Cuut ipre custnpuvua'e C A R T U Ş E pentru Manlicher—Schönauer 9,3X^2 Magnum. A se adresa : Dr. Sever Bu-garin notar public, Recaş, jud. Timiş-Torontal.

C a u t paznic d e v â u i ă t o u & e cu soţie, sare să că ştie găti şi să angajeze îngrijirea casei de vânătoare din munte. Ofer­tele cu condiţii şi reîaţiuni sunt a se trimite, subt lozinca „Casă la munte", la adresa

„CARPAŢII"

Cirae ^am d e V Ä a u z u w e nu prea scump UN STILOU BUN, pentru un scriitor sărac (căruia i-s'a furat vechiul stilou)? Ofertele le primeşte „CARPAŢII"

C u s i u t â n a p^sznic pentru fond de pescuit, care are cunoştinţe şi practică în creşterea păstrăvului de munte (clo-citorie), oferte cu condiţii şi informaţiuni asu­pra activităţii din trecut sunt a se trimite la adresa „CARPAŢII"

Cuutäara ces«esp«»nden$i în toate judeţele ţării. Cerem dela ei ştiri şi corespon­denţe privitoare la toate evenimentele cinegetice din ju­deţul respectiv. Ofertele sunt a se trimite la adresa :

„CARPAŢII", Cluj, Regina Maria 1

C u E i a p ä S V aPItlă cal. 8 sau 10 şi câteva cartuşe. Adresaţi-vă: Gh. Dumitru corn. Pâncota jud. Arad

Sc bienala» 100 buc. cartuşe 9,3X74 pentru drilling, pri­mind 50 buc. cartuşe 8X57 I. 2. A se adresa: Ing. insp. silvic Albert Kovâcs, Baia Mare, Str. Grădina Bay 40

S U M A R U L - N U M Ă R U L U I 3

„C": Un „Apel" " 4 5

Dr. 1. Philipovici: Cum se vânează râşii 1 — — — 46—48 Radu Sutsu : La vânătoare - acum 100 şi ceva de ani - 40—51 1. L. Nepos : O zi de toamnă — — — — — — — — 51 — 53 f Bătrânul Undiţar: Lângă Someş — — — — — — 53 — 54 Din literatura străină: Grey Owl: Arborele — — — 64 — 66 Discuţii: — — — — — — - - — — — — — — 66 — 59

C. A. V. Popescu : Salvaţi vânatul m i c ! S. Vulcu: Vânătoarea în pădurile statului. Ing. C. Mutică-. „Ard pădurile".

Din munţi şi din câmpii — — _ — — — — — — 60—61 C. R. B.t La „joc sau duşmănie" . Lt.-Col. î. r. Roland Sehn eider-Sny der: Vânâto»

rul Ion Micuda din Zărneşt i . N.: îmi răspunde Trompaş .

Pentru copii. Moş Gheorşhiţă: Intr 'o iarnă grea — — 62 Cărţi şi reviste: — — — — — — — - — — 63—64 Ştiri mărunte — — — — — — — — — — _ — 64

Abonamentul y^Carpafii" Pe un an Lei 48.000 Pe VB an Lei 24.000 Abonament de sprijin, cel puţin Lei 75.000 Preţul unui număr Lei 5.000

Publicitatea veTÎstei „Carpaţii** duce I u rezultat !

T a r i f : Pentru abonaţi cuvântul Lei 500 Pentru neabonaţi cuvântul . . . . Lei 10U0

Ouăle de ciori culese din cuiburi proaspete, sunt tot atât de gustoase şi hrănitoare ca cele de găină. Vânză to r i ! Puneţi copiii din sate sâ adune ouă de ciori, şi cumpăraţi-le pentru b u c ă ­tăria voastră. P e lângă o acţiune de ocrotire a vânatului util, vă faceţi un bun folos, în mizeriile de alimentare de azi, şi daţi ocaziune de câştig şi sătenilor. Nu dispreţuiţi acest î ndemn! Faceţi o singură încercare. Nu întârziaţi cu organizarea colectării, se apropie epoca cuibăritului ciorilor.

P R E M I U L E I

3.000.000 In toamna anului 1944 mi s'a furat o

carabină basculantă cu următoarele sem­nalmente :

Ţevi schimbătoare," calibrul 9,3 X 74 şi 6,5 X 5,7.

Pat elveţian cu taîpă de cauciuc. Armă cu un singur foc, execuţie de

lux. Lunetă Zeiss X 4 Toate în un geamantan special, de

piele neagră. Cel ce va da indicaţiuni care duc la

descoperirea armei, va primi o recom­pensă de Lei 3.000,000.

A se trimite informaţiuni, numai se­rioase la

Adm. revistei „CARPAŢII" CLUJ, Str. Regina Măria 1

Paznic de pescuit în apele de munte, energic şi cinstit, de prefe­rinţă ardelean sau bănăţean, cu cunoştinţă de piscicultura de salmonizi, posedând certificate de recomandaţie, caut pentru mare fond de pescuit la Brezoiu, Jud. Vâlcea. Ofer salariu bun şi locuinţă. Adresaţi de urgenţă: Dr. Eugeniu Mussu, Bu­cureşti, Strada Dr. Lister Nr. 35

Cumpăr N*»ii „Cavpafii": 1, 2 din 1935. ofer 3000 Lei exemplarul. Oferte la „Carpatii" subt „V. P." * 1, 2 si 12 din 1934; 1, 2, 4, 6, 9, din 19£5. Plătesc *2000—3000 Lei pentru număr. A se adresa: „Carpaţii" penttru A. M.

Cumpăr pistol WaStlier cal. 7.65 sau 9 mm. Adresa: Gh. Ardeleanu, Diosig—Bihor

CARPATI I VÂNĂTOARE / PESCUIT / OflNOLOGIE Apare la 15 a flecarei luni/ Preţul anul număr 3000 le!/ Abonamentul un an «,C00 DIRECTOR, PROPRIETAR RĂSPUNZĂTOR, pe Jumătate an 24000 lei. Abonament de sprijin 75,000 lei / Redacţia şi administraţia Or. IONEL POP Clui, strada Regina Marfa Nr. 1 (Rea- special Trib. Ciut. No. 9 A N U L X V // N o . 3 // M A R T I E 1 9 4 7

4

UN „APEL Intr'o gospodărie distrusă sau răvăşită de războiu,

fiecare mană îşi are zece întrebuinţări, fiecare isvor de energic e chemat în zeci şi sute de locuri de muncă. Pentru a se reface ceea ce a fost, şi chiar a se clădi ceva şi mai bun decât ceea ce a fost, nu e îndestulător să se ridice zidurile şi să se aşeze acoperişul. Pe lângă aceste şi altele lucrări de temelie sunt nenumărate altele, mai mici, de detaliu, fără de care ceea ce se face nu se apropie de de­săvârşirea posibilă. Să nu îi vină nimănui în gând vorba cu baba care n'are ce face când arde satul, decât îşi piap­tănă cosiţele împuţinate şi cărunte, — atunci, când noi punem problema de .refacere în legătură cu vânătoarea, pe când tara trebue să fie înhămată la resolvirea unor probleme de mare însemnătate, de viaţă chiar- Preocupa­rea noastră pentru trebile de reconstrucţie a vânătoarei nu exclude alte preocupări; ele ne iau u n p l u s de timp, muncă, energie, cheltuială, pe care alţii — foarte serioase şi simandicoase persoane — îl ard în alte preocupări, pe care noi le vedem mai de puţin folos pentru obşte. Prin aceasta prismă trebue văzute acţiunile lumii vândtoreşti, chiar şi de aceia, care •— greşind! — bagatelizează însem­nătatea vânatului şi a problemelor de menţinere şi pro­păşire a faunei cinegetice.

Pentru acest sector al preocupărilor omeneşti din lumea noastră — vânătoarea şi pescuitul — sunt anumite probleme, pe care avem dreptul să le numim însemnate şi să le exaltăm chiar însemnătatea, în voinţa de a. le duce spre o soluţiune bună:

Aşa sunt preocupaţi aproape toţi vânătorii — şi de sigur toţi a d e v ă r a ţ i i vânători — de problema câinilor de vânătoare

In această problemă domneşte la noi complectă des­orientare, şi o desăvârşită lipsă de activitate.

înainte de războiu, am avut înjghebate câteva aso-ciaţiuni chinofile- Unele au dat resultate de început ex­celente, încurajând nădejdi frumoase. Focul se pare că a fost mai ales de pae; flacăra lui s'a micit poate de grabă, şi la cel dintâe suflu al războiului a murit. Nu ştim dacă subt spuze, undeva, ascuns, mai trăeşte un grăunte de jar, din care s'ar putea aprinde nouă vatră . . . .

In această situaţie, iată vine iniţiativa D-lui C. A. V. Popescu, al cărui „apel'' îl publicăm în pagínele acestui număr.

Cititorii noştrii îl cunosc de mult pe acest stabil co­laborator al „Carpaţilor", şi din scrisul lui îşi vor fi fă­cut o justă judecată asupra talentului de scriitor, a cu­noştinţelor de specialitate, şi a concepţiei cu totul sever-corectă vânătoreşte pe care le are Dl C. A. V. Popescu. Poate nu au putut inse desprinde din ceea ce a scris el în aceste pagini, enorma lui putere de realizare şi încăpă­ţînata hotărâre de a duce un lucru până la sfârşit. Au cunoscut scriitorul, poate nu au avut prilej să recunoască realizatorul.

Când am primit „apelul" D-lui C A. Y- Popescu, am avut deîndată imaginea unei realizări frumoase. Din pri­ma clipă am avut şi avem siguranţa, că ia fiinţă o or-ganizaţiune, care va însemna foarte mult în mişcarea cinegetică a Rom,âniei. Dacă va fi să eşueze — ceea ce

ni se pare esclus —<• va fi î n f r â n t ă o voinţă tare, nu ca se va fi dat bătută, nu ea va fi renunţat.

Dl C. A. V. Popescu ia iniţiativa înfiinţării unei aso-ciaţiuni de vânători, în scopul creşterei, controlului şi răs-păndirei unor rasse de câini de vânătoare, de obiceiu uti­lizaţi pentru vânătoarea în pădure. (Le-am putea zice, cu o oarecare resturnare pentru unele specii: câini gonitori). Invită să iee primul 'contact în vederea organizării, cei ce au interes pentru asemenea câini.

In iniţiativa D-lui Popescu, desprindem câteva carac­teristice, care ni se par rodul unor cuminţi judecări a situaţiilor, şi în aceiaş vreme buni auguri pentru reuşită.

In divergenţă cu vechile noastre asociaţiuni chinofile se tinde spre o spec ia l i za re . Acele vechi formaţiuni, pro­clamau aceiaş interes şi pentru Setter, ca şi pentru Chow-chow, şi pentru Basset, ca şi pentru Pechinez. Un interes difuzat şi difuz, fără o concentrare, şi dibuind adese ne­putincios între diverse scopuri: utilitate — lux, pază — vânătoare, expoziţie spectaculoasă — concurs etc Aso­ciaţia, care urmează să se înjghebeze acum, exclude dela început din sfera ei de preocupare toate rasele de câini, care nu servesc de f a p t scopuri vdnătoreşti. Mai mult: în marea castă a câinilor de vânătoare mai face o divizare, câini de aret, — câini gonitori. Şi îşi limitează atenţiu­nea esclusiv asupra acestora din urmă. E o diminuare a însemnătăţii, sau chiar o dispreţuire a celorlalte rase ca­nine, în special a raselor de prepelicari? Nici de cum; dim­potrivă: fiecăreia din grupurile în care se împarte ma­rele neam al câinilor, trebue să i se deie o atenţiune; fie­care merită atenţiunea, şi mai ales au nevoe de o aten­ţiune specială.

In ţările din apus, unde chinofilia a devenit un fel de sport aparte, există „cluburi" (asociaţii) speciale, aproa­pe pentru fiecare rasă de câini. Să nu amintim altele, există d. e. club deosebit pentru foxterierii sârmoşi, şi al­tul pentru cei cu păr neted etc. La noi, cu chinofili în nu­măr restrâns, cu câini de rasă puţini, o asemenea diferen­ţiere ar fi excesivă. Ceea pe care o are în vedere Dl C. A. V. Popescu e adaptată atât scopului, cât şi împrejurărilor noastre.

Caracteristică notă pentru aceiaş concepţie a apelu­lui e şi modestia cadrelor prevăzute. Prevedem şi noi că cel puţin la început, asociaţia va avea puţini membri, şi puţini câini vor fi trecuţi prin registrele ei. Nu va fi o greşeală această. Cu atât mai strânsă va fi organizaţia, şi cu atât mai severe normele aplicate selecţionării câini­lor de vânătoare şi eliberării certificatelor de origrne. Cu timpul cadrele se vor lărgi, ducând cu sine însă caracte­risticile de probitate întipărite în vremea începuturilor modeste.

Pievista „Carpaţii'' salută cu toată căldura această iniţiativă, pe care înţelege să o seirvească cu tot ceea ce poate. îndeamnă în aceiaş vreme pe vânătorii care au un real interes pentru prăsirea şi răspândirea raselor de câini de vânătoare amintiţi mai sus, să dee ajutorul lor deplin acestei iniţiative a distinsului vânător C. A. V. Po' pescu.

46 CARP A f l i •:• i947. No. 3.

CUM SE VÂNEAZĂ RÂSII? Constatând că în revistele de vânătoare se găsesc

în ultima vreme mai multe observaţîuni despre apa­riţia râşilor şi despre pagubele cauzate de aceste ani­male prea frumoase şi interesante, şi considerând că în opera noastră de refacere a vânatului mare, ajuns la pragul dispariţiei, vom fi siliţi să procedăm la o energică campanie împotriva tuturor duşmanilor lui, doresc să dau câteva lămuriri confraţilor vânători, cărora râsul nu le prea este bine cunoscut, despre modul cum poate fi el vânat. Dacă întrebuinţez cu­vântul ,,a vâna", însemnează că nu înţeleg să mă ocup sau să recomand prinderea lui în capcane şi mai puţin întrebuinţarea de strihnină. Aceste din urmă procedee sunt în general de condamnat, sau cel puţin admisibile numai în cazuri şi împrejurări excepţio­nale, când râsul este prima şi cea mai importantă pie­dică pentru conservarea şi înmulţirea căprioarelor, Atunci, în aceste cazuri precis şi bine stabilite, vom putea şi trebue să acceptăm proverbul, ca „scopul sfinţeşte mijlocul". Trebue, mai departe să ştim că râsul intră foarte uşor în capcană, şi prin urmare un vânător sau paznic care se pricepe la acest lucru este în stare să nimicească în scurt timp toţi râşii dintr'o întreagă regiune. Ştiut, este că râsul îşi are terenul anumit de vânătoare, şi nu suferă acolo un alt râs în acelaşi timp. El vânează singur. In tovărăşie vâ­nează numai mama cu puii săi, sau o pereche. Dacă un râs este scos din terenul său, atunci acest gol, peste scurt timp, este umplut printr'un alt râs. Aşa­dar se poate extermina treptat un număr mare de râşi, ceeace desigur că nu este de dorit afară — du­pă cum am spus mai sus — dacă de fapt nu ne putem ajuta altfel.

Eu personal am împuşcat numai doi râşi, aşa că din propria experienţă nu pot să dau multe lămuriri. Deoarece în Bucovina erau relativ mai mulţi râşi de­cât în alte părţi ale Ţării 1), am avut ocazia să vor­besc cu vânători experimentaţi, cari au avut norocul de a vâna răşii cu arme de foc, obţinând succese bu­ne. Mai departe am citit multe articole ale vânători­lor bătrâni din Canada şi Rusia, şi am avut ocazia să vorbesc şi cu unii dintre ei. In nordul Rusiei şi în Ţările baltice precum şi în Bielorusia, râsul se în­tâlneşte destul de des şi în pădurile de acolo, situa­te la şes, vânarea lui este mult mai uşoară decât la munte. Tocmai de aceea au putut fi observate şi con­statate acolo unele însuşiri speciale ale râşilor, pe care le are fiecare, când este urmărit, şi acest lucru ne poate servi deci drept călăuză şi pentru vânătoa­rea de râşi la noi.

In Bucovina cei mai norocoşi vânători de râşi din vremea noastră, sunt Inspectorul silvic Vladimir Bolim şi brigadierul silvic Emil Slubciacovschi, care a publicat şi în această revistă unele întâmplări ale lui cu râşi şi lupi. La dl. Ing. Bohm am putut vedea

1 ) Statistica din anul 1927 ne arată că numai în acel an au fost împuşcaţi şi prinşi: 15 râşi pe o suprafaţă de cea 5000 k m 2 din cei 10.000 cât are întreagă Bucovina. După acest an am oprit combaterea lor cu alte mijloace decât cu arme de foc, deoarece numărul căprioarelor, a căror vânare era complet opri­tă dela 1923, s'au refăcut în mod suficient, încât contigentul lor a fost pe deplin garantat.

de: Dr. 1. PHILIPOV1C1

16 blănuri de râşi de diferite culori, ale căror pur­tători au fost doborâţi în număr de 11 cu arma, şi numai 5 prinşi cu capcana.Câţi râşi au fost împuşcaţi de Slubceacovschi nu mai ţin minte, şi nici nu-1 pot întreba pentrucă nu se află în Ţară.

Este poate recomandabil să vorbim ceva despre deosebirea, în felul de a prinde vânatul, între răs şi lupi. Lupul vânează rareori singur. Singură vânează lupoaica cât timp puii sunt mici şi nu se pot depărta din cuib, deasemenea şi lupul — tatăl care contribue şi el la creşterea puilor, — apoi lupii solitari în tim­pul verii şi lupii invalizi şi foarte bătrâni în tot cursul anului (când nu sunt toleraţi în haite, sau când se depărtează de haite pentru a nu fi ucişi chiar de to­varăşii lor). In fine lupii cari au rămas singuri, după ce tovarăşii lor au fost nimiciţi şi ei înşişi n'au avut prilejul să se asocieze la o altă haită. Aşadar cazu­rile când lupii vânează singuri sunt mai rare, regula este că în cele mai multe luni ale anului, lupii vâ­nează în tovărăşie. Vânează în tovărăşie, sau o fa­milie, constând din lupoaiea-mamă cu puii ei în nu­măr de 3 până la 9, sau lupii-fraţi, sau o pereche sau mai multe familii împreună, mai ales iarna. Că lupul vânează de regulă în tovărăşie ne dovedeşte şi fap­tul chemării reciproce şi a adunării prin urlet.

Despre râs m'am exprimat mai sus. Aici chestia este tocmai invers. Regula este că el vânează singur sau într'o singură familie, constând din 2—3 mem­bri, rareori 4, adică mama cu 1—3 pui, faţă de 3—9 ai lupoaicei, şi niciodată râşii din diferite familii nu se adună în haite. Mai mult chiar, ei se duşmănesc şi nu admit călcarea' hotarelor din raionul lor de vâ­nătoare.

Dacă mai adăugăm că lupul posedă un simţ al mirosului extraordinar de desvoltat. care lipseşte râ­sului, — deşi desigur nu complet, totuş, în mare mă­sură — şi dacă mai luăm în considerare că lupul este mult mai puternic decât râsul, ajungând o greutate până la 60 kg. faţă de 30 (considerând ca măsură maximă pentru ţara noastră), ceeace îl face în stare a prinde şi animale mari, ca cerbi, şi dacă în fine vom lua la cunoştinţă, că inteligenţa lupului este incom­parabil mai desvoltată decât cea a râsului, — putem lesne deduce că pagubele cauzate de lupi trebue să fie mult mai mari decât cele ale râşilor. Deci „inami­cul numărul I" este şi rămâne lupul, şi în consecinţă toate mijloacele de a-1 distruge sunt perfect justifi­cate şi trebue să fie aplicate fără şovăire.

Acuma ne întoarcem la tema noastră principală, anume cum vom putea împuşca râşii, scăpând că­prioarele şi cocoşii de munte de duşmanii lor pericu­loşi, creindu-ne în acelaş timp o mare şi rară bucurie şi satisfacţie vânătorească, obţinând şi un trofeu splendid.

Se ştie că râşii sunt mari migratori acolo unde nu găsesc vânat din belşug. Raionul lor este întins pe multe zeci de kilometri şi de obiceiu ei se întorc după 2—3 săptămâni pe aceleaşi poteci.

1. întâlniri întâmplătoare. Vestiţii noştri vână­tori de munte, ca bătrânul „tată" Colonel von Spiess şi Emil Witting, şi alţii au împuşcat în lunga lor via­ţă vânătorească numai câte un singur râs, şi aceasta numai din întâmplare. Insă în regiunile unde au vâ-

nat ei, râşii constituiau o raritate.' Acolo unde râşii sunt mai numeroşi, o întâlnire cu ei poate să fie un lucru mai uşor. De multe ori râsul nu se fereşte aşa de tare de om ca de e-xemplu lupul, probabil din lipsa de experienţă. In viaţa lui tainică el poate că n'a avut prilejul de a se con­vinge, că omul este o fiinţă pericu­loasă şi, neavând simţul mirosului bi­ne desvoltat, îi lipseşte semnalul de alarmă la distanţe mari.

Am auzit cu toţii povestiri de în­tâmplări absolut serioase, care ară­tau, că râşi stând pe o stâncă sau în alt loc, priveau cu interes şi fără fri­că oamenii chiar la distanţe mici. Sunt deasemenea cunoscute alte ca­zuri când râşii au dispărut ca nişte năluci roşii-gălbui, fără ca ochiul o-menesc să fi putut distinge exact ce animal a întâlnit.

Râşii au în fiecare teren lo­curi preferate, îndeosebi stânci, un­de îi putem găsi mai des. La bătaia de cocoşi, dacă vedem urme de râs, trebue să fim îndeo­sebi pregătiţi. întâlniri întâmplătoare sunt deci po­sibile, însă nu pot fi socotite ca un procedeu metodic de a vâna aceste animale. Le-am amintit numai pen­tru a arăta că nu sunt aşa de imposibile cum s'ar putea crede, dacă vânătorul se gândeşte la această posibilitate. Eu m'am întâlnit de două ori cu râşi, iar prietenii mei de mai multe ori.

2. La hoit. Aci trebue să distingem între hoitul unui vânat ucis de râşi şi momeală de animale do­mestice pusă de noi pentru a atrage râsul. In primul caz ; putem să avem şanse destul de bune, dacă pre­zenţa noastră nu este observată de râsul ucigaş. Deşi râsul obişnueşte să nu mănânce decât o foarte mică parte din animalul ucis, totuşi el se întoarce de multe ori la victima sa proaspătă, mai ales în regiunile să­race în vânat şi dacă el este foarte flămând, câteo­dată chiar fără să mănânce din ea. Aş putea să po­vestesc multe observaţiuni extrem de interesante, cari însă ar întrece mult tema mea propriu zisă.

Ce şanse avem de a împuşca un râs la un hoit de animal domestic şi cari animale sunt potrivite în acest scop? La această întrebare răspundem, că şan­sele noastre sunt atât mai mari, cu cât numărul vâ­natului preferat de râşi este mai redus şi cu cât mai des şi exact putem constata prezenţa şi trecătoarea râsului. Deoarece el nu dispune de simţul mirosului' şi deoarece dinţii lui nu sunt prea puternici, trebue să-i oferim momeala cât se poate de aproape de dru­mul lui obişnuitt, uşor vizibilă şi jupuită. Asta este experienţa mea proprie, bine fundată. Eu unul am împuşcat râşii mei la un hoit de cal jupuit, expus lângă o stână de oi, care a fost atacată de multe ori de râşi în timpul verii. Imediat după coborîrea ciur-zilor, calul a fost pus pe o poieniţă lângă stână, şi o pândă a fost construită alături, pe un molid. In această regiune de gol de munte din cauza nenume-roaselor stâne nu s'a ţinut vânatul, şi râşii au fost nevoiţi să prindă oi. Inspectând acest loc după ple­carea oilor, ei au găsit o masă pregătită cu carne proaspătă roşie, care din cauza vremei foarte răco-

Râsul dibueşte...

roase, chiar iernatice, s'a conservat proaspătă, şi fă­ră a-şi bate mult capul s'au servit spre ghinionul lor şi spre fericirea mea..

Cunosc însă două cazuri tot din terenul meu din munţii Rodnei, când râşii s'au apropiat cu interes şi de hoituri cari nu mai erau tocmai proaspete. Unul era de vită omorîtă de urs şi altul de cal, însă în stare de putrefacţie. N'am observat că au gustat din aceste hoituri, însă au fost văzuţi învârtindu-se în jurul hoitului şi unul a fost şi împuşcat de un prieten.

Sfătuesc deci a jupui calul sau alt animal ca să fie bine vizibil, pentru ca carnea roşie să provoace pofta, şi de a pune acest hoit la trecătoarea consta­tată prin urme, mai bine pe o poiană în marginea pă­durii, sub un molid, unde corbii nu îndrăznesc să vină aşa de des ca într'un loc complet liber. Delà sfârşi­tul lui Septemvrie şi până în Maiu, hoitul nu se va descompune prea repede, dacă locul nu este prea ex­pus soarelui şi dacă intestinele sunt îndepărtate. Nici muştele nu vor distruge hoitul când locul va fi expus curentului. Observatorul nu trebue să fie înalt, 4 me­tri ajung. Râsul vine de obiceiu către seară, însă vâ­nătorul trebue să vină cu mare precauţiune cam cu trei ore înaintea înserării şi să nu trădeze prezenţa sa prin mişcări sau fumat, deoarece ochiul şi urechea râsului sunt extrem de fine şi nu se ştie din ce direc­ţie el poate să apară, iar mersul lui este absolut de neauzit. De multe ori râsul stă şi ziua lângă hoit. Dacă se bănueşte că sunt mai mulţi râşi cari au gus­tat din hoit, vânătorul după prima împuşcătură tre­bue să rămână nemişcat, până în plin întuneric. Aşa am împuşcat eu râşii mei, în decurs de o jumătate de oră. Râsul nu îşi dă seama ce înseamnă împuşcă­tura. Se apropie ca pisica fără nici un zgomot, deo­dată numai îl zărim înaintea noastră. Glasul lui l-am auzit de câteva ori. El poate fi redat prin un ,,Au", în sopran şi scurt exprimat, cu accentul pe a. Lângă hoit primul râs a mâriit încet când s'a uitat la el. Cunosc un bun vânător care a împuşcat anume că­prioare şi ciute pentru a se folosi de ele ca momeală, foarte atractivă pentru râşi.

Natural, că apariţia râsului la hoit nu este de

48 CÂÎtPAŢII •:• 1947. Ño. 1

loc aşa de sigură ca cea a ursului sau chiar a lupu­lui. El poate să fie absent multă vreme din locul respectiv, sau ignorează hoitul sau chiar să nu-1 gă­sească şi între timp hoitul putrezeşte sau este con­sumat de alte animale sau păsări. Dacă însă vine, vine fără grijă. Totuşi există şanse destule şi trebue să contăm şi pe curiozitatea lui, chiar dacă nu este flămând. Nici un carnivor doar nu se poate desinte­resa de vre-o carne dacă o vede. Aceasta şi fără in­tenţia de a o mânca. Trebue să ne aducem aminte numai, cu ce voluptate se tăvălesc câinii pe hoituri.

