte relaxatoare, vibraŃiile: a. se vor aplica cu frecvenŃă mare b. vor avea un ritm cât mai constant c. se vor asocia cu presiuni cât mai uniforme ca intensitate

6. Printre procedeele secundare ale masajului clasic care se pot folosi în scop relaxator se numără: a. rulatul b. cernutul c. tensiunile 7. La nivelul spatelui, efleurajul aplicat în scop relaxator, va avea următoarele caracteristici: a. se vor folosi alunecări lungi şi lente b. se va folosi priza cu palma întinsă şi degetele depărtate c. se va lucra alternativ 8. Pentru masajul relaxator al regiunii fesiere se recomandă: a. neteziri care pornesc de la nivelul regiunii lombare şi alunecă în jos spre pliul subfesier b. folosirea tehnicilor care îşi transmit efectele mai în profunzime c. combinarea frământatului cu fricŃiunea, executate insistent şi în ritm lent 9. Pentru aplicarea frământatului relaxator la nivelul părŃii posterioare a coapsei, se recomandă: a. executarea foarte uşoară a stoarcerii b. asocierea frământatului cu rulatul c. aplicarea procedeului timp scurt 10. Efleurajul relaxator al părŃii posterioare a gambei: a. începe de deasupra maleolelor, cu mişcări circulare b. se realizează cu alunecări lungi, executate simultan cu ambele palme c. depăşeşte în sus articulaŃia genunchiului 11. Pentru a amplifica efectul relaxator al piciorului şi a-l extinde şi la nivelul altor regiuni ale corpului, se recomandă: a. executarea de presiuni alunecate lente pe părŃile latero-interne ale tălpilor b. executarea de presiuni lente pe tălpi c. realizarea, în final, a unor uşoare circumducŃii pasive ale halucelor 12. În realizarea efleurajului relaxator pe partea anterioară a gambei se recomandă: a. aplicarea sa foarte cu presiune mai mare pe partea antero-internă a gambei b. evitarea crestei tibiale c. aplicarea sa cu presiune ceva mai mare pe masa musculară de pe partea antero-externă 13. Pentru masajul relaxator al degetelor şi mâinii se recomandă: a. aplicarea fricŃiunilor lent, superficial şi insistent b. folosirea unei presiuni mai mari pe faŃa dorsală şi a uneia mai mici pe faŃa palmară c. tracŃionarea în ax, în final, a fiecărui deget şi a articulaŃiei pumnului 14. Masajul relaxator al antebraŃului: a. foloseşte cernutul ca procedeu principal de relaxare b. începe de la nivelul pumnului şi urcă până deasupra cotului c. foloseşte fricŃiunea executată în sens circular pe partea cărnoasă a antebraŃului


71

15. Efleurajul relaxator al umărului: a. se prelungeşte, în jos, până pe antebraŃ b. se prelungeşte, în spate, spre omoplaŃi c. se prelungeşte, în faŃă, spre torace 16. Pentru masajul relaxator al peretelui toracic se recomandă: a. folosirea alunecărilor lungi, lente şi executate simultan cu ambele mâini b. începerea masajului de la nivelul claviculelor, trecând peste regiunea sternală, până la baza toracelui c. executarea, în final, a câteva respiraŃii ample, active sau pasive, cu presiuni pe baza toracelui în timpul expiraŃiei 17. Pentru executarea, în scop relaxator, a fricŃiunilor la nivelul peretelui abdominal, se recomandă: a. realizarea de mişcări circulare în sens antiorar b. executarea lor cu palmele, cu intensitate şi frecvenŃă mică c. executarea lor în sensul tranzitului intestinal 18. Masajul relaxator al capului are următoarele efecte: a. stimularea sistemului nervos central b. îmbunătăŃirea funcŃiunilor vegetative din creier c. reglarea circulaŃiei în cavitatea craniană 19. Efleurajul relaxator al feŃei: a. se aplică, pe frunte, de la centru spre părŃile laterale b. se aplică de la urechi spre menton c. se aplică de la menton spre unghiul extern al ochilor 20. Pentru masajul relaxator al părŃii anterioare a gâtului se recomandă: a. aplicarea efleurajului de la bărbie şi mastoidă spre stern şi clavicule b. executarea fricŃiunilor cu precauŃie, evitând glanda hipofiză c. efectuarea frământatului în lungul sternocleidomastoidienilor şi a marginii libere a trapezilor 21. FricŃiunea relaxatoare a cefei: a. se execută cu frecvenŃă şi intensitate mică, timp îndelungat b. se execută cu feŃele palmare ale vârfurilor degetelor la nivelul inserŃiei muşchilor pe osul occipital c. se execută doar cu mişcări liniare 22. În oboseala musculară locală: a. masajul local este contraindicat atâta timp cât durează fenomenele acute b. se vor aplica, imediat după apariŃia simptomelor, neteziri lungi, lente şi superficiale, presiuni vibrate şi fricŃiuni uşoare şi, în plus, pe membre, rulatul relaxator c. după masaj, se recomandă mişcări ample de pendulare a membrelor 23. În oboseala musculară generală: a. masajul începe cu liniştirea sensibilităŃii periferice şi a musculaturii b. automasajul nu este indicat c. muşchii spatelui şi muşchii de la rădăcinile membrelor vor fi prelucraŃi în primele zile

24. Oboseala musculară precoce: a. apare la sfârşitul unui efort b. poate fi prevenită prin masaj şi automasaj pregătitor c. se caracterizează printr-o criză de adaptare funcŃională a organismului 25. Oboseala musculară tardivă: a. apare mai lent şi cedează mai greu prin odihnă, faŃă de oboseala musculară generală b. apare, mai ales, la persoanele antrenate c. pentru prevenirea sa este recomandat masajul şi automasajul 26. În cazul oboselii acute: a. sunt prezente contracturi şi dureri musculare b. masajul este indicat după dispariŃia tuturor simptomelor acute c. automasajul este indicat 27. Oboseala cronică sau cumulativă: a. nu se caracterizează prin tulburări organice şi psihice b. prezintă simptome mai intense şi mai rezistente la tratament c. poate fi prevenită prin dozarea corespunzătoare a efortului, odihnă activă, masaj


73

Capitolul IV. Masajul antistres

Scop

Cunoaşterea particularităŃilor masajului antistres şi înŃelegerea diferenŃelor structurale, metodice şi aplicative dintre această metodă şi masajul clasic relaxator.


După ce vor studia această unitate de curs, studenŃii vor putea: ▪ să înŃeleagă argumentele care au stat la baza structurării masajului antistres; ▪ să cunoască particularităŃile acestei metode; ▪ să facă diferenŃa între conŃinutul şi particularităŃile de aplicare a masajului antistres

şi a masajului clasic relaxator; ▪ să aplice corect traseele specifice masajului antistres, respectând toate regulile şi

direcŃionând eficient efectele în sensul combaterii efectelor stresului asupra organismului.

4.1. Caracteristicile masajului antistres

Masajul antistres se doreşte a fi un masaj de armonizare, de reechilibrare a psihicului şi somaticului şi de fixare a funcŃionării acestora la un nivel care să asigure starea de bine.

Este un masaj de reintegrare a schemei corporale, de relaxare, de restructurare a istoriei personale. Mişcările sunt fluide, învăluitoare şi succesive, ca o singură mişcare care se efectuează pe tot corpul, urmărindu-i formele şi contururile.

Masajul antistres urmăreşte restabilirea unităŃii corporale, psihice şi psiho-corporale, legând aceste elemente între ele, comparativ cu alte metode care le abordează separat, din punct de vedere a unei viziuni mecaniciste, eronate.

El caută să aducă persoana la forma primordială unitară, în care percepŃiile sunt nediferenŃiate, pentru ca apoi, treptat, să o ajute să-şi diferenŃieze percepŃiile, să-şi redescopere corpul şi funcŃionalitatea acestuia, să imprime pe matricea originală noi pagini ale istoriei personale.

DiferenŃa dintre om şi animal în faŃa agenŃilor stresori, constă în posibilitatea pe care o are animalul de a reacŃiona activ, prin luptă sau fugă, în timp ce omul, în situaŃia în care problemele nu-şi găsesc o rezolvare imediată, suferă efectele nefaste ale unor schimbări fiziologice repetate. Pe de altă parte, omul are capacitatea de a reacŃiona conştient la condiŃiile exterioare, dezvoltându-şi capacitatea de adaptare. Masajul poate contribui, alături de alte metode de relaxare, la obŃinerea acestui efect.

Dată fiind complexitatea proceselor interne care alcătuiesc mecanismul stresului, cercetările din ce în ce mai asidue din ultima vreme, s-au străduit să găsească modalităŃi de combatere a efectelor sale negative asupra organismului.

Mai ales în ultima perioadă, au apărut pe piaŃă foarte multe lucrări în care se dau recomandări în legătură cu aceste modalităŃi de conştientizare a efectelor stresului şi de ameliorare a controlului acestora. Dar, toate se bazează mai ales pe o analiză a comportamentului exterior care este, de multe ori, rezultatul unor condiŃionări, a unor legături prestabilite între anumite situaŃii şi reacŃiile, mai mult sau mai puŃin adecvate, declanşate de acestea.

