democrat i ar

8/16/2019 Democrat i Ar

http://slidepdf.com/reader/full/democrat-i-ar 1/48

tema1:Introducere,cadrul general

S1.introducere

• Popularitatea democrației- democrația ca regim preferabil tuturor celorlalte• Oricîte costuri ar apărea pe parcurs libertatea triumfă , pentru că e în natura omului ,

iar societățile se autoreglează pe calea democrației• Nimic altceva nu mai este legitim, scria F.Fukuama în celebrul !i adesea neînțelesul

său eseu despre sfîr!itul istoriei• "emocrația triumfă pentru că nici măcar du!manii liberalismului nu mai au cura# să

propună o altă formă de conducere a unei societăți.

S2.noțiuni generale despre democrație

$ermenul %democrație&dn punct de vedere etimologic provine de la cuvintele grece!ti%demos& !i %cratos& care semni'că popor !i putere(puterea poporului

- )el mai important defect al di'niției, nu spune nimic despre democrație ca instituție- *. considera că democrația reprezintă conducerea de către popor sau mase populare,

neclarități !i interpretări

- +n lumina de'niției date , înseamnă că poporul !i conduce !i este condus- +n toate timpurile a fost speculate voința poporului- arl Popper pune accent pe calitatea pe care o are democrația ca instituție de a asigura

trecerea puterii fără violență dintr-o mînă în alta- "in perspectiva economică este o formă de unire a pieții politice- "in analiza economică a instituțiilor se distinge efectul regulilor democrației asupra

politicienilor- Politicienii sunt asemenea producătorilor care vin cu mărfurile lor pe o piață. arfa pe

care ei o vînd sunt- propunerile. *legătorii cumpără marfa cu a#utorul voturilor.- "emocrația este o formă de organizare !i conducere politică a societății.

S3.Ce este democrația

"emocratia este o forma de organizare si conducere politica a societatii prin consultareacetatenilor, tinand cont de vointa acestora, de interesele si aspiratiile de progres ale tarii. steguvernarea de catre popor, puterea suprema revenind poporului si 'ind e/ercitata direct de elsau de catre reprezentantii alesi conform unui sistem electoral liber.

)a forma de organizare si conducere politica a societatii, democratia presupune doua parti0conducatori si condusi (guvernanti si guvernati), prin consens intre cele doua parti."etinatorii puterii politice, indiferent care ar ' apartenenta lor de grup social, trebuie sareprezinte vointa ma#oritatii poporului.

"emocratia este un tip de regim politic dar si un mod de viata. a este produsul societatilor

dar este si producatoare de viata si de stiluri colective de e/istenta. 1tudiul democratieicuprinde un ansamblu de legi care guverneaza viata colectiva, sentimentele sociale, emotiileetc.

2umea democratiei este astazi raspandita in spatiul geo-politic. "emocratia moderna s-aintemeiat in societatea capitalista prin conceptele de0 libertate, egalitate a sanselor,recunoasterea drepturilor omului, minimum de interventie a statului, ma/imum de autonomie.ecanismele care a#uta democratia sa lucreze s-au realizat treptat.

"emocratia s-a regasit, de-a lungul istoriei sale, sub doua forme0 democratie directa sidemocratie reprezentativa. 3n prima varianta, de democratie directa, toti cetatenii puteauparticipa la luarea 4otararilor de interes public, fara a se folosi de reprezentanti alesi saunumiti. *cest sistem este practicabil doar in cadrul unor societati cu un numar restrans demembrii. *tena *ntica a fost prima democratie din lume care s-a condus pe acest principiu.1ocietatile moderne, numeroase si comple/e de astazi se g4ideaza, insa, dupa principiuldemocratiei reprezentative. 3n acest tip de democratie reprezentativa, cetatenii aleg



reprezentanti o'ciali care iau 4otarari politice, elaboreaza legi si administreaza programe sprebinele public. $oate democratiile reprezentative sunt sisteme in care 4otararile publice suntluate conform opiniei ma#oritatii cetatenilor.

Pentru ca in mod real societatea sa se bazeze pe o organizare si pe o conducere politicademocratica, trebuie sa se respecte anumite reguli sau principii de baza.

Principiile democrației:

- *utoritatea este prezentă în relațiile dintre oameni at5t în viața privată, c5t !i în viațapublică. *utoritatea înseamnă puterea legitimă a cuiva de a-!i impune propria voințăcelorlalți. +n statul democratic, autoritatea este mult diferită de e/ercitarea puterii într-un regim totalitar sau autoritar.

- 2ibertatea- 6esponsabilitatea- "reptatea- Proprietatea- Pluralismul politic- 1epararea puterilor în stat- 6eprezentativitatea.

ema 2. !sența democrației

S1. Paradigma sistemic" # cadru analitic al democrației politice.

"emocrația 7 regim care poate gre8i, un mare număr de state care au adoptat democrația s-au dovedit incapabile să-!i men9ină altitudinea.

"i'cultatea constă în nivelul în care democrațiile actuale înțeleg să răspundă, printr-o anumeconstrucție constituțională, eventualelor amenințări la adresa stabilității si durabilității lor.

+nsa, pentru a înțelege forma pe care o iau constituțiile statelor democratice este necesar, mai înt5i, a face c5teva precizări privind substanța regimului politic democrat. )a obiect de studiu,

democrația admite aplicarea unei multitudini de paradigme la toate nivelurile0 ontologic :teoria e/isten9ei;, metodologic si epistemologic

*deseori, în interiorul acelea!i paradigme, e/ista un număr ridicat de variante la dispozițiacercetătorului. Prima sarcină a cercetătorului rezida în conturarea unui cadru teoretic. *cestanu trebuie să se reducă la simple trimiteri spre una sau mai multe teorii.

2ansată la mi#locul secolului al <<-lea si, bene'ciind de un larg potențial de modelare,paradigma sistemic" a cunoscut sc4imbări continue.

"ezvoltată în ultimele decenii în direcția modelarii organizărilor comple/e, a #ocului ordine-dezordine, a turbulentei în relațiile politice, paradigma sistemica poate oferi cadrul analitic

pentru a înțelege esența democrației politice.Pentru a înțelege esența democrației trebuie să identi'căm tensiunile ce se regăsesc at5t înfundamentarea structuro-funcțională $ tensiuni statice, c%t si &n dinamica st"rilor# tensiuni dinamice.

'uncțiile democrației:

-funcția de coordonare :sistemele totalitare nu îndeplinesc dec5t aceasta funcție;-funcția de reprezentare a intereselor tuturor.*stfel de'nim cele două modele ale democrației a!a cum le-a identi'cat rend i*p+art:modelul ma*oritarist si modelul consensualist.

modelul ma*oritarist $ pune accent pe concentrarea puterii prin reprezentarea celor maimulți dintre cetățenii unei democrațiimodelul consensualist $ accentul cade pe ridicarea gradului de reprezentare prin împărțireaputerii.



"in perspectiva structurii, să observăm, mai înt5i, că democrația poate ' caracterizată prinneîncrederea publică în capacitatea sistemului politic de a-!i stăp5ni e/cesele. 1pre deosebire,

în monar4iile absolutiste si statele totalitare încrederea în acțiunile sistemului politic estema/imă ne'ind #usti'cate supraveg4erea !i controlul.

"e aceea, în structura intima a democrațiilor trebuie să regăsim modalități interne si e/ternede ponderare si delimitare ac9ională. *stfel, analiza p5rg4iilor si contraponderilor :checks andbalances; e/istente între diversele instituții politice reprezintă un loc comun în conturarea

oricărei democrații. Pe de alta parte, sistemele sociale coordonate de politic :sistemulsocietă9ii civile, sistemul mass-media, sistemul economic etc.; e/ercită, la r5ndul lor, uncontrol continuu asupra acestuia.

$oate acestea implică o ridicare a comple/ității sistemului politic democrat.

ema 3. otalitarism i democra-ie

1. egimul politic totalitar: caracteristici de/nitorii.

6. *ron stabile8te în "emocrație et totalitarisme :=>?@; @ elemente principale care pot de'niregimurile politice de tip totalitar0

=. *ctivitatea politică este monopolizată de un singur partidAB. Partidul unic de9ine o ideologie căreia îi conferă autoritate absolută, ea devenind adevărulo'cial al statuluiAC. 1tatul se folose8te de un dublu monopol 7 cel al mi#loacelor de aplicare a violen9eiorganizate 8i de persuasiune. 1istemul de comunicare socială :mass-media; este asimilat destat 8i comandat de cei care reprezintă statulAD. )ea mai mare parte a activită9ilor economice 8i profesionale sunt subordonate statului 8idevin o parte din acesta. "evenind ideologizate@. Pentru că totul este activitate de stat 8i pentru că orice activitate este supusă ideologieio'ciale, orice gre8eală comisă în c5mpul economico-profesional este o gre8eală ideologică. "eaici o politizare, o trans'gurare ideologică a tot ce se desfă8oară în societate.

*8a cum observă P+.0eneton - că acest tip de regim politic atacă fundamentele umanită9ii însă8i.

Politologii francezi )4."ebbasc4 8i E.-. Pontier la ceea ce s-ar putea numi & logic" atotalitarismului&0este aceea de a cuceri lumea 8i de a o transforma într-un vast c5mp deconcentrare, 'ind posibil doar într-un conte/t de război, sau pe timp de pace armată.&

2ogica totalitarismului poate ' analizată din cel pu9in D perspective.

=. 6egimul totalitar se întemeiază pe o ideologie ce construie8te o lume 'ctivă. 1inguruladevăr pe care îl poate recunoa8te puterea totalitară este cel de care se poate folosi înurmărirea propriilor interese. 1ingurul mod liber de e/primare este e/primarea acestui adevăr

o'cial.B. onologul puterii !i cuvîntului legitim - 3deologia domne8te gra9ie puterii 8i putereadomne8te în numele ideologiei - ea invadează întreg spa9iul discursului public.C. 6egimul politic totalitar controlează întreaga societate, nu e/istă comunitate na9ionalăpentru că aceasta este o comunitate de cetă9eni care se percep în mod reciproc inamici.D. Omul devine anonimul pierdut în masa de anonimi. 2ipsit de avocat al apărării 8i deprezum9ia de nevinovă9ie, individul se vede pus în situa9ia de a renun9a la orice apărare înfa9a unei vini fabricate0 vina de a ' sabotat sistemul.

$otalitarismul con9ine logica propriei distrugeri. $e4nologia modernă permite regimului politicde tip totalitar o bună organizare a managementului 8i a represiunii, făc5nd posibilă

gestionarea unui vast c5mp concentraționar. otalitarismul este o ararieindustrializat", consideră 6.illberg în 2a destruction des Euifs dGurope :=>>H;.

3n liniile sale esen9iale, no-iunea de totalitarism cere dou" oserva-ii, considerăP4.Iraud în anualul de sociologie politică :=>>H;.



=. totalitarismul se referă la o formă de organizare politică relativ efemeră0JFascinat dedistrugere 8i de moarte, totalitarismul veritabil presupune o tensiune permanentă aenergiilor în vederea eliminării sau absorb9iei oricărei convingeri dizidenteA între9ineefectiv crize interioare, tensiuni interna9ionale, sau stare de război.&

B. rela9ia dintre structura regimului totalitar 8i proiectul acestuia. Ktiința politică seconcentrează asupra mecanismelor de func9ionare ale regimului politic, iar la acestnivel, conceptul de totalitarism se dovede8te operatoriu. 3deologia politică a regimurilortotalitare este importantă la nivelul structurilor sale, iar nu la nivelul con9inutului

concret.

3n fond, care este diferen9a între inamicii publici ai nazismului 8i cei ai comunismului sovieticL adevărat, unii sunt evreii 8i ceilal9i proprietarii burg4ezi 8i latifundiari. "incolo de niveluldeclarat al acestui proiect, mecanica distrugerii totalitare a găsit alte căi de evolu9ie,procentul de DM al kulacilor :proprietari de păm5nt; 'ind de =D ori mai mic la nivelul niunii1ovietice, dec5t numărul victimelor dispărute în procesul de colectivizare a agriculturii.

2. 4e ce democra-ia5

Pînă în secolul al <<-lea, aproape în întreaga lume fusese proclamată superioritateasistemelor nedemocratice teoretică 8i practică. Pînă nu demult, ma#oritatea preponderentă a

'in9elor umane - iar uneori totalitatea lor - erau supuse conducătorilor nedemocratici. 3arliderii regimurilor nedemocratice au încercat de regulă să î8i #usti'ce func9ia invocînd vec4ea8i persistenta preten9ie conform căreia ma#oritatea oamenilor nu sînt competen9i pentru aparticipa la guvernarea unui stat. a#oritatea oamenilor ar duce-o mai bine, continuăargumentarea, dacă ar lăsa treburile complicate ale guvernării celor mai în9elep9i decît ei - celmult o minoritate, probabil o singură persoană, în practică aceste ra9ionalizări nu au fostniciodată e'ciente, astfel că acolo unde înceta argumentul, coerci9ia continua. )ei mai mul9ioameni nu au consim9it niciodată în mod e/plicit pentru a ' condu8i de către superiorii lorauto-numi9iA au fost for9a9i să consimtă. *ceastă vec4e concep9ie - 8i practică - nu a dispărutnici astăzi. 3ntr-o formă sau alta, încă mai e/istă lupta pentru guvernare între %unul, cei pu9inisau cei mul9i.

Privind toată această istorie, de ce ar trebui să credem că democra9ia este o modalitate maibună de a guverna statul decît oricare alternativă nedemocraticăL oi enumera motivele.

3n compara9ie cu oricare alternativă posibilă, democra9ia are cel pu9in zece avanta#e.

Democraţia produce consecinţe dezirabile:

=. vitarea tiranieiB. "repturi esen9ialeC. 2ibertate generalăD. *uto-determinare

@. *utonomie morală?. "ezvoltare umanăQ. Prote#area intereselor personale esen9ialeH. galitatea politică+n plus, democra9iile moderne generează0>. *titudine favorabilă păcii=R. Prosperitate

3. Consecin-ele deziraile ale democra-iei.

l. Democraţia ajută la prevenirea guvernării de către autocraţi cruzi şi infami.

Problema fundamentală 8i persistentă în politică este evitarea conducerii autocratice. Peparcursul istoriei lideri împin8i de paranoia, interes personal, ideologie, na9ionalism,convingeri religioase sau simpla emo9ie 8i impuls au e/ploatat e/traordinarele capacită9i decoerci9ie 8i violen9ă ale statului pentru a-8i servi propriile scopuri..



Problema - Practic 'ecare lege sau politică publică, adoptată 'e de o ma#oritate democratică,o minoritate oligar4ică sau de un dictator bl5nd, va defavoriza în mod sigur anumitepersoane. Se pune prolema dac", &n timp, un proces democratic va putea a6ectamai pu-in dec%t orice alternativ" nedemocratic" drepturile 6undamentale iinteresele cet"-enilor s"i. Fie 8i numai pentru că împiedică guvernarea unor autocra9iiabuzive, guvernările democratice îndeplinesc această cerin9ă mai bine dec5t celenedemocratice.

)4iar 8i atunci c5nd o 9ară democratică, respect5nd proceduri democratice, face o nedreptate,rezultatul este tot ... o nedreptate. Puterea num"rului nu creeaz" dreptul.

2. Democraţia garantează cetăţenilor săi un număr de drepturi fundamentale pecare sistemele nedemocratice nu le garantează şi nu le pot garanta.

4repturile constituie pietre de temelie esen-iale ale unui proces de guvernaredemocratic.Pentru a satis6ace aceste standarde, un sistem politic ar treui s"asigure cet"-enilor lui anumite drepturi. "e e/emplu, participarea efectivă0 pentru a

îndeplini acest standard, cetă9enii trebuie să posede cu necesitate un drept de a participa 8iun drept de a-8i e/prima opinii în materie de politică.

Nici un sistem nedemocratic nu permite cetă9enilor săi :sau supu8ilor; această largă arie dedrepturi politice.

Pentru a satisface cerin9ele democra9iei, drepturile intrinseci ei trebuie să apar9ină în realitatecetă9enilor. Nu este su'cient să se promită drepturi democratice în scris, în lege sau c4iar într-un document constitu9ional. "repturile trebuie să 'e sus9inute e'cient 8i acordate efectivcetă9enilor în practică. "acă nu sunt, atunci în această privin9ă sistemul politic nu estedemocratic, indiferent ce pretind conducătorii lui, iar ornamentele %democra9iei sunt o simplăfa9adă a unei conduceri nedemocratice. "atorită atrac9iei e/ercitate de ideile democratice, însecolul al <<-lea conducători despotici 8i-au ascuns deseori regimurile în spatele unei etalări a%democra9iei 8i a %alegerilor.

3nstitu9iile care sus9in 8i prote#ează drepturile 8i oportunită9ile democratice de bază suntnecesare democra9iei0 nu doar ca o condi9ie logic necesară, ci 8i ca o condi9ie necesarăempiric pentru ca democra9ia să e/iste. "acă mul9i cetă9eni nu reu8esc să în9eleagă cădemocra9ia necesită anumite drepturi fundamentale, sau nu spri#ină institu9iile politice,administrative 8i #uridice care prote#ează aceste drepturi, atunci democra9ia lor se aSă înpericol.

3. Democraţia asigură cetăţenilor ei mai multă libertate personală decât oricarealternativă posibilă.

*lături de toate drepturile, libertă9ile 8i oportunită9ile care sunt strict necesare pentru ca un

guvernăm5nt să 'e democratic, cetă9enii unei democra9ii se vor bucura de o varietate 8i maimare de libertă9i. *semenea celorlalte drepturi esen9iale într-un proces democratic, libertateade e/presie î8i are propria valoare întruc5t este fundamentală pentru autonomia morală,

#udecata morală 8i via9a bună.

ai mult c4iar, democra9ia nu ar putea e/ista mult timp dacă cetă9enii săi nu ar reu8i săcreeze 8i să men9ină o cultură politică favorabilă, o cultură generală care să spri#ine acesteidealuri 8i practici.

"acă respingem anar4ismul 8i ne asumăm nevoia de stat, atunci un stat cu un guvernăm5ntdemocratic va oferi o varietate de libertă9i mai mare dec5t oricare alta.

