d discursul mediatic asupra fenomenului dizabilitatii handicapului studiu comparativ ro franta

21
Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat 1 Teza de doctorat „Discursul mediatic asupra fenomenului dizabilității/ handicapului Studiu comparativ România – Franța” REZUMAT Conducător științific Doctorand Prof. univ. dr. Ioan Drăgan Cristina Popescu Introducere. Cadrul general Lucrarea de față a pornit de la o întrebare ini țială referitoare la rolul ocupat de c ătre mass media în promovarea vizibilit ății diferitelor chestiuni sociale. Astfel, a fost re ținut subiectul handicapului, și mai precis modul în care persoanele cu dizabilit ăți pot găsi o cale de acces la spa țiul public, în calitatea lor de cet ățeni cu drepturi depline. Următoarele întrebări au apărut ca și consecință firească : mai putem e voca ast ăzi stigmatizarea în cazul acestor persoane ? Putem încă vorbi despre handicap în termini de cauz ă organică cu influențe directe  în modelarea identit ății individului ? Sau, dimpotriv ă, putem oare considera handicapul drept indicator al acelei func ții a unei societăți democratice care const ă în egalizarea șanselor tuturor membrilor s ăi de a participa la via ța publică ? Pentru a răspunde la aceste întreb ări, ne-am îndreptat privirile înspre dou ă spații culturale cu tradi ții diferite, România și Franța. Deși handicapul pare s ă fie conceput în mod asemănător în mai multe țări, definițiile din diferitele dic ționare stând ca mărturie, reprezentările prezente la nivelul societ ății sunt cu mult mai eterogene, fapt ce poate fi explicat prin evolu ția și contextul socio-istorice specifice fiec ărui spațiu cultural. Lucrarea s-a oprit deci asupra unui actor binecunoscut care vehiculeaz ă reprezent ări și stereotipuri specifice unei societ ăți, mass media. Pentru aceasta, a fost deci luat în considerare discursul vehiculat în special de presa scris ă națională franceză și română, reținând patru ziare generaliste:  Eveniment ul Zilei și  Jurnalul Na  ț ional pentru spa țiul românesc,  Le Monde și  La Croix pentru spa țiul francez.

Upload: o0209

Post on 13-Apr-2018

230 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 1/21

Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat

1

Teza de doctorat

„Discursul mediatic asupra fenomenului dizabilității/ handicapului

Studiu comparativ România – Franța”REZUMAT

Conducător științific Doctorand

Prof. univ. dr. Ioan Drăgan Cristina Popescu

Introducere. Cadrul general

Lucrarea de față a pornit de la o întrebare inițială  referitoare la rolul ocupat de către

mass media în promovarea vizibilității diferitelor chestiuni sociale. Astfel, a fost reținut

subiectul handicapului, și mai precis modul în care persoanele cu dizabilități pot găsi o cale de

acces la spațiul public, în calitatea lor de cetățeni cu drepturi depline. Următoarele întrebări auapărut ca și consecință  firească : mai putem evoca astăzi stigmatizarea în cazul acestor

persoane ? Putem încă vorbi despre handicap în termini de cauză organică cu influențe directe

 în modelarea identității individului ? Sau, dimpotrivă, putem oare considera handicapul drept

indicator al acelei funcții a unei societăți democratice care constă  în egalizarea șanselor

tuturor membrilor săi de a participa la viața publică ?

Pentru a răspunde la aceste întrebări, ne-am îndreptat privirile înspre două  spații

culturale cu tradiții diferite, România și Franța. Deși handicapul pare să fie conceput în modasemănător în mai multe țări, definițiile din diferitele dicționare stând ca mărturie,

reprezentările prezente la nivelul societății sunt cu mult mai eterogene, fapt ce poate fi

explicat prin evoluția și contextul socio-istorice specifice fiecărui spațiu cultural. Lucrarea s-a

oprit deci asupra unui actor binecunoscut care vehiculează  reprezentări și stereotipuri

specifice unei societăți, mass media. Pentru aceasta, a fost deci luat în considerare discursul

vehiculat în special de presa scrisă  națională  franceză  și română, reținând patru ziare

generaliste:  Evenimentul Zilei și  Jurnalul Na ț ional pentru spațiul românesc,  Le Monde și  La

Croix pentru spațiul francez.

Page 2: d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 2/21

Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat

2

Mass media nu sunt prezentate ca o simplă oglindă a ceea ce se întâmplă în societate.

Ele se constituie mai degrabă  în actori activi ai spațiului public, iar discursul mediatic

participă direct la procesul de construcție a realității.

Structura lucrării. Metodologia utilizată și principalele rezultate obținute

Un prim capitol delimitează  obiectul a cărui evoluție va fi ulterior analizată  în mass

media. Se prezintă  deci dizabilitatea/ handicapul ca şi noțiune care dispune de o definiţie

complexă  atât în spațiul român, cât și în cel francez. În al doilea rând, după  clarificarea

noțiunii, sunt prezentate diferitele tipuri de handicap și sunt subliniați termenii care fac parte

din universul dizabilității/ handicapului. Sunt oferite definiții operaționale ale handicapului,

dar și clarificări din perspectiva unor bine-cunoscute teorii din domeniul științelor sociale,

precum teoria stigmatizării elaborată de Erving Goffman, sau teoria liminalit ăț ii adaptată de

Robert Murphy în contextul dizabilității. Handicapul apare în același timp ca și obiect de

interes pentru politicile publice europene care prevăd, printre altele, semsibilizarea presei cu

privire la cauza persoanelor cu dizabilități. Pentru a întregi prezentarea contextului politic,

social și cultural, capitolul urmărește și evoluția istorică a subiectelor despre handicap în presa

franceză și română începând cu perioada de imediat de după al doilea război mondial.

Următorul capitol se oprește asupra rolului jucat de mass media la nivelul spațiului

public. Conform lui Denis McQuail și Sven Windahl, acestea nu au neapărat un efect direct

asupra fiecărui individ, dar putem vorbi în schimb despre efecte indirecte asupra normelor și

valorilor specifice une societăți. Mass media prezintă  un fel de imagini de referință  la care

publicul lor va face apel în momentul în care trebuie să evalueze ceea ce se petrece în mediul

 înconjurător. Pentru a înțelege mai bine acest rol al mass media, mai multe teorii explicative

sunt prezentate. Este vorba despre teoria agenda setting, ulterior completată  de teoriile cu

privire la framing effect și priming effect. Chiar dacă este vorba de teorii aplicate mai ales în

contextul comunicării politice, ele pot avea un potențial explicativ și în situația tratată  de

lucrare. Handicapul este prezentat într-o perspectivă  politizată, de revendicare a unui rol de

actor activ al spațiului public. Presa este departe de a fi neutră, ea influențează  opiniile și

comportamentele politice (înțelese în sens larg) ale publicului.

