PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI

Suport de curs

Lector univ. Dr. Adela Moraru

PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI

Educational psychology is the branch of

psychology concerned with the scientific

study of human learning.

The study of learning processes, from

both cognitive and behavioral

perspectives, allows researchers to

understand individual differences in

intelligence, cognitive development, affect,

motivation, self-regulation, and self-

concept, as well as their role in learning.

Dezvoltarea umană.Concepte

DEZVOLTARE

MATURARE

EXPERIENȚĂ

ÎNVĂȚARE

Factori care contribuie la dezvoltare

Principii ale dezvoltării umane

Dezvoltarea depinde de ereditate și mediu

Are loc într-o manieră sistematică și predictibilă (de la simplu la complex)

Există diferențe individuale în ritmul de dezvoltare

De ce sunt importante aceste principii pentru profesori?

Copilul nu este un adult în miniatură. El gândește diferit, percepe lumea diferit are alte repere etice, etc

Aceste date trebuie cunocute și înțelese din prisma psihologiei dezvoltării

Abordare diferențiată și individualizată

Maturarea – predispoziția genetică, dezvoltarea biologică

Învățarea – modificarea cunoștințelor și comportamentelor sub immpactul mediului

DEZVOLTAREA COGNITIVĂ ȘI

CREIERUL

Dezvoltarea cognitivă și creierul

http://www.slideshare.net/SyedNadir/neuronal-plasticity

Dezvoltarea cognitivă și creierul

Mielinizare – rapiditatea transmiterii

impulsurilor nervoase

Synaptic pruning

Dezvoltarea de noi conexiuni sinaptice ca

urmare a experiențelor de învățare

Implicații:

◦ Use it or lose it

◦ Mediu stimulativ, experiențe noi

◦ orfelinatele

Cortexul cerebral

Dezvoltarea formațiunilor corticale

Mișcare

Văz

Auz

Lobii frontali – ultima formațiune (20 ani)

◦ Luarea deciziilor

◦ Estimarea riscurilor

◦ Planificare

◦ Rezolvare de probleme

◦ Controlul impulsurilor

IMPLICAȚII???????

Teoria dezvoltării

intelectuale- J. Piaget

J. Piaget s-a ocupat prin excelenţă, de dimensiunea cognitivă a vieţii psihice.

inteligenţa este o formă superioară de adaptare optimă, eficientă la situaţii noi, problematice, prin restructurarea datelor experienţei.

Adaptarea este rezultatul interdependenţei a două componente: ◦ asimilarea – înţelegerea a ceva pe baza a ceea ce ştii ◦ acomodarea – modificarea schemelor mintale pentru a

corespunde noilor situaţii; râvna spre un permanent echilibru.

Alte exemple?????

Schema mentală

Acțiunile fizice și mentale utilizate de copil în înțelegerea realității

Ex. Copiii mici – schema pentru obiecte este sunetul emis la scuturare sau lovire

Ex. La 3 ani – confuzia între vacă și cal: au patru picioare, coadă, sunete neomenești; apoi detalii mai elaborate,apoi formarea conceptului de animal

Cu fiecare experiență de învățare schemele se restructurează și se rafinează progresiv (elaborate)

Metoda de cercetare utilizată

metoda interviului clinic - punea copiilor o mulţime de întrebări şi le nota răspunsurile.

a pus întrebări la sute de copii între 3 şi 12 ani asupra unor subiecte cum ar fi Dumnezeu, Lună, Soare şi ideile lor despre justiţie

dacă un copil dădea un răspuns neobişnuit, atunci încerca să descopere cum ajunsese să aibă viziunea respectivă.

Concluziile lui Piaget deosebirea între un copil mic şi unul mai mare nu se manifestă numai la

nivelul cunoştinţelor - există o diferenţă calitativă în gândirea lor.

modificările în modul de gândire al unui copil indicau modificări în dezvoltarea lui cognitivă sau intelectuală.

pe măsură ce intelectul i se dezvoltă, copilul dobândeşte o capacitate din ce în ce mai pronunţată de a acţiona asupra mediului său, acţiuni prin care îşi asigură supravieţuirea.

de îndată ce poate vorbi, de exemplu, poate spune oamenilor cum se simte şi de ce are nevoie, spre deosebire de sugar, care este dependent de cei care îl îngrijesc.

aici se află începutul unui progres în dezvoltare, care se sfârşeşte prin dobândirea logicii abstracte.