Se dovedeşte, în încercarea de a controla efectele stresului, că nu este suficient să Ńi se spună sau să îŃi spui relaxează-te, pentru ca starea de relaxare să se instaleze. Aceasta se întâmplă deoarece este dificil şi nu suntem obişnuiŃi să ne conştientizăm percepŃiile senzoriale la fel de bine ca cele intelectuale. Cea mai mare parte a oamenilor ajung să creadă că simt ceea ce nu simt în realitate, ci ceea ce au ei impresia că simt faŃă de o anumită situaŃie, analizând superficial percepŃiile (am simŃit că e greu, că mă enervez etc.), fără a se referi la ceea ce propriul lor corp le-a spus (conştientizarea posturii corporale, a ritmului respiraŃiei, a contracŃiilor musculare, a senzaŃiilor de cald sau frig etc.). Astfel, cuvintele descriu experienŃa subiectivă a persoanei, semnificaŃia lor devine absolută şi contactul cu propriul nostru corp este pierdut.

Nu ne preocupăm de corpul nostru decât atunci când ne atrage atenŃia prin dureri, impotenŃă funcŃională şi alte semne şi simptome deranjante.

Corpurile noastre sunt în rezonanŃă cu fiecare situaŃie trăită, ele traduc adevărul momentului, ne informează asupra nevoilor reale şi ne pot învăŃa cum să trăim mai bine. Să nu uităm acest lucru!

Pornind de la considerentul că este mai uşor să acŃionăm asupra sistemului muscular, decât asupra reacŃiilor simpatice şi a circuitelor interne ale creierului, am încercat să găsesc o modalitate de abordare a stresului care să se concentreze pe ascultarea senzaŃiilor corporale, dezvoltarea unei mai bune percepŃii a tensiunilor musculare şi recunoaşterea diferitelor semne organice care caracterizează starea de stres, la acestea adăugându-se învăŃarea modului de a reacŃiona într-o manieră corespunzătoare. Şi astfel s-a structurat masajul antistres.

Având în vedere tabloul manifestărilor somato-fiziologice şi psihice induse de stres (Mârza, D., 2000-2003) şi cunoscând bine efectele masajului asupra organismului, ne-am propus să abordăm o altă formă de masaj, considerând că masajul clasic relaxator (folosit pe scară largă în scopul detensionării fizice şi psihice), deşi are rezultate bune, nu corespunde din toate punctele de vedere obiectivului urmărit.

Ca atare, am conceput o succesiune de procedee şi tehnici, pe care am încercat să le adaptăm mult mai bine la particularităŃile fiecăruia dintre regiunile masate şi, mai ales, la nevoile acestora, impuse de manifestările somato-fiziologice induse de stres.

Sensurile de acŃionare şi, mai ales, faptul că masajul, chiar dacă începe pe o anumită regiune şi apoi trece la alta, revine de mai multe ori la regiunea masată anterior, făcând în permanenŃă legătura între părŃile corpului, răspund dezideratului de integrare, de abordare holistică, de considerare a fiinŃei umane ca un întreg.

Dacă, în timpul aplicării masajului clasic relaxator, se cere de obicei beneficiarului o anumită pasivitate, spunându-i-se frecvent RelaxaŃi-vă! GândiŃi-vă la ceva frumos şi lăsaŃi-mă pe mine să acŃionez!, în timpul aplicării masajului antistres am încercat să obŃinem o participare conştientă a subiecŃilor la obŃinerea efectului de relaxare.

Am constatat că, exact atunci când relaxarea devine un scop în sine, cu cât dorinŃa de reuşită este mai mare, cu atât rezultatul este mai greu de atins. Mai mult decât atât, există posibilitatea instalării unor noi tensiuni fizice şi psihice (ca urmare a încercărilor de relaxare eşuate), care anulează orice efect benefic (Mârza, D., 2000-2003).

Astfel, în primele şedinŃe, am insistat asupra conştientizării senzaŃiilor corporale şi a dezvoltării unei percepŃii corecte a semnalelor pe care organismul nostru le emite pe parcursul aplicării masajului. Acest lucru poate părea puŃin neobişnuit şi se opune oarecum modului de lucru practicat până acum.

Aşa după cum spuneam mai înainte, în timpul aplicării masajului clasic relaxator, subiecŃilor li se cere, în general, să se relaxeze, să nu se gândească la problemele lor, la suferinŃele lor somato-fiziologice-psihice, chiar să nu se gândească la nimic şi să-şi abandoneze corpul în mâinile maseurului. Ei bine, noi am procedat tocmai invers! I-am invitat pe subiecŃi să ne descrie senzaŃiile pe care le resimt de obicei la nivelul întregului lor corp, pe cele percepute în timpul şedinŃei de masaj şi să le compare între ele. Subiectul


75

este ghidat, în permanenŃă, de către maseur, care îl ajută în depistarea semnalelor locale, regionale sau la distanŃă, a celor superficiale şi profunde şi îi cere să le compare, în permanenŃă cu cele recepŃionate anterior şedinŃei.

Subiectul îşi dă seama astfel fie că nu a conştientizat înainte o mulŃime dintre semnale, fie că nu le-a conştientizat corect, învaŃă să le înŃeleagă, aceste exerciŃii fiindu-i apoi de folos şi în afara şedinŃei de masaj.

Chiar dacă, în primele şedinŃe, datorită efortului de conştientizare, tensiunile musculare au tendinŃa să crească, treptat, pe măsură ce capacitatea de percepŃie se ameliorează, acestea diminuează net şi dispar.

După ce acest mod de abordare începe să-şi facă simŃite efectele, se antrenează în continuare capacitatea de conştientizare a propriilor senzaŃii corporale, cerându-se subiecŃilor ca, în timpul câte unei şedinŃe de masaj antistres, să-şi readucă în memorie şi să încerce să retrăiască câte o situaŃie stresantă şi să descrie semnalele emise de propriul corp. InformaŃiile primite de la subiect, dublate de examinarea atentă efectuată de terapeut, permit reglarea aplicării masajului în funcŃie de necesităŃi.

Perceperea diminuării treptate a semnelor şi simptomelor induse de situaŃia stresantă evocată, îi vor mări subiectului încrederea în terapie şi terapeut şi în propria capacitate de a face faŃă mai bine situaŃiilor întâlnite.

Dacă, după câteva şedinŃe, se repetă testul, subiectul va conştientiza că percepe semnalele corporale datorate stresului cu mult mai mică intensitate (fapt confirmat şi de examinarea palpatorie).

Unul dintre principalele scopuri ale acestei metode este acela de a ajuta corpurile subiecŃilor să se relaxeze. Masajul clasic relaxator urmăreşte să relaxeze grupele musculare prin aplicarea unor procedee şi tehnici specifice, pe când masajul antistres urmăreşte să creeze condiŃii favorabile pentru ca organismul să se relaxeze singur, prin atingeri foarte atent dozate şi reglate.

Mâna terapeutului are un rol esenŃial. Sensibilitatea sa va face posibilă decelarea tuturor zonelor tensionate într-un grad care depăşeşte necesităŃile de moment (corzi fibroase, noduli, consistenŃă mărită, chiar modificări ale reliefului regiunii respective).

În masajul clasic relaxator se lucrează uneori profund, insistent, pentru a învinge rezistenŃa opusă de o zonă hipertensionată şi a o face să se relaxeze. În masajul antistres, mâna atinge zona lent şi uşor, fără a trezi durerea, încercând să disperseze tensiunea acumulată, oferindu-i organismului senzaŃii pozitive. Aceste senzaŃii pozitive vor rescrie în memoria celulară situaŃiile din trecut, în care corpul a suferit, generând modificarea semnalelor emise de corp şi percepute de subiect.

4.2. Efectele masajului antistres

Aplicarea masajului antistres, pe parcursul a doi ani, asupra unui eşantion reprezentativ de persoane şi compararea rezultatelor cu cele obŃinute prin aplicarea masajului clasic relaxator (Mârza, D., 2000-2003), ne-au convins de eficienŃa mai mare a acestei metode şi ne-au permis să stabilim că principalele efecte care se pot obŃine sunt:

• relaxare psihică şi fizică; • relaxarea tensiunilor musculare, care permite diminuarea progresivă a impactului

imaginilor negative din trecut şi abordarea situaŃiilor noi într-o manieră mai bine adaptată şi, ca atare, mai puŃin stresantă;

• trezire senzorială, prin conştientizarea mai bună a propriului corp (ca imagine a relaŃiei pe care noi o avem cu noi înşine) şi a semnalelor pe care acesta ni le transmite în relaŃie cu anumite situaŃii percepute ca stresante;

• ameliorarea încrederii în sine şi în cei din jur, a sentimentului de securitate în situaŃii dificile;

• „hrănirea” corpului cu senzaŃii pozitive proprii, pentru a favoriza detensionarea globală şi apariŃia de noi comportamente în situaŃii de stres;

• armonizarea schemei corporale, prin redistribuirea perceperii senzaŃiilor uniform la nivelul întregului corp;

• redescoperirea părŃilor corpului, prin reunificarea şi rearmonizarea părŃilor receptive şi active ale corpului, formându-se astfel o axă care echilibrează întregul organism;

• conştientizarea nevoilor fiecărei părŃi a corpului şi rezolvarea lor.

