Manual de perfecţionareal

artistului de tatuaje

Creat de : Institutul American de Tatuaje

PERFECŢIONARE ACCESIBILĂ A ARTISTULUI DE TATUAJE

CUPRINS INTRODUCERE Pag. 4

Cine este Institutul American de Tatuaje

Codul de etică al specialistului în arta corporală Pag. 5

Capitolul 1 Anatomia şi fiziologia pielii Pag. 6

Hipoderma Derma Epiderma

Capitolul 2 Norme de funcţionare ale saloanelor de tatuaje Pag.11

Igienizare Dosare Consimţământ Instrucţiuni pentru client Culori sau pigmenţi Sterilizarea acelor Îngrijirea locului după tatuare Utilităţi şi echipament Arunarea deşeurilor

Capitolul 3 Patogeni ai sângelui – Sumar OSHA Pag.17

Obiectiv Extindere Expunere Norme de protecţie a muncii Vaccinul contra hepatitei B Evaluarea de după expunere Pericole de transmitere Informare şi practică Îndosariere

Capitolul 4 Standarde OSHA Pag.21

29 CFR – 1910.1030

Capitolul 5 Dispoziţii practice ale administraţiei publice şi de sănătate Pag.58

Tatuaje şi machiaj permanent Riscuri posibile Probleme des întâlnite Tehnici de înlăturare ale tatuajelor

Cine suntem noi

Membrii Institutului American de Tatuaje (ATI) a elaborat acest program ca pe oresursă educaţională importantă pentru cei care execută tatuaje profesionale. Legile diferăde la un stat la altul, la fel ca şi cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească artistul. Deaccea, vă recomandăm să contactaţi oficiul local pentru a obţine lista cu regulamentulcerut în zona respectivă.

Înţelegem faptul că este foarte dificil pentru un artist de tatuaje ocupat săfrecventeze seminarii de secialitate. Prin programul nostru aveţi acces la informaţii despecialitate accesibile şi uşor de adaptat. Programul nostru este accesibil online pe plannaţional 24 din 24.

Multe saloane de tatuaje funcţionează cu un număr mimim de personal, sau chiar cubuget redus. Institutul American de Tatuaje oferă o soluţie mai puţin costisitoare depractică, dându-le posibilitatea prorietarilor şi personalului să-şi completeze cunoştinţeleîn timpul liber.

Prin acest program, am selectat materialul disponibil cu atenţie. Credem că acestmaterial vă va oferi informaţii profesionale de ajutor şi care se vor dovedi profitabile.

Codul de etică al specialistului în arta corporală

Specialistul în arta corporală adoptă o atitudine profesională, răspunde promt nevoilorclientului şi îi ajută pe colegi şi pe asociaţi oferind servicii de calitate, respectândstandardele igienei.

Specialistul în arta corporală acţionează în vederea asigurării unor servicii de calitateclienţilor care-şi respectă sănătatea şi corpul, fapt ce reprezintă obiectivul principal alindustriei de tatuaje.

Specialistul în arta corporală foloseşte tehnici sănătoase bazate pe cunoştinţe şiconcepte teoretice, foloseşte echipament şi accesorii cu scopul în care au fost create şiutilizează proceduri şi tehnici potrivite, respectând legile locale, statale şi federale.

Specialistul în arta corporală apreciază diferitele situaţii; inspiră grijă, discreţie şiraţionalitate; îşi asumă responsabilitatea pentru orice decizie profesională; şi

acţionează în interesul clientului.

Specialistul în arta corporală foloseşte echipament şi accesorii, utilizează proceduri şitehnici şi oferă servicii de calitate, în conformitate cu standardul cerut demonstrând unnivel ridicat de expertiză.

Specialistul în arta corporală încearcă mereu să-şi îmbunătăţească cunoştinţele şiabilităţile participând la activităţi educative şi profesionale, împărţindu-şi cunoştinţelecu colegii şi investigând noi aspecte ale practicii profesionale.

CAPITOLUL 1

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA PIELII

Pielea

Deşi pielea este mai uşor de studiat decât majoritatea organelor, are o arhitecturămult avansată în comparaţie cu a celorlalte. Acoperă întregul corp şi reprezintă 7% dingreutatea totală a corpului, fiind cel mai mare organ. S-a estimat că fiecare centrimetrupătrat de piele conţine 70 cm de vase de sânge, 55 cm de nervi, 100 glande sudoripare, 15glande sebacee, 230 receptori senzitivi, şi cam 500.000 de celule care în mod constantmor şi sunt înlocuite.

Pielea, a cărei grosime variază între 1,5 şi 4 mm sau mai mult în unele zone alecorpului, are două straturi diferite. Stratul exterior este epiderma, un ţesut membranosgros. Sub epidermă, se află derma, un ţesut membranos de legătură. Sub dermă, segăseşte hipodermul, bogat în ţesut adipos. Deşi hipodermul nu este de obicei considerat caparte a pielii sau a ţesutului tegumentar, are câteva din funcţiile pielii şi va fi discutat înacest capitol.

Pielea are mai multe funcţii, dar majoritatea dintre ele sunt de protecţie. Pieleaacoperă şi separă organele interne, protejează întregul corp de orice fel de accidente, cumar fi lovituri, tăieturi. Pielea oferă de asemenea protecţie contra substanţelor chimice

dăunătoare, pericolelor termale (cald şi rece) şi infecţiilor bacteriene. Epiderma esteimpermeabilă, prevenind orice pierdere inutilă de apă din organism. Fiind puternicvascularizată şi conţinând glande sudoripare, pielea reglează scăderea temperaturiicorpului, menţinând controlul temperaturii corporale. Pielea se comportă ca un mic sistemexcretor: Urea, săruri şi apa se elimină prin transpiraţie. Pielea reduce razele ultraviolete(UV), raze solare, iar celule epidermei folosesc aceste raze pentru a sintetiza vitamina D.Şi în fine, pielea conţine organe senzitive numite receptori senziivi care sunt legaţi determinaţiile nervoase. Prin simţul tactil, presiune, temperatură şi durere, aceşti receptorine face conştienţi de tot ce se întâmplă la suprafaţa corpului. Deoarece acest capitol seocupă de descrierea anatomiei pielii, ne vom ocupa de aceste funcţii în detaliu.

Hipodermul

Hipodermul (sub piele, din limba greacă) este un strat bogat în ţesut adipos. Acest stratmai este numit şi stratul subcutanat (sub piele, din limba latină). Este format din globuligrăsoşi, separaţi prin travee de ţesut conjuctiv, care conţin vase şi nervi. Pe lângădepozitarea grăsimii, hipodermul leagă pielea de structurile interne (în special de muşchi)şi dă elasticitate pielii. Asfel suntem protejaţi împotriva loviturilor. Hipodermul este şiinsulator. Deoarece grăsimea nu este un bun conductor de căldură, previne scădereatemperaturii din corp. Hipodermul se îngroaşă atunci când luăm în greutate, dar în moddiferit la cele două sexe. La femei, grăsimea se depune pe şolduri şi sâni, pe când labărbaţi se acumulează pe abdomen.

Dermul

Dermul, al doilea strat important al pielii, este un ţesut conjunctiv flexibil. Celuleledermului sunt identice cu cele ale oricărui ţesut conjunctiv din corp. Dermul acoperăcorpul ca o mănuşă. Executarea unui tatuaj presupune multiple înţepături pentru fixareaunui pigment în dermis.

Dermul este bogat în vase de sânge şi fibre nervoase. Vasele de sânge din derm sunt atâtde multe încât reprezintă 5% din sângele din corp. când unele organe, cum ar fi muşchii,au nevoie de sânge, sistemul nervos contractă vasele de sânge din derm. Astfel, mai multsânge ajunge la muşchi şi alte organe. Pe de altă parte, sângele din aceste vase este cald înzilele fierbinţi, corpul transpiră şi se răcoreşte.

Fibrele de colagen din derm conferă pielii elasticitate şi rezistenţă. Astfel, multe zgârieturişi lovituri nu ajung până la derm. Mai mult, fibrele elastice ale dermului permit întindereapielii.

Structura profundă a dermului este responsabilă de semnele de pe suprafaţa pielii numiteriduri. Acestea pot fi observate la încheietura palmelor. Sunt un rezultat al plierii pielii, deobicei la încheieturi. Sunt însă vizibile în tălpi, la degete.

EPIDERMA

Epiderma conţine patru tipuri diferite de celule: keratinocite, melanocite, celuleLangerhans şi celule Merkel. Keratinocitele sunt cele mai numeroase, aşa că vom discutadespre ele mai întâi. Despre celelate vom discuta atunci când vom examina straturileepidermei.

Keratinocitele

Principalul rol al acestora este producerea keratinei, o proteină fibroasă care conferăepidermei funcţiile de protecţie. Strâns legate unele de altele prin dezmozomi,keratinocitele apar în structurile profunde ale epidermei din celule care suferă o mitozăcontinuă sau priin diviziune celulară. Prin apariţia unor celule noi, acestea evoluează spresuprafaţa pielii şi produc keratina care ulterior ajunge în citoplasmă. Citoplasma producemajoritatea celulelor şi se află între stratul exterior al celulii şi nucleu.

Ajunse la suprafaţa pielii, keratinocitele sun moarte, ca nişte săculeţi plaţi plini cukeratină. Milioane de asemenea celule cad zilnic, oferindu-ne o nouă epidermă la fiecare30-45 de zile – perioada de viaţă medie a unei keratinocite de la creare până la moarte. Lao piele sănătoasă, producerea de celule noi compensează pierderile de la suprafaţa pielii.În locurile unde pielea este frecată, atât producerea de celule cât şi formarea keratinei esteaccelerată.

Straturile epidermei

Pielea de pe palme şi tălpi care este mai groasă, epiderma are cinci straturi. Pielea maifină de pe celelate părţi ale corpului are 4 straturi ale epidermei.

1. Stratul bazal

Stratul bazal, cel mai profund strat al pielii, este legat de derm printr-un strat sinuos.Numit şi strat germinator, acest strat prezintă un singur strat de celule, cele mai tinerekeratinocite. Aceste celule se divid foarte repede. Pe lângă acestea, se mai găsesc şicelule Merkel. Fiecare celulă Merkel semi-circulară este legată de un nerv senzitiv înformă de disc şi poate servi drept receptor al simţului tactil.

Între 10 şi 25% celule din stratul bazal sunt melanocite. Acestea produc pigmentulînchis al pielii, melanina. Melanocitele trec prin multe transfomări pentru a ajunge

până la keratinocitele din stratul bazal. Melanina este produsă de maelanozoni şi estetransferată prin procese celulare la cele mai apropiate keranocite. Astfel, keranocitelebazale conţin mai multă melanină decât melanocitele. Granulele de melanină seacumulează la suprafaţa fiecărei keranocite, formând un strat de pigment pe nucleu.La caucazieni, melanina dispare la o distanţă mică de stratul bazal, înghiţită delizozomii din keratinocite. La persoanele cu pielea neagră nu se întâmplă astfel, cimelanina ocupă toate keratinocitele din întreaga epidermă. Deşi persoanele cu pieleaneagră au melanina mai închisă la culoare şi mai mult pigment în fiecare melanocită,nu au mai multe melanocite decât caucazienii. La toate persoanele în afară de cei cupielea neagră, melanina produce bronzul solar ca răspuns la acţiunea razelorultraviolete.

2. Stratul malpighian (spinos)

Acesta prezintă mai multe straturi de celule. Aici are loc mitoza, sau diviziuneacelulară, dar mai rar decât în stratul bazal. La microscop, se observă că acestekeratinocite au nişte extensii spinoase.

Printre celulele din acest strat, apar şi celulele Langerhans. Aceste celule în formăde stea ajută la activarea sistemului imunitar.

3. Stratul granulos

Acest strat prezintă la rândul lui între 3 şi 5 straturi de keratinocite plate. Acesteacontribuie la formarea keratinei în straturile superioare ale epidermei. Keratina conţine osubstanţă impermeabilă secretată în spaţiile dintre celule şi este factorul principal deîncetinire a pierderilor de apă din epidermă. Mai mult, peretele exterior al celulelor seîngroaşă şi devin rezistente la distrugere. Se poate spune că aceste keratinocite devin maiputernice şi întăresc şi straturile exterioare ale epidermei.

4. Stratul lucios

Stratul lucios apare numai în pielea groasă, nu şi în cea subţire. Acest strat are maimulte rânduri de keratinocite plate moarte. Analiza microscopică arată că celulele dinstratul lucios sunt identice cu cele ale stratului cornos, următorul strat.

5. Stratul cornos

Partea exterioară a epidermei, stratul cornos are mai multe rânduri de celule. Acestaeste mai gros în porţiunile cu piele mai groasă. Celulele moarte de aici sunt ca niştesăculeţi plaţi plini cu keratină. Atât keratina cât şi membranele cu plasmă groasă alecelulelor din stratul cornos protejează pielea împotriva abraziunilor şi perforărilor. Esteuimitor cum un strat de celule moarte poate îndeplini astfel de funcţii importante.