După ce se precizează  importanța studiului mass media și principalele teorii care pot

servi drept cadru teoretic, lucrarea pune în scenă  mai multe studii despre mediatizarea

dizabilității la nivelul mai multor spații culturale și politice. Aceste cercetări cu privire la

Page 3: d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 3/21

Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat

3

modul în care mass media vorbesc despre handicap intervin mai ales în spa țiul disciplinar al

studiilor anglofone despre dizabilitate, denumite și disability studies. Acestea moștenesc în

mod direct paradigma cultural studies. Nu este o coincidență  faptul că  din această  perioadă 

datează și începuturile modelului social al dizabilității. Conform acestui model, dizabilitatea/

handicapul nu ar fi o caracteristică  internă  unei persoane, ci ar fi mai degrabă  produsul

interacțiunilor dintre persoana cu dizabilități și mediul său înconjurător. Acest nou model

social înlocuiește o veche modalitate, mai degrabă  medicală, de a descrie persoana cu

dizabilități. În noua viziune, persoanele cu dizabilități sunt membrii cu drepturi depline în

societate, actori ai spațiului public, ce părăsesc spațiul privat care le era rezervat în urmă cu

câteva zeci de ani. Această schimbare de statut, precum și trecerea de la viața privată la viața

publică va atrage atenția asupra unui nou actor determinat în reprezentarea dizabilității. Mass

media pot asigura acum vizibilitatea persoanelor cu dizabilități în spațiul public. Acestea se

constituie într-un grup minoritar cu propriile revendicări și interese. Cercetări în domeniul

stereotipurilor vehiculate de mass media în legătură cu persoanele cu dizabilități sunt pentru

prima dată efectuate în anii 1990. Mai multe tendințe se remarcă  la nivelul acestor studii, în

funcție de proveniența lor geografică. Astfel, în țările anglofone, cercetătorii se integrează în

același timp în două  tipuri de studii: disability studies și media studies. În Franța, cercetările

despre media și dizabilități nu fac parte dintr-un curent foarte larg. Este mai degrabă vorba de

preocupări punctuale, vedem astfel cum studii singulare apar la nivelul științelor umane și

sociale, fiind realizate fie de sociologi, fie de psiho-sociologi sau, mai recent de cercetători

din domeniul științelor comunicării. Televiziune, cinema, radio, presa scrisă sunt studiate rând

pe rând, în timp ce internetul rămâne încă  foarte puțin explorat. Ca și media recent, el are

acestă  specificitate de a permite persoanelor cu dizabilități să  se exprime cu mai multă 

ușurință.

Revenind asupra studiillor deja efectuate cu privire la mass media și la dizabilitate,

acestea se pot clasifica în trei mari categorii: studii care se concentrează  asupra discursuluimediatic și asupra reprezentărilor transmise; studii care analizează  în special publicul format

din persoane cu sau f ără dizabilități și studii multicentrate, în sensul că  sunt orientate înspre

diferite obiecte de interes din cadrul cercetării mediatice. Capitolul descrie deci rezultatele

câtorva studii realizate pe marginea modului în care mass media vorbesc despre dizabilitate.

Se arată de asemenea și în ce măsură aceste studii constituie surse de inspirație pentru propria

cercetare, subliniindu-se elementele de reținut pentru demersul metodologic, dar și pentru o

comparație cu rezultatele finale.

Page 4: d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 4/21

Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat

4

Odată  identificate modalitățile în care alți cercetători ai presei s-au raportat la

chestiunea dizabilității, este momentul introducerii bazelor metodologice care ajută  la

realizarea propriei cercetării. Erving Goffman în cartea sa Asiles (1968) subliniază importanța

unei bune delimitări a conceptelor în perspectiva unei analize sociologice. În același fel,

lucrarea î și propune să delimiteze conceptele folosite în demersul de înțelegere a discursului

mediatic cu privire la dizabilitate. Sunt deci prezentate instrumentele analizei discursului care

pot servi la o mai bună  înțelegere a mesajului mediatic. Lucrare explică  ce se înțelege prin

discurs și prin analiza discursului în general, pentru a vedea mai bine în final ce anume

implică analiza discursului mediatic. Este prezentat modul în care discursul a fost definit de

către diferitele discipline, punându-se accent asupra aspectelor sociologice.

Lucrarea efectuează mai degrabă o analiză calitativă a datelor despre handicap, chiar

dacă analiza cantitativă î și face și ea simțită prezența. Două mari componente ale discursului

mediatic sunt luate în considerare: pe de o parte forma sub care sunt tratate subiectele, pe de

alta conţinutul propriu-zis al articolelor analizate. Se caută  deci răspunsuri la două  mari

 întrebări : Cum ? şi Ce se spune ? De fapt prima întrebare conduce către analiza dispozitivului

mediatic, cea de-a doua urmăreşte conţinutul mediatic. Analiza formei include analiza

rubricilor în care se găsesc articole despre handicap, analiza frecvenţei de apariţie a articolelor

şi analiza genurilor jurnalistice în care s-ar încadra articolele care tratează  subiectul

handicapului. În analiza rubricilor sunt incluse titlurile rubricilor sub care apar articolele

reţinute. Clasificarea genurilor de articole despre handicap a constituit un alt element al

analizei. Cum se poziţionează  ziarele în raport cu dizabilitatea? Articolele despre handicap

capătă  forma informării sau a comentariului ? Clasificarea genurilor deja prezentate a

constituit un punct de sprijin pentru răspunsul la această întrebare.

A doua parte a analizei este strâns legată  de conținutul propriu-zis al articolelor.

Acestea reunesc diferitele surse, sau mai degrabă  diferiţii informatori, analiza citatelor şi

analiza contextului care au ca scop sublinierea reprezentărilor despre handicap vehiculate demedia. Analiza surselor are ca obiectiv identificarea celor care vorbesc în interviurile luate de

ziarişti. Este vorba despre reprezentanţi ai autorităţilor, despre medici sau despre persoanele

cu deficienţe înseşi? Cum s-ar putea defini polifonia sau eterogeneitatea enunţiativă  a

articolelor despre handicap? Discursul informatorilor este un discurs raportat, poate fi în stil

direct sau în stil indirect. Toate aceste elemente: rubrici, lungimea articolelor, genurile

 jurnalistice, sursele, citatele servesc în prezentarea construcţiei mediatice a handicapului. În

acelaşi timp, analiza câmpurilor semantice (economic, politic, social, axiologic, medical) ajută  în determinarea reprezentărilor despre handicap. Câmpurile semantice vor fi transformate

Page 5: d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 5/21

Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat

5

ulterior la nivelul analizei propuse, integrate fiind unor unități mai mari, unor modele

explicative sau de înțelegere pe plan mediatic a dizabilității.

Modul de selecționare a articolelor care vorbesc despre dizabilitate/ handicap este și el

prezentat. Inițial sunt alese două ziare de referință din spațiul francez și două ziare de referință românești. Perioada de apariție a ziarelor este cuprinsă între 2004 și 2008, fiind deci vorba de

primii cinci ani ce urmează  lui 2003, an dedicat la nivel european îmbunătățirii situației

persoanelor cu dizabilități. Acest an reprezintă  un moment important, mai ales la nivelul

Uniunii Europene, deoarece marchează  conștientizarea importanței politicilor publice în

promovarea unor standarde de viață îmbunătățite pentru persoanele cu dizabilități. Dată fiind

cantitatea importantă de articole pe parcursul celor cinci ani în cele patru ziare alese, o a doua

selecție a fost efectuată, reținându-se astfel două  luni (februarie și decembrie) pentru fiecare

dintre cei cinci ani.

După stabilirea ziarelor și a perioadei, s-a f ăcut apel la bazele de date pentru strângerea

articolelor. Mai multe criterii au stat la baza selecției ulterioară a articolelor astfel identificate.