4.3. Tehnica de testare a gradului de relaxare în m asajul antistres

Efectul de relaxare va fi însoŃit de conştientizarea greutăŃii segmentului masat. În timpul aplicării masajului, progresivitatea este condiŃionată de testarea gradului de relaxare a regiunii pe care se lucrează. Maseurul va ridica segmentul / regiunea masată de pe suprafaŃa de sprijin şi o va mobiliza pasiv, pentru a percepe dacă mai există tensiuni musculare reziduale. În cazul în care acestea nu au fost îndepărtate, maseurul va percepe o mai uşoară sau o mai puternică opoziŃie la mişcare sau tendinŃa subiectului de a se implica activ în realizarea mişcării, reacŃii care vor trebui conştientizate şi de subiect şi înlăturate.

Se urmăresc reacŃiile subiecŃilor. Multe semne ne pot da informaŃii despre starea de relaxare (de exemplu, un oftat va fi un semn de relaxare a braŃelor).

Se pot ridica unele segmente şi apoi li se dă drumul. Dacă nu cad liber şi rapid, apărând un moment de frânare sau oprirea lor în aer, înseamnă că regiunea nu este relaxată.

În cazul în care subiectul nu se relaxează, se poate apela la o modalitate de folosire voluntară a tensiunilor musculare acumulate, eliberând astfel muşchiul. În loc de ridicarea membrului de pe suprafaŃa de sprijin, acesta se fixează de către maseur într-o priză imobilă, iar subiectul este invitat să-i învingă rezistenŃa încercând să mişte membrul. Subiectul, va conştientiza astfel şi senzaŃia de efort în grupul muscular respectiv.

4.4. Tehnica de aplicare a masajului antistres

Masajul antistres constă într-o succesiune de 22 de trasee, care pot fi aplicate de un maseur calificat, sau pot fi practicate în familie, în cuplu sau între prieteni.

Pentru abordarea masajului propunem următoarea succesiune: spate (de obicei, în simbolistica corporală, aici se regăsesc dificultăŃile trecutului); subiecŃilor le este mai uşor să ofere mai întâi spatele, decât partea anterioară, deoarece poziŃia de culcat dorsal (cu faŃa în sus) dă senzaŃia de vulnerabilitate. Se continuă cu membrele inferioare, apoi trunchiul, membrele superioare şi gâtul. Pe parcursul aplicării masajului, trecerea de la o regiune la alta este dictată de rezultatele obŃinute la testările permanente pe care maseurul le face pentru a verifica gradul de relaxare.

Se recomandă folosirea uleiurilor de masaj, deoarece acestea contribuie la crearea senzaŃiei de acoperire a corpului, asigură fluiditate mişcării, permit mâinii un contact bun şi o alunecare uşoară şi continuă. Se recomandă folosirea unor uleiuri care pătrund în piele, fiind de preferat uleiurile vegetale în faŃa celor cosmetice, deoarece sunt mai bogate în vitamine şi cu efecte benefice asupra pielii. Se pot combina uleiurile vegetale cu uleiuri esenŃiale, care sporesc efectul terapeutic al masajului şi parfumează atmosfera.

Mişcările se succed pe toate părŃile corpului într-o alunecare continuă, fluidă. Se repetă fiecare gest de cel puŃin trei ori, folosindu-se greutatea corporală a maseurului şi corelarea ritmului respirator cu cel al subiectului. Maseurul se va poziŃiona astfel încât să aibă posibilitatea de a acŃiona longitudinal pe partea de masat, într-o poziŃie echilibrată


77

care să nu-i suprasolicite spatele şi să nu-i îngreuieze respiraŃia, dar sa-i permită folosirea greutăŃii corporale în realizarea presiunilor care se impun.

Se recomandă, ca suprafaŃă de lucru, o saltea sau o pătură mai groasă. Maseurul trebuie să aibă suficient spaŃiu în jurul subiectului, pentru a-şi schimba poziŃia de câte ori este nevoie.

Din descriere, se va putea observa că sunt unele trasee care se lucrează numai pe o anumită parte a corpului (trasee unilaterale), fiind necesară repetarea lor pe cealaltă parte după terminarea unei regiuni (membre superioare, membre inferioare, flancuri). În cadrul unor alte trasee (trasee bilaterale), în schimb, se abordează anumite regiuni masându-se ambele părŃi în acelaşi timp.

TRASEUL 1 (traseu bilateral) PoziŃia subiectului: Decubit ventral (culcat cu faŃa în jos), cu capul răsucit într-o

parte şi braŃele depărtate de corp, coatele uşor flexate, palmele privind în sus. PoziŃia maseurului: Pe genunchi, depărtat, pe călcâie aşezat, la capul subiectului.

Foto nr. 21 PoziŃia maseurului şi a subiectului pentru aplicarea traseului 1

Descrierea mişcărilor: Se poziŃionează rădăcinile mâinilor de o parte şi de alta a

coloanei vertebrale dorsale (în partea sa superioară), cu vârfurile degetelor orientate spre umeri. Apofizele spinoase ale vertebrelor toracale rămân neacoperite şi se situează între cele două mâini ale maseurului. Mâinile sunt relaxate şi îmbracă foarte bine relieful muscular al spatelui. Mişcarea începe, în sens descendent, coborând de-a lungul spatelui şi presând mai mult cu rădăcinile mâinilor, până deasupra pliului interfesier.

Orientând vârfurile degetelor spre înainte, se continuă mişcarea, îmbrăcând părŃile laterale ale feselor, până când acestea ating pliurile subfesiere.

Apoi, orientând vârfurile degetelor spre în jos, se începe mişcarea de revenire, care urcă pe flancuri şi se termină în punctul de plecare. Pe flancuri, mâinile alunecă la limita contactului corpului cu suprafaŃa de sprijin, ca şi cum am încerca să le introducem sub torace şi să-l ridicăm. Ajunse sub axile, mâinile trag uşor umerii spre în sus, înainte de a se întoarce la poziŃia de plecare.

IndicaŃii metodice: Subiectul trebuie să conştientizeze o senzaŃie de împingere şi alungire spre în jos (spre picioare) în timpul mişcării descendente şi o senzaŃie de tragere şi alungire spre în sus (spre cap) în timpul mişcării de revenire.

Maseurul trebuie să-şi sincronizeze respiraŃia cu cea a subiectului. Mişcarea descendentă se efectuează pe expiraŃie, iar cea ascendentă pe inspiraŃie. Dacă expiraŃia şi inspiraŃia subiectului sunt prea scurte, pentru a putea efectua mişcarea pe toată suprafaŃa spatelui, tehnica se fracŃionează în două părŃi.

Figura 18

DirecŃia mâinilor la traseul nr.1 TRASEUL 2 (traseu bilateral) PoziŃia subiectului: Aceeaşi ca la traseul anterior. PoziŃia maseurului: Aceeaşi ca la traseul anterior.

Descrierea mişcărilor: Se repetă primul traseu, dar la revenire, după ce se ajunge la poziŃia de plecare, se continuă mişcarea pe umeri, braŃe (îmbrăcându-le bine conturul), antebraŃe şi se termină alunecând pe palmele subiectului şi intercalând propriile degete între degetele subiectului.



79

Figura 19

DirecŃia mâinilor la traseul nr.2

Pentru repetarea traseului, se revine la punctul de plecare fără presiune. IndicaŃii metodice: Traseul se execută pe parcursul a două cicluri respiratorii: expiraŃie la coborârea de-a lungul spatelui; inspiraŃie la revenirea la baza gâtului; expiraŃie la coborârea de-a lungul membrelor superioare; inspiraŃie la revenirea la baza gâtului. Când se ajunge în regiunea lombară, se poate executa o oprire, în care mâinile maseurului balansează uşor bazinul subiectului într-o mişcare laterală dreapta-stânga şi invers.

TRASEUL 3 (traseu unilateral) PoziŃia subiectului: aceeaşi ca la traseul anterior. PoziŃia maseurului: pe genunchi, depărtat, pe călcâie şezând, lateral (dreapta sau

stânga) faŃă de subiect (foto nr.23). Descrierea mişcărilor: Se

începe mişcarea din partea inferioară a spatelui, cu ambele mâini aşezate transversal pe flancul de partea căruia este poziŃionat maseurul, alunecând spre în sus, cu o presiune ceva mai mare decât la traseele anterioare. În dreptul axilei, o mână alunecă pe partea anterioară a umărului, iar cealaltă continuă mişcarea pe partea sa postero-superioară, ambele contribuind la împingerea umărului spre în sus şi ridicarea acestuia de pe suprafaŃa de sprijin. Mişcarea continuă, cu priză în brăŃară, coborând pe membrul superior, care este tracŃionat în ax spre în jos, menŃinându-l ridicat de pe suprafaŃa de sprijin.

