cursuri bas (bazele antrenamentului sportiv)

68
SUBSISTEMELE SPORTULUI SPORT DE PERFORMANȚĂ Sport de elită – sportivi din loturi naționale care participă la competiții internaționale și ating performanțe maxime (recorduri). Sportul la seniori și juniori consacrați – sportivi incluși în sisteme naționale și internaționale elaborate pentru cluburi și asociații sportive. Sportul la copii și juniori – are scop de inițiere în practicarea ramurilor de sport și de dezvoltare a capacității de performanță în vederea promovării la categoriile superioare – csș, licee sportive, cluburi particulare. Sport extrem – presupune activitate moti=rică cu scopul de a realiza performanțe neobișnuite care implică risc privind pierderea integrității corporale și chiar a vieții. SPORTUL PENTRU TOȚI Principalul obiectiv este sănătatea. Este o activitate diversificată, competițională sau necompetițională, accesibilă unor largi categorii de persoane, desfășurat în cadru instituționalizat sau nu, cu scopul menținerii capacităților biologice , integrării socio – culturale și petrecerii recreative a timpului liber. Sport de întreținere – se practică pentru menținerea sănătății, îmbunătățirea condiției fizice și înlăturarea efectelor stresului cotidian. Sport de loisir – se practică în scop recreativ, mai mult ocazional. Sport în familie – are ca obiectiv principal armonizarea familiilor prin activități sportive competiționale fără limită de vârstă. Sport pentru oameni aflați în condiții speciale pușcăriași, imigranți, emigranți. Sportul pentru vârstnici – competiții pentru veterani și sport necompetițional. SPORTUL ADAPTAT Include activități competiționale sau necompetiționale care utilizează structuri motrice, regulamente specifice, condiții materiale și organizatorice aparte. Obiectivele sportului adaptat sunt: Integrare socială Îmbunătățirea capacității fizice și psihice Obținerea de performanțe. 1

Upload: andreea-damian

Post on 18-Feb-2015

463 views

Category:

Documents


8 download

DESCRIPTION

B.A.S.

TRANSCRIPT

Page 1: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

SUBSISTEMELE SPORTULUI

SPORT DE PERFORMAN ĂȚ

Sport de elită – sportivi din loturi na ionale care participă la competi iiț ț interna ionale i ating performan e maxime (recorduri).ț ș ț

Sportul la seniori i juniori consacra i – ș ț sportivi inclu i în sistemeș na ionale i interna ionale elaborate pentru cluburi i asocia ii sportive.ț ș ț ș ț

Sportul la copii i junioriș – are scop de ini iere în practicarea ramurilor deț sport i de dezvoltare a capacită ii de performan ă în vederea promovării laș ț ț categoriile superioare – cs , licee sportive, cluburi particulare.ș

Sport extrem – presupune activitate moti=rică cu scopul de a realiza performan e neobi nuite care implică risc privind pierderea integrită iiț ș ț corporale i chiar a vie ii.ș ț

SPORTUL PENTRU TO IȚ

Principalul obiectiv este sănătatea. Este o activitate diversificată, competi ională sau necompeti ională, accesibilă unor largi categorii deț ț persoane, desfă urat în cadru institu ionalizat sau nu, cu scopul men ineriiș ț ț capacită ilor biologice , integrării socio – culturale i petrecerii recreative aț ș timpului liber.

Sport de între inereț – se practică pentru men inerea sănătă ii,ț ț îmbunătă irea condi iei fizice i înlăturarea efectelor stresului cotidian.ț ț ș

Sport de loisir – se practică în scop recreativ, mai mult ocazional.

Sport în familie – are ca obiectiv principal armonizarea familiilor prin activită i sportive competi ionale fără limită de vârstă.ț ț

Sport pentru oameni afla i în condi ii specialeț ț – pu căria i, imigran i,ș ș ț emigran i.ț

Sportul pentru vârstnici – competi ii pentru veterani i sportț ș necompeti ional.ț

SPORTUL ADAPTAT

Include activită i competi ionale sau necompeti ionale care utilizeazăț ț ț structuri motrice, regulamente specifice, condi ii materiale i organizatoriceț ș aparte.

Obiectivele sportului adaptat sunt:

Integrare socială Îmbunătă irea capacită ii fizice i psihiceț ț ș Ob inerea de performan e.ț ț

Sport terapie – include activită i competi ionale formate din structuriț ț specifice unei ramuri de sport, individualizate în func ie de deficien ă i gradț ț ș de severitate, în vederea recuperării unor capacită i bio – psiho – motrice.ț

Sportul adaptat de performan ăț – include activită i din structuri motriceț specifice unor ramuri de sprot cu scopul ob inerii de performan e înț ț competi iile adresate persoanelor cu deficien e. variante: special olympics –ț ț pentru persoane cu handicap intelectual, jocurile paralympice - pentru handicap locomotor, sporturi unificate, în care sunt incluse i persoaneș normale printre cei cu handicap.

PERFORMAN Ă Ț

Performan a sportivă desemnează, pe de o parte, procesul, iar pe de altăț parte rezultatul unei ac iuni, rezultat care înseamnă împlinirea unei sarciniț cât mai bine posibil în interdependen ă cu factori endogeni (predispozi iiț ț

1

Page 2: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

genetice, motiva ie) i exogeni (antrenament, condi ii, antrenor, bazăț ș ț materială).

Performan a poate fi:ț

Motrică – depă irea condi iei de moment;ș ț Sportivă – reglementată în concurs.

CAPACITATE DE PERFORMAN Ă Ț

Este manifestarea complexă a disponibilită ilor individului ca rezultat alț interac iunii unor sisteme bio – psiho – educogene concretizată în valoriț recunoscute i clasificate în baza unor criterii elaborate social – istoric iș ș materializate în performan e obiective.ț

Structura capacită ii de performan ă este 4 A: aptitudini, atitudini,ț ț antrenament, ambian ă.ț

Evaluarea capacită ii de performan ă presupune măsurarea i apreciereaț ț ș modificărilor func ionale, morfologice, motrice i psihice ca adaptare aț ș organismului la efortul specific. Cel mai obiectiv se măsoară prin rezultatele în concurs ( de obiectiv i ca metodă de antrenament) i prin teste deș ș laborator.

ANTRENAMENT SPORTIV

Este un proces complex bio – psiho – pedagogic planificat, desfă uratș sistematic i continuu gradat în vederea ob ineriiadaptării organismuluiș ț sportivului la eforturi fizice i psihice intense, necesare ob ineriiș ț performan ei sportive.ț

ANTRENAMENTUL DE BAZĂ ORIENTAT SPRE SPECIFICUL RAMURII DE SPORT

Corespunde etapei de ini iere, imediat după selec ie; pregătirea generalăț ț este înclinată spre specificitatea efortului.

Obiectivul principal este crearea premizelor pentru dezvoltarea capacită iiț de performan ă.ț

Cu cât selec ia e mai timpurie, cu atât stadiul acesta durează mai mult. Înț plus, mai depinde i de specificul sportului (de ex, în sporturile de for ăș ț selec ia se face mai târziu, după ce procesele de cre tere s-au încheiat).ț ș

ANTRENAMNETUL DE SPECIALIZARE TIMPURIE

Se mai nume te i antrenament constructiv. Are drept obiectivș ș dezvoltarea ....... sportive specializate, incluzând aici, de obicei, juniorii.

ANTRENAMENTUL DE SPECIALIZARE APROFUNDATĂ IȘ ORIENTAREA SPRE ÎNALTA PERFORMAN Ă Ț

Este o etapă de trecere spre marea performan ă unde rezultatele se ob in laț ț nivel na ional i interna ional i include sportivii consacra i (seniori sauț ș ț ș ț juniori mari).

ANTRENAMENTUL DE MARE PERFORMAN ĂȚ

Corespunde sportivilor de elită i vizează performan a maximă.ș ț

COMPETI IA SPORTIVĂȚ

Reprezintă o formă de organizare a întrecerii între sportivi de diferite categorii care are ca obiectiv principal compararea rezultatelor (performan elor) potrivit unor reguli precise (regulament general) sau aț unor normative (specifice unei anume competi ii, de ex pt copii suprafe eț ț mai mici) stabilite anterior.

2

Page 3: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

SISTEM COMPETI IONALȚ

Reprezintă totalitatea competi iilor programate i organizate într-o ramurăț ș de sport într-un anume interval de timp i formele de desfă urare aleș ș acestora.

Tipuri de competi ii:ț

1. Campionatele – desemnează campionii la diferite vârste, nivele de pregătire, categorii de greutate i ramuri de sport;ș

2. Competi ii cu caracter formativ – au ca obiectiv principal pregătireaț integrală, verificarea nivelului de pregătire sau selec ie pentruț echipele reprezentative;

3. Cupele – sunt competi ii în care titlurile sunt onorifice, iarț participarea este menită să asigure omogenizarea echipelor iș obi nuirea sportivilor cu atmosfera de concurs.ș

COACHING

Este activitatea de conducere i dirijare a pregătirii, mai ales în competi ie.ș ț

CARACTERISTICILE ANTRENAMETULUI SPORTIV

1. Proces instructiv – educativ2. Proces de transformare – dezvoltare3. Proces de adaptare4. Proces de specializare5. Proces informa ionalț6. Proces de reglare.

1. ANTRENAMENTUL CA PROCES INSTRUCTIV – EDUCATIV

Se desfă oară în sistem cu cel pu in 2 elemente: antrenor + sportivș ț Se desfă oară în cadru institu ionalizat (cluburi sportive colare sauș ț ș

particulare, federa ii).ț Presupune respectarea de principii, cerin e, reguli cu caracterț

pedagogic, biologic i psihologicș Se desfă oară în baza unor strategii elaborate interdisciplinar (ex:ș

adaptarea fibrei musculare pentru un anumit tip de efort presupune analiza substratului fiziologic, aspectele psihice ale efortului care influen ează partea pedagogică).ț

Se desfă oară după obiective de instruire(achizi iile la toateș ț componentele antrenamentului) i de performan ăș ț

E un proces stadial (ABO, AST, ASA, AE) Este o activitate ce poate fi interpretată dpdv cibernetic – are la bază

legile sistemelor dinamice, în care omul e un sistem hipercomplex. Strategia de antrenament se alcătuie te după planuri, în legărură cuș

programul competi ional).ț Principiul individualizării, al supracompensării, al continuită ii,ț

accesibilită ii, al cre terii continue i gradate.ț ș ș

2. ANTRENAMENTUL CA PROCES DE TRANSFORMARE - DEZVOLTARE

3

Page 4: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Transformarea, la nivelul performan elor se referă la îmbunătă ireaț ț preponderent cantitativă a poten ialului individului care e manifestăț în concurs.

Este condi ionată de factorii determinan i ai performan ei i impuneț ț ț ș dezvoltarea capacită ii de efort, perfec ionarea tehnico – tactică iț ș ș pregătirea psihologică.

Dezvoltarea prive te aspectul calitativ al achizi iilor care depinde iș ț ș de parcurgerea atapelor de vârstă.

Pubertatea i adolescen a - ș ț sunt perioade critice în dezvoltare, de aceea i antrenamentul este abordat diferit – transforformări fiziceș în adolescen ă i psihice, mai ales psihice, referitoare la imaginea deț ș sine.

3. ANTRENAMENTUL CA PROCES DE ADAPTARE

Vizează modificările progresive datorate stimulilor de antrenament care vor duce treptat la forma sportivă – stare superioară de adaptare specifică.

Programele de antrenament vor viza modificări adaptative imediate (pe termen scurt) care însumate vor conduce la modificări adaptative de lungă durată.

Stimulii de antrenament sunt exerci iile fizice.ț

4. ANTRENAMENTUL CA PROCES DE SPECIALIZARE

Antrenamentul sportiv presupune o specializare morfo-func ională aț organismului în func ie de caracteristicile efortului competi ional. Seț ț pot diferen ia astfel sportivii unii de al ii. ț ț

Specializarea se realizează în principal la nivelul juniorilor, când numărul de competi ii cre te foarte multi vizează aptitudinileț ș motrice, abilită ile tehnico-tactice i procesele psihice prioritarț ș solicitate. Este strâns legată de individualizare, fără a exclude însă pregătirea polivalentă.

Curs III 13.10.11

5. ANTRENAMENTUL CA PROCES INFORMA IONALȚ

Ca orice proces informa ional, antrenamentul presupune existen a unuiț ț emi ător i a unui receptor (entrenorul i sportivul, ce schimbă rolurile întreț ș ș ei). Are loc un schimb de mesaje între cei doi, reprezentate de ansamblul de semne care pot fi materiale, atitudinale, conven ionale (lingvistice sauț gestuale).

Acest proces informa ional parcurge următoarele etape (din perspectivaț sportivului):

Recep ionarea informa ieiț ț Prelucrarea informa ieiț Decizia Ac iuneaț Autoreglarea Autoorganizarea.

La nivelul receptorului nu se realizează o simplă prelucrare a informa iei, ciț un proces complex de asimilare, de integrare în structurile de cunoa tereș proprii, ceea ce va avea ca rezultat un ansamblu de schimbări i transformăriș comportamentale (cuno tin e, priceperi, deprinderi, atitudini). Acesteș ț transformări comportamentale urmează să fie comparate cu modelul, au loc procese de feed – back, în care deficien ele urmează să fie corectate iț ș execu iile îmbunătă ite.ț ț

Este foarte important să existe un echilibru într informa ie i ac iune. Potț ș ț exista 2 situa ii:ț

1. Informa ie neurmată de ac iune, când apare un exces de informa ieț ț ț se pierde prea mult timp pentru procesarea ei i se rateazăș momentul optim de ac iune;ț

2. Ac iune nefundamentată informa ional, când informa ia este vagă,ț ț ț insuficientă, iar execu ia este eronată.ț

FACTORII CARE INFLUEN EAZĂ COMUNICAREAȚ

4

Page 5: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

1. Factori tehnici – condi ii materiale, echipamente, aparatură, mijloaceț pedagogice;

2. Factori de emisie – stabilirea con inutului pregătirii, structuraț antrenamentului, personalitatea emi ătorului, tactul pedagogic;ț

3. Factori de recep ie – motiva ie, procese cognitive, maturitate, bagajț ț de cuno tin e, stare de sănătate, stare afectivă, nivel de dezvoltareș ț fizică.

6. ANTRENAMENTUL CA PROCES DE REGLARE

Reglarea reprezintă un ansamblu de ac iuniaplicate de un subsistem, subț forma mecanismelor de reglare, altui subsistem – obiect al reglării – în cadrul aceluia i sistem, cu scopul men inerii i func ionării acestuia.ș ș ș ț

Reglarea are următorii parametri:

Finalitate – apreciată prin raportul dintre inten ie i rezultat; seț ș referă la trecerea sistemului de la o stare la alta într-un interval de timp;

Durata – se referă la dimensiunea temporală a procesului de reglare i presupune ansamblul modificăriloradaptative care se produc înș

organismul sportivului; Eficien a – se apreciază după performan ă (rezultat) i exprimăț ț ș

valoarea pragmatică a ac iunilor.ț

FORME ALE REGLĂRII

1. Reglarea de stabilizare – presupune men inerea nivelului deț pregătire atins la un moment dat (forma sportivă, vizând performan a competi ională);ț ț

2. Reglarea de optimizare – apare în situa iile în care sportivul, pentruț ob inerea unui efect adaptativ trebuie să aleagă o variantă din maiț multe posibile – în cazul sporturilor euristice;

3. Reglarea de dezvoltare – face trimitere la transformarea iș perfec ionarea continuă a comportamentului prin restructurareaț acestuia i presupune un echilibru între proces i produs). ș ș

SELEC IA COPIILOR CU APTITUDINI PENTRUȚ PRACTICAREA SPORTULUI

În vederea realizării selec iei se porne te de la diagnoză i prognoză.ț ș ș

Diagnoza vizează ob inerea de informa ii cât mai complete despre individț ț (stare de sănătate, indici somatici, capacitate func ională i de efort) – înț ș func ie de tipul selec iei (primară, secundară etc).ț ț

5

Page 6: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Prognoza reprezintă estimarea anselor de dezvoltare ale viitorului sportiv,ș luând în calcul nivelul aptitudinal al indivizilor supradota i i mediaț ș popula iei din care individul face parte.ț

Diagnoza i prognoza se corelează cu particularită ile de vârstă. ș ț

Selec iaț reprezintă activitatea sistematică a speciali tilor, desfă urată peș ș baza unor criterii biologice i psihologice în vederea depistării copiilor cuș aptitudini deosebite pentru practicarea unui anumit sport.

Selec ia se realizează pe baza unui ț model de selec ieț . Modelul de selec ieț porne te de la trăsăturile sportivilor de talie mondială i prefigureazăș ș viitorul campion.

1. COMPONENTELE MODELULUI DE SELEC IEȚ

Există un coeficient de probabilitate ca din copiii selec iona i să ajungă to iț ț ț sportivi de performan ă, motiv pentru care se vor alege cu aten ieț ț componentele modelului de selec ieț . Acestea sunt:

Indici morfologici (somatici, antropometrici); Indici fiziologici (func ionali, biochimici);ț Indici motrici; Indici psihologici.

INDICI MORFOLOGICI

in de înăl ime, greutate, lungimea segmentelor, perimetrul toracic,Ț ț diametre (biacromial i bitrohanterial), în func ie de cele mai evidenteș ț caracteristici ale tipului constitu ional optim confirmat în sportul respectiv. ț

Parametrii somatici diferă de la un sport la altul. Depind i de ereditate.ș

INDICI FIZIOLOGICI

Urmăresc eviden ierea posibilită ilor func ionale ale organismului, fiindț ț ț utiliza i indicatori precum FC, TA, CV (aerobă). Se investighează în laborator.ț

Cel mai important indice fiziologic este starea de sănătate. Se vor alege cei mai sănăto i copii; se au în vedere antecedentele patologice ale familiei i aleș ș individului.