Pentru selecționarea articolelor din cele două  ziare franceze, au fost consultate trei baze de

date cunoscute:  Lexis-Nexis,  Europresse  și Factiva. Au fost consultate de asemenea și

arhivele online propuse pe site-urile ziarelor. Cercetarea s-a bazat pe o ecua ție simplă  de

căutare în bazele de date. S-a introdus astfel termenul handicap*  în cazul celor două  ziare

franceze. Căutarea a fost puțin diferită în cazul celor două ziare românești, deoarece pe lângă 

termenul handicap, avem un al doilea, mai nou apărut în limba română: dizabilitate

(neologism având ca sursă cuvântul englez disability).

Termenii de mai sus au fost căutați în întregul text al articolelor, nef ăcându-se

deosebiri între titlu, introducere sau textul propriu-zis. S-a constatat că termenul handicap este

polisemic. Pentru studiul prezent nu a fost reținut decît acel sens principal care trimite în mod

direct la persoanele cu deficiențe, handicapul transformat în metaforă  economică, politică,

sportivă sau chiar socială nef ăcând obiectul lucrării. Presa scrisă a fost aleasă spre studiu din

mai multe considerente: accesul simplificat la bazele de date, posibilitatea de a dispune de

textul articolelor în fomat electronic fapt ce permite o analiză mult mai detaliată a mesajului

mediatic. Desigur, presa scrisă  nu este cea mai importantă  în termeni de audiență  în

comparație cu televiziunea, de exemplu, cu toate acestea, accesul la informații poate constitui

un criteriu determinant pentru alegerea efectuată. Ziarele reținute fac parte din presa cotidiană 

națională din România și din Franța. Am putut astfel determina în ce fel presa caracterizează 

dizabilitatea, constituind-o într-un subiect pe agenda sa. Scopul comparației între cele două 

Page 6: d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 6/21

Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat

6

țări este acela de a permite o privire în același timp internă  si externă  asupra subiectului

dizabilității. În plus,  presa de calitate a fost privilegiată  în raport cu presa de scandal, chiar

dacă  distincția dintre cele două  tipuri de presă  tinde să  se estompeze în contextul românesc.

Trebuie subliniată  totuși una dintre funcțiile importante ale presei de calitate, aceea de a

atrage atenția asupra relațiilor care se pot stabili între diferitele evenimente. Ziarele  populare 

pun mai mult accentul pe efectele evenimentelor.

Cadrul metodologic mai sus menționat va permite facilitarea analizei corpusului de

presă. Evaluarea rezultatelor obținute face obiectul unui nou capitol. Astfel, aflăm că 

imaginea dizabilității în mass media este un subiect particular a cărui analiză  se poate

descompune în trei mari capitole. Pe de o parte regăsim faptele care stau la baza spuselor

 jurnalistice, apoi modul în care se prezintă  dizabilitatea în paginile ziarelor, mai precis

punerea în pagină  și prezentarea vizuală. În al treilea rând putem vorbi despre constituirea

unui discurs specific fiecărui ziar, cu un conținut caracteristic. Analiză  parcurge deci trei

spaţii proprii oricărui produs mediatic, după  cum afirmă  Jean-Pierre Esquenazi (2002).

Acestea poartă numele : deixis, index şi referen ţ ial. Referen ţ ialul vorbeşte despre un fragment

de realitate reluat în media, deixis se referă  la forma de comunicare propusă  publicului de

către instanțele mediatice, indexul corespunde căutării informaţiei de către ziarist, interacţiunii

sale cu sursele şi reconstrucției mediatice pe care o va propune în raport cu subiectul ales.

Sunt fi deci analizate, pentru a determina un prim cadraj, subiectele și evenimentele evocate

de ziarele alese în raport cu dizabilitatea, fiind pusă  în lumină  frecvența de apariție a

articolelor, diferitele tipuri de handicap și de deficiențe selecționate de ziariști, sursele la care

fac apel și modul în care le citează. Se subliniază mai apoi importanța dispozitivului mediatic

 în ierarhizarea informațiilor prin intermediul rubricilor și al titlurilor. La rândul ei, încadrarea

unui text jurnalistic într-un gen specific, îi va oferi acestuia o destinație specifică  la nivelul

interpretării pe care publicul o va face cu privire la mesajul transmis. În final, se identifică 

diferitele modele de vorbire despre handicap, diferite lumi din care acesta face parte, diferitecadraje explicative care au o configurație specifică, incluzând personaje caracteristice, un

limbaj și un context propriu.

Potrivit lui Bernard Berelson, media sunt diferite nu numai pentru că  au audienţe

diferite, ci şi pentru că tratează aceleaşi subiecte în manieră diferită. Aşadar handicapul apare

construit sub forme diferite în funcţie de specificităţi legate de elemente de conţinut şi de

formă caracteristice fiecărui ziar. Lucrarea pune deci în evidență specificitățile editoriale atât

la nivel de presă  românească și franceză, cât și la nivelul fiecărui ziar. Se constată astfel că ziarele vehiculează reprezentări ale handicapului în proporţii diferite. Dar se observă şi faptul

Page 7: d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 7/21

Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat

7

ca nu există  o reprezentare unică  a handicapului, ci mai multe. Abundența de articole din

presa franceză  ne-a permis să  izolăm mai multe modele de (re)prezentare a dizabilității. În

urma analizei articolelor apărute cu privire la handicap în ziarele Le Monde și  La Croix, am

regăsit un model legislativ, un model medical, un model etic, un model cultural, un model al

experienței personale, un model revolu ț ionar al dizabilității. Toate aceste modele ne permit să 

explicăm cu mai multă  acuratețe faptele legate de dizabilitate. Fiecare model î și are deci o

configurație și un limbaj aparte. El include actori cu roluri specifice, iar jurnalistul se

poziționează adesea în mod diferit în raport cu sursele sale.

O ultimă  analiză  este dedicată  unui tip specific de articole care tratează  chestiunea

dizabilității. Este vorba despre faptele diverse care pun în scenă diferite persoane cu handicap.

Astfel, faptul divers, nume desemnând în acelaşi timp un gen şi o rubrică  jurnalistică, este un

caz singular pe harta lumii mediatice. Categoria aceasta este construită  în raport cu diferitele

spaţii geografice, lingvistice şi culturale, existând variaţii importante de la un spaţiu la altul

(Lits 2001). Jurnaliștii din presa românească, dar și din cea străină  nu ezită  să  facă  apel la

valențele faptului divers pentru a atrage atenția asupra unor situații care șochează  prin

abaterea lor de la normă. Faptul divers cu privire la handicap este prezent în paginile celor

patru ziare studiate. Cu toate acestea, el este mult mai ușor de identificat în presa românească 

decât în cea franceză. Rolul persoanelor cu dizabilități pe scena faptelor diverse este același în

România sau în Franța. Acestea se regăsesc întotdeauna în ipostaza de victime neajutorate, al

căror singur rol este acela de a disparea, iar prin aceasta să  atragă  atenția societății asupra

răului existent în interiorul său. Victimele cu dizabilități nu sunt adevărate persoane, ele

constituie mai degrabă  actanți unidimensionali a căror principală  caracteristică  este

incapacitatea de a supraviețui în lumea contemporană. 