Piaget consideră inteligenţa ca fiind capacitatea unui animal de a se adapta la mediul său şi la modificările din mediu.

Inteligenţă nu este dobândită automat de către copil, ci se dezvoltă în etape bine definite.

Aceste stadii sunt identice pentru fiecare individ - în fiecare stadiu, copilul învaţă noi forme de comportament şi îşi dezvoltă capacitatea de gândire logică.

Fiecare stadiu este caracterizat de capacităţi cognitive diferite. Deşi unii copii pot fi mai bine pregătiţi, trecând de la un stadiu la altul mai rapid decât alţi copii, Piaget consideră ca toţi copiii trebuie să treacă prin stadiile de dezvoltare în aceeaşi succesiune.

În fiecare stadiu se adaugă ceva la capacităţile dobândite în stadiul anterior.

Etapele descriu, dar nu prescriu ce ar trebui să facă copilul la o anumită vârstă. Pot exista decalaje –copii care vorbesc, scriu, citesc mai devreme sau mai târziu

Se ține cont de unicitatea copilului

Mecanismele și nivelele de dezvoltare sunt universale dar dezvoltarea individuală este unică, ține cont de experiențele individuale

Copiii își construiesc și reconstruiesc înțelegerea prin reflectare asupra obiectelor, evenimentelor, persoanelor – proces activ de asimilare și acomodari succesive

Stadiile dezvoltării cognitive

• stadiul senzorio-motor - 0-2 ani;

• stadiul gândirii preoperaţionale - 2-6/7 ani;

• stadiul gândirii concrete - 6/7 şi 10-11 ani;

• stadiul dezvoltării gândirii abstracte - 10/11 şi 16-17 ani

1. Stadiul

senzoriomotor (între 0 -

2 ani)

De ce poartă această denumire?◦ în această perioadă de viaţă, face mari progrese în domeniile

respective.

◦ progresele respective sunt necesare şi condiţionează creşterea şi evoluţia copilului spre stadiile următoare.

◦ acest stadiu înseamnă că, de la câteva reacţii şi mişcări dezordonate şi necoordonate cu care copilul se naşte, ajunge la vârsta de doi ani la adevărate performanţe de natură psihomotrică.

a. În plan corporal

la nivelul membrelor inferioare◦ merge independent, are deplină independenţă de deplasare;

◦ începe să se manifeste din ce în ce mai puţin tendinţa de a merge pe vârfuri (se plasează şi calcă pe aproape toată talpa);

◦ îşi menţine singur echilibrul;

◦ poate face chiar şi scurte alergări.

la nivelul membrelor superioare îşi dezvoltă următoarele abilităţi:◦ abilitatea de prindere şi apucare, de regulă cu mâna întreagă;

◦ începe să dezvolte mişcările de coordonare în unghiuri, cercuri sau ovale, adică se exprimă în desene sub formă de mâzgălituri cărora le dă şi o interpretare;

◦ faza următoare va fi învăţarea ţinerii corecte a instrumentului de scris şi perfectarea mişcărilor de coordonare, ca premise ale însuşirii elementelor pregrafice de către copil.

la nivelul aparatului fono-articulator:

◦ primele exerciţii de verbalizare, copilul le realizează la

vârsta de 3 luni prin gângurit (emiterea spontană de

sunete noi mai mult sau mai puţin articulate).

◦ pe la 6-7 luni apare etapa a doua de dezvoltare a

copilului - perioada de lalaţiune - în care exprimă nu

numai sunete, ci combinaţii de anume silabe.

◦ în jurul vârstei de un an, copilul normal şi sănătos

reuşeşte să pronunţe în medie 15-20 cuvinte cu sens

(cuvânt al cărui sens îl cunoaşte).

◦ pe la doi ani limbajul impresiv al copilului e estimat a fi

în jurul a 400-500 de cuvinte, iar cel expresiv de 100-

200 cuvinte.