INDICI MOTRICI

Presupun investigarea calită ilor motrice (de bază i specifice)printr-unț ș sistem de probe i norme de control care se stabilesc pentru fiecare sport înș parte. Rezultatele la probele de control se transformă în puncte, după care se ierarhizează subiec ii în raport permanent cu nivelul aptitudinal al medieiț popula iei căreia ne adresăm i cu talentul.ț ș

Nu se urmăresc forme speciale ale calită ilor motrice – de ex, nu testez for aț ț în regim de viteză, ci doar formele generale – în prima etapă a selec iei.ț

Se vor testa cu prioritate acele calită i motrice puternic condi ionate genetic.ț ț

INDICI PSIHOLOGICI

Se identifică prin selec ia psihologică. Selec ia psihologică reprezintăț ț demersul tiin ific prin care se realizează cunoa terea particularită ilorș ț ș ț psihologice ale copiilor, adolescen ilor sau tinerilor i coresponden aț ș ț acestora cu cerin ele precis delimitate ale unei anumite activită i.ț ț

Dificultatea selec iei psihologice rezultă din contradic ia dintre aptitudini iț ț ș dinamica personalită ii dintre selec ia timpurie a sportivilor i maturizareaț ț ș personalită ii acestora.ț

Speciali tii recomandă 3 direc ii metodice în vederea aplicării selec ieiș ț ț psihologice:

6

Page 7: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

1. În elegerea corectă a caracteristicilor psihice ale diferitelor vârste iț ș a limitelor de vârstă ale unor procese psihice (trăsăturile de personalitate se manifestă la adolescen ă; procese,âle cognitive iț ș afective au vârste de maturizare diferite).

2. Activitatea competi ională pretinde unui copil maturitae în gândire,ț capacitate de decizie, stăpânire de sine, echilibru afectiv care în alte activită i se manifestă la oameni maturi (astea sunt avantajeleț competi iei la copii: experien ă i maturizare timpurie).ț ț ș

3. Se impune o aten ie deosebită în vederea pregătirii psihologice prinț selec ionarea de metode i tehnici adecvate care să conducă laț ș maturizarea timpurie a sportivului.

CARACTERISTICILE MODELULUI DE SELEC IEȚ

1. Cuprinde elemente de structură care diferă de la o ramură de sport la alta;

2. Are ca punct de plecare cerin ele sportului respectiv la nivel deț campion mondial;

3. Este intermediar deoarece face trecerea de la un stadiu la altul iș marchează, totodată, intrarea în diferite etape ale activită ii sportive;ț

4. Face legătura între modelul de selec ie al juniorului cu cel alț seniorului;

5. În cazul jocurilor sportive, pe lângă modelul general de selec ieț există i modele particulare specifice posturilor;ș

6. Există situa ii în care unii subiec i nu îndeplinesc to i parametriiț ț ț selec iei, însă dovedescînsu iri remarcabile în anumite direc ii; ei nuț ș ț vor fi exclu i din pregătire, ci vor fi urmări i îndeaproape în ceea ceș ț prive te punctele slabe.ș

CARACTERUL STADIAL AL ANTRENAMENTULUI SPORTIV

Există 3 etape ale selec iei:ț

1. Selec ia preliminară (ini ială) – se realizează la vârste diferite înț ț func ie de particularită ile fiecărei ramuri de sport; corespundeț ț stadiului I, ABO;

2. Selec ia secundară – se situeazăîn jurul vârstei pubertare; se aplicăț după aproximativ 4 – 5 ani de pregătire i corespunde stadiului II,ș AST;

3. Selec ia finală are în vedere performan a sportivă i corespundeț ț ș ultimelor stadii ale antrenamentului, AOÎP, AMP.

STADIUL I - ABO

Începe imediat după selec ie , constituie etapa ini ială a pregătirii sportive înț ț care se urmăre te crearea premizelor generaleale dezvoltării capacită ii deș ț performan ă pe termen lung.ț

Durează câ iva ani, în func ie de vârsta la care s-a făcut selec ia i deț ț ț ș specificul sportului; se încheie înainte de pubertate i vizează următoareleș obiective:

1. Dezvoltarea pe scară largă a capacită ii motrice a copiilor;ț2. Asigurarea dezvoltării fizice armonioase simultan cu influen areaț

treptată a grupelor musculare frecvent solicitate;3. Dezvoltarea calită ilor motrice;ț4. Ini ierea în însu irea principalelor procedee tehniceț ș5. Pregătirea treptată a sportivilor pentru a participa la concursuri;6. Educarea comportamentului civilizat în toate împrejurările vie iiț

sportive;7. Programearea antrenamentului în func ie de structura anului colar.ț ș

1.DEZVOLTAREA PE SCARĂ LARGĂ A CAPACITĂ II MOTRICE AȚ COPIILOR

Se referă la dezvoltarea deprinderilor motrice de bază, a celor utilitare iș utilitar – aplicative.

Mijloace folosite:

7

Page 8: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Jocuri dinamice Variante de mers i alergare cu alternarea tempouluiș Exerci ii i jocuri pentru dezvoltarea capacită ii de a sări i a se feriț ș ț ș

de adversar Exerci ii pentru dezvoltarea echilibruluiț Exerci ii pentru obi nuirea copiilor cu găsirea celor mai indicateț ș

pozi ii de sprijin (echilibru dinamic – sprijin pe bra e – cal cuț ț mânere, mers în mâini)

Exerci ii din gimnastica acrobaticăț Exerci ii pentru dezvoltarea vederii periferice.ț

Prin aceste mijloace se urmăre te:ș

Dezvoltarea capacită ilor coordinativeț Dezvoltarea capacită ii de efortț Dezvoltarea proceselor psihice Inducerea unei atitudini favorabile fa ă de efortț Orientarea efortului.

2.ASIGURAREA DEZVOLTĂRII FIZICE ARMONIOASE SIMULTAN CU INFLUEN AREA TREPTATĂ A MUSCULATURII SOLICITATEȚ FRECVENT

Este important faptul că particularită ile de cre tere i dezvoltareț ș ș influen ează comportamentul motric i capacitatea de performan ă.ț ș ț

Există legi ale cre terii i dezvoltării fizice care se concretizează înș ș modificări ale propor iilor corpului, caracteristice etapelor de vârstă:ț

1. Legea cre terii centripete – se manifestă prin cre terea rapidă aș ș mâinilor i picioarelor comparativ cu antebra ele i gambele care seș ț ș maturizează mai devreme decât bra ele i coapsele; asta e o cauză aț ș rămânerii în urmă a motricită ii.ț

2. Legea Mark Jansen – sensibilitatea esuturilor este propor ională cuț ț viteza de cre tere; din acest motivse acordă aten ie încărcăturilor iș ț ș săriturilor în antrenament pentru a nu solicita necorespunzător sistemul osos, cartilaginos, ligamentar, tendinos.

Dezvoltarea fizică armonioasă presupune exerci ii care influen ează marileț ț grupe musculare cu accent pe cele care sunt responsabile de solicitarea specifică, precum i exerci ii care induc o postură corporală corectă.ș ț

3.DEZVOLTAREA CALITĂ ILOR MOTRICEȚ

ANTRENAMENTUL DE REZISTEN ĂȚ

Se recomandă ca mijloacele de antrenament să vizeze rezisten a generală aț copiilor i capacitatea aerobă.ș

Principalele metode de antrenare a rezisten ei la copii sunt:ț

Metoda efortului continuu Metoda cu intervale de scurtă durată.

Nu se recomandă metoda repetărilor i metoda competi iei la copii.ș ț

Eforturile anaerobe trebuie foarte atent dozate deoarece acestea ar putea avea efecte nefaste în plan fiziologic. Nu este sănătos să aducem copiii la limitele lor maxime de efort fizic i psihic; este gre it a se mobiliza deș ș timpuriu anumite rezerve de performan ăde car va fi nevoie dupăț maturizarea organică.

ANTRENAMENTUL DE REZISTEN ĂȚ

În antrenarea for ei la copii se recomandă:ț

După antrenamente cu componentă de for ă se vor acorda perioadeț suficiente de refacere;

Încărcăturile nu vor cre te brusc, ci în trepte mici, accesibile copiilor;ș Se vor evita eforturile unilaterale; Se va evita antrenamentul cu greută i, mai ales când e vorba despreț

exerci ii ce presupun ridicarea lor deasupra capului, în timpulț puseelor de cre tere;ș

Se vor evita efroturile statice de lungă durată.

Ca metode de lucru se recomandă:

8

Page 9: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Circuitul; Lucrul în condi ii dinamice fără a solicita for a maximă.ț ț

ANTRENAMENTUL DE VITEZĂ

Are la bază disponibilită ile genetice care influen ează dezvoltarea acesteiț ț calită i. Viteza maximă se atinge la 18 – 20 ani la B i la 15 – 17 ani la F. Înț ș afara acestor vârste se dezvoltă pe baza celorlalte calită i (for ă iț ț ș coordonare).

Metodele folosite pentru dezvoltarea vitezei sunt:

Metoda repetărilor; Metoda cu intervale scurte

ANTRENAREA COORDONĂRII

Capacită ile coordinative sunt importante pentru deprinderea tehnicii.ț Antrenarea coordonării constituie punctul nodal al pregătirii copiilor iș juniorilor. Pentru coordonare nu se lucrează niciodată prea devreme sau prea mult. Cu toate acestea, există anumite momente de dezvoltare care corespund diferitelor vârste. Astfel, sim ul ritmului i al tempoului seț ș dezvoltă fosrte bine între 7 – 9 ani, în timp ce orientarea spa ială se dezvoltăț cel mai bine între 12 – 14 ani.

Coordonarea se dezvoltă cu mijloace (exerci ii) cu grad de complexitateț ridicată. Se folose te metoda repetărilor, fiind necesar a se lucra pe unș sistem nervos odihnit.

ANTRENAREA SUPLE EI I A MOBILITĂ IIȚ Ș Ț

Este determinată de varia iile induse de procesele de cre tere i dezvoltare.ț ș ș

În primul stadiu colar, mobilitatea este mai mare la nivelul coloaneiș vertebrale i mai mică în articula iile coxo – femurale i scapulo – humerale;ș ț ș în al doilea stadiu colar se intensifică exersarea pentru mobilitate deoareceș mai târziu va fi greu să se ob ină câ tiguri în acest sens, iar obiectivelevor fiț ș de men inere.ț

4. INI IEREA ÎN ÎNSU IREA PRINCIPALELOR PROCEDEE TEHNICEȚ Ș

Se pune accent pe însu irea mecanismului de bază al principalelor procedeeț tehnice. Sunt programate, pe lângă exerci iile propriu – zise ale procedeelorț tehnice i exerci ii speciale de coordonare, ajutătoare învă ării.ș ț ț

Se acordă aten ie planificării – învă ării într-un timp scurt a unui numărț ț limitat de procedee tehnice. Se vor învă a mai întâi deprinderile tehnice cuț grad redus de dificultate inând seama de particularită ile de vârstă.ț ț

Ceea ce nu se înva ă în acest stadiu într-o manieră corectă dpdvț biomecanicse va corecta foarte greu sau deloc în stadiile următoare.

Ca materiale se utilizează dimensiuni, greută i, culori adecvate vârstei.ț

5.PREGĂTIREA TREPTATĂ A SPORTIVULUI PENTRU A PARTICIPA LA CONCURSURI

Participarea la concursuri în acest stadiu vizează bi nuirea copiilor cuș atmosfera de concurs, cu modalită i de organizare, cu regulamentul, cuț arbitrii, etc.

Scopul fundamental al pregătirii i al participării la concursuri nu este acelaș de a ob ine performana maximă, ci de a verifica reac ia copilului în condi iiț ț ț de întrecere.

Concursurile au rol educativ, contribuie la cultivarea stăpânirii de sine, a spiritului de răspundere, a dorin ei de afirmare etc.ț

Această pregătire treptată pentru concurs se realizează i în antrenamentș prin joc bilateral, întreceri între grupe, întreceri amicale, concursuri de casă.

De asemenea, foarte importantă este gestionarea e ecului după concurs.ș

6.EDUCAREA COMPORTAMENTULUI CIVILIZAT ÎN TOATE ÎMPREJURĂRILE VIE IIȚ

9

Page 10: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Prin antrenamentul sportiv, la această vârstă se va induce responsabilitatea , se va însu i o conduită elevată, se va respecta orarul antrenamentelor etc.ș

Indivizii trebuie să aprecieze aceste valori în orice moment al vie ii.ț

7.PROGRAMAREA ANTRENAMENTELOR ÎN FUNC IE DE STRUCTURAȚ ANULUI COLARȘ

În acest sens, programarea antrenamentului presupune etape de câte 6 – 8 săptămâni fiecare, durata acestora fiind diferită de la o ramură de sport la alta i variind în func ie de obiective.ș ț

Etapa I – urmăre te dezvoltarea coordonării generale, a rezisten eiș ț generale, a rezisten ei în regim de for ă i a mobilită ii. ț ț ș ț

Etapa a II a – presupune învă area tehnicii i a altor ac iuni motriceț ș ț în func ie de cerin ele specifice ramurii de sport.ț ț

Etapa a III a – include dezvoltarea vitezei, a capacită ilorț coordinative i a for ei în regim de viteză.ș ț

Etapa a IV a – folose te elemente tehnice în combina ii tactice, înș ț condi ii de întrecere.ț

În finalul ABO se stabile te viitoarea specializare pe probe sau pe posturi înș func ie de aptitudinile dovedite până atunci.ț

STADIUL AL II LEA - AST

Se mai nume te antrenament de dezvoltare sau antrenament constructiv,ș având drept scopuri:

Începerea specializării; Dezvoltarea capacită ii de efort:ț Formarea capacită ii de coordonare fină a mi cărilor specifice;ț ș Dezvoltarea capacită ilor tehnico – tactice;ț Dezvoltarea proceselor cognitive, afective i motiva ionale;ș ț Dezvoltarea formelor combinate ale calită ilor motrice.ț

Durează aproximativ 3 ani, debutează la apari ia pubertă ii. Seț ț caracterizează prin unitatea dintre antrenament i competi ie. ș ț

Chiar dacă mijloacele de pregătire sunt preponderent specifice, se va acorda aten ie pregătirii polivalente în etapele de pregătire de bază. Se va evitaț for area sportivilor, chiar dacă ponderea competi iilor cre te fa ă de stadiulț ț ș ț anterior.

Competi iile se vor realiza în concordan ă cu vârsta, respectândț ț regulamentul oficial, dimensiuni i durate. Rolul competi iilor este educativș ț

i motiva ional. Pregătirea în acest stadiu presupune parcurgereaș ț următoarelor etape:

Dezvoltarea capacită ii condi ionale;ț ț Dezvoltarea capacită ilor care asigură perfec ionarea tehniciiț ț Consolidarea deprinderilor tehnice i tehnico – tactice;ș Dezvoltarea vitezei, a for ei viteză în concordan ă cu tehnica;ț ț Formarea complexului de factori care determină performan a.ț

OBIECTIVELE STADIULUI AL II LEA

1. Continuarea influen ării dezvoltării indicilor morfologici aiț organismului;

2. Dezvoltarea calită ilor motrice în concordan ă cu cerin ele specificeț ț ț ramurii sau probei;

3. Lărgirea con inutului tehnicii i abordarea celor mai noi cuceriri peț ș plan mondial;

4. Dezvoltarea unei aprofundate gândire tactice;5. Organizarea instruirii prin folosirea frecventă a exerci iilorț

stimulative;6. Cultivarea trăsăturilor comportamentale, de competitor i deș

cetă ean integrat social.ț

1.CONTINUAREA INFLUEN ĂRII DEZVOLTĂRII INDICILORȚ MORFOLOGICI AI ORGANISMULUI

10

Page 11: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Dezvoltareamusculaturii corpului se realizează multilateral, în concordan ăț cu specializarea aleasă. Se ac ionează sistematic asupra capacită ii deț ț contrac ie i relaxare care, în timp, va conduce la localizarea mi cării i laț ș ș ș eficientizarea acesteia printr-un consum energetic redus.

Se va păstra echilibrul între dezvoltarea musculaturii i capacitateaș ligamentelor, tendoanelor i articula iilor de a face fa ă for ei de contrac ie.ș ț ț ț ț

2.CONTINUAREA DEZVOLTĂRII CALITĂ ILOR MOTRICEȚ

Se face în func ie de suportul motric necesar realizării ac iunilor tehnico –ț ț tactice. Astfel, calită ile motrice se vor dezvolta diferen iat, fără a neglijaț ț dezvoltarea capacită ii de efort.ț

Asta înseamnă că se men ine interesul pentru rezisten a generală i pentruț ț ș capacită ile coordinative, de i specificitatea de ine o pondere importantă.ț ș ț

3.LĂRGIREA CON INUTULUI TEHNICII I INCLUDEREA CELOR MAIȚ Ș NOI CUCERIRI PE PLAN MONDIAL

Constituie o cerin ă fundamentală , cu atât mai mult cu cât în stadiulț anterior, în multe sporturi, nu pot fi însu ite toate procedeele tehniceș specifice probei respective i nici nu se perfec ionează până la automatismș ț procedeele cu grad de dificultate redus.

Tolerarea de către antrenori a execu iilor gre ite are cconsecin e negativeț ș ț asupra evolu iei viitoare a juniorilor. Este important să fie cuprinse înț pregătirea juniorilor cele mai noi execu ii apărute în plan mondial, tiind căț ș mai târziu, datorită stereotipurilor seniorilor, acestea nu vor mai putea fi abordate.

Antrenorul va specula înclina iile sportivului spre anumite elemente iț ș procedee tehnice în care acesta se specializează i ob ine, de cele mai muteș ț ori, performan a.ț

4.DEZVOLTAREA UNEI GÂNDIRI TACTICE APROFUNDATE

Este consecin a maturizării individului i cre terii numărului de competi ii.ț ș ș ț Pot fi abordate ac iuni tehnico – tactice cu grad ridicat de dificultate i pot fiț ș stabilite planuri tactice care diferă de la un concurs la altul.

Dezvoltarea gândirii tactice este favorizată de faptul că la vârsta junioratului se constată o cre tere a capacită ii de generalizare i abstractizare, aș ț ș spiritului de ini iativă i a capacită ii de decizie.ț ș ț

Gândirea tactică se dezvoltă prin exerci ii care pun subiec ii în condi ii deț ț ț întrecere sau prin repetarea izolată a unor structuri tehnico – tactice. Este necesară, având în vedere că numărul concursurilor a crescut în acest stadiu.