Figura 20

DirecŃia mâinilor la traseul nr.3 IndicaŃii metodice: Mişcarea ascendentă, pe flancuri, se sincronizează cu expiraŃia subiectului,

împingerea spre în sus şi ridicarea umerilor cu inspiraŃia, iar mişcarea de coborâre pe membrele superioare cu expiraŃia.

Maseurul va conştientiza gradul de relaxare al umerilor (subiectul nu trebuie să-l ajute când introduce mâna pe partea anterioară a umărului, ci să rămână pasiv şi relaxat).

Foto nr. 23 Foto nr. 24 PoziŃia maseurului şi a subiectului PoziŃia maseurului şi a subiectului pentru aplicarea traseului 3 pentru aplicarea traseului 4

TRASEUL 4 (traseu bilateral) PoziŃia subiectului: aceeaşi ca la traseul 1. PoziŃia maseurului: Cavaler servant – pe un genunchi, pe călcâi şezând (plasat

între coapsele subiectului) şi talpa celuilalt picior (plasată în lateral, la nivelul şoldului subiectului – foto nr.24).

Figura 21 DirecŃia mâinilor la traseul nr.4

Descrierea mişcărilor: Mâinile maseurului se aşează pe sacrum (deasupra pliului interfesier) şi alunecă spre partea superioară a spatelui, de o parte şi de alta a coloanei vertebrale, cu degetele depărtate şi orientate spre înainte (fig.nr.21). Mişcarea continuă şi pe partea posterioară a gâtului, până când rădăcinile mâinilor ating partea inferioară a occiputului. Apoi, mâinile încep să coboare, până la baza gâtului şi, de acolo, se deplasează spre lateral spre umeri, trăgându-i ca şi cum am vrea să-i depărtăm.

De pe umeri, mâinile coboară sub axile (cu vârfurile orientate spre suprafaŃa de sprijin) şi continuă mişcarea pe flancuri, până la poziŃia de plecare.

IndicaŃii metodice: La coborârea pe flancuri, vârfurile degetelor maseurului se introduc cât mai mult sub torace, încercând să-l ridice şi să-l tragă spre în jos.


81

După mişcarea descendentă pe flancuri, mişcarea de revenire la poziŃia de plecare începe atunci când degetele maseurului ating crestele iliace antero-superioare ale subiectului.

Se sincronizează mişcarea descendentă cu expiraŃia şi cea ascendentă cu inspiraŃia.

Presiunea aplicată poate creşte progresiv, pe măsura instalării stării de relaxare. Pentru a putea executa întregul traseu, maseurul trebuie să-şi modifice poziŃia pe

parcursul execuŃiei, astfel: mişcarea ascendentă este însoŃită de ridicarea feselor de pe călcâiul pe care s-a sprijinit, iar mişcarea descendentă este însoŃită de revenire la poziŃia iniŃială.

TRASEUL 5 (traseu bilateral) PoziŃia subiectului: aceeaşi ca la traseul 1, cu membrele inferioare puŃin mai

depărtate. PoziŃia maseurului: Aceeaşi ca la traseul 4, cu genunchiul de sprijin între genunchii

subiectului şi celălalt picior în sprijin pe talpă, lateral extern de unul din genunchii subiectului.

Descrierea mişcărilor: PoziŃia de pornire este aceeaşi ca la traseul 4 (de deasupra pliului interfesier), cu degetele orientate spre înainte. Mişcarea începe prin orientarea degetelor spre flancuri, urmată de alunecarea rădăcinilor mâinilor spre lateral, urmărind conturul părŃilor superioare ale feselor.


Când degetele maseurului ating crestele iliace antero-superioare, începe mişcarea

de coborâre, care îmbracă şoldurile şi părŃile externe ale coapselor, mergând până în spaŃiul popliteu (partea posterioară a genunchiului ş fig.nr.22).

Ajunse aici, mâinile maseurului îşi schimbă poziŃia, alunecând spre în sus, pe partea postero-internă a coapselor, cu vârfurile degetelor spre interior. Marcând un scurt timp de oprire la nivelul pliului subfesier, se asociază o uşoară presiune împingând fesele în sens cranial (spre partea superioară a corpului), apoi – diminuând mult presiunea – mişcarea continuă în sens ascendent pe fese până la punctul de plecare.

IndicaŃii metodice: Pentru a începe mişcarea şi pentru a o termina, maseurul îşi ridică fesele de pe călcâiul de sprijin, revenind uşor în această poziŃie pe măsură ce mâinile coboară pe părŃile externe ale coapselor.


Prima parte a mişcării (alunecarea spre flancuri) se sincronizeză cu inspiraŃia,

coborârea de-a lungul părŃilor externe ale coapselor cu expiraŃia şi revenirea la poziŃia de plecare cu inspiraŃia.

Când mâinile ajung de o parte şi de alta a bazinului, se poate asocia testul de relaxare, balansându-l uşor lateral stânga-dreapta.

TRASEUL 6 (traseu bilateral) PoziŃia subiectului: aceeaşi ca la traseul anterior, cu călcâiele orientate spre

exterior. PoziŃia maseurului: Pe genunchi, uşor depărtat, pe călcâie şezând, la picioarele

subiectului (foto nr.26).



83

Figura 23


Descrierea mişcărilor: Mâinile

maseurului se aşează cu rădăcinile pe bolta plantară şi degetele orientate spre partea internă a picioarelor subiectului, atingând maleolele interne.

Se începe mişcarea spre în sus, alunecând pe partea posterioară a gambelor şi coapselor, marcând un moment de oprire la nivelul pliului subfesier şi continuând apoi până la nivelul regiunii dorsale inferioare (ultimelor coaste).

Alunecând apoi, cu degetele orientate spre flancuri, se începe mişcarea de coborâre, care îmbracă partea externă a şoldurilor, coapselor şi gambelor, până se ajunge în poziŃia de plecare.

IndicaŃii metodice: Mişcarea fiind lungă, poate necesita schimbarea poziŃiei maseurului, în cavaler servant, urmată de revenire în poziŃia iniŃială.

Mişcarea în sens ascendent se sincronizează cu inspiraŃia, iar cea în sens descendent cu expiraŃia.

Dacă musculatura gambelor nu este relaxată, gleznele subiectului pot fi sprijinite pe nişte rulouri/pernuŃe, sau pe genunchii maseurului.

TRASEUL 7 (traseu unilateral) PoziŃia subiectului: aceeaşi ca la traseul anterior. PoziŃia maseurului: aceeaşi ca la traseul anterior.


Descrierea mişcărilor: Vârfurile degetelor se poziŃionează de o parte şi de alta a tendonului achilian a aceluiaşi membru inferior. De aici se începe mişcarea de alunecare de-a lungul părŃii postero-interne a membrului inferior, cu degetele orientate spre înainte, accentuând ceva mai mult presiunea exercitată de mâna care urcă pe partea internă (cu scopul de a relaxa musculatura şoldului şi fesei). În regiunea dorsală inferioară (la nivelul ultimelor coaste), mişcarea se orientează spre flancul de partea membrului inferior masat, apoi începe să coboare pe partea postero-externă a şoldului şi coapsei. Pe măsură ce se apropie de genunchi, mâna din exterior se introduce din ce în ce mai mult sub coapsă, în aşa fel încât – la nivelul gambei – masajul se va efectua prinzând părŃile antero-laterale între cele două mâini. La nivelul gleznei, o mână va rămâne pe partea dorsală a piciorului şi una pe partea sa plantară, mişcarea terminându-se la vârfurile degetelor de la picioare. În timpul acestei mişcări, gamba este ridicată de pe suprafaŃa de sprijin de către maseur (în acest fel se testează şi gradul de relaxare: subiectul nu trebuie să contribuie activ la ridicarea şi menŃinerea gambei în aer).


IndicaŃii metodice: IndicaŃiile date la traseul 6, privind modificarea poziŃiei

maseurului şi sincronizarea mişcărilor cu timpii respiratori, sunt valabile şi pentru traseul 7. Se marchează scurte opriri la nivelul tendonului achilian, spaŃiului popliteu şi pliului

subfesier, însoŃite de o creştere uşoară a presiunii. Împreună cu balansarea bazinului lateral stânga-dreapta, pentru a testa gradul de

relaxare, se poate asocia şi o uşoară circumducŃie din articulaŃia gleznei, în timpul mişcării de revenire.


85


TRASEUL 8

(traseu unilateral) PoziŃia subiectului: aceeaşi

ca la traseul anterior. PoziŃia maseurului: aceeaşi

ca la traseul anterior, dar lateral faŃă de subiect.