Celulele stratului cornos sunt cunoscute drept celule cornoase. Aceste celulereprezintă mătreaţa de pe scalp şi cojiţele de pe pielea uscată. O persoană normalăproduce cam 18 kg de coji în timpul vieţii. Se spune că ,, Frumuseţea începe cu o pielefrumoasă” şi este interesant deoarece tot ce vedem nu este decât ceva mort.

Culoarea pielii

La colorarea pielii, contribuie trei pigmenţi: melanina, carotenul şi hemoglobina.Carotenul este un pigment galben- portocaliu derivat din produşi vegetali, cum ar fimorcovii. Se acumulează de obicei în stratul cornos al epidermei sau ţesuturile adipoaseale hipodermului. Culoarea derivată din caroten este mai evidentă în palme şi tălpi, undestratul cornos este mai gros.

Nuanţa de roz la pielea caucaziană reflectă culoarea roşie a hemoglobinei dincapilarele dermei. Deoarece pielea caucaziană conţine puţină melanină, epiderma esteaproape transparentă la persoanele nebronzate şi se observă astfel mult mai uşor vasele desânge.

Melanina, cel mai răspândit pigment, este format dintr-un aminoacid numit tirozină.Melanina diferă la culoare de la galben la roşu, de la maro la negru. Producerea melanineidepinde de o enzimă dim melanocite numită tirozinază. Pistruii şi negi pigmentaşi suntacumulări de melanină.

CAPITOLUL 2

Norme şi reguli pentru saloane şi artişti

Proprietarii saloanelor de tatuaje şi operatorii au responsabilitatea de a-şi desfăşuraactivitatea, urmând o serie de norme şi reguli bine structurate şi conform legilor învigoare. E important de reţinut că în cazul în care statul în care funcţionează salonul detatuaje are anumite legi speciale privind activitatea acestui tip de salon, acestea trebuiestipulate în regulamentul interior al salonului. Următoarea listă cu norme recomandabile,luate din regulile mai multor state, este o listă de norme considerate general acceptate şiadaptabile. Nu uita să verifici dacă Ministerul Sănătăţii din ţara ta are reguli speciale înaceastă privinţă.

Norme operaţionale

1. Igienizarea

(a) Înainte de începerea lucrului cu clientul, unghiile şi palmele artistului de tatuajetrebuie să fie spălate şi curăţate cu apă caldă, săpun antibacterian şi cu o periuţăde unghii personală curată şi în stare bună, apoi uscate la aer cald sau cu unprosop de unică folosinţă.

(b) În timpul executării tatuajului, artistul trebuie să poarte mănuşi de unicăfolosinţă. Mănuşile trebuie schimbate şi aruncate după fiecare folosire sauîntrerupere a executării tatuajului, dacă sunt rupte sau găurite.

(c) Artistul de tatuaje trebuie să poarte îmbrăcăminte curată( şort, salopetă, tricou,etc.)

(d) Artiştii de tatuaje care prezintă simptome de diaree, vomă, febră, iritaţii, tuseexpectorantă, icter sau plăgi purulente sau deschise, arsuri, impetigo sau scabienu trebuie să execute nici o activitate în salonul de tatuaje.

(e) Zona ce urmează să fie tatuată trebuie să fie rasă cu aparate de ras de unicăfolosinţă.

(f) Artistul de tatuaje trebuie să cureţe porţiunea de piele respectivă cu o soluţieantibacteriană, înainte de a începe executarea tatuajului.

(g) În cazul în care artistul foloseşte un acetat pentru a transfera designul pe piele,acesta trebuie indepărtat folosind o soluţie antiseptică pentru cel puţin 20 deminute şi uscat cu vată sterilă sau cu aer într-o zonă igienizată după fiecareutitilare.

(h) În cazul în care artistul foloseşte o hârtie pentru a transfera designul pe piele,aceasta trebuie să fie tot de unică folosinţă.

(i) În cazul în care designul este realizat direct pe piele, trebuie aplicat cu un articolde unică folosinţă.

(j) Un artist de tatuaje autorizat poate amenaja un spaţiu de executat tatuaje latârguri, festivale, expoziţii sau într-o locaţie diferită dacă are aprobare scrisă dela departamentul local de sănătate pentru o perioadă care să nu depăşească 14zile.

(k) Magaziile unde se depozitează instrumentele, culorile, pigmenţii, articolele deunică folosinţă, carbonul şi matriţele trebuie păstrate într-o condiţie igienicăimpecabilă, în vederea protejării contra contaminării.

(l) Articolele de unică folosinţă trebuie să fie împachetate în comerţ şi transportateseparat pentru a le feri de o posibilă contaminare. Acestea nu trebuie să fiedepozitate în toaletă sau în holul toaletei sau pe lângă instalaţia sanitară.

(m)Mesele de lucru, scaunele şi băncile trebuie să fie confecţionate dintr-unmaterial neted, în culori deschise, neabsorbant, rezistent la coroziuni şi uşor decurăţat.

(n) Mesele de lucru, scaunele şi băncile trebuie să fie igienizate cu o soluţieantiseptică după executarea tatuajelor.

(o) Saloanele deja existente nu sunt obligate să schimbe culoarea meselor, după cumcere acest regulament.

(p) Materialele care se aplică pe piele trebuie să fie de unică folosinţă sau în cazul încare provin din ambalaje vrac să fie transferate în ambalaje de unică folosinţă şisă fie aruncate după fiecare utilizare.

(q) Nu este permis accesul animalelor decât al câinilor însoţitori pentru nevăzătorisau al câinilor de pază însoţiţi de un antrenor autorizat.

(2) Dosare

(a) Proprietarul salonului trebuie să aibă un dosar separat pentru fiecare client.

(b)Dosarele clientului trebuie completate înainte de începerea oricăror proceduri şitrebuie să conţină numele şi semnătura clientului, adresa şi vârsta, data, designultatuajului, locul acestuia pe corpul clientului şi numele artistului care a executattatuajul.

(c) Dosarele trebuie să fie scrise cu cerneală sau cu creion chimic şi trebuie să fiepuse la dispoziţia comisiei de inspecţie de la departamentul de sănătate local lacererea acesteia. Dosarul trebuie semnat de client.

(d) Înainte de începerea executării tatuajului, artistul trebuie să poarte o discuţie cuclientul despre riscurile pe care le implică executarea tatuajului ales, posibilelecomplicaţii. Acestea trebuie să fie înregistrate şi în dosar.

(e) Aceste dosare cerute de regulamentul administrativ trebuie menţinute timp decinci ani de către proprietarul salonului în care s-a executat tatuajul.

(3) Consimţământul

(a) În cazul minorilor, consimţământul este acordat de către părinte sau tutore.

(b) Dosarele cu acordurile scrise trebuie păstrate timp de 5 ani de către proprietarulsalonului în care s-a executat tatuajul.

(c) Clientul care şi-a făcut un tatuaj trebuie să confirme faptul că nu este intoxicatsau că este sub influenţa drogurilor sau a băuturilor alcoolice.

(4) Instrucţiunile clientului

(a) Fiecare client trebuie să primească instrucţiuni printate, după tatuare ca oprecauţie împotriva infectării.

(b) O copie a instrucţiunilor trebuie plasată la vedere, într-un loc vizibil persoaneicare se tatuează.

(5) Culori şi pigmenţi

(a) Pentru prepararea culorilor şi a pigmenţilor care urmează să fie folosite de artist,se folosesc numai materiale sterile, netoxice. Pentru fiecare client, artistul

foloseşte culori şi pigmenţi de unică folosinţă, provenind din ambalaje sterile.

(b) După tatuare, culorile sau pigmenţii rămaşi nefolosiţi trebuie aruncate odată cuambalajele.

(c) Culorile sau pigmenţii folosiţi la tatuaje sunt procurate de la distribuitoriprofesionişti, care distribuie culori şi pigmenţi speciali pentru tatuaje umane.

(6) Sterilizarea acelor

(a) Pentru fiecare client, artistul foloseşte un set individual de ace sterilizate.

(b)Pentru preîntâmpinarea tentaţiei de a refolosi acele de unică folosinţă datoratăde epuizarea stocului existent, nu se înmânează decât 24 de seturi de acesterilizate pentru o zi şi o noapte de funcţionare. Instrumentele care au foststerilizate să fie resterilizate la intervale care să nu depăşească 6 luni de la dataultimei sterilizări.

(c) Instrumentele folosite în permanenţă trebuie să fie păstrate într-un recipientseparat, ca apoi să fie frecate cu o perie cu apă caldă şi săpun şi sterilizate înautoclav.

(d) Înainte de a fi puse în recipientul pentru instrumentar, instrumentele sunt pusela ultrasunete, apoi clătite cu apă fierbinte.

(e) Instalaţia ultrasonică trebuie să fie zilnic igienizată cu o soluţie antiseptică.

(f) Dacă instrumentele nu sunt puse la ultrasunete înainte de a fi puse în recipientulpentru instrumentar, trebuie păstrate într-o soluţie antiseptică sau cu săpun pânăsunt curăţate cu periuţa cu apă caldă şi săpun, apoi sterilizate în autoclav.

(g) Instrumentele de uz permanent, cum sunt şi tuburile pentru ace trebuiesterilizate şi folosite astfel încât să nu fie contaminate. Instrumentele careurmează să fie sterilizate trebuie puse în pungi speciale pentru sterilizarea înautoclav care poartă data sterilizării. Dacă sunt folosite pungi de sterilizaremate, punga trebuie să aibă şi o listă cu ce conţine.

(h)La sterilizarea în autoclav, se vor folosi pungi speciale cu un indicator deculoare care-şi schimbă culoarea în timpul sterilizării propriu-zise.

(i) Instrumentele vor fi puse în autoclav astfel încât să permită circularea aburuluiîn jurul lor.

(j) Instrumentele ruginite sau defecte nu vor fi păstrate în salon.

(7) Îngrijirea tatuajului

(a) După ce a fost terminat, tatuajul trebuie spălat cu un prosop îmbibat în soluţieantibacteriană.

(b) După ce se usucă, pe locul tatuajului se aplică o soluţie antibacteriană dintr-untub de plastic, un pansament steril şi un leucoplast.

Utilităţi şi echipamente

(1) Mediul ambiant, consideraţii generale

(a) saloanele de tatuaje trebuie să aibă cel puţin 50 de becuri, în funcţie dedistanţa până la masa de lucru.

(b) saloanele trebuie să aibă ventilaţie potrivită.

(c) Pereţii şi tavanele trebuie să fie netede şi uşor de curăţat. Trebuie să fie văruiteîntr-o culoare deschisă.

(d)Podeaua salonului trebuie să fie dintr-un material impermeabil. Podeauatrebuie să fie măturată şi ştearsă cu mopul în fiecare zi. Podelele, pereţii sautavanele nu trebuie măturate sau curăţate în timpul executării tatuajelor.

(e) Toaleta şi chiuveta în stare impecabilă de curăţenie şi igienizare trebuie să fieaccesibile clienţilor.

(f) Clădirea şi echipamentul trebuie să fie menţinute în stare bună de funcţionare.Salonul trebuie să fie curat şi fără deşeuri şi gunoaie.

(2) Sala de lucru

(a) Fiecare salon trebuie să aibă o sală de lucru folosită numai în acest scop.

(b) Sălile de lucru nu trebuie folosite drept hol pentru acces în alte săli.

(c) Clienţii pot fi tatuaţi numai în această sală.

(d) Sălile de lucru trebuie să fie utilate cu o chivetă cu apă caldă şi rece pentrufiecare artist care operează în acea sală.

(e) Aceste chiuvete pot fi folosite numai de artişti pentru a-şi spăla mâinile şipentru a pregăti clienţii pentru tatuare.

(f) Chiuvetele trebuie să fie echipate cu un robinet sau cu un dispozitiv acţionatcu piciorul, săpun, soluţie antiseptică, prosoape de unică folosinţă, periuţeproprii pentru curăţarea unghiilor folosite de artistul de tatuaje.

(g) Instalaţiile trebuie să funcţioneze conform regulilor impuse de codul local saustatal.

(h) Consumul de alimente şi de băuturi este interzis în sala de lucru.

Aruncarea deşeurilor

Deşeurile din salon trebuie aruncate astfel:

(1) Acele, scalpele, lamele şi alte instrumente tăioase folosite pentru îngrijireapacientului vor fi separate de celelate deşeuri şi pus în recipiente speciale, bineizolate.

(2) Acele nu pot fi îndoite sau rupte în mod intenţionat sau manipulate manual.

(3) Recipientele cu obiectele tăioase vor fi trimise într-un loc special unde vor fiincinerate sau plasate la loc sigur.

(4) Celelate deşeuri vor fi puse în recipiente curate, închise ermetic pentru a preveniscurgerile.