5.ORGANIZAREA INSTRUIRII PRIN FOLOSIREA EXERCI IILORȚ STIMULATIVE

Exerci iile stimulative sunt menite să creeze un climat de bună dispozi ie iț ț ș de permanentă emula ie. Sunt alternate cu exerci iile de maximăț ț concentrare i nu urmăresc un scop în sine, ci se subordonează obiectivelorș opera ionale stabilite pentru lec ia de antrenament.ț ț

6.CULTIVAREA TRĂSĂTURILOR COMPORTAMENTALE DE COMPETITOR I DE CETĂ EAN INTEGRAT SOCIAL Ș Ț

Datorită faptului că numărul de concursuri cre te în acest stadiu, este foarteș important să se educe sim ul responsabilită ii pregătirii, combativitatea,ț ț corectitudinea, respectul i chiar sentimentul de patriotism. ș

PRINCIPIILE ANTRENAMENTULUI SPORTIV

Principiile reprezintă norme cu caracter general, în baza cărora este dirijat procesul de antrenament sportiv. Presupune reguli adaptate subiec ilor iț ș perioadei de pregătire. Ele sunt:

1. Principiul adaptării la solicitări progresive2. Principiul compensării i supracompensăriiș3. Principiul ciclicită iiț

11

Page 12: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

4. Principiul individualizării5. Principiul motiva iei.ț

PRINCIPIUL ADAPTĂRII LA SOLICITĂRI PROGRESIVE

Adaptarea în antrenamentul sportiv presupune aplicarea de stimuli (exerci ii fizice) care ac ionează asupra organismului sportivului iț ț ș declan ează sinteza proteică de adaptare la nivel celular care, în timpș conduce la cre terea rezervelor func ionale i la modificări structurale.ș ț ș

Cre terea rezervelor func ionale implică un ansamblu de reac ii biologice deș ț ț adaptare care poartă denumirea de sindrom general de adaptare. Acesta are trei faze:

1. Reacția de alarmă

Are loc la începutul adaptării i se constituie din fenomene de oc iș ș ș contra oc predominant nervoase i simpatoadrenergice (compu i careș ș ș determină reac iile chimice). Se manifestă la începutul exerci iilor,ț ț depinzând de intensitatea efortului.

2. Reacția de rezistență

Este aceea prin care organismul face fa ă solicitării, recăpătându- iț ș echilibrul.

3. Reacția de epuizare

Este una de oboseală patologică ce constă în îmbolnăviri sau nevroze. Nu trebuie să se atingă în antrenament.

Antrenamentul sportiv se caracterizează prin faptul că se desfă oară pe maiș mul i ani, cu efect cumulativ maxim al modificărilor func ionale iț ț ș structurale. Lec iile de antrenament lasă urme în organismul sportivilor careț se terg în func ie de natura i durata pauzelor (dacă pauzele sunt prea mari,ș ț ș se pierde continuitatea; dacă pauzele sunt prea scurte, refacerea este deficitară).

PRINCIPIUL COMPENSĂRII I SUPRACOMPENSĂRII Ș

Face trimitere la jocul permanent între efort i pauză, deoarece nu seș instalează nici o modificare adaptativă dacă stimulii de antrenament nu sunt corela i cu pauze de restabilire.ț

Supracompensarea presupune cre terea rezervelor func ionale de la oș ț unitate structurală a antrenamentului la alta i depă irea nivelului ini ial caș ș ț urmare a acordării unor pauze corespunzătoare. Se manifestă ca o reconstruc ie originală a organismului i este dependentă deț ș particularită ile sportivului legate de vârstă, sex, nivel de pregătire,ț experien ă motrică, stare de sănătate etc.ț

PRINCIPIUL CICLICITĂ IIȚ

Se referă la reluarea fazelor de pregătire în func ie de fazele formei sportive:ț

Ob inerea formei sportive – în perioada pregătitoareț Valorificarea formei sportive – în perioada competi ionalăț Ie irea din forma sportivă – în perioada de tranzi ie.ș ț

Este o spirală ascendentă, reprezintă o cre tere, progresul sportivului.ș

12

supracompensare2 3

4

51

compensare

oboseală

Descărcarea corectă înainte de competi ie pentru a favoriza supracompensareaț

Page 13: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

În perioada pubertară, de multe ori se înregistrează o scădere a performan ei fa ă de etapa precedentă.ț ț

PRINCIPIUL INDIVIDUALIZĂRII

Porne te de la premiza că fiecare individ este unic i reac ionează altfel laș ș ț efort.

Individualizarea se realizează în func ie de reactivitatea sportivului la efortț (se stabilesc serii, reprize, intensită i, pauze diferite). Se bazează peț informa ii obiective (rezultate din concurs) i subiective (teste, intui ie).ț ș ț

Principiul individualizării este completat de alte cerin e ale antrenamentuluiț sportiv (accesibilitate, specializare).

Este eficient în cazul rămânerilor în urmă la anumite componente ale antrenamentului (pregătire fizică, tehnică, tactică, teoretică), în cazul specializării aprofundate pe posturi sau pe probe i pentru exploatarea laș maxim a talentului.

PRINCIPIUL MOTIVA IEIȚ

Motiva ia poate să fie intrinsecă (aspira ia spre performan ă, dorin a de a fiț ț ț ț cel mai bun, dorin a de întrecere, de comparare, de apartenen ă la grup,ț ț socializare) sau extrinsecă (ansamblul factorilor ce ac ionează din exteriorț asupra mobilizării resurselor pentru performan ă: recompense materiale,ț distinc ii, trofee, faimă, critică).ț

MOTIVE PENTRU PRACTICAREA SPORTULUI

NEVOI MOTORII

Nevoia de a cheltui energie Nevoia de mi careș

AFIMAREA DE SINE

Aspecte ale imaginii de sine Condi ii favorabile ale afirmării de sine (antrenament, întrecere,ț

concurs)

CĂUTAREA COMPENSA IEIȚ

Complementară i de echilibrareș Pentru surmontare Pentru substituiri

TENDIN E SOCIALEȚ

Nevoia de afiliere Dorin a de integrareț

INTERESUL PENTRU COMPETI IEȚ

Nevoia de succes Nevoia de comparare cu al iiț Nevoia de a se opune altuia Dorin a de neprevăzutț Plăcerea pentru trăirea din concurs

DORIN A DE A CÂ TIGAȚ Ș

Dorin a de glorie, de recompenseț Patriotism

ASPIRA IA DE A DEVENI CAMPIONȚ

Exigen ăț Autoafirmare Interese materiale Influen a altoraț

AGRESIVITATE I COMBATIVITATEȘ

DRAGOSTE DE NATURĂ

13

Page 14: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Lupta contra naturii Contemplarea naturii

GUSTUL RISCULUI

Jocul cu via aț Nevoia de a fi în situa ii periculoaseț Dorin a de a- i demonstra curajulț ș

ATRAC IA CĂTRE AVENTURĂȚ

Dorin a de neprevăzutț Dorin a de rezolvare a unor situa ii limităț ț

Motiva ia constă în totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie că suntț măsurabile sau dobândite, con tientizate sau nu, simple trebuin e fiziologiceș ț sau idealuri abstracte.

MIJLOACELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV

Mijloacele sunt instrumente motrice care asigură pregătirea sportivilor în vederea ob inerii unor abilită i, capacită i sau performan e sportive iț ț ț ț ș vizează sfera motrică, biologică, psihologică, estetică etc.

Mijloacele antrenamentului sunt de 3 feluri:

1. Mijloace de antrenament

2. Mijloace competi ionaleț3. Mijloace de refacere

Indiferent de categoria din care face parte sportivul, în alegerea mijloacelor de antrenament se ine cont de:ț

Structura mi căriiș Structura încărcăturii Structura topografiei musculare Situa ia motricăț

......

Mijloace de lec ie:ț

1. Mijloace de pregătire generală2. Mijloace cu caracter mixt3. Mijloace de pregătire specifică.

MIJLOACE DE PREGĂTIRE GENERALĂ

Cuprind exerci ii care îndeplinesc obiective legate de dezvoltareaț calită ilor motrice de bază, capacitate func ională, formarea deprinderilorț ț motrice de bază. Aceste exerci ii au caracter general, se regăsesc în a aț ș numitele coli ( a alergării, a săriturii) i sunt orientate spre specificulș ș ramurii de sport. Există totu i diferen e dpdv biomecanic ce favorizeazăș ț transferul deprinderilor i dezvoltarea multilaterală a subiec ilor iș ț ș asigură premizele pregătirii specializate.

Mijloacele cu caracter general au pondere mai mare în perioada pregătitoare, sunt mai des utilizate în antrenamentul copiilor, iar la sportivii consacra i se întâlnesc în perioada de tranzi iesub formaț ț mijloacelor complementare. În cazul copiilor este important aspectul ludic ala cestor mijloace.

Mijloacele cu caracter general mai asigură odihna activă, refacerea capacită ii de efort i legătura cu următoarea perioadă competi ională.ț ș ț

14

Page 15: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Referitor la dinamica efortului, intensitatea este redusă, iar volumul este mare, dat i de marea varietate a acestor mijloace.ș

MIJLOACE CU CARACTER MIXT

Se situează între cele generale i cele specifice, fiind eficiente în învă areaș ț unor procedee tehnice care au grad ridicat de dificultate i nu pot fiș abordate integral. În anumite situa ii presupun utilizarea de materialeț ajutătoare i execu ia unei anumite păr i din deprindere cu ajutor.ș ț ț

Se planifică în mezostructurile de bază ale etapei de pregătire generală iș în primele mezostructuri ale pregătirii specifice.

MIJLOACE CU CARACTER SPECIFIC

Sunt proprii diferitelor ramuri de sport i se aplică pentru a dezvoltaș capacită ile motrice specifice i pentru a înlesni însu irea con inutuluiț ș ș ț tehnic specific. Se regăsesc sub forma execu iilor integrale aleț procedeelor tehnice i ale ac iunilor tehnico-tactice. Exersarea lor poateș ț să fie standardizată (mereu acelea i condi ii) sau variată. ș ț

Se împart în două categorii:

De apropiere – contribuie mai ales la însu irea tehnicii mi cărilor;ș ș De dezvoltare – folosite pentru dezvoltarea calită ilor motrice i aț ș

capacită ii de efort.ț

Au o pondere mai mare în microciclurile etapei precompeti ionale, utilizareaț lor fiind continuă, reducându-se apoi în perioada competi ională, când lasăț loc mijloacelor competi ionale.ț

MIJLOACE COMPETI IONALE Ț

Sunt modelate integral după concursul la care urmează să se participe iș vizează toate componentele antrenamentului sportiv.

Clasificare după Matveev – în clase, grupe i subgrupe. Vezi tabel pg 108ș Antrenament i competi ie.ș ț

Clasificare după Ghermănescu:

1. Joc coală – are ca obiectiv învă area /perfec ionarea anumitorș ț ț procedee tehnice i ac iuni tehnico-tacticeîn condi ii de joc iș ț ț ș conduc la cre terea capacită ii de aplicare în meci a unor structuriș ț mai dificile

2. Jocul de antrenament – are ca obiectiv perfec ionarea joculuiț bilateral prin aplicarea oportună i eficientă a fazelor iș ș sistemelor de joc. De asemenea, favorizează omogenizarea echipelor, a cuplurilor i aplicarea unor noi combina ii tacticeș ț pentru adversari egali sau din ce în ce mai puternici. Se planifică, de obicei, la jumătatea săptămânii, la ora la care urmează să fie concursul oficial i în condi ii organizatorice cât mai apropiate deș ț acestea.

3. Jocul de verificare – are ca oniectiv verificarea nivelului de pregătire al unei echipe. Se organizează într-o atmosferă aproape oficială, având ca partener o echipă de aceea i valoare. Pe durataș acestui joc se urmăre te comportamentul echipei, nivelul deș însu ire al ac iunilor tehnico-tactice, nivelul de pregătire al for eiș ț ț specifice.

4. Jocul competi ional – nu trebuie confundat cu concursul deț obiectiv, ci se organizează în mod amical, sub forma cupelor programate înaintea concursurilor principale. Se organizează în perioada competi ională, au caracter integral i sunt completateț ș de mijloace de refacere.

MIJLOACE DE REFACERE

După efectele exercitate, refacerea este:

Neuropsihică Neuromusculară Endocrino-metabolică

15

Page 16: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Cardiovasculară.

După apartenen ă, mijloacele de refacere sunt:ț

Balneo-fizio-hidro-terapice Psihoterapice Dietetice Farmacologice Odihnă activă/pasivă.

METODE DE ANTRENAMENT DO-RE-MI

Metodele de antrenament reprezintă ansamblul de opera ii logicț înlăn uite care conduc spre atingerea obiectivelor (de performan ă i deț ț ș instruire).

Metodele se constituie din procedee metodice care se compun din mijloace. Mijloc – exerci iu fizic. Metodele se regăsesc în pregătirea fizică,ț în pregătirea tehnică, în pregătirea integrală, indiferent de perioada de pregătire.

Metodele se împart în două categorii:

1. Metode bazate pe rela ia efort – odihnăța. Metoda efortului continuu (DO)b. Metoda cu repetări (RE)c. Metoda cu intervale (MI)

2. Metode bazate pe rela ia parte – întregța. Matoda analogieib. Metoda modelării

METODE BAZATE PE RELA IA EFORT – ODIHNĂ -Ț CARACGERIZARE

Se bazează pe jocul controlat dintre efort i pauză, dintre consumul deș energie i odihna necesară refacerii. Modificarea pauzelor i păstrareaș ș exerci iului va avea ca efect schimbarea efectelor exerci iului; de asemenea,ț ț păstrarea pauzelor i schimbarea numărului de repetăriconduce la alteș realizări.

Efortul poate fi standard, variabil, continuu, cu intervale.

Pauza poate fi activă (de refacere mai rapidă, dar nu 100%), pasivă, de refacere completă, de refacere incompletă, de supracompensare.

METODA EFORTULUI CONTINUU – DO

Solicitare fără întrerupere Volum mare de efort (de 2 – 5 ori mai mare decât efortul

competi ional)ț Intensitate relativ redusă Se utilizează pentru dezvoltarea rezisten ei.ț

METODA REPETĂRILOR – RE

16

Page 17: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Alternarea efortului cu pauza i acordarea unui timp suficient deș refacere

Pauze lungi, refacere completă Intensitatea efortului este mare i maximăș Volumul efortului este redus Se recomandă ca la eforturi de maxim 10 minute pauza să fie de 1 – 2

minute, iar la efort de maxim 3 minute, pauza între 10 – 15 minute. Se utilizează pentru dezvoltarea for ei, vitezei i capacită ilorț ș ț

coordinative.

METODA CU INTERVALE – MI

Presupune alternarea efortului cu pauza i acordarea unui timpș redus de refacere

Pauzele sunt scurte i refacerea incompletăș Intensitatea efortului este medie către mare Volumul efortului este mediu i mareș Dezvoltă R, R – V, R – F

Substrat anaerob alactacid

Substrat anaerob lactacid

Substrat anaerob - aerob

Substrat aerob

Meroda eforturilor repetate

Metoda cu intervaleMetoda efortului continuu

EXERSAREA ÎN ANTRENAMENTUL SPORTIV

În condi ii standard se caracterizează prin:ț

Stabilirea unei succesiuni a actelor i ac iunilor motrice, care seș ț respectă întocmai

Precizarea cu exactitate a volumului i intensită iiș ț Stabilirea duratei i naturii pauzelorș

Stabilirea condi iilor organizatorice i materiale accesibileț ș

Exersarea poate fi globală i analitică. ș

PROCEDEE METODICE PENTRU DEZVOLTAREA CALITĂ ILOR MOTRICEȚ

Calitatea motrică Metoda de antrenament

Procedeul metodic Exerci ii specificeț

REZISTEN AȚMetoda efortului continuu

Efort continuu Extensiv Intensiv

Efort variabil Fartlek Alternativ

Metoda repetărilorProcedeul cu repetări (pauze scurte, medii i lungi)ș

REZISTEN A –Ț FOR AȚ EXPLOZIVĂ

Metoda combinată Procedee specifice ramurilor de sport

FOR A ȚMAXIMĂ

Metoda repetărilor

Procedeul hipertrofiei

Procedeul cu greută i mari iț ș maximeProcedeul eforturilor excentrice

Procedeul izometriei

Procedeul piramidei

FOR AȚ Procedeul for ă – vitezăț

17

Page 18: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

EXPLOZIVĂ Metoda repetărilor Procedeul for ă – vitezăț specifică

FOR Ă DEȚ DEMARAJ

Metoda repetărilor Procedeul pliometric

FOR A –Ț REZISTEN ĂȚ

Metoda repetărilor Circuit

Metoda cu intervale Circuit

METODA EFORTULUI CONTINUU

Are subordonate procedeele metodice de exersare continuă cu efort extensiv sau intensiv.

PROCEDEUL FARTLEK

Presupune efectuarea de exerci ii în tempo variat, fie impus de condi iile deț ț execu ie, fie deliberat, pe durata cărora alternează solicitările aerobe cu celeț anaerobe.

Poate îmbrăca forma procedeului alternativ atunci când se exersează cu intensită i planificate anumite distan e ce trebuie parcurse (de exempluț ț alergare pe teren variat, de lungă durată; varianta alternativă este pe stadion: I = 70%, 20; 50; 20).

Fartlekul poate fi aplicat i în jocurile sportive datorită specificită ii efortuluiș ț care presupune alternarea alergărilor cu mersul, accelerări pe distan eț scurte, ruperi de ritm, varia ii de intensitate. În combat, pentru cre tereaț ș rezisten ei generale – alergare cu tempo variat.ț

Efectele aplicării Fartlekului sunt dezvoltarea rezisten ei i înlăturareaț ș monotoniei din antrenament.

METODA REPETĂRILOR

Este a doua metodă pentru dezvoltarea rezisten ei. ț

PROCEDEUL CU REPETĂRI

Procedeul subordonat este procedeul cu repetări, cu pauze scurte, medii sau mari. Presupune un număr mare de repetări (serii) cu pauze suficiente.

Ex: alergare 1 x 45 min -1 – 50 % - e un procedeu extensiv.