Descrierea mişcărilor: Mişcarea leagă între ele traseul 3 cu traseul 7. Începe de la nivelul gleznei, cu mâinile aşezate transversal pe axul membrului inferior, urcă până la nivelul umărului, coboară pe membrul superior (cu priză în brăŃară), apoi trece pe partea postero-externă a şoldului şi coapsei şi continuă ca la traseul 7. Pentru a nu pierde contactul cu suprafaŃa pielii, de la nivelul mâinii, se revine la poziŃia de plecare, pe acelaşi traseu.

IndicaŃii metodice: După terminarea traseului, se reiau mişcările aferente traseelor 7 - 8 şi pe partea opusă.


Figura 26

Compunerea traseului nr.8 (C) din traseele nr. 3(A) şi nr.7 (B) TRASEUL 9 (traseu bilateral) PoziŃia subiectului: aceeaşi ca la traseul anterior. PoziŃia maseurului: adaptată în funcŃie de necesităŃi (se poate folosi o combinaŃie a

poziŃiilor descrise anterior). Descrierea mişcărilor: Acest traseu integrează întreaga parte posterioară a corpului.

El începe la nivelul picioarelor, ca la traseul 6, continuă cu traseul 4, revenind pe membrele inferioare cu mişcările descrise la traseul 6 (fig.nr.27). Cu acest traseu se termină masajul părŃii posterioare a corpului.

Foto nr. 29 PoziŃia maseurului şi a subiectului pentru începerea aplicării traseului 9

A B C


87

IndicaŃii metodice: În funcŃie de necesităŃi (contracturi rebele, relaxare incompletă etc.), se pot adăuga şi alte procedee relaxatoare de masaj pe masele musculare: frământat lent, profund, insistent; fricŃiuni cu suprafaŃă mare de contact pe suprafaŃă mare, ample, lente; presiuni statice; uşoare vibraŃii etc.

Figura 27 Figura 28 Compunerea traseului nr.9 (T6+T4) DirecŃia mâinilor la traseu nr.10

TRASEUL 10 (traseu bilateral) PoziŃia subiectului: Decubit dorsal (culcat cu faŃa în sus), cu membrele superioare şi

cele inferioare uşor depărtate. PoziŃia maseurului: Aceeaşi ca la traseul 6. Descrierea mişcărilor: Mâinile maseurului prind vârfurile picioarelor subiectului, cu

policele pe tălpi şi celelalte degete pe partea anterioară. Alunecând uşor cu mâinile spre glezne, se execută cu policele mişcări de fricŃiune circulară la nivelul tălpilor, presând pe vârfurile picioarelor pentru a accentua rotaŃia externă din şold. Apoi, schimbând poziŃia mâinilor, prin aşezarea lor transversal pe axele membrelor inferioare, cu vârfurile degetelor orientate spre interior, se continuă mişcarea de alunecare pe partea antero-internă a gambelor şi coapselor.

În treimea superioară a coapselor, vârfurile degetelor se orientează oblic spre exterior şi continuă mişcarea alunecând spre şolduri şi marcând bine regiunea inghinală, până când ating regiunea renală (figura nr.28). De aici, începe mişcarea în sens descendent pe partea externă a şoldurilor, coapselor, introducând din ce în ce mai mult vârfurile degetelor între membrul inferior şi suprafaŃa de sprijin, în aşa fel încât mişcarea de alunecare pe gambe să se poată efectua pe partea postero-externă, menŃinând gamba ridicată. Mişcarea se termină la călcâie (fiecare dintre ele fiind susŃinut ridicat de pe suprafaŃa de sprijin de câte o mână a maseurului), cu uşoare tracŃiuni în ax şi vibraŃii.

Foto nr. 30

PoziŃia maseurului şi a subiectului pentru începerea aplicării traseului 10 IndicaŃii metodice: Zona inghinală este marcată de vârfurile degetelor în timpul

orientării lor spre exterior, fără presiune prea mare. La trecerea peste oasele bazinului, mâinile îmbracă bine relieful osos al acestuia. Când vârfurile degetelor pătrund pe partea posterioară a trunchiului, pentru a atinge

zona renală, policele vine din urmă marcând talia. Mişcarea ascendentă se sincronizează cu inspiraŃia, iar cea descendentă cu expiraŃia.

TRASEUL 11 (traseu unilateral) PoziŃia subiectului: Aceeaşi ca la traseul anterior. Descrierea mişcărilor: Mişcarea

începe de la nivelul maleolei interne, aşezând ambele mâini transversal pe axul membrului inferior, cu vârfurile degetelor spre în jos. Pe măsură ce se alunecă spre genunchi, vârfurile degetelor se introduc sub gambă, iar la nivelul genunchiului, marcând spaŃiul popliteu, se testează gradul de relaxare (dacă subiectul este relaxat, genunchiul se va flecta uşor, fără opoziŃie).

În partea superioară a coapsei, o mână repetă mişcările de la traseul anterior, iar cealaltă alunecă, prin interior, pe partea posterioară a coapsei, ambele continuând mişcarea în sens descendent.

În timpul mişcării descendente, la nivelul genunchiului, vârfurile degetelor trec pe partea posterioară, în aşa fel încât gamba să poată fi menŃinută ridicată de pe suprafaŃa de sprijin. Mişcarea se termină ca la traseul anterior.

IndicaŃii metodice: Se marchează bine tendonul achilian şi spaŃiul popliteu.

Figura 29


Sincronizarea cu timpii respiratori ai subiectului se face ca la traseul anterior.


89


TRASEUL 12 (traseu unilateral) PoziŃia subiectului: Aceeaşi ca la traseul anterior. PoziŃia maseurului: Aceeaşi ca la traseul anterior.

Figura 30


Descrierea mişcărilor: Făcând priză cu o mână pe partea antero-externă a piciorului, se masează talpa cu cealaltă mână, prin presiuni alunecate profunde (executate cu faŃa palmară a degetelor sau cu toată mâna) orientate de la vârfurile degetelor spre călcâi. Se pot folosi şi presiuni alunecate profunde executate cu rădăcina mâinii şi chiar cu antebraŃul aşezat transversal pe axul piciorului (contactul cu antebraŃul îi va da subiectului senzaŃii plăcute noi, care vor îmbogăŃi masajul aplicat). La finalizarea masajului tălpii, se efectuează şi un masaj al spaŃiilor interdigitale, introducând arătătorul între degete şi executând o mişcare de dute-vino. Făcând apoi priză pe părŃile laterale ale piciorului, se mobilizează uşor spaŃiile intermetatarsiene, prin mişcări alternative spre în sus şi în jos ale părŃilor internă şi externă a piciorului.

IndicaŃii metodice: Se insistă pe taplă, acoperind şi părŃile laterale. Foto nr. 32

PoziŃia maseurului şi a subiectului pentru aplicarea traseului 12

TRASEUL 13 (traseu unilateral) PoziŃia subiectului: Aceeaşi ca la traseul anterior. PoziŃia maseurului: Aceeaşi ca la traseul anterior, lateral faŃă de subiect, în dreptul

genunchiului acestuia


Descrierea mişcărilor: Cu mâinile aşezate

transversal pe axul membrului inferior (degetele orientate spre în jos), se alunecă încet pe partea internă a gambei, pornind de la nivelul maleolelei interne. La nivelul genunchiului, degetele trec pe partea posterioară şi presiunea creşte, exercitându-se în acelaşi timp şi o uşoară tracŃiune spre exterior, în scopul testării gradului de relaxare (genunchiul trebuie să se flecteze uşor, fără opoziŃie sau ajutor voluntar din partea subiectului, călcâiul alunecând pe suprafaŃa de sprijin). Se continuă mişcarea (menŃinând genunchiul uşor flectat, cu membrul inferior în uşoară rotaŃie externă din şold), cu un frământat lent, executat alternativ cu cele două mâini, cu priză mare (între vârfurile degetelor şi police), pe partea internă a coapsei, în scopul relaxării musculaturii din această regiune.

IndicaŃii metodice: După masajul părŃii interne a coapsei, se mai verifică încă o dată gradul de relaxare, prin uşoara ridicare a genunchiului de pe suprafaŃa de sprijin, urmată de eliberarea sa. Dacă genunchiul cade relaxat, înseamnă că musculatura membrului superior este relaxată, dacă mişcarea de cădere este frânată, se repetă traseul.

Figura 31

DirecŃia mâinilor la traseul nr.13 TRASEUL 14 (traseu unilateral) PoziŃia subiectului: Decubit dorsal (culcat cu faŃa în sus), cu braŃele uşor depărtate

de corp, un membru inferior întins, celălalt rotat extern din şold şi flectat din genunchi. PoziŃia maseurului: Aceeaşi ca la traseul anterior.


91

Figura 32


Descrierea mişcărilor: Făcând priză pe partea antero-externă a genunchiului flectat, maseurul mobilizează uşor membrul inferior în poziŃie de rotaŃie internă asociată cu adducŃie din articulaŃia şoldului, până când genunchiul se apropie cât mai mult (în funcŃie de posibilităŃi) de suprafaŃa de sprijin, la nivelul şoldului opus.