(5) Aceste recipiente sunt ţinute închise atunci când nu sunt folosite.

(6) Deşeurile vor fi depozitate şi plasate într-un loc mai greu accesibil personalului.

(7) Deşeurile trebuie să fie pulverizate cu o soluţie cu 10% clorură, după executareafiecărui tatuaj.

CAPITOLUL 3

PATOGENI ÎNNĂSCUŢI – REZUMAT OSHA

Datorită naturii sale invazive, există un potenţial ridicat de infecţii diferite ce potapărea în timpul tatuării. Acele folosite în executarea tatuajelor în diferite părţi alecorpului pot fi contaminate din sânge sau ser.

Viruşii HIV ( virusul care cauzează boala numită SIDA),ai hepatitei B şi hepatitei Cse află în sânge şi sunt răspândite de sângele infectat care intră în contact cu sângelesănătos. Infectarea se poate produce în timpul tatuării, când acele folosite suntcontaminate cu sânge sau ser infectat şi nu sunt înlocuite după folosire.

Persoana expusă riscului poate fi următorul client pe care se foloseşte instrumentulcontaminat sau chiar tu, dacă din greşeală te înţepi cu un instrument contaminat.Aceasta se numeşte infectare prin înţepare. Contactul direct dintre sângele sau serulinfectat sau instrumente contaminate cu tăieturi deschise, iritaţii sau plăgi poate duce lainfectare.

Sângele sau serul nu trebuie să fie vizibile pe un instrument sau pe un ac pentrutransmiterea infecţiei. Important de reţinut: toate instrumentele care penetrează pieleaunei persoane, cum ar fi acele şi alte instrumente tăiose, trebuie să fie sterile.

Contaminarea prin transmitere directă: Iată câteva posibilităţi de transmitere directă în timpul tatuării:

Dacă unul sau mai mulţi operatori folosesc aceleaşi echipamente şimateriale.

Dacă instrumentele folosite şi cele curate vin în contact. Dacă instrumentele curate sunt aşezate pe suprafeţe contaminate. Dacă igiena operatorului este îndoielnică. Dacă îmbrăcămintea, spatulele, mănuşile chirurgicale nu sunt aruncate

imediat după folosire şi în mod corespunzător Dacă instalaţiile, mobila şi alte utilităţi nu sunt protejate în mod

corespunzător sau nu sunt curăţate între un client şi un altul. Dacă prosoapele sau alte articole folosite de clienţi nu sunt schimbate

sau curăţate între un client şi un altul.

Operatorii trebuie să fie conştienţi de posibilitatea ca suprafeţele şi echipamentul săse contamineze cu sânge şi ser în timpul tatuării. Iată câteva exemple posibile:

Când se reglează lumina necesară. Când se reglează diverse setări. Când se răspunde la telefon. Prin atingerea călimărilor cu cerneală sau a tuşierelor. Prin atingerea perdelelor, a draperiilor sau a marginilor coşurilor de

gunoi. Prin rearanjarea mobilelor sau echipamentului. Clienţii, operatorii şi

comunitatea riscă să se contamineze.

OSHA 29 CFR 1910.1030

În martie 1992, a intrat în vigoare norma OSHA în privinţa patogenilor înnăscuţi, 29CFR 1910.1030. Această normă a fost elaborată pentru a preveni moartea sau infecţiile însânge. Deşi la început această normă se adresa spitalelor, birourilor de pompe funebre,sanatoriilor particulare, clinicilor, instituţiilor publice, punctelor de prim ajutor şilaboratoarelor de cercetare ai viruşilor HIV/ HBV, acum se aplică tuturor persoanelor careprin meseria lor pot intra în contact cu sânge sau materiale infectate. Rezumatul normeiOSHA îl găsim mai jos.

Obiectiv

Norma OSHA 29 CFR 1910.1030 limitează expunerea profesională la sânge sau altemateriale infectate întrucât orice expunere poate duce la transmiterea unor patogeni carepot cauza boli sau chiar moartea.

Extindere

Această normă îi include pe toţi cei care sunt expuşi profesional la posibile infectăricu sânge sau alte materiale. OSHA nu a încercat însă să întocmească o listă cu slujbele încare pot apărea astfel de expuneri. Actele de genul bunului samaritean, cum ar fi ajutareaunui coleg cu hemorogie nazală nu sunt considerate expuneri profesionale.

Materialele infectate includ sperma, secreţiile vaginale, fluid cerebrospinal, fluidulsinovial, fluid pleural, fluid pericardial, fluid peritoneal, fluid amniotic, saliva dinintervenţiile dentare, orice fluid corporal contaminat cu sânge sau toate fluidele corporalecând este greu sau imposibil de a face diferenţa dintre ele. De asemenea include oriceţesut sau organ detaşat de corp, în afară de pielea umană (provenind de la o persoană saude la un cadavru) şi virusul imunodeficient HIV- care conţine culturi de celule şi ţesuturi,culturi de organe şi HIV sau hepatita B (HVB)- care conţine culturi din mediu sau altesubstanţe cum sunt sângele, organele sau alte ţesuturi provenind de la animale folosite laexperimente infectate cu HIV sau HVB.

Plan petru controlarea expunerii

Se cere angajaţilor să expună în scris sarcini sau proceduri prin care sunt expuşiprofesional la infectări , excluzând îmbrăcămintea personală şi echipamentul. Aceştia potface de asemenea propuneri în vederea luării unor măsuri de protecţie în cazuri concretede posibile incidente. Planul trebuie să fie accesibil angajaţilor care au obligaţia de a-l citişi de a-l adapta mereu la noile condiţii de lucru sau posibilelor schimbări.

Norme de protecţie a muncii

Norma OSHA conţine de asemenea precauţii universale, subliniind importanţaverificărilor tehnice necesare. O mare importanţă este acordată spălatului pe mâini şiobligaţiei proprietarilor de a pune la dispoziţia angajaţilor echipamente în stare bună defuncţionare. Angajaţii trebuie să evite folosirea instrumentelor tăioase, stropirea cu sânge,să pună etichete pe deşeurile contaminate înainte de a le arunca.

Angajatorii trebuie să pună la dispoziţia angajaţilor un echipament de protecţie adecvatşi să le ceară să-l poarte ( mănuşi, măşti, salopete, măşti pentru gură, genţi pentru

acordarea primului ajutor) şi pe care să-l cureţe, să-l repare şi să-l înlocuiască atunci cândeste cazul. Instructajul cere de asemenea un program scris de curăţenie, precizând metoda dedecontaminare folosită după venirea în contact cu sânge sau alte materiale infectate.Expune metodele folosite pentru aruncarea obiectelor tăioase contaminate şi a altordeşeuri periculoase, pentru mânuirea recipientelor ce conţin astfel de deşeuri. Instructajulspecifică metoda de mânuire a rufelor pentru a evita expunerea la infecţii.

Vaccinul contra hepatitei B

Acest instructaj cere vaccinări gratuite pentru angajaţii care sunt expuşi prin muncaprestată la infectări cu sânge contaminat, la 10 zile de la angajare, sub supravegherea unuimedic sau unui asistent medical după ultimele recomandări ale departamentului desănătate. Preexaminarea nu este o condiţie pentru a primi vaccinul. Angajaţii trebuie săsemneze un formular de refuz dacă nu vor să fie vaccinaţi şi pot să-şi amâne vaccinareacare se va face pe cost propriu. În cazul în care ulterior se oferă suplimentări, aceştia potbeneficia de ele.

Evaluarea de după expunere şi urmările

Toţi angajaţii care au avut un incident de expunere directă primesc instrucţiunilenecesare şi sunt obligaţi să-şi face analizele într-un laborator acreditat, costul suportându-langajatorul. Apoi se face o evaluare medicală confidenţială care relatează circumstanţeleexpunerii, se identifică şi se testează sursa de infecţie, dacă se poate, se fac analizelesângelui angajatului cu acordului acestuia, profilaxia de după expunere, analizareaafecţiunilor acuzate. Medicul sau asistentul care scrie evaluarea trebuie să aibă cunoştinţesolide în domeniu pentru a-şi putea expune părarea despre necesitatea vaccinăriiîmpotriva hepatitei B după expunere. Diagnosticele trebuie să fie confidenţiale.

Evitarea pericolelor de contaminare

Recipientele cu deşeuri, frigiderele sau răcitoarele sau alte recipiente folosite pentrua transporta sânge sau alte materiale infectate trebuie să aibă etichete de avertizareportocalii sau cu simbol de pericol portocaliu- roşu. Pungi sau recipiente roşii pot fifolosite în loc de etichete. Etichetele nu sunt însă obligatorii, dacă se urmează precauţiilecerute. La fel şi pentru rufe. Sângele testat şi găsit fără HIV sauHBV nu trebuie să poarte o etichetă. Etichetele sunt obligatorii pentru probele de sângeinfectat în laboratoarele speciale.

Informare şi practică

Instructajul presupune 90 de zile de perfecţionare pentru cei numiţi de angajatori.Angajaţii care şi-au făcut practica anul anterior îşi completează numai aspectele rămase

neparcurse. Perfecţionarea presupune şi studierea instructajului şi explicarea conţinutului,o discuţie despre posibile boli ale sângelui şi transmiterea lor, despre normele de protecţiea muncii, despre verificările tehnice, echipament de protecţie, vaccinul contra hepatitei B,instrucţiuni de prim ajutor, evaluarea de după expunere, etichete/semne/cod de culori.Aceştia pot pune întrebări, iar cel care face instructajul trebuie să dea răspunsuridocumentate. Personalul care lucrează în laborator trebuie să primească de asemenea uninstructaj al muncii.

Dosarele

Dosarele medicale ale fiecărui angajat trebuie păstrat pe perioada contractului, plus încă30 de ani, trebuie să fie confidenţiale şi să conţină numele şi numărul asigurării; datedespre vaccinul contra hepatitei B; rezultatele examinărilor şi testelor medicale; fişa deevaluare scrisă de medic sau o copie. Dosarele de perfecţionare trebuie păstrate timp detrei ani şi trebuie să conţină datele, conţinutul instructajului sau un sumar, numele celuicare face instructajul şi pregătirea acestuia, numele şi ocupaţiile persoanelor care i-auparte la sesiune. Dosarele medicale pot intra în posesia angajatului la cerere sau a alteipersoane care are acordului acestuia, membru OSHA sau NIOSH- nu sunt accesisibileangajatorului. Accesul la aceste dosare trebuie să fie în acord cu norma OSHA.

OSHA 29 CFR 1910.1030 Copia completă a normei OSHA (Occupational Safety and Health Administration-administraţia de sănătate şi siguranţă profesională) privind instructajul despre patogeniiînnascuţi se află în capitolul 4.

CAPITOLUL 4

NORMELE OSHA 29 CFR 1910.1030

După cum s-a menţionat în capitolul 3, OSHA 29 CFR 1910.1030 se referă la toţi cei care sunt expuşi profesional la posibile infectări cu sânge sau alte materiale.OSHA nu a încercat însă să întocmească o listă cu slujbele în care pot apărea astfel deexpuneri, dar tatuările intră cu siguranţă în această categorie.

Extindere şi aplicare. Această secţiune se aplică tuturor expunerilor profesionale lasânge sau alte materiale infectate după cum specifică paragraful (b) al acestei secţiuni.

1910.1030(b)

Definiţii. Pentru obiectivele acestei secţiuni, se folosesc următoarele noţiuni:

Secretar asistent înseamnă membru al administraţiei de sănătate şi siguranţăprofesională sau un reprezentat numit în funcţie.

Sânge înseamnă sânge uman, componenţi ai sângelui şi produse ale sângelui uman.

Patogeni înnăscuţi înseamnă microorganisme patogene prezente în sângele omului carecauzează boli. Aceşti patogeni include printre alţii virusul hepatitei B(HBV) şi virusulimunodeficitar (HIV).

Laborator clinic înseamnă este locul unde se pun diagnostice şi se efectuează peste alesângelui sau ale altor materiale infectate.

Contaminat înseamnă prezenţa sau anticiparea prezenţei sângelui sau a altor materialeinfectate pe un obiect sau o suprafaţă.

Rufe contaminate înseamnă rufe pătate de sânge sau de alte materiale infectate sau careau obiecte tăiose.

Instrumente tăioase contaminate înseamnă obiecte contaminate care penetrează pielea,dar nu numai ace, scalpele, sticlă spartă, tuburi capilare rupte şi instrumente dentaretăioase.

Decontaminare înseamnă folosirea unor substanţe fizice sau chimice pentru a îndepărtasau distruge patogenii înnăscuţi de pe un obiect sau o suprafaţă astfel încât să nu maipoată transmite infecţii şi respectivul obiect sau suprafaţă pot fi din nou folosite.

Director înseamnă directorul Institutului Naţional pentru administraţia de sănătate şisiguranţă profesională, departamentul de sănătate şi resurse umane sau un reprezentatnumit.