3, Cu imitarea glasului de căprioare sau de ie­puri. Şi cu acest mijloc au fost împuşcaţi râşi, după cum ne-a povestit şi Dl. Ieronim Stoichiţia. Bine în­ţeles, că trebue să avem noroc ca râsul să fie aşa de aproape ca să ne poată auzi şi chiar dacă ne aude, să vină, să nu ne observe înainte ce l-am observat noi. In orişice caz vom întrebuinţa acest procedeu, mai ales dacă bănuim un râs in apropiere, sau dacă-1 vedem la o distanţă mare, sau în combinaţie cu pân­dă la hoit. De stricat nu putem strica nimic, în schimb avem mult de câştigat. îndeosebi vom avea şanse bu­ne dacă am găsit un vânat proaspăt ucis de râs. Şi Ia această metodă este fiarte recomandabil un observa­tor nu prea înalt, ca să nu fim surprinşi şi să putem zări dihania de departe, mai ales în tăeturi crescute.

4, Cu copoi. Aşa a împuşcat Inspectorul silvic Bohm marea majoritate a râşilor lui. Pot fi întrebuin­ţate toate soiurile de câini, deoarece râsul fuge şi de câinii mici. De preferat sunt foxterieri şi în general câini uşori şi curajoşi. Trebue să ştim că râsul nu se urcă pe copaci, dacă este mânat de câmi, decât numai în cazuri rare. Regula este, că el fuge, nu prea iute, înaintea câinelui, făcând roată şi minciuni şi re­vine la locul de unde a pornit. Vânătorul trebue deci să aştepte cu răbdare la trecătoarea, unde se găsesc urmele proaspete. Mulţi câini ageri pot să-1 fugă­rească şi departe, ceeace este mai obositor şi mai puţin preferabil pentru vânător, In acest caz, când râsul este prea obosit sau e rănit, şi câinii se apropie de el mult, el poate se va urca în copac. Dacă sunt mai mulţi vânători, ei vor ocupa trecătoarele cunos­cute, cari sunt ţinute de acest vânat cu mare regula­ritate şi se vor lăsa câinii pe urmă. De vânt nu tre­bue să luăm prea mult seamă.

Un câine mic, curajos, cu nas bun. este în general un ajutor de nepreţuit pentru orice vânător, mai ales pentru cel de munte. El descoperă multe taine cari sunt ascunse de altfel omului, poate fi întrebuinţat la vânătoare de urşi, porci, râşi şi pisici, poate arăta urma vânatului rănit, în acelaş timp nu stinghereşte vânatul nobil care nu se teme de el şi, în fine, este un păzitor valoros pentru stăpânul său în timpul nop­ţii, mai ales în vremuri agitate ca cele de azi. Vâ­nătoarea cu câini este cea mai eficace din toate pro­cedeele pentru vânarea râsului cu arma de foc.

5, Cu gonaşi. La munte se va împuşca râsul în goană numai în mod întâmplător, dacă vânăm la alt vânat, deoarece el nu obişnueşte să rămână mai mult timp în acelaş loc, ci firea lui îl împinge mereu la migrare. Numai dacă foamea îl sileşte ca să se ţină de un hoit, îl vom putea găsi mai multe zile în apro­piere şi iarna* urm lui îl va trăda.

Dacă am putut constata precis prezenţa unui râs într'o pădure de colină sau şes, şi dacă avem timp suficient de a aduna vânători şi hăitaşi, putem încer­

ca norocul cu bune şanse. Un vânător trebue să stea numai decât lângă urma de intrare, ceilalţi în locurile cunoscute ca trecătoare. Râsul nu este aşa de sen­sibil ca lupul, şi dacă pădurea este deasă sau înze-pezită, se întâmplă chiar că el să se ascundă sub o tufă, lăsând să treacă gonaşii pe lângă el. De obi-ceiu deci nu vom conta să apară aşa de grabnic ca lupul. Dimpotrivă, de multe ori râsul va ieşi abia în ultimul moment. Trebue să ştim că el vine foarte în­cet, precaut şi ştie să se strecoare prin locurile rău vizibile, încât nu ne putem baza pe urechea noastră. Şi din această cauză trebue să stăm nemişcaţi şi foar­te atenţi, mai ales că el priveşte împrejurimea ex­trem de atent înainte de ce părăseşte pădurea în­cercuită.

Un mare avantaj ne este dat prin faptul că râ­sul nu ne poate mirosi aşa de uşor ca de exemplu lupul, porcul sau vulpea. Totuşi, dacă vântul bate puternic dela vânători în direcţia lui, este de presu­pus ca el să simţească pe om, însă numai la distanţă mică. Acest lucru l-am constatat câteodată chiar la iepuri.

Râsul poate fi împuşcat la distanţe mici cu alice mari de 5 mm., Ja distanţe mai mari cu glonţ. Arma cea mai bună şi universală este drilingul în aceste cazuri. Spre deosebire de lup. râsul rănit este un ina­mic periculos şi curajos, şi îşi apără viaţa până la ultima clipă.

Mărturisesc că am o slăbiciune deosebită pen­tru acest animal prea frumos şi am regretat din toa­tă inima când s'a întâmplat de două ori în terenul meu, că râşii au intrat în capcane puse pentru lupi. Am dat chiar ordine paznicilor ca să-i elibereze, dacă piciorul nu va fi rupt prea sus şi prea tare. Odată s'a şi încercat acest lucru, însă înzădar, deoarece săl-bătăcia şi agresivitatea râsului nu permit să te poţi apropia ca să-i poţi arunca un sac peste cap. Ca fie­care vânat răpitor, şi râsul s'a înmulţit desigur în timpul războiului din cauzele bine cunoscute, dintre cari lipsa de combatere este cea mai importantă. Se va impune deci reducerea numărului în mod energic, pentrucă altfel nu vom putea salva căprioarele şi nici cerbii, ai căror viţei sunt la fel primejduiţi. Să nu exagerăm însă în întrebuinţarea mijloacelor nevână-toreşti, şi mai ales arendaşii şi proprietarii de tere­nuri de vânătoare cu experienţă puţină, să nu se lase prea mult influenţaţi de unii paznici ai lor, cari câ­teodată se gândesc prea mult la interesele lor per­sonale. Vânătorul pasionat şi iubitor de natură, ca­re dispune de timpul necesar, are datoria să încerce a combate râsul cu arma dfe foc, întrebuinţând pro­cedeele descrise mai sus. El va avea o răsplată minu­nată, dacă va reuşi şi va vedea întins pe zăpadă a-cest splendid animal, va avea impresia că aceste cu­lori sar potrivi mai bine unui peisaj din regiunile tropice decât asprilor noştri Carpaţi, Şi el va păstra o amntire frumoasă şi va încerca să vâneze mereu râşii numai cu arma.

N. R. — Cititorii noştri îşi reamintesc seriile de articole pe care le_am închinat unora dintre sălbătăciu-nile mari ale ţării noastre, de azi şi în trecut. (Urs, bour, zimgru etc) . Râsul e unul din cele mai intere­sante vietăţi ale munţilor noştri, Avem în program să publicăm, la timp potrivit o seamă de articole şi cu tema râs.

LA VÂNĂTOARE - A Am în faţa mea ..Memoriile" lui Neculai Sutzu

(1798—1871), fiul domnitorului Alexandru Sutzu al Moldovei, fost mare logofăt şi mai apoi ministru de externe sub domnia lui Mihalache Sturdza. Econo­mist emerit, de o erudiţie şi spirit înalt, Neculai Sutzu în „Memoriile" sale, atât de rare azi, din toate punctele de vedere, s'a ocupat şi de vânătoare.

închină în cartea sa şi câteva capitole acestui nobil meşteşug întru Sfântul Hubertus, sub titlul „La chasse en Moldavie", din care se pot trage — credem — unele concluziuni şi multe învăţăminte.

Traducem câteva pasagii din capitolul pomenit mai sus, şi lăsăm lectorului a face singur notele pe marginea povestirei, în comparaţie cu actualitatea.

Iată-le: „Moldova e plină de vânat de toate soiurile, cu

toate că nu-i păzit nici de legi şi nici de oameni anu­me tocmiţi. Dela Hălăuceşti şi până la Dunăre, dela Comăneşti la Prut, munţii, dealurile şi văile, pădu­rile şi câmpurile, înfăţişează vânătorului toate nea­murile de vânat cu păr şi pană, cunoscute în Europa.

Lanţul Carpaţilor, pe creasta cărora trece hota­rul dinspre Austria, este locuit le urşi, porci mistreţi şi cerbi. Pe unele din piscurile lui sălăşlueşte şi ca­pra neagră. Cocoşul de pădure, cocoşul de munte şi găina de alun, mişună prin pădurile de mesteacăn şi de brazi, de dincolo de Şiret. Capra roşie a coborît până în pădurile din apropierea laşului. Dropia o în­tâlneşti mai în toate câmpiile. Dropia mică şi raţa, zboară deasupra dealurilor descoperite, în împrejuri­mile Galaţului.

Potârnichea cenuşie ca şi epurele, sunt răspân­diţi peste tot locul; asemenea şi lupul şi vulpea şi bursucul.

Sitarul se vânează de două ori pe an, în trece­rile lui din primăvară şi toamnă.

Mlaştinile şi smârcurile sunt pline de becaţe, be-caţine şi duble de toate neamurile; de culici, de na-gâţi şi de şnepi.

Bălţile şi iazurile adăpostesc raţe, gîliţe, Hşiţe, gâşte sălbatice, lebede şi alte atâtea pasări şi păsă­rele de apă.

„La chasse â courre" şi preceptele acestui fel de vânătoare, nu sunt cunoscute în Moldova; sălbătăciu-nile cu părul roşu sau negru, sălăşluesc într'o stare cu adevărat sălbatecă. . . fiindcă nu se află nicăerî parcuri de vânătoare. De altfel, cu riscul de a jigni legitimele susceptibilităţi ale marilor vânători din al­te ţări, mărturisesc că în această fugă după vânat, în urmărirea sălbătăciunii, nu se găseşte nimic din ce-iace se chiamă vânătoare. Cursa aceasta are evident peripeţiile, emoţiile şi plăcerile ei, d a r . . , nu-i vâ­nătoare, Ceeace ese în relief din această regală re­creaţie, este dibăcia hăitaşilor călări, neputinţa de a da greş a copoilor, iuţeala şi instinctul câinilor, calită­ţile cailor, îndrăzneala călăreţilor, abilitatea lor de a-şi purta caii şi totodată de a sufla din' corn, în| sfârşit dorinţa lor de a urmări. . , S'a dat acestui fel de manej numele de vânătoare, dar nu văd vână­torul !

' Nu înţeleg vânătoarea ca1 pasiune decât numai în împrejurarea când vânătorul ia parte directă şi

UM 100 ŞI CEVA DE ANI — de: RADU SUTZU

principală, şi-şi trage satisfacţiile din succesul pro­priei lui dibăcii şi şiretenii, cu care învinge obsta­colele.

Aşa că n'am găsit niciodată nici un fel de plăcere în vânătoarea cu ogari sau cu şoimi, amândouă prac­ticate în Moldova — însă în mică măsură, dat fiind că din ce în ce şi acest meşteşug îşi împuţinează adepţii.

Terenurile sunt atâta de accidentate, încât vâ­nătoarea cu ogari este aproaps cu neputinţă de fă­cut; ea nu constitue deci decât un accesoriu fără im­portanţă.

Vânarea prepeliţelor cu ajutorul şoimului este o adevărată măcelărie, pe care o practică câţiva a-* matori dornici să-şi umple cămările.

In definitiv, toţi aceia cari se dedau la asemenea îndeletniciri pentru a aduna vânat mult, căzut în ur­ma ogarului sau lăcomia pasărei de prada — fac ei oare vânătoare, sau asistă numai ca nişte simpli spec­tatori la o desfătare care scârbeşte, după părerea mea, pe adevăratul vânător?

Ce plăcere poate să egaleze încântarea vânăto­rului pasionat, care întovărăşit de un bun câine de aret, se izolează în spaţiile pe care i le oferă na­tura, se bucură de farmecul pe care ea îl desprinde şi-l răspândeşte de cum se crapă de ziuă şi până la înoptat, luptă împreună cu credinciosul lui tovarăş şi se îmbată de propriile lui succese, în ciuda obstaco­lelor pe care le întâmpină?!

La sosirea mea în Moldova la 1827, vânătoarea ,,la picior" era rară. Se vânau epurii cu ogarii, iar vânatul mare cu hăituiala. Am fost unul dintre pri­mii, la Iaşi, în afară de doi trei străini, cari am cău­tat vânatul cu câinele de aret. De altfel vânatul nu s'a împuţinat, cu tot numărul din ce în ce mai mare al vânătorilor şi cu toate că se tăiau pe un cap, pă­durile.

O să-mi amintesc întotdeauna cu plăcere, de cea­surile fericite petrecut la vânătoare, în această epocă a vieţii mele. Balta dela Cristeşti, aproape de Iaşi, cuprinde un număr nebănuit de mare, de felurite pal­mipède şi picioroange: lebăda, gâscă sălbatecă, bâ­tlanul, lopătarul, cufundarul,, lişiţa şi nenumărate spe­cii de raţe, în cantităţi enorme.

Să ne închipuim o partidă de vânătoare în acea­stă baltă, care este un iaz natural, cuprins între Prut şi Jijia şi care primeşte revărsările acestor două râuri.

Malurile bălţii, pe o mare distanţă sunt acoperite de un desiş de trestii prin care uşoare luntrii de pes­cari şi-au croit canaluri de trecere. Ochiuri de apă stătătoare în cari clocesc plante în descompunere, înr

gădue luntrilor să stea lângă maluri. Pe măsură ce înaintezi, fundul ochiurilor coboa­

ră puţin câte puţin, canalul se lărgeşte, trestiile par că se îneacă şi luminişurile apar tot mâi multe.

Găseşti în sfârşit o pânză de apă, mărginită de toate părţile de trestii dese, pe suprafaţa căreia pla­nează şi se agită mulţimea zburătoarelor care popu­lează această ţară a apelor.

Am petrecut noaptea la Cristeşti. Tovarăşii mei de vânătoare erau patru. Prima grijă a fost aceia de

a ne asigura mijloacele de transport. Pescarii sau în­făţişat îndată şi fiecare dintre noi şi-a ales câte unul care să-i poarte luntrea. Le-am poruncit să ne; tre­zească cu două ceasuri înainte să se crape de ziuă, pentruca zorile să ne găsească la pândă. Ca să a-jungem până la baltă, e drum de două ceasuri. Du­pă aceia am început să ne ocupăm de pregătirile pentru a doua zi. In timp ce armele de vânătoare sunt curăţite cu îngrijire, fiecare dintre noi îşi aşea­ză muniţiile, în aşa fel încât să piardă cât mai puţin timp cu încărcatul armei. Ne facem burele şi pregă­tim mâncarea. Toate socotelile acestea le băgăm în torbă, oare se umflă peste măsură. Pregătirile ne iau toată seara. Restul nopţii dormim sau pălăvrăgim; Când începe să se mijească de ziuă, pescarii fac zgo­mot şi cei dintre noi cari au dormit, se deşteaptă. Ne îmbrăcăm în haine groase şi după ce fiecare pune în spinarea pescarului conductor câte o puşcă sau două, geanta de vânătoare, câte ceva de mâncare şi o hai­nă de ploae — o pornim la drum, pe întuneric, spre baltă să ne căutăm luntrile, cari nu-s altceva decât nişte trunchiuri de copaci, scobiţi.

Luntraşul cu ajutorul unei singure lopeţi, face mişcări de şarpe. Numai un singur vânător poate în­căpea în luntre. Se aşează pe o mână de pae,cu spa­tele la vâslaş, îndoind picioarele în aşa fel încât ge­nunchii se sprijină de marginea luntrei. îşi aşează în faţă muniţiile, ca să le aibă la îndemână. încarcă puşca, o aşează cu ţevile înspre înainte, îşi aprinde pipa sau ţigara de foi şi aşteaptă cu răbdare.

Trecerile prin canaluri sunt câteodată destul de grele pentru vâslaş, fiindcă apa e scăzută în unele locuri. Luntrea înaintează anevoie, lovind cu fundul mâlul. Lopata ţine loc de beldie. Deseori pescarul este nevoit să iasă din luntre, să coboare în apă şi să împingă lotca cu braţele. Totul se petrece aproa­pe în întuneric, un întuneric în care zorile încep să se întrevadă. Apa clocită te respinge prin miasme­le ei şi aruncg în aer exalaţii cari nu-se pe placul acelora ce nu au focul sacru al vânătoarei. Oricum, luntrea lunecă de bine de rău, scuturând capetele trestiilor, cari te lovesc peste faţă. Arma de vânătoa­re, muniţiile.mâncarea şi vânătorul, toate încep să miroase a baltă, a mâl, în sfârşit să se identifice cu sălbătăcia vieţuitoarelor acelor smârcuri. Apoi începi să respiri un aer mai bun, când străbaţi ochiurile mai largi. Aici, dacă lumina zorilor ar fi îndeajunsă-ai putea să tragi în câteva raţe, surprinse pe când îşi fac toaleta de dimineaţă, aşa că te mulţumeşti să le auzi numai zburând cu zgomot în juru-ţi, fără să le zăreşti măcar. Curând însă pătrunzi în marele în­tins al apei, care zace într'o lume aparte.

In adevăr iazul are lumea lui, numai a lui şi ni­mic comun cu lumea dinafară.

Privirea îţi este scurtată de un zid de trestii; fiinţele însufleţite, aflătoare aci, sunt specifice locu­lui. Zgomotele pe care le asculţi, nu sunt cunoscute dincolo de aceste ţărmuri. Se aude ţipătul bâtlanului, al pescăruşului care se leagănă în vânt, al găinuşei de apă, care sfredeleşte aerul, aproape atingând su­prafaţa lucie a iazului; auzi apoi ţipătul lişiţei care loveşte apa cu labele-i colţate, când se ascunde prin­tre trestii; al gâştei care se înalţă, al raţei care-şi chiamă semenii; auzi acel ciripit al micelor păsăre­le de tot felul, băştinaşele bălţilor, care zboară fără încetare din trestie în trestie, căutând gâze; în sfâr­

şi auzi mii şi mii de zumzete şterse şi îndepărtate, a căror origine ne este necunoscută.

Câtă încântare am resimţit în atâtea rânduri, când mă aflam despicând cu luntrea, apele iazuri­lor, în zorii zilelor calme ale dimineţelor de Septem­vrie!

Balta este uniformă şi lucie ca o sticlă. Uşoare trâmbe de aburi îi acopăr suprafaţa, ca un voal stră­veziu şi apoi se ridică luând forme stranii în întâlni­rea cu razele dimineţii sau cu suflul abia simţit al brizei, ştergând conturul estompat al trestiilor. Acest voal de aburi îndepărtează în închipuirea mea margí­nele suprafeţei lichide şi îmi înfăţişează prin iluzia, perspectivei, un spectacol din cele mai impunătoare.

Trei sau patru lebede se împăunează. . . în mij­locul apei şi formele lor mărite de miraj, le fac să semene cu nişte corăbii cu pânze albe, poposind pe ape. M'am uitat îndelung la ele ca să le preţuesc li­niile graţioase, ferindu-mă de a tulbura cu vre-un foc de armă acea scenă atât de frumoasă, ca de altfel toate scenele în care armonia naturei joacă rolul principal.

Luntraşii sau înţeles mai dinainte asupra locu­lui unde urmăm a sta la pândă. După ce ne-au pur­tat pe nenumărate cărări de ape, pe care numai ei singuri le cunosc, ca şi orăşanul care-şi cunoaşte stră­zile urbei lui, luntraşii s'au oprit, au ascuns luntrea între trestii în aşa fel încât vederea vânătorului să poată îmbrăţişa o porţiune mai mult sau mai puţin largă de luminiş, pe care-1 are înainte.

Prima lovitură de puşcă a ridicat de pe apă un nor de păsări acuatice, care străbătând aerul scot înfricoşate ţipete. După ce păsările au făcut un ocol locului, s'au lăsat din nou pe luciul apei.

Luntraşul aşează o raţă dintre cele pe care le^ai împuşcat, în vârful unei trestii, care i-a sfredelit tru­pul — ca nadă pentru celelalte vii. După aceia de­tunăturile se aud din ce în ce mai des; vânatul este mânat dela un vânător la altul, — se trage la zbor sau la grămadă, pe apă. Când un cârd de raţe s'a iliăsat pe apă lângă tine, încerci să dobori cât mlaii multe dintr'odată. Deseori loviturile sunt frumoase, totuşi multe raţe împuşcate. nu le mai găseşti, Ră-ţoiul rănit, sau aripat este o piesă pierdută, deoare­ce se cufundă la rădăcina trestiilor, unde nu mai poţi să-1 ajungi. Aci se prinde cu pliscul de trestii şi nu mai ese la suprafaţă.

La un timp focurile sunt tot mai rare şi aştep­tările mai lungi. Fiecare părăseşte locul de pândă. Indemănatecul luntraş te poartă în lung şi 'n lat din luminiş în luminiş, fără să facă cel mai mic zgomot, procurându-ţi astfel ocazia să surprinzi câteva pe­rechi de raţe, care nu s'au simţit tulburate în singu­rătatea lor. Tragi la zbor din mersul luntrei. Când plimbarea aceasta a devenit cu totul infructuoasă, luntraşul te duce din nou la vechiul loc de pândă. Raţele pe care le găseşti aici sunt speriate şi se ţin la depărtări mari, pe apă. Rare ori dacă le poţi ajun­ge cu câteva halice.

Cufundând este mai îndrăzneţ; e încrezător în agilitatea lui de a se da la fund şi de aceia, poate, te lasă să te apropii de dânsul.

Câteodată patru sau cinci luntri urmăresc pe cufundar. Dacă l-ai scăpat din prima lovitură, cu­fundarul dispare sub apă într'o clipă. II aştepţi să iasă, fiindcă nu poate sta mult acolo. In adevăr ese',

dar de rândul acesta numai cu capul. Profită de cli­pă, îşi ia aerul trebuincios şi, când numai bine ai tras şi al doilea foc, el e din nou dedesubt.

Am văzut cufundări zdrobiţi de oboseală, sâcâiţi îngrozitor de focurile vânătorilor, aşa încât nu mai au curajul să scoată nici capul de sub apă. Ochiul ager al luntraşului îi distinge totuşi capul, pe care-1 scoate lângă plantele acvatice, cufundându-se cu ele.

Altădată am asistat când cufundarul cuprins de o totală desnădejde, din pricina îndrăcitei urmăriri a vânătorilor, care-1 încolţeau, termina prin a veni sin­gur în faţa pustei, în linie dreaptă, oferindu-şi piep­tul loviturei de graţie, ca să isprăvească odată cu chinul.

O dimineaţă la Cristeşti aducea fiecăruia dintre noi cam o sută de raţe".

* • #

Balta delà Cristeşti nu mai este astăzi; a fost asanată . . . de mult. Locul poartă tristeţea unor deli­cate amintiri pentru vânătorii ieşeni.

Eu unul am avut fericirea s'o cunosc în ultimile clipe ale existenţei e, dar vânătoarea mea făcută aco­lo n'a semănat niciodată cu aceia a strămoşului meu.

Pe vremea lui umblau lebedele! Pe vremea mea vânatul de pană se împuţinase,

iar pentru vânătorul care abia acum începe meşteşu­gul, Cristeştiul nu va fi altceva decât o gară de ca­le ferată.

O ZI DE TOAMNA Pânze de ceaţă prinse în vârfuri de brazi, drâmbe

lungi, prevestitoare de vreme bună, sunt întinse de-a-lungul Cormăii, vălicică oe coboară clipocind peste bolovani albi de bicaşi. tocmai din spinarea munţilor cari despart în două calea dintre Pietrosul şi Ineul. In fondul vag al luminei de dimineaţă se desprind contururi nelămurite de copaci acoperind cu ramuri­le lor plecate somnul liniştit al apei. Respiraţia ră­coroasă a nopţii a aşternut cununi de rouă pe cape­tele ierburilor, silindu-le să-şi plece acum fruntea sub această grea podoabă, semn de închinare nesfârşi­tei Firi.

Un grup de patru vânători trezesc sub bocancii lor spinarea pietrelor ascunse în pulberea drumului, care se împleteşte destul de des cu firul apei. Praful stârnit se aşterne curând tăcut pe acelaş loc. Am trecut de dealul Pleşii, o luăm spre dreapta şi apu­căm în sus pe părăul Prelucii, însoţiţi de vâjâitul apei din cascade abia ne dăm seama că a sosit ziua albă, iar până la Măgura Porcului mai avem încă o bună postată. Cu ochii mai mult în volbura părăului, urcăm fără să ne dăm seama cum trece timpul. Dela un loc firul apei se subţie, iar glasul ei parcă e mai ascuţit. Umbre cari fulgeră prin apă ne opresc în loc. In luciul apei, păstrăvi ne atrag atenţia şi ne fac să privim unul la altul zâmbind cu înţeles. Noi ştim ce se petrece în taina apelor acum, In revărsat de zori, sub umbră de cetini, păstrăvii sunt în îndeplinirea marilor lor îndatoriri. Câte unul câte doi, sau mai mulţi stau nemişcaţi pe fundul apei la adăpostul bo­lovanului prăvălit de pe munte şi pus parcă anume să mai oprească din furia şuvoiului. Părăul e mic, limpede, repede şi cu bulbuci de aer, E aşa de mic, încât peştii cei mari sunt cu aripile afară din apă. Aşa le place lor în această epocă. De ce să-i mai tulburăm? Ne ferim de firul apei cât mai mult. E păcat să-i speriem. Astăzi ei ne pregătesc cu atâta trudă şi pericole, bucuria zilelor de mâine. Mai bine să le ajutăm cu ceiace putem. Uite pescăruşul negru, de ce să scufundă de atâtea ori pe lângă piatra albă din volbură? . . . Să fie oare un hoţ care pe de gratis se înfruptă din tainicul pat al scumpilor noştrii păs­trăvi? . , . Dejun boieresc cu i c r e ? . . . Unii zic da, alţii n u . . . Paf! . . sună o puşcă. Volbura înghite pentru totdeauna pe lacomul pescăruş. Dat fiind ano­timpul, orfani nu lasă în urma lui. Am scăpat c ă g ţ g

de: /. L. NEPOS

sute de viitoare vieţi şi poate tot atâtea momente de satisfacţii pescăreşti, O mică notă de egoism, sau un gest barbar — vor spune acei cari nu sunt pescari.

Ne urmăm drumul, silindu-ne să fim cât mai de­parte de părău, urându-le păstrăvilor nuntă rodnic că şi bogată. Sosiţi pe culme suntem întâmpinaţi-de paznici şi gonaci. Bătrânul paznic, Leon Jarda, dă raportul: • i ţ i >-\ 1

— Un urs mai mic în căţânii din Porcoaia, trei în valea 'Prelucii la Ferigă, unul în runcurile de pe Arşiţa, o scroafă cu şapte godini în Butuci. Vierul bătrân şi cu alţi patru, au trecut în ast'dWneaţă în jgheabul Covătarului, după ce au zdrobit jumă­tate năpăria lui Maftei, astă noapte, în gura Pre­lucii

Moş Leon Jarda, e vâj ca un gânj, subţiat de bătaia vânturilor, ploilor şi zăpezilor, lung ca un plop şi uscat ca o trestie. Vânător de peste 40 de ani, mul­te focuri a slobozit din puşca legată cu sârmă, mult vânat a doborît! Specialist la urmărit şi deslegat ur­mele vânatului, la capcane de jderi şi vidre este ne­întrecut de nimeni. Multă experienţă — „învăţătu­ră" cum îi place lui să spună — a câştigat în lunga lui viaţă trăită aproape numai pe coclauri şi horătţi.