Concomitent cu această mişcare, o mână (aşezată transversal pe axul membrului inferior) alunecă în sens ascendent pe partea externă a coapsei, îmbracă şoldul şi continuă alunecarea pe flancul accesibil al trunchiului (presând şi împingând spre în sus).

Din regiunea subaxilară, continuă mişcarea spre baza gâtului şi, de acolo, începe mişcarea de coborâre de-a lungul coloanei vertebrale. În timpul mişcării descendente, se pot efectua fie presiuni alunecate profunde, fie fricŃiuni circulare ample, lente, executate cu toată palma şi cu degetele depărtate, sau chiar cu antebraŃul. Din regiunea lombară, mişcarea trece în lateral pe şold şi revine, pe partea externă a coapsei, la genunchi.

IndicaŃii metodice: Mişcarea leagă membrul inferior

de trunchi şi trebuie să aibă continuitate. Se sincronizează alunecarea în

sens ascendent cu inspiraŃia, iar cea în sens descendent cu expiraŃia.


După ce se lucrează traseele 11-14 pe o parte, se repetă acelaşi lucru pe partea opusă.

TRASEUL 15 (traseu bilateral) PoziŃia subiectului: Aceeaşi ca la traseul 10. PoziŃia maseurului: Aceeaşi ca la traseul anterior, lateral, în dreptul bazinului

subiectului. Descrierea mişcărilor: Mâinile

maseurului se aşează, transversal faŃă de axul corpului, pe abdomenul subiectului, supra- şi subombilical. Se începe cu o mişcare circulară de alunecare superficială, executată în sensul evacuării (sensul acelor de ceasornic), mâinile încrucişându-se în timpul execuŃiei, pentru a asigura continuitate şi cursivitate mişcării. Apoi, se efectuează mişcări specifice pentru detensionarea fiecărei părŃi a regiunii abdominale:

Pentru detensionarea regiunii ficatului: o mână presează pe rebordul costal drept, iar cealaltă alunecă cu vârfurile degetelor sub acesta, executând uşoare presiuni cu vibraŃii.

Pentru detensionarea plexului solar şi a stomacului: presiuni alunecate, executate cu o mână ajutată de cealaltă (procedeul mână peste mână), pornind

Figura 33


de la stern, în sens descendent, până la ombilic. Pentru detensionarea musculaturii peretelui abdominal: fricŃiuni circulare, lente şi ample, executate cu faŃa palmară a degetelor unei mâini ajutată de cealaltă mână (procedeul mână peste mână).

Pentru detensionarea colonului descendent (cu tendinŃe spre spasticitate şi iritabilitate): presiuni alunecate cu faŃa palmară a degetelor unei mâini ajutată de cealaltă (procedeul mână peste mână), care pornesc din fosa iliacă stângă, merg ascendent pe traseul colonului descendent şi se termină la nivelul unghiului splenic.

La sfârşitul acestor mişcări, se repetă mişcarea circulară cu care s-a început.

Foto nr. 35 PoziŃia de începere a traseului 15


93

IndicaŃii metodice: În permanenŃă, se sincronizează mişcările cu timpii respiratori ai subiectului: în timpul inspiraŃiei subiectului presiunea scade în intensitate până la anulare (fără însă a pierde contactul cu pielea subiectului), presiunea exercitându-se numai concomitent cu expiraŃia subiectului. Ca variantă a acestui traseu, mişcarea circulară de alunecare pe abdomen se poate executa doar cu o mână, cealaltă făcând acelaşi lucru pe regiunea lombară.

TRASEUL 16 (traseu bilateral) PoziŃia subiectului: Aceeaşi ca la traseul anterior. PoziŃia maseurului: Cavaler servant, genunchiul de sprijin între coapsele subiectului

cât mai aproape de pubis, celălalt picior în sprijin pe talpă lateral extern faŃă de unul din şoldurile subiectului.

Figura 34


Descrierea mişcărilor: Mâinile

maseurului sunt poziŃionate transversal faŃă de axul corpului subiectului, cu rădăcinile spre flancuri (deasupra crestelor iliace antero-superioare) şi vârfurile degetelor spre ombilic. Mişcarea începe prin alunecarea lentă a rădăcinilor mâinilor, care marchează bine talia, concomitent cu alunecarea degetelor spre în sus şi orientarea lor spre stern.

Se continuă mişcarea trecând peste stern (contactul mâinilor cu suprafaŃa pe care se acŃionează adaptându-se în funcŃie de caracteristicile individuale ale subiectului, în aşa fel încât regiunea mamară să nu fie atinsă) şi continuând până la baza gâtului şi pe părŃile sale laterale şi finalizând cu degetele introduse în regiunea occipitală, mâinile apucând capul subiectului.


În acest moment intervine un test de relaxare: se execută uşoare ridicări ale capului de pe suprafaŃa de sprijin, urmate de eliberarea sa, uşoare mişcări de răsucire pasivă stânga-dreapta şi invers. Subiectul nu este relaxat corespunzător dacă:

• mişcarea de ridicare a capului este ajutată voluntar • mişcarea de cădere a capului înapoi pe suprafaŃa de sprijin este frânată • se opune rezistenŃă sau se participă activ la mişcările de răsucire ale capului

După aceea, începe mişcarea în sens descendent, alunecând pe părŃile laterale ale gâtului, până la baza sa, apoi lateral spre umeri (trăgându-i ca şi cum am vrea să-i depărtăm) şi pe umeri, acoperind bine contururile fiecărei regiuni.

De pe umeri, mâinile trec pe flancuri şi continuă mişcarea descendentă, executând o tracŃiune în sens caudal (spre picioare), până la punctul de pornire.

IndicaŃii metodice: Se sincronizează mişcarea în sens ascendent cu inspiraŃia şi cea în sens

descendent cu expiraŃia subiectului. După ce capul subiectului a fost ridicat de pe suprafaŃa de sprijin, atunci când este

eliberat, mâinile maseurului rămân pe traseul mişcării de cădere a capului, pentru a-l prinde înainte de contactul cu suprafaŃa de sprijin.

Nu trebuie uitat faptul că, subiectului îi va fi mai uşor să rămână relaxat în timpul executării unor mobilizări ale gâtului şi capului în mişcări de mică amplitudine.

TRASEUL 17 (traseu unilateral) PoziŃia subiectului: Aceeaşi ca la traseul anterior. PoziŃia maseurului: Aceeaşi ca la traseul anterior, lateral faŃă de subiect, în

prelungirea axului unui membru superior.

Foto nr. 37 PoziŃiile de aplicare a traseului 17

Descrierea mişcărilor: Maseurul îşi plasează rădăcinile mâinilor în palma subiectului

(una înaintea celeilalte, foto nr.37) şi începe mişcarea de alunecare în sens ascendent. La nivelul articulaŃiei pumnului, mâinile maseurului se mulează în întregime pe conturul antebraŃului, marchează un moment de oprire asociat cu o uşoară presiune statică, după care mişcarea continuă pe antebraŃ. La nivelul părŃii interne a cotului, se execută, din nou, o scurtă oprire asociată cu uşoară presiune statică, după care mişcarea continuă la nivelul braŃului.

Mâna dinspre corpul subiectului se opreşte în regiunea axilară, executând o împingere uşoară a umărului în sens cranial (spre cap), iar mâna cealaltă trece peste partea anterioară a umărului pe partea sa superioară şi continuă mişcarea (îmbrăcând bine relieful regiunii) spre baza gâtului (fig.nr.35), apoi pe partea sa posterioară, până când rădăcina mâinii atinge baza craniului. La acest nivel, susŃinând bine capul în palmă,


95

maseurul mişcă capul subiectului, balansându-l lateral stânga-dreapta şi invers, pentru a testa gradul de relaxare.


În mişcarea descendentă, pe gât şi partea superioară a umărului, mâna urmează acelaşi traseu, trecând apoi pe partea posterioară a umărului şi ridicându-l uşor de pe suprafaŃa de sprijin (testându-i astfel gradul de relaxare). Mişcarea continuă apoi, în sens descendent, mâinile maseurului fiind poziŃionate longitudinal faŃă de axul membrului superior, cu degetele orientate spre umăr, pe partea internă şi externă a acestuia, asociind alunecarea cu uşoară presiune şi tracŃiune în ax. Membrul superior al subiectului se menŃine ridicat de pe suprafaŃa de sprijin (subiectul nu trebuie să contribuie activ pentru a-şi menŃine membrul superior ridicat), iar mişcarea se termină la nivelul degetelor subiectului.

IndicaŃii metodice: Mişcarea în sens ascendent se

sincronizează cu inspiraŃia, iar cea în sens descendent cu expiraŃia subiectului.

Atât în timpul mişcării în sens ascendent, cât şi a celei în sens descendent, se marchează momente de oprire, asociate cu uşoare presiuni statice, la nivelul pliului pumnului şi cotului (fig. nr.35). Înainte de a repeta mişcarea, mâna subiectului se aşează uşor pe suprafaŃa de sprijin, cu palma orientată spre în sus.

TRASEUL 18 (traseu unilateral) PoziŃia subiectului: Decubit dorsal, cu un

membru superior întins şi uşor depărtat de corp, celălalt întins în prelungirea corpului, membrele inferioare întinse şi uşor depărtate.