7. Democraţia îi ajută pe oameni să îşi protejeze interesele fundamentale.Fiecare, sau aproape 'ecare, î8i dore8te anumite lucruri0 supravie9uire, 4rană, adăpost,sănătate, dragoste, respect, siguran9ă, familie, prieteni, serviciu satisfăcător, timp liber 8ialtele. Probabil că ansamblul dorin9elor dumneavoastră va ' diferit de cel al altei persoane. 2a



fel ca ma#oritatea oamenilor, în mod sigur ve9i vrea să e/ercita9i un oarecare control asuprafactorilor care determină posibilitatea 8i măsura în care vă pute9i satisface dorin9ele - libertatede alegere, ocazia de a vă modela via9a conform 9elurilor dumneavoastră, conformpreferin9elor, gusturilor, valorilor, anga#amentelor 8i convingerilor proprii. "emocra9iaprote#ează această libertate 8i oportunitate mai bine dec5t orice sistem politic alternativconceput vreodată.

"ar c4iar dacă vă include9i în electoratul unui stat democratic, nu pute9i ' sigur că toate

interesele dumneavoastră vor ' apărate în mod adecvatA dar dacă sunteți e/clus, '9i sigur căinteresele dumneavoastră vor ' serios afectate de negli#are sau lezare directă. ai bine inclusdec5t e/clusT

"emocra9ia este în mod unic legată de libertate 8i din alt punct de vedere.

8. Numai un guvernământ democratic poate oferi persoanelor o oportunitatemaximă de aşi exercita libertatea de autodeterminare $ de a alege legile dupăcare să trăiască.

Nici o 'in9ă umană normală nu se poate bucura de o via9ă satisfăcătoare dacă nu trăie8te înasociere cu alte persoane, însă a trăi în asociere cu al9ii are un pre90 nu po9i face întotdeauna

ceea ce î9i place. Prin urmare, dacă nu vă pute9i impune dorin9ele prin for9ă, va trebui să găsi9io modalitate prin care să vă rezolva9i divergen9ele în mod pa8nic, probabil prin acord.

"acă nu putem spera să trăim în armonie deplină cu toate celelalte 'in9e umane, în sc4imbam putea încerca să creăm un proces pentru a a#unge la 4otăr5ri privind reguli 8i legi, care săsatisfacă anumite criterii rezonabile.

U Procesul va asigura ca, înaintea aprobării unei legi, to9i cetă9enii să aibă 8ansa de a-8i facecunoscute opiniile.U i se vor garanta oportunită9i pentru discu9ii, deliberări, negocieri 8i compromisuri care, încele mai bune condi9ii, să conducă la o lege pe care toată lumea să o consideresatisfăcătoare.

U +n cazul frecvent în care nu se va ob9ine unanimitatea, va ' adoptată legea cu cel mai marenumăr de sus9inători.e9i observa că aceste criterii fac parte din procesul democratic ideal descris anterior. )utoate că procesul nu poate garanta tuturor membrilor că vor trăi efectiv conform unor legialese de ei, el e/tinde auto-determinarea p5nă la limitele sale posibile. )4iar dacă vănumăra9i printre membrii al căror vot a fost depă8it 8i a căror op9iune este respinsă dema#oritatea concetă9enilor, v-a9i putea da seama că procesul este mai ec4itabil dec5t oricarealtul, în acest mod vă e/ercita9i libertatea de auto-determinare aleg5nd să trăi9i conform uneiconstitu9ii democratice, 8i nu conform unei alternative nedemocratice.

9. Numai un guvernământ democratic poate oferi o oportunitate maximă de

exercitare a responsabilităţii morale.)e înseamnă e/ercitarea responsabilită9ii moraleL +nseamnă că adop9i principii morale 8i ieidecizii conform acestora numai după ce treci printr-un proces de g5ndire pentru a reSecta, adelibera, a analiza 8i a c5ntări alternativele 8i consecin9ele lor. * ' responsabil moral

înseamnă a te autoguverna în privin9a alegerilor morale.

"eseori aceste alegeri ne solicită mai mult dec5t am spera. "ar în măsura în careoportunitatea de a trăi conform unor legi aSate la propria alegere este limitată, 8i sfera deresponsabilitate morală este limitată. "acă vă supune9i deciziilor colective, după cum sigureste cazul, 8i dacă procesul democratic vă ma/imizează oportunitatea de a trăi conform unorlegi aSate la alegerea dumneavoastră, atunci procesul vă permite să ac9iona9i ca o persoană

responsabilă moral, într-o măsură care nu vă poate ' oferită de nici o alternativănedemocratică.

. Democraţia încurajează evoluţia umană mai mult decât oricare alternativă posibilă.



Printre calită9ile dezirabile pe care ma#oritatea am vrea să le încura#ăm se aSă onestitatea,corectitudinea, cura#ul 8i iubirea.

2a na8tere ma#oritatea 'in9elor umane posedă poten9ialul de a-8i forma aceste calită9i. "acă 8i în ce măsură 8i le formează, depinde de multe circumstan9e, printre care se aSă 8i naturasistemului politic în care trăiesc. Numai sistemele democratice oferă condi9iile în care calită9ilemen9ionate se pot pe deplin forma. $oate celelalte regimuri reduc, deseori drastic, limitele încare adul9ii pot ac9iona pentru a-8i prote#a interesele sau pentru a 9ine cont de interesele

altora, a-8i asuma responsabilitatea fa9ă de decizii importante sau a se anga#a liberi împreunăcu ceilal9i în căutarea celei mai potrivite decizii. n guvernăm5nt democratic nu este su'cientpentru a asigura oamenilor formarea acestor calită9i, dar este esen9ial.

;. Doar un guvernământ democratic poate menţine un grad relativ înalt deegalitate politică.

nul dintre cele mai importante motive pentru a prefera un guvernăm5nt democratic constă în faptul că poate realiza egalitatea politică a cetă9enilor într-o mai mare măsură dec5t oricarealtă alternativă posibilă.

<. Democraţiile reprezentative moderne nu luptă una împotriva alteia.

*cest e/traordinar avanta# al democra9iilor a fost în totalitate nea8teptat 8i neprevăzut. "incele treizeci 8i patru de războaie interna9ionale dintre anii =>D@ 8i =>H>, nici unul nu a avut loc

între 9ări democratice. ai mult c4iar, %nu a e/istat nici o previziune sau pregătire pentru unrăzboi între ele.

)u toate acestea, realitatea remarcabilă este că democra9iile reprezentative moderne nu ducrăzboaie una împotriva alteia. otivele nu sunt în totalitate clare. Probabil că nivelurile înalteale comer9ului interna9ional dintre democra9iile moderne le predispune mai degrabă la rela9iide prietenie dec5t la război. +nsă este adevărat 8i că cetă9enii 8i liderii democratici înva9ă artacompromisului. 3n plus, au tendin9a de a privi cetă9enii din alte 9ări democratice ca 'ind maipu9in amenin9ători, mai mult ca ei în8i8i, mai de încredere. 3ar în 'nal, practica 8i istoria

negocierilor pa8nice, a tratatelor, alian9elor 8i apărării comune împotriva du8manilornedemocratici întăresc atitudinea de a căuta pacea, 8i nu războiul.

*stfel, o lume mai democratică promite să 'e 8i o lume mai pa8nică.

1=. !ările cu guvernări democratice tind să "e mai prospere decât ţările cuguvernări nedemocratice.

6ela9ia dintre prosperitate 8i democra9ie a fost evidentă în a doua #umătate a secolului al <<-lea. /plica9ia se găse8te par9ial în a'nitatea dintre democra9ia reprezentativă 8i o economiede pia9ă, în care pie9ele nu sunt, în cea mai mare parte, strict reglate, lucrătorii sunt liberi săse deplaseze dintr-un loc în altul sau de la o slu#bă la alta, 'rmele private concurează pentru

v5nzări 8i resurse, iar consumatorii pot alege dintre bunuri 8i servicii oferite de producătoriconcuren9i. P5nă la 'nalul secolului al <<-lea, de8i nu toate 9ările cu economii de pia9ă eraudemocratice, toate 9ările cu sisteme politice democratice aveau 8i economii de pia9ă.

+n ultimele două secole, o economie de pia9ă a produs în general o mai mare prosperitatedec5t oricare alternativă. *stfel, în9elepciunea antică a fost răsturnată, întruc5t toate 9ăriledemocratice moderne au economii de pia9ă, iar o 9ară cu o economie de pia9ă probabil că vaprospera, o 9ară democratică modernă va ', cu o mare probabilitate, 8i o 9ară bogată.

"emocra9iile posedă 8i alte avanta#e economice fa9ă de ma#oritatea sistemelornedemocratice. ai înt5i, 9ările democratice încura#ează educa9ia popula9iei lorA iar o for9ă de

muncă educată va contribui la inova9ie 8i la cre8tere economică, în plus, suprema9ia dreptuluieste de obicei mai puternic spri#inită în 9ările democraticeA cur9ile de #usti9ie sunt maiindependenteA drepturile de proprietate sunt mai bine asigurateA acordurile contractuale sunt

întărite mai e'cientA 8i este mai pu9in probabil ca guvernul 8i politicienii să intervină în modarbitrar în via9a economică. 3ar în 'nal, economiile moderne depind de comunicare, iar limitele



impuse comunicării sunt mult mai pu9ine în 9ările democratice. )ăutarea 8i sc4imbul deinforma9ii sunt mai u8oare 8i mult mai pu9in periculoase dec5t în ma#oritatea regimurilornedemocratice.

+n concluzie, în ciuda unor e/cep9ii notabile de ambele păr9i, în general, 9ările democraticemoderne vor oferi un mediu mai e'cient în care să se a#ungă la avanta#ele economiilor depia9ă 8i ale cre8terii economice dec5t au oferit regimurile nedemocratice.

)4iar dacă a'lierea dintre democra9ia modernă 8i economiile de pia9ă este reciprocavanta#oasă, nu putem trece cu vederea un cost important pe care economiile de pia9ă îlimpun unei democra9ii, întruc5t economiile de pia9ă generează inegalitate economică, eapoate diminua perspectivele de atingere a egalită9ii politice depline între cetă9enii unei 9ăridemocratice. om reveni la această problemă.

S2. Provoc"rile sistemului politic democratic

)u c5t un sistem este mai comple/ cu at5t creste probabilitatea ca, în fata imprevizibilului, sase dovedească incapabil de un răspuns su'cient de rapid.

+n situații similare, sistemele de un nivel de comple/itate mai scăzut au avanta#ul de aproduce un răspuns - c4iar daca acesta nu este unul pe deplin adecvat 7 si sa-si asigure,astfel, supraviețuirea.

"e aici, deducem ca sistemele democratice balansează între o tendință naturală de cre!terea comple/ității si necesitatea asigurării unor răspunsuri prompte.

*ceastă tensiune comple/itate versus celeritate :iu9eală, repeziciune; este, la r5ndul său,de'nitorie pentru structura democratică.

$ensiunile dinamicii stărilor pot ' relevate prin analizarea relațiilor dintre gradul dedesc#idere, nivelul $uxului informa%ionalenergetic, >i mobilitatea par%ilor

componente (actori politici)."emocrațiile sunt adesea caracterizate drept societăți desc4ise.

"in perspectiva sistemică democrația prezintă un grad de desc4idere mult mai ridicatdeoarece, denumind politica bun public permite tuturor participarea. +n particular, sistemulpolitic poate ' accesat de orice cetățean0

• 'e direct prin implicarea ca actor politic

• 'e indirect prin intermediul informării, discursului ori discuțiilor desfă!urate în variispatii publice.

Pe de alta parte, societățile contemporane, prezintă nivele ale Su/ului informațional-energeticmult mai ridicate dec5t în orice epocă anterioară datorită dezvoltărilor te4nice si te4nologicedin secolul al <<-lea.

- tensiune &n relația dintre desc+idere si ?u@ in6ormațional$energetic întruc5tdesc4iderea cu un grad a sistemului poate provoca o cre!tere e/ponențială a niveluluiSu/ului informațional-energetic.

Orice cre!tere a nivelului Su/ului informațional-energetic pune în scena mobilitatea parțilorcomponente, respectiv capacitatea de adaptarea continuă si rapidă la noi realități societale.

- tensiune &n relația dintre ?u@ul in6ormațional$energetic si moilitatea parților întruc5t actorii politici nu se arata întotdeauna dispu!i sa opereze sc4imbări. "eseoriactorii si instituțiile politice dau dovadă de o mobilitate scăzută, din diverse motive0teama de a pierde electoratul, nerecunoa!terea necesitații de a modi'ca, inerția,ata!amentul fa9ă de o ideologie etc.



$ tensiunea dintre moilitatea actorilor politici si desc+iderea sistemului.

2ipsa de mobilitate ce conduce la refuzarea unei necesare desc4ideri sau operarea uneidesc4iderii pe care sistemul nu o poate gestiona sunt e/emplele ce pun în eviden9ă prezen9aacestei tensiuni.

)onc4idem ca tensiunile statice si dinamice, identi'cate mai sus at5t la nivelul proiectării c5tsi al evoluției unui sistem politic democrat, ar trebui să se regăsească in orice secvență a uneidemocrații, inclusiv, în constituție.

*stfel, at5t instituțiile constituționale democratice c5t si raporturile dintre ele sunt modelatede aceste tensiuni, după cum tot ele conduc la apariția crizelor.

*pariția unei crize este posibila doar daca este depă!ita limita superioara a tensiunii.

+n consecința, a analiza criza politică în construcția constituțională democratică înseamnă, pede o parte, a cerceta instituțiile constituționale si atribuțiile acestora din perspectivatensiunilor creatoare si, pe de alta parte, a reliefa modalitățile de detensionare 7 mecanismeale depă!irii crizei.

tema7: apariția si evoluția ideii democratice

S1.originile democrației

%"emocra9ia& ca termen si ca forma a vie9ii politice î8i are originea în Vrecia antica. Pentrugreci, democra9ia înseamnă guvernarea de către oameni obi8nui9i, dintre care mul9i erauneeduca9i, fără e/periență si săraci. "eoarece ace!ti oameni formau ma#oritatea cetățenilor,democrația a fost identi'cata cu guvernarea de către ma#oritate.

Perioada lui Pericle este considerată perioada de aur. *tena era cel mai mare Polis, dar !i celmai potrivit e/emplu de ora!-stat democratic.

$răsăturile esențiale ale democrației ateniene0

- participarea nemi#locită a cetă9enilor în cadrul procesului decizional necesar gestionăriiproblemelor e/istente în comunitate

- Participarea directă la via9a politică a cetă9enilor atenieni cu drepturi politice- *tenianul nu lua parte la dezbaterile politice doar ocazional, ci tot timpul c5nd trebuia

să 'e luată o decizie.- +n afară de faptul că participarea directă la via9a politică era un drept, era 8i o obliga9ie.

Pericle: %constitu9ie W...X este numită democra9ie deoarece puterea nu este în m5inile uneiminorită9i, ci apar9ine întregului popor&

Platon sus9inea că poporul trebuie c5rmuit de către cei mai în9elep9i, pentru că, dacăcetă9enii se vor lăsa g4ida9i de propriile idei, ace8tia vor putea cădea în anar4ie, distan95ndu-se de obiectivele 'resc propuse.

Platon credea ca democra9ia este periculoasa deoarece ea plasează puterea politica în m5inilepoporului ignorant si plin de invidie. l argumenta ca, datorita ignorantei lor, oamenii nu vor8ti cum sa utilizeze puterea politica pentru binele comun. Pentru ca sunt invidio8i, oamenii vor' interesa9i numai de propriul lor bine. Fiind si invidio8i si ignoran9i oamenii vor ' u8orinSuen9a9i de demagogi 7 ceea ce se traduce literal prin lideri ai demosului 7 care îi vor Sata,vor face apel la invidia lor si îi vor st5rni unii împotriva celorlal9i. Pe scurt, din democra9iedecurg războiul civil si anar4ia, distrugerea ora8ului-stat. )5nd democra9ia va ' lăsat polisul înaceasta stare mizerabila, după analiza lui Platon, oamenii vor cere lege si ordine. *tunci ei sevor str5nge în #urul oricărui su'cient de puternic pentru a pune capăt anar4iei. "ar o astfel depersoana va ' un despot, spune Platon, un tiran căreia nu-i pasa de polis sau de popor, cinumai de putere. *stfel, democra9ia, conducerea poporului, nu este alt ceva dec5t o serie depa8i mărun9i spre despotism.



O prima analiza teoretica despre democra9ie o realizează ristotel in lucrările sale %Politica&,%tica& si %)onstitu9iile&

*ristotela'rmă că

democra9ia este una din cele sase tipuri principale de regim politic sau constitu9ii.

Pentru *ristotel, democra9ia este o forma de conducere corupta, deoarece demosul tinde saaibă vederi înguste si sa 'e egoist. O asemenea apreciere a lui *ristotel asupra democra9iei î8iare e/plica9ia in concep9ia pe care o da no9iunii de popor si cetă9ean. Pentru el no9iunea decetă9ean nu era ec4ivalenta cu totalitatea locuitorilor adul9i dintr-o comunitate sociala, ci ea

se rezuma la proprietari, numai ace8tia puteau întruni calită9ile de cetă9ean, iar poporul eraformat din cetă9enii proprietari. )etă9enii proprietari boga9i dau oligar4ia, iar cei săracidemosul 7 democra9ia.

)ea de-a doua trăsătura a clasi'cării aristoteliene este includerea politeiei, ca formă bună aorganizării de către cei mul9i. Pentru *ristotel, politeia diferă de democra9ie prin aceea ca eami/ează elemente ale guvernării celor putini cu elemente ale guvernării de către cei mul9i.irtutea acestei constitu9ii mi/te consta în faptul ca 'ecare grup îl poate supraveg4ea pecelalalt 7 cei pu9ini pe cei mul9i, cei mul9i pe cei putini 7 astfel înc5t niciuna dintre clase nu-sipoate urmări propriul interes în detrimentul binelui comun.

imitele democrației teniene:$ a era aplicata in cadrul unei comunită9i mici - ora8, cetate, rezum5ndu-se la *tena si

zonele limitrofe. 1fera ei de manifestare, de cuprindere a fost mai mult teoretica dec5tpractica, ea ne'ind o formă de guvernăm5nt a practicii politice. "emocra9ia nu era unfenomen, un proces permanent, ci ea alterna cu formele totalitare, dictatoriale.