Concluzii

Studiul a arătat diferite modalități de mediatizare a dizabilității în două spații culturale

diferite. Putem constata diferențe importante, dar și asemănări în modul de prezentare la care

fac apel diferitele mass media. Pe de o parte, ziarele românești vorbesc despre handicap ca

despre un subiect cu preponderenţă  social. Ele subliniază  senzaţionalul legat de existenţa

persoanei cu dizabilităţi, prezentând cazuri care se apropie foarte mult de acea dimensiune a

handicapului care implică  depăşirea propriilor limite. Pe de altă  parte, ziarele franceze  Le

 Monde și La Croix vor realiza un cadraj mai degrabă politic al handicapului, punând în scenă 

Page 8: d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 8/21

Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat

8

diferitele drepturi și legi care favorizează, cel puțin într-o perspectivă  corectă  din punct de

vedere politic, incluziunea persoanelor cu dizabilități la nivelul societății. Vom constata, de

asemenea, multiplicare modurilor de prezentare a dizabilității la nivelul acestor ziare.

În sensul distincţiei f ăcute de Erving Goffman între persoanele discreditate şi

persoanele discreditabile, presa în general favorizează prezentarea celor dintâi. De altfel, este

foarte dificil pentru presă  să  vorbească  despre persoanele discreditabile (acestea î şi ascund

handicapul tocmai pentru a evita o posibilă  reacţie de respingere din partea celorlalţi).

Indivizii care apar în articole au deja o identitate socială  bine delimitată. Din moment ce se

scrie un reportaj sau un portret despre o persoană cu dizabilități, se presupune că  handicapul

său este deja cunoscut.

Persoanele cu dizabilități prezente în textele mediatice, fie ele române sau franceze,

apar definite mai ales prin deficiența pe care o poartă. Această situație este preponderentă  în

cazul faptelor diverse. În cea mai mare parte a cazurilor, aceasta se constituie într-o explica ţie

a comportamentelor individuale negative sau pozitive. Persoanele cu dizabilităţi sunt

menţionate sub diferite forme: fie le cunoaştem ca individualităţi, dar numai în situaţii

excepţionale, fie se tranformă într-un Altul generic de care trebuie să se ocupe administraţia.

Articolele analizate prezintă  handicapul sub forme multiple. Astfel persoana cu

dizabilităţi poate apărea în ipostaza de vagabond, exclus din societate, dar poate fi la fel de

bine cineva care î şi cere locul în societate, care luptă pentru integrare şi pentru participarea la

spaţiul public, de exemplu un avocat în scaun cu rotile sau preşedintele nevăzător al unei

asociaţii pentru persoanele cu probleme de vedere.

Articolele sunt semnate de un număr foarte mare de ziarişti în cazul tuturor ziarelor

analizate. Aceştia preferă  să nu adopte o poziţie clară  în raport cu situaţia handicapului, de

aceea foarte multe articole se situează  în registrul informativ. Totuşi ziarele nu renunţă  la

investigaţii, ceea ce determină  apariţia foarte multor subiecte diferite despre handicap în

paginile publicate. Ziariştii vorbesc despre handicap, reiau informaţiile din diferite surse,regăsindu-ne astfel în fața unei multitudini de jocuri de limbaj (in sens wittgensteinian) care

pornesc de la limbajul oficial şi merg până la expresiile limbii comune. În cea mai mare parte

a cazurilor, ziarele nu dispun de jurnaliști specializați în domeniul dizabilității.

În final, s-au putut identifica trei mari funcţii ale discursului jurnalistic în materie de

handicap : mai întâi este vorba de o  func ţ ie informativ-uilitar ă, articolele adresându-se chiar

persoanelor cu dizabilități și furnizând acestora informații de ordin administrativ, de exemplu;

apoi de o  func ţ ie socială, caracteristică mai ales ziarului  Jurnalul Na ț ional, care constă  în aajuta persoanele cu dizabilităţi în dificultate prin intermediul lansării diferitelor campanii

Page 9: d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 9/21

Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat

9

umanitare; în al treilea rând, putem menţiona o func ţ ie care vizează senza ţ ionalul şi care vede

 în handicap mai ales dimensiunea sa de anormalitate, acele aspecte care produc frica sau care

surprind lumea indivizilor obișnuiți. În final, putem constata că rolul mass media nu se reduce

la prezentare unui fenomen, ele participă  din plin la construirea lui, și sunt în același timp

actori importanți, prin discursul pe care îl poartă, în transmiterea unei viziuni a ceea ce poate

semnifica dizabilitatea pentru o societate la un anumit moment dat.

Bibliografie

Adam, Jean-Michel, Herman, Thierry (coord.). (2000). Semen. Genres de la presse

écrite et analyse de discours. 13, Presses Universitaires de Franche-Comté.

Agnès, Yves. (2002).  Manuel du journalisme: écrire pour le journal.  Paris, La

Découverte.

Albrecht, Gary (coord.). (2006). Encyclopedia of disability. London, Sage Publications.

Albrecht, Gary (coord.). (2001).  Handbook of disability studies. London, Sage

Publications.

Allan, Keith, Burridge, Kate. (2006). The language of political correctness. In: Allan,

Keith, Burridge, Kate  (coord.) Forbidden Words. Taboo and the Censoring of Language.

Cambridge University Press, 90-111.

Allemandou, Bernard. (2001).  Histoire du handicap. Enjeux scientifique, enjeux

 politiques. Bordeaux, Les Etudes Hospitalières Editions.

Archer, Dane. (1985). Social Deviance. In: Gardner, Lindzey, Aronson, Elliot (coord.)

 Handbook of Social Psychology. 2, Special Fields of application. New York, Random House,

743-804.

Assouly-Piquet, Colette, Berthier-Vittoz, Francette. (1994).  Regards sur le handicap.

Paris, Desclée de Brouwer.Auclair, Georges. [1970](1982).  Le mana quotidian. Structures et functions de lq

chronique des faits divers. Paris, Anthropos.

Auslander, Gail, Gold, Nora. (1999). Media reports on disability: a binational

comparison of types and causes of disability as reported in major newspapers.  Disability and

rehabilitation, 21 (9), 420-431.

Auslander, Gail, Gold, Nora. (1999). Disability terminology in the media: a

comparison of newspaper reports in Canada and Israel. Social science & medicine, 48 (10),1395-1405.

Page 10: d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 10/21

Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat

10

Austin, John Langshaw. (1970). Quand dire c’est faire. Paris, Éditions du Seuil.

Bakhtine, Mikhaïl. (1970). La Poétique de Dostoievski. Paris, Seuil.

Bakhtine, Mikhaïl. (1977). Marxisme et philosophie du langage. Paris, Minuit.

Bakhtine, Mikhaïl. (1978). Esthétique et théorie du roman. Paris, Gallimard.

Balle, Francis. (2009). Médias et sociétés. Paris, Montchrestien, Lextenso éditions.

Barnes, Colin. (1992).  Disabling imagery and the media; An Exploration of the

Principles for Media Represenations of Disabled People; the First in a Series of Reports, The

 British Council of organisations of disabled people. Halifax, Ryburn Publishing.

Baral, Catherine et al. (2000).  L’institution du handicap. Le rôle des associations.

Presses universitaires de Rennes.

Barthes, Roland. (1964). Essais critiques. Paris, Seuil.

Battegay, Alain, Boubeker, Ahmed. (1993).  Les images publiques de l’immigration.