PoziŃia maseurului: Cavaler servant, lateral faŃă de subiect, în dreptul trunchiului

Descrierea mişcărilor: PoziŃionându-şi mâinile pe partea internă

a unui membru superior şi flancul de aceeaşi parte, cu rădăcinile de o parte şi de alta a regiunii axilare şi vârfurile degetelor orientate în sensuri opuse (cele ale unei mâini spre partea distală a membrului superior şi cele ale celeilalte mâini spre partea inferioară a corpului), maseurul execută o mişcare de alunecare divergentă (în sens opus), numai pe expiraŃia subiectului.

La finalul mişcării, se menŃine poziŃia de întindere, mâna de pe articulaŃia pumnului împingând în sus, iar cea de pe bazin în jos.

Figura 36


IndicaŃii metodice: Pe parcursul efectuării mişcării, se pot realiza scurte opriri, asociate cu uşoare

presiuni statice, pe partea internă a cotului, pliul pumnului, palmă şi spaŃiile interdigitale.


TRASEUL 19 (traseu bilateral) PoziŃia subiectului: Decubit dorsal (culcat cu faŃa în sus), cu membrele superioare şi

membrele inferioare uşor depărtate, capul răsucit într-o parte. PoziŃia maseurului: Pe genunchi pe călcâie aşezat, la capul subiectului.

Foto nr. 39 PoziŃia maseurului şi a subiectului pentru aplicarea traseelor 19 şi 20

Descrierea mişcărilor: Maseurul îşi plasează ambele mâini pe toracele subiectului, cu rădăcinile sub

clavicule şi vârfurile degetelor orientate oblic spre în jos spre stern. Pentru început, se execută câteva presiuni statice la acest nivel, sincronizate cu ritmul respirator al subiectului, astfel: presiune pe expiraŃie, pauză pe inspiraŃie (fără însă a pierde contactul cu corpul subiectului). Apoi, adaptând poziŃiile mâinilor în aşa fel încât regiunea mamară să nu fie atinsă (mâinile lucrează mai mult pe partea lor radială, cea cubitală fiind uşor ridicată), se începe alunecarea spre în jos peste stern.


97

Pe măsură ce rădăcinile mâinilor se apropie de baza sternului şi a fost depăşită regiunea mamară, vârfurile degetelor se orientează spre flancuri, până când mâinile maseurului le îmbracă bine şi se continuă alunecarea spre în jos, până când policele ating crestele iliace antero-superioare (fig. nr.37).

De aici, începe mişcarea de revenire, mâinile alunecând pe flancuri, până în regiunea axilară, unde trag uşor umerii spre în sus (fig.nr.37, test de relaxare: dacă subiectul este relaxat, ridicarea umerilor se realizează fără opoziŃie şi fără ajutor). Apoi, trecând uşor pe partea anterioară a toracelui, se execută un frământat lent, insistent, folosind priză mare (între police şi celelalte degete), pe musculatura pectorală, după care se revine la poziŃia de plecare.

IndicaŃii metodice: Mişcarea în sens ascendent se sincronizează cu inspiraŃia subiectului, iar cea în sens descendent, cu expiraŃia.

Figura 37 Figura 38

DirecŃia mâinilor la traseul nr.19 DirecŃia mâinilor la traseul nr.20

TRASEUL 20 (traseu bilateral) PoziŃia subiectului: Aceeaşi ca la traseul anterior. PoziŃia maseurului: Aceeaşi ca la traseul anterior. Descrierea mişcărilor: Traseul începe la fel ca cel anterior, cu mâinile maseurului poziŃionate la fel şi

executând câteva presiuni statice. Apoi, îmbrăcând bine partea superioară a trunchiului, se începe o mişcare divergentă de alunecare, de la baza gâtului spre umeri (fig.nr.38), trăgându-i bine spre lateral. Pe umeri, se marchează un moment de oprire, în care umerii sunt împinşi în sens caudal (spre partea inferioară a corpului – cele 2 săgeŃi mai mari din figura nr.38), lent şi cu aceeaşi intensitate în ambele părŃi (test de relaxare: dacă umerii coboară uşor, fără opoziŃie, subiectul este relaxat).

Apoi, orientând degetele în axul braŃului (cu vârfurile spre mâna subiectului), se continuă alunecarea, până pe palma subiectului, intercalând degetele între degetele subiectului. Mişcarea de revenire urmează acelaşi traseu, dar mâinile maseurului îmbracă mai bine membrul superior al subiectului.

IndicaŃii metodice: Sincronizarea mişcărilor cu ritmul respirator al subiectului se realizează astfel:

• deplasarea mâinilor spre umeri, în prima parte a traseului, se sincronizează cu inspiraŃia, iar împingerea umerilor spre în jos, se sincronizează cu expiraŃia;

• urmează o pauză, în care subiectul inspiră, iar maseurul schimbă poziŃia mâinilor; • alunecarea descendentă pe membrele superioare se sincronizează cu expiraŃia; • alunecarea ascendentă se sincronizează cu inspiraŃia; • împingerea umerilor spre în jos se sincronizează cu expiraŃia ; • urmează o pauză, în care subiectul inspiră, iar maseurul schimbă poziŃia mâinilor; • alunecarea mâinilor spre baza gâtului se sincronizează cu expiraŃia.

La împingerea umerilor spre în jos, subiectul trebuie să conştientizeze întinderea pasivă a trapezului superior şi a musculaturii de pe partea posterioară a gâtului.

TRASEUL 21 (traseu unilateral) PoziŃia subiectului: Aceeaşi ca la traseul anterior. PoziŃia maseurului: Aceeaşi ca la traseul anterior. Descrierea mişcărilor: Făcând

priză cu o mână pe umărul opus părŃii în care este întoarsă faŃa subiectului (rădăcina mâinii pe umăr, degetele orientate în axul braŃului), maseurul execută o mişcare de alunecare, asociată cu presiune exercitată mai mult de rădăcina mâinii (urmând conturul trapezului superior şi apoi sternocleido-mastoridianului), de pe umăr până în spatele urechii. Când o mână ajunge în spatele urechii, începe mişcarea cealaltă mână.

IndicaŃii metodice: Mişcările leagă partea superioară

a trunchiului cu gâtul şi capul. Subiectul trebuie să conştientizeze relaxarea trapezului superior şi a sternocleido-mastoidianului.

Figura 39


După ce se aplică pe o parte, se repetă mişcările de cel puŃin trei ori şi pe partea cealaltă.

Foto nr. 40 PoziŃiile şi prizele pentru aplicarea traseului 21


99

TRASEUL 22 (traseu bilateral) PoziŃia subiectului: Decubit dorsal (culcat cu faŃa în sus), cu membrele superioare

şi cele inferioare uşor depărtate. PoziŃia maseurului: Pe genunchi, uşor depărtat, pe călcâie aşezat, la picioarele

subiectului (foto nr.41). Este necesară schimbarea poziŃiei maseurului pe parcurs, în aşa fel încât mişcarea să se poată efectua cursiv (trecere în poziŃia cavaler servant, apoi în fandare lungă spre înainte şi ulterior spre înapoi şi revenire în poziŃia pe genunchi).

Foto nr. 41 PoziŃia maseurului şi a subiectului pentru începere aplicării traseului 22


Descrierea mişcărilor: Mişcarea începe de la nivelul maleolei

interne, aşezând ambele mâini transversal pe axul membrului inferior, cu vârfurile degetelor spre în jos. Se continuă mişcarea de alunecare pe partea antero-internă a gambelor şi coapselor (fig.nr.40). În treimea superioară a coapselor, vârfurile degetelor se orientează oblic spre exterior şi continuă mişcarea alunecând spre şolduri şi marcând bine regiunea inghinală, până când ating regiunea renală.

De aici, se continuă mişcarea de alunecare spre în sus, pe flancuri, marcând bine talia. Apoi, vârfurile degetelor se orientează spre înainte şi alunecarea continuă spre stern şi peste acesta, mâinile luând contact cu subiectul mai mult pe partea lor radială, pentru a nu atinge regiunea mamară.

Depăşind regiunea mamară şi ajungând la baza gâtului, degetele se introduc pe partea posterioară a gâtului şi alunecă spre în regiunea occipitală, executând uşoare fricŃiuni, după care încep mişcarea descendentă, revenind pe acelaşi traseu până la baza gâtului şi executând o presiune alunecată profundă.

De aici, mâinile încep o mişcare divergentă, spre umeri, trăgându-i bine spre lateral şi spre în jos, după care trec uşor în regiunea subaxilară şi continuă mişcarea

descendentă, pe flancuri şi şolduri şi partea externă a coapselor. În treimea inferioară a coapselor, vârfurile degetelor încep să se introducă între

subiect şi suprafaŃa de sprijin, astfel încât ajunse la nivelul gleznelor, acestea să poată fi apucate şi ridicate uşor de pe sol. Mişcarea se termină cu uşoare tensiuni şi uşoare „scuturături” ale membrelor inferioare.