PROCEDEUL HIPERTROFIEI

Se caracterizează prin eforturi medii în report cu Fmax, număr crescut de repetări / serie, ritm de execu ie lent până la rapid. Are drept efect mărireaț sec iunii transversale a mu chiului.ț ș

Se recomandă a fi utilizat doar atunci când for a are deja un nivel ridicat deț dezvoltare. La începători este eficient doar atunci când repetările nu conduc la epuizare, în timp ce pentru avansa i este aplicabil în cazul în care sportiviiț trebuie să treacă de la o categorie de greutate la alta.

PROCEDEUL GREUTĂ ILOR MARI I MAXIMEȚ Ș

Se caracterizează prin încărcături submaximale i maximale, număr redus deș repetări/serie, execu ie rapidă i explozivă.ț ș

Avantajele folosirii lui sunt:

cre terea rezisten ei tendoanelor i ligamentelor în paralel cu for aș ț ș ț musculară;

cre terea densită ii osoase; ș ț

18

Page 19: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

cre terea for ei grupelor musculare i posibilitatea de a utilizaș ț ș această for ă pe întreaga amplitudine a mi cării; ț ș

influen ează pozitiv postura corporală prin dezvoltarea musculaturiiț responsabile de stabilitatea corpului;

activează un număr mai mare de unită i motorii;ț îmbunătă e te coordonarea i sincronizarea grupelor musculare înț ș ș

timpul execu iei.ț

Dezavantaje:

neadaptarea greută ilor la particularită ile de vârstăț ț nerespectarea tehnicii de execu ie poate duce la accidente iț ș

traumatisme.

Dozarea recomandată a efortului – încărcături de 85 – 100%; se lucrează 3 – 5 exerci ii, 1 – 4 repetări /serie, 6 – 10 serii, pauză între serii 3 – 6 minuteț (refacere completă) i aplicarea cu o frecven ă de 3or/săptămână.ș ț

PROCEDEUL EFORTURILOR EXCENTRICE

Presupune eforturi supramaximale în raport cu posibilită ile individului,ț număr redus de repetări/serie i ritm lent de execu ie.ș ț

Dozarea efortului: încărcături 100 – 120% (efort intensiv), 1 -3 repetări/serie, se execută cu asisten ă. 4 -6 serii, cu pauze de 3 – 6 minuteț între serii.

Eforturile excentrice sunt recomandate numai după 3 – 5 ani de antrenamente de for ă.ț

PROCEDEUL IZOMETRIC

Presupune contrac ii statice în care unghiurile articulare i lungimea fibreiț ș musculare nu se modifică pe durata contrac iei.ț

Limitarea pentru acest procedeu vine din partea solicitării neuropsihice a sportivului care face ca exerci iul să dureze numai câteva secunde.ț

Procedeul izometric are efecte care se manifestă în unghiul articular corespunzător pozi iei men inute. Din acest motiv se recomandă să se aleagăț ț exerci ii din diferite unghiuri ale acelora i segmente sau să se aleagăț ș pozi iile corespunzătoare celor mai dificile momente din execu ia deț ț concurs.

Dozare:

durata contrac iilor izometrice 6 -8 secundeț durata totală / antrenament a contrac iilor izometrice – 60 – 90ț

secunde pauze 60 – 90 secunde, de tip activ; se folosesc exerci ii combinate de tip izotonic – izometric (de exț

flotări cu men inerea pozi iei).ț ț

PROCEDEUL PIRAMIDEI

Presupune cre terea intensită ii concomitent cu scăderea volumului, implicăș ț executarea unor eforturi în serii care pot varia ca intensitate de la medii la mari, mici – medii, mari – maximale.

Include atât exerci ii cu încărcături, cât i exerci ii libere.ț ș ț

PROCEDEUL FOR Ă – VITEZĂ – EXERCI II GENERALE Ț Ț

Execu iile sunt cu încărcături medii către mari, executate în cea mai mareț viteză.

PROCEDEUL PLIOMETRIC

Metoda repetărilor, cu procedeul subordonat pliometric se folose te pentruș dezvoltarea for ei de reac ie.ț ț

Pliometria presupune exerci ii în care mu chiul se angrenează mai întâi într-ț șo contrac ie execentrică, după care se realizează o contrac ie concentricăț ț scurtă, având la bază ciclul întindere – scurtare.

19

Page 20: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Trecerea de la contrac ia excentrică la cea concentrică trebuie să se realizezeț într-un timp cât mai scurtpentru a utiliza energia poten ială elastică aț mu chiului.ș

Procedeul se recomandă sportivilor care beneficiază de un anumit nivel de dezvoltare a for ei, mobilită ii i elasticită ii musculare i care posedă unț ț ș ț ș bun sim proprioceptiv.ț

Procedeul pliometric trebuie permanent adaptat specificului probei, fiind foarte eficient atât pentru trenul inferior (genuflexiuni cu săritură, sărituri pe banca de gimnastică, sărituri cu genunchii la piept, sărituri de pe un picior pe altul, sărituri în adâncime), cât i pentru trenul superior (aruncareaș mingii medicinale, lansări, flotări cu desprinderea palmelor de pe sol).

Recomandări în aplicarea acestui procedeu:

1. evitarea suprafe elor dure pentru sărituriț2. folosirea pantofilor de sport care să amortizeze ocurile la aterizareș3. reducerea intensită ii efortului pentru sportivii care depă escț ș

greuttea optimă pentru categoria la care concurează4. ănsu irea corectă a tehnicii de execu ieș ț5. contactul cu solul cât mai scurt în cazul variantelor de sărituri6. acordarea de pauze suficiente pentru refacerea completă – între

timp se pot lucra alte grupe de mu chiș

Pentru dezvoltarea for ei – rezisten ă se folose te metoda cu repetări, cuț ț ș procedeu subordonat – circuitul i metoda cu intervale (scade volumul, scadș

i pauzele), având tot circuitul ca procedeu subordonat. Diferen a întreș ț acestea constă în durata i natura pauzelor.ș

PROCEDEUL ÎN CIRCUIT

Presupune stabilirea unor exerci ii de for ă pentru grupe musculare diferiteț ț care trebuie efectuate succesiv de un anumit număr de ori sau într-un timp dat. Condi iile sunt următoarele:ț

exerci iile trebuie să fie simpleț

exerci iile trebuie să fie cunoscute de subiec iț ț atelierele (sta iile) să fie dispuse în a a fel încât să nu angajezeț ș

succesiv aceea i grupă muscularăș ca dozare, poate să cuprindă între 6 – 12 exerci ii, 10 – 13ț

repetări/atelier i se efectuează de 3 ori.ș

Pot fi:

circuite scurte 4 – 6 ateliere, pentru principalele grupe musculare (abdomen, spate, bra e, picioare)ț

circuite medii 8 – 10 ateliere circuite lungi 10 – 12 ateliere.

În func ie de obiective se recomandă încărcături de 60 – 100% i nu seț ș exclude lucrul cu încărcături. Exersarea poate fi:

fără pauze i fără normă de timpș fără pauze dar cu normă de timp cu pauze i cu timp de lucru standardizat – metoda cu repetări)ș fără pauze i cu pauze între cele 2 circuite – metoda cu intervale.ș

VITEZA DE REAC IȚE

Metoda repetărilor

Procedeul reac iei simpleț

Procedeul reac ieiț complexe

Procedeul senzorio – motric

PROCEDEUL REAC IEI SIMPLE I COMPLEXE Ț Ș

Reac ia simplă presupune efectuarea unor sarcini motrice la apari ia unuiț ț semnal dinainte cunoscut care se produce inopinat.

20

Page 21: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Reac ia complexă presupune efectuarea unor sarcini motrice la obiecteț sau segmente ale corpului în mi care sau alegerea unei variante deș răspuns din mai multe posibile, considerată oportună vizavi de ac iunileț coechipierilor , adversarilor sau modificării condi iilor de mediu.ț

Exerci iile în cadrul acestui procedeu se lucrează cu intensitate maximală,ț cu durată de câteva secunde, pe distan e scurte (ex: la startul de jos – 10 –ț 20 m, cu număr redus de repetări i pauze de lungă durată care asigurăș refacerea completă. Se poate lucra în serii intercalate cu serii de tehnică.

PROCEDEUL SENZORIO – MOTRIC

Necesită parcurgerea a 3 etape:

1. subiectul execută sarcina motrică la semnal, iar antrenorul îi comunică timpul realizat

2. subiectul execută sarcina motrică la semnal i apreciază singurș timpul realizat

3. subiectul execută sarcina motrică într-un timp prestabilit iș apreciază execu ia (distan a parcursă).ț ț

Se utilizează, în general, în probele ciclice. Se folosesc intensită iț maximale i submaximale dacă se lucrează pentru viteză i intensită iș ș ț medii i submaximale dacă se lucrează pentru rezisten ă.ș ț

VITEZA DE DEPLASARE

Metoda repetărilor

Procedeul cu repetări cu pauze scurte, medii sau mari

Procedeul eforturilor maximale

Procedeul eforturilor supramaximale

Procedeul cu supraîncărcare

Procedeul alternativ

PROCEDEUL EFORTURILOR MAXIMALE

Presupune efectuarea unor eforturi cu intensitate foarte mare cu pauze lungi de refacere completă i cu număr redus de repetări. Dezvoltăș capacitatea anaerobă i capacitatea de inerva ie la nivel muscular.ș ț

PROCEDEUL EFORTURILOR SUPRAMAXIMALE

Este eficient în cazul în care sportivul înregistrează un blocaj în ceea ce prive te viteza de execu ie sau de deplasare considerat barieră de viteză.ș ț Est folosit mai ales în sporturile ciclice.

Se concretizează prin alergări la vale, dispozitive care măresc viteza ( de laborator).

În cazul alergării la vale se recomandă 6 -8 repetări/50 m cu o înclinare a pantei de 3 - 5°, cu pauză de revenire completă. Se folose te i pentruș ș dezvoltarea frecven ei.ț

PROCEDEUL CU SUPRAÎNCĂRCARE

Se regăse te atunci când se efectuează exerci ii în condi ii îngreuiate. Seș ț ț concretizează în ascensiuni montane, alergare cu ham i greută i.ș ț dezvoltă viteza în regim de for ă i îmbunătă e te inerva ia inter i intraț ș ț ș ț ș musculară.

Se recomandă ca durata efortului să nu depă ească limita proceselorș alactacide, numărul derepetări să fie redus, iar pauzele între 1 – 5 minute.

PROCEDEUL ALTERNATIV

21

Page 22: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Presupune alternarea exerci iilor de intensitate maximală iț ș submaximală cu exerci ii de intensitate mare i medie. ț ș

În cadrul acestui procedeu, sportivul cre te i reduce progresiv vitezaș ș atingând intensitatea maximală ori de câte ori aceasta s fost programată.

În cazul în care procedeul se execută fără pauze între repetări, exersarea se încadrează în metoda procedeului continuu.

Se recomandă 2 – 3 serii cu pauză 1 minut între repetări.

MOBILITATE SUPLE EȚ

Metoda repetărilor

Procedeul întinderii active

Procedeul întinderii pasive

Stretchingul

Se folose te metoda repetărilor, cu pauze de refacere completă în care seș pot face exerci ii pentru alte segmente (articula ii).ț ț

PROCEDEUL ÎNTINDERII ACTIVE I PASIVEȘ

Presupune efectuarea de exerci ii de întindere dinamică activă i pasivăț ș care să ac ioneze asupra mobilită ii articulare i să prevină producereaț ț ș de traumatisme (ruperi musculare).

La exerci iile active, unghiul articular este deschis prin for a proprie, iarț ț la cele pasive, unghiul articular este deschis prin ac iunea altei for eț ț (chiar dacă subiectul se ajută de alte segmente, de ex trage cu mâna cealaltă).

Exerci iile active pot fi:ț

lente – segmentul este deplasat în 2 – 3 secunde până la atingerea amplitudinii maxime - îndoirea trunchiului înainte;

rapide – segmentul este deplasat printr-o contrac ie rapidă,ț explozivă a9balansări de picior);

repetitive – segmentul este deplasat pe aceea i direc ie de maiș ț multe ori, ob inându-se un plus de amplitudine la fiecareț reppetare (îndoirea trunchiului cu arcuire).

Exerci iile pasive pot fi:ț

dinamice – alternează închiderea i deschiderea unghiuluiș articular (a ezat cu picioarele îndoite, talpă în talpă – flutura )ș ș

cu automanipulare cu heteromanipulare exerci ii de stretching cu contrac ie urmată de relaxare.ț ț

Dozare

Pentru exerci iile pasive, durata întinderilor cre te progresiv de la 6 – 20ț ș secunde la 60 – 90 secunde, 2 – 3 repetări, pauze active care includ mi cări compensatorii (de ex, aplecări după extensii ale coloanei).ș

STRETCHINGUL

Cuprinde exerci iile de întindere a căror tehnică de execu ie implicăț ț succesiunea unor faze de contrac ie izometrică, relaxare i întindere.ț ș

1. Faza de contrac ie izometrică durează până la 10 secunde iț ș favorizează încălzirea mu chilor prin producerea unor mariș cantită i de căldură la nivel local;ț

2. Faza de relaxare durează 1 – 3 secunde, timp în care subiectul con tientizează detensionarea musculaturii antagoniste;ș

3. Faza de întindere – 10 – 30 secunde, până la atingerea limitei de suportabilitate a durerii. Pentru această fază există 3 momente:

22

Page 23: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

a. Întindere u oară – se men ine 10 – 30 sec în pozi ieș ț ț extremă;

b. Întindere maximă de dezvoltare, men inută 10 – 30ț secunde peste pozi ia extremăț

c. Supraîntindere (stretchingul drastic) – se men ine maiț mult de 30 secunde peste pozi ia extremă. În acest caz,ț factorul de risc este ridicat.

Indica ii metodice pentru stretchingț

Pozi ii ini iale comodeț ț Lucru individual Con tientizarea ac iunii, a momentelor de contrac ie, de relaxareș ț ț

i de întindereș Absen a arcuirilor în pozi ia de maximă amplitudineț ț Controlul respira ieiț Încălzire corespunzătoare (atunci când este folosit ca metodă de

dezvoltare a mobilită ii; poate fi folosit i ca metodă de încălzireț ș sau de relaxare)

Lucrul zilnic.

Avantajele stretchingului

Ameliorează amplitudinea mi căriiș Reduce riscul apari iei accidentărilorț Previne apari ia durerii locale musculare post – efortț Înlătură febra musculară eventual instalată.

CAPACITĂ IȚ COORDINATIVE

Procedeul folosirii unor pozi ii de plecareț neobi nuite pentruș efectuarea exerci iilorț

Procedeul efectuării exerci iului cu segmentulț neîndemânatic

Metoda repetărilor

Procedeul limitării spa iului în care seț efectuează exerci iulț

Procedeul efectuării elementelor tehnice i alș înlăn uirii acestora cuț restric iiț

Procedeul schimbării procedeelor de execu ieț

Procedeul efectuării exerci iilor prinț cre terea complexită iiș ț acestora

Procedeul folosirii unor adversari diferi i caț valoare i nivel deș pregătire

Procedeul efectuării exerci iilor în condi iiț ț variate de mediu, cu materiale diferite i laș aparate, instala ii iț ș simulatoareProcedeul varia ieiț informa ieiț

Exerci ii executate peț fond de oboseală

Exerci ii de imitare aț unor secven e motriceț impuse

23

Page 24: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

COMPONENTELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV

Sunt: pregătirea fizică, tehnică, tactică, psihologică, artistică, teoretică. Ponderea lor diferă func ie de categorie i de perioada competi ională.ț ș ț

PREGĂTIREA TEHNICĂ

Tehnica reprezintă un sistem de structuri motrice specifice fiecărei ramuri de sport, efectuate ra ional i eficient în vederea ob inerii unuiț ș ț randament maxim în competi ii.ț

Tehnica diferen iază sporturile între ele i conduce la eficientizareaț ș mi cprilor. Tehnica nu trebuie în eleasă izolat deoarece este condi ionatăș ț ț de nivelul de dezvoltare a calită ilor motrice; se află într-o strânsăț corela ie cu tactica, cu pregătirea psihologică i cu celelalte componenteț ș ale antrenamentului.

Pregătirea tehnică reune te ansamblul de măsuri, mijloace i metodeș ș utilizate în învă area elementelor i procedeelor tehnicespecifice uneiț ș ramuri de sport.

COMPONENTELE TEHNICII

1. Elementul tehnic2. Procedeul tehnic3. Mecanismul de bază4. Stilul.

ELEMENTUL TEHNIC

Este o structură motrică fundamentală care stă la baza practicării unei ramuri de sport. Se constituie din structuri motrice particulare numite procedee tehnice.

PROCEDEUL TEHNIC

Desemnează modul particular de efectuare a elemntului tehnic.

MECANISMUL DE BAZĂ

Se referă la succesiunea logică a actelor motrice obiectiv necesară pentru efectuarea eficientă a mi cării.ș

STILUL

Reprezintă modul particular al sportivilor consacra i de a executaț anumite procedee tehnice ca urmare a particularită ilor lor morfologice,ț func ionale, psihologice i motrice ce se întipăresc asupra execu iei. Seț ș ț poate vorbi de stil numai la sportivii de înaltă performan ă.ț

24

Page 25: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

ÎNVĂ AREA MOTRICĂȚ

Procesul prin care se însu esc procedeele tehnice poartă numele deț învă are motrică. ț Învă area motricăț reprezintă un set de procese asociate exersării i experien ei care conduc la schimbări relativș ț permanente în comportamentul motric al subiectului.

TIPURI DE ÎNVĂ ARE MOTRICĂȚ

Învă area perceptiv motrică (senzorimotrică)țPresupune modificarea comportamentului în func ie de condi iileț ț concrete din antrenament i din concursuri.ș

Învă area motrică propriu-zisățAre ca rezultat formarea deprinderilor pe baza componentelor senzoriale, kinestezice sau proprioceptive în care sfâr itul unei mi cări devineș ș semnal pentru ac iunea următoare.ț

Are la bază un program mental fundamentat pe un stereotip dinamic cortical (în sporturile în care succesiunea mi cărilor e stabilită dinainte).ș

Învă area inteligent motricățEste caracteristică sporturilor euristice (box, lupte, scrimă, jocuri sportive) în care adversarul este opoziv i inventiv, ac iunileș ț desfă urându-se în condi ii de mare incertitudine. Procedeele tehniceș ț care se încadrează în această categorie se mai numesc i ac iuni tehnico-ș țtactice sau deprinderi tactice.