Stadiul senzoriomotor

1) Permanența obiectului – denotă reprezentarea lui în memorie, chiar dacă e ascuns

2) Circularitatea – repetarea unor acțiuni

1-4 luni reacții circulare primare – act neintenționat – plăcere-supt

4-10 luni reacții circulare secundare – mișcă pătuțul-sună – repetă micșcarea

10-18 luni reacții circulare terțiare – combină acțiunile pentru a produce efecte interesante, noi-jocul cu apa

Noțiuni implicite de timp și cauză (își amintesc că x a produs y, repetă x ca să producă y)

Stadiul senzoriomotor

3) Clasificarea obiectelor rudimentară

Relații spațiale sus/jos, desupra dedesubt

4) Imitația

Aplaudă dacă un adult aplaudă

Imitația amânată – reproduc

comportamenteul după un anumit interval

de timp

2. Stadiul gândirii

preoperaţionale (2 – 6/7 ani)

Este stadiul interiorizării gândirii copilului:

◦ operaţiile gândirii merg din exterior spre interior.

◦ copilul gândeşte cu voce tare, gândeşte efectuând, operând, deci se desfăşoară din plan concret, perceptiv-operaţional, spre interior.

◦ copilul nu poate explica decât efectuând; adică operaţiile gândirii sunt posibile în măsura efectuării concrete a unor acţiuni.

OBSERVAȚIE:

◦ stadiului gândirii preoperaţionale asigură copilului instrumentele mentale necesare însuşirii scrisului şi cititului şi a operaţiilor aritmetice.

◦ http://www.youtube.com/watch?v=R3U_T6C9NtU

Stadiul gândirii preoperaționale

Operație – manipularea reprezentărilor pe baza unor reguli logice

Este capabil de manipulări mentale, nu doar fizice – simboluri – păpușa este bebeluș

Limbajul se dezvoltă rapid

1) Ireversibilitatea

Conservarea – natura de bază a obiecetlor rămâne nealterată

Conservarea volumului– vasele (nu pot opera cu două proprietăți : înălțime și suprafață); numarului (monede), masă (plastelină)

https://ibpsychmajor.wordpress.com/

Stadiul gândirii preoperaționale

2) Categorizarea

Împart experiențele și obiectele în lung, înalt, puțin; spațiale – aproape , departe, temporale - acum, mai târziu

3) Egocentrismul

Nu disting între propriul punct de vedere și al altora

Exp cu cei trei munți

http://qsorryp.pixnet.net/blog/post/25616343-

%E3%80%90%E5%BF%83%E3%80%91three-mountain-task

Stadiul preoperațional

4) Gândirea simbolică

jocul dramatic

Limbajul de la 250 cuvinte la 2 ani la mii

de cuvinte la 4 ani

Animism

Joc paralel, monologuri colective

Stadiul gândirii concrete

(6/7 – 10/11 ani)

Este considerat stadiul care precede dezvoltarea maximă a intelectului uman.

Se derulează pe parcursul învăţământului primar.

Gândirea copilului la nivelul acestui stadiu devine operativă, însă, pentru aceasta, are nevoie de suport concret, de material intuitiv.

OBSERVATIE

De aceea, în învăţământul primar e foarte important să se utilizeze un material didactic foarte bogat şi diversificat, intuitiv, cu care să fie explicate lecţiile şi cu care elevii să facă exerciţii.

Operativitatea gândirii se antrenează în mod deosebit şi prin jocuri organizate la nivelul grupurilor de muncă.

Activitatea pe grupuri prezintă o eficienţă şi o valoare deosebită, fiecare dintre membri trebuind să primească atribuţii şi sarcini astfel să-şi aducă aportul la atingerea performanţelor superioare ale grupei.

Operând concret, manevrând sau manipulând obiectele, operaţiile respective se transferă şi la nivelul gândirii.

Pe măsură ce se exersează şi se antrenează, operaţiile se transferă tot mai mult de la acţiunea obiectuală (cu obiecte) la nivelul activităţii mentale.

Stadiul gândirii concrete (7-11 ani)

Se achiziționează conservarea și reversibilitatea

Depășirea egocentrismului

Mai au neoie de obiecte ca suport pentru activitățile mentale

Conservarea numărului, lungimii *cerc- ață), suprafață (biscuite), masă (plastelină)

Se trece de la centrarea pe percepție la centrarea pe logică

Clasificarea – formă, mărime, culoare, parte/întreg

Mai multe proprietăți în acelați timp (obiecte pătrate și maro)

Serierea – crescător, descrescător

Tranzitivitate : Marcel, Ionel, Andrei

Stadiul gândirii abstracte

(10/11 – 16/17 ani)

Gândirea abstractă reprezintă stadiul cel mai înalt al dezvoltării intelectuale, exprimând un nivel superior de cunoaştere.