- 3n ac9iunea ei practica, democra9ia ateniana se baza pe egalitatea reala a cetă9enilor,dată de proprietate, 'ind concepută 8i bazată pe proprietate. 3mportante segmente aleacestuia, sclavi, femei, oameni liberi care efectuau munci 'zice erau e/clu8i din cadrulsau si deci si de la e/ercitarea puterii. "e fapt, numai unul din zece locuitori ai *teneiera cetă9eanA

$ *legerea magistra9ilor, a celor ce urmau a e/ercita func9iile publice se făcea printragere la sorti, fapt ce ii diminuau din for9ă, capacitate, e'cientă, întruc5t unii din ceidesemna9i puteau sa nu aibă nici o înclina9ie sau competenta in e/ercitarea func9iilor.

$ "emocra9ia ateniana asigura o protec9ie redusa a drepturilor minorită9ilor. $o9i cetă9eniierau egali în fata legii, dar aceasta nu înseamnă ca orice cetă9ean era liber sa-si

În al cui interes ?

Public Propriu

Conduce o persoana Monarhie Tiranie

Conduc câţiva Aristocraţie OligarhieConduc mulţi Politeia Democraţie

„Adevrate! „Pervertite!



e/prime părerile, oric5t de nepopulare ar ' fost acestea. *dunările ateniene îndepărtauuneori din *tena, temporar, cetă9eni, fără proces si c4iar fără a li se aduce acuza9iilegale, numai pentru ca ma#oritatea adunării considera ace8ti cetă9eni ca reprezent5ndun pericol pentru polis.

)u toate aceste limite, democra9ia sclavagista ateniana avea să conserve principii de bazăpentru conturarea democra9iei moderne 8i a căror valabilitate s-a păstrat si astăzi si nu potlipsi din con9inutul acesteia, cum ar '0

egalitatea tuturor cetă9enilor in e/ercitarea puteriiA alegerea reprezentan9ilor puteriiA posibilitatea revocării acestora, etc.

S2.democrația >i repulica

Vuvernăm5ntul popular a supravie9uit în lumea antica, dar sub forma republicii mai

degrabă dec5t sub forma democra9iei. %6epublica& deriva din latinescul res publica, ce înseamna, în traducere literala, lucru public sau treburi publice. 3storicul grec Polbius :ccaBRR î.r.-cca ==H î.r.; i-a dat termenului o conota9ie speci'că.

Fiecare imperiu sau tara puternica sunt condamnate sa decada, spunea Polbius,deoarece at5t natura c5t si istoria ne spun ca nimic nu durează ve8nic. )u toate acestea, uniide9in puterea mai mult dec5t al9ii, iar Polbius considera ca e/emplul 6omei îl a#uta sa e/plicede ce se înt5mpla acest lucru.

6epublica 6omana era un guvernăm5nt mi/t, spunea el, deoarece nici o singura persoana,nici mai multe, nici cei mul9i nu de9in e/clusiv puterea. +n sc4imb, 6epublica amesteca sauec4ilibra aceste trei regimuri într-un mod în care erau men9inute păr9ile lor bune, evit5ndu-sedefectele lor. +n loc sa acorde toată puterea unei singure persoane, c5torva sau oamenilorobi8nui9i, 6epublica 6omana a împăr9it puterea între ei. *stfel, poporul ca întreg e/ercita unoarecare control asupra deciziilor politice prin adunări 7 cel pu9in acesta era cazul bărba9ilorliberi, adul9i 7 dar la fel făceau si aristocra9ii care conduceau 1enatul. *poi, în locul unuimonar4, 6epublica se baza pe consuli pentru implementarea politicilor. *stfel, spuneaPolbius, nici un grup nu putea să-8i urmeze propriul interes pe socoteala binelui public.Fiecare îl controla pe celalalt, iar rezultatul era o formă de guvernăm5nt libera, stabila si dedurata.

*stfel, o republica era o forma de guvernăm5nt popular, dar apărătorii săi au insistat sanu 'e confundată cu democra9ia. "emocra9ia promova viciul 7 conducerea egoista a

oamenilor obi8nui9i, pe c5nd republica promova virtutea. irtutea republicană consta înabilitatea de a se ridica deasupra interesului personal sau de clasă, de a plasa binele întregiicomunită9i deasupra celui personal. Numai cetă9enii activi puteau realiza aceasta virtute,argumentau republicanii, cetă9enii dornici sa-si e/ercite libertatea si întotdeauna vigilen9i sa oprote#eze împotriva oricărei persoane sau grup care ar putea încerca sa preia puterea.Vuvernăm5ntul mi/t servea ambele scopuri încura#5nd într-o oarecare măsură participareapopulară la guvernare în timp ce îngreuna ob9inerea de către cineva a unei puteri su'cient demari pentru a amenin9a libertatea si binele comun.

S3.cre>tinism >i democrație

*u e/istat, bineîn9eles, multe dezvoltări semni'cative în anii cuprin8i între cele douarepere, poate cea mai importanta 'ind apari9ia cre8tinismului. +n anumite privin9e,cre8tinismul pare un aliat natural al democra9iei, deoarece el proclama ca orice persoana,indiferent de se/, na9ionalitate sau statut, este un copil al "omnului. 1igur, #udec5nd înfunc9ie de standardele lumii antice, cre8tinismul sus9inea o egalitate radicala. Iogat sau



sărac, sclav sau om liber, cetă9ean sau străin, grec, evreu sau roman, bărbat sau femeie 7 niciuna dintre aceste diferen9e nu conta cu adevărat, sus9ineau cre8tinii, deoarece cu to9ii suntemegali în oc4ii lui "umnezeu.

Ne-am putea a8tepta ca primii cre8tini să sus9ină ca to9i sa 'e egali si în politica. "arnu. 1i aceasta nu pentru ca primii cre8tini erau antidemocra9i, ci pentru ca ei erau împotrivapoliticii. )re8tinii credeau ca viata pe păm5nt este o pregătire pentru împără9ia lui "umnezeu,un pelerina# înspre rai 7 adevăratul cămin al cre8tinilorA astfel, prin ele însele, problemele

acestei lumi nu aveau valoare sau semni'ca9ie. )u alte cuvinte, acolo unde era implicatapolitica, mesa#ul cre8tin era simplu, să te supui fa9ă de cei care au puterea si sa nu cau9i sadob5nde8ti putere.

3n feudalism, ca urmare a dominării sale de absolutismul monar4ic si de dogmateologica, democra9ia a cunoscut o perioada de regres. Nici sub aspect teoretic, democra9ianu a cunoscut evolu9ii remarcabile in perioada feudala, abia in secolul al <33-lea, odată cudescompunerea acestei forma9iuni sociale si a'rmarea reprezentan9ilor dreptului natural si atezei contractualiste, cel pu9in conceptual, teoretic, democra9ia realizează progrese.

"upă lungi dezbateri 8i controverse legate de dob5ndirea 8i legitimarea puterii:monar4Ycler, suveranYnobili;, două momente au marcat evolu9ia ideii democratice0 ponderea

dată individului de către 6eformă :"umnezeu se adresează direct individului, fărăintermediari; 8i %umanismul civicJ al lui ac4iavelli. O altă inSuen9ă decisivă a fost apari9ialiberalismului :obbes 8i 2ocke; 8i, mai ales, momentul de ruptură produs de 6evolu9iaFranceză :=QH>;. +ncep5nd cu 6evolu9ia Franceză, democra9ia nu mai este un simplu conceptsau obiect de dispute 'loso'ce, ci o realitate politică. Principiile 8i e/emplul 6evolu9ieiFranceze au inspirat direct revoltele sclavilor din )araibe 8i *merica de 1ud 8i au pus într-onouă perspectivă problema puterii populare.

S7.evoluția ideii democratice &n epoca modern"

na din sc4imbările cele mai semni'cative a fost deplasarea accentului de la micro-democra9ia statului-cetate atenian la statul-na9iune. "emocra9ia este aplicată la scară largă,ceea ce a dus la adoptarea de noi principii :ine/istente în democra9ia anterioară, fondatăe/clusiv pe ideea participării directe;0

- reprezentarea, ca solu9ie la faptul că statul-na9iune are o popula9ie numeroasă, care nupoate participa direct în totalitatea saA

- sufragiul universal, respectiv dreptul 'ecărui cetă9ean de a alege 8i de a ' alesA- statul de drept, care garantează egalitatea tuturor cetă9enilor în fa9a legiiA- pluralismul, at5t al partidelor 8i organiza9iilor politice, c5t 8i al institu9iilor civiceA- separarea puterilor în stat.

volu9ia ideii democratice în epoca modernă a avut trei faze.2a început, încep5nd cu sec. <333, democra9ia a fost văzută ca un mi#loc al libertă9ii. +naceastă perspectivă, democra9ia este în primul r5nd un sistem de guvernare care tinde săincludă libertatea în rela9iile de conducere 8i supunere pe care orice formă de societatestructurată le impune. +n această perspectivă, democra9ia este un regim al libertă9ii politice,

în care se garantează at5t autonomia guverna9ilor, c5t 8i asocierea lor la deciziile colective.*cest regim este asigurat prin intermediul drepturilor politice, prin sistemul electoral 8i prinlibertă9ile incluse în cadrul drepturilor omului0 libertatea de opinie, libertatea presei, libertateade asociere etc. :vom reveni asupra lor în modulul destinat %)ulturii civiceJ;.

ceast" etap", centrată pe ideea de libertate, marc4ează întreaga istorie a ideii

democratice încep5nd cu 6eforma :sec. <3;, p5nă la 'loso'i ilumini8ti din sec. <333 :în careopera cea mai reprezentativă este %)ontractul socialJ al lui 6ousseau; 8i %"eclara9iadrepturilor omului 8i ale cetă9eanuluiJ :=QH>7=Q>=;. Omul este liber prin natura sa, iarsistemul politic trebuie să-i garanteze 8i să-i perfec9ioneze această condi9ie naturală.



"emocra9ia înseamnă subordonarea libertă9ii politice fa9ă de libertatea civilă sau personală aindividului.

An cea de a doua 6az", democra9ia este văzută ca un instrument al #usti9iei sociale ceea ceimplică de#a e/tinderea ideii democratice la raporturile economice 8i sociale. "upă ce, înprima fază, postulatul libertă9ii fusese admis ca principiu fundamental al societă9ii politice,primele efecte ale revolu9iei industriale au pus o nouă problemă0 cum să se asigure egalitatea

în fa9a prosperită9ii. )u alte cuvinte, cum să se împiedice transformarea libertă9ii într-un

privilegiu doar pentru unii. +n ultimă instan9ă, nu are prea mare importan9ă faptul că omuleste liber să g5ndească 8i să se e/prime dacă situa9ia sa economică îl condamnă lamarginalizare sau e/cludere socială. *8a a apărut ideea de democra9ie socială care pune îndiscu9ie problemele-c4eie ale proprietă9ii, ale condi9iilor de muncă, calită9ii vie9ii 8i securită9iisociale. )a să devină autentică, democra9ia trebuie să asigure o repartizare c5t mai ec4itabilăa bunăstării 8i, în orice caz, să prote#eze individul de constr5ngerile economice 8i sociale care

îi pot îngrădi libertatea.

)ea de a treia etap" este 8i mai comple/ă 8i contradictorie, căci ea vizează gestiuneacre8terii 8i prosperită9ii. 6olul puterii nu este doar de a garanta libertă9ile individului 8i de aasigura o gestiune ec4itabilă a sărăciei, ci de a promova creterea economic" i

e@tinderea prosperit"-ii pentru to-i. ste faza democra9iilor industrializate, unde s-arealizat un nivel de trai care satisface nevoile minimale ale ma#orită9ii popula9iei, astfel înc5ts-a a#uns la un grad mare de omogenitate 8i coeziune socială. nii autori :"a4l, untington; onumesc democra9ie consim9ită unde at5t puterea, c5t 8i corpul electoral au un interes comun0e/tinderea bunăstării 8i cre8terea economică. *lternan9ele la guvernare nu se fac peconsiderente ideologice 8i nu reprezintă neapărat sc4imbări de regim. Pur 8i simplu,electoratul este atras de un program de gestiune sau altul, de consecin9ele prezumtive aleunei guvernări din perspectiva bunăstării 8i cre8terii economice.

$rec5nd de la antic4itate la epoca medievală, democra9ia va ' inSuen9ată de apari9ia dreptuluinatural 8i a contractualismului. Eo4n 2ocke vedea guvernarea perfectă ob9inută princonsim9ăm5ntul dat de cetă9eni pentru cei care au drepturi politice Pentru 6ousseauconceptul de democra9ie avea o semni'ca9ie diferită, acesta arăt5nd faptul că ideea dedemocra9ie nu are nici o legătură cu ideea de reprezentativitate politică pentru că %deputa9iipoporului nu sunt 8i nici nu pot ' reprezentan9ii luiA ei nu sunt dec5t mandatarii lui 8i nu pot să4otărască nimic de'nitiv. Orice lege pe care n-a rati'cat-o poporul în persoană este nulăA nicinu este lege&

2a fel ca E.-E.6ousseau, . ar/, care teoretiza o democra9ie în care cetă9enii să î8i c58tigelibertatea, considera că trebuie să dispară organizarea socio-politică ce ar ' stat la bazafolosirii omului ca pe un instrument, sa dispară clasele sociale, astfel înlătur5ndu-se a8a-zisaputere de clasă. +n genere, acestea erau mi#loacele prin care ar/ credea că se poate a#ungela democratizarea deplină a societă9ii. V. 1artori a criticat logica propusă de ar/argument5nd că %dacă descriem comunismul ca %democra9ie comunistă& atunci putem spunecă ar/ dorea o democra9ie fără stat, care să guverneze singură, fără coerci9ie 8i fărăstructuri verticale, fără probleme de putere sau conSicte de orice fel 7 pe scurt, î8i imaginacea mai primitivă, simplistă 8i idilică administrare în comun a e/isten9ei comunitare&:V.1artori, $eoria democra9iei reinterpretată. - 3a8i0 Polirom, =>>>, p. C?@.;.

ema 8. 4emocra-ia politic": teorii i concepte generice

1. eoria democra-iei: repere contemporane.

+ntotdeauna oamenii au sim-it nevoia de organizare, nu contează unde !i în ce mod.

)onceptul de democra%ie din perspectiva teoriei politice contemporane"emocra9ia este un fenomen comple@, a cărui analiză a provocat neîncetat de-a lungultimpului /loso/, care au încercat propunerea de modele ideale de democra9ie, istorici, care

îi analizează dezvoltarea, ascensiunea sau declinul, sau politologi care încearcă să ofere



răspunsuri 8i e/plica9ii empirice referitoare la fundamentele a'rmării, func9ionării, men9ineriisau răsp5ndirii democra9iei.

Ideile unor autori cu privire la democrație:

• $ermenul de democra-ie, este un concept care a apărut cu apro/imativ două miipatru sute de ani în urmă, în Vrecia antică. *cest concept era unul politic, astfeldemocraţia însăşi era o democraţie politică. +nsă conceptul acesta de democra9ie

politică a evoluat mult de-a lungul istoriei, regăsindu-l astăzi într-o formă difuză8i inconsistentă ce variază de la stat la stat, func9ie de nivelul economic, decondi9iile sociale, sau de practicile politice e/istente.

cînd se vorbe!te despre democrație ca regim politic, cetățenii înțeleg un sistem în care suntrespectate drepturile omului, e/istă alegeri libere universale 8i alternan9a la putere. "arteoretic 8i practic, lucrurile diferă în realitate.

• 4emocra-ia poate ' de'nită generic ca cârmuirea populară sau suveranitatea populară, ca guvernământul reprezentativ, sau ca o guvernare participativădirectă, sau chiar ca guvernământul de tip republican, sau constituţional, altfelspus ca guvernământul conform legii.

1ensul etimologic al democra-iei îl putem regăsi în Vrecia antică 7 domnia sau putereapoporului: domnia ma*orit"-ii. )4iar dacă sensul conceeptului a suferit numeroasesc4imbări esența lui nu s-a modi'cat.

• +n diferitele sale forme, putem observa democra9ia cu aspectele sale teoreticea8a cum le găsim în modelul clasic atenian, în ideile lui 6ousseau, sau ale luiar/ sau putem observa democra9ia a8a cum este ea prezentă în variantelecontemporane la 1c4umpeter, la "a4l, la aek sau 1artori. "e men9ionat estefaptul că la ultimii autori intervine 8i inSuen9ează puternic g5ndirea politică de tipliberal, teoria democra9iei căpăt5nd astfel o serie de implica9ii ma#ore.

ariantele contemporane ale democra9iei sunt mai plauzibile 8i c4iar au fost puse în aplicareunele dintre ele, sub diferite forme, mai ales după al 33-lea 6ăzboi ondial 8i după prăbu8irearegimului comunist.

• *stfel, 1c4umpeter 7 adept al unei democra9ii de tip elitist, vede în democraţieun soi de aranjament instituţional ce este pus în practică pentru a se ajunge laanumite decizii politice, prin care indivizii să dobândească puterea de a decide

prin intermediu unei luptei competitive, scopul ind acela de a câştiga votul populaţiei.

• n alt teoretician, 6obert "a4l, înlocuie8te termenul de democra-ie cu cel de

%poliar+ie& care, conform părerii autorului, este considerată a ' ca %un regimpolitic 8i, în acela8i timp :dacă este în9eleasă istoric;, ca un set de institu9ii ce aurezultat din eforturile de a liberaliza 8i a face mai %cuprinzătoare& institu9iilestatului na9iune, W...X de asemenea poliar4ia poate ' în9eleasă ca un sistem dedrepturi, prin care anumite drepturi sunt garantate 8i prote#ate, precum 8i ca unsistem de control politic asupra liderilor&.

• aek vedea democra-ia ca un mijloc legitim de a proteja libertăţile individuale.*ceastă abordare a lui aek este una #uridică, accentul căz5nd pe autoritatealegii, democra9ia 'ind cea care asigura %domnia legii&.

• 1artori sus9inea în celebra sa lucrare $eoria democra9iei reinterpretată că, în celedin urmă, comportamentul politic al indivizilor depinde de ideea generală despreceea ce este, ceea trebuie să 'e 8i ceea ce poate ' democra9ia.

$ot Sartori ilustrează e/isten9a democra9iei printr-o condi9ionare0 dac" rela-ia dintre ceiguverna-i i cei care guverneaz" se supune principiului con6orm c"ruia statul este



&n slu*a cet"-enilor, i nu cet"-enii sunt la c+eremul statului, guvernul e@ist"pentru popor, i nu invers atunci e@ist" democra-ie. braham !incoln intr-un discurs laVettsburg din =H?C. a oferit o caracterizare memorabilă a democraţiei spunând că aceastaeste "o guvernare a poporului, de către popor, şi pentru popor# .