ETAPELE ÎNVĂ ĂRII TEHNICIIȚ

I - ETAPA INFORMĂRII I FORMĂRII REPREZENTĂRII MI CĂRIIȘ Ș

Profesorul explică i demonstrează, elevul vede i î i formează imaginea.ș ș ș Este etapa în care sportivul î i grează pe baza explica iilor i a mijloacelorș ț ș intuitive o imagine despre procedeul ce urmează a fi învă at.ț

Informa iile pot fi:ț

Verbale, cu rolul de a ordona, sus ine i îmbunătă i procesele deț ș ț gândire i de imagina ie;ș ț

Vizuale, pp utilizarea filmelor, fotografiilor, demonstra iilor, cuț scopul de a clarifica i motiva sportivul în execu ie;ș ț

Tactil – kinestezice – sunt necesare execu iilor tehniceț complexe, de mare risc, care au rolul de a conferi siguran ă i de aț ș spori încrederea.

Valorificarea informa iilor se bazează pe percep ie, pe aten ie, peț ț ț concentrare, pe calită i senzoriale, pe experien a motrică, pe spiritul deț ț observa ie si pe starea afectivă.ț

INDICA II METODICE Ț

1. Informa iile preliminare au rolul de a prelungi timpul disponibilț pentru pregătire i reglare, promovând în acela i timp iș ș ș capacitatea de anticipare;

2. Informa iile pot îndeplini func ia unui sistem de avertizareț ț anticipată, ceea ce îl poate lini ti sau nelini ti pe sportivș ș (con tientizează riscul);ș

3. Sportivii trebuie atra i în mod activ în procesul de prelucrare aș informa iilor (mai întâi mă joc cu ei i apoi îi învă );ț ș ț

4. Trebuie să existe o fază de autoanaliză din partea subiectului care va fi îmbunătă ită prin intermediul întrebărilor care au un scopț bine precizat;

5. Cre terea sensibilită ii privind percep iile relevante ale mi căriiș ț ț ș se poate realiza prin aplicarea unor constrângeri în execu ie;ț

6. Crearea autonomiei sportivilor prin capacitatea lor de autoobservare i autoapreciere. ș

II - ETAPA MI CĂRILOR GROSIERE SAU INSUFICIENTȘ DIFEREN IATE Ț

Constă în primele execu ii ale subiectului dintr-un procedeu tehnic,ț ghidate în permanen ă e indica iile verbale ale antrenorului.ț ț

25

Page 26: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Mi carea se caracterizează prin efort excesiv, ritm sacadat, consumș energetic suplimentar, amplitudine redusă, precizie deficitară.

Antrenorul nu trebuie să permită însu irea neadecvată a mecanismuluiș de bază deoarece acerte gre eli se corectează foarte greu mai târziu.ș

INDICA II METODICE Ț

1. Organizarea i prelucrarea informa iei se face în func ie deș ț ț obiectivul propus

2. Încurajările verbale ale antrenorului pot deveni impulsuri de sus inere, dirijare i motivare, dovedind efecte pozitive; ț ș

3. se recomandă să nu se folosească nega iile;ț4. indica iile vor fi scurte i concise, axate pe aspectele importanteț ș

ale execu iei;ț5. informa iile se vor trimite pe mai multe canale senzoriale(explic,ț

arăt, pun mâna pe el);6. antrenorul trebuie să observe gre elile la nivelul mecanismului deș

bază, deficien ele la nivelul suportului motricsau devieri de laț valorile tehnice normale (înfloriturile);

7. corectarea gre elilor se va realiza ini ial prin explica ii iș ț ț ș demonstra ii suplimentare, căutând permanent con tientizareaț ș sportivului.

III - ETAPA COORDONĂRII FINE I A CONSOLIDĂRIIȘ PROCEDEELOR TEHNICE

Presupune efectuarea corectă a mi cării în condi ii standardizate, cuș ț indici ridica i de for ă, viteză, rezisten ă, amplitudine, execu ie fluentă, cuț ț ț ț ritm i precizie corespunzătoare. ș

În finalul acestei etape se poate exersa procedeul tehnic în condi iiț variate, sportivul având posibilitatea de a- i corecta execu iile i de a- iș ț ș ș regla mi cările în cadrul execu iilor ulterioare.ș ț

Aspectele metodice pentru această etapă derivă din reactivitatea sportivilor i vor fi individualizate.ș

IV - ETAPA PERFEC IONĂRII I SUPRAÎNVĂ ĂRIIȚ Ș Ț

Procedeul tehnic se efectuează în condi ii variate, cât mai aproape deț modelul ideal de execu ie, până când se ajunge la automatisme i laț ș supraînvă are (devine reflexă i există posibilitatea de a se adapta laț ș varia ia condi iilor externe (create de adversar, public, arbitri).ț ț

FEED-BACKUL

Pe durata învă ării motrice, presupune parcurgerea a 3 faze:ț

1. faza premotrică (corespunzătorarefazei I, a formării reprezentării mi cării, în care sportivul ia cuno tin ă de sarcina motrică înș ș ț func ie de care apare inten ia de execu ie i se stabile te unț ț ț ș ș proiect mental care cuprinde parametrii mi cării;ș

2. faza motrică – corespunde fazei a II a, a mi cărilor grosiere, cândș au loc primele încercări. Feed backul este dat de antrenor care eviden iază gre elile de care subiectul nu este con tient;ț ș ș

3. faza post motrică – corespunzătoare etapelor III i IV în care seș compară schema mentală ce se dore te a fi executată cu execu iaș ț propriu – zisă i cu modealul oferit de antrenor.ș

Feed backul poate fi intrinsec sau extrinsec.

Feedbackul intrinsec apare în situa ia în care predomină sim ulț ț vestibular i senza iile proprioceptive (ce vin de la proprioceptoriiș ț musculari care dau informa ii despre pozi ia segmentelor în articula ii,ț ț ț gradul de tensiune musculară etc).

Feedbackul extrinsec apare în situa ia în care predomină informa iileț ț acustice, vizuale, tactile. Aceste informa ii trebuie transformate în limbajț motric.

PRIORITĂ I METODICE ÎN ÎNVĂ AREA TEHNICIIȚ Ț

26

Page 27: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

1. Stabilirea pentru fiecare e alon de instruire (începători, avansa i,ș ț consacra i) a fondului pregătirii tehnice, ac iune echivalentă cuț ț precizarea principalelor procedee tehnice care vor forma obiectul instruirii.

Antrenorii stabilesc procedeele tehnice ce urmează a fi învă ateț într-un anumit interval de timp, inând cont de stadiul pregătirii,ț de nivelul de instruire, de particularită ile de vârstă i deț ș reactivitatea sportivilor.

Deoarece la începători interesează corectitudinea procedeelor tehnice, volumul efortului e foarte mare. (mii de repetări).

2. Valorificarea înclina iilor sportivilor i a op iunilor acestora înț ș ț stabilirea con inutului tehnicii.ț

În acest fel, se exploatează la maxim disponibilită ile sportivilor iț ș se atinge virtuozitatea tehnică. Trebuie în eles faptul că tehnica nuț este un ablon aplicabil în instruirea sportivilor, ci un instrumentș de optimizare a capacită ii de performan ă a fiecărui sportivț ț separat.

3. Corelarea cu cerin ele concursurilor.ț

Pe de o parte, con inutul tehnic va respecta cerin eleț ț regulamentului de concurs (număr de procedee tehnice, dificultate etc), iar pe de alta, va fi programat în condi ii cât maiț apropiate celor de întrecere (adversitate, condi ii meteo diferite,ț condi ii de ambian ă, suprafe e i materiale diferite).ț ț ț ș

4. Individualizarea pregătirii.

Prive te, pe de o parte, progresul în învă are i tratareaș ț ș diferen iată, iar pe de alta, valorificarea aptitudinilor motrice.ț

5. Exersarea independentă a procedeelor tehnice.

Trebuie să fie dublată de repetări în condi ii asemănătoare celorț de întrecere (utilizând analogia ca metodă de antrenament).

6. Stabilirea sistemelor de ac ionare (de exerci ii) necesare învă ăriiț ț ț fiecărui procedeu tehnic.

Antrenorii precizează în planurile de pregătire structurile de exerci ii prin care se înva ă procedeele tehnice dar i dezvoltareaț ț ș calită ilor motrice (care sus in execu ia tehnicii respective).ț ț ț

7. Evaluarea periodică a pregătirii tehnice cu ajutorul unor probe iș norme de control.

PREGĂTIREA TACTICĂ

Reune te un sistem de principii, idei i reguli de abordare a competi iilorș ș ț prin care sportivul î i valorifică toate capacită ile tehnice, fizice i psihiceș ț ș în vederea rezolvării situa iilor problematice create de adversari,ț coechipieri, de ambian ă pentru ob inerea succesului.ț ț

Pregătirea tactică se concretizează în metode i mijloace prin care seș însu e te tactica specifică fiecărei ramuri de sport.ș ș

Componentele tacticii sunt:

Concep ia tactică;ț Planul tactic; Ac iunea tactică;ț Sistemul de joc.

27

Page 28: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

CONCEP IA TACTICĂȚ

Se constituie dintr-un sistem de principii, idei, reguli elaborate în vederea participării cu succes la competi ii.ț

Este stabilită, în principal, de către antrenori împreună cu metodi ti,ș psihologi, tehnicieni etc, în urma analizei stadiului de dezvoltare al unui anumit sport.

Această ac iune se sprijină pe activitatea comisiilor tehnice din cadrulț federa iilor. Acestea au în vedere evolu ia sportului la nivel interna ionalț ț ț

i aplicarea de măsuri la nivel na ional.ș ț

Concep ia tactică este influen ată de colile create în diferitele ramuri deț ț ș sport. Pentru a elabora concep ia tactică e necesar să se elaboreze idei, săț se găsească sisteme de ac ionare în baza cărora să se organizeze procesulț de pregătire i să se desfă oare calendarul competi ional. Tot înș ș ț concep ia tactică se au în vedere mijloacele mentale de pregătire.ț

Concep ia tactică se stabile te în urma analizei concursurilor importante,ț ș respectând următoarele etape:

I. Studierea modului de abordare a competi iei de către învingători;țII. Compararea trăsăturilor acestora cu manifestările sportivilor de

nivel na ional;țIII. Stabilirea măsurilor care vor sta la baza pregătirii în perspectivă a

sportivilor de la club i de la lot.ș

Concep ia tactică are un caracter prospectiv i îmbracă forma unui model.ț ș

PALNUL TACTIC

Reprezintă concretizarea concep iei tactice pentru fiecare competi ie,ț ț diferit. Cuprinde măsurile stabilite în vederea rezolvării problemelor tactice i desfă urarea ac iunilor de atac i apărare.ș ș ț ș

Se stabile te diferit de la o competi ie la alta în func ie de adversar, deș ț ț anvergura competi iei, de ambian ă etc.ț ț

Cerin e pentru stabilirea planului tactic:ț

Cunoa terea de către antrenor a experien eiș ț anterioare a sportivilor

Referitor la experien a sportivilor, interesează:ț

Cunoa terea regulamentului de concursș Cunoa terea modului de organizare a competi ieiș ț Cunoa terea modului de desfă urare a întrecerii i a sistemuluiș ș ș

de joc sau a variantelor de ac ionare în func ie de reac iaț ț ț adversarului

Cunoa terea regulilor tactice de bazăș Cunoa terea interrela iilor dintre componentele antrenamentuluiș ț Cunoa terea de către sportivi a importan ei măsurilor deș ț

impresionare favorabilă a arbitrilor Însu irea unor strategii de rezolvare a situa iilor problematice.ș ț

Obi nuirea sportivilor cu rezolvarea problemelorș tactice

Rezolvarea situa iilor problematice se face trecând de la o verigă la alta iț ș prin stabilirea de noi legături între cuno tin ele anterioare i situa iileș ț ș ț concrete din concurs. Antrenorii vor formula înainte de concurs, în cadrul pregătirii teoretice, situa ii problematice tipice care ar putea apărea, dupăț care se trece la repetarea practică a solu iilor găsite până la formareaț deprinderilor tactice. Aceste ac iuni depind de nivelul de pregătireș tehnică, fizică, psihică etc i de condi iile de concurs. ș ț

Problemele tactice se vor rezolva i în pauze, time-out sau prin indica ii laș ț schimbare.

28

Page 29: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Dezvoltarea creativită ii în solu ionareaț ț situa iilor tactice ț

Planurile tactice nu trebuie să fie în elese ca ni te tipare din careț ș sportivul să nu poată ie i, ci trebuie privite drept cadre generale care potș fi modificate în func ie de situa iile neprevăzute din concurs. Seț ț realizează în antrenament prin crearea de situa ii asemănătoareț concursului, dar mai ales prin participarea la competi ii.ț

Cunoa terea particularită ilor adversarilor ș ț

Presupune culegerea de informa ii reale despre adversar, care privescț punctele slabe ale acestora, punctele forte, modul de a ezare în teren,ș momentele în care preferă anumite ac iuni de atac i care sunt acesteaț ș etc.

Plicarea planului tactic

Începe prin tatonarea adversaruluipentru a-i vedea reac iile i a-i preveniț ș inten iile. Orice situa ie ivită în joc se rezolvă prin intui ia sportivului, deț ț ț multe ori prin ac iuni care nu sunt prevăzute în planul tactic.ț

Planul tactic depinde de măiestria sportivului, de sim urile specializateț (ale distan ei, al mingii etc) de intui ie jocului, de sim ul tempoului, deț ț ț modul în care sportivul simte concursul etc.

AC IUNILE TACTICEȚ

Sunt instrumente practice de realizare a planului tactic. Ele concretizează tactica. Se constituie din structuri înlăn uite de procedee tehnice numiteț combina ii sau scheme tehnico-tactice efectuate în scopuri tactice bineț determinate i pot fi individuale sau colective.ș

Presupun parcurgerea mai multor faze:

1. Perceperea i analiza situa iei competi ionaleș ț ț2. Rezolvarea mentală a situa iei problematiceț3. Aplicarea deciziei (execu ia propriu-zisă a ac iunii tactice)ț ț4. Feed-back (analiza efectelor ac iunii tactice i reglarea ac iuniiț ș ț

viitoare).

SISTEMUL DE JOC

Se regăse te numai în jocurile sportive i se referă la modul de a ezare aș ș ș jucătorilor în teren pe compartimente, linii, zone, posturi i laș interac iunea dintre acestea.ț

Se subordonează concep iei i planului tactic i favorizează execu iaț ș ș ț ac iunii tactice.ț

METODICA PREGĂTIRII TACTICE

Pregătirea tactică reprezintă un ansamblu de măsuri organizatorice, mijloace i metode folosite în scopul formării de deprinderi i priceperiș ș tactice.

Pregătirea tactică se face în 4 etape:

1. Învă area i perfec ionarea diferitelor ac iuni tehnico-tacticeț ș ț ț2. Stăpânirea unor combina ii tactice relativ simple careț

caracterizează situa ii tipiceț3. Dezvoltarea capacită ii de utilizare a deprinderilor tehnico-tacticeț

în func ie de posibilită ile individualeț ț4. Dezvoltarea capacită ii de elaborare a planului tactic de atac i deț ș

apărare în func ie de punctele slabe i forte proprii i aleț ș ș adversarului i aplicarea acestui plan.ș

METODELE DE PERFEC IONARE A CAPACITĂ II DE REPARTZAREȚ Ț A FOR ELOR Ț

29

Page 30: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

DOZAREA INTENSITĂ II , VOLUMULUI, COMPLEXITĂ II IȚ Ț Ș RESURSELOR PROPRII

Se realizează prin:

a) Repartizarea planificată a for elor, execu ia precisă aț ț combina iilor tehnico-tactice i depă irea situa iilor problematiceț ș ș ț din concurs

Se va dezvolta capacitatea sportivului de a men ine un anumitț ritm, tempo, sau viteză, tiind că adversarulva încerca să perturbeș stabilitatea acestor parametri. Pentru sporturile de echipă se vor însu i variante ale contraatacului care pot deruta adversarul iș ș pot concretiza planul tactic.

b) Cre terea dinamismului i a intensită ilor ac iunilorș ș ț ț

Presupune executarea unor sarcini motrice cu intensită i mari iț ș maxime care pot fi necesare la momente diferite în concurs.

c) Cre terea volumului de efort prin mărirea distan elor, prinș ț prelungirea duratei reprizelor, etc

Sportivul tebuie obi nuit cu situa ia în care jocul se prelunge teș ț ș peste durata regulamentară, situa ie în care acesta trebuie săț dovedească un plus de resurse.

d) Introducerea succesivă a sportivilor odihni iț

Această măsură va cre te intensitatea solicitării, va modificaș ritmul i dinamismul execu iei.ș ț

e) Dezvoltarea capacită ii organismului de a se integra foarte repedeț în activitate

Se referă la situa ia în care rezerva intră în teren i trebuie să seț ș integreze rapid.

METODE DE UTILIZARE OPORTUNĂ A TEHNICII

Se realizează prin:

a. Executarea ac iunilor motrice în condi ii care necesită o alegereț ț corectă a procedeelor tehnice.

Perfec ionarea tehnicii este necesară pentru ca subiectul să aibăț posibilitatea să aleagă cu u urin ă cea mai eficientă ac iuneș ț ț interac iunea între tehnică i tactică.ț ș

b. Folosirea adversarilor pasivi, semiactivi sau activi.