Vorba lui e sfântă, ce spune e sigur şi deci tre-bue să ne conformăm, Vom lua hait Măgura tocmai dinspre Măiereni,

— Haităii să vină după mine, iar Domniile voastre aşezaţi-vă; unul la buhăşeii din marginea pă­durii, unul la Groapă, altul la fagul dela Fântâni-ţă . . . şi aşa mai departe ne fixează locurile, cu gla­sul moale dar sigur şi hotărît. Ne aşezăm în locurile anumite. Trece un ceas bun — nimic; nici un sgomot, cu toate că goana este începută, dar de ceialaltă par­te a Măgurii. Dela noi nu se aude nici un glas. Fri­gul dimineţii de toamnă începe a mă pătrunde. Mai trece un ceas şi mai bun; tot nimic. O ciocănitoare neagră, ţipând speriată coboară dinspre Măgura, în pădurea din spatele meu. Să fie un semnal? . , . Poa­te, Mai trec câteva sferturi de ceas. Pe coastă sus se aud paşi grei, răsturnări de pietrii. Apoi linişte. Ce să fie? U r s u l ? . . . Cu ochii aţintiţi spre vârful Măgurii, îmi ţin răsuflarea spre a auzi mai bine. Sgo-motul reîncepe; vreascurile rupte ca de mieliţă, —•

«»Dufnituri înăbuşite, — fâşiituri de funze, ş i . . . iată-l!

Un gulerat burzuiat, ca un munte se prăvale din mar­ginea pădurii, peste poiană, la fagul delà Fântâniţă. Două focuri scăpate în vânt — de spaimă — i-a sa­lutat trecerea în pădurea din Covătaru. S'a dus să­nătos! Norocul lui. Era frumos dar n'a fost pentru camaradul delà fagul cu Fântâniţă. Ocazie de glume după întâlnire . . .

A doua goană: Fundul părăului Prelucii luat deodată din trei locuri diferite, tocmai delà Ciuculin de sus, înspre vale, la varniţe. Vânătorii sunt aşe­zaţi la cruci de jgheaburi şi în tarniţa delà Hoajbă. Goana începe. Condusă de bătrânul Jarda care e aşezat în mijlocul bătăiaşilor. Nu mai e goană, este prăpăd, parcă s'ar fi deschis zăgazul ceriului şi s'a pornit potopul peste noi în vale. Totul se cutremură de atâtea chiote, strigăte şi pocnituri de puşcă. ,,Hoo! . . . Ha! Hooo! Na mă nana! . . . pac! . . . ţine-1

ţipând şi bătând repede din aripi pe deasupra noastră.

— „Ţine-1 măă!! ho! ha! Hooo! he! . . . Aveţi grijă la ştanduri c'a plecat! Sunt pa­tru urşi! Băgaţi de seamă!"... Avertisment dat de sus şi pe­ste vârfuri de copaci. Parcă cunosc glasul moale al mo­şului Jarda.

Trecătorile, dictate de vâjul Jarda, aduc neapărat fiarele înaintea ţevilor. Ca­maradului ghinionisa dela Măgura, îi apar patru înain­tea puştii. De data aceasta a-vând oarecare experienţă — a spus el mai târziu — alege pe cel mai mare şi trage cu amândouă ţevile, odată. Din pocnetul puştii, ursul se răs­toarnă spre părău, urlând de spaimă. In această răsturna­re dă peste un haitău, care de frică se aruncă cu capul într'un zugău, iar în locul ca­pului îşi ridică picioarele în­călţate cu opinci, în care ur­sul a avut chef să-şi înfigă ghiarele unei labe. Un brow­ning cal. 12 dintr'o mână pri­cepută nu i-a mai dat răgaz de a căuta dacă e spălat la picioare harnicul haitău.

Răcnetele, ţipetele, poc­niturile armelor, m'au cam ză­păcit. Cineva din jos strigă de parcă ar fi voit să răs­toarne munţii:

— Nu trageţi în tuluci!... Mai este o ursoaică cu doi pui! Nu mai trageţi!!...

Am înţeles. Nu mai tra­ge nimeni, — înţelegere făcu­tă încă de dimineaţă. Bine că s'a terminat această groazni­că muzică. Plec în vale spre a vedea rezultatul. In acest moment un pui îşi face apari­

ţia in faţa mea, eşind din tufe. Brrrhhhbuf!.., Coama sburlită şi mormăia într'una. Cad jos cu puşca ală­turea. Mi-a fost frică? Astăzi, mai că aşi zice nu. Dar atunci? . . , Poate nici atunci. Cu toate că mă scuipa, făcea urât şi era burzuluiat.

,,Tu eşti tu luc? . . . Dar eşti destul de mare şi voinic şi dacă vreai îţi pot spune că eşti şi frumos. De ce ai făcut urât şi m'ai scuipat?... H a ? . . . — ,,Nu trageţi în tuluci!!"... e porunca din vale a d-lui dr. L. O., proprietarul terenului, unde noi suntem invi­taţi. Cred că ai auzit şi tu puiule, d e c i . . . la revede­re puiule drag, la valea Căpăţânei din Vărarea, pes­te doi ani. Du-te! N'ai auzit porunca din vale. Fugi!! Spune un mulţam frumos şi hai pleacă, nu mai sta că mi frică de maică-ta".

Un hoo!!! tocmai din cele mai adânci străfun­duri 1-a convins că în faţa lui poate să fie un oare-

mă!!" Toate paserile codrului treceau înspăimântate, care pericol de moarte. A plecat, n'a mai stat şi dus

a f o s t . . . Off! Bine că am scăpat de ispita de a co­mite o crimă . . . şi mai bine că am scăpat de ma-mă-sa.

Plec la ursul din vale. E mort. Ultima suflare şi-a dat-o cu ochi ţintă spre pădurea, care de multe ori i-a fost scut apărându-1 de viclenia oamenilor. In această pădure, a pus temelie unei vaste familii urseşti, căci astăzi a ajuns nu numai tatăl ori bunicul, ci străbunicul tuturor urşilor de pe valea Cormăii. . .

— Ce mai facem acum moş Leon? — Apoi, cum îţi spune Domniile voastre. Eu aş

zice să mergem şi la Covătaru, la porci. Nu-i de­parte, o luăm de-a coasta pe potică şi cât baţi două am ajuns.

— Hai plecăm. Luăm coasta în piept şi ,,cât baţi două" s'au

făcut două ore de mers. Dar nu'ne-a părut rău. In-tr'o goană, au căzut dbi mistreţi. Vierul bătrân a tre­cut pe la camaradul cu ghinionul din Măgura şi de bună seamă a trebuit să scape viu şi nevătămat. Aşa a şi fost. Bietul gulerat din Porcoaia aici şi-a găsit sfârşitul. Prietenul A. a avut fericirea şi rara ocazie de a încresta pe răbojul de vânătoare, primul lui urs. La această mare întâmplare a urmat un „botez" aplicat de toţi cei prezenţi. A fost cam drastic acest botez însă 1-a răbdat cu mare putere de voinţă.

Seara se apropie. Soarele coborît sub linia de orizont îşi trimite ultima rază peste cetina deasă a molizilor lungindu-le umbra până pe coasta din faţă. Duhurile nopţii încep a-şi flutura aripile din adân­

curi de văgăuni; şoaptele serii încep a cuprinde în­treaga fire. Luceafărul serilor de toamnă, cu raze pu­ţine, licăreşte în albastrul nemărginit. La margine de pădure, flăcările unui uriaş foc, încearcă să lup­te uc besna. In jurul focului împrospătat mereu cu cepuri de brazi uscaţi, încep vechile poveşti vânăto-reşti. Real© şi totdeuna noui pentru noi, — ireale şi fantastice pentru cei cari nu fac parte din tagma noastră.

Jos în vale, Cormaia, — cuvânt rămas delà stră­moşii noştri Daci, numele cu care în credinţa lor prea-slăveau pe Zeiţa Primăverii, căreia la ziua de 1 Mai îi aduceau jertfă un porc mistreţ, vânat din văgău­nile acestei văi, rămânând pentru urmaşi acelaş nu­me dacic perpetunându-se de-a-lungul veacurilor. — astăzi înseamnă doar o frumoasă apă de munte, ce ascunde în ştiolboane, sus la izvoare, păstrăvi, iar mai jos unde s'a înţelenit arinul şi salcia, lipani.

Peste lucioase prundişuri, apele Cormăii se alun­gă spre Someşul ce le aşteaptă la cotul stâncilor de­là Tunel. O clipă Someşul, amuţeşte glasul apelor sale, ascultă taina Cormăii. dă mâna cu ea şi pleacă apoi grăbiţi în vale cu gândul hotărît de a sparge Strâmturile delà Sângeorz-Băi.

Dincolo valea Zeiţei Primăverii — Cor-Maia —, în faţa noastră în pădurea muntelui Craia, trubadu­rii toamnei, îşi cântă melodiile de dor şi vitejie. Gla­sul „celui bătrân" a pus tăcere în gura vânătorilor. In vibrarea acestui glas, noi ştim că zace glasul tutu­ror generaţiilor ce vor veni din această cântare.

LÂNGĂ SOMEŞ Nopţile au început să fie răcoroase. In anul a-

cela toamna s'a grăbit să vină mai devreme. Au mai zimbit câteva zile cu soare, dar cerul mai mult era a-coperit, trist. Astfel, apa Someşului nu a mai fost tulburată de puvoaiele furtunilor de vară, şi a început să fie transparentă, verzue.

Fiul meu m'a vestit des de dimineaţă, bucuros: — Tată, apa e limpede ca cristalul. Mergem să

dăm cu musca la eleni? Cum să nu mergem? El şi-a luat varga uşoară de

muscărit, şi una scurtă de aruncat năluca. Eu aveam de gând să încerc la mrene, şi mi-am ales ruda lungă şi grea.

Am ieşit la zăgazul lung; care punea, brâu râu­lui, lângă podul cel mare. Fiul meu şi-a montat un­diţa cea uşoară, — a pus în strună trei muşte, un Zulu, un Red-Tag şi un Ziegen-FHege. (Cine le mai ştie numele muştelor ăstora, pe o singură limbă? Le zicem, cum le atizim!)

Fiind încă începător, arunca subt zăgaz abea la depărtare de 10—15 metri. In scurt timp a scos din apă 16 eleni, mai mari, mai mici. Câtva1 timp am stat şi am privit jocul frumos,"'— apoi am pornit pe spa­tele zăgazulususpre un loc de dincolo, unde apa curgea repede, în valuri mari. Aici bănuiam mrene, şi vo­iam să le înşel cu nadă de caş.

Zăgazul era lung cam de o sută de paşi. La mij­locul lui, tocmai în buza apei, văd un pescar stând nemişcat, ghem. In faţa lui, pe oglinda apei liniştită în acel loc, înota un dop de plută uriaş. In mâna pes­carului stătea ca înţepenită o varga scurtă şi puter-

de (t) BĂTRÂNUL UNDlŢAR

nică. Dopul se mişca în tremurări: înţelesei, că în cârlig trebue să fie ca nadă un peştişor viu.

M'am oprit. L-am salutat, şi l-am întrebat la ce pescueşte. Mi-a întors salutul şi m'a lămurit, că pes-cueşte la ştiuci.

„Aici, stimate domnule, nu cred să prinzi Dom-niata ştiucă, fiindcă, decând ştiu apa asta, de aici nimenea n'a scos asemenea peşte,

„Totuşi, aici trebue să fie ştiucă! îmi răspunse noul meu cunoscut, şi a continuat să privească ţintă dopul, cu o răbdare într'adevăr» îngerească,

„Bine, Bine, camarade! — m'am gândit în mine. De ce să-i fi stricat cheful şi iluzia?

La capătul celalalt al zăgazului, unde mă stră­duiam să ajung, stătea un alt pescar, îmbrăcat la fel cu celalalt. Pescuia în marginea şuvoiului repede, cu o undiţă de trestie, uşoară, Când am ajuns la el, toc­mai scoase din apă un clean de aproape un kilogram. Ne-am prezentat. Am înţeles, că cei dbui pescari sunt fraţi, şi sunt din Cluj, — amândoi rJasionaţi ucenici ai Sfântului Petru.

Intre timp a aşezat peştele în săculeţe, şi a pus în cârlig nadă nouă. Atunci am' văzut că pune ca momeală o coadă de peşte mică. Mi-a spus, că după părerea lui, toamna, Ia eleni, aceasta e momeala cea mai bună. Lucru curios: am văzut cu ochii mei cum a prins cu momeala aceasta eleni frumoşi,_ — în schimb eu, nu am reuşit să prind cu ea niciodată nici un peşte. Aşa. că am revenit la vechea mea me­todă de a momi elenii: cu maţe de pui, cu broscuţ© cu burta roşie.

Tocmai voiam să-mi montez şi eu undiţa, când văd că se apropie de mine fiul meu. Avea acum în mână varga cea scurtă, de lansat, şi în năluca de me­tal se sbătea un clean frumos.

Mi-a spus, că a încercat diferite năluci străluci­toare, linguri nichelate, „Spiegel-Blinker", „Heinz-Blinker", şi altele, — dar, la nici una nu s'adat. In urmă a pus în vârful strunei o linguriţă mică, din metal galben, pe care am făcut-o eu, după fantezia mea. La prima aruncătură a atacat un clean; la ceea de a doua a fost în cârlig. începând de atunci, toată toamna am pescuit la eleni cu acel fel de lingură ru­dimentar confecţionată de noi. Şi am avut minunate rezultate, dar mai ales am avut multe ceasuri de se­nină bucurie. Se întâmpla, că elenii refuzau să sară la orice altă momeală, — şi în clipa: când lansam lin­guriţa galbenă, erau ca nebunii după ea.

. . . S'a apropiat amiaza, — şi eu aşa bine mi-am petrecut chibiţând la camarazii mei, încât nici nu am apucat să-mi montez undiţa. Am pornit încet, pe spa­tele zăgazului, la malul de dincolo.

Când am ajuns la mijlocul zăgazului, era să mă fac stană de piatră! In plasa pescarului clujan, se mai zbătea încă leneş o ştiucă splendidă, de cel pu­ţin trei kgr.! Trebue să fi făcut o faţă foarte idioată, deoarece camaradul clujan a pufnit în râs; Apoi a în­ceput a-mi explica.

„Apele mari de astă primăvară, în acest loc au săpat pe subt mielele zăgazului, şi apa acum curge liberă pe acolo. Peştişorii cei mici se ţin cu plăcere aici, aşteptând hrana, pe care le-o aduce şuviţa de apă. Vezi apa asta mare, liniştită, din jurul şuvi­ţei? In asemenea ape stau bucuros ştiucile, şi de si­gur, că vin să vâneze după peştişorii de aici. Şi gă­seşte ştiuca şi peştele din cârligul meu.

Mi-a arătat cum pune nada vie. Cu un ac lung înfiră cârligul dublu aşa, încât să vină lângă ure­chile pescuţului, — sârma de oţel foarte subţire e tre­cută uşor pe subt pielea peştişorului şi scoasă pe lângă aripioara din vârful spatelui. Potriveşte pluta

(Continuare)

S'au s c u r s m u l ţ i an i . De m u l t ă v r e m e l u p t a d in m u n ţ i a fost u i t a t ă .

I n t r ' o zi t r e c u p r i n preer i i le ' s e m ă n a t e cu flori u n m o ş n e a g . U r c ă apoi cu g r e u pe c ă r a r e a ca r e se s u i a s p r e defileu. Mergea înce t cu paş i ne s igu r i , c u m u m b l ă o a m e ­ni i c a r e se ap rop i e de s f â r ş i tu l ex is ten ţe i lor şi îş i s i m t î m p u ţ i n a t e pu te r i l e . C â n d a a j u n s l â n g ă b r a d u l u r i a ş , c a r e se r i d i ca s i n g u r a t e c , s t ă p â n i n d p r ive l i ş t ea v a s t ă a ş e su r i lo r de jos, b ă t r â n u l se aşeză pe o r ă d ă c i n ă c a r e ie­şea d in p ă m â n t şi a p r i v i t în t inder i l e , l ung , u i t a t de sine-

Le vedea a s e m e n e a u n e i m a r i t ab l e de şah , m o n o ­tonă , î m p ă r ţ i t ă în mic i p ă t r ă ţ e l e . P r e t u t i n d e n e a e r a u se­m ă n a t e a şeză r i omeneş t i ; n u co r tu r i , ci case de l emn , de cele pe ca r e le c lădesc Albii. Nu se m a i vedeau în za r e a-cele pe te n e g r e mobi le , c a r e o d i n i o a r ă e r a u t u r m e l e de b izoni ; oasele a lbe ale b izoni lor se r i d i c a u î n g r ă m e z i m a r i s a u în z idu r i lung i şi g r o a s e d e a l u n u l căi i fe ra te , ca să p o a t ă fi î n c ă r c a t e m a i u ş o r în v a g o a n e şi t r i m i s e depa r t e , ca î n g r ă ş ă m i n t e . B ă t r â n u l c u n o ş t e a aces te lu­c r u r i ; le-a v ă z u t d e a p r o a p e .

Visa, t ă cu t , în f a ţ a în t inder i lo r . P o t e c a î n g u s t ă pe c a r e în zilele vechi t r eceau să lbă-

t ăc iun i l e s 'a s c h i m b a t în u n d r u m l a r g . î n t â i a că lca t -o t r a p p e r u l , î n c ă u t a r e a t u t u r o r ta ine lor , pe c a r e le p u t e a u

aşa, încât nada să joace ca la 50 cm. subt faţa apei. Imediat deasupra strunei de oţel a pus şi un plumb ea de 10 grame. Pluta trebue să fie destul de mare, în­cât pescuţul să nu o poată trage subt apă.

Astfel camaradul din Cluj mi-a dat învăţătură cum să prind ştiuci în Someş, lângă Dej. Nu a uitat să-mi spună, că dacă atacă ştiuca, să-i dau răgaz să ducă nada cel puţin 8—10 metri, şi apoi să smâcesc.

Pe drum spre casă, am discutat cu temeinicia cu­venită noua perspectivă, care ni se deschidea atât de frumoasă: să prindem ştiuci, în apa liniştită de subt zăgaz. Voiam chiar a doua zi să începem. A doua zi apa era tulbure ca cirul. Trebue să fi plouat tare colo sus în Munţii Rodnei.

Apoi: nu numai noi am fost cei ce am chibiţat domnilor dela Cluj, cum prindeau ei ştiucile. Va fi văzut treaba şi vre-un pui de morar şi a vestit pes­carii.

A doua zi, când am ajuns la apă, în jurul bol-boanei de subt zăgaz stăteau pescarii cu crâsnicele., Care mai de care strecurau apa mâloasă.

Nu au prea prins mare treabă, până i-a învăţat un hoţ de pescar-braconier, venit de pe la Tisa, ca lângă una din marginile plasei orizontale, să mai pună încă una verticală. Aşa, ştiuca mare dădea să sară, ajungea în sacul vertical. Acel prăpădit de om, în faţa mea a scos din un cotlon patru ştiuci de câte un kg. şi una mare de peste 5 kg.

Nici aceasta nu ar fi fost cea mai mare nenoro­cire, doar vor mai fi rămas acolo ştiuci. Dar văzând isprava celor cu crâsnicele, au venit meşterii cu praş-tele, şi toată sara şi dimineaţa au bătut apa, pas de pas. Fără să mai vorbim de braconierii, care ieşeau în fiecare noapte.

Nu am prins deci nici o ştiucă la locul şi după metoda clujanului. De crâsnicele şi praştele neînce­tate s'au depărtat din bolboana cea mare şi pescuţii, şi deci nici ştiucile nu au mai avut la ce să stee acolo. Nu s'a mai prins nici una.

„Doamne, dă pescuit bun!"

DIN LITERATURA STRĂINĂ

a s c u n d e S i n g u r ă t ă ţ i l e ; el b ă t ă t o r e a c ă r ă r i şi d r u m u r i s p r e t oa t e a scunz i şu r i l e , c a r e î n a i n t e p ă r e a u inacces ib i le . D u ­p ă aces t p ioner , a u a p ă r u t ves t i tu l exp lo ra to r . Acesta , de -obiceiu se folosea de i n d i c a ţ i u n i l e l ă s a t e de t r a p p e r , d a r cu legea s i n g u r o n o a r e a descoper i r i lo r şi îş i i m p u n e a n u ­me le lu i m u n ţ i l o r şi vă i lor . A v e n i t apoi m i s i o n a r u l , de-s in te resa t , eroic, fidel c red in ţe i lui , p l in de i n t e n ţ i u n i b u n e , d a r adeseor i foar te r ă u i n s p i r a t . Au sosi t de g r a b ă î n u r m a lu i c ă u t ă t o r i i de a u r , v â n z ă t o r u l de alcool, func ţ io -n a r u l - i n s p e c t o r , a g e n t u l imob i l i a r . I n m a i p u ţ i n de d o u ă ­zeci de an i , s u b t p a ş i i lor, p o t e c a î n g u s t ă a s ă l b ă t ă c i u n i -lo r s 'a l ă r g i t în d r u m e a g , apoi în d r u m l a rg . I n s ă — î n a f a r ă , p o a t e de t r a p p e r , l a î n c e p u t — nic i u n u l d i n t r e a-ceşt i a v e n t u r i e r i agi l i şi n e s ă t u r a ţ i nu-ş i d ă d e a s e a m a , c ă po teca veche a fost desch i să pes te p ree r i e s i n g u r n u m a i în u r m a prezen ţe i b r a d u l u i m a r e şi so l i ta r , a c ă r u i u m ­b r ă îi acoperea şi pe ei, în t recere . R â n d y0 r â n d a u l u a t cu ei şi a u că ra t , c â t a u p u t u t , h a i n e l e de s ă r b ă t o a r e ş i difer i tele obiecte pe ca re le î n g r ă m ă d i s e r ă l â n g ă t r u n c h i u l lui Piei le-Roşi i , d in mo t ive pe ca re o a m e n i i n o u l n u l e c u n o ş t e a u .

C r a n i u l u s c a t a l u r s u l u i b ă t r â n a r ă m a s a t â r n a t l a locul lui , c r u ţ a t p r i n u n cap r i c iu al î n t â m p l ă r i i , s a u ne ­g l i j a t n e a v â n d nici o va loa re . I n v r e m e a ace ia u n u r s n u p l ă t e a m a i m u l t decâ t obosea la de a-i t r i m i t e u n p l u m b . In ace iaş v r e m e p ă r ă u l m i c , d in ca r e a u fost s t â r -

GREY OWL s ARBORELE

pi ţ i p ă s t r ă v i i de m u l t ă v reme , abea m a i d u c e a o a ţ ă de a p ă ; des iu r i l e de p e m a l u r i l e lu i a u fost r a s e de incen­diile dese. Aquilele a u fost ucise, s a u a u p l e c a t î n a l te p ă r ţ i ; viforele d in o j u m ă t a t e de v e a c . le^au s f â r t eca t în zd ren ţe cu ibu l ne înoi t .

I n că l câ iu l coloanei sub ţ i r i a p r i m i l o r a v e n t u r i e r i s ' au a r u n c a t la a s a l t e s c a d r o a n e l e g re le a le P r o g r e s u l u i , î n m a s s e b ine o r g a n i z a t e ; Cohor te le civi l izaţ iei . Ţ a r a a fost î n e c a t ă de a c e a s t ă a r m a t ă pe s t r i ţ ă , p e n t r u oa re n i m i c n u e r a sfânt , p e ca r e n i m i c n u o i n t e r e s a decâ t ido lu l lor : a u r u l şi s t ă p â n i r e a p ă m â n t u l u i .

Nici c h i a r I n d i a n u l b ă t r â n , cu expe r i en ţ a l u i l u n g ă , n ' a r fi p u t u t s ă p r e v a d ă v i i to ru l c a r e se p r e g ă t e a , î n v re -mece el visa s u b t b r a d u l vechiu, c a r e a r ă m a s n e m i ş c a t şi f e rm în mi j locu l a t â t o r s c h i m b ă r i c a r e a u t r e c u t pes te ţ a r ă . Se a p r o p i a u v remi le , î n c a r e o a m e n i su fe r eau de foame a l ă t u r e a de g rămez i l e de g r â n e a d u n a t e p r e a de g r a b ă decâ t să p o a t ă fi c o n s u m a t e , în c a r e p e a l o c u r e a a-v id i t a t ea Albi lor şi n e p ă s a r e a lor a u t r a n s f o r m a t p ree -ri i le m ă n o a s e în d e s e r t u r i de pu lbe re , în ca r e nu-ş i m a i p u t e a u duce v i a ţ a n ic i c h i a r cac tuş i i şi şe rp i i cu clopoţei .

B ă t r â n u l îşi p r i vea p a t r i a , c a r e de a c u m e r a î n c h i s ă p e n t r u el. C u m a r m a i fi p u t u t i n t r a în ea : e r a d o a r n u ­m a i u n I n d i a n .

î m b r ă c a t cu u n p a n t a l o n peteci t , cu o ve s t ă p r e a m i ­că p e n t r u t r u p u l lui , î n p i c ioa re cu ghe te scâ lc i te , de ne -descr is , — p e c a p cu o p ă l ă r i e cu b o r u r i l e s c ă p ă t a t e , p r i n fundu l c ă r e i a i e şeau şuvi ţe d in p ă r u l Iui su r , — şeful de o d i n i o a r ă a u n e i s e m i n ţ i i p u t e r n i c e îşi ce r şea a c u m p â i ­nea , v a g a b o n d f ă r ă de azi l p r i n t r e u z u r p a t o r i i c a r e i-au fu ra t ţ a r a şi se î m b r ă c a în zdren ţe le p e ca re i le l epă­d a u aceş t ia . N u a v e a pe el n ic i c ă m a ş e , n i c i obiele î n p i ­c ioare . De g â t avea a t â r n a t ă o m e d a l i e de t in ichea , c a r e r e p r e z e n t a o o a r e c a r e f i g u r ă teologică s 'cumpă secte lor re ­l ig ioase ca re a u fost a d u s e î n ţ a r ă de Albi. Ochi i t r i ş t i şi l in i ş t i ţ i a i Celui pe c a r e îl î n f ă ţ i ş a m e d a l i a p ă r e a u p l i n i de b u n ă t a t e . Acéi ochi de s i g u r s ' au a b ă t u t a s u p r a b ă t r â ­n u l u i v a g a b o n d şi a u p l â n s de m i l a lui , d i n locul t a i n i c ca re d o m i n e a z ă de foar te s u s b igo te r i a şi m e s c h i n e l e v ră jb i a le o a m e n i l o r .

I n d i a n u l îşi ţ i n e a t r u p u l a d u s s p r e p ă m â n t . N u m a i fa ţa lu i m a i p ă s t r a o expres ie de d e m n i t a t e , s t ă p â n i t ă de s t r ă l u c i r e a och i lo r lu i . P r i v i r e a lu i a s c u ţ i t ă şi f e rmă , î n t inere ţe , de s i g u r a î n s p ă i m â n t a t p e m u l ţ i d i n t r e d u ş m a ­nii lui . T r ă s ă t u r i l e feţei lu i s u m b r e , imobile , a v e a u ace i a ş n e p ă s a r e rece, pe c a r e o a u m u n ţ i i cei î na l ţ i . D i s t r a t , f ră­m â n t a î n t r e degete m e d a l i a de t in i chea . D e o d a t ă d â n d u - ş i s e a m a de ceea ce face, o pr iv i . A tunc i , cu o z m â n c i t u r ă b r u s c ă , r u p â n d s foa ra de c a r e e r a a t â r n a t ă , o a r u n c ă de­p a r t e . T i n i c h e a u a a z b u r a t s ă se lovească de col ţul u n e i p ie t re , cu u n z ă n g ă n i t mic , c a r e n u se p o t r i v e a cu m a j e s -t a t e a m u n ţ i l o r d i m p r e j u r .