Dacă înaintea acestui stadiu aveam nevoie de materiale intuitive, gândirea abstractă oferă mijloace specifice de cunoaştere şi investigare:

◦ gândirea logică cu instrumentele specifice (raţionamentul, judecata şi reflexia).

poate manevra acum logica abstractă,

elaborează ipoteze (teorii) despre lume, le testează ca un om de ştiinţă

utilizează noţiuni abstracte în gândirea sa. (libertate, justiție)

Operare asupra posibilului – inventivitate, imaginație, originalitate

Metacogniție – reflectarea asupra propriei gândiri sau a celorlați, asupra propriilor capacități psihice; imaginea de sine –reflectarea asupra propriei persoane

OBSERVAȚIE:

din acest moment, copilul îşi poate extinde cunoştinţele, fără a mai fi împiedicat de egocentrism sau de alte asemenea restricţii.

Teoria socio-culturală a dezvoltării

cognitive – Lev Vîgotski (1896-1934)

Principalele contribuții

Internalizarea – procesul prin care copilul

încorporează activitățile externe (și

elementele culturale) în procese cognitive

– dezvoltare cognitivă

Activitatea e foarte importantă – copiii

învață făcând activități cu sens, alături de

persoane cu mai multe cunoștințe

Importanța limbajului intern – ghidează

gândirea și acțiunea

Principalele contribuții

Zona proximei dezvoltări – o serie de

sarcini pe care copilul nu le poate face

încă independent, dar le poate rezolva cu

ghidajul adultului sau al colegilor mai mari

Scaffolding – suportul instructional –

asistența acordată copiilor pentru a realiza

sarcina independent

Exemple: modelare, gândirea cu voce tare,

întrebări, adaptarea materialelor, etc

Comparați cele două abordări

ale dezvoltării cognitive

DEZVOLTAREA PERSONALĂ,

SOCIALĂ, EMOȚIONALĂ ȘI

MORALĂ

Factorii sociali ai dezvoltării

1)Părinții

◦ Stilul autoritar

◦ Stilul permisiv

◦ Stilul neimplicat

◦ Stilul democratic

2 axe: expectanțe și afecțiune/sprijin

???? Care sunt consecințele asupra

copilului/ Abordări educaționale

Joc de rol – 4 stiluri- ordinea în cameră

Educația parentală –

Nevoile copilului

COMPETENȚĂ CONECTARE

CONTROL

EXERCIȚIU: proiect comun de educație parentală la

nivel de gimnaziu

Factorii sociali ai dezvoltării

2) Prietenii

Valori și atitudini

Dezvoltare socială

Suport emoțional

3) Școala

Cum putem încuraja dezvoltarea

competențelor sociale la școală???

Cum putem implica părinții în

???parteneriatul scoală-părinți

Conceptul de sine și stima de sine

Cine sunt eu – imaginea de sine

Cum se formează imaginea de sine????

Sine real/sine ideal

Cum evaluez afectiv aceste aspecte,

convingerea despre valoarea personală –

stima de sine

Stima de sine- subdomenii: academică,

socială, fizică, cognitivă,

Relația cu succesul școlar

ETICHETE (TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE) SAU

COMPORTAMENTE SPECIFICE ?????

Abilitățile sociale și violența în

școală

Deficite în abilități sociale:

nu știu cum să facă o solicitare,

cum să rezolve probleme sociale altfel

decât prin violență (modelată de acasă),

să negocieze,

să ia în considerare perspectiva celuilalt

(empatie)

??? Propuneri de soluții, activități la clasă?

Dezvoltarea morală după L.

Kohlberg

abordează dezvoltarea morală a copilului şi adolescentului pe baza cercetărilor lui Piaget

Piaget susţine că între nivelul inteligenţă şi comportament este o strânsă legătură.

Kohlberg dezvoltă ideea lui Piaget pentru a evidenţia dezvoltarea morală a copilului recurgând la ideea punerii copilului în faţa unei dileme morale.

Se pune problema cum înţelege copilul aceste dileme.

3.1. Metoda utilizată

metoda de judecare a unor dileme morale, prezentând copiilor de diferite vârste o serie de probleme morale.

Înex. Trișatul unui elev care muncea mult și risca să piardă examenul

aceste dileme, Kohlberg le-a prezentat copiilor din Canada, Mexic, Anglia, Turcia, Taiwan.