Paris, L’Harmattan.

Băndilă Aurelia, Rusu Constantin. (1999). Handicap şi readaptare – dic ţ ionar selectiv.

București, Pro Humanitate.

Bârgăoanu, Alina. (2006). Tirania actualit ăț ii. O introducere în istoria  și teoria

 știrilor . București, Tritonic.

Becker, Howard. (1985). Outsiders: études de sociologie de la déviance. Paris, A.-M.

Métailié.

Bensa, Alban, Fassin, Eric. (2002). Les sciences sociales face à l’événement. Terrain,

[Online] 38, 5-20. Disponibil la: http://terrain.revues.org/index1888.html [accesat pe 10

aprilie 2008].

Benveniste, Emile. [1974] (1982). Problèmes de linguistique générale, 2, Paris,

Gallimard. 

Berelson, Bernard. (1968). Content Analysis. In: Gardner, Lindzey (coord.) Handbook

of Social Psychology. 1, Theory and Method . New York, Random House, 488-522. 

Blanc, Alain. (1999). Les aléas de la discrimination positive. Esprit. Quelle place pour

les personnes handicapées, 12, 7-32.

Boltanski, Luc. (1993). La souffrance à distance, Paris, Editions Métailié. 

Bonnafous, Simone. (1990).  Immigrés et immigration dans la presse politique

 française de 1974 à 1984. Analyse de discours. Teză de doctorat. Universitatea Paris IV.

Bonnafous, Simone. (1991). L’immigration prise aux mots. Paris, Editions Kimé.

Bonnafous, Simone. (1994). Parole médiatique en temps de crise.  Etudes de

communication, 15, Lille, Université Charles de Gaulle-Lille III, 113-130.

Page 11: d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 11/21

Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat

11

Brin, Colette, Charron, Jean, De Boneville, Jean (dir.),  Nature et transformation du

 journalisme. Théorie et recherches empiriques. Les presses de l’Université de Laval.

Brouard, Cécile. (2004).  Le handicap en chiffres. Paris, Centre Technique National

d’Etudes et de Recherches sur les Handicaps et les Inadaptations. Disponibil la:

http://www.ctnerhi.com.fr [accesat pe 20 noiembrie 2006].

Buton, François. (2003). L’Etat et ses catégories comme objets d’analyse socio-

historique. Principes, modalités et limites de la production étatique des « handicaps

sensoriels » au XIXe siècle. In: Laborier, Pascale, Trom, Danny (coord.) CURAPP,

 Historicités de l’action publique. Paris, Presses universitaires de France, 59-78.

Canguilhem, Georges. (1950). Essais sur quelques problèmes concernant le normal et

le pathologique. Paris, Les Belles Lettres.

Canguilhem, Georges. (1962). La monstruosité et le monstrueux. Diogène, 40, 29-48.

Carrier, Maria. (2005). Handicaps. Paroles de frères et sœurs. Paris, Ed. Autrement.

Chalaby, K., Jean. (1998). The invention of journalism. New York, Palgrave

Macmillan.

Champagne, Patrick. (1995). La double dépendance. Quelques remarques sur les

rapports entre les champs politique, économique et journalistique. Hermès, 17-18, 215-229.

Charaudeau, Patrick. (1997). Le discours d'information médiatique: la construction du

miroir social. Paris, Nathan. 

Charon, Jean-Marie. (1991). La presse en France. Paris, Editions du Seuil.

Charon, Jean-Marie. (1994). La presse française dans la tourmente. In: Capul, Jean-

Yver (coord.) Cahiers français. Les médias, 266, 31-38.

Charon, Jean-Marie. (1996). La presse quotidienne. Paris, Editions la Découverte.

Charron, Jean. (2009). Médias et sources : Les limites du modèle de l’agenda-

setting. In: Mercier, Arnaud (coord.) Le journalisme. Paris, CNRS Editions, 81-97.

Charron, Jean. (2002). Parler de soi en faisant parler les autres. Identité journalistiqueet discours rapporté. In: Rieffel, Rémy, Watine, Thierry (coord.)  Les mutations du

 journalisme en France et au Quebec. Paris, Editions Panthéon Assas, 83-117.

Chauvière Michel, Stiker Henri-Jacques, Paterson Florence, Barral Catherine. (2000)

 L’institution du handicap: le rôle des associations (19e-20e siècles). Presses universitaires de

Rennes.

Cislaru, Georgeta. (2006). Noms de pays et autoreprésentation dans le discours des

périodiques nationaux français, anglophones, roumanophones et russes. In: von Münchow,

Page 12: d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 12/21

Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat

12

Patricia, Rakotonoelina, Florimond (coord.) Les Carnets du Cediscor 9. Discours, cultures et

comparaisons. Paris, Presses Sorbonne Nouvelle, 131-144.

Combrouze, Delphine. (2000). L’information sur les personnes handicapées motrices

et sensorielles dans les journaux télévisés. Analyse thématique et lexicale.  Handicap, revue de

sciences humaines et sociales CTNERHI , 01-03, 85, 27-45.

Compte, Roy. (2007). Sport, santé et situation de handicap mental. De la nécessité de

se construire des représentations nouvelles. EMPAN , 66, 150-156.

Constant, Jérôme. (2005). Le fait divers, hérault du Theatrum Mundi.  Le cahiers du

 journalisme. Faits divers, 14, 94-105.

Courtine, Jean-Jacques. (2005). Le corps inhumain. In: Corbin, Alain, Courtine, Jean-

Jacques, Vigarello, Georges (coord.) Histoire du corps, vol. 1. Paris, Seuil, 373-386.

Courtine, Jean-Jacques. (2006). Le corps anormal. Histoire et anthropologie culturelles

de la difformité. In: Corbin, Alain, Courtine, Jean-Jacques, Vigarello, Georges (coord.)

 Histoire du corps, vol. 3. Paris, Seuil, 201-262.

Cunin, Jean-Claude. (2008).  Le handicap en France. Chroniques d’un combat

 politique. Paris, Dunod.

Dahlgren, Peter. (1994). L’espace public et les médias : une nouvelle ère?.  Hermès,

13-14, 243-262.

Davallon, Jean. (2004). Objet concret, objet scientifique, objet de recherche.  Hermès,

38, 30-37.

De Bonville, Jean. (2006).  L’analyse de contenu des médias. Bruxelles, Editions de

Boeck.

De Cheveigné, Suzanne. (2000).  L’environnement dans les journaux télévisés. Paris,

CNRS Editions.

Deleu, Christophe. (2005). Le monde selon le nouveau Détective.  Le cahiers du

 journalisme. Faits divers, 14, 76-93.Derrida, Jacques. (1986). Parages. Paris, Galilée.

Derville, Grégory. (2005). Le pouvoir des médias. Presses Universitaires de Grenoble.

Desrosières, Alain, Thévenot, Laurent. (2002).  Les catégories socio-professionnelles.

Paris, la Découverte.

Desssinges, Catherine. (2002). La communication des O.N.G. : l'exemple de Handicap

 International à la télévision : une approche interactionniste du discours. Teză de doctorat în

științele informației și ale comunicării. Universitatea Lyon 3.

Page 13: d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 13/21

Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat

13

Desssinges, Catherine. (2005). Lady Diana, Marie Trintignant : faits divers ou faits de

société ?. Le cahiers du journalisme. Faits divers, 14, 106-121.