M o ş n e a g u l s 'a r i d i c a t în p ic ioare , cu g r e u t a t e . Ochii îi s c â n t e i a u i a r f a ţ a a s p r ă l u ă expres i a u n e i s ă l b ă t ă c i i n e m a i văzu te . Cu u n giest de g r e a ţ ă şi^a a r u n c a t încă l -ţ ă m i n t e l e , ş i -a s m u l s ve s t a şi şi-a a r u n c a t d e p a r t e p ă l ă ­r i a . Gol p â n ă l a b r â u , îş i a r ă t a p i e p t u l b ronza t , u s c a t şi osos, c a r e o d i n i o a r ă t r e b u e s ă fi fost de p r o p o r ţ i i m i n u ­n a t e . C â n d s 'a r i d i ca t , î n t r e a g a lu i f i in ţă p ă r e a că s 'a îm­b r ă c a t î n t r ' o nob le ţe s ă lba t ecă . A p r o p i i n d u - s e de Arbore , şi-a t r e c u t m â n a pes te d o u ă c ica t r ice vechi , u n a l ă s a t ă de colţi p u t e r n i c i , c e a l a l t ă t ă i a t ă l u n g de cuţ i t . A m â n d o u ă , acope r i t e de coaje, a b e a se m a i p u t e a u d is t inge . Moşnea­gu l p i p ă i u ş o r î n j u r u l lor. Degetele l u i î n s fâ r ş i t g ă s i r ă c r a n i u l de u r s , d in ca r e fa lca de jos , p u t r e z i t ă de¡ v reme , căzuse de m u l t la p ă m â n t .

R ă z i m â n d u - s e de t r u n c h i u l b r a d u l u i , a p r o a p e de c r a ­n iu l u r s u l u i . I n d i a n u l şi-a î n ă l ţ a t c a p u l a lb i t de1 t r e c e r e a celor nouăzec i de ie rn i , p r iv i c u p o l a d e a s ă a c reng i lo r în­câlc i te c a r e se bo l tea s u s d e a s u p r a lu i ca u n cavou a d â n c , şi g r ă i :

— O Arbore! p r o t e c t o r u l m e u , a m â n d o i a m t r ă i t foar­te m u l t t i m p , f iecare d in no i d u p ă legile n e a m u l u i nos ­t r u .

„Am t r ă i t foa r te m u l t t i m p . „ P r e a m u l t . „ T r e c u t u l zace la p ic ioare le n o a s t r e , ca o h a i n ă ve­

che, p ă r ă s i t ă . „Să zacă acolo. Dacă a m înce rca s ă îl ridicăm, s ' a r

s f ă r â m a în pu lbere , şi a r fi p i e r d u t p e n t r u t o t d e a u n a . „Din oei ce a u t r ă i t acel t r e c u t manes n ' a m m a i r ă ­

m a s decâ t noi do i . '

„ N u m a i tu şi cu m i n e a m m a i r ă m a s , ca să ne a d u ­cem a m i n t e .

„ In imi le n o a s t r e n u vor fi d e a c u m sil i te m u l t ă v re ­m e să p o a r t e a c e a s t ă p o v a r ă , aces t s n o p de a m i n t i r i , c a r e e a t â t de g reu , c â n d nu-1 p o a r t ă decâ t doi inş i .

„Cei, p e ca r e i - am iub i t n e - a u p ă r ă s i t ; Feţele-Albe a u p u s s t ă p â n i r e pe ţ a r ă .

„De a c u m r o s t u l n o s t r u s 'a s fâ rş i t ; şi a l t ău , ca ş i a l m e u . —

„Mai î n a i n t e de ce-ţi vo r fi a l b i t zăpezi le i e rn i i c r en ­gile ta le , şi m a i î n a i n t e de ce paser i le -s ta f i i a l e N o r d u l u i , p u r t a t e d e a r i p i albe, vo r fi sos i t s ă ş u e r e diealungul p ă ­du r i lo r , eu m ă voi î n t â l n i cu ceea ce a fost m a m a copii­l o r me i .

„ E u voi r evedea u r s u l m a r e , c a r e a l u p t a t a l ă t u r e a de m i n e aici , î m p o t r i v a so lda ţ i lo r a lbi .

„Nu pes te m u l t ă v r e m e , vei veni şi t u l a noi . De a-cum, c â n d a u p l eca t Ind ien i i , t r e b u e s ă pleci şi t u .

„ O a m e n i i î n ţ e l e p ţ i " a i v r e m i l o r t r e c u t e a u spus-o a-ceas ta ; oei c a r e t e -au c u n o s c u t în t i n e r e ţ a ta .

„Va fi d u p ă v o r b a lor ; p roo roc i a t r e b u e s ă se împ l i ­n e a s c ă . C â n d voi g ă s i pe a i m e i î n T a i n a de Dincolo, n e v o m a ş e z a i a r ă ş i s u b b o l t a t a , n e v o m odihni acolo şi v o m vorb i d e s p r e t recu t .

„ B ă t r â n u l u r s , c a r e a fost f ra te le m e u , v a fi î n a p r o ­piere , şi v a a s c u l t a . D o a r s u n t e m în f ră ţ i ţ i de m u l t ă v re ­me , el, t u şi eu. ,

„Mare le Spi r i t , în b u n ă t a t e a lui , n u n e va m a i des­p ă r ţ i î n vecii vecilor.

„Nici u n om, o r i c â t de în ţ e l ep t a r fi el, n ' a r e d r e p ­tu l să s p u n ă că în î m p ă r ă ţ i a de Dincolo vo r t r ă i n u m a i o a m e n i i .

„ P â n ă ce î ţ i va veni şi ceasu l t ău , fii t a r e , p r i e t e n d in zile vechi .

„Arbore , U r s Mare , p ro tec to r i i mei , a s c u l t a ţ i - m i gla­su l !

„Vă vom aş t ep t a ! B ă t r â n u l şef a t ăcu t . A p i p ă i t p r i n b u z u n a r e l e p a n ­

t a lon i lo r r ă i şi a scos u n s m o c u ş o r de t u t u n . I n t r o d u s e î n c r a n i u l u r s u l u i acieastă je r t fă , încet , cu b ă g a r e de sea­m ă , deoarece se m ă c i n a u şi îi c ă d e a u pe m â i n i î n bu ­căţele .

Apoi s 'a a şeza t i a r , cu spa te le r ă z i m a t de Arbore le , c a r e îl sp r i j i nea d a r nu- i p u t e a p r e l u n g i v i a ţ a , ş i c h i a r d a c ă a r fi p u t u t n u a r fi voi t să i-o m a i p r e l u n g e a s c ă . Nemişca t , cu ochi i p i e r d u ţ i î n n e m ă r g i n i r e a preer ie i , o-m u l a s c u l t a g l a s u l Arbore lu i . V â n t u l t r e c e a p r i n f r u n z i ş cu u n m u r m u r a d â n c , ne înce t a t ; s 'a t r ez i t o s imfon ie să l ­ba t ecă , f r e m ă t â n d de o f r u m u s e ţ ă b a r b a r ă şi dulce , c a r e n u m a i a p a r ţ i n e a p ă m â n t u l u i şi t r e b u i a să-ş i p o a r t e r ă ­s u n e t u l în vecinici i .

î n c e t u l cu înce tu l , în vremiece m o ş n e a g u l s t ă t e a a t â t de l in iş t i t , p e n t r u el p ree r i i l e î m b r ă c a r ă u n v e s t m â n t ne­l ă m u r i t , se î n d e p ă r t a r ă . Apoi a u d i s p ă r u t d i n ochi i lui-A t ă c u t şi g l a su l Arbore lu i . V i a ţ a b ă t r â n u l u i I n d i a n s 'a s t ins , a ş a d u p ă c u m cu d o u ă v e a c u r i î n u r m ă se s t i n s e v i a t a b ă t r â n u l u i u r s a r g i n t i u , î n aces t loc, pe c a r e îl iu­b e a u a m â n d o i .

Arbore le a s imţ i t , că cel d i n u r m ă d i n t r e p r i e t en i i lu i 1-a p ă r ă s i t . De a c u m t r e b u i a să-i u r m e z e şi el. Acea­s t a i-a fost s o a r t a lu i : s ă v a d ă m u r i n d r â n d pe r â n d pe toţ i cei ce i-au fost d r a g i şi el s ă r ă m â n ă în v i a ţ ă , s i n g u r .

I n n o a p t e a ace ia a n ă v ă l i t d i n m u n ţ i o f u r t u n ă şi sub t f r ă m â n t ă r i l e vo lbure lo r b r a d u l so l i t a r g e m e a ş i p l â n ­gea. In l u m i n a de m i s t e r a fulgerelor , p ă r e a că se r ă s u ­ceşte şi se f r â n g e d i n r ă d ă c i n i , în s p a s m e de m o a r t e .

A d o u a zi, o cea tă de că l ă re ţ i t r e c â n d p e acolo, a gă ­si t t r u p u l I n d i a n u l u i , şi-1 î n g r o p a r ă în p r e a j m a d r u m u l u i , în u n m o r m â n t a b e a coborâ t de la f a ţ a p ă m â n t u l u i . Nici u n s e m n n u a fost p u s d e a s u p r a lui . I n o p o r n i r e de voioşie, u n u l d i n t r e aceş t i o a m e n i l u ă d i n c r e a n g a copa­cu lu i c r a n i u l de u r s şi U a s v â r l i î n p ă r ă u , î n t r e cut i i le de conserve goa le l ă p â d a t e acolo.

N u m u l t d u p ă aces te î n t â m p l ă r i , s 'a h o t ă r â t cons­t r u i r e a u n e i şosele m a r i . Au ven i t i ng ine r i , o a m e n i a s p r i şi p rac t i c i , de s e a m ă în m e s e r i a lor, p e n t r u c a r e f r u m u ­se ţ ă cons t ă î n l ini i d r ep t e şi î n c o n t u r e r ig ide . Aceşt i oa­m e n i v ă d b u c u r o s c u m s u n t p u s e în c ă t u ş i pu te r i l e p r i ­mi t ive ale Na/turei, c a r e a u s t a t î n l i be r t a t e vre-o j u m ă ­t a t e de m i l i o n de a n i î n a i n t e de a fi a p ă r u t pe p ă m â n t

n e a m u l oamen i lo r . E i găsesc o m a r e p l ă c e r e să se s ch im­be f a ţ a l umi i , ca s ă facă m a i p l ă c u t ă v i a ţ a o a m e n i l o r c i ­vil izaţi- Şi deoa rece b r a d u l cel m a r e se r i d i c a t o c m a i î n l i n i a şoselei p ro iec ta te , l a p o a r t a de i n t r a r e a m u n ţ i l o r , a u h o t ă r â t să-1 doboare .

Arborele , c a r e a t r ă i t p r e a m u l t ă v reme , îşi a ş t e p t a l in i ş t i t s fâ r ş i tu l . L-a izbit p r i m a l o v i t u r ă de secure . P ă ­rea , că n ic i n u o s imte . R ă m a s e n e m i ş c a t , în l i n i ş t ea lu i m a r e şi î n nob le ţ ă lui , p â n ă î n c l ipa d in u r m ă , — apo i se c l ă t i n ă p u ţ i n . î n c e p e a ca lea lu i s p r e p ă m â n t . B ă t r â ­n u l b r a d se p r ă b u ş i cu u n s t r i g ă t p ă t r u n z ă t o r , d u r e r o s , î n v r e m e c e f ibrele lu i se s f â ş i au şi i m e n s a l u i c o r o a n ă cobora p r i n a ier . S'a î n t i n s î n t r e f ructele şi florile să lba­tece, pe covoru l poieniţei de m u n t e , în m i j l ocu l ' c ă r e i a s 'a n ă s c u t p e n t r u o v i a ţ ă l u n g ă , de ş ap t e s u t e de an i .

M u n ţ i i s t ă t e a u m ă r t m - i e a a c e s t u i s fâ r ş i t î n o l in i ş te de g h i a ţ ă , f i indcă ei ş t i au , că a r b o r i i t r e b u i a u s ă m o a r ă , a s e m e n e a o a m e n i l o r ; n u m a i ei, m u n ţ i i , t r ă e s c î n vecie.

I n cl ipa, c â n d a fost i zb i tă l o v i t u r a de p e u r m ă , c a r e s t i n s e p e n t r u t o t d e a u n a v i a ţ a Arbore lu i , a p ă r u p e n t r u o c l ipă pe o s t â n c ă î n ă l ţ a t ă f o r m a v a g ă a u n u i I n d i a n gol, p e cap cu o p o d o a b ă maj ies toasă d i n p e n e de v u l t u r . Apoi se d i s t r ă m ă . L â n g ă el se d e s e n a s e ceţos u m b r a e n o r m ă a u n u i u r s gr izz ly u r i a ş .

U n a u t o m o b i l sp l end id a l e r g a î n v i teză m a r e dea-l u n g u l şoselei nou i , c a r e s t r ă b a t e m u n ţ i i . Aceas t ă m a ş i ­n ă , d in cele m a i de săvâ r ş i t e , pe c a r e le poa t e c rea a r t a m e c a n i c ă m o d e r n ă , e r a p r o v ă z u t ă cu t o a t e ' accesoriii© in ­genioase , m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n ut i le , c a r e î n s c u r t ă

I.

Salvaţi vânatul mic? Deşi v â n a t u l m i c n u a sufe r i t — cel p u ţ i n n u î n t o a t e

p ă r ţ i l e ţ ă r i i — câ t a t r e b u i t s ă î n d u r e v â n a t u l cel m a r e depe u r m a c a l a m i t ă ţ i l o r p r o v o c a t e de r ăzbo iu , to tuş i , este des tu l de î n g r i j o r ă t o a r e şi s i t u a ţ i a lu i .

I n u r m a b r a c o n a j u l u i , a î n m u l ţ i r e i f an t a s t i c e a vâ­n ă t o r i l o r cu ac t e şi a des f i i n ţ ă r e i def ini t ive a p r o p r i e t ă ţ i i ag r ico le m a r i , n u n u m a i că a s c ă z u t foar te m u l t şi n u ­m ă r u l v â n a t u l u i mic , d a r î n m u l t e cazu r i i s ' au d i m i n u a t şi pos ib i l i t ă ţ i l e de ex i s t en ţă .

B r a c o n a j u l este o b o a l ă ca r e se p o a t e şi s p e r ă m că se v a şi lecui , cu t i m p u l . în ţe leg , b r a c o n a j u l de a c u m , li­b e r şi nes t in jen i t , căci a t â t t i m p c â t v a ex is ta v â n a t , vor fi î n t o t d e a u n a şi c â ţ i va b r a c o n i e r i . î ndeoseb i le es te l e sne die a c&lca a l ă t u r i , a ce lo r a cu p e r m i s e î n r e g u l ă .

N u ş t iu , î n ce m ă s u r ă se vo r fi î n m u l ţ i t v â n ă t o r i i în a l t e p ă r ţ i a l e ţ ă r i i , d a r î n p l a s a î n ca r e s t a u şi f igurez ca inspec tor , t o t n u m a i o s i n g u r ă soc ie ta te a ex i s t a t şi î n a i n t e de r ă s b o i u . A f a r ă de acea s t a , m a i e r a u c â ţ i v a a r e n ­daş i p a r t i c u l a r i , d a r n ic i u n u l , c a r e se p r i c e p e a la ocrot i ­r e a v â n a t u l u i mic , s a u c a r e a r fi s ac r i f i ca t ceva î n aces t scop. Soc ie ta t ea de v â n ă t o a r e , d e ţ i n ă t o a r e a n u m ă r u l u i co­v â r ş i t o r de t e r e n u r i , a v e a î n a i n t e v r e m e câ te 30—40 m e m ­br i . Azi a r e de p a t r u o r i a t â ţ i a , d a r t e rene le n u i -au spo­rit î n m ă s u r ă ce a r p u t e a s ă conteze ş i n ic i m ă s u r i l e de ocro t i re , ce a r p u t e a l ua . Astfel t e r e n u r i l e cu v â n a t m i c se s ecă tue sc v ă z â n d cu ochi i în m o d p rogres iv . Aceas t ă cu a t â t m a i v â r t o s , cu c â t es te m a i g r e u s ă cont ro lez i u n n u ­m ă r m a r e die m e m b r i , r ă s p â n d i ţ i pe t o a t ă s u p r a f a ţ a p la ­sei, decâ t u n n u m ă r m i c , l o c u i n d î n loc m a i r e s t r â n s .

I n p l a s a î n c a r e s t au , n u a ex i s t a t n i c i o p r o p r i e t a t e ag r i co l ă m a r e , deci î n a c e a s t a p r i v i n ţ ă s i t u a ţ i a a r ă m a s aceeaş i . Totuş i , v â n ă t o r i r e l a t iv p u ţ i n i d i n t i m p u r i l e di­n a i n t e a r ă s b o i u l u i a u a v u t ce v â n a , — f i reş te f ă r ă ca s ă fo rmuleze deosebi te p r e t e n ţ i u n i , — c h i a r p e l â n g ă o cul­t u r ă a v â n a t u l u i cu to tu l ex tens ivă .

I n s i t u a ţ i a de f a ţ ă în să , c u l t u r a p r i n o c r o t i r e a in ­t e n s i v ă a v â n a t u l u i m i c se i m p u n e , căc i î n caz c o n t r a r i u se v a d i m i n u a î n m o d foa r t e s imţ i to r , v â n a t u l , f ac to r economic , i a r imp l i c i t vor, sufer i şi v â n ă t o r i i , care , d u p ă c e n u va m a i fi decâ t foa r t e p u ţ i n v â n a t , vor t r e b u i s ă r e ­n u n ţ e la a c e a s t a înde le tn ic i re .

Rezo lva rea p r o b l e m e i n u o v ă d decâ t p e o s i n g u r ă cale. C r e i a r e a u n o r r eze rva t e serioasie, cel p u ţ i n î n f iecare

v r e m e d a u u n a spec t de v e c h i t u r ă celor m a i b u n e m o ­dele şi î n felul aces t a s t i m u l e a z ă comer ţu l . I n a u t o m o b i l e r a u dou i că lă to r i .

L â n g ă şoferul cu m â i n i ne rvoase , a p r o a p e del icate , cu p r i v i r i l in i ş t i te şi a t en te , ş edea u n o m g r a s . S u b t ochi , a ce s t a a v e a p u n g i grele, buzele îi e r a u g roase , d e p e falcă îi a t â r n a u m o i c ă r n u r i l e . P e degete i se î m b u l z e a u n u ­m e r o a s e inele ; în col ţul gu r i i , î n u n h i u ascu ţ i t , e r a în­f ip tă o ţ i g a r ă r o a s ă .

Au tomobi lu l a a j u n s î n p o a r t a def i leului s t âncos . D in p u n c t u l aces ta , d a c ă î ţ i î n to r cea i p r i v i r e a , vedea i u n şes î n t i n s şi f rumos , t e r e n e cu l t iva te şi p ă ş u n i . Şoferul o p r i m a ş i n a , ca să-ş i p l i m b e p r i v i r e a în j u r . M ă r e ţ i a p r ive l i ş -tei îl i m p r e s i o n a .

— D o m n u l e ! zise cu e lan . P r i v e ş t e m u n ţ i i aceş t i a ! S u n t m i n u n a ţ i , a ş a e?

Ce la la l t îşi m e s t e c a g â n d i t o r ţ i g a r a şi p r i v e a p i scur i l e p i e r d u t e î n l u m i n ă .

•— S u n t cu d e s ă v â r ş i r e f ă r ă de folos p e n t r u a facer i le me le — r ă s p u n s e . Apoi s fâ r ş i :

— D u p ă g u s t u l m e u , a c e a s t a e o ţ a r ă foar te t r i s t ă ! L â n g ă şosea zăcea u n e n o r m b r a d căzut . O m u l cel

g r a s îşi scoase d i n g u r ă ţ i g a r a . A ţ i n t i t cu p u t e r e şi p r e -ciz'iune şi a p ro i ec t a t o a ţ ă de scu ipa t , c a r e a căzu t pe Arbore le m o r t .

"*Y *"/«" "A"

O vever i ţ ă roş ie t r ecu pes te şosea s a l t â n d u ş o r ; du­cea î n g u r ă u n cocean de b r a d . L-a a ş e z a t în pocn i t ă , şi apoi , în o cl ipă, a u i t a t de el.

Trad . : N.

D I S C U Ţ I I p l a s ă , î n ca r e v â n a t u l s ă fie oc ro t i t i n t e n s , f o r m â n d u n n u c l e u î n ca r e se vor m e n ţ i n e n e a p ă r a t a n u m i t e specii şi d i n c a r e — p r i n i m i g r a ţ i u n e — s ' a r complec t a con t in ­gente le depe te rene le m a i p u ţ i n , s a u deloc îngr i j i t e . F i r e ­şte, aces te r e z e r v a t e t r e b u e s ă fie d e î n t i n d e r e suf ic ientă , să c o r e s p u n d ă câ t m a i b ine p e n t r u o c r o t i r e a v â n a t u l u i mic , îndeosebi a potârnichiei şi s ă fie s i t u a t e pe c â t po­sibil î n c e n t r u l p lase i .

V ă d î n a i n t e a m e a t re i căi , c a r e a r p u t e a duce s p r e r e a l i z a r e : 1) î n f i i n ţ a r e a r e z e r v a t e l o r d e că t r e , socie tă ţ i le de v â n ă t o a r e , d a r s u b c o n d u c e r e a şi con t ro lu l d i rec t a l o r g a n e l o r Direcţ iunea Economie i V â n a t u l u i . 2) C r e i a r e a r eze rva t e lo r d i r ec t d e c â t r e Dir . Ec . V â n a t u l u i , o b l i g â n d pe toţ i v â n ă t o r i i d i n p l a să , c a s ă acopere chel tuel i i le ne ­cesare . 3) O e d â n d u n u i s i n g u r a r e n d a ş , s a u «inui g r u p m i c de cel m u l t 5 p e r s o a n e u n t e r e n c o r e s p u n z ă t o r , cu o b l i g a ţ i u n e a de a r e a l i z a r e z e r v a t u l , t o t s u b con t ro lu l o r g a n e l o r D. E. V.

I n ce p r iveş t e s u m e l e necesa re , p r e v ă d a p r o x i m a t i v u r m ă t o a r e l e , l a d a t a l a c a r e s c r i u :

Doi pazn ic i , a leş i d i n t r e loca ln ic i , cu u n s a l a r i u lu­n a r de câ t e 150,000 lei, a n u a l = 3,600.000 lei.

A r e n d a , chel tue l i cu o c r o t i r e a v â n a t u l u i , p r e m i i , spe-se de a d m i n i s t r a ţ i e e t c , a n u a l = 2,400.000 lei. To ta l a n u a l : 6,000.000 lei.

Aces ta este, cred, m i n i m u m u l necesa r . D r e p t pazn ic i , p r e v ă d o a m e n i d i n t r e localnic i , even­

t u a l inva l iz i de răsbo iu , ' c a r e t o tu ş i p o t p r e s t a aces t ser­viciu*)- Aleşi a r t r e b u i d i n t r e a g r i c u l t o r i , n u m e s e r i a ş i , s a u al ţ i i , cu o c u p a ţ i u n e s e d e n t a r ă . S a l a r u l oferi t este des­tu l de m i c , d a r t r e b u e l u a t î n co n s i d e r a r e , că ei n u a r a v e a în to t d e c u r s u l a n u l u i m u n c ă l a fel de m u l t ă . B u n ă o a r ă în l u n i l e de v a r a şi de t o a m n ă , c â n d p o p u l a ţ i a r u r a l ă este o c u p a t ă cu m u n c a depe c â m p , se b r a c o n e a z ă foar te pu ţ i n . Deci p a t r u l ă r i m a i in t ens ive a r fi n e c e s a r e n u m a i în zilele de r epaos , i a r inspec ţ i i l e î n v e d e r e a c o m b a t e r e i r ă p i t o a r e l o r , î nc lus ive cân i şi pis ic i , s e p o t face (ch ia r m a i cu folos) î n orele de d i m i n e a ţ ă şi de s e a r ă . Aceşt i pazn ic i t r e b u e s ă fie foa r te b ine i n s t r u i ţ i şi î n p e r m a n e n ţ ă con t ro la ţ i , de câtne p e r s o a n a î n c r e d i n ţ a t ă cu a d m i n i s t r a ­r e a r e z e r v a t u l u i . î ndeoseb i vor t r e b u i s ă c u n o a s c ă b ine

*) D a c ă se po t a n g a j a p a z n i c i cu şcoală , s a u cu p r a c - , t ică se r ioasă , cu a t â t m a i b i n e es te . D a r n u m ă r u l a c e s t o r a es te foa r te r e s t r â n s . De aceea p r o p u n s ă se formeze şi paz­nic i nou i . (Aut.).

m ă s u r i l e de oc ro t i r e a speci i lor do vâ­n a t ce so af lă pe t e ren , p r e c u m p a z a te­r e n u l u i . O că r t i c i că r e d a c t a t ă pe inţele-su l o a m e n i l i r s imple , cu m u l t e i l u s t r a ţ i i expl ica t ive , a r fi foar te b ineven i t ă în ve-d t r e a i n s t ruc ţ i e i paznic i lor , p u t â n d u - s e i n t r o d u c e şi u n e x a m e n de „pazn ic cali­f icat". D i r e c ţ i u n e a Ec. V â n a t u l u i ne -a r p u t e a m u l t a j u t a în a c e a s t a p r i v in ţ ă . E-d i t a r e a acelei c ă r ţ i a r fi u ş o r posibi lă , deoarece s ' a r p u t e a obl iga toţ i p rop r i e ­t a r i i , a r e n d a ş i i şi socie tă ţ i le de v â n ă ­toa re , ca s ă r e ţ i n ă u n n u m ă r de exem­p l a r e p e s e a m a pazn ic i lo r lor. C a r t e a a r p u t e a s ă fie t o t o d a t ă u n fel de agendă , c u p r i n z â n d p ă r ţ i d in Legea V â n a t u l u i c a r e îi pr ivesc pe paznic i , f o r m u l a r e , etc.

Din v â n a t u l m i c a r t r ebu i ocro t i t ă respec t iv î n m u l ţ i t ă p o t â r n i c h e a , căci n u a d u c e a g r i c u l t o r u l u i n ic i o p a g u b ă , b a p r i n a d u n a r e a s e m i n ţ e l o r de b u r u e n i , a insec te lor şi a melc i lo r f ă r ă casă , este d e a d r e p t u l folosi toare. I epure le t r ebuo t r a t a t m a i cu b ă g a r e de s e a m ă şi l u a t e toa te m ă s u r i l e , s p r e a evi ta conflictele cu cu l t iva to r i i livezilor.

Nu este însă vorba ca s ă dau aci u n p r o g r a m de ta l i a t , ci n u m a i s ă l ansez o suges t i une s u p u n â n d o d i scu t iune i pu« blice, i a r d u p ă ce s t â r n e ş t i in t e res , a m p u t e a s tab i l i şi u n program, respec t iv a î n t r ă în desc r i e rea m ă s u r i l o r nece-sare , ce t r ebuesc l u a t e pe t e ren .