Din analiza rezultatelor, pe baza argumentelor pe care le utilizează oamenii atunci când încearcă să ia o decizie, Kohlberg a elaborat o teorie în care apar trei niveluri principale în dezvoltarea morală, fiecare având două stadii distincte.

◦ nivelul premoral (4 – 10 ani);

◦ nivelul moralităţii convenţionale (10 – 13 ani);

◦ nivelul autonomiei morale (după 13 ani).

I. Nivelul premoral (perioada

preconvenţională) - între 4 – 10

ani

stadiul moralităţii ascultării - copilul ascultă pentru a nu fi pedepsit

stadiul moralităţii hedoniste (de plăcere) – o concepţie etică, morală potrivit căreia scopul vieţii e plăcerea, cultul plăcerii.

• în stadiul moralităţii ascultării, pedeapsa şi recompensa sunt criterii puternice.

• în al doilea stadiu, al moralităţii hedoniste, apare conformarea la normă ca sursă de

beneficii (copilul îndeplineşte cerinţele pentru a fi recompensat).

II. Nivelul moralităţii

convenţionale - între 10 – 13

ani conformarea la normele exterioare pentru a

avea un statut bun.

Alte două stadii:◦ stadiul moralităţii bunelor relaţii - de a fi recunoscut, de

a fi un coleg bun;

◦ stadiul moralităţii legii şi ordinii - respectarea autorităţii, a legilor, normelor şi ordinelor.

1. individul caută aprobarea socială generală şi se conformează moralei altora, pentru a o

dobândi.

2. individul începe să susţină cu putere „legea şi ordinea”, deoarece respectarea legilor şi a

regulilor societăţii este considerată, în sine, corectă din punct de vedere moral.

III. Nivelul autonomiei morale sau nivelul interiorizării şi

acceptării personale a cerinţelor morale

- preadolescență și adolescență

nivelul de acceptare a normelor morale în grupul de referinţă.◦ stadiul moralităţii contractuale şi al acceptării democratice a legilor -

legile nu sunt intangibile şi pot fi schimbate pe considerente raţionale vizând utilizarea lor generală;

◦ stadiul moralităţii principiilor individuale de conduită - se cristalizează propriul sistem de valori morale, prin semnificaţiile personale acordate conceptelor de justiţie şi cerinţelor juridice; acestea se bazează pe reciprocitate, egalitate, demnitate.

1. individul acceptă regulile societăţii deoarece simte că sunt adoptate democratic, spre binele

tuturor.

2. oamenii îşi stabilesc codurile şi principiile morale reflectând asupra problemelor şi

dezvoltându-şi propriile lor idei. Astfel, ei pot ajunge să nu fie de acord cu unele reguli ale

societăţii, dacă le consideră greşite din punct de vedere moral.

CONCLUZII Modelul propus de Kohlberg este valabil doar pentru o anumită

dimensiune a moralităţii, cea cognitivă (judecata morală) bazată pe răspunsurile la dileme morale, care sunt mai mult bazate pe raţiune, pe activitatea cognitivă şi nu se răsfrânge asupra conduitei morale.

Acest model se consideră util pentru urmărirea şi înţelegerea dezvoltării raţionamentului moral

studiile lui Kohlberg au mai scos în evidenţă faptul că mulţi copii de 10 ani se află încă la primul nivel de dezvoltare morală şi că foarte mulţi adulţi nu ating niciodată nivelurile finale.

◦ Kohlberg susţinea că dezvoltarea structurilor cognitive ne influenţează mult, nu numai nivelul de gândire, dar şi felul în care ne comportăm în lume.

EXERCIȚIU: pentru fiecare nivel al dezvoltării morale, veniți cu exemple concrete

INTELIGENȚASTILURILE DE ÎNVĂȚARE

PERSONALITATE ȘI TEMPERAMENT

Abilitatea de a rezolva probleme

Abilitatea de a se adapta și de a învăța din experiențe

Creativitate și abilități interpersonale

Peste 140 – inteligență extrem de ridicată

120-140- inteligență superioară

110-119- inteligență deasupra nivelului mediu

100-109 – inteligență de nivel mediu (bună)

90-99- inteligență de nivel mediu (slabă)

80-89 inteligență sub medie

70-79 – intelect de limită

50-69- deficiență mintală ușoară

20-49 – deficiență mintală medie (imbecilitate)

0-19- deficiență mintală gravă (idioție)

UN FACTOR GENERAL SAU MAI MULTE TIPURI DE INTELIGENȚĂ??????