Utilizarea adversarilor pasivi i semiactivi va favoriza execu iaș ț tehnică corectă în primele etape ale învă ării, în timp ce adversariiț activi vor cre te dificultatea execu iei în etapele de consolidare iș ț ș perfec ionare.ț

c. Organizarea de întreceri pregătitoare cu parteneri ci căror calită iț seamănă cu cele ale adversarului din competi ie.ț

Ace tia vor ac iona în conformitate cu planul tactic, inând seamaș ț ț de variantele i combina iile specifice.ș ț

d. Sarcinile tactice trebuie să dezvolte gândirea tactică, să stimuleze creativitatea i spiritul de ini iativă.ș ț

Este necesar ca sportivul să evalueze corect o situa ie tactică, săț perceapă tipul acesteia, să prevadă inten iile adversarului, săț anticipeze reac iile acestuia, să declan eze ac iuni tactice. ț ș ț

METODE DE PERFEC IONARE A CAPACITĂ II DE COLABORAREȚ Ț CU COECHIPIERII

Se acordă aten ie interac iunii dintre jucători în condi ii de solicitareț ț ț fizică i psihică crescută care se realizează prin:ș

Introducerea periodică în echipă a unor jucători de rezervă; aceasta are efecte pozitive dacă în etapa precompeti ională, înț antrenamente cu obiective de tactică se introduc în forma iile deț lucru jucători noi, conducând astfel la perfec ionarea variantelorț

30

Page 31: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

de colaborare dinainte stabilite. Jucătorii de rezervă vor fi introdu i pe teren în momentele decisive ale jocului, la începutulș competi iei sau în momentul în care se poate prevedea rezultatulț meciului. Ne referim aici la competi iile amicale care au rolul de aț pregăti sportivii dpdv tactic.

Stăpânirea noilor combina ii i automatisme simultan cuț ș perfec ionarea sistemului tactic principal. ț Se acordă aten ieț ac iunilor tactice principale, pe baza cărora jucătorii î i vor lărgiț ș treptat cercul posibilită ilor tactice, utilizând exerci ii i varianteț ț ș de colaborare din care decurg schemele tactice.

METODE DE PERFEC IONARE A CAPACITĂ II DE TRECERE DE LAȚ Ț UN SISTEM DE AC IUNI LA ALTULȚ

Se realizează prin:

Trecerea de la anumite ac iuni la altele, la semnal sonor sauț vizual, declan at în momente precise din exersarea unorș combina ii tactice. Acestea marchează schimbarea ac iuniiț ț tehnico-tactice.

Modificarea bruscă a condi iilor care determină o ac iunerapidăț ț i creatoare din partea sportivului. Este necesară exersarea înș

asemenea condi ii deoarece în timpul competi iei atât coechipieriiț ț cât i adversarii pot utiliza ac iuni tactice nea teptate ce potș ț ș îngreuna sau facilita aplicarea planului tactic stabilit.

Organizarea de competi ii cu adversari care au stiluri diferite de aț aborda întrecerea – de regulă se planifică înaintea competi iilorț oficiale mai multe întâlniri amicale prin care sportivii sunt obliga iț să găsească solu ii rapid i să rezolve situa iile problematice.ț ș ț

PREGĂTIREA FIZICĂ

Reprezintă componenta de bază a procesului de pregătire deoarece, prin intermediul acesteia se asigură suportul fizic i func ional indispensabilș ț practicării sportului.

Ponderea pregătirii fizice diferă de la o ramură de sport la alta, în func ieț de specificitatea efortului. Prin pregătirea fizică se ating obiective legate de dezvoltarea calită ilor motrice i de dezvoltare a capacită ii de efortț ș ț (care este ecoul direct al pregătirii fizice).

Pregătirea fizică poate fi generală sau specifică.

PREGĂTIREA FIZICĂ GENERALĂ

Are ca obiectiv dezvoltarea calită ilor motrice de bază i cre tereaț ș ș capacită ii func ionale a organismului. De aceea se lucrează volum mareț ț de efort). O bună capacitate de efort îi va permite individului să se adapteze treptat la solicitările fizice, tehnice, tactice, psihice din antrenament.

31

Page 32: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Pregătirea fizică generală ocupă o pondere importantă în etapa pregătitoare. Pentru începători se utilizează mijloace cu caracter general, iar pentru sportivii consacra i pregătirea fizică generală e strâns legată deț specificitatea efortului.

PREGĂTIREA FIZICĂ SPECIFICĂ

Dezvoltă calită ile motrice combinate primordial solicitate în tr-unț anumit sport i dezvoltă capacitatea de efort specifică prin utilizarea deș mijloace specifice. Ponderea cea mai amre se regăse te în etapaș precompeti ională.ț

Pregătirea fizică presupune stabilirea exactă a parametrilor efortului astfel încât să se ac ioneze intit asupra capacită ilor motrice. Ei maiț ț ț importan i parametri ai efortului ce se au în vedere sunt: intensitatea,ț volumul, durata pauzei, natura pauzei, orientarea efortului (substratul energetic).

REZISTEN A Ț

Intensitatea – variază în func ie de substratul energetic careț trebuie activat fără a stânjeni volumul efortului (rezisten aț anaerobă – locală, musculară - + rezisten ă aerobă).ț

Volumul – evoluează în func ie de procesul vizat i aduceț ș sportivul la starea de oboseală.

Durata pauzei – trebuie să permită păstrarea unui est de oboseală peste care se suprapune următoarea repetare.

Natura pauzei – activă/pasivp, completă/incompletă. Substratul energetic – pentru efortul de rezisten ă muscularăț

aerobă dinamică este asigurat de glicogen i de lipide; pentruș efortul de rezisten ă musculară anaerobă, fosfagenele i glicolizaț ș anaerobă asigură energia necesară.

FOR A MAXIMĂȚ

Intensitatea – e apreciată în principal prin încărcături (1RM). Pentru exerci iile concentrice se recomandă încărcături între 90 –ț 110%, iar pentru execu iile excentrice încărcătura e mai mare deț 110% (dar mai mică decât 120%). Dacă sportivul este capabil să efectueze 3 repetări, se măre te încărcătura.ș

Volumul – e caracterizat prin durată i e de 2 – 7 secunde, cu 2-3ș repetări.

Durata pauzei – 1,5 – 3 minute. Natura pauzei – pauză de refacere completă, activă, asociată cu

exerci ii care privesc altă componentă sau chiar cu reprezentăriț mentale ale sarcinii de efectuat.

Substratul energetic – fosfagenul.

VITEZA DE EXECU IE Ț

Intensitate – 100% Volum – durata exercitiilor nu va depă i 10 secunde, în limitaș

sectorului alactacid; cantitatea totală de repetări este 5 – 10 execu ii.ț

Durata pauzei – 1 – 3 minute Natura pauzei – semiactivă Substrat energetic – fosfagene.

PUTEREA

Ca forme ale puterii întâlnim:

Puterea reactivă – de aterizare – întâlnită în gimnastică, patinaj artistic, etc

Puterea de aruncare – sporturi de luptă, atletism Puterea de desprindere – atletism, sărituri în apa Puterea de start Puterea de accelerare/decelerare.

32

Page 33: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

DEZVOLTAREA CAPACITĂ II DE EFORTȚ

Este rezultatul aplicării stimulilor de antrenament i manifestareaș proceselor adaptative.

Capacitatea de efort reprezintă posibilitatea organismului de a desfă uraș un travaliu, un lucru mecanic de o anumită intensitate i de a-l men ine oș ț anumită perioadă de timp.

Capacitatea de efort este limitată de acele organe care ajung la valoarea lor maximă a capacită ii func ionale i împiedică intensificarea efortuluiț ț ș sau continuarea acestuia, de i alte organe sau sisteme ar fi capabile deș acest lucru.

Capacitatea de efort poate fi anaerobă, aerobă i mixtă.ș

S-a ajuns la delimitarea antrenamentului func ional de cel metabolic. ț

ANTRENAMENTUL FUNC IONAL Ț

Are două accep iuni:ț

1. Prive te adaptările imediate ale organismului la efort care se facș resim ite ca răspunsuri la solicitările din lec ie: cre tereaț ț ș frecven ei cardiace, a frecven ei respiratorii, deschidereaț ț capilarelor la nivel muscular etc.

2. Face trimitere la un sistem complet de pregătire a sportivului, bazat pe antrenarea segmentelor corpului în func ie de modul înț care acestea urmează să fie utilizate în competi ie.ț

Antrenamentul func ional presupune o viziune integrală asupraț func ionării corpului sportivului i respectarea specificită ii efortului. Seț ș ț mai nume te i antrenament structural i vizeazădezvoltarea specifică aș ș ș grupelor musculare într-o manieră corespunzătoare ac iunii acestora înț solicitarea specifică din concurs.

ANTRENAMENTUL METABOLIC

Este denumit i antrenament energetic i presupune stabilirea unorș ș parametri ai efortului care intesc un anumit substrat energetic.ț

Presupune ardere de calorii, consum maxim de oxigen, mobilizarea resurselor energetice i enzimatice (acumulare de acid lactic, acidozăș metabolică i adaptări metabolice).ș

Obiectivele antrenamentului metabolic sunt:

Ameliorarea puterii sistemelor energetice Men inerea intensită ii efortuluiț ț Men inerea vitezei maxime (pentru capacitatea anaerobă).ț

Delimitarea dintre cele două forme de antrenament este una de ordin didactic. În practica sportului de performan ă, ele se completeazăț reciproc. În sporturile ciclice se pune accent pe antrenamentul metabolic, iar în cele tehnice pe cel func ional.ț

33

Page 34: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ

În antrenamentul sportiv, pregătirea psihologică se realizează atât în cadrul celorlalte componente, cât i separat, datorită faptului că în ultimaș perioadă sportivii de performan ă manifestă un nivel apropiat deț pregătire, iar componenta psihologică capătă o importan ă deosebită. Înț aceste condi ii se vehiculează conceptul de antrenament total, careț include antrenamentul propriu-zis, antrenamentul psihotron, antrenamentul mental, antrenamentul invizibil.

Beneficiile cuno tin elor de psihologie asupra rela iei antrenor – sportiv:ș ț ț

Cunoa terea sportivuluiș Identificarea căilor de dirijare a pregătirii psihologice Realizarea unei capacită i psihice superioareț Cunoa terea mecanismelor de mobilizare a pregătirii integraleș Formarea capacită ii de reglare i autoreglare.ț ș

Particularită ile rela iei antrenor – sportiv (dpdv psihologic)ț ț

Colaborare perfectă Comunicare în spa iul socio – motricț

Con tientizarea stărilor fizice i psihice ale sportivuluiș ș Identificarea unor exerci ii pentru optimuzarea stărilor psihiceț Adaptarea exersării din antrenament în func ie de stareaț

sportivului Stimularea dorin ei de autodepă ire.ț ș

CON INUTUL PSIHOLOGIC AL PREGĂTIRII FIZICE Ț

Baza psihologică a pregătirii fizice este determinată de procesele volitive, afective, de capacitatea de autodepă ire, de autoapreciere, de coordonareș perceptiv – motrică, de kinestezie.

CON INUTUL PSIHOLOGIC AL PREGĂTIRIIȚ TEHNICE

Pregătirea tehnică solicită procesele cognitive. Deoarece tehnica are le bază procesele de învă are motrică, putem discuta despre psihologiaț instruirii, a evaluării, a formării priceperilor i deprinderilor tehnice, aș supraînvă ării i a transferului pozitiv.ț ș

CON INUTUL PSIHOLOGIC AL PREGĂTIRII TACTICE Ț

Această componentă are cele mai strânse rela ii cu pregătirea psihologicăț deoarece presupune o activitate mentală intensă necesară rezolvării problemelor din timpul întrecerii. Sunt implica i factori de naturăț informa ională, decizională i reglatorii.ț ș

CON INUTUL PSIHOLOGIC AL PREGĂTIRII TEORETICE Ț

Se referă la însu irea de cuno tin e generale i specifice sportuluiș ș ț ș practicat, cuno tin e de ordin fiziologic, no iuni de tehnică, biomecanică,ș ț ț alimenta ie, igienă etc.ț

34

Page 35: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

CON INUTUL PSIHOLOGIC AL PREGĂTIRII PSIHOLOGICE Ț

Presupune pregătire intelectuală, pregătire afectivă, volitivă, dezvoltarea trăsăturilor de personalitate, dezvoltarea capacită ii de reglare iț ș autoreglare.

PREGĂTIREA ARTISTICĂ

Reprezintă procesul de educare a expresivită ii i cursivită ii mi cărilorț ș ț ș efectuate cu grade de dificultate diferite, cu sau fără fond muzical. Pentru pregătirea artistică se utilizează mijloace coregrafice, muzicale, de expresie corporală, de improviza ei (stimulează creativitatea), de imita ieț ț etc.

Componente:

Pregătirea pentru expresie – comunicare non-verbală (gest) Crea ia artisticăț Educa ia muzicalăț Educa ia plasticăț Pregătirea prin dans Pregătirea specifică fiecărei ramuri de sport.

CREA IA ARTISTICĂ Ț

Se referă la conceperea exerci iilor de concurs, la coregrafia propriu-zisaț care trebuie să includă elemente i procedee tehnice de dificultate i săș ș comporte atribute artistice care să dea valoare exerci iilor.ț

Pentru ca o compozi ie să fie de calitate e necesar ca aceasta să respecteț particularită ile sportivului, ale acompaniamentului muzical, trebuie să seț armonizeze cu personalitatea sportivului, să aibă un discurs motric structurat, elemente de originalitate, să includă mi cări variate ca formă,ș ritm, viteză de execu ie.ț

EDUCA IA MUZICALĂ Ț

Se referă la educarea muzicalită ii motrice i a capacită ii de ritmicizare aț ș ț mi cărilor prin transmiterea de cuno tin e de teorie a muzicii, prinș ș ț utilizarea de jocuri muzicale, înlăn uiri de mi cări, combina ii de pa i deț ș ț ș dans, structuri coregrafice individuale sau colective, evocări verbale ale coregrafiilor, audi ii muzicale, vizualizarea execu iilor.ț ț

EDUCA IA PLASTICĂȚ

Formează sim ul plastic (estetic) i al bunului gust în ceea ce prive teț ș ș alegerea culorilor, modelelor de costum, obiectelor, machiajului, accesoriilor care trebuie să fie în armonie cu trăsăturile sportivului, cu mesajul compozi ional i cu acompaniamentul muzical.ț ș

La vârstele mici, de elegan a sportivului e responsabil antrenorul, iar peț măsură ce sportivul avanseaă în vârstă se conturează o educa ie proprieț care se reflectă în valoarea artistică a execu iei.ț

PREGĂTIREA PRIN DANS

Este o componentă importantă a laturii artistice a antrenamentului care presupune exersarea de ac iuni motrice specifice diferitelor dansuri.ț

PREGĂTIREA PENTRU EXPRESIE I COMUNICARE Ș

Se referă la formarea capacită ii de a exprima corporal particularită ileț ț acompaniamentului muzical, ideea coregrafică, anumite stări afective, prin rafinarealimbajului gestual al sportivilor.

35

Page 36: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Mijloacele de pregătire pentru expresie sunt:

Deplasări variate cu diferite semnifica ii i interpretăriț ș Improviza ii pe diferite temeț Adaptarea dirijată, liberă sau improvizată a unor expresii faciale

sau corporale Exerci ii pentru capacită ile coordinativeț ț Structuri artistice realizate pe teme i genuri muzicale diferite.ș

O pondere importantă revine activită ilor motrice de expresie corporală.ț

PREGĂTIREA SPECIFICĂ FIECĂREI RAMURI DE SPORT

Se face în func ie de cerin ele specifice de regulament prin care seț ț specifică numărul de legări, ponderea ac iunilor gimnice, ac iunileț ț obiectelor portative, inuta corporală, ocuparea spa iului de concurs etc.ț ț

PREGĂTIREA TEORETICĂ

Devine un factor permanent al antrenamentului, înso ind celelalteț componente i asigurând fondul de cuno tin e specifice unui individ careș ș ț provine din lumea sportului i a practicat o anumită activitate.ș

Prin intermediul pregătirii teoretice, sportivul î i însu e te terminologiaș ș ș specifică, no iuni despre efort, despre exerci iul fizic, despre biomecanicaț ț mi cării, în elege tactica, cunoa te regulamentul, cerin ele organizatoriceș ț ș ț ale concursurilor etc.

La acestea se adaugă informa ii despre istoricul sportului, alimenta ie,ț ț medica ie, echipament i aparatură.ț ș

Pregătirea teoretică se realizează prin transmiterea directă a informa iilor de către antrenor, prin discu ii individuale sau colective,ț ț prin vizionarea de materiale video, prin analiza grafică a schemelor de joc, prin analiza computerizată a execu iilor tehnice, prin analiza situa iilorț ț de concurs i a statisticilor.ș

FORMA SPORTIVĂ

Reprezintă o stare superioară de adaptare concretizată în cele mai bune performan e realizate în concursurile principale. Este influen ată deț ț factori obiectivi (starea de sănătate, rezultate anterioare ob inute înț concursuri, rezultate ob inute la probe de control periodice, valorileț indicilor func ionali) i subiectivi(nivelul proceselor i fenomenelorț ș ș psihice i manifestarea lor, dorin a de antrenament i de concurs,ș ț ș încrederea în for ele proprii, capacitate de refacere bună manifestată prinț reactivitate optimă la solicitare, somn odihnitor).

CARACTERISTICILE FORMEI SPORTIVE

Se urmăre te la toate nivelurile de pregătire, de la copii până laș sportivii de performan ă, cu men iunea că această stare areț ț caracter ascendent.

Stabilitatea formei sportive diferă la copii fa ă de consacra i, înț ț sensul că se pierde mai u or la copii i poate fi exploatată maiș ș mult la avansa i. men inerea formei sportive este mai îndelungatăț ț la sportivii consacra i comparativ cu vârstele mici i trebuie săț ș coincidă cu perioada competi ională.ț

Este strâns legată de calendarul competi ional.ț Pentru sporturile care presupun o perioadă competi ionalăț

îndelungată se vorbe te de vârfuri de formă i de faze de punereș ș

36

Ob inerea formei țsportive

Page 37: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

în forma sportivă care să coincidă cu cele mai importante competi ii.ț

Stabilitatea formei sportive depinde de modul în care este dirijat antrenamentul pe durata etapelor de pregătire i de înlăn uireaș ț tipurilor de mezocicluri i microcicluri.ș

Cea mai importantă caracteristică a formei sportive este succesiunea a 3 faze:ob inerea formei sportive, valorificarea ei iț ș ie irea din forma sportivă.ș

Nivelul perioadei de tranzi ie este mai înalt decât la începutul perioadeiț pregătitoare pentru a păstra caracterul ascendent pentru viitor.