Verificări tehnice înseamnă verificarea recipientelor cu instrumente tăioase, a aparatelormedicale care izolează sau îndepărtează patogenii înnăscuţi din sala de lucru.

Incident prin expunere înseamnă incident prin contactul dintre ochi, gură sau altămucoasă, piele cu plagă sau iritaţii, cu sânge infectat sau alte materiale infectate în timpullucrului.

Instalaţii sanitare înseamnă o instalaţie cu apă potabilă, săpun şi prosoape de unicăfolosinţă.

Cadru medical înseamnă o persoană care este autorizată din punct de vedere legal săpractice activităţile prevăzute de paragraful (f) referitor la vaccinul contra hepatiei B şievaluarea de după expunere.

HBV înseamnă virusul hepatitei B.

HIV înseamnă virusul imunodeficienţei umane.

Aparate fără ace înseamnă aparate care nu folosesc ace pentru:

(1) colectarea fluidelor corpului sau extragerea fluidelor corpului după acces arterial sauvenos ; (2) administrarea de medicamente sau fluide; (3) orice altă procedură careimplică expunere profesională la patogeni înnăscuţi cauzate de accidente cuinstrumente tăioase.

Expunere profesională înseamnă contactul dintre ochi, gură sau altă mucoasă, piele cuplagă sau iritaţii, cu sânge infectat sau alte materiale infectate în timpul lucrului.

Alte posibile materiale infectate înseamnă (1) următorii fluizi umani: sperma, secreţiilevaginale, fluid cerebrospinal, fluidul sinovial, fluid pleural, fluid pericardial, fluidperitoneal, fluid amniotic, saliva din intervenţiile dentare, orice fluid corporal contaminatcu sânge sau toate fluidele corporale când este greu sau imposibil de a face diferenţadintre ele; (2) De asemenea orice ţesut sau organ detaşat de corp, în afară de pieleaumană (provenind de la o persoană sau de la un cadavru) şi (3) virusul imunodeficientHIV- care conţine culturi de celule şi ţesuturi, culturi de organe şi HIV sau hepatita B(HVB)- care conţine culturi din mediu sau alte substanţe cum sunt sângele, organele saualte ţesuturi provenind de la animale folosite la experimente infectate cu HIV sau HVB.

Parenteral înseamnă înţeparea mucoaselor sau a pielii cu instrumente tăioase saumuşcături umane, tăieturi sau juliri.

Echipament de protecţie înseamnă echipamentul special purtat de angajat pentru

protecţie. Piesele de îmbrăcăminte care nu funcţionează ca echipament de protecţie (e.g.uniforme, pantaloni, cămăşi sau bluze) nu sunt recomandate.

Deşeuri înseamnă sânge lichid sau semi-lichid sau posibile materiale infectate; obiectecontaminate care conţin sânge sau posibile substanţe infectate în stare lichidă sau semi-lichidă; obiecte care conţin sânge uscat sau posibile materiale infectate care pot contaminaprin mânuire; deşeuri patologice sau microbiologice conţinând sânge sau alte posibilemateriale infectate.

Laboratoare de cercetare înseamnă laboratoare care cercetează şi produc viruşii HBV şiHIV. Acestea pot produce concentraţii mari de HBV şi HIV.

Persoană contaminată înseamnă orice persoană, vie sau moartă, al cărui sânge sausubstanţe infectate pot reprezenta o sursă de infecţie pentru angajatul aflat în actulmuncii. De exemplu, pacienţi din spitale sau clinici şi nu numai; persoane cu handicap;victime traumatizate; pacienţi ai instituţiilor de dezalcolizare sau care luptă contradependenţii de droguri; bătrâni din ospicii; rămăşiţe umane sau persoane care vând sângesau organe.

Sterilizare înseamnă procedura fizică sau chimică de distrugere a microbilor şi aendosporilor bacterieni.

Precauţii universale înseamnă măsuri de protecţie contra infecţiilor. Se ştie că sângelesau anumite fluide sunt purtătoare de HBV, HIV şi alţi patogeni înnăscuţi.

Verificări la locul de muncă înseamnă controale prin care se reduce posibilitatea deexpunere infecţie fără a afecta buna desfăşurare a activităţii.

1910.1030(c)

Controlul expunerii

1910.1030(c) (1)

Plan petru controlarea expunerii

1910.1030(c) (1)(i)

Fiecare angajator care are angajaţi expuşi prin natura muncii trebuie să stabilească unplan pentru controlarea expunerii pentru a elimina sau minimaliza expunerea angajaţilor,după cum prevede paragraful (b) al acestei secţiuni.

1910.1030(c) (1)(ii)

Planul petru controlarea expunerii trebuie să prevadă următoarele:

1910.1030(c) (1)(ii)(A)

Stabilirea expunerii cerută de paragraful (c)(2),

…1910.1030(c) (1)(ii)(B)

1910.1030(c) (1)(ii)(B)

programul şi metoda de implementare a paragrafelor (d) norme de protecţie a muncii, (e)laboratoare de cercetare HIV şi HIV, (f) vaccinul contra hepatitei B şi evaluarea de dupăexpunere, (g) pericole de transmitere şi (h) înndosariere ale acestui regulament, şi

1910.1030(c)(1)(ii)(C)

Procedura de evaluare a împrejurărilor producerii incidentelor de expunere după cum cereparagraful (f)(3)(i) a acestui regulament.

1910.1030(c)(1)(iii)

Fiecare angajator trebuie să se asigure că angajaţii primesc o copie a planului decontrolare a expunerii după cum se prevede în 29 CFR 1910.1020(e).

1910.1030(c)(1)(iv)

Planul de controlare a expunerii trebuie revizuit şi adaptat schimbărilor cel puţin o dată pean, să conţină proceduri şi reguli noi, revizuirea sarcinilor profesionale ale angajaţilor înraport cu expunerea profesională. Varianta revăzută şi îmbunătăţită trebuie să:

1910.1030(c)(1)(iv)(A)

reflecte schimbările tehnologice care elimină sau reduc expunerea la patogeni înnăscuţi; şi

1910.1030(c)(1)(iv)(B)

documentaţie anuală despre folosirea unor aparate medicale performante create pentru a

elimina şi minimaliza expunerea profesională.

1910.1030(c)(1)(v)

Un angajator, căruia i se cere să întocmească un plan de controlare a expunerii trebuie săceară ajutor de la angajaţii care sunt direct expuşi profesional la accidente cu obiectetăioase pentru identificarea, evaluarea şi selectarea verificărilor tehnice necesare şi trebuiesă expună părerea acestuia în respectivul plan.

1910.1030(c)(1)(vi)

acest plan trebuie pus la dispoziţia secretarului asistent şi a directorului pentru examinareşi copiere la cerere.

1910.1030(c)(1)(2)

instructajul cu stabilirea incidentelor posibile de expunere

1910.1030(c)(1)(2)(i)

fiecare angajator care are angajaţi cu posibil pericol de expunere profesională definit înparagraful (b) a acestei secţiuni trebuie să pregătească următorul instructaj. Acesta trebuiesă conţină:

1910.1030(c)(2)(i)(A)

O listă cu clasificarea meseriilor prin care toţi angajaţii sunt expuşi profesional;

1910.1030(c)(2)(i)(B)

O listă cu clasificarea meseriilor prin care unii angajaţi sunt expuşi profesional şi

1910.1030(c)(2)(i)(C)

O listă cu sarcini şi proceduri prin care angajaţi sunt expuşi profesional şi sunt îndeplinitede cei cu meseriile amintite la paragraful (c)(2)(i)(B) al acestui regulament.

1910.1030(c)(2)(ii)

Acest instructaj privind expunerea nu se referă şi la echipamentul de protecţie.

1910.1030(d)

Norme de protecţie a muncii

1910.1030(d)(1)

În general. Trebuie luate precauţii universale pentru prevenirea contactului cu sânge sausubstanţe infectate. Atunci este imposibil de făcut diferenţa dintre fluidele corpului, toatefluidele corpului trebuie să fie considerate materiale infectate.

1910.1030(d)(2)

Verificări tehnice şi profesionale.

1910.1030(d)(2)(i)

Verificările tehnice şi profesionale sunt folosite pentru a elimina sau minimalizaexpunerea profesională. Şi în aceste cazuri trebuie folosit uneori echipament de protecţie.

1910.1030(d)(2)(ii)

Verificările tehnice trebuie să urmeze un program bine stabilit pentru a fi eficiente.

1910.1030(d)(2)(iii)

Angajatorii trebuie să le ofere angajaţilor chiuvete separate pentru a se spăla pe mâini.

1910.1030(d)(2)(iv)

În cazul în care acest lucru nu este posibil, angajatorul trebuie să-I asigure acestuia unbazinet antiseptic de spălat pe mâini şi prosoape curate sau de unică folosinţă. În acestcaz, mâinile sunt spălate cu săpun şi apă.

1910.1030(d)(2)(v)

Angajatorii trebuie să se asigure că angajaţii se spală pe mâini imediat ce îşi dau josmănuşile sau echipamenul de protecţie.

1910.1030(d)(2)(vi)

Angajatorii trebuie să se asigure că angajaţii îşi spală mâinile sau alte părţi ale pielii cuapă şi săpun sau clătesc imediat mucoasele care au intrat în contact cu sânge sausubstanţe infectate.

1910.1030(d)(2)(vii)

Acele contaminate sau alte instrumente tăioase contaminate nu trebuie să fie îndoite,refolosite sau aruncate decât urmând instrucţiunile de la paragrafele (d)(2)(vii)(A) şi (d)(2)(vii)(B) de mai jos. Este interzisă ruperea sau tăierea acelor contaminate.

1910.1030(d)(2)(vii)(A)

Acele contaminate sau alte instrumente tăioase contaminate nu trebuie să fie îndoite,refolosite sau aruncate decât dacă angajatul demonstrează că nu avea altă alternativă şi căacest lucru este cerut de anumite proceduri medicale sau dentale.

1910.1030(d)(2)(vii)(B)

Îndoierea, refolosirea sau aruncarea nu se face manual, ci prin folosirea unui dispozitivmecanic.

1910.1030(d)(2)(viii)

Imediat după sau cât de curând posibil, instrumentele tăioase refolosibile, contaminate sepun în recipiente speciale. Aceste trebuie să fie:

1910.1030(d)(2)(viii)(A)

Rezistente la străpungere;

1910.1030(d)(2)(viii)(B)

Cu etichete sau culori după cum prevede instructajul;

1910.1030(d)(2)(viii)(C)

Impermeabil pe margini şi la bază; şi

1910.1030(d)(2)(viii)(D)

În acord cu cerinţele de la paragraful (d)(4)(ii)(E).

1910.1030(d)(2)(ix)

Sunt interzise consumul de alimente şi băuturi, fumatul, aplicarea de cosmetice sau aluciului de buze unde poate fi risc de expunere profesională.

1910.1030(d)(2)(x)

Mâncarea şi băuturile nu trebuie ţinute în frigidere, răcitoare, pe rafturi, birouri sau bănciunde pot fi sânge sau substanţe infectate.

1910.1030(d)(2)(xi)

Procedurile care implică sânge sau substanţe infectate trebuie îndeplinite astfel încât să seevite stropirea, împroşcarea acestora.

1910.1030(d)(2)(xii)

Este interzisă înghiţirea sau absorţia sângelui sau a substanţelor infectate.

1910.1030(d)(2)(xiii)

Mostrele cu sânge sau alte substanţe infectate trebuie depozitate într-un recipient careprevine scurgerea în timpul colectării, mânuirii, procesării, depozitării, transportului şiexpedierii.

1910.1030(d)(2)(xiii)(A)

Recipientul pentru depozitare, transport sau expediere trebuie să poarte etichete sau culoridupă cum cere paragraful (g)(1)(i). Atunci când se respectă precauţiile universale, nu maieste nevoie să se folosească etichete sau culori. Excepţie de la regulă sunt acele mostresau recipiente care nu trebuie transportate sau expediate. Etichetele şi culorile suntobligatorii doar în cazurile cerute de paragraful (g)(1)(i).

1910.1030(d)(2)(xiii)(B)

În cazul în care recipientul principal este contaminat, acesta trebuie pus într-un al doilearecipient care previne scurgerea în timpul colectării, mânuirii, procesării, depozitării,transportului şi expedierii.1910.1030(d)(2)(xiii)(C)

În cazul în care mostra este găurită, recipientul principal trebuie pus într-un al doilearecipient care previne scurgerea şi este rezistent la găuriri în timpul colectării, mânuirii,procesării, depozitării, transportului şi expedierii.

1910.1030(d)(2)(xiv)

Echipamentul care se poate contamina cu sânge sau alte substanţe infectate trebuieexaminat înainte de folosire sau expediere şi trebuie decontaminat în cazul în care acestlucru este posibil.

1910.1030(d)(2)(xiv)(A)

O etichetă la vedere în acord cu paragraful (g)(1)(i)(H) trebuie ataşate de echipamentprecizând porţiunile rămase contaminate.