TEORII ALE INTELIGENȚEI

EXERCIȚIU: pe grupuri, oferiți activități de stimulare a inteligențelor multiple

Ereditate și mediu în dezvoltarea inteligenței??

Școala și inteligența???

Volumul creierului și inteligența???

Arii neuroanatomice specifice dedicate inteligenței???

Inteligența și performanța profesională???

Inteligența și succesul în viață???

Modalitatea preferată de a-și utiliza abilitățile cognitive

După timpul de reacție: stil impulsiv/reflectiv

După nivelul de adâncime a procesării informației: stil de profunzime/de suprafață

După emisfera dominantă: global/analitic

După modalitatea senzorială predominantă: ◦ Auditiv◦ Vizual◦ Tactil◦ Kinestezic

EXERCIȚIU: oferiți exemple de activități pentru cele trei stiluri

Modul caracteristic al unei persoane de a gândi, simți și de a se comporta în majoitatea situațiilor

◦Stabil în timp

◦ În mai multe situații

◦Comportament relativ predictibil

Acele reacții comportamentale care apar de timpuriu, sunt relativ staile și predictibile și au corelate neurobiologice distincte

Mary Rothbarth și John Bates (2006): ◦ Extraversie – anticipare pozitivă, activitate,

impulsivitate, căutare de senzații

◦ Afectivitate negativă – teamă, tristețe, frustrare, discomfort

◦ Control voluntar – concentrarea și comutarea atenției, control inhibitor, autoreglare emoțională

TEORII COMPORTAMENTALE

TEORII COGNITIVE

O modificare relativ permanentă a comportamentului, cunoștințelor și abilităților de gândire datorată experienței

Exemple??? Învățarea mersului pe bicicletă, deprinderi,

gătit, etc Cunoștințe generale în anumite domenii

(geografie, istorie, literatură) Gândire critică, raționament logic, gândire

abstractă

Behaviorismul 1913 – Watson – Psychology as a behaviorist views it

Give me a dozen healthy infants, well-formed, and my own specified world to bring them up in and I'll guarantee to take any one at random and train him to become any type of specialist I might select - doctor, lawyer, artist, merchant-chief and, yes, even beggar-man and thief, regardless of his talents, penchants, tendencies, abilities, vocations and the race of his ancestors” (Watson, 1924, p. 104)

“Give me a child and I’ll shape him into anything”

B.F. SKINNER

ANII 50

Accent asupra comportamentului, ignorarea proceselor mentale

Doar comportamentul poate fi observat, măsurat – exemple la clasă

Nu contează cognițiile elevului, motivația lui, emoțiile lui

Scop: descrierea, explicarea, predicția și controlul comportamentului, în termeni de:

A) stimul-răspuns (condiționare clasică)

B) comportament-consecință (condiționare operantă)

Învățarea prin asociere – doi stimuli (UNUL NEUTRU ȘI UNUL SEMNIFICATIV) se asociază repetat pentru a produce un nou răspuns

MICUȚUL Albert - Watson – inducerea unei fobii la porcușorul de Guineea alb; Albert, 11 luni. Implicație: ceea ce a fost învățat poate fi dezvățat (terapie)

Alte exemple ????

Relație romantică – cântec, parfum

Profesor critic – anxietate față de clasă sau școală prin generalizare

Profesor cu atitudine pozitivă – condiționare similară

Generalizare

Discriminare

Stingere

Desensibilizare sistematică – în condiții de relaxare , asociere cu stimuli de anxietate (fobia socială)

Învățarea este determinată de consecințele comportamentului – dacă acesta este întărit sau sancționat

NU FACEM NIMIC GRATUIT!!!???

Întărirea – crește probabilitatea de apariție a unui comportament – pozitive și negative

Ex . Lauda, aprecierea, atenția, evitarea unei note proaste sau a unui comentariu negativ

Pedeapsa – scade probabilitatea de apariție a unui comportament – ex. Critica, retragerea privilegiilor, contact vizual

Principiul lui Premack

Întărire în proporție fixă/variabilă (lauda Întărirea la interval fix/variabil (examenele) Întărire continuă/intermitentă

???? Care strategie este mai eficientă pe termen lung –menține perseverența în studiu

Cum utilizați întăririle și pedepsele la clasă? Timpul de liniștire??? Pro și contra

EXERCIȚIU: cinci căi de a crește frecvența comportamentului dezirabil la clasă

Self-efficacy contributes to achievement behavior beyond the effects of cognitive skills (p. 431).