Detrez, Christine. (2002). La construction sociale du corps. Paris, Seuil.

Devenney, Michael. The Social Representations of Disability. Fears, Fantasies and

Facts. Teză de doctorat, Universitatea din Leeds, Disponibil la:

http://www.leeds.ac.uk/disability-studies [accesat pe 10 ianuarie 2008].

Devlieger, Patrick. (1999). From handicap to disability: language use and cultural

meaning in the United States. Disability and rehabilitation, 21 (7), 346-354.

 Dictionnaire Hachette encyclopédique. (2001). Paris, Hachette.

 Dic ţ ionarul explicativ al limbii romane. (1996). București, Univers enciclopedic,

Disponibil la: www.dexonline.ro [accesat pe 10 iunie 2011].

Dobrescu, Paul, Bârgăoanu, Alina. (2003).  Mass media  și societatea. București,

comunicare.ro.

Dobrescu, Paul, Bârgăoanu, Alina, Corbu, Nicoleta. (2007).  Istoria comunicării.

București, comunicare.ro.

Drăgan, Ioan. (1996). Paradigme ale comunicării de masă, București, Casa de editură 

și presă Șansa.

Drăgan, Ioan. (2007). Comunicarea. Paradigme si teorii, vol. I-II . București, RAO.

Dubar, Claude, Gadea, Charles, Rolle, Christiane. (2003). Pour une analyse comparée

des configurations : réflexions sur le cas de la formation continue. In: Lallement, Michel,

Spurk, Jan (coord.), Stratégies de la comparaison internationale. Paris, CNRS Editions, 57-

69.

Dubied, Annik, Lits, Marc. (1999).  Le fait divers. Paris, Presses Universitaires de

France.

Dubied, Annik. (2005). Quand les journalistes de presse parlent du fait divers. Une

lecture exploratoire de leurs représentations et de leurs récits de pratiques.  Le cahiers du

 journalisme. Faits divers, 14, 58-75.

Dubied, Annik, Lits, Marc. (2005). Faits divers. Quand la télévision belge s’empare

d’un genre décrié. Le cahiers du journalisme. Faits divers, 14, 140-153.

Dupré, Michèle, Jaco, Annie, Lallement, Michel, Lefèvre, Gilbert, Spurk, Jan. (2003).

Introduction. Les comparaisons internationales : intérêt et actualité d’une stratégie de

recherche. In: Lallement, Michel, Spurk, Jan (coord.), Stratégies de la comparaison

internationale. Paris, CNRS Editions, 7-18.

Page 14: d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 14/21

Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat

14

Ebersold, Serge. (1992). L’invention du handicap. La normalisation de l’infirme. Paris,

Centre Technique National d’Etudes et de Recherches sur les Handicaps et les Inadaptations.

Esquenazi, Jean-Pierre. (2002).  L’écriture de l’actualité . Pour une sociologie du

discours médiatique. Grenoble, Presses Universitaires de Grenoble.

 Etre. Handicap Information. Médias et handicaps. (2003). 68-69, Paris, Martin Média.

Ewald, François. (1999). Solidarité, assurance ou assistance?.  Esprit. Quelle place

 pour les personnes handicapées, 12, 37-46.

Faye, Jean-Pierre. (1996). Le langage meurtrier . Paris, Editions Hermann.

Ferenczi, Thomas. (2005). Le journalisme. Paris, Presses Universitaires de France.Feyel, Gilles. (2005). Prémices et épanouissement de la rubrique de faits divers (1631-

1848). Le cahiers du journalisme. Faits divers, 14, 18-29.

Foucault, Michel. [1954](2008).  Maladie mentale et psychologie.  Paris, PressesUniversitaires de France.

Foucault, Michel. [1963](1994). Naissance de la clinique. Paris, Presses Universitaires

de France.

Foucault, Michel. (1969). L’Archéologie du savoir. Paris, Gallimard.

Fradin, Bernard, Quéré, Louis, Widmer, Jean (coord.). (1994).  L’enquête sur les

catégories. Paris, Editions de l’EHESS.

Goffman, Erving. [1963](1975). Stigmate, les usages sociaux des handicaps. Paris,Editions de Minuit.

Goffman, Erving. (1968).  Asiles : études sur la condition sociale des malades mentaux

et autre reclus. Paris, Éditions de Minuit. 

Goffman, Erving. (1991). Les Cadres de l’expérience. Paris, Éditions de Minuit.

Goffman, Erving. (1992). Façons de parler . Paris, Éditions de Minuit.

Goggin, Gerard, Newell, Christopher. (2003).  Digital Disability. The social

construction of disability in new media. Oxford, Rowman & Littlefield Publishers.Goggin, Gerard, Newell, Christopher. (2002). Privileged and Excluded Voices:

Disability, Biotechnology and Media Moments. Towards Humane Technologies:

 Biotechnology, New Media and Citizenship. Universitatea din Queensland. Disponibil la:

http://www.cccs.uq.edu.au/user-groups/goggin/diversity-as-if-disability-mattered.pdf [accesat

pe 19 iunie 2006].

Gorgoș, Constantin. (1988).  Dic ţ ionar enciclopedic de psihiatrie. vol. II E-L.

București, Editura medicală.

Grawitz, Madeleine. (2001). Méthodes des sciences sociales. Paris, Dalloz.

Page 15: d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 15/21

Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat

15

Grevisse, Benoît. (2008).  Ecritures journalistiques. Stratégies rédactionnelles

multimédia et journalisme narratif . Bruxelles, Editions De Boeck. 

Grize, Jean-Blaise, Vergès, Pierre, Silem, Ahmed. (1987). Salariés face aux nouvelles

technologies : vers une approche socio-logique des représentations sociales. Paris, Éditions

du CNRS.

Grosse, Ernst Ulrich, Seibold, Ernst. (1996). Panorama de la presse parisienne, Peter

Lang.

Gusfield, Joseph. (1981).  The culture of public problems : drinking-driving and the

symbolic order. Chicago, University of Chicago Press.

Habermas, Jürgen. (1978).  L'Espace public : archéologie de la publicité comme

dimension constitutive de la société bourgeoise. Paris, Payot.

Haller, Beth A. (1999). News Coverage of Disability Issues: Final Report for The

Center for an Accessible Society. Disponibil la: www.accessiblesociety.org/

topics/coverage/0799haller.htm [accesat pe 23 martie 2005].

Haller, Beth, Dorries, Bruce, Rahna, Jessica. (2006). Media labeling versus the US

disability community identity: a study of shifting cultural language. Disability & Society, 21

(1), 61–75.

Hamonet, Claude. [1990](2010).  Les personnes handicapées. Paris, Presses

Universitaires de France.

Holzer, Brigitte. (1999) Vreede, Arthur, Weigt, Gabriele.  Disability in Different

Cultures. Bielefeld, transcript Verl.

Iyengar, Shanto, Kinder, R., David. (1987). News that Matters. Chicago, University of

Chicago Press.

Jaeger, Marcel. (1999). Du handicap à l’exclusion : des frontières brouillées.  Esprit.

Quelle place pour les personnes handicapées, 12, 46-64.

Jamet, Claude, Jannet, Anne-Marie. (1999).  Les stratégies de l’information. Paris,L’Harmattan.

Jodelet, Denise. (1989). Folies et représentations sociales, pref. de Serge Moscovici.