)onceptul de democra9ie a evoluat, !i sub aspectul politic aceasta poate îmbrăca mai multeforme, adică 8i politica în general, 8i democra9ia se bazează pe rela9ia dintre guvernan9i 8iguverna9i.

4emocra-ia poate ' privită ca o formă politică ce a demonstrat de-a lungul timpului o marecapacitate de adaptare la diferite condi9ii impuse de istorie, o mare capacitate de învă9are,precum 8i un însemnat poten9ial de transformare în timp, func9ie de anumi9i factori.

+n umbra conceptului de democra-ie de alfă ideea de suveranitate a poporului, sua amajorităţii cetăţenilor$ autoritatea supremă în interiorul unei societăţi, trebuie să revinăindivizilor ce formează societatea, şi nu unor elite sau minortăţi oligarhice sau unui singurindivid care să deţină puterea deplină.

2. Principii, valori i criterii ale democra-iei.

!@ist" o varietate 6oarte larg" de de'ni9ii, principii, valori, modele de func9ionare aleacestei forme de guvernare, dar, din toată literatura de specialitate se pot e/trage c5tevaprincipii 8i valori care s-au dovedit a ' vitale pentru ca un regim să poată ' catalogat dreptdemocratic0

=. lementul central al oricărui sistem politic, statul, trebuie să se bazeze 8i săfunc9ioneze conform legii, adică să 'e un stat de drept.

B. /isten9a pluralismului ideologic i pluripartidismului politic constituie 8iea un principiu sine Zua non al democra9iei.

C. Orice regim democratic trebuie să aibă la bază o Constitu-ie care să stipuleze 8isă garanteze drepturile i oliga-iile cetă9enilor, principiile de9inerii 8i e/ercităriiputerii :principiul separa9iei puterilor în stat 'ind de o ma#oră importan9ă; etc.

D. a trebuie s" cuprind" toate s6erele societ"-ii, de la nivel micro la nivelmacro social.

@. 3nstitu9iile locale 8i centrale trebuie să respecte interesele cet"-enilor 8i săac9ioneze în conformitate cu acestea, respect5nd în egală măsură drepturile iliert"-ile cetă9enilor.

"upă cum a'rma 8i 6obert "a4l, atunci c5nd se discută despre democra9ie este ceea cădemocra-ia reprezint" at%t un ideal, c%t i o realitate. +n concep9ia sa, democra9ia esteun proces în cadrul căruia cetă9enii obi8nui9i e/ercită un control relativ mare asupra liderilorlor. )riterii care ar trebui îndeplinite de o formă de conducere ca ea să 'e democrație0

1. Participare e6ectiv"2. !galitatea la vot3. An-elegerea luminat"7. Controlul asupra agendei8. Cuprinderea adul-ilor"emocra9ia este în acela8i timp o metod" de guvernare i o valoare. An prima ipostaz",o societate poate ' considerată ca democratică atunci c5nd autoritatea publică este aleas"i acceptat" de cetă9eni. Ca valoare sau ideal, democra9ia presupune că membrii uneisocietă9i devin stăp5ni pe propriul lor destin. +nsă nu e/istă nici o societate care să ' reu!it să

facă îmbinarea acestor B ipostaze, a rezultat o aspira-ie permanent" spre îndeplinireademocra9iei ca ideal. 4emocra-ia nu este un patrimoniu, o stare /nal" sau o ac+izi-iede/nitiv".. +ntre ideal i realitate a e/istat întotdeauna un decala#, astfel înc5t ceea cenumim %societate democraticăJ este de fapt o stare relativă într-o evolu9ie perpetuă. )4iar 8i



societă9ile occidentale, recunoscute ca 'ind etalonul guvernării democratice, au limitele lor înacest sens.

3. 4emocra-ia: concepte generice.

2a nivelul conceptelor generice, luăm în considerare, mai înt5i, prolema spa-iuluipulic. *cesta 'ind un concept ce se subîntinde celui de democrație încă din perioada dee/istență !i funcționare a democrației directe ateniene, cînd cetățenii luau decizii în spațiulpublic. 1pa9iul public presupune, a8adar, locul geometric de agregare a intereselor comune,acea zonă în care interesele indivizilor se înt5lnesc 8i în care se iau deciziile cu privire labinele colectiv, totodată este unul al dezbaterii, al negocierii 8i compromisului, este zona încare se desfă8oară procesul %t5rguielii democratice.

B a doua prolem" care intră în sfera conceptelor generice care de'nesc un sistempolitic de factură democratică este aceea a cet"-eniei. "iferen9a e/istentă între cetă9enia

#uridică :este cetă9ean al unui stat orice individ membru al statului respectiv; 8i cetă9eniapolitică :este cetă9ean individul care, în conformitate cu anumite prescrip9ii, are dreptul de ase implica politic în mod activ, fundamental în acest sens 'ind, în democra9ia reprezentativăcontemporană, dreptul de vot; implică e/isten9a unui&e/clusivism democratic&. 6estric9iileimpuse de-a lungul timpului indivizilor, astfel înc5t ace8tia să nu aibă dreptul de a participa la

via9a politică, au avut at5t un caracter formal, stabilit prin norme :ceea ce nu însemna căaceste restric9ii erau #usti'cate;, c5t 8i un caracter informal :ca în cazul celor care nu puteauparticipa la competi9ia pentru func9iile 8i demnită9ile publice din cauza imposibilită9ii de a-8isus9ine 'nanciar candidatura;.

Cea de a treia prolem" ce 9ine de sfera conceptelor generice care permit analizasistemică a democra9iei este aceea a competi-iei. *dică democra9ia trebuie în9eleasă ca opermanentă competi9ie la 'nalul căreia trebuie să c58tige cei mai buni. *ceasta pentru că,potrivit tradi9iei liberale de în9elegere a democra9iei, oamenii sunt inegali de la natură 8i, prinurmare, competi9ia democratică are rolul de a permite a'rmarea valorilor. +n democra9iilereprezentative contemporane,această competi9ie ia forma alegerilor.

Nu este nici un parado/, cel pu9in nu din punctul de vedere al teoriei democratice0acolo undee@ist" competi-ie, treuie s" e@iste i cooperare, 8i tocmai din acest motiv aceastaapare ca un alt concept generic utilizat în analiza sistemelor politice democratice. )ooperareavizează, în principal, realizarea interesului public, 8i presupune participarea tuturorsegmentelor sociale :institu9ii ale statului, partide politice, grupuri de presiune,agen9iiguvernamentale 8i c4iar simplii cetă9eni; pentru atingerea acestui obiectiv. Nu este gre8it, deaceea, dacă spunem că problema cooperării este legată în mod direct de aceea a participăriipolitice, ceea ce ne arată că ea reprezintă, totodată, o modalitate de a asigura ec4ilibrul 8istabilitatea sistemului.

ema 9. Principiile democra-iei moderne.

1. Pluralismul politic.

pluralismul - dispersarea puterii în cadrul unei mari varietă9i de grupuri sociale. democra-iapoate 6unc-iona doar &n condi-iile &n care e@ist" o pluralitate de centre de deciziepolitic". pluralismul - una din condi9iile de bază ale societă9ii democratice.

pluralismul presupune următoarele condi9ii0

- acceptarea diferen9elor de opinie, a opozi9iei politice 8i a solu9iilor alternativeA- practica dialogului 8i a negocierii colectiveA- accesul tuturor grupurilor 8i organiza9iilor la luarea deciziilorA

- participarea activă a societă9ii civileA- pluripartidismulA- competi9ia desc4isă între elitele 8i grupurile politice.

nii autori :adison, $ocZueville, ill; au de'nit pluralismul ca o metod" de prevenire atiraniei ma*orit"-ii. *ccept5nd ideea diversit"-ii 8i a repartiz"rii ec+itaile a puterii



de decizie, se evită riscul ca ma#oritatea să impună în orice condi9ii 8i în orice situa9ie propriasa voin9ă. +ntr-o societate pluralistă, sistemul politic cuprinde trei tipuri de centre dedecizie0 grupurile de interese, partidele politice 8i organiza-iile alternative.

a) rupurile de interese

Vrupul de interese este o organiza9ie socială care are ca scop in?uen-area deciziilorpolitice. Vr de i pot deveni partide doar în momentul în care î8i desemnează candida9i pentrualegeri. clasi/c"ri a grupurilor de interese0

rupuri de ap"rare a unor avanta*e 8i grupuri de ap"rare a unei cauzeA

rupuri de interese economice :forma9iuni spontane 8i de scurtă durată; 8igrupuri de interese non$asociative :grupuri informale constituite pe bază derudenie, comuniune religioasă etc.;A

rupuri de interese speciale :organiza9iile studen9e!ti, al femeilor etc.; 8igrupuri de interese pulice :e/. Organiza9ia Vreenpeace;A

rupuri de interese unice :e/. uniunea oamenilor de afaceri italieni%)on'ndustria&; 8i grupuri de interese multiple :e/. 2iga Femeilor otante din 1*;A

rupurile de interese institu-ionale :constituite în cadrul aparatului de statpentru a sus9ine o cauză, pentru a apăra institu9ia proprie sau pentru a ob9ine anumiteavanta#e; 8i grupuri de interese asociative :organiza9ii voluntare, asocia9iipatronale, grupuri civice etc.;.

Vrupurile de interese pot ac9iona 'e direct asupra unor persoane de decizie, 'e prinpresiune indirect" prin inSuen9area opiniei publice de care trebuie să 9ină seama oriceguvernant.

) Partidele politice.

Prin partide politice treuie s" &n-elegem acele asocia-ii 6ondate pe liera adeziunea participan-ilor care are drept scop o-inerea puterii pentru elitele care lereprezint" i a unor oportunit"-i (ideale sau materiale) pentru militan-ii activi -[eber

2a Palombara 8i [einer0 %Partidele politice presupun0

1) continuitate &n organizare - respectiv o organiza9ie a cărei durată de via9ă nu estedependentă de cea a liderilor care o creează sau o conduc la un moment datA2) organizare mani6est" 8i cvasi permanent" la nivel local, av5nd comunicare regulat"8i leg"turi permanente cu structurile locale 8i na9ionaleA3) voin-a e/plicită a liderilor locali 8i na9ionali nu doar de a in?uen-a puterea, ci de a o

cuceri i e@ercita, singuri sau în coali9ie cu al9iiA7) preocuparea de a o-ine spri*in popular, at5t în perioada electorală, c5t 8i întrealegeri&.partidele &ndeplinesc urm"toarele 6unc-ii:

- orientarea aleg"torilor prin o6erte de programe sau priorit"-i de ac-iune încazul guvernăriiA

$ spri*inul instan-elor guvernamentale- propunerea de alternative i criticaputerii instituiteD

- educarea politic" a electoratului, prin ac9iuni directe 8i %lobb&, programe deformare, campanii de informare 8i sensibilizare etc.

c) Brganiza-iile alternative

ste vorba aici de 6orma-iuni politice constituite pe termen scurt, ca o alternativă lagrupurile de interese 8i partidele politice, pentru a rezolva anumite proleme speci/ce.+n această categorie pot ' încadrate trei tipuri de organiza-ii0



socia-iile de vecin"tate constituite de reziden-ii unei localit"-i în scopuride apărare sau autogestiune. asocia9iilor de locatari sau a asocia9iilor de proprietari.

Coali-iile ad$+oc sunt constituite temporar, pentru a r"spunde unorcircumstan-e particulare. *dunarea 3nterna9ională )re8tină, 2iga 3nterna9ională aFemeilor pentru Pace 8i 2ibertate etc.

Brganiza-iile teroriste sunt organiza9ii politice care doresc să sc+ime

guvernul prin mi*loace violente :e/. Irigăzile 6o8ii în 3talia, i8carea Iască %Patrie 8i2ibertate&, %*rmata )orsica& etc.;.

2. Statul de drept.

Eimeni nu este mai presus dec%t legea. principiile primordiale ale democra9iei- statul dedrept.

$ prevalen-a legii &n 6a-a oric"rei puteri aritrareD$ egalitatea tuturor cet"-enilor &n 6a-a legiiD$ autonomia *usti-iei.

!ste vora de trei principii ale statului de drept care au fost formulate pentru primadată de "ice în analiza )onstitu9iei britanice :=HH@;

a) Prevalen-a legii

+n esen9ă, prevalen-a legii &nseamn" guvernare constitu-ional" unde putereaautorit"-ilor este limitat" printr$o lege 6undamental", respectiv Constitu-ia. +ntr-oguvernare constitu9ională, orice decizie trebuie luată pe aza legalit"-ii, ceea ce e/cludesau reduce inSuen9a preferin9elor arbitrare, a presiunilor politice sau a opiniilor subiective.+ntr-o guvernare constitu9ională, orice cet"-ean este ap"rat în fa9a arbitrarului 8i aabuzurilor puterii. ai mult, în uropa e/istă un triunal suprana-ional, )urtea uropeană a"repturilor Omului de pe l5ngă )onsiliul uropei, unde orice simplu cetă9ean poate depunepl5ngeri 8i ini9ia ac9iuni de #udecată împotriva statului de care apar9ine.

!@isten-a unui te@t constitu-ional nu ec+ivaleaz" cu guvernarea constitu-ional"./istă 9ări care nu au o constitu9ie formală :area Iritanie 8i 3srael;, ceea ce nu le împiedicăsă practice o guvernare constitu9ională. Principalul criteriu care asigură func9ionareaguvernării constitu9ionale este independen-a triunalelor, care permite oricărui cetă9eansă-8i e/ercite drepturile sale fundamentale, c4iar 8i împotriva propriei administra 9ii sau aputerii politice.

) !galitatea &n 6a-a legii

3ndiferent de func9ii sau atribu9ii, indiferent dacă sunt ale8i sau numi9i, dacă sunt guvernan9isau guverna9i, to-i cet"-enii treuie s" respecte legea. dou" principii care s" asigureegalitatea tuturor &n 6a-a legii0

responsailitatea guvernamental"D

*usti-ia politic".

responsailitatea guvernamental", aceasta comportă trei aspecte particulare:

1. esponsailitatea *uridic", respectiv obligativitatea tuturor titularilor de func9ii o'ciale:elective sau nu;, de a răspunde, dacă se solicită acest lucru, în fa9a tribunalelor. )u altecuvinte, #usti9ia are dreptul să ceară socoteală, la solicitarea cetă9enilor, oricărei persoane

care ocupă vremelnic o func9ie publică, în legătură cu legalitatea ac9iunilor sale.2. esponsailitatea politic", respectiv obliga9ia puterii e/ecutive de a da socotealăparlamentului asupra rezultatelor guvernării 9ării 8i de a #usti'ca deciziile luate.responsailitatea politic" este mai comple@". *dministra9ia publică, armata, poli9ia 8i



serviciile de securitate sunt responsabile în fa9a 8efului e/ecutivului de care apar9in, membru în guvern. *cesta, la r5ndul său, răspunde în fa9a parlamentului :singurul care face obiectulsufragiului universal; care, la r5ndul său, răspunde în fa9a poporului prin mecanismulelectoral.

3. esponsailitatea /nanciar" limitează ac9iunea de folosire a bugetului doar în limitele 8i în condi9iile aprobate de parlament.

+n ce prive8te *usti-ia politic", termen încă foarte controversat :2sons;, este vorba dedouă aspecte0

1) instituirea unei contraputeri, care să limiteze puterea e/ecutivă 8i cea legislativă :e/.responsabilitatea penală a membrilor e/ecutivului sau posibilitatea ridicării imunită9iiparlamentare;A

2) instituirea in6rac-iunii politice i a procedurii de sanc-ionareA spre deosebire dedelictul comun care lezează doar interesele unor persoane sau institu9ii, delictul politic esteinfrac9iunea considerată e/trem de periculoasă pentru stat :e/. )azurile de trădare aintereselor na9ionale sau tentativele de destabilizare a ordinii publice prin ac9iuni violente;,astfel înc5t e@ecutivul poate cere interven-ia e@cep-ional" a *usti-ieiA în aceste situa9ii

e/treme, *usti-ia politic" devine un instrument al puterii.c) utonomia *usti-iei

*ristotel spunea că o guvernare este un" doar atunci c%nd instituie suprema-ialegilor, nu a oamenilor. *ristotel împăr9ea 8tiin9a politică în două ramuri, 8tiin9a legislativă8i politica sau 8tiin9a ac9iunii. *ceastă idee a dublei ipostaze a omului, autor 8i e/ecutor allegilor, este la originea principiului separării puterilor, enun9at cu claritate de ontesZuieu însec. <333.

- puterea e@ecutiv" :sau Vuvernul 8i reprezentan9ii săi locali;, formată din autorită9i publicenumiteA e/ecutivul elaborează 8i pune în aplicare politicileA

$ puterea legislativ" :parlamentul sau adunarea parlamentară;, care elaborează legi 8icontrolează e/ecutivulA membrii legislativului sunt ale8i 8i dau socoteală în fa9a electoratului 8ia opiniei publiceA

$ puterea *uridic" :tribunalele; urmăre8te aplicarea corectă a legilor 8i intervine pentru aidenti'ca 8i condamna cazurile de infrac9iune.

Pentru ca orice persoană, indiferent de func9ie sau pozi9ie politică, să poată răspunde în fa9alegii, regimurile democratice garanteaz" autonomia *usti-iei. *ceastă autonomierezultă din separarea puterilor :cel care #udecă este independent de cel care face legile 8ide cel care le aplică; 8i din garantarea constitu-ional" a autonomiei *uridice.

3. espectarea drepturilor omului.

"repturile omului pornesc de la &drept& 7 capacitatea unei persoane de a face sau nu faceceva, faptul diferit de sensul #uridic 7 ansamblul legilor.

eoria drepturilor 6undamentale ale omului - pleacă de la premisa că, indiferent deoriginea sa, de situa9ia economică sau de mediul său cultural 8i social, omul este de9inătorulunor drepturi inerente condi9iei sale. *ceste drepturi sunt anterioare 8i superioare oricăreilegisla9ii, ceea ce face ca ac9iunea 1tatului să 'e limitată în raport cu drepturile omului. aiprecis, nici o norm" *uridic" sau putere e@ecutiv" nu poate priva o persoan" dedrepturile sale naturale. ai mult c4iar, conform postulatului drepturilor naturale, legile

treuie s" e@iste pentru a consacra i a prote*a, su amenin-area sanc-iunilor,drepturile 6undamentale cu care /in-a uman" este &nzestrat".