În cazul în care perioadele competi ionale sunt foarte apropiate (de ex laț jocuri), perioada de tranzi ie se poate reduce la un microciclu de refacere,ț iar perioada pregătitoare se scurtează i se folosesc mai multe mijloaceș competi ionale.ț

i aici, de la o etapă la alta se vizează caracterul ascendent.Ș

PERIOADA PREGĂTITOARE

Este unitatea structurală cu ponderea cea mai mare în cadrul unui macrociclu de antrenament deoarece, pe durata ei se pun bazele func ionale ale viitoarelor performan e.ț ț

OBIECTIVE

1. Cre terea capacită ii func ionale a organismuluiș ț ț2. Educarea încrederii în posibilită ile de afirmare ț3. Învă area/perfec ionarea/corectarea procedeelor tehniceț ț

(învă area depinde de nivelul de instruire, distan a până laț ț concurs, experien a motrică anterioarăț

4. Dezvoltarea calită ilor motrice de bază i specificeț ș5. Înlăturarea rămânerilor în urmă constatate la fiecare obiectiv6. Pregătirea tactică

CON INUT (MIJLOACE)Ț

Prima parte a perioadei pregătitoare e îndreptată spre pregătirea fizică generală care va asigura suportul pentru celelalte componente ale antrenamentului.

Exerci iile se deosebesc de cele competi ionale i urmăresc dezvoltareaț ț ș capacită ii generale de mi care. Vor fi incluse aici mijloace pentruț ș deprinderile motrice, pentru calită ile motrice i pentru capacitatea deț ș efort (rezisten a aerobă care permite număr mare de repetări).ț

Pe măsură ce ne apropiem de perioada competi ională, mijloacele cuț caracter general diminuează în favoarea celor competi ionale.ț

Perioada pregătitoare se împarte în 2 etape: de pregătire generală i deș pregătire specifică.

Prima parte a perioadei pregătitoare este îndreptată spre pregătirea fizică generală care va asigura suportul pentru celelalte componente ale antrenamentului. Exerci iile se deosebesc de cele competi ionale iț ț ș

37

Con inut(mijloace)ț Obiective Durată

Valorificare

Ie ire organizată din șformă

Perioada pregătitoare Perioda de tranzi ieț

Perioada competi ionalăț

Model clasic de periodizare a formei sportive, cu 1 concurs de obiectiv

Page 38: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

urmăresc dezvoltarea capacită ii generale de mi care. Vor fi incluseț ș mijloace pentru deprinderile motrice, pentru calită ile motrice i pentruț ș capacitatea de efort (rezisten a aerobă care permite numărul mare deț repetări).

Pe măsură ce ne apropiem de perioada competi ională, mijloacele cuț caracter general diminuează în favoarea celor specifice i competi ionale.ș ț

Perioada pregătitoare se împarte în 2 etape.

ETAPA DE PREGĂTIRE GENERALĂ

Are drept obiective dezvoltarea multilaterală a calită ilor motrice,ț completarea fondului de deprinderi i priceperi tehnice i cre tereaș ș ș capacită ii func ionale a organismului.ț ț

Referitor la parametrii efortului, volumul cre te treptat, iar intensitateaș nu stânjene te această cre tere. Jocul dintre volum i intensitate înș ș ș această etapă asigură stabilitatea formei sportive.

Durează mai mult la copii. La avansa i e mai scurtă. Diferă de la un sportț la altul, jocurile au mai pu in.ț

Împăr irea pe etape depinde de calendarul competi ional, de regulăț ț cre te peioada de pregătire specifică.ș

ETAPA DE PREGĂTIRE SPECIFICĂ

Se mai nume te ș precompeti ionalăț i are ca obiectiv instalarea formeiș sportive. Acest obiectiv se realizează prin:

Dezvoltarea stării de antrenament specifice Dezvoltarea calită ilor motrice complexeț Perfec ionarea pregătirii tehnico-tacticeț Pregătirea psihologică specifică i de concurs.ș

Pe măsură ce se apropie sfâr itul acestei etape, pregătirea are caracterș integral (tehnic, tactic, teoretic, psihologic), iar cocncursul devine cel mai important mijloc de pregătire.

Intensificarea efortului cre te treptat prin înlocuirea mijloacelor generaleș cu cele specifice i competi ionale. În această etapă se planifică de obiceiș ț microcicluri de mare intensitate (3-6 lec ii de mare intensitate). Acesteț microcicluri alternează cu microcicluri de descărcare sau refacere.

DURATA

Variază în func ie de nivelul de pregătire, de calendarul competi ional iț ț ș de numărul de macrocicluri.

În cazul copiilor, perioada pregătitoare se poate întinde între 3 i 6 luni;ș la sportivii avansa i poate dura 1-2 luni sau chiar mai pu in în cazulț ț periodizării multiple, în func ie de distan a dintre competi ii.ț ț ț

PERIOADA COMPETI IONALĂ Ț

OBIECTIVE

1. Perfec ionarea deprinderilor tehnice (numai cele incluse înț programul competi ional)ț

2. Perfec ionarea în continuare a capacită ii de adaptare aț ț organismului la eforturi specifice intense

3. Men inerea nivelului calită ilor motriceț ț4. Perfec ionarea pregătirii integraleț5. Stimularea ini iativei i a creativită iiț ș ț6. Valorificare în copeti ie.ț

Toate acestea trebuie să asigure valorificarea formei sportive iș men inerea ei pe toată durata competi ională.ț ț

CON INUT Ț

În această perioadă, pregătirea fizică este orientată spre dezvoltarea capacită ii de efort maxim cu caracter specific. Pregătirea tehnică i ceaț ș tactică vizează efortul competi ional pentru care se perfec ioneazăț ț

38

Page 39: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

deprinderile i priceperile tehnico-tactice. În egală măsură se dezvoltăș capacitatea de aplicare în condi ii variate a celor însu ite.ț ș

Antrenamentul îmbracă forma pregătirii integrale din care nu lipsesc obietivele de ordin psihologic. În această perioadă se participă la concursuri de verificare i la concursul de obiectiv.ș

Această perioadă se compune dintr-un mezociclu competi ional careț include un microciclu de apropiere, concursul i microciclul deș descărcare. În situa ia în care perioada competi ională se întinde pe 4 – 6ț ț luni (jocuri), în afara mezociclurilor competi ionale se planifică iț ș mezocicluri intermediare care sunt modelate după concursul de obiectiv.

DURATA

Variază în func ie de caracteristicile calendarului competi ional specificț ț fiecărui sport.

PERIOADA DE TRANZI IE Ț

OBIECTIVE

1. Realizarea odihnei active (alt tip de efort decât cel specific, efort ce grăbe terefacerea organismului) – practicarea de sporturiș complementare – înot;

2. Asigurarea legăturii cu următoarea etapă – asigură legătura între 2 macrocicluri;

3. Asigurarea supracompensării;4. Ie irea organizată din forma sportivă.ș

DURATA

Perioada de tranzi ie durează mai mult în cazul copiilor (5 – 6) săptămâniț i mai pu in în cazul sportivilor consacra i a91 – 2)săptămâni.ș ț ț

CON INUT Ț

Exerci ii din alte ramuri de sport care vor avea caracter distractiv, aleseț func ie de preferin ele sportivilor.ț ț

În cazul în care durata până la următorul concurs este redusă, perioada de tranzi ie îmbracă forma unui microciclu de refacere.ț

STRUCTRURA ANTRENAMENTULUI

Este reprezentată de con inutul acestuia, organizat în componente deț dimensiuni diferite i corelate pe baza cerin elor impuse de adaptareaș ț progresivă a organismului la efort, în scopul dezvoltării capacită ii deț performan ă.ț

Structura antrenamentului cuprinde 2 categorii de elemente: statice iș dinamice.

Grupa elementelor statice include:o Dezvoltarea capacită ii de efortțo Pregătirea tehnicăo Pregătirea tacticăo Pregătirea integralăo Antrenamentul specific

Grupa elementelor dinamice cuprinde:o Varia ii ale raportului dintre componenteleț

antrenamentului înso ite de modificări ale parametrilorț efortului.

FACTORI CARE INFLUEN EAZĂ STRUCTURAȚ ANTRENAMENTULUI

39

Page 40: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Interdependen a dintre elementele de con inut i ordineaț ț ș abordării acestora

Corela ia dintre volum, intensitate i complexitate (parametriț ș subordona i etapei)ț

Succesiunea verigilor antrenamentului.

CONCEP II PRIVIND STRUCTURA ANTRENAMENTULUIȚ SPORTIV

Prima concep ie privind structura antrenamentului face trimitere laț dimensiunea temporală care a stat la baza stabilirii macrostructurii, mezo

i micro-structurii i lec iilor de antrenament. Se consideră că, în func ieș ș ț ț de anul calendaristic, lunile, săptămânile, zilele acestuia trebuie planificat antrenamentul sportiv, lăsând într-un plan secundar mecanismele adaptative i momentul culminant al acestora.ș

Studiile speciali tilor au demonstrat că urmărirea obiectivelor deș instruire i de performan ă reprezintă criteriul după care se stabilescș ț macro, mezo i microciclul. Această concep ie este încorsetată deș ț dimensiunea temporală a antrenamentului i nu respectă cerin eleș ț impuse de adaptarea organismului la efort (forma sportivă).

Structura antrenamentului se concretizează în:

1. Structura multianuală (1 – 2 cicluri olimpice)2. Macrostructura3. Microstructura4. Lec ia de antrenament.ț

MACROCICLUL

Reprezintă structura de bază cu dimensiunea cea mai mare care se compune din mai multe mezostructuri. Macrociclurile se repetă pe trepte cantitative i calitative superioare, reluându-se de la un an la altulș acelea i laturi ale pregătirii.ș

Pe durata macrociclului se succed cele 3 perioade ale formei sportive. Stabilirea numărului de macrocicluri i a duratei acestora poartă numeleș de periodizare. Periodizarea poate fi simplă, dublă sau multiplă.

Periodizarea simplă – permite cre terea volumului general deș efort i asigură transformarea i adaptarea organismului.ș ș Presupune stabilirea unei singure macrostructuri i se întâlne teș ș cu precădere la vârstele mici sau în sporturile cu o singură competi ie importantă pe an.ț

Periodizarea dublă se caracterizează printr-o intensitate crescută care va avea ca efect cre terea rapidă a capacită ii deș ț performan ă. se recomandă în sporturile de for ă, for ă-viteză iț ț ț ș în cele tehnice.

Periodizarea multiplă – se caracterizează prin succesiunea a două sau mai multe cicluri de pregătire în cadrul unui an. Perioada de tranzi ie revine obligatoriu după fiecare perioadă competi ională,ț ț însă î i modifică durata. În cazul în care se planifică treiș macrocicluri într-un an, primele două durează între 3 – 4 luni, iar ultimul include concursul de vârf. Primul macrociclu este de bază, al doilea are pronun at caracter specific, iar al treilea esteț caracterizat de atingerea celor mai bune rezultate. Nu se recomandă la copii periodizare multiplă datorită capacită ii lor deț efort scăzute i pentru a evita specializarea îngustă timpurie.ș

REGULI ÎN STABILIREA MACROSTRUCTURII

1. Asigurarea legăturii dintre structura antrenamentului iș calendarul competi ionalț

2. Continuitatea antrenamentului sportiv – dată de reluarea de la un an competi ional la altul a antrenamentului cu perioadele luiț

3. Dinamica efortului – grafic, I, V4. Refacerea organismului după efort5. Respectarea principiilor antrenamentului sportiv.

MEZOCICLUL

40

Page 41: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Reprezintă structura intermediară a antrenamentului care se compune din microcicluri i se întinde, de regulă, pe 3 – 6 săptămâni. Cele maiș frecvente mezostructuri durează aproximativ 4 săptămâni.

Un mezociclu se compune din 15 – 35 de lec ii în cazul în care seț efectuează 1, 2 sau 3 lec ii pe zi. Obiectivele mezostructurii seț subordonează celor de macrociclu.

TIPURI DE MEZOSTRUCTURI

MEZOCICLUL DE ACOMODARE

Se întâlne te la începutul perioadei pregătitoare, mai ales la copii iș ș juniori, dar i în pregătirea sportivilor consacra i. Obiectivele suntș ț diferite (cre terea capacită ii de efort la copii, cre terea capacită ii deș ț ș ț efort specific la avansa i).ț

În cadrul acestei mezostructuri predomină volumul exersării realizat prin exerci ii cu caracter general , dar i exerci ii care să favorizezeț ș ț dezvoltarea calită ilor motrice specifice din etapele urnătoare. Pot fiț planificate i lec ii de învă are a tehnicii cu grade de dificultate redus.ș ț ț

MEZOCICLUL DE BAZĂ

Urmăre te pregătire fizică specifică, achizi ii tehnice i pregătireș ț ș psihologică. Volumul i intensitatea sunt crescute, realizate prin mijloaceș specifice intercalate cu cele competi ionale i generale.ț ș

MEZOCICLUL DE PREGĂTIRE I CONTROLȘ

Urmează după cea de acomodare i cea de bază. Se planifică probe deș control cu norme precizate pentru fiecare latură a pregătirii pentru care s-a lucrat. Vizează pregătirea integrală realizată prin utilizarea mijloacelor specifice i competi ionale i prin participarea la concursuriș ț ș în scopul evaluării nivelului atins.

MEZOCICLUL PRECOMPETI IONALȚ

Include mijloace competi ionale planificate pentru a atinge toate laturileț antrenamentului sportiv – pregătire integrală cu accent pe pregătirea tehnică, tactică i psihologică. Se urmăre te corectarea micilor deficien eș ș ț înregistrate în pregătire, iar parametrii efortului se caracterizează prin valori mari i maxime.ș

MEZOCICLUL COMPETI IONALȚ

La rândul său este alcătuit din perioada precompeti ională i ceaț ș competi ională.ț

MICROCICLUL

Se compune dintr-un sistem de antrenamente i de refacere ale căruiș obiective se subordonează mezociclului din care face parte. Există mai mul i ț factori care influen ează structura i con inutul microciclului: ț ș ț

1. Interac iunea dintre procesele de adaptare i refacere;ț ș2. Alternarea lec iilor cu orientări diferite (sisteme de lec ii)ț ț

(pregătirea tehnică a ternează cu cea fizică, rezisten a cu for aș ț ț etc);

3. Oscila iile ritmice apropiate de o săptămână(dar nu obligatoriu 7ț zile) planificate în func ie de bioritm, fus orar, oră de desfă urareț ș a concursului);

4. Stabilirea locului microciclului în cadrul antrenamentului (în perioada competi ională intensită i crescute, număr mic deț ț repetări, pauze mari între repetări).

Tipuri de microcicluri

MICROCICLURI DE ANTRENAMENT

Pot fi de pregătire generală i specifică. Intensitatea în cadrulș acestora variază, cre te de la mică la submaximală, în func ie deș ț mezociclul pe care îl compun.

41

Page 42: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Mai pot fi împăr ite în microcicluri de oc, cu intensită i i volumeț ș ț ș crescute i microcicluri obi nuite, în care intensitatea cre teș ș ș progresiv, pe măsură ce volumul scade.

MICROCICLURI DE APROPIERE

Se elaborează potrivit concep iei de pregătire pentru concurs. Pregătireaț este modelată după competi ia la care urmează să se participe, iarț sportivii execută proba de concurs în ordinea startului în startului în condi ii de concurs. Mijloacele vor fi încadrate în metoda analogiei si aț modelării.

Există i situa ia în care un microciclu de apropiere poate aveaș ț caracteristici contrastante cu concursul (condi ii u urate sau îngreunate ,ț ș în caz de sub sau supramotiva ie, în func ie de reac ia sportivului); esteț ț ț un microciclu care nu se planifică, se efectuează în situa ii particulare.ț

MICROCICLUL COMPETI IONAL Ț

Se concepe în func ie de caracteristicile concursurilor care se vorț desfă ura în cadrul lui. Trebuie să asigure o disponibilitate optimă aș organismului pentru a participa la concurs. Poate con ine ziua deț deplasare, acomodare, antrenament mental, competi ie, odihnă înainte deț concurs, refacere. Se va avea în vedere refacerea organismului atât în lec ii, cât i ăntre starturile de concurs. ț ș

MICROCICLUL DE REFACERE

Se planifică, de regulă, după concursurile importante sau după microcicluri de oc (deci nu apar in neapărat perioadei de tranzi ie). Seș ț ț caracterizează prin zile de odihnă (mai multe) i schimbarea mijloecelorș de la o lec ie la alta (saună, masaj etc) care să favorizeze ăn acela i timpț ș refacerea.

Se mai nume te i perioadă de descărcare, datorită intensită ilor scăzute.ș ș ț

LEC IA DE ANTRENAMENT Ț

Este unitatea de bază a microciclului care rezolvă obiective opera ionaleț în func ie de perioada de pregătire în care se află sportivul. Lec ia deț ț antrenament poate fi privită ca un ansamblu de stimuli care ac ioneazăț asupra organismului i care lasă urme în organism, producând, prinș acumulare, adaptări tardive.

STRUCTURA LEC IEIȚ

PARTEA INTRODUCTIVĂ

Include aspecte organizatorice, prezentarea condi iilor exersării,ț precizări privind con inutul exersării (activită ii) i încălzireaț ț ș organismului.

Încălzirea poate fi standardizată (to i la fel) i individualizată (după oț ș perioadă de timp). Încălzirea poate fi stabilită de comun acord cu sportivul. Va cuprinde, pe lângă exerci iile fizice propriu zise i mijloaceț ș de refacere (masaj, automasaj), mijloace de pregătire psihologică (motivare, sugestie, antrenament mental)

42

Page 43: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Încălzirea poate fi generală sau specifică. În func ie de perioada deț pregătire în care se află sportivul, încălzirea specifică poate fi inclusă în partea fundamentală sau în partea de început a lec iei.ț

PARTEA FUNDAMENTALĂ

În partea fundamentală se rezolvă obiectivele opera ionale planificateț pentru lec ia respectivă. Mijloacele i condi iile organizatorice sunt foarteț ș ț variate.

În partea fundamentală pot fi planificate întrecerile amicale, concursurile de verificare probele de control etc.

În func ie de con inutul păr ii fundamentale se delimitează tipurileț ț ț lec iilor.ț

PARTEA DE ÎNCHEIERE

Cuprinde mijloace de refacere, exerci ii de respira ie, masaj, mijloaceț ț compensatorii etc. acestea pot fi sus inute de mijloace farmacologiceț (ginseng, vitamax, propolis, polen).