Environmental

Influences

Personal Factors

(beliefs, expectations,

self-perceptions)

Overt

Behavior

Întăririle externe nu sunt singura modalitate prin care un comportament este învățat, menținut sau modificat

Putem învăța prin a observa, a citi sau a auzi despre comportamentul altora –anticipăm consecințele pentru comportamentul nostru – ÎNVĂȚARE VICARIANTĂ

ÎNVĂȚARE PRIN OBSERVARE

ROLUL MODELELEOR ȘI MENTORILOR Persoane ssimilare, statut și prestigiu, de

succes Profesorii ca modele Ce comportamente și valori doriți să modelați

la clasă???

Rolul mass-mediei

Autoeficacitatea – convingerea unei persoane că poate face față unei sarcini, situații

Utilizarea unor abilități de monitorizare și reglare a comportamentului (academic, emoțional) folosind metoda auto-instrucției.

VORBIREA CU SINE

Ex. Anxietatea înainte de testare: înlocuirea gândurilor negative cu gânduri pozitive, centrarea pe sarcină, nu pe emoție

Self-Regulated Learning (SRL)

learners determining their individuallearning goals,

selecting their learning aids and activelyusing them for their learning,

as well as reflecting, monitoring andevaluating their learning approach togain a deeper understanding of content.

Oferiți exemple pe care dv ca profesor de folosiți (strategii de auto-instrucție și auto-reglare)

Cum pot fi aplicate la clasă principiile teoriei social-cognitive?

Care sunt principalele merite/critici ale teoriei?

Copiii manipulează informațiea, o evaluează și dezvoltă strategii de utilizare a ei

Elemente centrale: procele mnezice și gândirea

Pe măsura dezvoltării creirului crește CAPACITATEA VITEZA De procesare a informației (prunig și mielinizare, dezvoltarea cortexului

prefrontal)

Codarea infromației (de suprafață/de adâncime)

Automatizare (cititul, de pildă)

Dezvoltarea de strategii cognitive (întrebări după un paragraf citit pentru a verifica înțelegerea textului)

DURATA – 2-5 minute la 2-3 ani, la 20-30 minute la 4-5 ani, la 45 minute la 6-7 ani, etc

ATENȚIE INVOLUNTARĂ – BOTTOM UP

- stimuli noi, colorați, în mișcare, contrastanți, emoționali, cu relevanță personală

ATENȚIE VOLUNTARĂ – TOP DOWN

Ignorarea stimulilor distractori, irelevanți pentru sarcină

Modalități de a crește controlul voluntar al atenției la clasă????

Impactul tehnologiei – internet surfing, facebook asupra atenției??? + empatie (40%), fragile egos (acceptare, validare socială)

Mindfulness și atenție – un lucru o dată

“Mindfulness means paying attention in a particular way;On purpose,in the present moment, and nonjudgmentally.”

Procesul de codare, stocare și reactualizare a informației;

Reactualizarea – recunoaștere și reproducere

Oare uităm???

Strategii:

Elaborare

Procesare de adâncime

Construirea de imagini

Similaritatea contextului (fizic și neuropsihic)

Cazul HM si Clive Wearing

Memoria este reconstructivă – exp Loftus

Diferența experți-novici - chunking

Uitarea

Interferența retroactivă

Interferența proactivă

Efectul FAN

Primi și ultimii itemi dintr-o serie se rețin mai bine

??? Ce strategii de memorare recomandați elevilor???

manipularea și trensformarea informațiilor din memorie pentru a forma concepte, a raționa, a gândi critic, a lua decizii, a gândi creativ, a rezolva probleme

Raționamentul – gânidrea logică ce folosește inducția și deducția pentru a formula concluzii

Raționamentul inductiv – formularea unor concluzii despre membrii unei categorii pe baza observațiilor unor membri ai categoriei respective (ex. unele romane de Dickens)

Analogie – Beethoven is to music as Picasso is to_______________??

Raționamentul deductiv – demersul invers, de la general la specific

Gândirea critică – reflcetarea și evaluarea dovezilor