"repturile omului rezultă dintr-o suită de atribute sau valori ale 'in9ei umane, precumlibertatea, dreptatea, egalitatea. "repturile - piatra de temelie a statului liberal 8i a guvernării



constitu9ionale. +n acest sens, drepturile omului sunt mai degrabă un cod normativ, dec5t unconcept cu un con9inut 8i de'ni9ii precise.

tilizarea acestui concept în planul politicului s-a făcut îndeosebi cu a#utorul declara9iilorprivind drepturile omului. +n momentul în care statele au optat pentru un regim liberal, ele 8i-au asumat de facto respectarea drepturilor omului. "e #ure, e/primarea formală a acestuianga#ament se face prin adoptarea la cel mai înalt nivel politic a %"eclara9iilor privinddrepturile omului& :în diversele lor versiuni istorice;. Prin intermediul %"eclara9iei&, dreptul

natural devine o lege scrisă sau o lege pozitivă.2a r5ndul lor, constitu9iile na9ionale 8i legile specializate au opera9inalizat de o manierăe/plicită principiul drepturilor naturale. Primele momente ale codi'cării drepturilor omului aufost0

Fagna Carta :=B=@;, Pentru prima dată apar aici statuate două principii aledrepturilor omului, respectiv principiul legalită9ii 8i interzicerea arestării arbitrare.

+e Petition o6 ig+ts :=?BH;, un document adoptat de Parlamentul englez, în care se proclamă inviolabilitatea domiciliului 8i obligativitatea legalită9ii în aplicareade noi ta/e.

Gaeas Corpus ct :=?Q>;, document legislativ al Parlamentului englez, princare se solicită )ur9ii de Eusti9ie să veri'ce obligatoriu legalitatea deten9iei, pentru aevita orice abuz.

%+e !nglis+ 0ill o6 ig+ts& :=?H>;, care se opune pedepselor corporalee/agerate 8i inutile, cer5nd utilizarea unor norme de drept.

4eclara-ia de independen-" a 1tatelor nite ale *mericii :=QQ?;, evocăe/plicit principiul dreptului natural0 %"eclara9ia consideră ca o realitate evidentă de lasine faptul că oamenii se nasc egaliA )reatorul lor îi investe8te cu anumite drepturiinalienabile, printre care dreptul la via9ă, libertate 8i fericire

+n =QHQ a fost adoptată Constitu-ia merican" care preia aceste idei, iaramendamentele la această )onstitu9ie :%$4e *merican Iill of 6ig4ts&, =Q>=; reprezintăde fapt o versiune a %"eclara9iei drepturilor omului&.

4eclara-ia drepturilor omului i cet"-eanului (1;<;, ste un documentpolitic rezultat în urma 6evolu9iei Franceze, care pune în primul plan drepturile naturaleale omului0 %Oamenii se nasc 8i răm5n li-beri 8i egali în drepturi& :art. =;. Pentru primadată, sunt garantate e/plicit o serie de drepturi fundamentale, precum dreptul lalibertate, proprietate 8i opinie, libertatea presei 8i a con8tiin9ei, egalitatea în fa9a legii.ersiunea legislativă a principiilor %"eclara9iei& sunt cuprinse într-o ane/ă cu valoare

normativă, intitulată %"ispozi9ii fundamentale garantate de )onstitu9ie&. 4eclara-ia universal" a drepturilor omului a fost adoptată de O.N.. în=>DH 8i reprezintă cel mai important instrument de protec9ie interna9ională a drepturiloromului. Pe de o parte, ea consideră că drepturile se aplică pentru orice persoanăumană, indiferent de locul de re8edin9ă. le sunt valabile pentru to9i indivizii, fără nici odiscriminare geogra'că, politică, economică, etnică, religioasă, lingvistică sau culturală.Pe de altă parte, drepturile omului sunt indivizibile, în sensul că formează un cod unitarcare trebuie aplicat ca atare, în integralitatea sa. *ceasta înseamnă că nimeni nu arelatitudinea de a alege unul sau altul dintre drepturi, să le aplice discriminatoriu sau îndiferite grade de realizare. )odul drepturilor omului are propria sa ra9ionalitate, care

este dată de un ansamblu de drepturi naturale ce de'nesc atributele esen9iale ale'in9ei umane.

Conven-ia !uropean" a 4repturilor Bmului este un tratat adoptat în=>@R de 9ările membre ale )onsiliului uropei. 1pre deosebire de %"eclara9ia O.N..&,



%)onven9ia uropeană& prevede obligativitatea statelor semnatare de a respectadrepturile omului 8i instituie c4iar un tribunal suprana9ional :)urtea uropeană a"repturilor Omului, cu sediul la 1trasburg;, care prote#ează individul împotriva statuluide care apar9ine. ai mult, %)onven9ia uropeană& obligă guvernele statelor membresă întreprindă reforme institu9ionale 8i #uridice, astfel înc5t legisla9ia na9ională să nu 'e

în contradic9ie cu dispozi9iile %)onven9iei&.

+n mod concret, %)onven9ia& se referă la acela8i corp comun de drepturi civile 8i politice

incluse în %"eclara9ia universală&0- dreptul la via9ă,- dreptul la libertate 8i securitatea persoanei,- dreptul la o #udecată ec4itabilă sub aspect civil 8i penal,- dreptul la respectul vie9ii private 8i familiale, a domiciliului 8i a coresponden9ei,- dreptul la libertatea e/presiei :inclusiv libertatea presei;, - dreptul la libertatea reuniunii 8ide asociere, inclusiv dreptul de a adera la sindicate,- dreptul de a se căsători 8i a fonda o familie,- egalitatea în drepturi 8i obliga9ii a celor doi so9i,- dreptul la respectul bunurilor proprii,- dreptul la educa9ie,

- drepturile electorale,- dreptul de liberă circula9ie 8i libertatea de a-8i alege locul de reziden9ă,- dreptul de a părăsi oric5nd orice 9ară, inclusiv propria 9ară.+n plus, sunt incluse o serie de drepturi care decurg din interdic9ii fa9ă de0- tortură 8i tratamentul inuman sau degradant,- pedeapsa cu moartea,- sclava#ul, servitudinea 8i munca for9ată,- retroactivitatea legilor penale,- discriminarea în aplicarea drepturilor 8i libertă9ilor garantate de %)onven9ie&,- e/pulzarea propriilor cetă9eni de către un stat,- e/pulzarea colectivă a străinilor.

ema. Halorile democrației: dreptatea, toleran-a i diversitatea.1. 4reptatea."reptatea a fost considerată de mul9i g5nditori moderni cea mai important" virtute a uneicomunit"-i. 6ousseau declara astfel că0 %Cel dint%i i cel mai mare interes otesc estetotdeauna dreptatea. O idee similară revine în opera unuia dintre cei mai mari 'lozo'contemporani, Eo4n 6a\ls.

poca modernă a introdus în dezbaterea politică tema dreptă9ii în primul r5nd prin întrebări dacă este posibil ca 'ecare persoană să posede acelea! drepturi.

Consensul care s$a creat asupra unui r"spuns negativ la acesteprolemeJ&ntre"ri a condus la instaurarea regimurilor politice moderne azate peprincipii democratice i pe ideea necesit"-ii respect"rii drepturilor universale ale

omului."reptatea este un termen revendicat în acela8i timp de #usti9ie, morală 8i politică. $oateaceste abordări pleacă de la un sens comun după care dreptatea este situa-ia &n caresunt respectate drepturile sau regulile. *ceastă accep9iune î8i are originea în cuv5ntulgrec diKLM care desemna în acela8i timp #usti9ie, ec4itate, repara9ie 8i #udecată. Problemadreptă9ii apare în momentul în care o persoană intră în raport cu o altă persoană :în acestsens, metafora balan9ei e/primă perfect principiul dreptă9ii ca raport între două păr9i;. Ideeade dreptate a evoluat ast6el de la dreptul celui mai puternic la instaurarea puteriidreptului.4reptatea este legat" de o anumit" ordine social", care '/ează reguli sau criterii deconduită, care este creată 8i e/ercitată de autorită9ile publice. *ceastă ordine de drept con9inepropriile mi#loace de constr5ngere care for9ează respectarea regulilor instituite. *stfel de'nită,

dreptatea desemnează în acela8i timp un ideal universal, o stare de 6apt 8i o virtutepersonal" .ristotel a identi/cat trei 6orme de dreptate, recunoscute ca valabile 8i în dreptulmodern0 dreptatea comutativ", dreptatea distriutiv" i dreptatea corectiv".



a) 4reptatea comutativ" se aplică în cazul sc4imburilor 8i a contractelor. a presupuneegalitatea în drepturi a contractan9ilor 8i ec4ivalen9a bunurilor sc4imbate. ste un tip dedreptate bazat pe principiul ec4ivalen9ei 8i a egalită9ii de statut a persoanelor participante.) 4reptatea distriutiv" rezultă din reparti9ia valorilor sociale 8i a responsabilită9ilor înfunc9ie de situa9iile-tip 8i de ierar4ii. *ceastă formă de #usti9ie este fondată pepropor9ionalitatea situa9iilor 8i principiul egalită9ii 8anselor.c) 4reptatea corectiv" intervine pentru a recti'ca o nedreptate sau o eroare. *ceastă formăde dreptate %de a doua 8ansăJ se e/primă prin dreptul de apel contra abuzurilor sau gre8elilor

#usti9iei, prin recursul la lege împotriva propriilor autorită9i publice :conform principiuluistatului de drept;."in aceste trei forme clasice ale dreptă9ii decurg trei atriute ale drept"-ii0 ideea deegalitate, ideea de merit 8i ideea de impar-ialitate. )u alte cuvinte, dreptatea are &nvedere egalitatea &n drepturi a tuturor persoanelor. *ceastă egalitate nu reproduceinegalită9ile naturale ale oamenilor, printr-un tratament de omogenizare for9ată. ai degrabă,prin di6eren-ierea recompenselor sociale &n 6unc-ie de merite i contriu-ii, seasigur" o egalitate de anse mai realist" i mai e/cace dec%t nivelarea i egalitateaimpus". +n sf5r8it, dreptatea presupune egalitatea tuturor cetă9enilor în fa9a legii, ceea cepermite interven9ia dreptă9ii corective ca mecanism de descura#are a abuzurilor 8inedreptă9ilor."reptatea este o valoare comple@", care nu poate ' de'nită doar prin mi#loacele dreptului

pozitiv. Eudecata privind #usti9ia sau in#usti9ia unei situa9ii nu relevă doar de procedura #udiciară ca atare. "incolo de rela9ia #uridică, care stabile8te vinovă9ia sau nevinovă9ia înraport cu anumite acte sau inten9ii, dreptatea implic" rela-ii e@tralegale, 6enomene decontiin-" individual" sau opinia pulic". *ltfel spus, dreptatea presupune o *udecat"de valoare care dep"ete evident posiilit"-ile i oiectivele dreptului pozitiv. "ealtfel, *ristotel a anticipat acest raport, a'rm5nd că dreptatea strict matematică trebuiespri#inită cu %p4iliaJ :sentimentul de bunăvoin9ă reciprocă între persoane;. "reptatea instituieo măsură comună :legea;, iar caritatea inspiră în9elegerea individuală a situa9iilor.

2. oleran-a. $oleran9a este opusul discriminării. $oleran9a este în acela8i timp o valoare sau un ideal io atitudine social". +n ambele ipostaze, vorbim de toleran9ă pasivă atunci c5nd diferen9elenu sunt respinse, ci sunt acceptate să e/iste de la sine, printr-un comportament de %laisser-faireJ. 1e vorbe8te de toleran-" activ" în cazul în care nu ne mul9umim să admitem dreptulla diferen9ă, ci milităm 8i întreprindem ac9iuni concrete pentru prote#area diferen9elor.

$ermenul de toleran-"M a apărut în sec. <3 în timpul războaielor religioase, într-un conte/tde intoleran9ă ma/imă. 2a început, el a avut un sens peiorativ, 'ind sinonim cu indiferen9afa9ă de dogmele religioase 8i acceptarea ereziilor. +ncep5nd cu sec. <333, toleran-a a 6ostopus" 6anatismului, 'ind considerată un atribut al libertă9ii de e/presie. Fiecare subiect esteliber să creadă 8i să facă orice, cu condi9ia ca libertatea sa să nu îngrădească sau să lezezelibertatea altor persoane. $oleran9a este deci o valoare care decurge din dreptul /ec"ruiade a / lier, într-o societate permisivă, care oferă oportunită9i de manifestare 8i dezvoltarepentru to9i indivizii 8i grupurile sociale.

+n sensul modern, toleran9a decurge din drepturile 8i libertă9ile garantate de %"eclara9iauniversalăJ. "at 'ind faptul că drepturile 8i libertă9ile omului sunt indivizibile, ele au valoareopera9ională doar ca un cod unitar, inteligibil numai în întregul său. )a urmare, toleran-a nueste asociat" doar cu liertatea, ci este un corolar al tuturor drepturilor iliert"-ilor care de/nesc condi-ia uman"0 dreptul la via9ă, la demnitate, proprietate,protec9ia legii, tratament ec4itabil, la libertatea reuniunii 8i a e/presiei, la diferen9ă 8ialteritate, la prezum9ia de nevinovă9ie, la azil 8i circula9ie liberă etc.)a atitudine socială, ca mod de a ' în societate, toleran9a a fost codi'cată prin următoarelecaracteristici07 respectul diversit"-ii i alterit"-ii (opus identit"-ii)D# respectul liert"-ii de alegereD# solidaritateD# dialog socialD# responsailitate comun"D# capacitatea de a se transpune &n situa-ia altora (empatia)./istă tendințe care încearcă să e/plice mecanismele 8i constr5ngerile toleran9ei ca fenomenpsi4osocial0 prosocial, interpsi+ologia i empatiaJsimpatia.



a) Comportamentul prosocial"upă acaul 8i Ierko\itz :=>QR;, comportamentul prosocial este comportamentul orientatspre consecin9e pozitive, astfel înc5t bene'ciază de aprobarea 8i încura#area societă9ii. /istătrei tipuri ma#ore de comportament social pozitiv0

– a*utorarea semenilor (+elping e+aviorM)D – altruismulD " toleran-a.

) Interpsi+ologia

1-a constatat astfel că, în po'da unei varietă9i nelimitate a tipurilor, conduitelor 8ipersonalită9ilor, indivizii au foarte multe elemente în comun. *ceastă comunalitateinterindividuală a fost e/plicată prin două ipoteze complet opuse07 similaritatea sau omologia psi+ic", care ar ' e/presia valorilor comune, a condi9ieiumane în general :drepturile fundamentale ale omului ar ' în acest fel codul civic 8i politiccare garantează această egalitate de statut a tuturor oamenilor;A7 complementaritatea indivizilor, în cadrul unei specii caracterizate, ca orice manifestarea vie9ii, prin diversitate 8i eterogenitate.

$oleran9a este e/presia a'nită9ilor 8i interac9iunilor interpersonale.c) !mpatia i simpatia

$oleran9a este favorizată de situa9iile de comunicare bazate pe rezonan-" a6ectiv", &n-elegere reciproc" i cordialitate. oleran-a presupune un demers de &n-elegere a

celuilaltM: acesta este tot o persoan" uman", cu acelai statut civic, cu de6ecte icalit"-i, la 6el ca toat" lumeaD cel"laltM nu este str"inulM, ararulM, veneticulMsau minoritarulM, ci o persoan" identic" cu mine, cu aceleai drepturi i liert"-i. Forma cea mai avansată a acestei comuniuni interpersonale este comunicarea simpatic"."upă a/ 1c4eler, simpatia transcende afectivitatea. a nu se bazează doar pe analogie 8ireciprocitate, ci presupune de#a implicare e/isten9ială, comuniune 8i solidaritate."acă empatia poate provoca comp"timire i &n-elegere, simpatia &nseamn" de*aac-iune comun" i suprapunerea intereselor. +n conte/tul nostru, empatia este sursatoleran-ei pasive, iar simpatia ar / la originea toleran-ei active.

3. 4iversitatea.

"iversitatea este un atriut intrinsec al naturii i culturii. +n cazul naturii, diversitateaspeciilor i varietatea e@emplarelor asigur" ec+ilirul 6unc-ional, &ns"i modul demani6estare a vie-ii. +n ceea ce prive8te cultura, 6"r" diversitate ea ar / golit" deorice con-inut. Halorile, credin-ele, simolurile, atitudinile, mentalit"-ile,oiceiurile, moravurile, normele etice # sunt elemente ale culturii care di6eren-iaz"persoanele, grupurile sociale, comunit"-ile i na-iunile. )4iar dacă e/istă un nucleumoral comun, oamenii se deoseesc &n 6unc-ie de elementele de cultur" cu care seidenti/c".nitatea rezultă, pe de o parte, dintr-un corp comun de norme, valori, conduite sausimoluri, valaile pentru toat" umanitatea, &n ansamlul s"uD pe de alt" parte,aceste elemente ale culturii se transmit de la o genera-ie la alta, sub formă depatrimoniu comun, fără să 'e nevoie ca de 'ecare dată să 'e redescoperit sau cucerit.

Coeziunea social" rezult" din aceast" interdependen-" a drepturilor /ec"ruicet"-ean i din limitarea lor reciproc".O formă interesantă de autolimitare este rela-ia dintre drepturile individuale idrepturile colective. Prolema controversat" a identit"-ilor care apare odată cudiscuția diversității. O persoană, un grup social sau o comunitate pot avea mai multe identită9i

în acela8i timp, anumite roluri sociale, anumite stiluri de via9ă, apartenen9a la o categorieprofesională sau la o comunitate culturală. "upă c )all 8i 1immonds, ca 6orme demani6estare a diversit"-ii culturale, identită9ile pot ' sursa unor conSicte sociale07 datorită sensului diferit dat aceleia8i identită9iA7 ca rezultat al tentativei de a-8i impune propria identitateA7 prin e/cluderea intolerantă a identită9ilor alternative.)onform unei de'ni9ii simple :1mit4, =>>=;, identit"-ile sunt acele 6orme ale culturii pecare o persoan", grup social sau comunitate i le atriuie sau prin care dorete s"/e recunoscut. An cazul &n care identi/carea ia 6orme colective :e/. apartenen9a la oanumită comunitate profesională, la un clan sau la un partid politic;, se vorete deidentit"-i colective. n alt aspect legat de raportul identită9ii individualeYidentită9i colectiveeste situa-ia identit"-ii impuse sau a identit"-ii induse din e@terior Identit"-ile



colective reprezint" o entitate superioar" identit"-ilor individuale ale persoanelorparticipante. Formele colective de apartenen9ăYatribuire sunt de obicei coagulate în #urulunui ideal, a unei credin9e, idei sau a unei cauze.Problema identită9ii colective se pune îndeosebi în legătură cu e/isten9a unui grupminoritar. ste situa9ia tipică în care grupul minoritar face apel la o identitate colectivă:etnică, culturală, politică sau socială; într-un dublu scop0 pentru a asigura coeziunea internă agrupului, pe de o parte, pentru a apăra grupul minoritar de domina9ia altor identită9i colective,promovate de grupul ma#oritar, pe de alta.