Paris, Presses Universitaires de France.

Kerbrat-Orecchioni. (2001).  Les actes de langage dans le discours : théorie et

 fonctionnement , Paris, Nathan, 2001. 

Korff-Sausse, Simone. (2001).  D’Œdipe à Frankenstein. Figures du handicap. Paris,

Desclée de Brouwer.

Page 16: d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 16/21

Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat

16

Korff-Sausse, Simone. (2005). Un exclu pas comme les autres. Handicap et exclusion.

Cliniques méditerranéenne, 72, 133-146.

Krieg, Alice. (2000). Analyser le discours de presse. Mises au point sur le « discours

de presse » comme objet de recherche. Communication, 20 (1), 75-96. 

Krieg-Planque, Alice. (2003). „Purification ethnique” : une formule et son histoire.

Paris, CNRS Editions.

Krieg-Planque, Alice. (2004). Souligner l’euphémisme : opération savante ou acte

d’engagement ? Analyse du „jugement d’euphémisation” dans le discours politique. Semen. 

 Argumentation et prise de position : pratiques discursives, 17, 59-79.

Krieg-Planque, Alice,  La notion de « formule » en analyse du discours. Cadre

théorique et méthodologique, Presses Universitaires de Franche-Compté, 2009.

Labov, William. [1978](1993).  Le parler ordinaire : la langue dans les ghettos noirs

des Etats-Unis. Paris, Editions de Minuit,. 

Lacan, Jacques. (1966). Ecrits I . Paris, Seuil.

Lachal, René-Claude. (1990). Les personnes handicapées vues par la presse régionale

française. Constantes et évolutions de 1977 à 1988. Les cahiers du CTNERHI , 51-52, 1-29.

Lakoff, George. (1987). Women, fire and dangerous things. What categories reveal

about the mind . Chicago, University of Chicago Press.

Lallement, Michel. (2003). Raison ou trahison ? Eléments de réflexion sur les usages

de la comparaison en sociologie. In: Lallement, Michel, Spurk, Jan (coord.), Stratégies de la

comparaison internationale. Paris, CNRS Editions, 107-120.

Lavoinne, Yves. (1992). Le journaliste, l'histoire et l'historien. Les avatars d'une

identité professionnelle (1935-1991). Réseaux, 10 (51), 39-53.

Lee, Nam-Seong. (2003). Identité langagière du genre. Analyse du discours éditorial. 

Paris, L’Harmattan. 

Legavre, Jean-Baptiste. (2004). Un genre métis : le portrait de presse. Unecomparaison Le Monde/Libération. In: Legavre, Jean-Baptiste (coord.) La presse écrite. Paris,

L’Harmattan, 211-243.

Le Goff, Jacques, Truong, Nicolas. (2003). Une histoire du corps au Moyen Age. Paris,

Editions Liana Levi.

Le Marec, Joëlle, Babou, Igor. (2006). Cadrages médiatiques et logiques

commémoratives du discours à propos de sciences : musées, télévision et radioactivité.

Communication, 24 (2), 74-96. L’autre Europe. Le nouveau paysage médiatique à l’est. (1996). 32-33, Paris, EHESS.

Page 17: d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 17/21

Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat

17

Liachowitz, Claire. (1988).  Disability as a Social Construct. Legislative Roots.

University of Pennsylvania Press.

Liberman, Romain. [1988](2002).  Handicap et maladie mentale. Paris, Presses

Universitaires de France.

Lits, Marc. (2001). Le fait divers : un genre strictement francophone ?. Semen. Genres

de la presse écrite et analyse de discours, 13, 37-47.

Lits, Marc. (2008). Du récit au récit médiatique. Bruxelles, Editions De Boeck.

Livada-Cadeschi, Ligia. (2001).  De la mila la filantropie. Institutii de asistare a

saracilor din Tara Romaneasca si Moldova in secolul al XVIII-lea. București, Editura Nemira.

Lochard, Guy, Boyer, Henry. (1998). La communication médiatique. Paris, Seuil.

Lugrin, Gilles. (2001). Le mélange des genres dans l’hyperstructure. Semen. Genres

de la presse écrite et analyse de discours, 13, 65-96. 

Macé, Eric, Mqigret, Eric, Glevqrec, Hervé. (2008). Cultural Studies. Paris, Armand

Colin.

Maingueneau, Dominique. (1990). Pragmatique pour le discours littéraire. Paris,

Editions Dunod. 

Maingueneau, Dominique. (1991). L’analyse du discours. Introduction aux lectures de

l’archive. Paris, Hachette. 

Marcellini, Anne, Turpin, Jean-Philippe. (2001). Intégration sociale et identité :

l’exemple des jeux paralympiques. In: Rasse Paul, Midol, Nancy, Triki, Fathi (coord.) Unité-

 Diversité : les identités culturelles dans le jeu de la mondialisation. Paris, L’Harmattan, 255-

270.

Marcu, Florin. (2000).  Marele dic ţ ionar de neologisme. București, Editura Saeculum

I.O.

Martin-Lagardette, Jean-Luc. (2003).  Le guide de l’écriture journalistique. Paris, La

DécouverteMathien, Michel. (2003). La complexité de l’étude des médias et de „leurs pouvoirs”.

Pluralité et unité des approches face à l’illusion d’un savoir. In: Georgakakis, Didier, Utard,

Jean-Michel (coord.) Science des médias. Jalons pour une histoire politique. Paris,

L’Harmattan, 215-233.

Mattelart, Armand, Mattelart, Michèle. (1995).  Histoire des théories de la

communication. Paris, La Découverte.

Mattelart, Armand, Neveu, Eric. (2008). Introduction aux Cultural Studies. Paris, LaDécouverte.

Page 18: d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 18/21

Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat

18

Mazière, Francine. (2005).  L’analyse du discours. Paris, Presses Universitaires de

France.

McCombs, E., Maxwell, Shaw, L., Donald. (1977). The Emergence of American

Political Issues: The Agenda-Setting Function of the Press. West Publishing Company.

McQuail, Denis, Windahl, Sven. (2001).  Modele ale comunicării pentru studiul

comunicării de masă. București, editura comunicare.ro.

Meyer, Vincent. (2004).  Interventions sociales, communication et médias. Paris,

L’Harmattan.

Meyer, Vincent. (2006). Communication organisationnelle et prise en charge du

handicap mental. Bordeaux, Les Etudes Hospitalières Editions. 

Mitchell, David T., Snyder, Sharon L. (2000).  Narrative prothesis. Disability and the

 Dependencies of Discourse. The University of Michigan Press.

Mollet, Philippe. (2000). Le handicapé mental double négatif de la société moderne. In:

Méchin, Colette, Bianquis-Gasser, Isabelle, Le Breton, David (coord.) Le Corps, son ombre et

son double. Paris, L’Harmattan, 45 – 56.

Molotch, Harvey, Lester, Marilyn. (1996). Informer : une conduite délibérée de

l’usage stratégique des événements. Réseaux. Le temps de l’événement , 75, 433-451.

Mouillaud, Maurice, Tétu, Jean-François. (1989).  Le journal quotidien. Presses

Universitaires de Lyon.

Moyse, Danielle. (1999). Le risque de naître différent.  Esprit. Quelle place pour les

 personnes handicapées, 12, 65-74.