D in t r e cele t re i pos ib i l i tă ţ i de r ea l i za re , o socotesc m a i eficace pe a t re ia , adecă p r i n a r e n d a r e a r e z e r v a t u l u i de c â t r e o p e r s o a n ă , s a u even tua l u n g r u p m i c c o m p u s din cel m u l t 5 v â n ă t o r i , căci prin a c e a s t a s ' a r a s i g u r a folosul amb i ţ e i personal© şi s ' a r s impl i f ica a d u n a r e a fon­du lu i necesar . F i reş te , acel a r e n d a ş , r e spec t iv g r u p u l , a r avea d r e p t u l să vâneze pe acel t e ren , s u b a n u m i t e r e s t r i c -ţ iuni . Afară de aceas t a a r avea ob l iga ţ iunea , că o d a t ă pe a n să a r a n j e z e o v â n ă t o a r e cu gonaş i , l a ca re v a t r e b u i să învi te pe In spec to ru l J u d e ţ e a n de V â n ă t o a r e şi even­tua l a l te o r g a n e din D. E. V.. ca să s ă se conv ingă de efi­cac i t a t ea m ă s u r i l o r de ocro t i re , tot a ş a câ te u n g r u p do v â n ă t o r i d in soc. de v â n a t d in p l a să . (Spre exemplu a n u a l câ te 10—15 v â n ă t o r i , d a r n u m e r e u aceiaş i ) . Aceas t a a r fi şi mi j loc de educa ţ i e v â n ă t o r e n s c ă , p r e c u m şi de p ro ­p a g a n d ă , s t i m u l â n d imi tarea . ' Din v â n a t u l r e a l i z a t cu ocazia aces to r p a r t i d e de v â n ă t o a r e o p a r t e (spre ex. câ te u n iepure) a r p r i m i p a r t i c i p a n ţ i i , i a r r e s t u l a r t r e b u i s ă fie va lo r i za t în folosul a m e n a j ă r e i t e r enu lu i .

In cazul a r e n d ă r e i m a i s u s sch i ţ a t e , se pot m a i u ş o r d i sc ip l ina şi paznic i i decâ t p r i n o soc ie ta te de v â n ă t o a r e , căci a r avea u n s i n g u r s t ă p â n de ca ro dep ind , apoi n u s 'a r ivi a t â t de u ş o r n ic i cazur i de abuz . De altfel societa­tea de v â n ă t o a r e n u a r p u t e a s ă vâneze m a i m u l t pe te ren decâ t o d a t ă p e an , ceeace n u i-ar s t i m u l a p r e a m u l t ac t i ­v i ta tea . I n fine, n u so potriveşte aceeaş i m ă s u r ă în ori-ce p l a să . C u v â n t u l h o t ă r â t o r a r t r e b u i să-1 a ibă In spec to ru l J u d e ţ e a n , d u p ă c o n s u l t a r e a s fe tn ic i lor să i .

Dacă o e x a m i n a ţ i p u ţ i n , n u cred s ă n u găs i ţ i eficace p r o p u n e r e a m e a . Din p a r t e - m i n u v ă d nic i deosebi te g r e u t ă ţ i ce a r s ta in ca lea r ea l i ză re i .

D e o c a m d a t ă aşi i n s i s t a re fe r i to r la „paznic i i califi­ca ţ i" , f i ind ches t i une ce n e i n t e r e s e a z ă c h i a r şi d a c ă n u r e a l i z ă m rezerva te le . C u m a m m a i a m i n t i t , m a i î n t â i este nevoe de o ca r te , d in ca r e s ă p o a t ă î n v ă ţ a cele n e c e s a r e R e d a c t a r e a acelei c ă r ţ i i-ar face c ins te şi U n i u n e i Gene­r a l e a V â n ă t o r i l o r , d i s p u n â n d de m u l ţ i co labora to r i , ca să n u se p r e a ag lomereze m u n c a D. E. V. Ori cum, d a r t r ebuc r e d a c t a t ă de u n comi te t competen t , l u c r â n d în l i lmă şi c â n t ă r i n d f iecare c u v â n t ce se scr ie . D. E. V. a r p u t e a apoi d i spune , că l u c r a r e a s ă fie r ă s p â n d i t ă t u t u r o r pazn ic i lo r r e c u n o s c u ţ i , s a u ace lo ra ce doresc s ă dev ină . Tot a ş a t r e b u e s ă fie acces ib i lă şi or i c ă r u i v â n ă t o r .

D u p ă aceas t a , le a r t r ebu i l ă s a t pazn i c i l o r u n r ă g a z de 2—3 an i , in ca re t i m p să înveţe şi să-şi î n s u ş e a s c ă p r a c ­t ica necesa ră , d u p ă oare să fie s u p u ş i la e x a m e n în f a ţ a u n e i comisi i , i n s t i t u i t ă în f iecare jude ţ . Cei ce n u reu ­şesc, a r p u t e a s ă se m a i p r e z i n t e oda tă , d u p ă u n a n . Ce­lor în să , c a r e d e p u n cu succes e x a m e n u l , s ă li-se el ibereze u n cer t i f icat şi o i n s i g n ă b ine vizibilă, pe c a r e a r fi obli-

Au sosit sitarii-gaţ i s ă o p o a r t e în t i m p u l se rv ic iu lu i . Aceşti pazn ic i , a r t r ebu i s ă s tee î n t r u c â t v a şi s u b porunc i lu D. E. Y. fi ind i-onsideraţi ca o r g a n e ale ei. Astfel cu t i m p u l , a m p u t e a a v e a u n n u m ă r m a r e de pazn ic i ser ioşi , con t ro la ţ i şi con­duşi în m o d u n i t a r .

Des igur , este foar te b ineven i t ă şi o şcoală spec ia lă p e n t r u „b r igad ie r i de v â n ă t o a r e " , c u m a m avu t în t r ecu t . S'a a r ă t a t i n s ă că aceş t i o a m e n i s u n t foar te g r e u de p la ­s a t căci , evident , t r e b u e să le a s i gu r i ex i s ten ţa , ce n ' a fost u ş o r n ic i în t r e c u t şi este foa r te g reu în zilele de azi . Mai u şo r se po t a n g a j a î n să localnic i , d a r cal if icaţ i , căci ace ia a u casă , gospodăr i e , etc. şi n u s u n t av iza ţ i s ă t r ă i a s c ă

. n u m a i d in s a l a r u l şi p r emi i l e ce p r i m e s c . A s e m e n e a oa­m e n i se pot găs i d i n t r e mici i ag r i cu l to r i , clar b ine în ţe les , aleşi pe s p r â n c e a n ă .

E x a m e n u l a r în lesni a legerea . D u p ă t r ece rea u n u i a n u m i t t i m p , a n g a j a r e a pazn ic i ­

lor necal i f ica t i s ă fie cu to tu l in te rz i să , adecă ace lo ra să n u li-se el ibereze c a r t e de r e c u n o a ş t e r e . Dacă u n a r e n d a ş , s a u o soc ie ta te a r dor i to tuş i să m e n ţ i n ă în se rv ic iu u n astfel de om, a r p u t e a să o facă n u m a i a n g a j â n d u - 1 în ca­l i t a te de „servi tor^ de v â n ă t o a r e " , ca re s ă act iveze s u b c o n d u c e r e a u n u i p a z n i c cal i f icat şi f ă r ă d r e p u l s ă i n s ­t r u m e n t e z e în cazul u n u i delict c o n s t a t a t , pe ca r e cal i ­t a t e n ic i n u o p o a t e avea . î n d a t ă ce n u i-se e l ibe rează ca r t e de r e c u n o a ş t e r e . Am m e n ţ i o n a t aceas t a , f i indcă poa t e să existe ana l fabe ţ i , ce nu s u n t în s t a r e s ă d e p u n ă exa­m e n u l , d a r b ine î n t r e b u i n ţ a b i l i d r e p t că lăuze , îngr i j i to r i de v â n a t , etc. D a c ă s u n t o a m e n i de înc redere , l i - s ' a r p u ­t ea e l ibera şi p e r m i s de a p u r t a a r m ă . D a r a s e m e n e a oa­m e n i n u a r p u t e a a n g a j a nici societă ţ i le , nici a r e n d a ş i i , decâ t cel m u l t doi.

Se p r e a poa te , că d u p ă l u a r e a aces te i m ă s u r i , pazn ic i i cal if icaţ i s ă fo rmuleze p r e t e n ţ i u n i la o a r e c a r e s a l a r i u * * ) . T rebue să în ţ e l egem însă în acest u l t i m ceas, că f ă r ă paza s e r i o a s ă a t e r e n u r i l o r , c u m a fost p â n ă a c u m m a i în t oa t e locur i le şi f ă r ă sacrif ici i f a l imen tu l n e este as i ­g u r a t .

Avem de ales d in două a l t e r n a t i v e : Or ne î n g r i j i m şj p ă l i m terenele , o r va t r ebu i să r e n u n ţ ă m la v â n ă t o a r e . T e r ţ i u m non d a t u r .

de C. A. V. Popescu

II.

Vânătoarea în pădurile statului In n u m ă r u l de I a n u a r i e c. al revis te i „Carpa t i i " , s u b

s e m n ă t u r a „C" (Redacţ ia „Carpa t i i " ) , l a r u b r i c a „Discu­ţ i i " se fac o scr ie de j u s t e o b s e r v a ţ i u n i p r i v i t o r la nou i l e

**) Milogi, ce î n t i n d m â n a d u p ă b a c ş i ş u r i , n ' a u ce c ă u t a pe te rene le de v â n ă t o a r e . P a z n i c u l t r e b u e s ă fie om ser ios şi cu d e m n i t a t e . (Autorul ) .

58 CARPAŢII -:- 194t. No. 3.

dispoz i t iun i de admin i s t r a r ea* şi va lo r i f i ca rea v â n a t u l u i î n p ă d u r i l e Caps , j u d e c a t e p rob lemele p r i n p r i s m a none i Legi de r e o r g a n i z a r e a C a p s u l u i şi a I n s t r u c ţ i u n i l o r pen­t r u a d m i n i s t r a r e a şi va lo r i f i ca rea în regie a v â n a t u l u i î n p ă d u r i l e s t a t u l u i .

A u t o r u l scoate în relief scopur i l e f r u m o a s e p recon i ­za te ele Caps în aces te d i spoz i t iun i , d a r c r i t i că sever te lu l f inal , t r e c u t l a a l in . g a i n s t r u c ţ i u n i l o r , „ c r e a r e a de veni ­t u r i p e n t r u Caps" , d e m o n s t r â n d că v â n ă t o a r e a n u poa t e fi n i c i o d a t ă r en t ab i l ă^ că ţ i n t a v e n i t u l u i în m a t e r i e de vâ­n ă t o a r e este o u top ie i rea l i zab i lă , că se neg l i j ează fon­du l p e n t r u in te rese m a t e r i a l e i luzor i i . A u t o r u l c a u t ă s ă c o n v i n g ă „că ideea c ă l ă u z i t o a r e tretoue să fie „ c r e a r e a " şi r e a l i z a r ea t e chn i că „ ind i fe ren t de soldul comerc ia l" . Cri­t i ca este obiect ivă, c o n v i n g ă t o a r e , e x p r i m â n d n ă d e j d i de î n d r e p t a r e . T e r m i n ă p r i n u r a r e de b ine î n t r u r e a l i z a r e a b u n e l o r i n t e n ţ i u n i .

C e r c e t â n d t eme in ic aces te d i spoz i t iun i în p a r t e a lor t e h n i c ă ( i n s t r u c ţ i u n i p e n t r u o rgane l e Caps) , t r e b u e s ă fac c o n s t a t a r e a , că ele s u n t foa r t e b u n e , r e z u l t a t u l m u n c i i u n u i o m de spec ia l i t a te . D i spensează o p a r t e a p e r s o n a ­lu lu i silvic de a n u m i t e s a r c in i , p e n t r u a se p u t e a ded ica in t ens iv p rob leme i v â n a t u l u i . P l ă n u e ş t e c o n s t r u i r e a de case şi colibi v â n ă t o r e ş t i în p ă d u r i l a loc co re spunză to r , c ă r ă r i de v â n ă t o a r e , şi obse rva toa re . P r o m i t e a a c o r d a p r e m i i p e r s o n a l u l u i si lvic p e n t r u c o m b a t e r e a cu succes a b r a c o n a j u l u i , p e n t r u s t â r p i r e a r ă p i t o a r e l o r , p e n t r u o-c ro t i r e a v â n a t u l u i , c o n s t â n d aces te p r e m i i d i n î m b r ă c ă ­m i n t e , î n c ă l ţ ă m i n t e şi ban i . A j u t ă p e r s o n a l u l la c u m p ă ­r a r e a a r m e l o r de v â n ă t o a r e , d ă g r a t u i t c a p c a n e şi o t ravă-I n s t r u c ţ i u n i l e r e g l e m e n t e a z ă t o tu l p â n ă în cele m a i m ic i a m ă n u n t e p e n t r u c a to tu l să m e a r g ă s t r u n ă şi a n u se „ş t i rb i r e p u t a ţ i a a d m i n i s t r a ţ i e i Caps" .

Dispoz i ţ iun i le ( ins t ruc ţ iun i l e ) sufe re î n s ă de a n u m i t e l a c u n e şi defecte. Se neg l i j ează realitatea a c t u a l i t ă ţ i i p r e ­c u m şi perspec t ive le v i i to ru lu i . Se t rec cu vederea pro^ b lemele f u n d a m e n t a l e a le v â n ă t o a r e i î n f avoru l de ta l i i ­lor. I n cr i t ica f ă c u t ă d e R e d a c ţ i a „ C a r p a ţ i i " se a r a t ă o p a r t e a aces to r defecte, a r ă t â n d u - s e pos ib i l i t a t ea î n d r e p ­t ă r i i ( e l im ina rea d i n s t a t u t e a s copu lu i de a r ea l i za ve­ni te , etc.). Voi a r ă t a î n cele ce u r m e a z ă une l e l a c u n e in -

• t e r e s â n d fondul cauzei , f ă r ă s ă repe t ceeace a t r a t a t a r ­t icolul a m i n t i t m a i sus . D e a s e m e n i voi evi ta să l u n e c pe p a n t a d iscuţ ie i i n t e r m i n a b i l e a neces i t ă ţ i i o r g a n u l u i spe­c ia l is t în f r u n t e a v â n ă t o a r e i , a t u t u r o r c o m p a r t i m e n t e ­lor ei.

Socot, că s'a a les cel m a i i n o p o r t u n m o m e n t de că­t r e Caps pientru va lo r i f i ca rea t e r e n u r i l o r de v â n ă t o a r e î n regie . Aceas ta p e n t r u s i m p l u l şi u n a n i m r e c u n o s c u t u l m o ­tiv, de a fi terenurile vizate s ă c ă t u i t e de v â n a t u l obiş­nu i t , d r e p t consec in ţă , în b u n ă p a r t e , a n ă p r a z n i c u l u i r ăz ­boi abea t e r m i n a t . In a s e m e n e a î m p r e j u r ă r i m ă î n t r e b da ­că C a p s u l va găs i ceva de valor i f ica t? P e n t r u c ă d in sp i ­r i t u l i n s t r u c ţ i u n i l o r r e z u l t ă că se i n t e n ţ i o n e a z ă eş i rea C a p s u l u i cu p re s t i g iu l m ă r i t d i n o p e r a ţ i a va lor i f icăr i i . P e n t r u a n u r i s c a eşecur i v â n ă t o r e ş t i cu ş t i r b i r e a r e p u ­ta ţ i e i a d m i n i s t r a ţ i e i Caps , a c e a s t a n u va p u t e a a n g a j a v â n ă t o r i în p ă d u r i l e sa le , în a c t u a l a s i t ua ţ i e .

Se va p u t e a obiec ta de Caps , că va lo r i f i ca rea v â n a ­t u l u i în regie , în p ă d u r i l e p r o p r i i n u este o da tor ie , pen ­t r u c ă i n s t r u c ţ i u n i l e p rec izează „va p u t e a în f i in ţa" , astfel o pos ib i l i ta te , u h d r e p t p e n t r u Caps . C a p s u l v a t rece, fi­reş te , l a s i s t e m u l de t e r enur i - r eg ie , a t u n c i c â n d şi u n d e v a fi cazul . Şi c â n d poa t e fi cazul? A t u n c i c â n d p a r t i c u ­l a r u l ca re de ţ ine cu a r e n d ă t e renu l , a r e f ăcu t aces ta , po-p u l â n d u - 1 d i n n o u cu v â n a t .

I n s i s t e m u l de a r e n d a r e de p â n ă a c u m , r e face rea u n u i t e r en e r a u n j u s t t i t lu p e n t r u p r e l u n g i r e a c o n t r a c ­tu lu i . Acest p r i n c i p i u e r a cu s t r i c t e ţ ă r e spec t a t de DEV. A r e n d a ş u l , p r i n r e s e m n a r e şi a b ţ i n e r e dela î m p u ş c a r e , c ă u t a s ă ţ i n ă la u n nivel c o r e s p u n z ă t o r t e r enu l , a v â n d astfel t o a t a ş a n s a a deveni d i n n o u a r e n d a ş u l t e r e n u l u i pe o n o u ă p e r i o a d ă de t i m p . G r a ţ i e aces tu i s i s tem, la 1939, e r a m p r i m a ţ a r ă în m a t e r i e de v â n a t de m u n t e î n E u r o p a .

Ex i s t a î n r e cen tu l t r e c u t u n mo t iv ser ios de sch im­b a r e a aces tu i s i s tem? I n p r a c t i c ă sie s c h i m b ă u n s i s tem, c â n d cel p u s î n e x e c u t a r e d ă r o a d e p r o a s t e s a u n u m a i c o r e s p u n d e s i t ua ţ i e i s c h i m b a t e . Noi a m porn i t -o d u p ă p r i m u l r ă zbo iu m o n d i a l cu a p r o a p e n i m i c şi a m a j u n s la apogeu l pe c a r e n u Ta p u t u t a t i n g e n ic i o ţ a r ă î n E u r o ­pa . Aceas ta , g r a ţ i e s i s t e m u l u i de p â n ă a c u m . E r a m o t i v de s c h i m b a r e a lui? Da, e r a pen t im Caps, p e n t r u c ă în s is­

t e m u l vechiu n u era însc r i s scopul creer i i ven i tu lu i , ci se a r e n d a u t e r e n u r i l e cu u n p r e ţ la î n d e m â n a or icu i , d a c ă aces t v â n ă t o r c o r e s p u n d e a d in p u n c t de vedere v â n ă t o r e s c . I n s i s t e m u l vechiu p r e d o m i n a p a r t e a t e chn i că v â n ă t o -rească , p a r t e a m a t e r i a l ă u r m â n d pe al doilea p l a n .

Repet , î n s i s t emul vechiu de a r e n d a r ă re face rea u n u i t e r en e r a u n t i t lu de a l m e n ţ i n e . I n s i s t e m u l p r econ iza t p e n t r u v i i to r de Caps, r e face rea u n u i t e r e n de u n p a r t i c u ­lar , va fi u n pr i le j de a-1 p ie rde . Es te c u n o s c u t u z u l do­m i n a n t la ocoalele si lvice de a exp loa t a t oa t e pos ib i l i tă ­ţ i le în vede rea spor i r i i ven i t u r i l o r : se p u n în v â n z a r e u s ­că tu r i , i a r b ă , p â n ă şi f ructele de p ă d u r e , ca afine, coacăze, s m e u r ă etc., cu p r e ţ u r i ca r i a b e a a c o p e r ă cos tul p roce­dur i i . Cap i to lu l v â n ă t o a r e va f o r m a u n loc de f r u n t e în bu ­getu l C a p s u l u i în vi i tor , şi v a u r m a i m e d i a t d u p ă lemn-U n cap i to l c a r e n u se poa t e negl i jea . Es t e f iresc în u r ­m a r e , ca ocolul să facă p r o p u n e r e a p e n t r u e x p l o a t a r e î n reg ie p e n t r u t e r e n u l ca re a p r i n s a b e a pa l ide r ă d ă c i n i .

I n Legea de r eo rgan i za re* a C a p s u l u i se p r econ izează ca cel m a i l u n g t e r m i n de a r e n d a r e 5 an i . Ce con tează 5 a n i în t r u d a de re facere a u n u i t e r e n de muntei, c â n d b ine este s tabi l i t , că a c e a s t ă r e face re r e c l a m ă de la 10 a n i î n sus , p e n t r u cerb, şi cel p u ţ i n 6—-8 a n i p e n t r u c ă p r i o a r e şi c a p r e negre?

Şi a c u m î n t r e b a r e a cap i t a l ă : a r e v â n ă t o r u l norocos , ca re a r e u ş i t să a rendeze de là C a p s u n t e r en c h i a r s t e rp , i n t e r e s u l s ă r e f acă aces t te ren? Nu, p e n t r u c ă d a c ă v â n a ­tu l sporeş te , t e r e n u l va fi t r e c u t î n r eg i a Capsulu i - In t e ­r e s u l lu i este să î m p u ş t e totul , s i n g u r a ş a n s ă p e n t r u el de a r e u ş i s ă a r e n d e z e a doua , s a u c h i a r a t r e i a o a r ă t e re ­nu l . Deci o pe r spec t i vă s u m b r ă p e n t r u v i i to r pe s e a m a celor ce ţ i n l a v â n a t . N u v a avea p a r t i c u l a r u l , p e n t r u c ă n u este i n t e r e su l lu i s ă a ibă . D r e p t consec in ţă n u va a v e a n ic i Capsul-

Dea D-zeu s ă fie a l t c u m decâ t o profe ţesc! ' I n i n s t r u c ţ i u n i l e a r ă t a t e m a i sus , s i s t e m u l de p a z ă

a v â n a t u l u i este cel a l paze i p r i n p e r s o n a l u l si lvic obi­c inu i t . N u m a i „ la t e r e n u r i l e de v â n ă t o a r e de m a r e în­t i n d e r e s a u de m a r e i m p o r t a n ţ ă , vor p u t e a fi a n g a j a t e 1—2 p e r s o a n e şi n u m a i p e n t r u s c o p u r i v â n ă t o r e ş t i " (Art-15). Astfel p a z a n o r m a l ă vor îndepl in i -o p ă d u r a r i i în func­ţie. P e r s o n a l u l si lvic a a v u t şi p â n ă î n p r ezen t severe o r d i n e . de p a z a a v â n a t u l u i . To tuş i n u cunosc v re -un caz de c o n t r a v e n ţ i e l a legea v â n ă t o a r e i d e n u n ţ a t de p e r s o n a ­lu l si lvic. P e n t r u c ă în g e n e r a l o rgane l e de pe t e r en e r a u foa r te apa t i ce fa ţă cu a c e a s t a p r o b l e m ă . Se cunosc p ă ­d u r a r i , v â n ă t o r i , ca r i a u deven i t pe r icu loş i b r acon i e r i , s t â n d m a i m u l t e l u n i ( t imp de i a r n ă ) î n cen t ru l t e r e n u ­lu i f ă r ă cont ro l . Cunosc şi o a l t ă ca tegor ie , p ă d u r a r u l ca re n u este v â n ă t o r , d a r ca re p r i m e ş t e b u c u r o s u n cio­l a n de c a r n e de la b r a c o n i e r .

R ă m â n e deci p e r s o n a l u l ace laş , şefii aceiaş i i , o rd i ­ne le aceleaşi . Nu v ă d pos ib i l i t a tea î n a s e m e n e a î m p r e j u ­r ă r i , de a se s c h i m b a n e n t a l i t a t e a p ă d u r a r u l u i - p a z n i c . St i ­m u l a r e a p r i n p r o m i t e r e de p remi i ? „Cei în m â n ă nu - i m i n c i u n ă " . N u se şt ie d a c ă p r e m i u l v a veni s a u nu- P r o ­m i s i u n i l e n u vo r p r i n d e . D e a l t c u m l u p t a cu b r a c o n i e r u l azi n u e o g l u m ă . N u e u ş o a r ă n ic i p e n t r u p a z n i c u l profe­s ionis t , cu a t â t m a i p u ţ i n p e n t r u cel cu a c e a s t a s a r c i n ă pe al doi lea p l a n .

P ă d u r a r u l poa t e fi b u n g o s p o d a r p e n t r u p ă d u r e şi a l te l u c r u r i ca r i i se d a u î n s e a m ă cu p roces ve rba l şi d e l ipsa c ă r o r a r ă s p u n d e băneş t e . D a r aces t zel n u i m p l i c ă n u m a i decâ t ace ia ş s t ă r u i n ţ ă şi p e n t r u v â n a t , pe ca re n i ­m e n e a n u îi d ă î n s e a m ă , şi p e n t r u ca re n i m e n e a nu-1 poa t e t r a g e l a r ă s p u n d e r e . P e b u n u l g o s p o d a r al p ă d u r i i C a p ­sul nu-1 v a p u t e a d a a f a r ă d i n servic iu , p e n t r u c ă n u e s t e în ace la ş t i m p u n b u n oc ro t i to r a l vâna/tului- D o a r a t â t că nu-1 î m p ă r t ă ş e ş t e de benef ic iu l premi i lor -

E s t e g reş i t a se crede, că c h i a r va lo r i f i când C a p s u l a n u m i t e t e r ene de v â n ă t o a r e m a i i m p o r t a n t e , d in veni ­tele a c e s t o r a se v a p u t e a acoper i r e g i a p e r s o n a l u l u i de spec ia l i t a te . C ă r ă r i , case, obse rva toa re , s a l a r de spec ia ­list, î n g h i t s u m e cons iderab i le . B u g e t u l Capsu lu i , la cap i ­to lu l „ v â n ă t o a r e " va r ă m â n e a vecinie î n su fe r in ţ ă . V o m a s i s t a l a o t r i s t ă e x p e r i e n ţ ă de eşec, în ca re b u g e t u l C a p s va fi î n defec ţ iune şi p a r a l e l p r o b l e m a m a r e : v â n a t u l d i s ­t r u s . A m o d o r i n ţ ă , de a fi p e r i o a d a de e x p e r i e n ţ ă câ t m a i s c u r t ă . — î n c ă n u este t â r z i u . L u c r u r i l e se m a i p o t r e p a r a .

P r o b l e m a v â n a t u l u i n u este i den t i că cu p r o b l e m a l e m n u l u i , p r i n c i p a l a p r e o c u p a r e a Capsu lu i . P r o d u c e r e a l e m n u l u i se face î n m o d a u t o m a t . P ă d u r e a a j u n s ă l a m a -

t u r i t a t e , este t ă i a t ă , i u r p a r c h e t u l exp loa ta t se p l a n t e a z ă cu puioti în baza d i spoz i ţ iun i lo r exis tente . Aici t o a t ă l a u d a a d m i n i s t r a ţ i e i Capsu lu i , c a r e se în t rece pe s ine î n suş i . Toa te înda to r i r i l e de aci î n a i n t e cu acest p a r c h e t le p r e i a n a t u r a , c a r e scoate p ă d u r e a d in acel p a r c h e t pes te o s u t ă an i d in nou la m a t u r i t a t e a exp loa tă r i i , fără o con t r ibu ţ i e spec ia lă a C a p s u l u i . — E cu to tu l a l t a p r o b l e m a v â n ă ­toare i , în ca r e se pot p roduce r a d i c a l e s c h i m b ă r i d in a n in an, ch i a r din sezon in sezon, r e c l a m â n d a c e a s t a s ch im­ba re ch i ru rg ie i p r o m p t ă . P e r s o n a l u l silvic, copleşit cu a l te î nda to r i r i de p r i m ord in , n u va p u t e a face fa ţă aces to r nevoi, şi r a n a , c h i a r de s a r v indeca, l a să c ica t r ice du­re roasă .

P ă r ă s i m u n b u n s i s tem, încerca t , dovedit a da r o a d e excelente. Ne a v e n t u r ă m în n e c u n o s c u t , m a i p u ţ i n p e n t r u folosul m a t e r i a l , p e n t r u c â în b u g e t u l une i p u t e r n i c e ins-t i t u ţ iun i (Caps), ce contează a n u a l câ teva mi l i oane? Mai m u l t de d r a g u l ambi ţ i e i .