)5nd vorbim de %grup minoritarJ, se impun două precizări. ai înt5i, minoritatea nueste e/clusiv etnică. /istă minorit"-i culturale, sociale, religioase, pro6esionale etc."repturile omului ac9ionează ca un cod moral 8i civic care instituie diversitatea, toleran9a,egalitatea 8i libertatea ca principii de convie9uire în societ"-ile multiculturale. "atoritămobilită9ii persoanelor 8i comunită9ilor, a migra9iilor 8i a urbanizării, a intensi'căriisc4imburilor 8i comunica9iilor, societă9ile moderne sunt intens multiculturale. 1itua9ia nu estecu totul nouă0 marile metropole coloniale sau regiunile cu popula9ie mi/tă au fostdintotdeauna multiculturale.3storia modernă a cunoscut două tipuri de politică privind grupurile minoritare0 asimilarea ipluralismul.a; similarea &nseamn" de 6apt anularea di6eren-elor. ste un proces de omogenizare încare cultura dominantă î8i impune limba, obiceiurile, valorile, mentalită9ile 8i credin9ele.

Pluralismul este de 6apt e@presia politic" a diversit"-ii culturale. Persoana umană seconstruie8te prin proiec9ie identitară în raport cu această diversitate, astfel înc5t societă9ilemoderne devin multiculturale, multietnice, multirasiale, plurilingve. Pluralismul este versantulpolitic al mozaicului cultural. "upă acela8i autor citat mai sus :Vordon;, e/istă două tipuriprincipale de pluralism0

Pluralismul egalitar, în care grupurile etnice doresc 8i ob9in egalitatea în drepturi, darr"m%n separate de grupul ma*oritar. "iferen9ele sunt încura#ate 8i acceptate, darpe baza unor principii de coe/isten9ă. Vrupurile etnice participă la via9a publică, au ocontribu9ie economică 8i civică importantă, dar se manifestă ca grupuri de interese.

Pluralismul inegalitar este o formă anacronică de gestiune politică a diversită9iiculturale. 1pre deosebire de politica de asimilare 8i pluralism egalitar, unde strati'cările

sociale 8i inegalită9ile economice sunt atenuate de o bunăstare comună împărtă8ităat5t de ma#oritari c5t 8i de minoritari, %pluralismul inegalitarJ promoveaz" separareastructural" pe 6ondul unui acces limitat la putere i prosperitate. Pluralismule/istă, dar într-o formă inec4itabilă. "in acest motiv, în locul consensului 8i legitimăriireciproce din pluralismul egalitar, guvernarea inegalitar" recurge la coerci-ie iimpunerea voin-ei dominante. *colo unde bunăstarea este limitată, grupul ma#oritareste tentat să recurgă la for9ă pentru a o de9ine în mod e/clusiv.

ema. Halorile democrației: liertatea i egalitatea

1. 4imensiuni teoretice ale de/nirii liert"ții.

Fodernitatea este caracterizată din punct de vedere politic de un cult al libertăţii&care este valoare supremă, 'ind (1) valoarea din care decurg toate celelalte 8i (2)valoare &n sine.

ieralismul este principala doctrin" politic" care a promovat acest cult alliert"-ii. a l-a introdus prin 8i fondat pornind de la metafora libertăţii individuale.

Feta6ora liert"-ii originare 6ondeaz" modernitatea politic", suger%nd c"nevoia de liertate este prima i cea mai important" nevoie uman".

%mul nu este el, adică om însu&i, decât in climatul libertă'ii , a'rma ircea Florian, idee cu

valoarea unei profesiuni de credința pentru orice 'loso'e, al c5rei obiect privilegiat este omul!i lumea lui reală.

Ce este liertatea5 Ce &nseamn" sa /i lier5 1pinoza si egel a'rmauca 0&libertatea este necesitatea înțeleasă&. 2ibertatea poate ' de'nită ca mi!carea prin care



trecem de la abandonul față de determinațiile constr5ngătoare asupra alegerilor, deciziilor !iacțiunilor noastre la alegeri, decizii !i acțiuni creatoare fondate pe dominarea umană aacestor determinări, pe promovarea con!tientă a valorilor.

%ndirea /loso/c" actual" conferă conceptului de liertate o interpretare amplă!i riguroasa, prin generalizarea datelor oferite at5t de !tiințele naturale, c5t !i de cele socio-umane, ca !i prin valori'carea e/perienței istorice a e/istenței umane. ste astfel surprinsăcapacitatea de necontestat a omului, ca, pe m"sura dezvolt"rii sociale >i culturale,

s" se integreze &ntr$un proces treptat de dep">ire a constr%ngerilor, pe care lesimte sau nu, asupra deciziilor, alegerilor >i acțiunilor creatoare, proces structuratpe dominarea uman" a acestor constr%ngeri, pe promovarea con>tienta a valorilor.1ensul libertății se aSă &n sesizarea comportamentului activ, con>tient, adecvat, pecare omul &l are 6aț" de necesitate, alegerea lui /ind delierata, dictat" decon>tiința >i nu impus" de 6actori str"ini voinței con>tiente.

2ibertatea nu este un dat, ci un rezultat al multiplelor activități umanefundamentate pe cunoa!terea esenței lumii si pe #udecățile de valoare caracteristiceprocesului de edi'care a unei noi naturi, numită cultură. a se instituie într-o trăsătură aomului, o determinație ontologică a acestuia, care se sc4imbă, evoluează, se ampli'că, se

ad5nce!te în !i prin ansamblul creațiilor umane.nii g5nditori cu înclina9ii conservatoare atrag aten9ia, că despre libertate în sine nu se

poate a'rma nimic, ea ne'ind :luată ca atare; nici ceva bun, nici ceva rău. iertatea poatedeveni un lucru pozitiv sau unul negativ, îndată ce apar consecin9ele ei :pozitive saunegative;.

Problema libertă9ii a fost abordată la trei niveluri diferite.

a primul nivel, cel al limba#ului comun, libertatea este o caracteristic" a ac-iunilorinten-ionate. * ' liber, în acest caz, înseamnă a ac-iona con6orm propriei motiva-ii, 6"r"o constr%ngere e@terioar". *dică libertatea este atributul subiectului responsabil, care

decide să ac9ioneze într-un anumit fel, în concordan9ă cu un proiect sau un anumit scop.+n sensul moral i politic, cel de al doilea nivel, libertatea desemnează o e@igen-",

o valoare, o aspira-ie, deci un nivel dorit al conduitei care nu e/istă încă în realitate. 1predeosebire de abordarea pragmatică, discursul moral 8i politic nu constă în descriereaac9iunilor considerate libere :inten9ionate 8i motivate;, ci în identi/carea c"ilor deelierare i emancipare. +n acest sens, libertatea devine conte/tuală, astfel înc5t sevorbe8te mai degrabă de libertă9i0 civile, politice, economice i sociale. *ceste libertă9inu e@prim" at%t liertatea de a 6ace sau a nu 6ace ceva (sensul pragmatic), c%tdreptul de a &ntreprinde sau nu o ac-iune.

Cel de al treilea nivel, este sensul ontologic. 2ibertatea este un mod de a ' astfel

înc5t demersul pe această temă caută răspunsuri la întrebarea0 cum trebuie construitărealitatea, astfel înc5t să ne asigure libertatea de ac9iune 8i g5ndireL

2ibertatea morală 8i politică este de'nită0

7 prin de/ni-ia negativ", după care libertatea este absen9a constr5ngeriiA

7 prin de/ni-ia la plural, conform căreia e/istă tot at5tea libertă9i c5te constr5ngeriAeste sensul folosit de 'loso'i greci, după care a ' liber înseamnă a te bucura de institu9iile%PolisJ- ului :omul liber este contrariul sclavului;.

"e8i libertatea este considerată o valoare indispensabilă a democra9iei, se folose8te cu

predilec9ie pluralul :libertă9ile civile sau libertă9ile publice; pentru a sugera diverseleipostaze ale liert"-ii &n via-a pulic". *vem astfel0

7 liert"-i personale, care se bazează pe dreptul 'ecăruia la propria via9ăpersonală:%privacJ;A



7 liert"-ile economice, care decurg îndeosebi din regimul proprietă9ii0 ini9iativa 8iproprietatea particulară sunt riguros respectate în societă9ile democraticeA

7 liert"-ile politice, care implică dreptul de participare la deciziile colective :dreptulla e/presie liberă, asociere, vot etc.;A nici o persoană nu poate ' supusă intimidării,4ăr9uielilor, 8anta#ului 8i oricăror presiuni care să afecteze libertă9ile politice.

/ercitarea libertă9ilor publice presupune dou" condi-ii0

pe de o parte, acceptarea ideii că persoana umană este autonomă, at5t în raportcu ceilal9i, c5t 8i în rela9ie cu putereaA pe de alta, instituirea unui sistem de protec9ie legală contra constr5ngerilor careamenin9ă această autonomie.

"e fapt, idealul democratic poate / rezumat ca un proiect de emancipare apersoanei umane. *stfel concepută, democra9ia este un sistem de protec9ie a libertă9ilorcare conciliază ordinea 8i autonomia, solidaritatea 8i ini9iativa personală, libertatea 8iegalitatea.

Spre deoseire de liertatea meta/zic", liertatea civil" este o 6orm"concret" de participare la via-a pulic". 1ocietatea democratică, prin sistemul său de

protec9ie legală a libertă9ilor civile, &ncearc" s" armonizeze liertatea i autoritatea,s6era pulic" i via-a privat", liertatea i coeziunea social", liert"-ile individualei cele colective.

a) iertatea i autoritatea

1istemul democratic este astfel conceput, înc5t autoritatea i liertatea s" selimiteze reciproc. utoritatea treuie s" dea socoteal" pentru actele sale, iarguvernan9ii 8tiu că orice abuz poate ' sanc-ionat pe cale legală sau electorală. 3arliertatea individului nu este nelimitat". Orice persoană responsabilă pentru conduita sase autolimitează astfel înc5t liertatea sa s" nu devin" surs" de constr%ngere &ne@ercitarea liert"-ilor altor cet"-eni, la fel de liberi 8i autonomi. )u alte cuvinte,

ordinea social" se azeaz" pe interdependen-a i interac-iunea liert"-ilorindividuale, garantate de statul de drept.

) S6era pulic" i via-a privat"

ia9a socială comportă un spa9iu civic comun, în care coe@ist" interesele individuale8i interesele generale. 3nstitu9iile publice trebuie să apere în acela8i timp ordinea publică 8ivia9a personală a 'ecărui cetă9ean.

c) iertatea i coeziunea social"

1ocietatea democratic" presupune participare, responsailitate comun" i

solidaritate. /ercitarea drepturilor omului, care sunt drepturi individuale prin e/celen9ă, nu înseamnă atomizarea societă9ii 8i transformarea ei într-o masă de indivizi izola9i. 4repturileomului sunt ast6el concepute &nc%t punerea lor &n aplicare presupune participarecivic", deci interes 8i implicare în via9a publică. *ceastă participare comportă forme deorganizare socială, a8a cum sunt comunită9ile, organiza9iile ad-4oc, grupurile de interese saupartidele politice.

d) iert"-ile individuale i liert"-ile colective

iert"-ile pulice sunt liert"-i individuale, dar 6orma lor de mani6estareeste colectiv". +n realitate nu e@ist" liert"-i individuale ca atare, pureM sau e@trasedin conte@tul lor, ci doar 6orme colective de mani6estare.Vuvernarea constitu-ional"

garanteaz" liert"-ile individuale, dar numai &n raport cu liert"-ile tuturorcet"-enilor. 2ibertă9ile individuale sunt acceptabile doar în măsura în care interac9ionează 8isunt conformate cu libertă9ile colective.



2. Ipostazele liert"ții politice.

anifestarea liberă a individului in viața socială se concretizează în liertatea deacțiune, de g%ndire, de apreciere, de opinie, de e@primare etc. iertatea de acțiune

în domeniul politic constă în dreptul individului de a participa, într-un mod activ la viațapolitică, de a se e/prima în acte politice. iertatea de g%ndire presupune dreptul de aavea idei personale asupra unor probleme politice. iertatea de apreciere înseamnădreptul de a cerceta !i #udeca personal anumite idei politice, a căror acceptare îi este impusă

individului de societate. iertatea de opinie implică dreptul de a avea o părere despreviața politică !i de a o prezenta !i altora. iertatea de e@presie se referă la dreptul deliberă comunicare, de publicare a opiniilor politice.

3n g5ndirea politică a secolului << s-a impus distincția între libertatea negativă >ilibertatea pozitivă.

'ibertatea negativă consta în absența constr5ngerilor arbitrare impuse de putereapolitică sau de alți oameni, dar, totodată, ea nu poate garanta oamenilor posibilitatea efectivăde a-!i atinge scopurile, deoarece constituie doar o condiție necesară, nu !i una su'cientă,pentru succesul acțiunii individuale îndreptate spre atingerea unor teluri.

'ibertatea pozitivă se manifestă în e/istenta condițiilor necesare pentru atingereascopurilor individuale, ca 8i în capacitatea 'ecărui om de a realiza ceea ce dore!te.*sigurarea libertăţii pozitive presupune o interven9ie mult mai amplă a statului sau asocietă9ii în via9a individuală, interven9ie, menită să pună la dispoziția 'ecărei persoanemi#loacele de a-8i atinge scopurile :resurse 'nanciare sau materiale, condi9ii de a'rmarepolitică, socială, culturală etc.;.

*bsenta constr5ngerilor politice sau #uridice, e/istenta principiala a unor drepturi, nusunt întotdeauna su'ciente, pentru garantarea libertății. le asigura doar o libertateformală nu !i o libertate autentică.

iertatea nu implic" asența constr%ngerii, dat 'ind că nu e/istă progres fărăstructură !i orice structură este constr5ngătoare. )eea ce contează este de a !ti dacă aceastăconstr5ngere acționează înainte de toate pentru binele unei alte persoane sau instituții, orieste autonomă, adică rezultă din necesitați ale cre!terii, inerente structurii persoanei.

1e presupune astfel că 'ecare individ poate avea deplină libertate de a face tot ceea cedore!te, în măsura in care el nu dăunează cu nimic celorlalți !i că societatea !i statul audreptul de a interveni în sfera individuală, doar atunci c%nd acțiunile cuiva a6ecteaz"interesele legitime $ drepturile $ altor oameniD puterea politic" treuie deci s" /elimitat", să nu dețină dreptul !i libertatea de a încălca oricum !i oric5nd sfera viețiiindividuale, indiferent ce motiv sau prete/t ar folosi.

n teoretician al liberalismului 3saia4 Ierlin atrage atenția că sensul6undamental al liert"ții este de a nu / &n lanțuri , întemnițat sau sclav al altuia.)elelalte nu sunt dec5t e/tensii sau metafore ale acestei semni'cații. Faptul de a ' liber semanifestă prin eforturile de a înlătura obstacolele0 lupta pentru libertatea personală, prineliminarea ingerinței, a e/ploatării, a înrobirii de către oameni ce nu au acelea!i interese.iertatea, cel puțin &n &nțelesul ei politic, se &nvecineaz" cu asența tiraniei >i adominației.

B liertate poate su6oca o altaA o libertate poate împiedica a'rmarea condițiilor cefac posibile alte libertăți, un grad mai mare de libertate, sau o libertate pentru mai multepersoaneA liertatea pozitiv" >i cea negativ" pot / ireconciliaileA libertatea pentru

individ sau pentru un grup poate să nu 'e pe deplin compatibilă cu participarea tuturor laviața comună.

"ar totodată importanța libertății ca valoare a democrației deduce o problemă acută !ianume necesitatea e/tremă de a satisface !i e/igentele altor valori, nu mai puțin



fundamentale0 dreptatea, fericirea, dragostea, descoperirea adevărului, dezvoltareacapacitaților de a crea noi lucruri, e/periențe !i idei. Nu c5!tigăm nimic dacă identi'cămlibertatea propriu-zisă, în oricare din înțelesurile ei, cu aceste valori sau cu condițiileliert"ții, sau dacă amestecăm tipurile de libertate. o6eri unor oameni &n zdrențe,anal6aeți, ne+r"niți sau sl"iți de oal", drepturi politice sau garanții, &mpotrivaingerinței statului &n viața lor privat", &nseamn" a$ti ate *oc de ei.

Presupun5nd cele trei momente de'nitorii, acțiunea, cunoa>terea, valorizarea,

libertatea politică include opțiunea pentru acțiune sau nonacțiune :care este tot oformă a acțiunii politice;, precum si posibilitatea de a alege o cale sau alta a acesteia.Opțiunea, 'ind un act de evaluare, se va face prin luarea în considerare a valorilor si normelorstabilite de societate. *cțiunile umane pot ' considerate0 permise, interzise !i obligatorii. 3nraport cu obligațiile si interdicțiile, respectarea normelor, conduce, nu la opțiune, ci lanecesitate, spa'iul liber al alegerii ind reprezentat de domeniul permisiunilor . In constituțiasi legile unei ț"ri cu un regim democratic sunt incluse at%t permisiunile, c%t >ioligațiile >i interdicțiile, su 6orma drepturilor, liert"ților >i &ndatoririlor6undamentale ale cet"țenilor.

*bordarea libertă%ii politice, atrage după sine, elucidarea noțiunilor de

responsabilitate (i răspundere politică. Pentru regimurile democratice, in care normelereSectă voința generală, responsabilitatea politică presupune corelarea libertățiiindividului cu libertatea celorlalți. Prin acțiunea sa liberă, dacă este !i responsabilă, individul,nu afectează, ci stimulează libertatea celorlalți indivizi, responsabilitatea const5nd în faptul căacesta, prin cunoa!terea normelor stabilite de societate, îi impune, autoconstr5ngător,respectarea lor. 6esponsabilitatea implică deci autoanga#area !i con!tiința datoriei.(ăspunderea se referă la comportamentul individului în limitele unui sistem de norme, pecare acesta le respectă, 'e voluntar, 'e din obligația ori teama sancționării #uridice saumorale, ce ar urma după inculcarea lor.

