GENERALITĂȚI

METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICECURS NR.3

Etapele cercetării ştiinţifice medicale

Conceptualizarea problemei de cercetare

Orice autor trebuie să-şi structureze cercetarea astfel:

1. definirea problemei de cercetare2. stadiul cunoştinţelor3. modelul teoretic şi ipoteza/problema de

cercetat

1. Definirea problemei de cercetat

- este esenţială- să fie clară, precisă şi convingătoareInclude precizări despre:- obiectivul general al cercetării- scopul cercetării- importanţa subiectului de cercetat- formularea problemei de cercetat- stadiul de dezvoltare al cercetării- utilizarea rezultatelor cercetării

a. Obiectivul general al cercetării

- se specifică domeniul în care se desfăşoară cercetarea;

- se enunţă originea proiectului şi- motivaţia cercetătorului de a face

respectiva cercetare;- este momentul în care se aminteşte despre

obiectivul general al studiului.

b.Scopul cercetării- cercetarea stării de sănătate;- cercetarea intervenţiilor;- cercetarea evaluativă – care elaborează o

judecată asupra unei intervenţii.c. Importanţa subiectului de cercetat

- se va face referire la:-costurile fenomenului studiat- incidenţă, prevalenţă- ritmul de creştere al problemei- consecinţele aduse de fenomen - lipsa unei intervenţii

INCIDENŢA

Frecventa cazurilor noi inregistrate intr-un anumit teritoriu si o anumita perioada de timp (luna, trimestru, an) de catre dispensarele medicale (teritoriale si de intreprindere).Din 1987 este obligatorie declararea de catre spital si de catre specialistii din ambulator a bolilor nou confirmate .

Bolile acute care se vindeca si reapar ulterior ca o noua imbolnavire, dar nu recadere, se considera iar cazuri noi ( ex: gripa dupa doua luni de la vindecare celei anterioare).

Prevalenţa

Definitie: totalitatea bolilor care exista la un anumit

moment “critic”1 (ultima zi trimestrului, semestrului, anului) sau intr-o anumita perioada2 (trimestru, semestru, an).

d. Formularea problemei de cercetat

- orice cercetare are ca punct de plecare o situaţie percepută a fi problematică şi necesitând o explicaţie.

- cercetarea are intenţia de a reduce discordanţa dintre un model, teorie sau o explicaţie şi realitatea percepută.

e. Stadiul de dezvoltare al cercetării- trebuie explorate studiile prealabile

f. Utilizarea rezultatelor cercetării

- cercetarea fundamentală – doreşte să dezvolte noi cunoştinţe, să valideze o metodă de cercetare, un instrument de culegere al datelor, o tehnică de măsurare sau o metodă de analiză;

- cercetarea aplicativă – vizează obţinerea de date utile pentru luarea de decizii, planificarea unei intervenţii, descrierea unor comportamente în vederea fundamentării unor intervenţii.

2. Stadiul cunoştinţelor

- se arată cum se înscrie problema de cercetat în ansamblul cunoştinţelor privind subiectul respectiv

- în ce mod cunoştinţele din literatură permit precizarea întrebărilor sau a ipotezelor de cercetare

3. Modelul teoretic şi ipoteza sau problema de cercetat

a. Modelul teoretic- o teorie este o explicaţie sistematică a

fenomenelor observate şi a legilor cărora acestea se supun

b. Formularea ipotezei de cercetare- ipoteza este considerată transpunerea directă a

unei propoziţii teoretice în lumea empirică;- o ipoteză stabileşte o relaţie care poate fi

verificată empiric între o cauză şi efect - o ipoteză este un enunţ formal al relaţiei

existente între cel puţin o variabilă independentă şi o variabilă dependentă; enunţuri clare, precise.

B. Alegerea unei strategii de cercetare

- strategie de cercetare – ansamblul de decizii care trebuie luate pentru a înţelege într-o manieră coerentă realitatea empirică, pentru a reuşi susţinerea cu fapte.

a. Abordarea generală şi alegerea unui instrument

b. Validitatea strategiei de cercetare

a. Abordarea generală şi alegerea unui instrument

1. cercetarea experimentală – cercetătorul acţionează activ asupra unei variabile independente pentru a-i cunoaşte efectul asupra unei variabile dependente;

- aprecierea efectelor se poate face prin comparaţie cu o situaţie martor;

- tipuri: - experimentul provocat - experimentul spontan

a. Abordarea generală şi alegerea unui instrument

2. Cercetarea sintetică- conţine:a. Studiul de caz – cercetătorul se decide să

lucreze asupra unei unităţi de analizăb. Cercetarea sintetică comparativă – este o

strategie prin care se lucrează pe un număr mare de unităţi de analiză.

3. Cercetarea de dezvoltare- folosirea cunoştinţelor existente pentru:- a pune la punct o nouă intervenţie- a ameliora o intervenţie deja existentă- a elabora, perfecţiona instrumente,

dispozitive, metode de măsurare.

a. Abordarea generală şi alegerea unui instrument

4. Cercetarea de simulare – are drept obiectiv construirea unui model, scenariu pentru a observa comportamentul unui anumit sistem într-o anumită perioadă. Simularea face apel la:

- funcţia cognitivă – pentru înţelegerea sistemului studiat

- funcţia previzională – pentru a prevedea cum va evolua sistemul

- funcţia decizională – pentru a determina ce valori trebuie să ia variabilele de comandă pt atingerea obiectivelor

Metode de abordare în cercetare

1. ANALOGIA – observarea de asemănări între problema de rezolvat şi o problemă soluţionată.

2. ALEGERE DE SOLUŢII LA ÎNTÂMPLARE – BRAINSTORMING

3. GENERALIZAREA – o problemă complicată poate găsi o soluţie simplificată, care să cuprindă datele ei esenţiale.

4. ÎMPĂRŢIREA – subdivizarea problemei într-o serie de subprobleme, mai uşor abordabile.

5. ADUNAREA – o problemă dificilă poate fi uşurată prin adăugarea unei componente.

Metode de abordare în cercetare

6. SCĂDEREA – îndepărtarea unor componente din problema originară.

7. PARTICULARIZAREA – găsirea unui caz cu un set mai mic de caracteristici ( model bidimensional în problemă tridimensională ).

8. DILATAREA , CONTRACŢIA – unele probleme sunt mai uşor de rezolvat dacă se modifică scara sau numărul de variabile.

9. INVERSAREA – privirea dintr-un punct de vedere opus.

Metode de abordare în cercetare

10. RESTRUCTURAREA – în studiile clinice, nu se pune problema dacă un anumit tratament nu vindecă boala, ci dacă absenţa vindecării este determinată de lipsa tratamentului.