Se recomandă să se planifice secven e de refacere separat, a doua zi dupăț efort (saună, înot, masaj).

TIPOLOGIA LEC IILOR DE ANTRENAMENTȚ

LEC II DE ACOMODAREȚ

Se programează la începutul perioadei pregătitoare într-un mezociclu (primul) de acomodare, de regulă la începători. Printr-o astfel de lec ieț este favorizată adaptarea sportivului la efort. Dezvoltă posibilită ileț aerobe i obi nuie te sportivul cu un volum crescut de exersare. Seș ș ș constiruie din mijloace generale.

LEC II DE BAZĂȚ

Fundamentează pregătirea sportivului dpdv fizic, tehnic i psihologic.ș Volumul i intensitatea pentru lec iile de vază sunt crescute ( iș ț ș crescânde). Se regăsesc în microcicluri de oc i nu numai.ș ș

LEC II DE PREGĂTIRE PENTRU CONCURS I DE VERIFICAREȚ Ș

Se constituie din întreceri organizate în condi ii cât mai apropiate deț concurs. Sunt utilizate i realizează, pe de o parte, pregătirea specifică i,ș ș pe de altă parte, pregătirea integrală.

Folose te mijloace competi ionale.ș ț

LEC II DE APROPIEREȚ

Se planifică în etapele precompeti ionale i pot cuprinde concursuriț ș amicale . sunt modelate integral după competi ia de obiectiv la careț urmează să se participe.

Vor compune microciclul de apropiere i, în unele situa ii vor aveaș ț caracteristici în contrast cu concursul.

LEC II DE REFACERE Ț

Se urmăre te restabilirea parametrilor avu i înaintea efortului iș ț ș accelerarea procesului de dezobosire.

43

Page 44: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

PLANIFICAREA ÎN ANTRENAMENTUL SPORTIV

Planificarea reprezintă activitatea de elaborare a obiectivelor de instruire i de performan ă, precum i a mijloacelor i metodelor de pregătire i aș ț ș ș ș

formelor de organizare. Planul trebuie să asigure continuitatea iș ciclicitatea. De asemenea, trebuie să includă următoarele semnale de dirijare:

Dinamica evolu iei capacită ii de performan ăț ț ș Sisteme de ac ionare (algoritmi utiliza i în învă are)ț ț ț Informa ii privind metodele de pregătireț Dozarea efortului – volum, intensitate, complexitate, pauze Valoarea solicitărilor Formele i locul pregătiriiș Modalită i de evaluareț Durata fiecărei compunente

Ca documente de planificare se vor elabora:

Planul anual

Planul pe mezociclu Planul pe microciclu Planul de lec ie.ț

PLANUL ANUAL

Are următoarele componente:

1. Obiective anuale sau de macrociclu2. Calendar competi ionalț3. Structura antrenamentului4. Solicitările de antrenament5. Dirijarea antrenamentelor i controlul acestoraș6. Baza materială, instala ii i aparaturăț ș7. Formele i locurile de pregătireș8. Datele controalelor medicale9. Graficul formei sportive10. Aprecierea eficien ei procesului de pregătire.ț

OBIECTIVELE ANUALE

Obiectivele pot fi:

de performan ăț (loc în competi ie, stabilirea unui barem,ț stabilirea recordurilor personale) ce vizează rezultatul pe care trebuie să-l ob ină sportivii în competi ii, promovarea înț ț e aloanele superioare, ob inerea de categorii de clasificare etcș ț

de instruire ce se referă la ce trebuie să tie sau să posedeș subiectul pentru a putea atinge un anumit rezultat;

Formularea obiectivelor de intruire se face pentru fiecare componentă a antrenamentului.

În privin a ț calită ilor motriceț , obiectivele pot fi enun ate sub formaț ”dezvoltarea ” sau ”men inerea” calită ii vizate, în func ie de perioada laț ț ț care se face referire (perioadă de pregătire sau precompeti ională sauț

44

Page 45: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

competi ională). Calită ile motrice se dezvoltă sau se men in,ț ț ț deprinderile tehnice sau tactice se înva ă. ca atare, în privin aț ț obiectivele se formulează: ”învă area depreinderii”, ”consolidareaț deprinderii” sau ”perfec ionarea con inutului tehnic de concurs”.ț ț Calită ile moraleț se educă (de ex fair play( sau se dezvoltă (rezisten a laț stres). Calită ile artisticeț , de asemenea, se educă.

Obiective cu caracter general – au caracte prospectiv, trebuie să anticipeze evolu ia subiectului având ca punct de plecare obiectiveleț îndeplinite în macrociclul anterior.

Obiective secundare – delimitează nivelurile de comportamente cognitive, afective i psihomotorii i rezultă din obiectivele cu caracterș ș general.

Obiective opera ionaleț – concretizează obiectivele secundare i seș stabilesc pentru fiecare lec ie în parte. ț

CALENDARUL COMPETI IONALȚ

Calendarul competi ional care va fi inclus în planul anual se întocme teț ș de către antrenor pentru fiecare sportiv în parte, pornind de la calendarul oficial existent la nivel de federa ie. Calendarul competi ional trebuie săț ț includă competi iile oficiale, concursurile cu caracter de verificare,ț competi ii amicale, tradi ionale, grand prix uri.ț ț

Importan a calendarului competi ional rezidă din următoarele aspecte:ț ț

Sincronizează pregătirea sportivilor din cluburi i asocia iiș ț sportive cu activitatea competi ională a loturilor na ionale;ț ț

Stimulează pregătirea sportivilor la toat categoriile de vârstă(copii, juniori, seniori);

Verifică eficien a mijloacelor i metodelor de pregătire în scolpulț ș cre terii randamentului sportivilor:ș

În paralel cu verificarea eficien ei con inutului pregătirii seț ț verifică i oportunitatea formelor de organizare i aș ș echipamentelor utilizate.

STRUCTURA ANTRENAMENTULUI

Presupune stabilierea numărului i tipurilor de macrostructuri,ș mezostructuri, microstructuri i lec ii.ș ț

SOLICITĂRILE DE ANTRENAMENT

Solicitarea reprezintă un proces fizic provocat prin care se induc modificări adaptative morfo-func ionale i psihice în strânsă dependen ăț ș ț cu cerin ele activită ii respective. ț ț

Solicitarea în antrenamentul sportiv este rezultatul caracteristicilor efortului(mărimea – I, vol, i orientarea – substrat energetic)ș

TIPURI DE SOLICITĂRI

1. Efort fizic mare se traduce prin modalită i de dezvoltare aț vitezei, for ei, anduran ei, preciziei etc.ț ț

2. Efort psihic mare – implicăsubsitemele informa ionale,ț cognitive, decizionale, afective, motiva ionale, autoreglatorii.ț

3. Regulamentul – implică restric ii de execu ie, de spa iu, de timp,ț ț ț de comunicare.

4. Sistemul competi ional – serii, acumulare de puncte, eliminatoriu,ț turneu.

5. Adversarii – mai mult sau mai pu in accepta i dpdv tehnico-ț țtactic, psihologic sau atitudinal.

6. Arbitrii i arbitrajulș – poate fi acceptat sau suspectat de nereguli7. Terenul, localitatea, ecosistemul – fusul orar, altitudinea, clima,

ambian a socio – culturală.ț8. Presiunile sociale – din partea patronului clubului, a

antrenorului, echipei, colegilor, familiei, spectatorilor, mass media etc.

9. Solicitări de natură socio – afectivă – neconcordan a dintreț cerin ele sociale, colare, familiale, profesionale, religioase iț ș ș statutul de sportiv.

45

Page 46: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

DIRIJAREA I CONTROLUL ANTRENAMENTULUIȘ

Controlul antrenamentului constă în compararea rezultatelor cu obiectivul propus pentru a identifica eficien a procesului de pregătire iț ș pentru a stabili, eventual, măsuri corective.

În acest sens, este necesar:

1. Să se stabilească starea reală a sportivului2. Să se compare această stare cu ceea ce se dore te de la sportivș3. Să se determine cauzele care au dus la apari ia anumitor difern eț ț4. Să se corecteze con inutul obiectivelor propuse.ț

Se va încerca evaluarea încărcăturii din antrenament, încărcătura totală putând fi:

Excesivă - depă e te capacită ile func ionale ale organismului,ș ș ț ț putând induce starea de supraantrenament;

Antrenantă – provoacă sinteza proteică de adaptare i are efecteș de dezvoltare a obiectivelor de performan ă;ț

De refacere – este benfică în procesele de refacere fiziologice dar nu este oportună pentru instalarea proceselor adaptative;

Încărcături inutile.

BAZA MATERIALĂ

Diferă de la un sport la altul i condi ionează performan a pentru uneleș ț ț ramuri/probe în care componenta tehnologică are o importan ăț deosebită. În planul anual vor fi specificate toate resursele necesare a fi utilizate în macrostructura respectivă.

LOCURILE I FORMELE DE PREGĂTIRE Ș

Se vor identifica loca iile care permit condi ii optime deț ț antrenamentdpdv al climei, altitudinii, bazei materiale etc.

DATELE EFECTUĂRII CONTROALELOR MEDICALE

Reprezintă punctele nodale de control ale stării de sănătate a sportivilor i, implicit al modificărilor adaptative. ș

DINAMICA DE DEZVOLTARE A CAPCITĂ II DE PERFORMAN ĂȚ Ț

Este reprezentarea grafică a formei sportive.

APRECIEREA EFICIEN EI PROCESULUI DE PREGĂTIREȚ

Presupune cercetarea corela iilor care apar în procesul de pregătire.ț

COMPETI IA SPORTIVĂȚ

Reprezintă forma de organizare a întrecerii între sportivi care are drept obiectiv compararea performan elor în baza unui regulament stabilitț anterior i cunoscut de to i participan ii. Are la bază principiul egalită iiș ț ț ț

anselor i promovarea fair-play ului.ș ș

CARACTERISTICILE COMPETI IEIȚ

1. Sunt forme de organizare stimulative (motiva ional) pentruț sportivi

2. Au maximă importan ă în procesul de pregătire ț3. Sunt mijloace de dezvoltare integrală a capacită ii deț

performan ă.ț4. Permit schimburile informa ionale, motiv pentru care suntț

considerate factori de reglare i dezvoltare socialăș5. Reprezintă păr i componente ale vie ii social – culturale prinț ț

prisma valorilor pe care le promovează (morale, etice, sportive)6. Sunt factori economici, de profit.

46

Page 47: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

SISTEMUL COMPETI IONALȚ

Reprezintă totalitatea competi iilor programate i organizate într-oț ș ramură de sport într-un anumit interval de timp i formele deș desfă urare a acestora pe baza reglementărilor adoptate.ș

Sistemele competi ionale sunt elaborate de federa iile de specialitate iț ț ș precizează datele, locurile i regulile de desfă urare a competi iilor.ș ș ț

Această structurare este denumită sistem datorită faptului că între competi ii i datele acestora există o coordonare perfectă determinândț ș stabilirea obiectivelor de performan ă i de instruire.ț ș

CONDI IILE UNUI SISTEM COMPETI IONAL EFICIENTȚ Ț

1. Cuprinderea în activitate a tuturor categoriilor de sportivi (copii → veterani);

2. Evitarea suprapunerii datelor de desfă urare a competi iilorș ț na ionale cu cele interna ionale;ț ț

3. Precizarea clară a locurilor i datelor de desfă urare (nu se maiș ș modifică);

4. Evitarea programării competi iilor pentru copii, juniori i cade i,ț ș ț în perioadele cu încărcătură profesională (teze, examene de admitere, bac);

5. Respectarea tradi iilor prin cuprinderea întrecerilor tradi ionaleț ț i prin stabilirea locurilor de desfă urare în func ie deș ș ț

popularitatea sportului respectiv;6. Stabilirea competi iilor în localită i care dispun de baza materialăț ț

optimă;7. Respectarea tendin elor de dezvoltare existente pe planț

interna ional.ț

CLASIFICAREA COMPETI IILORȚ

În func ie de obiectivețo Campionateo Cupeo Competi ii cu caracter formativțo Competi ii cu regulamente special elaborateț

În func ie de forma de organizarețo Sistem eliminatoriuo Sistem turneu o Cu acumulare de puncte

În func ie de anvergurățo colareșo municipaleo zonaleo na ionalețo interna ionalețo continentaleo mondiale

În func ie de categoria de clasificarețo Cade ițo Juniorio Seniori

În func ie de gențo Masculino Feminin

CAMPIONATELE

Sunt concursuri pentru desemnarea campionilor la diferite categorii de vârstă i greutate pentru fiecare ramură de sport. În baza rezultatelor șob inute la aceste concursuri se atribuie titlul de campion i constituie unț ș reper important în pregătirea în perspectivă a sportivilor.

47

Page 48: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Datele la care se desfă oară campionatele influen ează întregul proces de ș țpregătire i determină stabilirea structurii antrenamentului sportiv astfel șîncât sportivul să fie în forma sportivă la concurs.

Se încearcă, pe cât posibil, men inerea datei la care a fost stabilit țcampionatul i elaborare planurilor de pregătire în func ie de acestea.ș ț

Cel mai important titlu la nivel na ional est cel de campion na ional, iar la ț țnivel mondial este cel de campion olimpic.

COMPETI II CU CARACTER FORMATIVȚ

Sunt competi ii de dezvoltare i cuprind toate categoriile de întreceri careț ș au ca obiective principale pregătirea integrală, verificareanivelului de antrenament, selec ia în e aloanele superioare.ț ș

În cazul copiilor i juniorilor, competi iile formative rezolvă i obiectivul ș ț șlegat de obi nuirea cu întrecerea, ducând la formarea experien ei ș țcompeti ionale. Cu toate acestea, sportivii nu trebuie înscri i la concurs ț șdoar pentru experien ă, deoarece înfrângerile repetate îi vor demotiva. țPentru a evita această situa ie se vor introduce în antrenamente exerci ii ț țsub formă de întrecere, execu ii arbitrate, astfel încât copiii să se țobi nuiască cu ritualul concursului. ș

Competi iile cu caracte formativ pot fi:ț

CONCURSURI PREGĂTITOARE

Sunt modelate par ial sau integral după competi iile de obiectiv. În ceea ț țce prive te angajarea sau efortul depus, acesta trebuie să crească treptat șpentru a favoriza ob inerea formei sportive.ț

Pot fi competi ii pregătitoare cu caracter tradi ional i/sau jocuri ț ț șcompeti ionale, acestea organizându-se sub formă de turnee înaintea țînceperii calendarului competi ional oficial.ț

CONCURSURI DE VERIFICARE (DE EVALUARE)

Pot fi oficiale sau special organizate în acest scop, cu adversari adecva i, țavând drept obiectiv evaluarea stadiului de pregătire la un moment dat, identificarea eventualelor deficien e i a direc iilor de perfec ionare a ț ș ț țpregătirii.

COMPETI II DE SELEC IE (TRIALURI) Ț Ț

Sunt organizate de către federa ia de specialitate în scopul constituirii țloturilor na ionale. De cele mai multe ori, pentru selec ia la echipele ț țreprezentative na ionale se aleg competi ii oficiale, incluse în calendarul ț țcompeti ional na ional.ț ț

În situa ia în care este vorba de transferuri ale unor sportivi de la un club țla altul, ace tia sunt observa i de către oficiali pe întreaga durată a unor ș țcompeti ii importante (CE, CM, JO) sau pe perioada competi ională ț țna ională.ț

CUPELE

Sunt întreceri organizate în cele mai variate forme pentru toate categoriile de clasificare sportivă în urma cărora se acordă titluri i trofeeș simbolice i care, de cele mai multe ori au caracter tradi ional.ș ț

Se adresează tuturor vârstelor i nivelelor de practicare. Se recomandă a șfi organizate mai ales pentru vîrstele mici, la care calendarul oficial include o singură competi ie anuală. ț

La nivel de înaltă performan ă există cupele mondiale, la care se țparticipăîn baza invita iilor federa iilor ănterna ionale care in cont de ț ț ț țperforman ele sportivilor. Premiile, în acest caz, sunt substan iale.ț ț

Mia există competi ii de cupă la nivel na ional care pot avea caracter ț țeliminatoriu, cu adi ie de puncte sau desfă urate în sistem turneu.ț ș

Cupele au popularitate crescută i se adresează tuturor categoriilor de șsportivi.

COMPETI II ORGANIZATE SUB EGIDA SPORTUL PENTRU TO IȚ Ț

48

Page 49: Cursuri BAS (BAZELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV)

Se pot desfă ura pe baza regulamentelor oficiale existente pentru fiecare șramură de sport sau în baza unor regulamente special elaborate în acest sens(func ie de categoria de vârstă, mediu etc).ț

COMPETI II DE SPORT ADAPTAT Ț

Se adresează persoanelor cu deficien e i au drept obiectiv principal ț șintegrarea lor socială. Regulamentul poate fi acela i sau poate fi modificatș în func ie de severitatea deficien ei.ț ț

Există i situa ii în care persoane cu probleme locomotorii pot atinge ș țperforman a sportivă.ț

După formele de organizare, există:

COMPETI II CU ADI IONARE DE PUNCTEȚ Ț

Presupun desfă urarea după maniera fiecare cu fiecare, în care șînvingătorul prime te 2 sau 3 puncte pentru victorie, 1 punct pentru meciș egal i 0 pentru înfrângere. Clasamentul final se întocme te pentru ș șnumărul de puncte acumulate.

SISTEMUL LOCURILOR DE ORDINE

Se folose te ierarhizarea în func ie de locurile ocupate de la 1 la n (cros, ș țmaraton, schi fond, ciclism).

SISTEMUL TURNEU

Presupune construirea de grupe prin tragere la sor i , în interiorul cărora țse întâlne te fiecare cu fiecare, primii clasa i calificându-se pentru optimi,ș ț sferturi, semifinale i finale.ș

Pentru organizarea competi iilor de acest fel, foarte utilă este tabela țBerger.

SISTEMUL ELIMINATORIU

Presupune tururi sau runde în care cel învins părăse te competi ia i ș ț șînvingătorul se califică mai departe.

Există i repesaj (recalificări).ș

SISTEMUL CU CALIFICARE

Presupune clasarea pe anumite locuri pentru a perticipa la faza următoare.

49