L u p t a începe. P r e g ă t i r i l e se in tens i f ică . V â n a t u l dis­p a r e . Cine pierde?

Legea de r e o r g a n i z a r e a Capsu lu i , scoa te d in a d m i ­n i s t r a ţ i a D. E. V. a r e n d a r e a şi va lo r i f i ca rea pescu i tu lu i in r â u r i l e de m u n t e c a r i î n c u r s u l lor p a r c u r g cel p u ţ i n 50% m a l u r i d in p ă d u r i l e s t a t u l u i . P e n t r u va lor i f icarea peştelui a m a v u t p â n ă a c u m 2 a d m i n i s t r a ţ i i . P a r i d u l pen t ru şes, D. E. V. p e n t r u ape le de m u n t e . A c u m î n t r ă în f u n c ţ i u n e şi C apsu l cu ape le 50% m a l Caps . Vom as is ta la o penib i lă ope ra ţ i e de t r i e r ea r â u r i l o r de m u n t e , în favorul celor 2 a d m i n i s t r a ţ i i , d e s i g u r cu i n t e r m i n a b i l e neînţe leger i . In loc de s impl i f i ca re şi un i f i ca re , nou i le d is -pozi ţ iuni dec lanşează o scr ie de î n c u r c ă t u r i .

S. Vulcu, Sebeş, Alba.

IU.

„Ard pădurile* Suni u n vechi cet i tor al revistei . .Carapt i i " . s u n t o-

b işnui t cu ju s t e ţ ea de c a r e r e d a c ţ i a şi p r i n c i p a l i i colabo­ra tor i a i rev is te i d a u d o v a d ă în t r a t a r e a p r o b l e m e l o r în l e g ă t u r ă cu v â n a t u l , şi t o t u ş ca s i lv icu l tor a m fost î ncă p lăcu t s u r p r i n s de m o d u l p rec i s şi c l a r în ca r e redac ţ i a revistei a e x p u s p r o b l e m a p ă d u r i l o r ce a c o p e r ă m u n ţ i i noş t r i .

Socotesc că n u e l ips i t de i n t e r e s a e x p u n e s> -ţiile ce le c r e d e m noi nece sa r e în c a u z ă pe l â n g ă oele pre­conizate de r ev i s t a „ C a r p a ţ i i " şi cu c a r e s u n t e m cu to tu l de acord .

Incon tes t ab i l e conomia n o a s t r ă fores t ie ră t r ece p r i n -tr 'o g r a v ă cr iză .

D e b a n d a d a din m u n ţ i i noş t r i c to ta lă . P â ş u n a t u l , delictele, incendi i le , b r a c o n a j u l s u n t în

floare. Dacă une l e d in aces te t r i s t e f enomene se da to r e sc in­

s t inc te lor p r i m a r e a le u n o r indiv iz i i nconş t i en ţ i (cazul b r a c o n a j u l u i şi a incend i i lo r d i n neg l i j en ţă ) p ă ş u n a t u l , delictele, i ncend ie r i l e i n t e n ţ i o n a t e a le păs to r i l o r , se dato­resc u n o r i n t e r e se m a t e r i a l e şi p r i n f i e rasca l ăcomie a omulu i , d in d o r i n ţ a de î m b o g ă ţ i r e .

C o n c e n t r a t e în r eg iun i l e de m u n t e a le ţ ă r i i p ă d u r i l e se în t ind , ca petece izolate, p â n ă în i n i m a c â m p i i l o r d in­sp re f ront iere . A taca t e p u t e r n i c s u n t m a s i v e l e d in m u n ţ i . Aci omul ca s ă existe sacr i f i că so lur i le m a i accesibi le Min lunci le r â u r i l o r , u n e i c u l t u r i agr ico le cu to tu l n c r e n t a b i l e şi p e n t r u p ă ş u n a t foloseşte locur i le în p a n t ă — u n d e n u se p o a t e a r a — şi b ine în ţe les p ă d u r e a . , '

Dacă p r i n t r ' o î n ţ e l eap t ă pol i t ică de S ta t , s ' a r c ana l i za e n e r g i a popu la ţ i e i d in r eg iun i l e de m u n t e c ă t r e r eg iun i l e de câmpie , u n d e se face (cu excepţ ia u n o r r e g i u n i d in vest) o cul­t u r ă ag r i co lă ex tens ivă , i r a ţ i o n a l ă , ofer ind lu­c r ă to r i l o r sezonier i d i n m u n t e r e n u m e r a ţ i a în n a t u r ă capab i l ă s ă a s i g u r e a p r o v i z i o n a r e a fa­mi l i i lor lor cu cereale pe u n a n î n t r e g şi d a c ă

în pa r a l e l so lur i le , in p r ezen t l u c r a t e „agr ico l" 1 ) în l eg iu­n e a de m u n t e , s ' a r de s t i na c u l t u r i l o r in tens ive de p l a n t e fu ra je re ( inclusiv car tofu l şi sfecla de z a h ă r ) s ' a r croia cond i ţ iun i m a i b u n e de v i a ţ ă locu i to r i lo r d in m u n ţ i s ' a r so lu ţ i ona p rob l ema h r ă n i r i i vitelor, şi p r i n folosirea u n o r b r a ţ e de m u n c ă , ce azi de m u l t e ori se i rosesc inu t i l , s ' a r m ă r i î n săş i p roduc ţ i a ag r i co l ă a ţ ă r i i .

Noi s u n t e m de p ă r e r e a c re ia în r eg iun i l e d in c â m p i a r o m â n ă în f iecare c o m u n ă câ te o f e r m ă mode l de S ta t , o r g a n i z a t ă s i m p l u şi fără o a d m i n i s t r a ţ i e greoa ie ( scum­pă şi păgub i toa re ) - Aceste ferm*! not cu l t iva fie rezervele de S ta t , fie t e r e n u r i p a r t i c u l a r e a r e n d a t e p r i n b u n ă în­voia lă şi ca m â n ă de l u c r u să folosească l uc ră to r i con­c e n t r a ţ i d in r eg iun i l e de m u n t e . P r o d u s u l agr icol d u p ă a c h i t a r e a a renz i lo r , impozi te lor , semin ţe i , î n g r ă ş ă m i n t e ­lor e t c , să fie d i s t r i bu i t în î n t r e g i m e l u c r ă t o r i l o r în p ro ­po r ţ i a l u c r u l u i efectuat .

Nu t r ebu ie neg l i j a tă nici p r o b l e m a dezvol tăr i i i n d u s ­triei na ţ i ona l e , căre ia m u n t e l e îi oferă deseori foar te pr ie l ­nice condi ţ i i de desvo l ta re (căder i de apă , m a t e r i i p r i m e m i n e r a l e , combus t ib i l şi m â n ă de l u c r u suf ic ien tă) .

Azi c â n d l e m n u l a r e d in ce în ce m a i m u l t e în t r e ­b u i n ţ ă r i în cons t ruc ţ i i , comun ica ţ i i de tot felul, în gos­podăr ie , în i n d u s t r i a text i lă , în i n d u s t r i a celulozei şi în g e n e r a l în ch imie , p r o b l e m a pro tec ţ ie i şi r a ţ i o n a l e i cul­t u r i a p a t r i m o n i u l u i n o s t r u fores t ier e p e n t r u ţ a r a n o a s ­t ră _o_prob lemă de c a p i t a l ă i m p o r t a n ţ ă .

P r o d u s foar te c ă u t a t la expor t , abso lu t n e c e s a r in in t e r io r p e n t r u opera de r e c o n s t r u c ţ i e a t ă r i i , r id icarea a s t a n d a r d u l u i de v ia ţă al ţ ă r a n u l u i fee în unele r eg iun i lo­cuieşte în î n c ă p e r i podi te cu p ă m â n t d in ca re l ipseş te c h i a r p a t u l do lemn) şi m a t e r i e p r i m ă ele m a r e c o n s u m p e n t r u felur i te i n d u s t r i i , l emnu l r o m â n e s c devine azi clin ce în ce m a i p u ţ i n .

Tr i s te le pe isagi i a le u n o r coaste d e s p ă d u r i t e deveni te in t r e c u t izlaz şi azi t e r e n u r i d e g r a d a t e ce se m a c i n ă s u b a c ţ i u n e a ploilor , î m p o t m o l i n d cu l tu r i agr ico le d in lunc i , căi de comun ica ţ i i , etc. au devenit ceva ob i şnu i t în ţ a r a n o a s t r ă .

L u c r u r i l e vorbesc s ingu re , s i m p l u şi elocvent. N u m a i c ine n u v r e a n u înţelege.

S u n t fericit că în coloanele une i revis te de v â n ă t o a r e a m găs i t deseori ecoul du re r i i m u n ţ i l o r .

P u t i n i la n u m ă r , ţ inu ţ i in u m b r ă , l ipsiţi de multe, or i de d a r u l o ra to r i e i şi al sc r i su lu i , m e m b r i i co rpu lu i sil­vic a ş t e a p t ă u n a j u t o r d in a f a r ă p e n t r u l ă m u r i r e a opiniei publ ice a s u p r a u n o r p rea i m p o r t a n t e p rob leme na ţ io ­nale .

Şi s ă n u se u i te că p rob lema e cu a t â t m a i g r a v ă cu câ t l u c r ă r i l e de refacere a u n e i p a t r i m o n i u forest ier dis­t r u s , a u de î n t â m p i n a t gre le piedici , pe ca r e n a t u r a le p u n e în ca lea celor oe-i î n f r â n g legile.

Inginer C Mutică, Mie rcu rea -Cu ic

*) Es te ş t iu t că d in cauza diferenţei în ca l i ta tea solului şi a c l i m a t u l u i nep r i e ln i c de al t i tudine ' o c u l t u r ă agr ico lă d in m u n ţ i (600— 800 m. a l t i t ud ine ) în m e d i u d ă cea 40% d in cecace a r p r o d u c e o c u l t u r ă s i m i l a r ă în r eg iu ­n e de .câmpie , p e n t r u ace ia ş c a n t i t a t e de m â n ă de luc ru , s emin ţe , î n g r ă ş ă m i n t e , folosite. Banchetul de (ine de sezan,,

60 CARP AŢII -:- 1947. No. 3.

La „joc sau duşmănie"?

In Nr. 1/947 a apărut sub semnătura Corax o interesantă comunicare sub titlul „Joc sau duşmă­nie?" unde era vorba despre ciudata comportare a unor granguri faţă de un baset, pe care-1 ,,atacau" de cum îl vedeau. Pentru alţi câini acei granguri nu arătau nici un fel de antipatie.

Risc o apropiere, care ar putea fi şi o explicaţie. Dintâiu, să reamintesc că basetul Iui Corax era

„roşu". E foa'rte important că era roşu, după cum se va vedea.

In adevăr, apropierea ce o risc se bazează toc­mai pe faptul, că acel câine era mic şi lunguieţ (fiind el baset) — şi roşu: deci ,,aducea" a vulpe. Or, sunt mai multe păsări care denunţă şi ocăresc vulpea cu destulă duşmănie şi perseverenţă — când n'ar fi de­cât gaiţele şi coţofenele.

Dar mai e ceva: există un fel de vânătoare la pă­sările de apă, foarte cunoscută în Franţa, şi numită la chasse tiu badinage. Această vânătoare constă în a apropia sau a face să se apropie vânatul, cu ajutorul unui câine mic şi roşu. Acest câine mic şi roşu e dre­sat să alerge încoace şi încolo, fără să latre, pe ţăr­mul apei. Apropierea vânătorului se face — cât mai ascuns — sub . . . scutul căţelului roşu, care acapa­rează toată atenţia vânatului — sau vânatul se apro­pie d'e câine, împins de curiozitate sau alt sentiment. Să notez că vânătoarea nu reuşeşte decât cu vânatul în pasaj, încă nesperiat, Oricum ar fi, faptul există, şi descrierile acestui fel de vânătoare sunt curente în literatura cinegetică franceză — poate şi de aiurea,.

După cum e cunoscută antipatia păsărilor pentru buhă — şi ea speculată — nu este exclus ca şi gran­gurii lui Corax să fi luat basetul roşu drept vulpe — altă antipatie a păsărilor — şi să manifesteze aşa cum au manifestat. In definitiv, dacă manifestează" păsările de apă la „câinele roşu" ,de ce n'ar manifes­ta şi grangurii, alături de coţofene şi gaiţe? E în tot cazul o încercare de explicaţie.

C. R. B.

Vânătorul Ion Micuda din Zărneşti

Nesfârşit de multe interesante şi frumoase figuri de vânători ţărani, din trecut, au fost date uitării. Nimenea nu mai ştie de acei oameni întregi, care cu mijloacele lor primitive, dar duşi de iscusinţă, bra­vură şi patimă vânătorească, au înfruntat fiarele şi greutăţile Carpaţilor noştri. E bine, deci, ca cel pu­ţin cei de care ne mai aducem aminte, să fie încres-taţi în memoria celor de azi şi a celor de mâine.

O asemenea figură de vânător-ţăran interesantă a fost Ion Micuda' din Zărneşti, despre al cărui sfârşit vreau să scriu aici.

Ziarele locale au anunţat într'o scurtă ştire apă­

rută în Mai 1925, că Ion Micuda, cunoscuta călăuză de turişti şi îndrăzneţul vânător de urşi, a i dispărut.

Micuda era un om de statură hereuleană, un vâ­nător de capre negre şi de urşi de o neegalată te­meritate. Mulţi vânători recurgeau bucuros la ajuto­rul lui cu ocaziunea partidelor mai grele de vână­toare, — şi uitau, că Micuda are o greşeală: nu prea cunoaşte hotarele terenelor de vânătoare.

Acum, de câteva zile e pierdut. Nu s'a mai în­tors din munte. Oamenii obişnuiţi cu tragediile mun­ţilor vor fi dat din cap: ,,Il vor găsi mai întâi corbii, apoi pe urma lor şi oamenii". Se presupunea, că 1-a ajuns în vre-un coclaur ascuns glonţul vreunui paz­nic de vânat, pe când bracona în teren străin. Mai ales, că era cunoscută pornirea paznicilor împotriva acestui neîntrecut vânător-braconier, — cu toatecă nu mergea pornirea lor până la glonţ.

Au pornit patrule în căutarea lui Micuda. Mem­brii ai familiei, echipe de ţărani din sat, paznici, pa­trule de vânători de munte. In fine l-au găsit, — tot după corbi. Nu căzuse de glonţ de paznic. Ursul îl sfârticase, îngrozitor. Corbii au început şi ei să mă­nânce din el. Lângă cadavrul lui Micuda zăcea arma lui cu două ţevi. Tava din dreapta goală, cea din stânga încă cu cartuşul cu posturi. In apropiere patru cartuşe goale.

Din semnele lăsate s'a putut reconstrui tragedia cu oarecare verosimilitate: Micuda a tras în urs cu un glonţ rotund, a rănit ursul şi 1-a urmărit. Ursul s'a înfundat într'un desiş, în care a intrat şi Micuda, şi a tras de nou în urs. Ursul 1-a atacat, şi 1-a sfârti-cat, — după o luptă sălbatecă, cum arată locul bătut pe o mare întindere, în jurul cadavrului. Ce înfioră­toare trebui să fie acea luptă, poate piept la piept, în­tre Micuda atletul şi între Regele Carpaţilor! Omul a sucombat de data aceasta.

Toţi au regretat moartea lui Micuda. Vânătorii au pierdut în el un infailibil conducător prin munţi, şi un bun ajutor, — şi i-au iertat poticnelile, oricât de dese au fost ele, — acoperite de meritele şi calită­ţile excepţionale ale acestui om al munţilor. Paznicii i-au iertat şi ei piperul mult, pe care Micuda U 1-a sfărâmat subt nas. De altfel, la noi în Transilvania, nicicând nu a existat între paznici şi braconieri ura de moarte, pe care o vedem în alte ţări, şi care acolo merge până la dese crime.

Vânătorii au încercat să găsească şi ursul, care de sigur nu a scăpat teafăr din lupta aceea. Urme de sânge bogate, — dar ursul nu a putut fi aflat. Va fi putrezit în vre-o văgăună ascunsă a Pietrii-Craiu-lui, deodată cu Micuda, îngropat în ţintirimul satului dela poala muntelui.

Lt. Col. î. r. Roland SchrteiderSnyder.

CARPATI! •:• 1947. No. 3. 61

Inii răspunde Trompaş... Sunt vânător din seria veche şi am adus până azi

multe din dragostele mele d e tinereţe, acum doar ca amintire. Cine mai vânează azi singuratec, numai cu pădurea în jurul lui şi cu cerul deasupra, când re­gula o fac vânătorile cu gonaşi şi cu cete de puşcaşi? Cine mai vânează azi cu copoii sur­ghiuniţi de legi foarte savante şi moderne? Cei mai mulţi vânători d e acum, înghesuiţi în so­cietăţi — şi încă ,,pe plasă", cu zeci de mem­brii! nici nu-şi mai pot imagina farmecul vânătoarelor bătrâne, aşa cum le făceam noi. Şi, să creadă aceşti tineri vânători, că aveau farmec mai mare decât cele de care se încântă ei! Nu că era vânat mai mult, — dar ele se făceau altfel.

Până !a o vreme am mai cetit în revistele noas­tre de vânătoare câte ceva despre copoi şi vânătoarea cu ei. Mai vedeam câte unul, stingher, pe străzile oraşelor şi prin sate. Acum nu se mai vede, nu se mai a u d e . . .

Mi-a venit în minte aseară, pe când visam la za­rea focului din sobă, un obiceiu simpatic al unora dintre copoi, şi mă gândesc că e bine să îl scriu, aşa, ca să nu se uite de tot.

Copoiul nu se împleteceşte la douăzeci de paşi în faţa vânătorului, ca prepelicarul. El ia depărta­rea în piept şi ocoleşte pe departe, ridică vânatul şi îl mână „şapte hotare", ca să ţi—1 aducă în faţa puştii. Aceasta împrejurare uneori e şi supărătoare. Când dă câinele de vânat, îi auzi mânătura, şi îl pe­treci cu atenţie şi cu patimă. Se întâmplă însă, că nu găseşte, sau s'a îndepărtat atât de mult, încât nu-i auzi ţifnitura. Atunci de obiceiu eşti nevoit să aştepţi, uneori timp îndelungat, fără să ştii pe unde se gă­seşte. Se poate întâmpla, mai ales cu câini care nu cunosc terenul, că se pierd, şi nu mai nimeresc la lecui unde i-a deslegat vânătorul.

Copoiul bun, în răstimpuri revine la vânător. Dar pasiunea lui vânătorească de multe ori îl face să-şi uite de stăpân.

înţelegere a câinelui o dovadă a legăturii strânse între cei doui tovarăşi, atât de vie, încât bucuria, pe care o simţeai atunci echivala cu cine-ştie ce vânat doborît.

La goanele obişnuite de azi ce auzim? Răcnetele gonaşilor şi sudălmile ,,conducătorului vânătoarei", care dirijează, îndreaptă şi mai a l e s îşi arată nemul­ţumirea faţă de felul cum a fost adusă goana. Ade­seori, când iau parte la asemenea goane, mi se pare că a fugit din pădure duhul ei cel vechiu, cu liniştea căruia se armoniza atât de bine ţifnitul copoiului de pe urma vânatului, ca şi strigătul prelung şi cu notă de primitivă sălbătăcie a vânătorului care îşi chiamă câinii.

Pe atunci nu era nevoe să scoatem numere din căciulă şi nici nu se răsturna peste noi cerul, dacă îmi venea bine să mă mut de lângă tufa lângă care m'a aşezat — ţăruş — maestrul de vânătoare, lângă ceea din vecini, de unde mi se pare, că văd mai bine . . .

Mai pot să ştiu? — poate e mai bine aşa cum e a z i . . .

Sau poate Heidelbergul a rămas acelaş, şi numai prinţul a îmbătrânit, şi i se pare sălciu, ceea ce — în altă formă — odinioară îi era dulce ca mierea . . .

Şi totuşi, era frumos când îmi răspundea Trom­paş!

Sunt sau erau

Nu considerăm închisă problema copoilor! Câne de vânătoare cu aptitudini excepţionale, cu greşelile lui — dar mai mult a vânătorilor! —-, el rămâne câ­nele nostru de vânătoare băştinaş. Am fi bucuroi, da­că cititorii şi colaboratorii noştri ar relua tema co-ccpcilor, insistându-se în special asupra diverselor rasse întrebuinţate.

„Carpaţii" copoi, care

se învăţau de sine să ţină legătura cu vânătorul, fără să maă vină la el. Când se pierdeau, sau când se înde­părtau prea tare şi nu mai ştiau un­de se găseşte stăpânul, începeau să urle. Şi aştepta răspunsul din corn, sau din gură. înţelegeau, din acest răspuns, dacă trebue să revină, — iar cei pierduţi se orientau în­dată.

Pentru vânătorul, care nu a mai auzit gura copoiului un ceas-două, a-cest urlet era o plăcută salutare. Ii răspundea îndată, dând poruncă.

Am avut un singur câine, care a perfecţionat acest sistem de legătură intre copoiu şi stăpân. Nu începea nu­mai el „dialogul", când îi venea lui bine. Trompaş îmi răspundea mie. Când nu ştiam pe unde umblă, şi vo­iam să mă lămuresc, îi chiuiam în-tr'un anumit fel, începând cu glas jos. De cele mai multe ori Trompaş îmi răspundea, urlând ca a pustiu. Şi ast­fel ne găseam uşor. Era în această Bravo prietene !

CARPAfti -:• 1047. No. 3.

PENTRU COPII Intr'o iarnă grea

Moş Gheor j ţh i ţă , d u p ă ce s c a p ă de tusă , începu sa po­ves tească :

P e l a î n c e p u t u l lu i I a n u a r i e se a ş t e r n u z ă p a d ă m a r e . Ninsese l in i ş t i t t r e i zile şi t re i nop ţ i în şir, cu fulgi m a r i , ca r i coborau înce t d in v ă z d u h u l su r , ca u n ro iu des de f lu tu r i os teni ţ i . P ă d u r e a b ă t r â n ă de s t e j a r i şi fagi se îm­b r ă c a s e în a lb cât b ă t e a ochiul-

D u p ă t re i zile se p o r n i v â n t cu z ă p a d ă m ă r u n t ă , şi f r igul se în te ţ i . V â n t u l se s c h i m b ă g r a b n i c în viscol, scu­t u r â n d de n i n s o a r e c reng i le a rbor i lo r , l ă s â n d u - i n e g r i şi a m e n i n ţ ă t o r i pe î n t i n d e r e a a lbă nes fâ r ş i t ă , z b u c i u m â n d u -se în b ra ţ e l e c r ivă ţu lu i , şi v u i n d ca o m a r e cădere de ape . P ă r e a că fierbe u n cazan u r i a ş nevăzu t .

Nicu l i ţă şi Pe t r i şo r , copiii p ă d u r a r u l u i , n u c u t e z a r ă să iese d in casă două zile câ t a ţ i n u t c r ivă ţu l . î n c e r c a r ă ei de m a i m u l t e ori , d a r v â n t u l î n g h e ţ a t îi p r i m e a cu ples-n e de foc pe obraz , şi r epede se î n t o r c e a u î n c a s ă la căl­d u r ă .

I n s e a r a aceea s 'au cu lca t de v r e m e ca de obiceiu, d a r n ' a u p u t u t a d u r m i în g r a b ă . C r i v ă ţ u l ş u e r a în l u n g a s t r a ş i n ă de p a i e a casei b ă t r â n e , se cobora v u i n d pe h o r n s ă s t i n g ă focul d i n v a t r ă . D a r n u p u t e a căci focul e r a h r ă n i t rJuternic cu l e m n e u s c a t e de c ă t r e bun i cu l , de m o ş Ionică . Cei doi f ră ţ io r i m a i e r a u ne l in i ş t i ţ i şi p e n t r u a l t ­ceva. P e s t e zi b ă g a r ă de s e a m ă că t a t ă l şi m o ş u l lor şo-potesc c â n d î n t r ' u n colţ a l odă i i c â n d î n t r ' a l t u l , fe r indu-so de ei s ă nu- i a u d ă . Cu t o a t ă p a z a lor, cel m a i m ă r i ş o r , Ni-cul i ţă , p u t u auz i u n c u v â n t : lup i i .

— Se p a r e că vorbesc desp re lup i , m ă i Pe t r i şo r . Se p a r e că a u î n c e p u t s ă u m b l e lup i i .

— P ă i , p r i n p ă d u r e u m b l ă d o a r l u p i m e r e u — zise cel m a i m ic . Aşa le spusese m a m ă - s a î n t r ' u n r â n d c â n d cei doi copii u m b l â n d d u p ă fragi , se r ă t ă c i r ă pe depa r t e , î n c â t n ' a u m a i ş t iu t veni acasă , p â n ă ce n u i a a f la t m o ş Ionică , tot h ă u l i n d p r i n p ă d u r e şi s t r i g â n d : „Hop! H o p ! Uuu , m ă i copii! ' '

Pe s t e zi li se p ă r u r ă că m o ş u l şi p ă r i n ţ i i lor s u n t ne l in i ş t i ţ i , şi ne l in i ş t ea a s t a i n t r a s e şi î n ei.

Nu le ven ia s o m n u l d a r n u se m i ş c a u în pa t , t r ă ­g â n d cu u r e c h e a la vorbele ce tar m a r i . D a r ei v o r b e a u a-c u m desp re a l te l u c r u r i n u desp re lup i .

î n c e t u l cu înce tu l î n c e p u r ă a a ţ ip i , şi a b e a p r i n s e r ă câ teva vorbe a le celor doi b ă r b a ţ i .

— Ai î n c ă r c a t - o bine? î n t r e b ă t a t ă l . — N ' a v a a nic i o gri.je, r ă s p u n s e m o ş Ionică . Copiii a r fi dor i t să r ă m â n ă trezi , să m a i a u d ă , —

î n ţ e l e g â n d că desp re p u ş c ă e r a vo rbă şi desp re lupi , d a r n u li se m a i des l ip i r ă p leoapele şi s o m n u l îi copleşi.

D i m i n e a ţ a se t r e z i r ă de v reme . — Ai a u z i t azi n o a p t e î m p u ş c ă t u r a ? î n t r e b ă Nicu-

l i ţă . — Auzit , da ' p a r ' c ă a u î m p u ş c a t de d o u ă ori, r ă s p u n ­

se cel m a i m ic . — Nu! N u m a i oda t ă . Cred că m o ş u l a r ă s t u r n a t lu­

p u l d i n t r ' o d a t ă . Deşi a r d e a u de n e r ă b d a r e , n u c u t e z a r ă s ă se scoale.

I n c a s ă se făcuse frig. Moş Ion ică î ncă n u a p r i n s e s e focul. Abea a ş t e p t a u să-1 v a d ă i n t r â n d cu b r a ţ u l de l emne . I n c a s ă e r a î n c ă î n t u n e r e c .

î n t r ' u n t â r z i u m o ş Ion ică veni cu lemnele , şi se ch i rc i î n fa ţa vietrei âă a ţ â ţ e focul.

—• Ai î m p u ş c a t l upu l , m o ş Ionică? î n t r e b ă Nicu l i ţ ă , r i d i c â n d u - ş i c a p u l de pe p e r n ă .

B ă t r â n u l t r e s ă r i . Nu se a ş t e p t a să fie copiii t rez i la v r e m e a a s t a .