3. !galitatea ca valoare a democrațieiFodernitatea politic" s$a constituit printr$o lupt" pentru egalitate . Vîndirea

modernă a argumentat pe larg că oamenii sunt născuţi egali :egalitatea lor 'ind cons'n9ităde "umnezeu sau provenind %de la natură;, pentru ca viață să 'e înțeleasă cît mai u!or !imai bine.

+n discu9iile contemporane, nu se mai prezint" egalitatea uman" descriptiv :castare de fapt; ci mai cur5nd prescriptiv :ca stare de drept, indic5nd ceea ce trebuie să 'e;sau normativ. ste evident că oamenii nu sunt egali în multe privin9e0 înzestrare individuală,posibilită9i materiale sau 'nanciare, pozi9ie socială etc. "e aceea, accentul cade astăzi pe

ideea că oamenii treuie s" /e trata-i &n mod egal . Oamenii trebuie trataţi egal în privinţele în care ei sunt egali sau trebuie să "e egali .

3n încercarea de a răspunde la interoga9iile precum sfera sau spectrul de egalități, încare domeniu sunt egali, s-au înfruntat diverse concep-ii politice.

"in punct de vedere politic i moral, e/istă dou" tipuri de egalitate0

!galitatea 6ormal" sau de drept, conform căreia legile trebuie să se aplice la felpentru to9i cetă9enii, pe de o parte, 8i to9i cetă9enii se bucură de acelea8i drepturi, pe de alta.)onform dreptului natura= oamenii sunt egali de la natură astfel înc5t puterea are obliga9iamorală să asigure un tratament politic egal. +n acest sens, egalitatea este mai degrabă ovaloare difuză, o aspira9ie sau un ideal :%mai multă egalitateJ;, dec5t o realitate cotidiană.

!galitatea real" sau material", după care doi indivizi ar ' identici din punctul devedere al competen9elor, averii, puterii sau consumului. *cest sens se referă la modul dedistribu9ie a bunurilor, unde aspira9ia spre egalitate nu a fost posibilă dec5t în planul utopiei.Fără satisfacerea unor standarde minime ale condi9iilor de trai, cetă9enii sunt e/clu8i din via9a



publică, ceea ce afectează nu numai coeziunea socială, dar c4iar 8i principiul egalită9ii politicecare este la baza democra9iei.

)u alte cuvinte, distinc9ia dintre ideal 8i realitate, dintre egalitatea politică 8i egalitateasocial-economică, este doar relativă. 6ealizarea sufragiului universal 8i a egalită9ii în fa9a legiieste efemeră în condi9iile în care o mare parte a popula9iei nu are acces la informa9ie, ladecizie sau la consum. +n acest fel, inegalitatea 8i marginalizarea social-economică devin, înultimă instan9ă, o formă de inegalitate politică. 6ezultă de aici că, de fapt, democra9iapresupune patru forme de egalitate0

egalitatea politic" 7 to9i cetă9enii adul9i au drepturi politice egale :e/. dreptul de avota 8i de a ' ales;A egalitatea *uridic" 7 to9i cetă9enii sunt egali în fa9a legii :ideea centrală aguvernării constitu9ionale;A egalitatea social" 7 nici o persoană sau grup social nu trebuie să de9ină privilegiisau să 'e sanc9ionată prin lege datorită apartenen9ei la o clasă socială sau partidpoliticA egalitatea economic" 7 to9i cetă9enii au dreptul la un minimum de condi9ii de trai,necesare nu doar pentru satisfacerea nevoilor imediate, dar 8i pentru accesul la via9acivică.Principiul egalită9ii este susceptibil de interpretări diferite.

a) !galitatea persoanelor

*t5t în interpretarea sa cre8tină, c5t 8i în versiunea laică, introdusă de 6evolu9iaFranceză, egalitatea oamenilor înseamnă egalitatea în drepturi.galitatea persoanelor nue/clude dou" 6orme de inegalitate0

7 inegalitatea natural", rezultată din dotarea diferită a persoanelor umane :talente,aptitudini, stare de sănătate, inteligen9ă, moralitate;A

7 inegalitatea arti/cial", datorită condi9iilor sociale 8i tratamentului inegal :func9ii,recompense; în func9ie de contribu9ia 'ecăruia la realizarea bunăstăriiA oamenii nu sunt egali

nici la na8tere :dependen9a de posibilită9ile materiale ale familiei; 8i nici în fa9a mor9ii :uncopil european are o speran9ă de via9ă de Q@ de ani, iar un copil născut într-o familie africană,sub @R de ani;.

) !galitatea anselor

"ată 'ind relativitatea egalită9ii persoanelor, problema care se pune în cazulregimurilor democratice este de a asigura de fapt o egalitate a anselor. *cest principiupresupune asigurarea unor condi9ii sociale 8i politice care să permită 'ecăruia dezvoltareadarurilor sale naturale.

c) !c+itatea

Prin însă8i natura sa, *usti-ia este impersonal". a tratează toate persoanele înacela8i fel, în spiritul 8i litera legii. "at 'ind însă inegalitatea naturală a oamenilor 8i acondi9iilor sociale, aplicarea strictă a drepturilor poate / ea &ns"i surs" de in*usti-ie0%summum #us, summa in#uriaJ. )a orice institu9ie creată de oameni, dreptul este imperfect.Pentru a compensa limitele func9ionale ale #usti9iei, democra9ia face apel la ec4itate,%adevărata #usti9ieJ care cere să se aplice spiritul 8i nu litera legilor. +n numele unei #usti9iiideale, ec4itatea invocă prevalen9a dreptului natural fa9ă de dreptul pozitiv 8i ne reaminte8tefaptul că #usti9ia tratează cazuri individuale, rezultate din circumstan9e e/trem de variate.Propun5ndu-8i să completeze 8i să umanizeze #usti9ia, principiul ec4ită9ii 9ine cont de #usti9iaumană.

ema <. Construcția constituțional" democratic"



S1. 'undamentele construcției constituționale democratice.

2a baza construc9iei constitu9ionale democratice a fost a8ezat, încă din secolul al <333-lea,principiul separa-iei puterilor &n stat. +n baza acestuia, e/ercitarea puterii este împăr9ita

între mai multe institu9ii în a8a fel înc5t puterea sa 'e înfr5nata de putere :)4arles deontesZuieu, )piritul !egilor , vol. 3, ditura 1tiinti'ca, Iucuresti, =>?D, p.=>@;. *ceasta segregare afăcut ca o institu9ie 7 Parlamentul - sa dețină ca obiect al activității adoptarea legilor, o alta 7Vuvernul 7 sa 'e însărcinată sa le pună în aplicare, în timp ce o a treia 7 3nstanța

#udecătoreasca - să poată sancționa nerespectarea legilor.+ntre Parlament si Vuvern, pe de o parte, si instanța de #udecată, pe de altă parte e/istă

diferențe profunde. "espre acest lucru ne atenționează ontesZuieu care scrie că într-un felputerea #udecătoreasca nu este o putere. Parlamentul si Vuvernul sunt instituții eminamentepolitice, în timp ce o instanța #udecătoreasca e o instituție a-politica. )ele doua instituțiipolitice &>i centreaz" acțiunile asupra prezentului si al viitorului, în vreme ce o instanțareacționeaz" cu privire la evenimente de*a des6">urate. Parlamentul si Vuvernul sebucura de un grad de liertate decizionala ridicat" pe care instanța, ținută de lege sau deprecedent #udiciar, nu o are. *!a dar, instanțele sunt independente :nu răspund în fataunei alte instituții;, dar nu sunt liere 'ind supuse ordinii #uridice ce le înveste!teA

instituțiile politice au liertate decizionala, dar nu se ucura de independentaindependenta :răspund în fata altor instituții si a alegatorilor;.*ristotel considera ca democrația nu este dec5t o pervertire a bunei guvernări.

+n *olitica, acesta oferă o analiză succintă !i precisă a democrației a!a cum era înțeleasa înperioada antica. *stfel condițiile pe care trebuie sa le îndeplinească un stat pentru a adoptaacest regim politic0 ora!-stat mic cu terenuri agricole în vecinătateA economie bazata pemunca sclavilor, care asigura timp liber pentru cetățeniA serviciul casnic, adică muncafemeilor, care da posibilitatea bărbaților să se ocupe de îndatoririle publiceA cetățenierestr5nsa la un număr relativ mic de persoane. +n ciuda idealului generos al egalității politice,democrația clasica a 6ost considerata, vreme &ndelungata, potrivita doar pentrustatele mici, statele-cetate. +nsa, diminuarea rolului monar4ului si augmentarea celui #ucat

de stările generale au impus, treptat, conturarea modelului democrației reprezentative. *cesttip preia principiul deplinei egalități politice, dar îl face posibil prin intermediul mandatarii -cetățenii participa la guvernare prin intermediul reprezentanților. O problema cu care se confruntă o cercetare politologică comparativă, rezidă înconstatarea că unele state au acelea!i instituții, însa, poziția constituționala a acestora estesensibil diferită. 1impla identi'care a instituțiilor este insu'cientă de aceea este necesară oanaliză a acestora care se desfă!oară sub B dimensiuni: 1) dimensiunea legitimit"ții si 2)dimensiunea atriuțiilor. . Prin potențialitate instituționala, se înțelege capacitateaacțională a unei instituții. 1e consideră că dimensiunea legitimității este cea care prevalează

într-un sistem politic construit pe principiul forte al reprezentativității. O instituție puterniclegitimată poate acționa politic dincolo de limita atribuțiilor recunoscute, întruc5t poate

pretinde ca acționează în numele poporului. 1pre e/emplu, e/periența comuna ne arată că unpre!edinte puternic legitimat prin votul întregului popor are tendința de a #uca un rol mult maiimportant dec5t un pre!edinte ales de Parlament c4iar dacă acesta din urma ar avea atribuțiimai importante

2. Institu-iile constitu-ionale ale democra-iei.

Parlamentul -3nstituția centrală !i fără de care nu e posibila democrația moderna. *cesteapot ' unicamerale si bicamerale. :Prima )amera-cea care asigura reprezentativitatea populara, estedenumita )amera inferioara a doua )amera-cea care include reprezentanții statelor federale, estedenumita )amera superioara;. +n principiu, statele unitare ar trebui să dețină Parlamente

unicamerale, în timp ce statele federale ar trebui sa practice bicameralismul. /ista însa !ie/cepții datorate unor diver!i factori. "e e/emplu, în Parlamentul bicameral al arii Iritanii)amera 2orzilor, menținută datorita tradiției, #oaca un rol minor. "e altfel, Parlamentul ariiIritanii este considerat un unicameralism bicameral.



uvernul$ instituția abilitată să pună în e/ecutare legile. )el ce o conduce se nume!te, deobicei, prim-ministru, dar se poate numi si pre!edinte : 1pania; ori cancelar :Vermania,*ustria;. Poziția sa este clar precizata0 în timp ce Parlamentul ales, direct sau indirect, decetățenii cu drept de vot, se bucura de legitimitate deplina, Vuvernul, învestit de Parlament,răm5ne un simplu e/ecutant.

în a doua #umătate a secolului al <3<-lea si prima #umătate a secolului al <<-lea,Parlamentele au uzat de legitimitatea lor sporită !i au creat o presiune puternică asupra

guvernelor. /cesul de parlamentarism a dus la o instabilitate ridicată !i o viață scurtă aVuvernelor, comple/itatea sistemelor cresc5nd în dauna capacitații lor de a răspunde promptla provocările mediului social.

Pentru a contracara fenomenul, în )onstituțiile statelor democratice din perioadainterbelică si, mai ales, după al doilea război mondial, au apărut mecanisme careau ra'ionalizat parlamentarismul în scopul de a creste puterea decizionala a Vuvernului. +nsă,această soluție putea conduce !i la efecte nedorite întruc5t Vuvernul era situat într-o pozițiefavorabilă abuzului de putere. Pentru a înlătura noul nea#uns, forța Vuvernului a fost treptatredusă, pe de o parte prin desprinderea unor instituții, pe de alta parte, prin crearea unorinstituții menite sa-i controleze activitatea.+ntre instituțiile desprinse din Vuvern pot ' menționate0 6eprezentantul statului :în anumite

state;, Ianca )entrala :Națională;, *dministrația locala, iar ca instituții menite să sancționezeactivitatea Vuvernului0 *vocatul Poporului si )urtea )onstituționala :)urtea 1uprema;.

3nstituția care ridica cele mai importante di'cultăți în argumentarea teoretica este ceaa eprezentantului statului. Folosim aceasta formula si nu pe aceea uzuală în limba#uldiplomatic de 1ef al statului întruc5t aceste funcții au, cel mai adesea, atribuții de conducerelimitate. 1i aceasta deoarece rolul sau 7 de reprezentare a statului în relațiile cu alte state -este mai u!or de #usti'cat prin referiri la tradiție si istorie dec5t la teoria democratica. "ee/emplu, nimic nu opre!te ca reprezentarea statului sa 'e atribuție a Primului-inistru, unuimembru al Parlamentului etc.Pentru conturarea unei tipologii a acestei instituții, putem porni de la doua modele diametral

opuse0 unul de inspirație britanica si un altul de inspirație nord-americana. rmare a unui lungproces de democratizare, în Farea 0ritanie monar4ul a a#uns să #oace un rol eminamentesimbolic 'indu-i distribuit un rol minor în sistemul politic. l se bucura de o legitimitatescăzută întruc5t ocupa funcția respectivă pe criterii ereditare !i nu este învestit cu atribuțiie/ecutive. 2a polul opus se situează modelul american în care funcția de reprezentare astatului si cea de prim-ministru sunt deținute de pre!edinte. ai mult, conform )onstituției1* , /ecutivul este uni-personal 'ind alcătuit din Pre!edinte. +n fapt, pre!edinții 1* sebucură astăzi de un aparat comple/ si numeros format din mini!tri :secretari de stat; siconsilieri. *cesta se bucura de o legitimitate deplina deoarece este ales prin votul întreguluipopor.

+ntre cele două modele poate ' identi'cat un model +irid în care pre!edintele are uneleatribuții e/ecutive si, mai important, o legitimitate ridicata datorata alegerii sale de către întregul popor. +n acest model, pre!edintele poate ' văzut ca o contrapondere la Vuvern maiales în situația în care nu are aceea!i orientare politica cu cea a ma#oritarii. "e!i, de jure,pre!edintele în acest model - regimul semi$prezidențial - are atribuții de guvernare ce-lpropulsează în calitatea sui generis de membru al )abinetului, el iese de facto din Vuvern prinneparticipare la decizia politica si devine un 'ltru al activității guvernamentale.

0anca Central" (Eațional") a devenit independenta ca o consecință a globalizării relațiiloreconomice, pe de o parte, si pe de alta parte, a integrării statelor în organizații 'nanciaresupra-statale. "e e/emplu, Iăncile Naționale ale statelor din niunea uropeana fac parte din

1istemul uropean al Iăncilor )entrale ce are ca principal obiectiv Jmenținerea stabilitățiipreturilor&.

3nstituția vocatului Poporului :%mbudsman; are atribuții în e/ercitarea unui controlasupra actelor de guvernăm5nt. * apărut în 1uedia la începutul secolului al <3<-lea, dar face



cariera abia după al doilea război mondial c5nd o suma de state adopta, pe r5nd, aceastainstituție. Ombudsmanul trebuie sa apere spiritul legilor si sa prote#eze drepturile silibertățile individului. Patronat de Parlament, *vocatul Poporului are drept scop urmărireaactelor Puterii privitoare la promovarea si prote#area drepturilor individului si, prin aceasta,limitează libertatea de acțiune a Vuvernului.

Curtea Constituționala a apărut înt5ia data în *ustria si )e4oslovacia în =>BR, dar principiul

pe care se bazează - controlul constituționalității legilor a fost conturat într-o celebra decizie a)urții 1upreme *mericane din =HRC

"intre aceste instituții numai unele sunt, prin modul în care iau na!tere si prin atribuțiile pecare la au, instituții politice. *stfel, Parlamentul, uvernul, eprezentantul statului pot/ considerate instituții politice pline. Curtea Constituțional" (Curtea Suprem"),vocatul Poporului, 0anca Central" nu sunt instituții politice. dministrația locala are, prin modul în care ia se constituie, o dublă natură - politică si birocratică, dar atribuțiilesale cele mai importante nu sunt guvernate de principii si interese politice.

3. Fecanismele constitu-ionale ale democra-iei.

)ele patru instituții identi'cate :Parlamentul, uvernul, eprezentantul statului siCurtea Constituțional" )pot ' implicate în crize 'e pentru ca reprezentanții lor nu maidoresc ori nu mai pot sa-si continue activitatea, 'e pentru că apar diferende în privințaadoptării unei poziții comune față de anumite legi, programe politice, probleme economice,sociale etc. )onstituțiile nu relevă întotdeauna motivele apariției unei crize, darstabilesc mecanisme care să răspundă acestor situații. "e aceea, apropierea de criza politicainstituționalizată constituțional nu poate ' făcută dec5t studiind mecanismele de răspuns siarăt5nd cauzele ce o pot provoca.

)acanta unei 6uncții importante precum cea de reprezentant al statului ori de prim-ministru poate ' provocată de demisia sau imposibilitatea de e/ercitarea a atribuțiilor.

"emisia poate reprezenta un mecanism de ie!ire dintr-o criză politică. 3mposibilitatea dee/ercitare a atribuțiilor poate ' invocată pentru a acoperi un motiv determinat de o crizăpolitică.

Pre!edintele sau Primul-ministru pot ' pu&i sub acuzare de către Parlament pentrucomiterea unor infracțiuni grave. *cest mecanism încearcă să răspundă unei crize provocatede acțiunile contrare intereselor naționale comise de persoane îndeplinind astfel de funcții.

+n ma#oritatea statelor democratice, parlamentarii se bucură de imunitate în sensul încare nu pot ' urmăriți penal dec5t în urma autorizării prealabile venite din partea )amereirespective. Procedura de ridicare a imunită%ii poate ' interpretată ca mecanism de ie!iredintr-o criză politică atunci c5nd apar speculații privind posibila implicare a unui om politic

într-o infracțiune de o anume gravitate.