1910.1030(d)(2)(xiv)(B)

Angajatorul trebuie să se asigure că toate aceste informaţii ajung la angajaţi, laproducători, pentru a se lua precauţii la depozitare, transport şi expediere.

1910.1030(d)(3)

Echipamenul personal de protecţie

1910.1030(d)(3)(i)

Provizii. În cazuri de expunere profesională, angajatorul trebuie să pună la dispoziţiaangajaţilor, pe cheltuiala angajatorului, echipament personal de protecţie cum ar fimănuşi, salopete, halate, măşti de protecţie şi nu numai şi truse medicale, măşti cuoxigen. Echipametul personal de protecţie este considerat în regulă doar dacă nu permitepătrunderea sângelui sau a subtanţelor infectate până la echipamentul de lucru, haine destradă, lenjerie intimă, piele, ochi, gură sau alte mucoase în condiţii normale de lucru saupe durata folosirii echipamentului de protecţie.

1910.1030(d)(3)(ii)Utilizare. Angajatorul trebuie să se asigure că angajaţii folosesc echipamentul deprotecţie. În unele situaţii extraordinare, angajatul poate refuza folosirea acestuia,argumentând că folosirea acestuia îl împiedica să îndeplinească anumite sarcini şi ar fipus în pericol un alt coleg. Când angajatul ia o astfel de hotărâre, trebuie investigatecondiţiile producerii incidentului pentru a se lua măsuri de precauţie.

1910.1030(d)(3)(iii)

Accesibilitate. Angajatorul trebuie să se asigure că echipamentul se află într-o zonăaccesibilă angajaţilor. Mănuşile hipoalergenice sau fără talc trebuie puse la dispoziţiaangajaţilor alergici la cele obişnuite.

1910.1030(d)(3)(iv)

Curăţenie, spălarea rufelor şi aruncarea deşeurilor. Angajatorul trebuie să asigurecurăţenia, spălarea rufelor şi echipament de protecţie pentru angajaţi după cum cerparagrafele (d) şi (e) ale acestui instructaj, pe cheltuiala acestuia.

1910.1030(d)(3)(v)

Reparare şi înlocuire. Angajatorul trebuie să repare sau să înlocuiască echipamentulpersonal de protecţie dacă este cazul, pe cheltuiala sa.

1910.1030(d)(3)(vi)

Dacă o piesă de îmbrăcăminte este pătată cu sânge sau alte substanţe infecţioase, trebuieîndepărtată imediat.

1910.1030(d)(3)(vii)

Orice echipament de protecţie trebuie îndepărtat înainte de părăsirea sălii de lucru.

1910.1030(d)(3)(viii)

După ce este îndepărtat, echipamentul de protecţie trebuie depozitat în locul specialpentru depozitare, spălare, decontaminare sau aruncare.

1910.1030(d)(3)(ix)Mănuşi. Mănuşile trebuie purtate atunci când angajatul anticipează că ar putea intra încontact cu sânge, alte substanţe infectate, mucoase sau piele afectată sau când se facdonaţii de sânge după cum se specifică în paragraful (d)(3)(ix)(D) sau când se mânuiescsau se ating produse sau suprafeţe contaminate.

1910.1030(d)(3)(ix)(A)

Mănuşile de unică folosinţă cum ar fi mănuşile chirurgicale trebuie să fie înlocuite cândsunt contaminate sau rupte, găurite şi nu mai pot fi folosite.

1910.1030(d)(3)(ix)(B)

Mănuşile de unică folosinţă nu trebuie spălate sau decontaminate pentru a fi refolosite.

1910.1030(d)(3)(ix)(C)

Mănuşile refolosibile pot fi decontaminate pentru refolosire în cazul în care mănuşile nusunt crăpate, rupte, găurite sau au semne de deteriorare.

1910.1030(d)(3)(ix)(D)

Dacă angajatorul unui centru de transfuzii consideră că nu este nevoie să fie utilizată câteo pereche de mănuşi pentru fiecare flebotomie, atunci trebuie:

1910.1030(d)(3)(ix)(D)(1)

Să reevalueze periodic aceast lucru;

1910.1030(d)(3)(ix)(D)(2)

Să pună la dispoziţia angajaţilor mănuşi dacă aceştia le solicită pentru flebotomie.

1910.1030(d)(3)(ix)(D)(3)

Să nu descurajeze folosirea mănuşilor pentru flebotomie; şi

1910.1030(d)(3)(ix)(D)(4)

Să ceară folosirea mănuşilor pentru flebotomie în următoarele situaţii:1910.1030(d)(3)(ix)(D)(i)

Când angajatul prezintă tăieturi, zgârieturi ale pielii;

1910.1030(d)(3)(ix)(D)(ii)

Când angajatul consideră că s-ar putea infecta cu sânge, de exemplu atunci cândrealizează o flebotomie unei persoane agresive; şi

1910.1030(d)(3)(ix)(D)(iii)

Când angajatul se perfecţionează în flebotomie.

1910.1030(d)(3)(x)

Măşti şi ochelari de protecţie. Măştile,în combinaţie cu ochelari de protecţie, trebuie

purtate de fiecare dată când ochii, nasul sau gura pot intra în contact cu sânge stropit înurma unor proceduri.

1910.1030(d)(3)(xi)

Salopete, şorţuri sau alte echipamente de protecţie. Echipamentul de protecţie, reprezentatde salopete, şorţuri, halate sau altele, trebuie purtat în situaţii de expunere profesională.Tipul acestuia şi caracteristicile sale vor depinde de sarcina sau gradul de expunereanticipat.

1910.1030(d)(3)(xii)

Capelinele chirurgicale sau papucii trebuie purtaţi când riscul de contaminare este ridicat(ex. Autopsii, chirurgie ortopedică).

1910.1030(d)(4)

Administraţie

1910.1030(d)(4)(i)

În general. Angajatorii trebuie să se asigure că locul de muncă este păstrat în condiţiibune de curăţenie şi igienă. Angajatorul trebuie să stabilească un program scris pentrucurăţenie şi să propună o metodă de decontaminare potrivită pentru locul respectiv demuncă, suprafaţa care trebuie curăţată şi sarcinile şi procedurile care au loc în acel loc.

1910.1030(d)(4)(ii)

Atât echipamentul cât şi mediul ambiant şi spaţiul de lucru trebuie curăţate şidecontaminate după contactul cu sânge sau substanţe infectate.

1910.1030(d)(4)(ii)(A)

Spaţiile de muncă contaminate trebuie să fie decontaminate cu un dezinfectant potrivitdupă terminarea procedurilor; imediat după contaminarea cu sânge sau substanţe infectatesau după terminarea schimbului dacă suprafaţa de lucru este contaminată.

1910.1030(d)(4)(ii)(B)

Învelitorile de protecţie, cum ar fi cele din plastic sau foliile de aluminiu sau hârtieabsorbantă care sunt folosite să acopere echipamentul şi suprafeţele de lucru trebuie să fieînlocuite imediat ce devin contaminate sau la sfârşitul schimbului de tură.

1910.1030(d)(4)(ii)(C)

Toate coşurile de gunoi şi a altor recipiente cu aceeaşi utilizare care prezintă un grad marede risc de contaminare trebuie verificate şi decontaminate după un program bine stabilitsau imediat ce se observă semne de contaminare.

1910.1030(d)(4)(ii)(D)

Articolele din sticlă sparte care pot fi contaminate nu trebuie ridicate cu mâna. Ele trebuiecurăţate cu mijloace tehnice cum ar fi o perie, o cârpă de praf, un cleşte sau un forceps.

1910.1030(d)(4)(ii)(E)

Instrumentele tăioase refolosibile contaminate cu sânge sau alte substanţe infectate trebuiedepozitate astfel încât să nu presupună contactul direct cu cel care pune mâna în acesterecipiente.

1910.1030(d)(4)(iii)Aruncarea deşeurilor.

1910.1030(d)(4)(iii)(A)

Înlăturarea instrumentelor tăioase contaminate

1910.1030(d)(4)(iii)(A)(1)

Instrumentele tăioase contaminate trebuie aruncate imediat sau cât de repede posibil înrecipiente care sunt:

1910.1030(d)(4)(iii)(A)(1)(i)

Bine închise;

1910.1030(d)(4)(iii)(A)(1)(ii)

Rezistente la străpungeri;

1910.1030(d)(4)(iii)(A)(1)(iii)

Impermebile pe părţi şi la bază;

1910.1030(d)(4)(iii)(A)(1)(iv)

Etichetate sau cu culori după cum cere paragraful (g)(1)(i) al acestui regulament.

1910.1030(d)(4)(iii)(A)(2)

În timpul folosirii, recipientele cu instrumente tăiose contaminate trebuie să fie:

1910.1030(d)(4)(iii)(A)(2)(i)

La îndemâna personalului şi localizate cât mai aproape de zona unde sunt folosite.

1910.1030(d)(4)(iii)(A)(2)(ii)

Menţinute în poziţie verticală şi 1910.1030(d)(4)(iii)(A)(2)(iii)Înlocuite şi fără posibilitate de a fi refolosite.

1910.1030(d)(4)(iii)(A)(3)

Atunci când sunt transferate, aceste recipiente trebuie să fie:

1910.1030(d)(4)(iii)(A)(3)(i)

Închise imediat pentru a împiedica pierderile prin scurgere sau amestecarea conţinutuluiîn timpul depozitării, transportului şi expedierii.

1910.1030(d)(4)(iii)(A)(3)(ii)

Pus într-un al doilea recipient dacă apar scurgeri. Al doilea recipient trebuie să fie:

1910.1030(d)(4)(iii)(A)(3)(ii)(A)

Închis ermetic;

1910.1030(d)(4)(iii)(A)(3)(ii)(B)

Construit în aşa fel încât să prevină amestecarea conţinutului şi să prevină scurgerile întimpul depozitării, transportului şi expedierii.

1910.1030(d)(4)(iii)(A)(3)(ii)(C)

Etichetate sau cu culori după cum cere paragraful (g)(1)(i) al acestui regulament.

1910.1030(d)(4)(iii)(A)(4)

Recipientele refolosibile nu trebuie să fie deschise, golite sau curăţate manual sau astfelîncât să pună în pericol angajatul.

1910.1030(d)(4)(iii)(B)

Înlăturarea altor deşeuri contaminate

1910.1030(d)(4)(iii)(B)(1)

Deşeurile trebuie puse în recipiente care sunt:1910.1030(d)(4)(iii)(B)(i)

Închis ermetic;

1910.1030(d)(4)(iii)(B)(ii)

Construit în aşa fel încât să fie încăpătoare şi să prevină scurgerile fluidelor în timpuldepozitării, transportului şi expedierii.

1910.1030(d)(4)(iii)(B)(iii)

Etichetate sau cu culori după cum cere paragraful (g)(1)(i) al acestui regulament.

1910.1030(d)(4)(iii)(B)(iv)

Construit în aşa fel încât să prevină amestecarea conţinutului şi să prevină scurgerile întimpul depozitării, transportului şi expedierii.

1910.1030(d)(4)(iii)(B)(2)

Dacă acestea pot fi contaminate de un factor extern, trebuie puse într-un al doilearecipient. Acest trebuie să fie:

1910.1030(d)(4)(iii)(B)(2)(i)

Închis ermetic;

1910.1030(d)(4)(iii)(B)(2)(ii)

Construit în aşa fel încât să fie încăpătoare şi să prevină scurgerile fluidelor în timpuldepozitării, transportului şi expedierii.

1910.1030(d)(4)(iii)(B)(iii)

Etichetate sau cu culori după cum cere paragraful (g)(1)(i) al acestui regulament.

1910.1030(d)(4)(iii)(B)(iv)

Construit în aşa fel încât să prevină amestecarea conţinutului şi să prevină scurgerile întimpul depozitării, transportului şi expedierii.1910.1030(d)(4)(iii)(C)

Dispunerea de îndepărtare a deşeurilor trebuie să fie în acord cu regulile impuse de legilelocale şi statale.

1910.1030(d)(4)(iv)

Rufe.

1910.1030(d)(4)(iv)(A)

Rufele contaminate trebuie tratate cu aceeaşi atenţie.

1910.1030(d)(4)(iv)(A)(1)

Rufele contaminate trebuie depozitate într-un recipient special în locul unde au fostfolosite şi nu trebuie să fie sortate sau spălate în acelaşi loc.

1910.1030(d)(4)(iv)(A)(2)

Rufele contaminate trebuie puse şi transportate în saci sau recipiente etichetate sau cu cuculori după cum cere paragraful (g)(1)(i) al acestui regulament. Când se aplică precauţiilegenerale în mânuirea rufelor murdare, angajaţii recunosc cu uşurinţă sacii sau recipienteledupă etichete şi culori.