M’Sili, Marine. (2000). Fait divers en République : Histoire sociale de 1870 à nos

 jours. Paris, CNRS Editions.

M’Sili, Marine. (2005). Du fait divers au fait de société (XIXe-Xxe siècles) : les

changements de signification de la chronique des faits divers.  Le cahiers du journalisme.

Faits divers, 14, 30-45.Murphy, Robert. [1987](1990). Vivre à corps perdu. Le témoignage et le combat d’un

anthropologue paralysé . Paris, PLON. 

Neveu, Eric. (2001). Sociologie du journalisme. Paris, La Découverte.

Neveu, Eric. (2005). Sociologie des mouvements sociaux. Paris, La Découverte.

Noëlle-Neumann, Elisabeth. (2009). L’opinion publique entre apathie et mobilisation :

la spirale du silence. In: d’Almeida, Nicole (coord.) L’opinion publique. Paris, CNRS

Editions, 91-102.

Page 19: d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 19/21

Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat

19

Nussbaum, Martha. (2007). Frontiers of justice. Disability, nationality, species

membership. Harvard University Press.

Obadia, Lionel, Carret, Gérard (coord.). (2007).  Représenter, classer, nommer.

 Regards croisés sur la médecine. Fernelmont, E.M.E.

Olivesi, Stéphane (coord.). (2006). Sciences de l’information et de la communication,

Presses universitaires de Grenoble.

Olivier, Bruno (coord.). (2009). Les identités collectives à l’heure de la mondialisation.

Paris, CNRS Editions.

Organizația Națiunilor Unite. (1975). Declarația drepturilor persoanelor cu handicap

proclamată pe 9 decembrie 1975 [rezoluția 3447 (XXX)].

Padioleau, Jean. (1976). Systèmes d’interaction et rhétoriques journalistiques.

Sociologie du travail, 18, 252-282.

Petcu, Marian. (2000). Tipologia presei române şti. Pref . de Ioan Drăgan. București,

Institutul European, 2000.

Pointon, Ann, Davies, Chris (coord.). (1997). Framed. Interrogating Disability in the

media. London, BFI Publishing.

Renkema, Jan. (2004).  Introduction to Discourse Studies. Amsterdam/ Philadelphia,

John Benjamins Publishing Company.

Restoux, Pauline. (2008).  Le handicap et la solidarité internationale. Toulouse,

Editions Milan.

Reynié, Dominique. (2009). Mésurer pour régner. In: d’Almeida, Nicole (coord.)

 L’opinion publique. Paris, CNRS Editions, 39-50.

Rieffel, Rémy. (2005). Que sont les médias ?. Paris, Gallimard.

Riley II, Charles. (2005). Disability & the media. Prescriptions for change. University

Press of New England.

Ringoot, Roselyne, Utard, Jean-Michel. (2005).  Le journalisme en invention. Pressesuniversitaires de Rennes.

Rosier, Laurence. (2006). Petit traité de l’insulte. Loverval, Editions Labor.

Roux, Olivier. (2008). Monstres. Paris, CNRS Editions.

Ross, Karen. (2001). All ears: radio, reception and discourses of disability.  Media,

culture & society, 23 (4), 419-437.

Rovența-Frumușani, Daniela. (1999). Sémiotique et mass-médias : le cas de la

Roumanie. In: Drăgan,  Ioan (coord.)  La communication politique, Paris, L’Harmattan, 235-250.

Page 20: d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 20/21

Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat

20

Rovența-Frumușani, Daniela. (2005).  Analiza discursului. Ipoteze si ipostaze.

Bucuresti, Tritonic.

Ryfman, Philippe. (2008). Une histoire de l’humanitaire. Paris, La Découverte,.

Ryfman, Philippe. (2009). Les ONG. Paris, La Découverte.

Sanchez, Jésus, Bourderon, Paule. (1993).  Analyse exploratoire sur les

représentations de l’épilepsie. Paris, CTNERHI.

Seguin, Jean-Pierre. (1959).  Nouvelles à sensations. Canards du XIXe siècle. Paris,

Armand Colin.

Stiker, Henri-Jacques. (1997). Corps infirmes et sociétés. Paris, Editions Dunod.

Stiker, Henri-Jacques. (1999). Quelle place pour les personnes handicapées.  Esprit ,

12, 9-16.

Stiker, Henri-Jacques, Quand les personnes handicapées bousculent les politiques

sociales. Esprit , 12, 75-106.

Stiker, Henri-Jacques. (2006).  Les fables peintes du corps abîmé . Paris, Les Editions

du cerf.

Stiker, Henri-Jacques. (2009).  Les métamorphoses du handicap de 1970 à nos jours.

Grenoble, Presses Universitaires de Grenoble.

Şchiopu, Ursula. (1997). Dic ţ ionar enciclopedic de psihologie. București, Babel.

Thomas, Nigel, Smith, Andrew. (2003). Preoccupied with able-bodiedness? An

analysis of the british media coverage of the 2000 Paralympic Games.  Adapted physical

activity quaterly, 20, 166-181.

Todorov, Tzvetan. (1981). Mikhaïl Bakhtine, le principe dialogique. Paris, Seuil.

Turner, Victor. (1990). Le phénomène rituel. Structure et contre-structure, Presses

universitaires de France.

Universitatea Brunel. (2004). Defini ț iile handicapului în Europa: analiză comparativă.

Bruxelles, Comisia europeană. Accesibil la:http://europa.eu.int/comm/employment_social/index/complete_report_fr.pdf [consultat pe 5

decembrie 2009].

Ustun Bedirhan et al. (2001).  Disability and Culture : Universalism and Diversity.

Hogrefe & Huber Publishers.

Van Dijk, Teun A. (coord.). (1985). Discourse and Communication. New approaches

to the Analysis of Mass media Discourse and Communication. Berlin, New, York Walte de

Gruyter.

Page 21: d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

7/23/2019 d Discursul Mediatic Asupra Fenomenului Dizabilitatii Handicapului Studiu Comparativ Ro Franta

http://slidepdf.com/reader/full/d-discursul-mediatic-asupra-fenomenului-dizabilitatii-handicapului-studiu-comparativ 21/21

Cristina Popescu. Teza de doctorat – rezumat

Veron, Eliséo. (1981). Construire l'événement - les médias et l'accident de three miles

island . Paris, Editions de Minuit.

Veron, Eliséo. (1988). Presse écrite et théorie des discours sociaux : production,

réception, régularisation. In: Charaudeau, Patrick (coord.)  La presse. Produit, Production,

 Réception. Paris, Didier Erudition.

Vigour, Cécile. (2005).  La comparaison dans les sciences sociales. Paris, La

Découverte.

Ville, Isabelle, Ravaud, Jean-François (coord.). (2003).  Personnes handicapées et

situations de handicap. Problèmes politiques et sociaux, 892, La Documentation française.

Walter, Jacques (coord.). (1998).  Le téléthon. Scène – Intérêts – Ethique. Paris,

L’Harmattan.

Wiervioka, Michel. (2001). La Différence. Paris, Balland.

Winance, Myriam. (2001). Thèse et prothèse. Le processus d'habilitation comme

 fabrication de la personne. L'Association Française contre les Myopathies, face au handicap. 

Teză de doctorat, Ecole de Mines de Paris, 2001.

Prof. univ. dr.

Ioan Drăgan

Doctorand

Cristina Popescu