— Ce lup , m ă i Nicu l i ţ ă? — D u p ă ca r e a i î m p u ş c a t azi n o a p t e . — Ai. v isa t , m ă i copile. N ' a fost n ic i u n lup , şi n ' a m

slobozit n ic i u n foc. — N ' a veni t? — Cine s ă v ină? — L u p u l . P a r ' c ă ie r i n ' a i vorb i t cu t a t a desp re lup-

Şi a s e a r ă n ' a i s p u s d u m n e a t a că ai î n c ă r c a t b ine p u ş c a . B ă t r â n u l z â m b i m u l ţ u m i t : „Se vede că s u n t copii de

p ă d u r a r . Or icâ t n e - a m ferit, tot au p r i n s ceva cu u r e ­chea" , îşi zise el.

— N ' a u veni t lupi i , m ă i Nicu l i ţ ă . L u p i i zic, n u l upu l ,

p e n t r u c ă u n u l s i n g u r n u cu t ează s ă i n t r e î n ocolul oilor. N u m a i c â n d s u n t m a i m u l ţ i .

— C â n d u m b l ă î n h a i t ă ? — Da ' de u n d e m a i ş t i şi de h a i t ă ? î n t r e b ă z â m b i n d

m o ş u l . — P ă i , n u l -am a u z i t pe t a t a şi c h i a r pe d u m n e a t a

vo rb ind de h a i t e de lupi? — Aşa este! P e v r e m u r i c u m s u n t zilele aceste , cu

ge r şi viscol, se a d u n ă în cete, u r l ă şi c a u t ă î nebun i ţ i de foame d u p ă h r a n ă . I n t r ă şi în sate , n u se a p r o p i e n u m a i do case s i n g u r a t i c e , c u m e a n o a s t r ă , a ic i în p ă d u r e .

— S'au a p r o p i a t şi a c u m ? — I n n o a p t e a a s t a nu , d a r în n o a p t e a t r e c u t ă le -am

af la t u r m e l e p â n ă a p r o a p e cte ocolul oilor. —• Da' , bun i cu l e , lup i i m ă n â n c ă şi o a m e n i ? î n t r e b ă

a c u m Pe t r i şo r , r i d i c â n d u - ş i şi el c a p u l de pe p e r i n ă . — Cine ţ i -a s p u s p r o s t i a a s t a? — S l u g a n o a s t r ă , D u m i t r u . S p u n e a că el î n t r ' o i a r ­

n ă a s c ă p a t de ei n u m a i u r c â n d u - s e î n t r ' u n s t e ja r . — C â n d s u n t m u l ţ i şi f l ă m â n z i şi le iese în cale o m

f ă r ă a r m ă , se î n t â m p l ă u n e o r i şi a s t a . D a r l u p u l se d ă l a o m foar te r a r e o r i , m ă i băe ţ i . D u m i t r u î n s ă a m i n ţ i t . P e el nu. l -au a t a c a t lup i i n i c ioda tă . Se p o a t e î n t â m p l a î n s ă c a v r ' u n d r u m e ţ s ă î n g h e ţ e de ger, s ă c a d ă î n z ă p a d ă , ş i dacă-1 află lupi i , n u m a i ciolanele m a i r ă m â n d i n el. Apoi l u m e a zice că l-au a t a c a t lup i i de v iu şi l -au m â n c a t . N u este a t â t de fioros l u p u l pe câ t se s p u n e . De obiceiu el fuge de o m câ t vede cu ochii . C â n d nu- i f l ă m â n d r ă u , n u a t a c ă n ic i a l t e a n i m a l e , ci d o a r m e în c u l c u ş u l lui-

— Ba e fioros, m o ş Ionică . Dacă n u a r fi, p e n t r u ce n u s ' a r m u l ţ u m i cu o oaie c â n d d ă n ă v a l ă î n t u r m ă , ci sfâşie m a i mu l t e? î n t r e b ă Nicu l i ţ ă . „Şi a ş a n u poa te m â n ­ca m a i m u l t de u n a " !

— Ai auz i t şi de a s t a? Ei , i acă , cte s p a i m ă face el ce face. Ii p a r e că t oa t e oile îi s u n t d u ş m a n e . Apoi l ă t r a ­t u l câ in i lor , s t r igă te le păs to r i lo r , îl î nebunesc , î n c â t n u m a i ştie ce face.

— B i n e că n ' a u veni t la oile n o a s t r e . Cine ştie câ te a r fi r u p t , zise, s t ă r u i n d î n t r ' a l e lui , Nicu l i ţ ă .

— P ă i , tu crezi că a r fi i n t r a t î n ocolul oilor? Noi a v e m g a r d î na l t pes te c a r e n u po t s ă r i lupi i . Şi p e u n d e a fost m a i s l ab l - am î n t ă r i t ier i cu t a t ă l t ău , câ t ce a m v ă z u t u r m e l e ier i d i m i n e a ţ a în z ă p a d ă .

— D'apoi p e n t r u c e a i î n c ă r c a t p u ş c a ? — S ă v i n ă n u m a i î n t r ' o n o a p t e şi vei vedea tu de ce.

A m p ă z i t î n şop ron azi noap t e , de u n d e se poa t e vedea pes te g a r d , şi de-acolo a m să î m p u ş c u n u l or i doi. N u m a i

>să v ină . Aş avea l i p să de câ teva piei de lup , s ă - m i m a i c ă p t u ş e s c cojocul pe u n d e s 'au j e rpe l i t piei le vechi . I n i a r n a a s t a poa t e să a m noroc , că s'a p u s ge r m a r e . A c u m acoper i ţ i -vă cu ţolul,, şi n u vă m i ş c a ţ i d i n p a t p â n ă n u se încă lzeş te în casă .

— Da ' să n u le t r a g i p ie lea p â n ă n u - i vedem şi no i c â n d îi vei î m p u ş c a , zise Pe t r i şo r . S u n t m a i m a r i ca Gri -vei a l n o s t r u ?

— Uni i s u n t m a i m a r i , a l ţ i i m a i mic i . — Şi s e a m ă n ă cu Grivei? — S e a m ă n ă . S u n t m a i s u r i ca el, cu bo tu l m a i l u n -

g u r e ţ şi cu g r u m a z u l m a i g ros şi m a i t a r e , cu c o a d a m a i l u n g ă şi m a i p u t e r n i c ă . Da ' s to t u n fel de câ in i şi l up i i . Câ in i să lba t ic i .

Cei doi f ra ţ i se a s c u n s e r ă s u b t ţo lu l g ros , şi tot g â n -d indu- se l a cele auzi te , a ţ i p i r ă d in n o u î n t r ' u n du lce s o m n de d i m i n e a ţ ă .

**# I n n o a p t e a u r m ă t o a r e M o ş ' Ion ică a ş t e p t ă z a d a r n i c

s ă v i n ă lupii- H a i t a se a d u n ă u n d e v a p e u n vârf de deal . U r l a u g r o a z n i c şi u n e o r i se r e p e z a u u n i i l a a l ţ i i şi se în­col ţeau. Nu se în ţe l egeau ce s ă facă : s ă a t a c e s t a u l u l oi­lor or i nu-

— Mai b ine s ă m u r i m de g lonţ d e c â t de foame, zi­ceau un i i . S ă m e r g e m !

— D a c ă a m m u r i ! D a r p u t e m r ă m â n e a n u m a i schi ­lodi ţ i să p ă t i m i m t o a t ă v ia ţ a , r ă s p u n d e a u al ţ i i .

— P ă d u r a r u l şi-a î n t ă r i t g a r d u l . A m v ă z u t n o i b i n e a s e a r ă . Z a d a r n i c a m înce rca să-1 s ă r i m . M a r g e m în foc degeaba .

Cei m a i m u l ţ i se d e p ă r t a r ă u n u l câ t e u n u l î n p ă ­du re . Vr 'o t r e i o l u a r ă sp re c a s a p ă d u r a r u l u i . D a r n u pes te m u l t se î n t o a r s e r ă şi ei d in d r u m şi p i e r i r ă în p ă ­dure , sp re necazu l lui Moş Ionică .

Moş Gheorghită

•iltttur^r r r r r n n 11 i i n i T n m n i i r n rnTrn r r î r -

Le Saint-Hubert (Pa r i s , No. 1/1947). I n f r u n t e a n u m ă -n i l u i , r ev i s t a p u b l i c ă u n „ S t r i g ă t de a l a r m ă " , s e m n a t de u n u l d i n t r e cei m a i cunoscu ţ i v â n ă t o r i ai F r a n ţ e i , Dl F r a n g o i s S o m m e r . El se a d r e s e a z ă v â n ă t o r i l o r f rancezi . C u p r i n d e î n să a d e v ă r u r i şi p rob l eme ca re se i m p u n azi t u t u r o r celor ce se g â n d e s c la r e d r e s a r e a v â n a t u l u i d is ­t r u s de războ iu . De aceia , ne s i m ţ i m î n d e m n a ţ i să-1 re­d ă m aici a p r o a p e î n î n t r e g i m e :

„ I n c ă t r ă u se î n d r e a p t ă v â n ă t o a r e a în F r a n ţ a ? Es t e oa re cu p u t i n ţ ă să s t ăv i l im d i s p a r i ţ i a tot m a i complec tă a v â n a t u l u i de tot felul de pe p ă m â n t u l n o s t r u , de altfel a t â t de boga t? Es t e o a r e posibi l să r e d ă m v â n ă t o r i l o r n o ş t r i u n ideal , pe cane ei n u a r fi t r ebu i t să-1 p i a r d ă n i c ioda tă? Es te o a r e posibil să le d ă m acele c u n o ş t i n ţ e ge­n e r a l e despre v â n ă t o a r e , ca re la r â n d u l lor s i n g u r e s u n t în s t a r e să n e facă să o r g a n i z ă m m a i î n t â i v â n ă t o a r e a n o a s t r ă , şi a b e a apo i s ă n e g â n d i m la exp loa ta re?

„Deoarece no i s u n t e m înc l ina ţ i s ă uităm,, că v â n ă -toarea \ a r t r e b u i să fie o în t r ece r e în p r o t e j a r e a vieţ i i a n i ­m a l e l o r şi n u o în t r ece re în u c i d e r e a şi d i s t r u g e r e a tu ­t u r o r v ie ţu i toa re lo r .

„A v â n a î n s e m n e a z ă î n a i n t e de toa te a face s ă t r ă ­i a scă a n i m a l e l e p ă d u r i l o r şi a le c â m p i i l o r n o a s t r e , î n s e m ­n e a z ă s ă p o p u l ă m c â m p u r i l e cu p o t â r n i c h i şi cu iepur i , — î n s e m n e a z ă să î n l e s n i m v â n a t u l u i m a r e — cerbi i şi că­p r ioa r e l e —, să dea v i a ţ ă p ă d u r i l o r şi s ă le dee în fă ţ i şa ­r e a l o r a d e v ă r a t ă ; a v â n a î n s e a m n e a z ă a avea m u l ţ u m i ­r ea de a se afla î n mi j locu l u n e i a tmosfe re de î m b e l ş u g a r e n a t u r a l ă , — pe c â n d a a l e r g a d e a l u n g u l şi d e a l a t u l u n e i î n t i n d e r i pus t i i , cu p u ş c a în m â n ă , n u î n s e m n e a z ă a vâ­n a , ci î n s e m n e a z ă a , p u n e p u n c t u l f inal d u p ă o o p e r ă de d i s t r u g e r e .

„Tot a şa , a v â n a î n s e m n e a z ă a şt i în ce cons t ă p a t r i ­m o n i u l viu, pe ca re n a t u r a 1-a d ă r u i t p ă m â n t u l n o s t r u şi pe ca re s u n t e m da to r i să-1 facem s ă rodească .

„Şi ca s ă ş t ie toţi , ca s ă în ţ e l eagă în s fâ r ş i t toţ i ce folos m i n u n a t , m o r a l , spo r t i v şi m a t e r i a l p u t e m s ă t r a ­g e m d in a c e a s t ă bogă ţ i e n a t u r a l ă re îno i t ă , s u n t e m d a t o r i să n e s i l im să n e j u c ă m toţ i ro lu l n o s t r u , d u p ă mi j loa­cele p e c a r e f iecare le avem.

,.In aces t scop, t r ebue , ca fiecare să m u n c e a s c ă , fie­c a r e să-ş i a t a c e c u r a j o s ro lu l , f ă r ă şovăel i ; o m u l de ş t i in ­ţ ă să dee legile şi n o r m e l e sale, f u n c ţ i o n a r u l să-şi facă s lu jba cu p a s i u n e şi să-ş i ap rop i e toa te cunoştinţele- teh­n ice ; v â n ă t o r u l cu e x p e r i e n ţ ă şi cu mi j loace m a t e r i a l e bo­ga t e să dee p i l d ă b u n ă , cel m a i m o d e s t şi m a i neofit s ă ascul te , s ă vadă , s ă observe.

„ T r e b u e , ' şi a c e a s t a m a i p r e s u s de. toate , ca in fo rma­t o r u l să dee i n f o r m a ţ i u n i . T rebue , ca cel ce a r e no rocu l s ă colaboreze la r e d a c t a r e a une i revis te de i n f o r m a ţ i u n i şi de p o p u l a r i z a r e , să scr ie p e n t r u c i t i tor i şi n u p e n t r u s ine î n s u ş i . D a c ă vo im s ă r e f acem v â n ă t o a r e a în F r a n ţ a , t r ebue , ca cunoş t i n ţ e l e u n o r a s ă dev ină cunoş t in ţ e l e tu ­t u r o r , s c r i i to ru l s ă a r a t e ce e l emen te t r e b u e să c u p r i n d ă v â n ă t o a r e a de m â i n e , s ă a r a t e clar , că e foar te cu p u t i n ţ ă s ă p u i î n v â n ă t o a r e o d i sc ip l ină , f ă r ă să faci p r i n acea­s t a „fasc ism", şi de a s e m e n e a e posibi l s ă încu ra j ez i vâ­n ă t o a r e a c o r p o r a t i v ă şi s ind ica l ă , f ă r ă ca să t r e b u i a s c ă s ă cazi în a n a r h i e .

„ S ă n e î n v ă ţ ă m să a v e m înc rede re în c r e d i n ţ ă în vii­tor, d a r să n e d ă m s e a m a şi de î m p r e j u r a r e a , că p ă m â n r t u l n o s t r u e bogat , şi că d a c ă a m voi a c e a s t a cu t ă r i e , el a r p u t e a p r i m i şi h r ă n i o a ş a de m a r e m u l ţ i m e de v â n a t , î n c â t n u a r t r e b u i să m a i i n v i d i e m p e n ic i u n vecin, de­oarece v o m şti, că a v e m d in be l şug ceea ce n e t r ebueş t e ; a t u n c i v o m fi î n v i n g ă t o r i !

„La a c e a s t ă bogăţ ie n u vom p u t e a a j u n g e decât în­v ă ţ â n d , cunoscând , p u n c t de p u n c t , t o t ceea ce t r e b u e s ă ş t im.

„Revis te le de v â n ă t o a r e să-şi d e s c h i d ă p a g i n i l e pe s e a m a o a m e n i l o r cu b u n ă v o i n ţ ă ; f iecare t e c h n i c i a n să-ş i c o m u n i c e cunoş t in ţe l e şi i n f o r m a ţ i u n i l e . Să se s f â r şească cu mic i le a r t i co l a şe pe r sona le , şi să t r ecem l a m u n c ă con­s t r u c t i v ă ! Un i i să înfă ţ i şeze p rob lemele speci i lor şi a le

rase lo r , cei lal ţ i evolu ţ ia v â n a t u l u i d u p ă b o g ă ţ i a so lu lu i ; al ţ i i i a r să exploateze p rob lemele c rescă to r i i lo r a r t i f ic ia le , a c o n s â n g e n i t ă ţ i i , ale boale lor . S ă desvo l t ăm teza sport i ­v i tă ţ i i şi a l i m i t ă r i i t i r u lu i , ca v â n ă t o a r e a s ă n u m a i fie u n m a s a c r u a lb . In sfârş i t , a l ţ i i s ă c o m u n i c e cunoş t i n ţ e l e lor zoologice, f ă p t u r a difer i te lor a n i m a l e , ob ice iur i l e lor . Să p u b l i c ă m s ta t i s t i c i l e p r i v i t o a r e l a v â n a t ; s ă o r g a n i z ă m expoziţi i de v â n ă t o a r e , şi n u p e n t r u a e t a l a trofeele b u n e d o b ân d i t e de c u t a r e şi c u t a r e , ci a p r e z e n t a şi p e cele s l a ­be, degenera te , cele c a r e reprezintă evolu ţ ia l o r d u p ă eta­te, deosebir i le d u p ă r eg iune , a ş a î n c â t să se formeze cu­noş t in ţe l e gene ra l e , î n t e m e i a t e pe trofeele ind iv iz i lo r ce­lor m a i b u n i şi p e al te le a le u n o r a m a i p u ţ i n b u n i .

„ S ă p o p u l a r i z ă m semne le ex t e rne a le v â r s t e i a n i m a ­lelor m a r i , cerb i şi căpr io r i . Să s p r i j i n i m v â n ă t o a r e a cu a p a r a t u l d e fotograf ia t , s ă î n v ă ţ ă m s ă g u s t ă m p l ă c e r e a de a avea f ixa tă i m a g i n e a u n u i a n i m a l să lba tec , ca re t r ă ­ieşte încă . S ă facem î n c e r c ă r i ş t i inţ i f ice de a c l i m a t i z a r e a v â n a t u l u i s t r ă i n . Să p r o p a g ă m v â n a r e a v â n a t u l u i nob i l p r i n ap rop ie re , p r e f e r â n d p e a c e s t a g o a n e l o r o a r b e şi d i s ­t r u g ă t o a r e ; s ă î n v ă ţ ă m să t r a g e m î n cerb şi î n c ă p r i o r p e n t r u coarne le lor ş i n u p e n t r u c a r n e a lor, s a u p e n t r u a ucidie p u r şi s i m p l u .

„Apoi, d u p ă c e v o m fi m u n c i t şi d u p ă c e n e v o m fi câş ­t i g a t a d e v ă r a t u l b a g a j a l v â n ă t o r u l u i , v o m p u t e a a v e a r ă s ­p l a t a n o a s t r ă , şi v o m p u t e a exp loa ta bogă ţ i i l e n a t u r a l e p e ca r e le v o m fi fost r e înv i a t .

„Dar , m a i ales, să î n c e p e m a c e a s t ă c r u c i a d ă imed ia t , î n a i n t e de a fi p r e a t â r z i u " !

„Ţine-ţi locul la vânătoare". — Probab i l , că de c â n d zeul v â n ă t o r i l o r , Nemrod , a î ncepu t să i a l a v â n ă t o a r e p e m u r i t o r i , le-a d a t s f a t u r i c u m să vâneze şi u n d e s ă s t e a în t i m p u l v â n ă t o a r e i — şi de a t u n c i m e r e u şi la f iecare v â n ă t o a r e se r e p e t ă aces te s f a tu r i . De s i g u r s u n t gene­r a ţ i i nou i de v â n ă t o r i , c a r e a u nevoie de aces te s f a tu r i , d a r n u e m a i p u ţ i n a d e v ă r a t că şi v â n ă t o r i i vechi u i t ă câ te o d a t ă să-ş i ţ i n ă locul, d i n ca re c a u z ă fie că v â n a t u l scapă , fie că se î n t â m p l ă acc idente .

I n aces te t i m p u r i , c â n d a v â n a este u n lux d a t o r i t ă l ipsei de mi j loace de t r a n s p o r t , s c u m p e t e i m u n i ţ i i l o r ş i î m p u ţ i n ă r i i v â n a t u l u i , c r e d e m po t r i v i t s ă p u b l i c ă m t r a ­d u c e r e a u n o r ş i re a le d o m n u l u i R. Guinot , v â n ă t o r r e ­n u m i t în F r a n ţ a , a p ă r u t e în r ev i s t a „Rustica" din Decem­brie 1946:

„Eşt i i n v i t a t la o v â n ă t o a r e î n p ă d u r e , eşti u n b u n t r ă g ă t o r şi eşti a şeza t de obiceiu î n t r ' u n u l d in cele m a i b u n e locur i , la t r ecă toa re , n u n u m a i p e n t r u că eşt i con­s i d e r a t ca u n i n v i t a t fa ţă de ca re se a r e o a r e c a r e del ica­te ţă , s a u p e n t r u a ţ i se face o onoa re , d a r şi p e n t r u c ă m a e s t r u l de v â n ă t o a r e ş t ie că p o a t e c o n t a p e t ine , ca f i ind u n b u n t r ă g ă t o r , ca re v a faoa s ă sa m ă r e a s c ă în m o d con­s iderab i l t ab lou l f ina l al v â n ă t o a r e i .

Ori, d a c ă p e n t r u o c a u z ă o a r e c a r e îţi a b a n d o n e z i pos­t u l (şi a c e a s t ă expres ie este a b s o l u t exac tă cu t o a t ă n o t a t a r e a t e r m e n u l u i î n t r e b u i n ţ a t ) , a t u n c i faci o g r e ş e a l ă a-d e v ă r a t ă — p e n t r u a n u s p u n e o i n s u l t ă — fa ţă de ace la care şi-a p u s t o a t ă î n c r e d e r e a î n t ine.

F o a r t e adesea şi în. spec ia l la v â n ă t o a r e a de m i s t r e ţ i , se t r i m e t gonaş i i foa r t e d e p a r t e de l in ia t r ă g ă t o r i l o r . R e ­z u l t ă că t r ă g ă t o r i i , d u p ă o a r e c a r e t i mp , încep să s i m t ă f r igul s a u se pl ic t i sesc . . .

Ascul ţ i şi n u auz i n imic , p e n t r u că gonaş i i şi câ in i i s u n t foar te d e p a r t e . . . a t u n c i i n s t i nc t i v te a p r o p i i dei ve­cin s a u de vec ină p e n t r u a face u n m i c t a i f a s pe şopt i te , p e n t r u a a s c u n d e m a i b ine g reşa la . Deoda t ă î n s ă pe l â n ­g ă s c a u n u l ce l-ai l ă s a t c red inc ios la post , t r ece u n a n i ­m a l m a r e şi n e g r u f ă r ă tobă şi t r o m p e t ă ! M i s t r e ţ u l s ' a d u s şi d u p ă câ t eva m i n u t e t rec câ in i i l ă t r â n d , a c u z a t o r i s i g u r i a i u n e i c o m p o r t ă r i al c ă r u i v inova t eşti, ş i a d e s e a ai a s i g u r a t i n succesu l p e n t r u t o a t ă z iua .

T r e b u e cu or ice p re ţ să-ţ i pă s t r ez i pos tu l , c h i a r d a c ă e frig, c h i a r d a c ă t r ebueş te să- ţ i joci p ic ioare le , c h i a r d a -

64 CARPAfîî -:- 1941 No. â.

t u ş i se p o a t e u ş o r să fie î m p u ş c a t , căci i a t ă ce m i s a î n t â m p l a t î n i a r n a lu i 1938.

U n v â n ă t o r îşi a b a n d o n a s e p o s t u l şi i n t r a s e î n p ă ­d u r e . D e o d a t ă auz i o b u b u i t u r ă de a r m ă c a m l a vre-o s u t ă de m e t r i şi u n glonţ i-a v â j â i t pe l â n g ă u r e c h e ; în g o a n ă fuge la pos tu l s ă u şi de a b e a a j u n s , s'a s u n a t î n c e t a r e a goane i deoarece m i s t r e ţ u l fusese î m p u ş c a t î n a i n t e de în­ceperea goane i , pe ca re el o s imţ i se şi î nce rca se s ă sca­pe, î n t â m p l a r e a i-a se rv i t de lecţiei şi de a t u n c i v â n ă t o r u l în ches t i une n u şi-a m a i p ă r ă s i t pos tu l . E s t e î n def ini t iv o d a t o r i e de a r ă m â n e c red inc ios p o s t u l u i î n c a r e eş t i a-şeza t şi s ă nu-1 p ă r ă s e ş t i decâ t d u p ă ce g o a n a s 'a t e r m i ­n a t . V â n ă t o a r e a î n p ă d u r e î ţ i r e z e r v ă d e s t u l e su rp r i ze , c â n d te aş tep ţ i m a i p u ţ i n , f ă r ă s ă m a i fie nevoie s ă creezi şi a l te le p r i n t r ' o m a n e v r ă falşă . Deci n u s c h i m b a locul p e n t r u că jenezi t o a t ă l i n i a de t r ă g ă t o r i şi î n p l u s r i ş t i s ă p r i m e ş t i o î n c ă r c ă t u r ă de alice. Ori n u aces t l u c r u l-ai do r i t la p leca re" .

T rad . : Frantine Jolivet-Ştefănescu (Soc- v â n . „ V u l t u r u l — M ă e r u ş i " )

că n u auz i v â n ă t o a r e a . T r e b u e s ă şt i i câ m i s t r e ţ u l es te u n a n i m a l foar te b ă n u i t o r c a r e l a cel m a i m i c sgomot e g a t a de fugă. D a c ă se începe b ă t a i a de là a d o u a s a u a t r e i a g o a n ă , este t o c m a i p e n t r u a n u r i d i c a m i s t r e ţ i i î n a i n t e ca v â n ă t o r i i să fie l a locul lor ; gonaş i i şi pazn ic i i se o-bosesc s ă facă u n m a r e ocol în t ăce re şi cu m u l t ă p re -c a u ţ i u n e şi a t u n c i c â n d d in g r e ş e a l a u n u i v â n ă t o r c a r e îşi a b a n d o n e a z ă pos tu l , m i s t r e ţ i i t r ec f ă r ă pos ib i l i t a tea de-a se t r a g e î n ei, es te u n l u c r u cu to tu l de p l â n s .

Se m a i î n t â m p l ă de a s e m e n e a , că u n v â n ă t o r s e m i ş ­că d a r î n t r ' a l t feil, ad i că în loc s ă m e a r g ă s ă vo rb eas că cu vec inu l , el i n t r ă în p ă d u r e ca s ă v a d ă d a c ă n u c u m v a găse ş t e vre-o u r m ă p r o a s p ă t ă s a u p e n t r u că, c rede el că es te m a i b ine p l a s a t acolo. Acest v â n ă t o r n u n u m a i că. r i s c ă s ă n u m a i r e v i n ă l a locul lu i în m o m e n t u l t recer i i m i s t r e ţ i l o r , d a r el s t â n j e n e ş t e p e cei lal ţ i v â n ă t o r i c a r i n u m a i î n d r ă z n e s c s ă t r a g ă p e n t r u că ei n u cunosc exac t lo­cul v â n ă t o r u l u i i m p r u d e n t ce, a i n t r a t în p ă d u r e . Ş t iu foa r te b ine că, p e n t r u a p ă r a r e a s a aces t v â n ă t o r v a s p u ­n e că a r e t i m p u l să . a u d ă câ in i i , g o a n a şi să r ev ină . To-

P r i n Decizia M i n i s t e r i a l ă n r . 2506 d in 18 Decemvr ie 1946, s 'a r even i t a s u p r a n u m i r i i D-lui D.r. Nicolae L a z a r , în ca l i t a te de I n s p e c t o r de V â n ă t o a r e J u d e ţ e a n , Cluj , pen­t r u t o t a l ă l ipsă de ac t iv i t a t e .