1910.1030(d)(4)(iv)(A)(3)

În cazul în care rufele sunt ude sau prezintă urme clare de scurgeri din recipient, rufeletrebuie puse şi transportate în saci sau recipiente care previn scurgerile spre exterior.

1910.1030(d)(4)(iv)(B)

Angajatorul trebuie să se asigure că angajaţii care au contact direct cu rufe contaminatepoartă mănuşi de protecţie sau alt echipament de protecţie potrivit.

1910.1030(d)(4)(iv)(C)

Când rufele sunt transferate într-un loc extern unde nu se folosesc precauţiile universaleîn mânuirea rufelor, acestea trebuie aduse în saci sau recipiente etichetate sau cu cu culoridupă cum cere paragraful (g)(1)(i) al acestui regulament.

1910.1030(e)

Laboratoarele de cercetare pentru HIV şi HBV.

1910.1030(e)(1)

Acest paragraf se aplică laboratoarelor care se ocupă cu producerea, concentrarea,experimentarea şi manipularea viruşilor HIV şi HBV. Nu se aplică laboratoarelor dinclinici sau laboratoarelor care se ocupă numai de analiza sângelui, ţesuturilor sauorganelor.

1910.1030(e)(2)

Laboratoarele de cercetare trebuie să urmeze următoarele criterii:

1910.1030(e)(2)(i)

Practici microbiologice standard. Toate deşeurile vor fi incinerate sau decontaminateprintr-o metodă cum este sterilizarea în autoclav prin care sunt distruşi patogeniiînnăscuţi.

1910.1030(e)(2)(ii)

Practici speciale.

1910.1030(e)(2)(ii)(A)

Uşile laboratoarelor trebuie ţinute închise când se lucrează în cerecetarea viruşilor HIV şiHBV.

…1910.1030(e)(2)(ii)(B)

1910.1030(e)(2)(ii)(B)

Substanţele contaminate care urmeză să fie decontaminate nu departe de sala de lucrutrebuie depozitate în recipiente care împiedică scurgerile, etichetate sau cu cu culori, bine

închis înainte de a fi îndepărtat din zonă.

1910.1030(e)(2)(ii)(C)

Accesul în zona de lucru este limitat doar la persoanele autorizate. Persoanele careîndeplinesc anumite cerinţe, care cunosc regulile de intrare şi ieşire din zona de lucru auacces aici.

1910.1030(e)(2)(ii)(D)

Când în zona de lucru există posibile surse posibile de infecţie, pe uşile de acces trebuiesă fie puse semne de pericol universale. Acest semn trebuie să fie conform paragrafului(g)(1)(i).

1910.1030(e)(2)(ii)(E)

Toate activităţile care implică folosirea unor substanţe infectate trebuie să fie desfăşurateîn cabinete biologice sigure. Astfel de activităţi nu pot fi desfăşurate într-un loc nesigur.

1910.1030(e)(2)(ii)(F)

Salopetele, halatele, uniformele sau alte echipamente de protecţie trebuie folosite în zonade lucru. Echipamentul de protecţie nu poate fi purtat în afara zonei de lucru şi trebuie săfie decontaminat înainte de a fi spălat.

1910.1030(e)(2)(ii)(G)

Contactul pielii cu posibile substanţe infectate trebuie evitat cu foarte mare grijă. Serecomandă folosirea mănuşilor când se lucrează cu animale infectate sau cu substanţeinfectate.

1910.1030(e)(2)(ii)(H)

Înainte de a fi aruncate, deşeurile din zona de lucru trebuie să fie incinerate saudecontaminate printr-o metodă cum este sterilizarea în autoclav prin care sunt distruşipatogenii înnăscuţi.

1910.1030(e)(2)(ii)(I)

Ţevile aspiratorului trebuie să fie dezinfectate cu o substanţă dezinfectantă şi filtrele deaer trebuie să fie de bună calitate (HEPA), şi trebuie verificate regulat şi înlocuite dacăeste nevoie.

1910.1030(e)(2)(ii)(J)

Acele şi seringile hipodermice vor fi folosite numai pentru injecţiile parenterale şi pentruaspirarea fluidelor de la cobai. Numai seringile de unică folosinţă vor fi folosite pentruinjectarea sau aspirarea unor substanţe infectate. Acele şi seringile trebuie folosite cumare grijă. Acul nu trebuie îndoit, rupt, înlocuit sau scos din seringă după folosire. Aculşi seringa trebuie puse într-un recipient rezistent la străpungeri şi sterilizate în autoclavsau decontaminate înainte de refolosire sau de aruncare.

1910.1030(e)(2)(ii)(K)

Toate scurgerile trebuie curăţate imediat de o echipă special pregătită pentru lucrul cusubstanţele foarte infecţioase.

1910.1030(e)(2)(ii)(L)

Un accident produs în urma unui incident de expunere va fi imediat raportat directoruluilaboratorului sau unei persoane responsabile.

1910.1030(e)(2)(ii)(M)

Un manual de protecţie biologică trebuie adoptat, verificat periodic şi adaptat anualschimbărilor sau mai des. Angajaţii trebuie să fie îndrumaţi să citească instrucţiuniledespre practici şi proceduri şi trebuie să le urmeze.

1910.1030(e)(2)(iii)

Echipamentul cerut.

1910.1030(e)(2)(iii)(A)

Aparatura autorizată de protecţie biologică (categoria I, II sau III) sau diverseleechipamente de protecţie personală cum ar fi hainele de protecţie, măştile cu oxigen,cuştile pentru animale trebuie folosite atunci când se desfăşoară activităţi cu substanţeinfectate care reprezintă un pericol de expunere la stropi, scurgeri sau aerosoli.

1910.1030(e)(2)(iii)(B)

Aparatura autorizată de protecţie biologică trebuie verificată înainte de instalare, defiecare dată când este transportată sau cel puţin o dată pe an.

1910.1030(e)(3)

Laboratoarele de cercetare ai viruşilor HIV şi HBV trebuie să respecte următoarelecondiţii:

1910.1030(e)(3)(i)

Fiecare laborator trebuie să aibă o chiuvetă disponibilă în zona de lucru.

1910.1030(e)(3)(ii)

Un autoclav folosit la sterilizare.

1910.1030(e)(4)

Condiţiile de lucru în astfel de laboratoare trebuie să fie astfel:

1910.1030(e)(4)(i)

Zona de lucru trebuie să fie separată de zonele cu trafic intens din clădire. Zona de lucrutrebuie să fie separată de holurile de acces prin două uşi separate.

1910.1030(e)(4)(ii)

Suprafeţele uşilor, pereţilor, podelelor şi tavanelor din zona de lucru trebuie să fieimpermeabile şi uşor de curăţat. Zonele de lucru trebuie să fie sigilate până vor fidecontaminate.

1910.1030(e)(4)(iii)

Fiecare zonă de lucru trebuie să aibă o chiuvetă care poate fi acţionată manual sau cupiciorul şi să fie plasată lângă uşa de ieşire din sala de lucru.

1910.1030(e)(4)(iv)

Uşile de acces spre zona de lucru trebuie să fie automate.

1910.1030(e)(4)(v)

În zona de lucru, trebuie să existe un autoclav pentru decontaminare.

1910.1030(e)(4)(vi)

Trebuie pus la dispoziţie un sistem de ventilaţie. Acesta trebuie să producă curenţi de aerspre zona de lucru dinspre intrare. Trebuie verificat în mod regulat pentru bunafuncţionare.

1910.1030(e)(5)

Cerinţe de perfecţionare. Angajaţii din laboratorul de cercetare HIV şi HBV trebuie săurmeze stagii de perfecţionare după cum prevede paragraful (g)(2)(ix).

1910.1030(f)

Vaccinul hepatitei B şi planul de evaluare de după expunere.

1910.1030(f)(1)

În general.

1910.1030(f)(1)(i)

Angajatul trebuie să pună la dispoziţia angajaţilor expuşi profesional, vaccinul hepatitei Bşi să evalueze consecinţele expunerii la cei care au avut un incident de expunere.

1910.1030(f)(1)(ii)

Angajatorul trebuie să se asigure că toate evaluările şi procedurile medicale inclusivvaccinul contra hepatitei B, vaccinurile şi evaluările de după expunere, inclusiv profilaxiasunt:

1910.1030(f)(1)(ii)(A)

Puse la dispoziţia angajaţilor pe cheltuiala angajatorului.

1910.1030(f)(1)(ii)(B)

Puse la dispoziţia angajaţilor la ore şi locuri accesibile.

1910.1030(f)(1)(ii)(C)

Executate de un cadru medical specializat şi

1910.1030(f)(1)(ii)(D)

Executate la recomandarea serviciului de sănătate publică al SUA, cu excepţiilemenţionate la paragraful (f).

1910.1030(f)(1)(iii)

Angajatorul trebuie să se asigure că toate testele sunt executate într-un laborator acreditatpe cheltuiala angajatorului.

1910.1030(f)(2)

Vaccinul hepatitei B.

1910.1030(f)(2)(i)

Vaccinul hepatitei B trebuie pus la dispoziţia angajatului după ce acesta a urmat cursul deperfecţionare cerut în paragraful (g)(2)(vii)(I) şi în următoarele 10 zile de la ocupareapostului pentru toţi angajaţii care sunt expuşi profesional, în cazul în care aceştia nu-şifăcuseră dinainte seria de vaccinuri ale hepatitei B, dacă testele anticorpilor au arătat căaceştia sunt imuni sau dacă vaccinul este contraindicat din motive medicale.

1910.1030(f)(2)(ii)

Angajatorul nu este obligat să ia parte la un program de preselecţie pentru a primivaccinul hepatitei B.

1910.1030(f)(2)(iii)

Dacă angajatul amână vaccinarea pentru altă dată care depăşeşte termenul impus,angajatul trebuie să pună vaccinul la dispoziţia acestuia la data respectivă.

1910.1030(f)(2)(iv)

Angajatorul trebuie să se asigure că angajaţii care refuză să primească vaccinul din parteasa semneză declaraţia de la Apendix A.

1910.1030(f)(2)(v)

În cazul în care o doză în plus este recomandată de serviciul de sănătate publică al SUA lao dată ulterioară, aceasta trebuie pusă la dispoziţia angajatului după cum prevede articolul(f)(1)(ii).

1910.1030(f)(3)

Planul de evaluare de după expunere şi consecinţele. În urma unui incident deexpunere, angajatorul trebuie să pună la dispoziţia angajatului un examen medicalconfidenţial pe cheltuiala sa, precum şi:

1910.1030(f)(3)(i)

O documentaţie despre circumstanţele incidentului de expunere;

1910.1030(f)(3)(ii)

O documentaţie cu identificarea sursei de infecţie, cu excepţia cazului în care angajatorulconsideră că această identificare nu este posibilă sau este interzisă de stat sau de legilelocale;

1910.1030(f)(3)(ii)(A)

Angajatul respectiv trebuie să facă testele HIV şi HBV, dar nu poate fi obligat. Dacăacesta nu-şi dă acordul, angajatorul trebuie să încerce să obţină acordul acestuia pe calelegală. Dacă legea nu prevede necesitatea acodului, angajatul respectiv trebuie convins denecesitatea acestor teste.

1910.1030(f)(3)(ii)(B)

Dacă sângele posibilei surse de infecţie este deja infectat cu HBV sau HIV, testele pentruacesta nu mai sunt obligatorii.

1910.1030(f)(3)(ii)(C)

Rezultatele testelor acestuia trebuie comunicate angajatului expus, şi acesta trebuieinformat şi despre legile şi regulile aplicabile privind divulgarea identităţii sursei deinfecţie şi a gradului de infecţie al acestuia.

1910.1030(f)(3)(iii)

Colectarea şi testarea sângelui pentru stabilirea statutului serologic pentru HIV şi HBV;

1910.1030(f)(3)(iii)(A)

Sângele angajatului expus trebuie testat cât mai repede posibil, cu consimţământulacestuia.

1910.1030(f)(3)(iii)(B)

Dacă angajatul îşi dă acordul pentru analizele sângelui, dar nu-şi dă acordul pentru testulHIV, o mostră trebuie păstrată timp de 90 de zile. Dacă în timpul celor 90 de zile,angajatul nu-şi dă acordul, trebuie efectuate numai analizele sângelui.

1910.1030(f)(3)(iv)

Profilaxia de după expunere, dacă este indicată pe cale medicală de serviciul de sănătatepublică al SUA;

1910.1030(f)(3)(v)

Consiliere; şi

1910.1030(f)(3)(vi)

Evaluarea bolilor raportate.

1910.1030(f)(4)

Informaţii oferite cadrului medical.

1910.1030(f)(4)(i)

Angajatorul trebuie să ofere cadrului medical responsabil cu vaccinul hepatitei B alangajatului o copie cu aceste reguli.