IndicaŃii metodice: Mişcarea leagă toate regiunile părŃii anterioare a corpului, motiv pentru care trebuie

să aibă continuitate. Regiunea inghinală este marcată de vârfurile degetelor în timpul orientării lor spre exterior, fără presiune prea mare.

La trecerea peste oasele bazinului, mâinile îmbracă bine relieful osos al acestuia. Când vârfurile degetelor pătrund pe partea posterioară a trunchiului, pentru a atinge

zona renală, policele vine din urmă marcând talia. În general, mişcarea în sens ascendent se sincronizează cu inspiraŃia şi cea în

sens descendent, cu expiraŃia. Mişcarea fiind însă lungă, pe parcursul mişcării în sens ascendent, se vor marca scurte momente de oprire pentru expiraŃie (la nivelul regiunii inghinale şi a bazei gâtului), momente în care se execută câte o uşoară presiune statică şi maseurul îşi poate schimba şi poziŃia); pe parcursul mişcării descendente, se pot marca momente de oprire la nivelul umerilor şi bazinului, timp în care se inspiră,se execută presiuni statice şi se schimbă poziŃia).

ŞedinŃa se poate termina cu un masaj relaxator prelungit, lent, insistent al pielii

capului şi al feŃei (vezi masajul clasic regional).

Rezumat

După cum reiese din acest capitol, masajul antistres este o metodă specială, orientată clar şi foarte specific în sensul combaterii efectelor stresului, care acŃionează atât la nivel fizic, cât şi la nivel psihic.

Poate cea mai marcantă diferenŃă între masajul clasic relaxator şi masajul antistres este aceea că, în timpul aplicării acestuia, subiectului nu i se sugerează să se gândească la altceva şi să se relaxeze, ci i se cere să fie cu atenŃia îndreptată spre ceea ce i se întâmplă şi să conştientizeze reacŃiile propriului corp. Acest mod de lucru asigură participarea conştientă şi activă a subiectului la recunoaşterea senzaŃiilor corporale generate de stres şi a celor generate de aplicarea masajului şi la stabilirea clară a deosebirilor dintre acestea. ÎmbunătăŃirea capacităŃii de conştientizare a senzaŃiilor corporale este una dintre contribuŃiile foarte importante pe care le aduce masajul antistres şi constituie un prim pas către îmbunătăŃirea capacităŃii de control a stresului.

BineînŃeles că, pentru a se obŃine efectele scontate, este absolut necesară respectarea tuturor recomandărilor referitoare la modalităŃile de aplicare a traseelor, la poziŃiile adoptate, la corelarea ritmului respirator cu cel al subiectului (care asigură şi relaxarea terapeutului, în egală măsură) etc.


101

Bibliografie

1. ABRASSART, J.L., 1990, Massages anti-stress - massages harmonique et vértebral, Guy Trédaniel Éditeur, Paris

2. BISHOP, B., 1980, Pain: its physiology and rationale for management. Part I: Neuroanatomical substrate of pain, Phys. Ther., London

3. CHAITOW, L., 1983, La masoterapia neuro-musculare, Como, Edizioni di red. Studio redazionale, Milano

4. CHRESTIAN, R., 1969, Physiologie du massage, Cinésiologie, nr. 34, Lyon 5. COLECłIA REVISTEI CAHIERS DE KINÉSITHÉRAPIE, (1994-2011) revue

d’enseignement post-scolaire et documentation technique, MALOINE S.A. éditeur, Paris

6. COLECłIA REVISTEI KINÉSITHÉRAPIE SCIENTIFIQUE, (1994-2011) revue éditée par la Fédération française des masseurs kinésithérapeutes rééducateurs, Paris

7. CORDUN, M., 1992, Masaj tehnici şi aplicaŃii în sport, Editura Medicală, Bucureşti 8. DRĂGAN, I. şi colab., 1995, Masaj, automasaj, refacere, recuperare, Editura Cucuteni,

Bucureşti 9. DRĂGAN, I. şi PETRESCU, O., 1993, Masaj - automasaj, EDITIS, Bucureşti 10. FRITZ, S., GROSEMBACH, M.J., 2004, Mosby's Essential Sciences for Therapeutic

Massage. Anatomy, Physiology, Biomechanics and Pathology, Mosby, Canada 11. HOLLIS, M., 1998, Massage for Therapists, Blackwell Science LTD, London 12. IONESCU, A., 1992, Masajul (procedee tehnice, metode, efecte, aplicaŃii în sport),

Editura All, Bucureşti 13. MARCU, V., 1983, Masaj şi Kinetoterapie, Editura Sport-Turism, Bucureşti 14. MÂRZA, D. şi MÎRł, C., 2001, Masaj clasic, Note de curs, Universitatea din Bacău 15. MÂRZA, D., (coord.), 2001, EficienŃa masajului asociat cu o serie de metode

complementare în combaterea stresului psihic – Revista română de kinetoterapie, nr. 10, Oradea

16. MÂRZA, D., 1998, Metode speciale de masaj, Editura Plumb, Bacău 17. MÂRZA, D., 2000-2003, Depistarea agenŃilor stresori specifici la studenŃi şi stabilirea

celor mai eficiente măsuri de combatere a efectelor lor, Raport cercetare, Universitatea din Bacău

18. MÂRZA, D., 2002, Masajul terapeutic, Edit. Plumb, Bacău 19. MÂRZA, D., 2005, Masaj antistres, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 20. MAXWELL-HUDSON, C., 2001, Guide to massage, DK Publishing, London 21. PORTER, A., 1985, Le massage, Edit. Robert Laffont, Paris 22. RUFFIER, R., 1974, Traité de massage hygiénique, sportif et medical, Editions

Dangles 38, Paris 23. SAMUEL J., 1974, Le massage - în Encyclopedie Medico-Chirurgicale, vol. I, nr. 5,

Paris 24. SIDENCO, L., 2003, Masajul în kinetoterapie, Editura FundaŃiei "România de Mâine",

Bucureşti 25. SINHA, A.G., 2001, Principles and Practices of Therapeutic Massage, Jaypee brothers,

Medical Publishers LTD, New Delhi 26. WERNER, R. şI BENJAMIN, B.E., 1998, A Massage Therapist's Guide to Patohology,

Williams&Wilkins, Baltimore

Evaluare

1. Masajul antistres urmăreşte: a. restabilirea unităŃii corporale, psihice şi psiho-corporale b. abordarea separată a aspectelor corporale şi psihice c. reintegrarea schemei corporale şi relaxarea

2. Caracteristice masajului antistres sunt următoarele aspecte: a. relaxarea totală şi pasivitatea subiectului b. efortul de conştientizare a senzaŃiilor c. mişcările fluide, învăluitoare şi succesive

3. Printre efectele masajului antistres se numără: a. redistribuirea perceperii senzaŃiilor la nivelul unui anumit segment b. trezirea senzorială (conştientizarea mai bună a propriului corp) c. hrănirea corpului cu senzaŃii pozitive proprii

4. Testarea gradului de relaxare în cadrul masajului antistres se realizează: a. prin mobilizarea pasivă a segmentului masat b. prin ridicarea segmentului de pe suprafaŃa de sprijin şi eliberarea lui c. prin examinarea palpatorie şi vizuală a segmentului

5. În general, subiectul nu este relaxat dacă: a. mişcările de mobilizare pasivă a segmentelor sunt ajutate voluntar b. mişcările de cădere a segmentelor nu sunt frânate c. se opune rezistenŃă la mobilizarea segmentelor

6. Pentru aplicarea masajului antistres: a. se recomandă începerea lui cu membrele inferioare b. se recomandă folosirea uleiurilor de masaj c. se recomandă, ca suprafaŃă de lucru, o saltea sau o pătură groasă

7. În cadrul masajului antistres: a. mişcările se înlănŃuiesc pe toate părŃile corpului într-o alunecare continuă, fluidă b. se repetă fiecare gest de cel puŃin trei ori c. maseurul se va poziŃiona astfel încât să aibă posibilitatea de a acŃiona transversal pe partea de masat

8. În timpul aplicării masajului antistres, se recomandă: a. aplicarea traseelor unilaterale doar pe o parte a corpului b. corelarea ritmului respirator al terapeutului cu cel al subiectului c. folosirea greutăŃii corporale în realizarea presiunilor care se impun

9. În cadrul fiecărui traseu: a. mâinile maseurului trebuie să fie relaxate şi să îmbrace bine relieful regiunii b. mişcările ascendente se asociază cu expiraŃia, iar cele descendente cu inspiraŃia c. dacă expiraŃia şi inspiraŃia subiectului sunt prea scurte, sau traseele sunt prea lungi, tehnica se fracŃionează în două părŃi

10. Pe parcursul aplicării traseelor se poate interveni cu: a. întreruperi ale aplicării masajului, pentru odihnă b. presiuni statice în anumite zone c. balansări, tracŃiuni sau scuturături ale anumitor segmente

curs masaj antistres si recuperator1

Documents