#•* I n j u d e ţ u l S ib iu s 'a p r e z e n a t o i n i ţ i a t i v ă cu c a r a c t e r

v â n ă t o r e s c d e a d r e p t u l g ro tescă . U n d o m n „ inspec to r " (?) o r g a n i z e a z ă o „Coopera t ivă s p o r t i v ă cu secţie de pescu i t şi v â n ă t o a r e " . Aceas t ă i n i ţ i a t i v ă p a r e că a r e de scop s t r â n ­ge rea î n . . . „ c o o p e r a t i v ă " a v â n ă t o r i l o r ţ ă r a n i , p e n t r u a c o m b a t e şi deposeda de t e r e n e socie tă ţ i le de vână toare 1 , şi apo i a d a a t a c m a i a les a s u p r a v â n a t u l u i nobi l de la m u n t e , câ t b i a t a a m a i r ă m a s . N u ş t i m d a c ă o r g a n e l e de conduce re a le v â n ă t o a r e i a u l u a t c u n o ş t i n ţ ă d e s p r e a-ceas t ă m i ş c a r e . L a t o a t ă î n t â m p l a r e a , a a n c h e t ă e cu to­tu l n e c e s a r ă , p e n t r u a se s tab i l i compozi ţ i a şi ţ e lu r i l e ace­lei coopera t ive , şi felul î n c a r e e a se p o a t e î n c a d r a î n d is ­poziţ i i le Legei v â n ă t o a r e i .

Col. i. r. V. Manca? *#«•

I n t r ' o g o a n ă l a H a m b a (jud. Sibiu) , p a t r u lup i . Ca­zul este des tu l de r a r ş i a r a t ă — pe l â n g ă a b i l i t a t e a vâ ­n ă t o r i l o r respec t iv i — şi câ t es te de m a r e în jud . Sibiu n u m ă r u l lup i lo r . F ă r ă s t r i c n i n a , de 2 an i , fac r a v a g i i a t â t în vi tele locu i to r i lo r c â t şi î n v â n a t . I n a d e v ă r , l up i i do-bor î ţ i a u s ă r i t t o c m a i d i n f a ţ a gonac i lo r — n u ca d e obi-ceiu c â n d l u p u l s a r e î n d a t ă ce se p o r n e ş t e b ă t a i a : a b i a a i a v u t t i m p s ă te aşezi şi s ă te camuflezi- în locul d e p â n d ă ! Şi lup i i a u veni t , încet , s t â n d , apoi i a r p o r n i n d : e r a u p r o b a b i l s ă t u i ; — c ă p r i o a r e ? — câ te vor fi o s p ă t a t î n a i n t e de a-i fi m i ş c a t hă i t a ş i i ?

Col. i. r. V. Mancă? j t -<V V»- -7T-

Direc ţ i unea Economie i V â n a t u l u i şi-a m u t a t sed iu l î n S t r a d a S p e r a n ţ e i 37, B u c u r e ş t i . To t acolo îşi a r e sed iu l şi „ U n i u n e a G e n e r a l ă a V â n ă t o r i l o r d in R o m â n i a " şi In ­s p e c t o r a t u l de V â n ă t o a r e a l J u d e ţ u l u i Ilfov.

# # * D u p ă i n f o r m a ţ i u n i l e p r i m i t e , în a n u l 1947/48 cos tul

p e r m i s u l u i de v â n ă t o a r e v a fi de Lei 80.000, i a r cel a l pe r ­m i s u l u i de pescu i t î n ape le de m u n t e Lei 40.000. Din s u m a a c e a s t a d in u r m ă , Lei 20.000 vor t rece la fondul d e s t i n a t a s a n ă r i i L a c u l u i Roşu, l u c r a r e , ca re va costa pes te Lei 100.000.000.

# # * J u d e c ă t o r i a B â r l a d a c o n d a m n a t pe T o a d e r F i l ip d i n

c o m u n a Ibăneş t i , S a t u l P u ţ u l Oboru lu i . Tu tova , l a 250.000 Lei a m e n d ă şi 10.000 Lei ehel tuel i de j udeca t ă , p e n t r u b r a ­cona j .

«#» I n a t e n ţ i a v â n ă t o r i l o r b ă n ă ţ e n i ! Muzeul Orn i to log ic d i n T i m i ş o a r a a ine l a t p e n t r u ex­

p e r i m e n t ă r i şi ce rce t ă r i de m i g r a ţ i e , la d a t a de 14 Mai 1945 u n H u h u r e z de c a s ă n u m i t şi S t r i g ă (Tito a lba gut -

t a t a = S t r i f lamea) p r i n s v iu î n m a g a z i i l e m i l i t a r e (Ma­n u t a n ţ ă ) d i n T i m i ş o a r a de că t r e P l u t . T u l b a Vasi l ie , i a r apo i e l ibera t to t acolo. Aces t e x e m p l a r a fost d i n n o u c a p ­t u r a t la 8 F e b r u a r i e 1947, l â n g ă Asi lu l B ă t r â n i l o r d in C n -lea B u z i a ş u l u i în podu l edif ic iului de g o s p o d ă r i e a Doc­t o r u l u i S u g a r d in T i m i ş o a r a , şi t r a n s m i s v iu i a r ă ş i l a Muzeul -Ornolog ic d in T i m i ş o a r a face u n c ă l d u r o s ape l oficios, şi a fost p u s i a r ă ş î n l i b e r t a t e a î n ace i a ş zi. Ine lu l p o a r t a i n s c r i p ţ i a : „Centrala Ornitologică Bucureşti L. 61". Muzeul -Ornoto log ică d i n T i m i ş o a r a face u n c ă l d u r o s ape l c ă t r e t o a t ă v â n ă t o r i m e a d in B a n a t în specia l d i n T i m i ­ş o a r a şi î m p r e j u r i m e şi c â t r e c u n o s c u ţ i i lor, c a s ă u r m ă ­r e a s c ă cu a t en ţ i e f ap tu l , şi d a c ă aces t e x e m p l a r v a fi i a r ă ş i c a p t u r a t în vii tor , să-1 a d u c ă viu şi ne leza t la Mu­zeu, s a u să ne c o m u n i c e aces t f a p t c â t m a i în g r a b ă , pen ­t r u a l u a n o t ă desp re aces te d a t e f o a r t e i n t e r e s a n t e şi va­lo roase p e n t r u ş t i i n ţ a o rn i to log ică s p r e a p u t e a fi u t i l i z a t e l a t i m p u l o p o r t u n .

S p r e o r i e n t a r e a v â n ă t o r i m e i a m i n t i m ac i pe s c u r t ca S t r i g a este o p a s ă r e foa r te fo los i toare p e n t r u gospodă r i i l e oamen i lo r , d i s t r u g â n d o m u l ţ i m e de şoareci , şi r o z ă t o a r e m a i mic i , şi es te tot o d a t ă oc ro t i t p r i n P e r m i s u l d e vâ­n ă t o a r e . prof. D . Linţia.

•»#•

C e n t r u l v â n ă t o r e s c , cu vechi t r ad i ţ i i , B ra şovu l , ne-a p r i l e ju i t m o m e n t e de r e d r e s a r e şi de î n t ă r i r e a n ă d e j d i l o r n o a s t r e b u n e . I n a p a t i a de azi, (şi î n mi j l ocu l g r e u t ă ţ i l o r e n o r m e de ca re se î m p i e d e c ă or ice t i pă r i r e ) , i a t ă p r i m i m o b r o ş u r ă a D-lui Prof. D r a g o ş N a v r e a , I n s p e c t o r u l de V â n ă t o a r e a l Tudeţulu i Braşov , în ca r e se c u p r i n d e o d a r e de s e a m ă a s u p r a „Economie i V â n a t u l u i " în acel ju­deţ în a n u l 1945/46. O l u c r a r e de s t a t i s t i că , şi d e î n f ă ţ i ş n r e c l a r ă şi s i n c e r ă a î m p r e j u r ă r i l o r c inege t ice de acolo. în­suş i f ap tu l p u b l i c ă r i i î n t r ' o b r o ş u r ă îng r i j i t ă , c a r e se re ­p e t ă î n f iecare s fâ rş i t de a n v â n ă t o r e s c , a u n e i ogl inzi c ineget ice — e u n l u c r u deosebi t de va lo ros şi d e m n de toată, a t e n ţ i u n e a . Ceea ce îi d ă î n s e a d e v ă r a t a v a l o a r e e f ă r ă î n d o i a l ă da te le pe c a r e a c e a s t ă l u c r a r e le c u p r i n d e . S ă s p i c u i m câ teva d in ele, p e n t r u a se î n j g h e b a o i m a g i n e şi p e n t r u c i t i tor i i n o ş t r i . (Cei ce a u u n deosebi t i n t e r e s , c redem, că a r p u t e a ob ţ ine b r o ş u r a de la a u t o r u l ei). D a r î n a i n t e de toa t e r e p r o d u c e m „ p r e f a ţ a " — ca o og l indă a s i t ua ţ i e i :

„Anul 1945—194(5 se poa t e n u m i a n u l g re l e lo r î nce r ­c ă r i p e n t r u v â n a t şi pescui t . P e u r m a r ă z b o i u l a l u a t n a ş t e r e cel mai nemilos braconaj, c a r e a d e c i m a t î n cel i n a i c u m p l i t m o d s tocu l de v â n a t , lntr'unul din terene, ne-a fost dat sa ved&m, in -primăvara anului 19iS grămezi de căprioare împuşcate cu automate. In alte părţi, în vara anului 1$'t5, iepurii erau împuşcaţi cu nemiluita. Mu 11 o d in p ă r a e a u fost s ecă tu i t e de tot c o n ţ i n u t u l de peş te p r i n explosibi le a r u n c a t e î n a p ă , ca cel m a i comod mi j loc du a a j u n g e l a p r a d ă . F a ţ ă de toate 1 a ce s t ea a c ţ i u n e a n o a s t r ă , a t u t u r o r celor c ă r o r a n e este d r a g v â n a t u l şi pe scu i tu l , n ' a p u t u t s tăv i l i a v a l a n ş a de d i s t r u g e r e şi s u n t e m d a t o r i s ă d e p u n e m toa t e efor tur i le p e n t r u c o m b a t e r e a b r a c o n a j u l u i , ca apo i să p r o c e d ă m l a r e face rea s tocu lu i de v â n a t . Orgiir n i z a r e a c o m b a t e r i i b r a c o n a j u l u i , p r i n t o a t e mi j loace le , t r e b u e să fie p r o b l e m a n o a s t r ă de căpetenie . Cu c â t v o m

CARPAŢII -:• 1946. No. 5. III face a c e a s t a m a i de g r a b ă , cu a t â t m a i r epede v o m r e u ş i s ă a d u c e m v â n ă t o a r e a la n ive lu l d i n a i n t e de r ăzbo iu" .

S i t u a ţ i a v â n a t u l u i şi a p e s c u i t u l u i . I a r n a 1945/46 f i ind des tu l de b l â n d ă v â n a t u l m a r e n u o a v u t m u l t de sufer i t . C h i a r şi p l a g a l up i l o r a fost des tu l d e a t e n u a t ă . Au fost uc iş i 34 lup i , m a i a les cu a r m a , l i p s ind capcan e l e şi o t r a v a . I n c ă p r i o a r e a u f ăcu t p a g u b e m a i a les r âş i i , î n m u l ţ i ţ i p r e a m u l t . Cerbii î n desvo l t a re şi ca n u m ă r şi în ce p r iveş te ca l i t a t ea . Cel m a i b u n cerb a fost î m p u ş c a t de Dl N a v r e a î n „Va lea C h i m u l u i " , u n cerb de 14 î n s u ­m â n d 192,63 p u n c t e . I n to ta l a u _căzut î n Jud . B r a ş o v 4 cerbi. Capre le n e g r e a u sufe r i t m a i m u l t d in c a u z a b r a ­cona ju lu i . To ta l a u fost î m p u ş c a t e 9 cap re negre , d i n ca re 1 în Buceg i şi 8 î n P i a t r a Cra iu lu i . U r ş i a u c ă z u t 5, m i s ­t re ţ i 59. Reco l t a de v â n a t m i c a fost s c ă z u t ă d i n c a u z a cunoscu te lo r s t ă r i ( pe rmise de a r m ă , c a r t u ş e s c u m p e , l i p s a mi j loace lor de comun ica ţ i e ) . B r o ş u r a d ă t ab lou l recol te i de v â n a t p e a n u l 1944/45, î n b a z a d e c l a r a ţ i u n i l o r v â n ă t o ­r i lor f ăcu te cu o c a z i u n e a e l ibe ră r i i p e r m i s i l u i de v â n ă ­toa re î n 1945/46. R e m a r c ă m o e sen ţ i a l ă s c ă d e r e f a ţ ă de 1942/43 şi 1943/44. C â t e v a da t e :

1944/45 1943/44 1942/43 Cerbi 3 10 — Ţ a p i c ă p r i o a r ă 24 74 106 C a p r e n e g r e 11 16 14 I e p u r i 814 1265 1540 Vulpi 68 242 420 R a ţ e să lba tece 202 583 1950

V â n a t u l a su fe r i t e n o r m d in c a u z a braconajului. El poa t e fi c o m b ă t u t cu g r e u d i n u r m ă t o a r e l e cauze : l i p sa pazn ic i lo r profes ioniş t i ; pazn ic i i s u n t n e î n a r m a ţ i ; l i p sa de c a r n e l a o raşe şi l i p s a con t ro lu lu i ; a r m e c l a n d e s t i n e ; pe ­depse insuf ic ien te . L a p ă s t r ă v i s 'au c o n s t a t a t p a g u b e m a r i şi d i n c a u z a p e s c ă r i t u l u i l iber.

Socie tă ţ i de v â n ă t o a r e î n J u d e ţ u l B r a ş o v s u n t 8. Ca­r ac t e r i s t i c ă p e n t r u m o d u l de g â n d i r e şi de a c t i v i t a t e a l aces to r soc ie tă ţ i e r e p a r t i ţ i a s u m e l o r d i n b u g e t u l lor. I a t ă t ab lou l c o m p a r a t i v .

S u m e prevăzute In buget 1945/1946

Sume cheltuite in 1945/1946

Sume prevăzute în buge t 1946/194/

arenzi paza ocrotire fd. rezervă diverse

1.018.351 - 1 1 » 5.907.600.- 60%

653.000.— 7 % 440 .378 . - 5%

1.684.325.- 17%

1.219.475.— 8% 9.541.416.— 63%

631.670. - 4 % 620 580.— 4 %

2.818.425.- 21 %

3.353.100.- 6o/ 0

3 \ b Ô 0 . 0 0 0 . - 6 0 % 5 .320 .000 . -10% 2.540.000.— 5o/0

12.452.453.— 19o/0

Total 9.703.654.-100% 14.531.566 -100<V0 56.665.553.-1000/ o

Deci p e n t r u p a z ă şi oc ro t i re se che l tueş t e 60—63% a b u g e t u l u i . Re fe ra tu l se remarcă îndeosebi a c t i v i t a t e a de ocro t i re d e s f ă ş u r a t ă d e soc ie ta tea „ C i u c a ş u f , Soc ie ta tea R o m â n ă de v â n ă t o a r e d i n Braşov" , „ Izvoare le B u z ă u l u i " (din I n t o r s u r a B u z ă u l u i ) .

Socie tă ţ i de p e s c u i t î n apele de m u n t e s u n t 6. R e p a r ­t i z a r e a che l tue l i lo r aces to r soc ie tă ţ i e u r m ă t o a r e a :

Sume cheltuite în Preveder i buget 1945/46 1946/47

arenzi 74 000.— 4 % i 99.000.— 1 %

paza fondurilor 510 .200 . - 32 % ? 4.635.000.- 46%

amenajări şi repopulări 917.540 - 5626 3 .712.331. - 38 %

diverse 138.074.— 8% 1.463.135 - 16%

Total 1.639.814.-100% 9 909.466 - 1 0 0 %

R e p o p u l a r e a fondu r i l o r de pescu i t s 'a f ăcu t anevoios , d in c a u z a g r e u t ă ţ i l o r de g ă s i r e de icre şi pue ţ i . A p u t u t fi p r o c u r a t e to tuş i o a r e c a r e c a n t i t ă ţ i de là Soc ie ta tea „ U n ­d i ţ a " Braşov , de là soc. „ L i p a n u l " d i n V a m a Buzeu lu i , c a r e a u clocitori i p ropr i i , apo i de là Soc ie ta tea D r a j n a Neho iaş .

I n s p e c t o r a t u l de v â n ă t o a r e B r a ş o v a e l ibe ra t în 1945/46: 500 permise/ de v â n ă t o a r e şi 199 p e r m i s e de pescui t .

Ac t iv i t a tea D-lui I n s p . Dragoş N a v r e a e u n a d i n t r e cele m a i rodnice , şi m a i c u n o s c u t ă în t o a t ă l u m e a n o a s ­t r ă v â n ă t o r e a s c ă . A-i a d u c e l a u d e aici , p a r e cu to tu l de­p l a sa t , Ţ i n e m înse să ' l fe l ic i tăm p e n t r u co l abora to r i i pe c a r e îi a re , şi î n p r i m r â n d p e n t r u c a l i t a t e a soc ie tă ţ i lo r de v â n ă t o a r e cu c a r e l uc r ează . V ă z â n d c u m r â n d pe r â n d a u fost în locu i ţ i a p r o a p e toţ i vechii şi v redn ic i i I n spec to r i de v â n ă t o a r e , I n v o l u n t a r n e î n t r e b ă m , oa r e Dl D r a g o ş N a v r e a c u m de a fost l ă s a t la p o s t u l lui?

Apel către amatorii de câini întrebuinţaţi la vânătoarea din pădure

F ă r ă de c o l a b o r a r e a t u t u r o r celor i n t e r e s a ţ i , n u se poa t e r ea l i za p r ă s i r e a şi r ă s p â n d i r e a câ in i lo r de r a s s ă . I n epoca d i n t r e cele d o u ă r ă z b o a i e a m a v u t c â t eva în jghe ­b ă r i de a s o c i a ţ i u n i a l e chinofi l i lor . D in p u n c t u l de vede re al n o s t r u , a l vână to r i l o r , ele s u f e r e a u de defectul , că cu­p r i n d e a u p r e o c u p ă r i p e n t r u toa t e • r a s e l e de câ in i , şi î n u r m a r e câ in i lo r de v â n ă t o a r e l i se d ă d e a n u m a i o p a r t e a a t e n ţ i u n e i , şi n u cea m a i î n s e m n a t ă .

S u b t lov i tur i le r ă z b o i u l u i , aces te î n j g h e b ă r i a u d i s ­p ă r u t . P e n t r u chinofil i r ă m â n e p r o b l e m a refacere i aces ­to r a soc i a ţ i un i . P e n t r u v â n ă t o r i - s o c o t e s c , că p r o b l e m a se p u n e î n p r i m r â n d d i n p u n c t de vedere u t i l i t a r . Or i n t e ­rese le v â n ă t o r i l o r î r ceea oe p r iveş te p r ă s i r e a şi r ă s p â n ­d i r ea u n o r r a s e de câ in i cu ra t e , i nd i că n e c e s i t a t e a u n e i d i ferenţ ier i , î n s e n s u l creer i i u n o r a s o c i a ţ i u n i can ine , cu obiect r e s t r â n s l a câ in i i de v â n ă t o a r e . Ma i m u l t : c h i a r î n aces t c a d r u , soco t im n e c e s a r ă o spec ia l i za re . I n s c h i m b , aces te a s o c i a ţ i u n i , f a ţ ă de cele vechi , cu c a r a c t e r r e g i o n a l — a r t r e b u i s ă fie o r g a n i z a t e pe ţ a r ă . O o r g a n i z a ţ i u n e u n i c ă , cu obiect iv r e s t r â n s la câ t eva specii de câ in i de v â n ă t o a r e , a r p u t e a d a r e su l t a t e l e cele m a i b u n e , c h i a r d a c ă m e m b r i i a r fi m a i p u ţ i n i şi r ă s p â n d i ţ i pe o a r e e m a i m a r e .

I n aces t p l a n de o r g a n i z a r e , socot, că a r fi i n d i c a t s ă se î n c a d r e z e d o u ă a s o c i a ţ i u n i a le a m a t o r i l o r de câ in i de v â n ă t o a r e :

U n a , a v â n d ca obiect câinii de aret, a d e c ă cei u t i l i ­za ţ i m a i a les l a v â n ă t o a r e a de c â m p şi de b a l t ă , şi

U n a , a v â n d ca obiect câinii scotocitori şi gonitori, a d i c ă cei folosiţi m a i ales la v â n ă t o a r e a de p ă d u r e , şi stuf-

E o d e l i m i t a r e c a r e deşi n u se p o a t e face î n p r a c t i c ă p â n ă la fir de p ă r , t o tuş i e u n a cu h o t a r e b i n e defini te .

I n t e n ţ i u n e a c a r e a d a t n a ş t e r e p r e z e n t u l u i ape l se î n d r e a p t ă spre crearea unei organizaţiuni canine, pentru promovarea prăsilei de pură rasă şi a răspdndirei câini­lor de vânătoare din a doua categorie, adecă cei folosiţi la vânătoarea de pădure.

P e n t r u a • se a j u n g e Ia î n t e m e i a r e a u n e i a s e m e n e a a soc i a ţ i un i , î n p r i m r â n d e nevoe s ă iee c o n t a c t u n m ă ­n u n c h i de o a m e n i , pe c a r e îi i n t e r e s e a z ă chestiunea, . Aces t p r i m p a s do resc s ă fie făcut , şi de aceea rog pe toţi cei pe care îi interesează problema, să binevoiască a anunţa despre aceasta pe subsemnatul. P r e z e n t â n d u - s e n u m ă r u l m i n i m a l t r ebu i to r , şi l u â n d aoes t p r i m contac t , se v a p u ­t ea t rece la c o n s t i t u i r e a f o r m a l ă , în fo rme legale , a asoc ia -

Câ teva i n d i c a ţ h m i l ă m u r i t o a r e , şi p â n ă s t a t u t e l e a so ­ciaţ ie i vor fi a l că tu i t e , vo r i nd i ca m o d u l de g â n d i r e a l s u b -

. s e m n a t u l u i şi i n t e n ţ i u n i l e c ă l ă u z i t o a r e : /. Programul, c a r e a r fi de r e a l i z a t p e n t r u m o m e n t : 1. P r o m o v a r e a p r ă s i r i i câ in i lo r de v â n ă t o a r e de r a s ă

p u r ă , p r i n : a) î n f i i n ţ a r e a u n u i r e g i s t r u m a t r i c o l , p e n t r u ca ta lo ­

g a r e a t u t u r o r câ in i l o r de r a s ă a v â n d cer t i f ica t de o r i g i n e (pedigree) vech iu , — p r e c u m şi a de scenden ţ i l o r de c â i n i cu ped igree ,

b) î n f i i n ţ a r e a une i l is te a câ in i lo r de r a s ă , c a r e î n s ă n u a u cer t i f ica t de o r ig ine .

c) î n f i i n ţ a r e a u n u i r e g i s t r u al „câ in i lo r p r a c t i c i de v â n ă t o a r e " , c u p r i n z â n d câ in i i p r e m i a ţ i l a c o n c u r s u r i pra 'c-tice, f i ind însc r i ş i şi î n r e g i s t r u l de s u b t a) s a u b).

d) E l i b e r a r e de cer t i f ica te de o r ig ine . 2. î n r e g i s t r a r e a c re scă to r i i l o r (caniselor) . ' 3. î n l e s n i r e a a p r o v i z i o n ă r i i m e m b r i l o r cu câ in i , d i n

ţ a r ă s a u i m p o r t a ţ i d in s t r ă i n ă t a t e . 4. A r a n j a r e a de c o n c u r s u r i can ine . I I . Cotizaţiile m e m b r i l o r a r fi minimale» f ă r ă de n ic i

o î n s e m n ă t a t e p e n t r u cele m a i m o d e s t e bugete-I I I . Rasele c a r e î n t r ă î n p r e o c u p ă r i l e asoc ia ţ i e i s u n t : a) L imie r i , de o r i c a r e r a s ă spec ia l i za tă . b) Span ie l i englezi , de or ice va r i e t a t e . c) S p a n i e l i g e r m a n i ( W a c h t e l h u n d ) ! d) T e r r i e r i de -vânătoare g e r m a n i ( J âgd te r r i e r ) . e) Fox t e r r i e r i . f) B u r s u c a r i (Baseţi) de t o a t e va r i e t ă ţ i l e . g) Copo i -bu r suca r i (Dachs-Bracke) . ' D u p ă p r i m i r e a r ă s p u n s u r i l o r , pe ca r e le sperez , v o m

t rece l a î n f i i n ţ a r e a f o r m a l ă a asocia ţ ie i . Rev i s t a „ C a r p a -ţ i i " ne-a p u s la d ispozi ţ ie p a g i n i l e e i p e n t r u l u c r ă r i l e şi avizele în l e g ă t u r ă cu î n f i i n ţ a r e a asocia ţ ie i .

T o a t ă c o r e s p o n d e n t a este a se t r i m i t e l a a d r e s a sub ­s e m n a t u l u i -

C. A. V. Popescu, c o m u n a Făge t , J u d . Seve r in S t r a d a H o r e a No. 7.

Societatea Naţională pt. Reprezentanţe S. A. R»

Bucureşti III, Piaţa Lascăr Catargiu 7 Tel. 2-04-03

I!

SECŢIA VÂNĂTOARE î

Cartuşe pline cal. 12—16—20, calitate excepţională.

Tuburi goale, toate calibrele. Cartuşe cu glonţ pt. arme de vânătoare. Cartuşe Longrifle 22 mm. Cartuşe Flobert 9 mm., cu alice şi cu

glonţ. Capse, bure, cartonaşe. Arme de vânătoare, de ocazie. Accesorii de vânătoare.

VÂND carabină Manlicher - Schönauer cal. 8.56 în perfectă stare, tir f. bun, cu 20 cartuşe originale Si» noxid. Preţul 7 milioane. Adresa J. Houser, P. Unirii 38, Sighişoara

Către colaboratorii noştri

V II

In vederea eventualităţii", că în urma lip­sei de hârtie să fim nevoiţi a reduce tre­cător numărul paginilor noastre. Rugăm pe colaboratorii noştrii, să reducă pe' cât posibil întinderea articolelor ce ni-le trimit. Astfel vom putea mai bine asi­gura publicarea articolelor fără întârzieri mari şi în aceiaş vreme vom putea da cetitorilor un material variat.

„CARPAŢII"

A R M U N Sediul t Calea Victorie Nr. 33 — Tel. 5,74,91 Magazinul: Bdul Carol I Nr.5 - Tel, 5,20,84

Sport *- Vânătoare Foto-Cinema

Articole pentru toate sporturile

Tuburi şi cartuşe de vânătoare

Arme cu aer compri* mat „ Diana"

Secţia FotO'-Cinema: asortată cu ultemele modele de aparate şi material foto-cinematografíe. Execută In condiţii optime orice lucrări

de amatori.

Publicitatea revistei CARP ATU"

Atragem atenţiunea cititorilor noştri asupra bunelor servicii pe care le poate face revista prin publicitatea ei. Mai ales azi, când obişnuitele is-voare de aprovizionare au secat, şi când de altă parte mulţi vânători do­resc să schimbe sausă-ş i diminueze stocul de materiale de vânătoare, cel mai bun, poate singurul mijloc de a ajunge în legătură cu partenerul, e publicitatea din revistele de speciali­tate. Am stabilit următorul tarif (mult subt cele adoptate de alte publicaţiuni):

Pentru abonaţi cuvântul 500 lei Pentru neabonaţi cuvântul 1000 lei

Pentru a putea apare în ziua de 15 a fiecărei luni, comenzile de inserate trebueşte să ne sosească cel mai târ­ziu la 5 a lunei.

„CARPAŢII" Cluj, str. Regina Măria 1 I