1910.1030(f)(4)(ii)

Cadrul medical care se ocupă de examinarea angajatului are următoarele informaţii:

1910.1030(f)(4)(ii)(A)

O copie a acestui instructaj;

1910.1030(f)(4)(ii)(B)

O descriere a îndatoririlor angajatului expus legate de posibilul incident;

1910.1030(f)(4)(ii)(C)

Documentaţie despre circumstanţele producerii incidentului;

1910.1030(f)(4)(ii)(D)

Rezultatele analizelor sângelui celui considerat sursă de infecţie, dacă este posibil; şi

1910.1030(f)(4)(ii)(E)

Toate fişele medicale ale angajatului, inclusiv vaccinurile care intră în responsabilitateaangajatorului.

1910.1030(f)(5)

Declaraţia scrisă a cadrului medical. Angajatorul trebuie să obţină şi să-i ofereangajatului o copie cu evaluarea declaraţiei scrise a cadrului medical în 15 zile de lacompletarea evaluării.

1910.1030(f)(5)(i)

Declaraţia scrisă a cadrului medical despre vaccinul hepatitei B trebuie să precizeze doardacă acesta este indicat şi dacă angajatul îl are sau nu.

1910.1030(f)(5)(ii)

Declaraţia scrisă a cadrului medical despre evaluarea de după expunere şi consecinţetrebuie să conţină următoarele informaţii:

1910.1030(f)(5)(ii)(A)

Dacă angajatul a fost informat despre rezultatele evaluării; şi

1910.1030(f)(5)(ii)(B)

Dacă angajatul a fost informat despre consecinţele expunerii la sânge sau alte substanţeinfectate.

1910.1030(f)(5)(ii)(C)

Alte rezultate ale cercetărilor sau diagnostice trebuie să rămână confidenţiale şi nu trebuieintroduse în raportul scris.

1910.1030(f)(6)

Dosarele medicale. Dosarele medicale cerute de acest regulament trebuie menţinute înacord cu paragraful (h)(1) al acestei secţiuni.

1910.1030(g) Comunicarea pericolelor pentru angajaţi

1910.1030(g)(1)

Etichete şi simboluri

1910.1030(g)(1)(i)

Etichete.

1910.1030(g)(1)(i)(A)

Etichete de precauţie trebuie lipite pe recipientele cu deşeuri, pe frigidere şi răcitoare careconţin sânge sau alte potenţiale substanţe infecţioase; şi pe alte recipiente folosite pentrudepozitarea, transportarea sau expedierea sângelui sau a altor substanţe infecţioase, înafara cazurilor menţionate în paragrafele (g)(1)(i)(E),(F) şi (G).

1910.1030(g)(1)(i)(B)

Etichetele cerute de această secţiune trebuie să poarte următorul simbol:

1910.1030(g)(1)(i)(C)

Aceste etichete trebuie să fie portocalii sau portocalii-roşii, cu litere şi simboluri de oculoare contrastantă.

1910.1030(g)(1)(i)(D)

Acestea trebuie ataşate de recipient cu sfoară, cablu, adeziv sau folosindu-se o metodăcare împiedică pierderea sau îndepărtarea intenţionată.

1910.1030(g)(1)(i)(E)

Pungi sau recipiente roşii pot înlocui etichetele.

1910.1030(g)(1)(i)(F)Recipientele cu sânge, componenţi ai sângelui care sunt etichetate după conţinut şi au fosteliberate pentru transfuzie sau alte utilizări clinice sunt exceptate de la cerinţele de laparagraful (g).

1910.1030(g)(1)(i)(G)

Recipientele separate cu sânge sau alte substanţe infecţioase puse într-un recipient cuetichetă pe timpul depozitării, transportului, expedierii sau aruncării nu trebuie să poarteetichete.

1910.1030(g)(1)(i)(H) Etichetele cerute pentru echipamentul contaminat trebuie să fie în acord cu acest paragrafşi trebuie să menţioneze ce porţiuni ale echipamentului sunt contaminate.

1910.1030(g)(1)(i)(I)

Deşeurile care au fost decontaminate nu au nevoie de etichete sau de cod de culori.

1910.1030(g)(1)(ii)

Simboluri.

1910.1030(g)(1)(ii)(A)

Angajatorul trebuie să afişeze semne de avertizare la intrarea în zonele de lucru dinlaboratoarele de cercetare HIV şi HBV, specificate în paragraful (e), cu următoarealegendă:

(Numele agentului infecţios)(Cerinţe speciale de acces în zonă)(Nume, număr de telefon al directorului laboratorului sau al responsabilului.)

1910.1030(g)(1)(ii)(B)

Aceste semne trebuie să fie portocalii-rosii fluorescente, cu litere şi simboluri de altăculoare.

1910.1030(g)(2)

Informare şi perfecţionare

1910.1030(g)(2)(i)

Angajatorii trebuie să se asigure că toţi angajaţii expuşi profesional participă la cursuri deperfecţionare, pe cheltuiala angajatorului şi în timpul orelor de program.

1910.1030(g)(2)(ii)

Cursurile trebuie să se desfăşoare astfel:

1910.1030(g)(2)(ii)(A)

Înainte de începerea excutării unor sarcini cu expunere profesională;

1910.1030(g)(2)(ii)(B)

La 90 de zile de la adoptarea acestui regulament; şi

1910.1030(g)(2)(ii)(C)

Apoi anual.

1910.1030(g)(2)(iii)

Angajaţii care au urmat cursuri de perfecţionare despre patogeni înnăscuţi în anulanterior, trebuie să urmeze cursuri numai privind prevederile acestui regulament.

1910.1030(g)(2)(iv)

Angajaţii trebuie să urmeze un curs anual de perfecţionare, la un an de la primul curs.

1910.1030(g)(2)(v)

În cazul în care apar modificări de sarcini sau proceduri sau noi sarcini sau proceduri careafectează expunerea profesională a angajatului, angajaţii trebuie să urmeze un curs înplus. Acesta se poate referi numai la noutăţile apărute.

1910.1030(g)(2)(vi)

La aceste cursuri, limbajul şi materialul folosit trebuie să fie adaptat nivelului educaţional

al angajaţilor.

1910.1030(g)(2)(vii)

Cursul de perfecţionare trebuie să conţină următoarele elemente:

1910.1030(g)(2)(vii)(A)

O copie accesibilă a acestui regulament şi o explicaţie a conţinutului regulamentului;

1910.1030(g)(2)(vii)(B)

O explicaţie generală a epidemiologiei şi simptomelor bolilor sângelui;

1910.1030(g)(2)(vii)(C)

O explicaţie a modurilor de transmitere ale patogenilor înnăscuţi;

1910.1030(g)(2)(vii)(D)

O explicaţie a planului de controlare a expunerii angajatului şi modurile prin careangajatul poate procura o copie scrisă a planului;

1910.1030(g)(2)(vii)(E)

O explicaţie a metodelor pentru recunoaşterea sarcinilor şi a altor activităţi care implicăexpunere la sânge sau alte materiale infecţioase;

1910.1030(g)(2)(vii)(F)

O explicaţie a folosirii metodelor care previn sau reduc expunerea inclusiv verificăritehnice, echipament personal de protecţie;

1910.1030(g)(2)(vii)(G)

Informare despre tipurile diferite de echipamente de protecţie, folosirea lor, mânuire,decontaminare şi evacuare;

1910.1030(g)(2)(vii)(H)

O explicaţie a criteriilor folosite în alegerea echipamentului de protecţie;

1910.1030(g)(2)(vii)(I)

Informaţii despre vaccinul hepatitei B, inclusiv informaţii despre eficienţa, siguranţa şimetoda aplicare a acestuia, avantajele vaccinării şi faptul că vaccinul şi vaccinarea vor fioferite de către angajator;

1910.1030(g)(2)(vii)(J)

Informaţii despre măsurile de prim ajutor şi despre persoanele de contact în caz deurgenţă, adică în caz de contact cu sânge sau alte substanţe infectate;

1910.1030(g)(2)(vii)(K)

O explicaţie despre procedura adoptată în cazul unui incident de expunere, inclusivmetoda de raportare a incidentului şi măsurile medicale adoptate;

1910.1030(g)(2)(vii)(L)

Informaţii despre evaluarea de după expunere şi urmări pe care angajatorul trebuie să leasigure pentru angajat după un incident de expunere;

1910.1030(g)(2)(vii)(M)

O explicaţie a simbolurilor şi a etichetelor şi/ sau a codului de culori cerut de paragraful(g)(1);

1910.1030(g)(2)(vii)(N)

O oportunitate pentru întrebări interactive adresate persoanei responsabile cu cursurile deperfecţionare.

1910.1030(g)(2)(viii)

Persoana care organizează cursul trebuie să cunoască foarte bine subiectul cursului pentrua putea răspunde la întrebări;

1910.1030(g)(2)(ix)

Angajaţii laboratoarelor de cercetare HIV şi HBV trebuie să urmeze şi cursuri deperfecţionare opţionale.

1910.1030(g)(2)(ix)(A)

Angajatorul trebuie să se asigure că angajaţii demonstrează pregătire temeinică înexecutarea practicilor şi tehnicilor specifice care să-i permită lucrul cu viruşii HIV şiHBV.

1910.1030(g)(2)(ix)(B)

Angajatorul trebuie să se asigure că angajaţii au experienţă necesară lucrului cu patogeniumani sau cu culturi de ţesuturi înainte de a lucra cu HIV şi HBV.

1910.1030(g)(2)(ix)(C)

Angajatorul trebuie să asigure angajaţilor fără experienţă în domeniu un curs de pregătire.Activităţile iniţiale desfăşurate de aceştia nu includ şi lucrul cu agenţi infecţioşi. Acesteactivităţi vor fi introduse pe măsură ce aceştia dobândesc cunoştinţe noi. Angajatorultrebuie să se asigure că aceştia nu lucrează cu agenţi infecţioşi până nu urmează cursul deperfecţionare.

1910.1030(h)

Dosare

1910.1030(h)(1)

Dosare medicale

1910.1030(h)(1)(i)

Angajatorul trebuie să menţină un dosar exact pentru fiecare angajat cu pericol deexpunere, în acord cu 29 CFR 1910.1020.

1910.1030(h)(1)(ii)

Acest dosar trebuie să conţină:1910.1030(h)(1)(ii)(A)

Numele şi numărul asigurării ale angajatului;

1910.1030(h)(1)(ii)(B)

O copie a vaccinărilor contra hepatitei B, cu datele tuturor vaccinărilor şi a tuturordosarelor medicale în legătură cu capacitatea angajatului de a-şi face vaccinări după cumcere paragraful (f)(2);

1910.1030(h)(1)(ii)(C)

O copie a rezultatelor examinărilor, analizelor medicale după cum prevede paragraful (f)(3);

1910.1030(h)(1)(ii)(D)

O copie a angajatorului a declaraţiei scrise a cadrului medical după cum prevedeparagraful (f)(5); şi

1910.1030(h)(1)(ii)(E)

O copie a informaţiilor oferite cadrului medical după cum prevăd paragrafele (f)(4)(ii)(B)(C) şi (D).

1910.1030(h)(1)(iii)

Confidenţialitatea. Angajatorul trebuie să se asigure că dosarele medicale cerute deparagraful (h)(1) îndeplinesc următoarele cerinţe:

1910.1030(h)(1)(iii)(A)

Sunt confidenţiale

1910.1030(h)(1)(iii)(B)

Nu sunt divulgate fără consimţământul scris al angajatului nici unei persoane, cu excepţiacelor menţionaţi în acest regulament sau oamenilor legii.

1910.1030(h)(1)(iv)Angajatorul trebuie să menţină dosarele menţionate în paragraful (h) pe durata angajării şipentru încă 30 de ani în acord cu 29 CFR 1910.1020.

1910.1030(h)(2)

Dosarele cursurilor de perfecţionare.

1910.1030(h)(2)(i)

Dosarele cursurilor de perfecţionare trebuie să conţină următoarele informaţii:

1910.1030(h)(2)(i)(A)

Datele stagiilor de perfecţionare;

1910.1030(h)(2)(i)(B)

Conţinutul sau sumarul stagiilor de pregătire;

1910.1030(h)(2)(i)(C)

Numele şi clasificările persoanelor care conduc stagiul de pregătire;

1910.1030(h)(2)(i)(D)

Numele şi meserile persoanelor care iau parte la stagiile de pregătire.

1910.1030(h)(2)(ii)

Dosarele stagiilor trebuie menţinute timp de 3 ani de la data stagiului.

1910.1030(h)(3)

Disponibilitate

1910.1030(h)(3)(i)

Angajatorul trebuie să se asigure că toate dosarele menţionate în acest regulament pot fipuse la dispoziţia asistentului şi directorului pentru examinare şi copiere.

1910.1030(h)(3)(ii)

Dosarele despre cursurile de perfecţionare ale angajaţilor menţionate aici trebuie puse ladispoziţie, la cerere pentru consultare şi copiere angajaţilor, reprezentanţilor angajaţilor,directorului şi asistentului acestuia.

1910.1030(h)(3)(iii)

Dosarele medicale ale angajaţilor menţionate în acest paragraf trebuie puse la dispoziţiaacestora la cerere pentru consultare şi copiere sau celor care au acordul scris al angajaţilorrespectivi, directorului şi asistentului în acord cu 29 CFR 1910.1020.

1910.1030(h)(4)

Transferul de dosare.

1910.1030(h)(4)(i)

Angajatorul trebuie să respecte cerinţele privind transferul dosarelor în acord cu 29 CFR1910.1020.

1910.1030(h)(4)(ii)

În cazul în care angajatorul îşi închide afacerea şi nu are un angajat căruia să-i cedezedosarele pe perioada menţionată, angajatorul trebuie să anunţe directorul, cu cel puţin 3luni înainte, să le trimită acestuia, dacă i se cere, în acest interval de 3 luni.

1910.1030(h)(5)

Dosarul incidentului cu instrumente tăioase

1910.1030(h)(5)(i)

Angajatorul trebuie să elaboreze dosare pentru înregistrarea posibilelor răniri cuinstrumente tăioase. Informaţiile din aceste dosare trebuie înregistrate astfel încât săprotejeze confidenţialitatea angajatului implicat. Acest dosar trebuie să conţinăurmătoarele:

1910.1030(h)(5)(i)(A)Tipul şi marca obiectului implicat în incident,

1910.1030(h)(5)(i)(B)

Departamentul sau sala de lucru implicată în incident

1910.1030(h)(5)(i)(C)

O explicaţie a circumstanţelor producerii incidentului.

1910.1030(h)(5)(ii)

Orice angajat care este expus profesional trebuie să aibă un astfel de dosar unde sunttrecute bolile şi leziunile produse în acord cu 29 CFR 1904.

1910.1030(h)(5)(iii)

Un astfel de dosar trebuie menţinut pe perioada cerută de 29 CFR 1910.1020.

1910.1030(i)

Date.

1910.1030(i)(1)

Data intrării în vigoare. Acest regulament va intra în vigoare pe 16 martie 1992.

1910.1030(i)(2)

Planul ţinerii sub control a expunerii cerut de paragraful (c) al acestei secţiuni va ficompletat până la 5 mai 1992.

1910.1030(i)(3)

Paragraful (g)(2) privind informatizarea şi stagiile de perfecţionare şi paragraful (h)privind îndosarierea vor intra în vigoare până la 4 iunie 1992.

1910.1030(i)(4)

Paragrafele (d)(2) despre verificările tehnice şi funcţionale, (d)(3) despre echipamentulpersonal de protecţie, (d)(4) despre administrare, (e) despre laboratoarele de cercetareHIV şi HBV, (f) vaccinul hepatitei B şi planul de evaluare de după expunere şi (g)(1)despre etichete şi simboluri vor intra în vigoare începând cu 6 iulie 1992.

Appendix A

Sunt perfect conştient că datorită expunerii profesionale la sânge şi substanţe infectate,sunt în pericol să fiu contaminat cu virusul hepatitei B. Mi s-a oferit posibilitatea săprimesc vaccinul contra hepatitei B, pe cheltuiala angajatorului. Totuşi, refuz vaccinareaîn acest moment. Înţeleg că refuzând acest vaccin risc infectarea cu virusul hepatitei B, oboală gravă. Dacă pe viitor voi fi în continuare expus profesional, vreau să fiu vaccinat cuvaccinul contra hepatitei B, care îmi este oferit gratuit.

CAPITOLUL 5

Declaraţia administraţiei publice şi sănătăţii

Această declaraţie a fost publicată de administraţia publică şi a sănătăţii, centru pentrusiguranţa hranei pe 29 noiembrie 2000:

TATUAJE ŞI MACHIAJ PERMANENT

Tuşurile folosite la tatuaje şi machiaj permanent (cunoscut şi ca micropigmentare)şi pigmenţii din aceste tuşuri sunt considerate de administraţia publică şi a sănătăţii (APS)cosmetice şi coloranţi aditivi. Totuşi, APS nu a încercat să adapteze folosirea tuşurilor şi apigmenţilor folosiţi şi nu controlează practicarea tatuării efective. Acestea sunt controlatede legi şi de jurisdicţii locale.

Dar odată cu creşterea popularităţii tatuajelor şi a machiajului permanent, APS aînceput să studieze îndeaproape şi problemele ridicate de siguranţe tatuării. Printreproblemele luate în considerare sunt scoaterea tatuajelor, reacţiile adverse la culoriletatuajelor şi infecţiile care pot fi cauzate prin tatuare.

O altă problemă este reprezentată de diversificarea pigmenţilor şi a diluanţilor folosiţila tatuare—peste 50 de pigmenţi şi nuanţe, iar listă este în continuă creştere. Deşi unnumăr mare de culoranţi aditivi sunt aprobaţi pentru uz cosmetic, nici unul nu esteaprobat pentru injectare în piele. Folosirea unui colorant aditiv neaprobat transformă şituşul într-unul contrafăcut. Mulţi pigmenţi folosiţi la tuşurile de tatuaje nu sunt aprobaţi

să intre în contact cu pielea suf nici o altă formă. Unii sunt culoranţi industruali care suntfolosiţi la cartuşele de imprimantă sau la vopsirea automobilelor.

Cu toate acestea, unele persoane aleg tatuarea sub diverse forme. Pentru unii, este oalegere de ordin estetic sau un ritual iniţiatic. Alţii aleg machiajul permanent pentru aeconomisi timp sau pentru că anumite dizabilităţi fizice îi împiedică să-şi aplice machiajtemporar. Pentru alţii, tatuarea reprezintă un adjuvant pentru chirurgia reparatorie, înspecial a feţii sau sânului, pentru simularea unei pigmentări naturale. Persoanele care şi-au pierdut sprâncenele din cauza alopeciei (o formă a căderii părului) pot alege sprâncenetatuate, iar persoanele cu vitiligo (o depigmentare a pielii pe anumite porţiuni ale pielii)pot alege tatuarea pentru camuflarea anumitor porţiuni ale pielii cu probleme.

Oricare ar fi motivul, clienţii trebuie să fie conştienţi de riscurile la care se expun.

Care sunt riscurile implicate de tatuare?

Următoarele complicaţii pot apărea în urma tatuării:

Este foarte important să ne asigurăm că echipamentul folosit la tatuare este curat şisterilizat înainte de folosire. Chiar dacă acele sunt sterilizate sau nu au mai fostfolosite, este important de reţinut că în anumite cazuri nu pot fi sterilizate şirecipientele în care sunt păstrate acestea. De altfel, clientul trebuie să îngrijeascăcu atenţie zona tatuată în prima săptămână sau după ce sunt injectaţi pigmenţii.

Îndepărtarea tatuajelor. Deşi tehnicile cu laser folosite sunt foarte avansate,îndepărtarea tatuajelor este un proces foarte costisitor, presupunând de obicei maimulte şedinţe care sunt destul de scumpe. Îndepărtarea completă fără cicatrici estepractic imposibilă. Vezi mai jos „ Cele mai des întâlnite probleme: nemulţumirea”şi „Tehnici de îndepărtare”.

Reacţii alergice. Deşi reacţiile alergice sunt mai rare la pigmenţii de tatuare, dacăacest lucru totuşi se întâmplă, poate fi destul de grav deoarece pigmenţii sunt greude îndepărtat. Câteodată, unele persoane pot avea reacţii alergice la tatuaje pe carele au de ani de zile.

Granulomul. Este un nodul care se poate forma ca reacţie la perceperea unui corpstrăin în organism, cum ar fi particulele pigmentului tatuajului.

Formaţiuni cheloidale. Dacă eşti dispus la formarea de cheloizi--leziuni care sedezvoltă peste limitele normale—există riscul apariţiei unor formaţiuni cheloidale.Cheloizii pot apărea oricând pielea este lezată sau traumatizată şi după cum susţinedermatologul Ella Toombs de la Oficiul de cosmetice şi culori, tatuarea şimicropigmentarea este o formă traumatică. În Micropigmentarea : o formăartistică, scrisă de Charles Zwerling, M.D., Annette Walker, R.N. şi Norman

Golstein, M.D., se menţionează că aceşti cheloizi apar mai des ca o consecinţă aîndepărtării tatuajelor.

Complicaţii. Au existat cazuri ale unor persoane care au acuzat umflături şi arsuriîn zonele unde au aplicat rezonanţa magnetică (RM). Dar acest caz este mai rar şinu are efecte de durată.

Au mai existat cazuri în care pigmenţii tatuajelor interferează cu calitatea imaginii.Aceasta se întâmplă atunci când ochii cu machiaj permanent experimenteazărezonanţa magnetică. Rimelul poate produce acelaşi efect. Diferenţa este faptul cărimelul este uşor de îndepărtat.Cauza acestor complicaţii este nesigură. Unii consideră că apar în urmainteracţiunii unor pigmenţi cu diverse componente metalice.

Totuşi riscul expunerii la RM atunci când este recomandată de medic este mai micdecât riscul complicaţiilor care pot apărea prin interacţiunea dintre RM şi tatuajesau machiaj permanent. Decât să refuze expunerea la RM, persoanele care autatuaje sau machiaj permanent trebuie să informeze radiologul sau tehnicianulpentru ca acesta să poată lua măsuri de precauţie pentru a evita complicaţiile.

Cea mai des întâlnită problemă: Nemulţumirea

După cum precizează declaraţia APS, cea mai des întâlnită problemă care apareodată cu tatuajele este tocmai dorinţa de a le îndepărta. Îndepărtarea tatuajelor estecâteodată foarte dificilă.

Nu toate persoanele care execută tatuaje au abilităţi artistice. După cum seprecizează în articolul semnat de J.K. Chiang, S. Barsky şi D.M. Bronson în iunie 1999 înJurnalul academiei americane de dermatologie, principala complicaţie care apare latatuarea pleoapelor este tocmai plasarea greşită a pigmentului. Clientul trebuie să cearăreferinţe profesionale celui care execută tatuajul şi să se întrebe cât de dornic este săpoarte în permanenţă greşeala cuiva.

Deşi la început acestea pot fi satisfăcătoare, cu timpul se mai pot şterge. Deasemenea, dacă artistul de tatuaje injectează pigmenţii prea adânc în piele, aceştia potmigra spre alte porţiuni, creeând o imagine pătată.

Un alt motiv de nemulţumire este acela că moda trece şi corpul uman se schimbăodată cu trecerea timpului. Machiajul permanent care la început poate arăta foarte bine, sepoate deteriora odată cu schimbarea culorii pielii sau a formelor faciale sau corporale.Persoanele care aleg totuşi machiajul permanent să fie avertizaţi de posibilitateadeteriorării acestuia. Tatuajul care la început părea la modă poate deveni demodat şijenant. Iar îndepărtarea lor nu este atât de simplă.

Tehnici de îndepărtare a tatuajelor

Metodele folosite pentru îndepărtarea tatuajelor includ tratamentele cu laser,abraziuni, scarificări şi intervenţii chirurgicale. Unele persoane încearcă camuflarea unortatuaje cu unul nou. Orice metodă are însă şi lipsurile ei:

Din păcate, tuşurile de tatuaje se diversifică mereu, făcând şi mai dificilăîndepărtarea lor. De obicei, tuşurile se vând după numele firmei nu dupăcompoziţia chimică. Deoarece pigmenţii sunt vânduţi direct saloanelor detatuaje şi nu clienţilor, legea nu le cere producătorilor să scrie ingredienţii peetichete. În plus, producătorii pot considera identitatea şi cantitatea pigmenţilordrept proprietate, nici artistul de tatuaje nici clientul nu pot obţine o astfel deinformaţie.

Au existat şi cazuri de persoane care au suferit reacţii alergice după înlăturareacu laser a tatuajelor, aparent deoarece laserul poate provoca eliberarea unorsubstanţe alergenice din tuşul de tatuaje.

Abraziunea dermei presupune răzuirea unor straturi de piele cu o perie desârmă sau cu o freză. Acest proces poate lăsa însă cicatrici.

Abraziunea cu o soluţie sărată este folosită de asemenea pentru îndepărtareapigmenţilor şi este folosită în combinaţie cu abraziunea dermei, dar este mairară.

Scarificarea implică folosirea unei soluţii acide pentru îndepărtarea tatuajului,dar şi aceasta lasă urme.

Îndepărtarea chirurgicală implică câteodată folosirea unor extensori de ţesut(baloane puse sub piele, pentru a fi posibilă tăierea tatuajului; se lasă maipuţine urme). Tatuajele mai mari presupun intervenţii chirurgicale repetatepentru a fi îndepărtate complet.

Camuflarea unui tatuaj presupune injectarea unor alţi pigmenţi pentru creareaunui nou model sau pentru acoperirea tatuajului cu pigmenţi de culoarea pielii.Doctorul Toombs precizează că totuşi aceşti pigmenţi injectaţi nu aratănaturali deoarece nu au luciul natural al pielii.