*omisiile de anc#eta reprezintă un mi#loc de control al activității altor instituții, înspecial a /ecutivului. le apar, de multe ori, în urma unei crize politice.

+esiunile extraordinare pot ' convocate pentru ca a apărut un eveniment nea!teptatpe parcursul vacantei parlamentare, eveniment care poate sa 'e si o criza politica :e/.0neînțelegeri între reprezentanții coaliției aSate la guvernare;.

+n cazul Parlamentelor bicamerale este posibil ca în procesul de adoptare a unei legi saapăra un dezacord privind textul unei legi . +n aceasta situație, )onstituțiile prevăd oprocedură, care include adesea o comisie mi/tă, prin care este depă!ită criza !i se a#unge la ovariantă acceptată de ambele )amere sau votată, de obicei cu o ma#oritate cali'cată, de)amera inferioară.

,ierderea încrederii concretizată într-o moțiune de cenzură sau un vot de

neîncredere reprezintă mecanisme care răspund unei crize politice generate de o deteriorarea raporturilor dintre Parlament si Vuvern. oțiunea de cenzură este supusă unor condiții sirestricții. *stfel, aceasta trebuie sa 'e semnată de un număr destul de ridicat de deputați sisenatori. ai mult, senatorii si deputații ce au inițiat o moțiune de cenzură nu mai pot face



acest lucru în respectivă sesiune parlamentară. nele state :.g. Vermania, 1pania;prevăd mo%iuni de cenzura constructive0 odată cu moțiunea de cenzura este propus sauc4iar trebuie desemnat viitorul prim-ministru.

-ngajarea răspunderii Vuvernului cu privire la un program, declarație politica saulege permite acestuia sa veri'ce în ce măsura se mai bucura de răspunderea Parlamentului."aca actul propus nu a fost votat, Vuvernul va ' demis. *cest mecanism permite consolidarearelațiilor dintre Vuvern si Parlament atunci c5nd a apărut o situație critica.

+n cazul în care coaliția aSată la guvernare î!i pierde unitatea !i o altă coaliție nu poate' formată, ie!irea din criză o reprezintă dizolvarea Parlamentului si organizarea de alegerianticipate

+esizarea *ur%ii :)urtea )onstituțională sau )urtea 1upremă; de către Vuvern, de ungrup de parlamentari sau de Pre!edinte survine atunci c5nd se considera ca o lege esteneconstituțională. Practica arată că în spatele acestei sesizări ce urmăre!te, aparent, un binepublic se ascunde frecvent o criza. )ei ce sesizează )urtea sunt parlamentari ai opoziției sauPre!edintele 7 daca are o coloratura politica diferita de cea a coaliției sau partidului aSat laguvernare.

+elegarea legislativa etraordinara acoperă situația de vid legislativ în care Vuvernulconsidera ca se aSa într-o situație speciala si poate promova un act cu valoare de lege.

2ăs5nd la o parte posibilitatea ca acest fapt sa se înt5mple ca urmare a unui vid real putem saluam în considerație posibilitatea ca Vuvernul sa încerce sa oblige Parlamentul0 în momentul în care un act cu valoare de lege a intrat în vigoare si a produs efecte pentru o perioada detimp, modi'carea sa în mod substanțial poate provoca mai mult r5u.

-rimiterea legii în *arlament spre reeaminare de către Pre!edinte reprezintă un altmecanism de depă!ire a unei crize politice. +n acest caz este vorba de o diferență privindmodul în care ar trebui sa arate o lege între Parlament si Pre!edinte.

îng4ețarea, în diferite trepte, a sistemului politic determinată de starea de urgentă,starea e/cepțională !i starea de asediu nu poate ' considerată un mecanism de răspuns la ocriză politică. Prelungirea mandatului Vuvernului si a Parlamentului, acțiunile e/cepționale aleVuvernului, activarea celulei de criză :precum )onsiliul de 1tat sau )onsiliul 1uperior de

*părare; sunt răspunsuri 're!ti ale unui sistem confruntat cu un Su/ informațional-energeticridicat. Pe acest fond pot apărea mai u!or crize politice deoarece sistemul devine mai instabilsi opozanții puterii încearcă sa pro'te.

ema 1=. 'orme i modele ale democrației.S1. 'ormele democra-iei."emocra9ia îmbracă două forme0 direct" i reprezentativ". )ea directă, presupune ca to9imembrii unei societă9i să participe la luarea deciziilor de interes public, pe c5nd ceareprezentativă presupune delegarea unei persoane sau a unui grup restr5ns de persoane

alese din cadrul societă9ii care să se ocupe de problemele publice 8i să reprezinte în mod legalinteresele cetă9enilor."emocra9ia directă este asociată *tenei din perioada de după reformele lui )listene, punctulsău culminant 'ind în secolul al -lea î.r. sen9a ei a fost participarea direct" aansamblului cetă9enilor la guvernarea cetă9ii.

în termeni moderni, cet"-enia politic" nu se con6und" cu cet"-enia *uridic" 8i că, maimult,democra9ia este un tip de sistem politic e/clusivist din perspectiva celor care au dreptulde a participa 7 'e direct, 'e indirect 7 la luarea deciziilor, o trăsătură care se păstrează 8iastăzi, la nivelul sistemelor democratice ale contemporaneită9ii."emocra9ia antică putea ' considerată o democra9ie directă, dar nu în sensul strict alconceptului, deoarece e/istau 8i atunci guvernan9i 8i guverna9i, dar, cu toate acestea, era un

sistem în care conducătorii 8i cei condu8i se aSau într-o rela9ie directă. 1artori a'rmă că, odemocra9ie directă, a8a cum o practicau grecii, ar necesita implicarea politică totală dinpartea cetă9enilor, ceea ce ar duce inevitabil la producerea unor dezec4ilibre în via9a socială.



elemente ale democra9iei directe se regăsesc în formele de guvernare contemporane, cum ar'0 referendumul, adunările locale sau generale, scrutinele pentru alegerile preziden9iale saupentru demiterea pre8edintelui unui stat.apari-ia democra-iei reprezentative poate / localizat" istoric &n epoca modern" ,c5nd, odată cu apari9ia statelor-na9iune, gestionarea problemelor de ordin comunitar s-atransferat de la nivelul restr5ns al ora8elor-stat la cel al statului na9ional, participarea tuturorcetă9enilor la luarea deciziilor politice devenind, practic, imposibilă. "e altfel, implicit &nperioada contemporan", toate sistemele politice care se revendic" de laorganizarea politic" de tip democratic sunt de tip reprezentativ

S2. ipologia regimurilor democratice. în ceea ce prive8te practica democratică, regimurile politice se diferen9ieze. cele mai

relevante lucrări apar9in politologului *rend 2i#p4art. *utorul propune o tipologie a regimurilorpolitice democratice. +n conte/tul acestei tipologii, *. 2i#p4art discută pentru prima datădespre modelul democra-iei consensualisteJconsocia-ionale, un concept care facecarieră în 8tiin9a politică contemporană.

*. 2i#p4art folose8te următoarele criterii0 cultura politică # cultur politic omogen sau $ragmentat% &n $uncţie de cliva'e

comportamentul elitelor care au dou stri( comportament al elitelor coe)iv sau concurenţial*6ezultă astfel o cvadruplă tipologie a democra9iilor empirice :vezi tabelul =;0a; democra-ie centripet" :cultură politică omogenă, comportament concuren9ial al

elitelor;Ab; democra-ie centri6ug" :cultură politică fragmentată, comportament concuren9ial

al elitelor;Ac; democra-ie consensualist" :cultură politică fragmentată, comportament coeziv al

elitelor;Ad; democra-ie depolitizat" :cultură politică omogenă, comportament coeziv al

elitelor;

mogenă ,lurală

Comportamentul elitelor *oeziv

-ntagonic

)ele patru tipuri de tipologii reprezintă nu doar combina9ii diferite de pluralism social 8icomportament al elitelor, ci 8i grade variate de stabilitate politică. ipul centri6ug dedemocra-ie este instabil, pe c5nd tipurile centripet 8i consocia9ional sunt democra9ii stabile."eoarece democra9ia depolitizată îmbină caracteristicile stabilizatoare at5t ale tipuluicentripet, c5t 8i ale celui consocia9ional, ar trebui să aibă cea mai mare stabilitate. "arrealitatea este alta, în special ca urmare a efectelor destabilizatoare ale opozi9iei fa9ă decaracterul insu'cient de democratic al acestui tip de regim. a#oritatea criticilor formulate laadresa democra9iei consocia9ionale se aplică 8i tipului depolitizat, în timp ce acesta din urmănu bene'ciază de #usti'carea potrivit căreia comportamentul coeziv este indispensabil pentrua controla cliva#ele intense ale unei societă9i plurale.

Democra ieț

depolitizată

Democra ieț

consocia ionalăț

Democra ieț

centripetă

Democra ie centrifugăț



S3. Fodelul democra-iei consensualiste.*rend 2i#p4art a fost cel care a dezvoltat modelul democra9iei consensualiste în opozi9ie cucel al democra9iei ma#oritare. sen9a modelului ma#oritarist este aceea că guvernarea esterealizată de ma#oritatea poporului 8i în concordan9ă cu interesele 8i dorin9ele acesteima#orită9i.Fodelul consensualist presupune ca puterea guvernamentală să 'e de9inută de un cartel al

elitelor politice care să aibă drept obiectiv construirea unei democra9ii stabile în condi9iile uneiculturi politice segmentate 8i ale unei societă9i plurale, adică %societă9i care sunt puternicdivizate de-a lungul unor linii religioase, ideologice, lingvistice, culturale, etnice sau rasiale însubsocietă9i virtual separate, cu propriile lor partide politice, grupuri de interese 8i canale decomunicare& :3bidem, p. @R;. C%nd se &nt%lnesc ast6el de societ"-i, guvernarea con6ormmodelului ma*oritar este nedemocratic" 8i periculoasă, deoarece minorită9ile care nu auacces la putere, se vor sim9i e/cluse 8i treptat î8i vor pierde încrederea în regimul politic.

+n viziunea lui 2i#p4art, e/istă nouă condi9ii care favorizează stabilirea într-o societate aunei democra9ii consensualiste 8i care a#ută la func9ionarea acestui sistem0

=. *bsen9a unei ma#orită9i solide care nu este interesată de împăr9irea puterii, cidimpotrivă dore8te adoptarea modelului ma#oritar.

B. *bsen9a unor diferen9e pronun9ate de status socio-economic între membrii grupurilorsubculturale.C. /isten9a unui număr redus al segmentelor.D. /isten9a unui ec4ilibru de puteri între aceste segmente.@. Popula9ia redusă a 9ării.?. Prezen9a unui pericol sa a unei amenin9ări e/terne care practic for9ează grupurile să

coopereze.Q. Prezen9a unei loialită9i cuprinzătoare predominante în compara9ie cu loialită9ile

particulariste.H. )oncentrarea geogra'că a grupurilor ca element ce facilitează federalizarea>. /isten9a tradi9iei concilierii dublată de disponibilitatea de a înc4eia compromisuri

politice.

odelul consensualist are ca obiectiv să împartă, să disperseze puterea, iar aceasta se poaterealiza cu a#utorul mai multor metode0

Prima metod" constă în &mp"r-irea puterii e@ecutive &n cainete de coali-ie careoferă posibilitatea tuturor sau ma#orită9ii partidelor importante să de9ină puterea e/ecutivă.)rearea unui ec+iliru &ntre puterea e@ecutiv" i cea legislativ" este cea de$a douacale care permite unui sistem să func9ioneze pe bază de consens.

Pentru o democra9ie consocia9ională func9ională este necesar să e/iste uncorporatism al grupurilor de interese, care se împarte în corporatism social în carepredomină sindicatele 8i corporatism lieral în care asocia9iile patronale sunt for9a cea maiputernică.

"e asemenea, e@isten-a unei guvern"ri 6ederale i descentralizate asigură

autonomia 8i independen9a grupurilor din care este formată societatea, dar garantează, înacela8i timp, coeziunea 8i coeren9a acestor grupuri în cadrul statului federal.igiditatea constitu-ional" este o altă cale prin care se poate asigura

func9ionalitatea guvernării consensualisteA modi'carea principiilor constitu9ionale poate ' înfăptuită doar cu ma#orită9i speciale. +n completare, controlul constitu9ional, practicat îngeneral de un $ribunal Federal, asigură un plus de siguran9ă 8i stabilitate statului de drept.

S7.Fodele empirice ale democrației: analiz" comparativ".

+ntr-o lucrare mai recentă, *rend 2i#p4art va încerca s" nuan-eze caracteristicilemodelului consensualist al democra-iei, prin compara-ie cu ceea ce numete

modelul ma*oritarist :sau [estminster; al democra9iei. politologul sus9in5nd că%guvernarea ma#orită9ii concentrează puterea politică în m5inile unei ma#orită9i simple :...;, întimp ce modelul consensualist încearcă să împartă, să disperseze 8i să limiteze puterea îndiverse moduri. O altă diferen9ă constă în faptul că guvernarea ma#orită9ii este e/clusivă,concuren9ială 8i antagonistă, în timp ce modelul consensualist este caracterizat de



inclusivitate, negocieri 8i compromisA din acest motiv, democra9ia consensualistă poate 'numită 8i Ndemocra-ie a negocieriiO& )ele zece diferen9e sunt orientate în func9ie de douădimensiuni0

U dimensiunea e@ecutiv$partide, care vizează distribuirea puterii politice e/ecutive,sistemele de partide 8i electorale 8i grupurile de intereseA

U dimensiunea 6ederal$unitar, ce cuprinde acele trăsături asociate distinc9iei dintreguvernarea federală 8i cea unitară.

O"2 P363) *2 "O)6*]33

Niveluri de analiză a

diferenţelor

Democraţie majoritaristă Democraţie consensualistă

Dimensiunea

executiv-partide

+* concentrarea puterii e,ecutive &ncabinet ma'oritare monocolore-* relaţii legislativ#e,ecutiv&n caree,ecutivul este dominant.* sistem bipartidist/* sistem electoral ma'oritar 0idisproportional1* sistem pluralist algrupurilor de interese

+* &mprţire a puterii e,ecutive &ncoaliţii largi% multipartidiste-* echilibru al puterii &ntre e,ecutiv 0ilegislative.* sistem multipartidist/* repre)entare proportional1* sistem coordonat 0i „corporatist!% alcrui scop este compromisul 0iconcertarea

Dimensiunea

federal-unitar

+*guvernare centrali)at 0i unitar-*concentrare a puterii legislative dectre un legislativ unicameral.*constituţii $le,ibile care pot $iamendate de ctre ma'oritţi simple/*sisteme &n care legislativele auultmul cuvânt &n privinţaconstituţionalitţii propriei legislaţii1*bnci centrale dependente de

e,ecutiv

+*guvernare descentrali)at 0i $ederal-*separare a puterii legislative &ntredou camere cu puteri egale% dar constituite di$erit.*constituţii rigide care pot $i modi$icatenumai de ctre ma'oritţi e,traordinare/*sisteme &n care legile sunt subiect alcontrolului constituţional de ctre curţiconstituţionale sau supreme

1*bnci centrale independente

"ar, pentru a în9elege mai bine deosebirea dintre modelul democra9iei ma#oritariste 8icel al democra9iei consensualiste, este necesar să ne îndreptăm aten9ia înspre cel maiimportant element care de'ne8te 'ecare model în parte0 sistemul electoral. *stfel, vomobserva că primul model al democra9iei folose8te sistemul electoral ma*oritar sau alpluralit"-ii, &n circumscrip-ii uninominale.

ste vorba despre un sistem în care %învingătorul ia totul&, ceea ce înseamnă că acelcandidat care e sus9inut de cel mai mare număr al alegătorilor este cel care c58tigă, în timpce ceilal9i alegători răm5n nereprezenta9i. *cest tip de sistem electoral poate ' divizat în

următoarele formule electorale0 =. formula pluralită9iiA B. formula mi/tă ma#oritate-pluralitateAC. formula votului alternativ.*vanta#ul acestui tip de sistem electoral este că el con6er" stailitate sistemului,

determin5nd e/isten9a unui sistem bipartidist pur :precum în 1*; sau cu două partide 8i #umătate :bipartidism impur, precum în area Iritanie;, în vreme ce principalul dezavanta*e c" el este mai pu-in democratic, în sensul că nu permite reprezentarea intereselortuturor grupurilor e/istente în societate.

Pe de altă parte, sistemul electoral speci'c modelului democra9iei consensualiste esteunul care are, ca scop principal, at5t reprezentarea ma#orită9ii, c5t 8i a minorită9ii, precum 8itransformarea propor9ională a voturilor în locuri parlamentare, pentru a evita astfel suprareprezentarea sau subreprezentarea unui partid. ste vorba despre sistemul electoral alreprezent"rii propor-ionale :6P;, care, la r5ndul său, cunoa8te următoarele formule0 =.

formula reprezentării propor9ionale pe listeA B. formula proporțională mi/tăA C. formula votuluiunic transferabil*vanta#ul acestui tip de sistem electoral este că asigur" o reprezentare l"rgit" a

intereselor diverselor grupuri e@istente &n societate, 'ind, din această perspectivă, maidemocratic. Principalul dezavanta# constă în faptul că in?uen-eaz" 6ormarea unui sistem



multipartidist, ceea ce determină imposibilitatea ca un singur partid să cumuleze @RM^=din voturi, astfel înc5t să asigure guvernarea. *stfel, cu e/cep9ia cazurilor de formare a unuiguvern minoritar, partidele se grupeaz" de regul" &n coali-ii pentru a 6orma cainetul.+ntruc5t în astfel de coali9ii pot intra partide politice de orientare ideologică diferită sau cuprograme de guvernare diferite, este posibilă apari9ia unor tensiuni în interiorul lor. "e aicidecurge un grad redus de stailitate politic".

*naliza modelelor empirice ale democra9iei, în viziunea lui *. 2i#p4art, nu face dec5t s"scoat" &n eviden-" comple@itatea dezaterii asupra problemelor pe care le presupun

sistemele politice democratice. 3ar asta cu at5t mai mult cu c5t alternativele autoritaristela democra-ie reprezint" &n continuare un pericol ma*or la adresa acestor sistemepolitice.

ema 11. Bpozi-ia &n statul democratic.

1. !sența opoziției politice.

+n domeniul 8tiin9elor politice, studiul opozi-iei este inclus &n studiul puterii , al

guvernului, parlamentelor sau partidelor, în sociologie.Pe bună dreptate, guvernul 8i opozi9ia împreună constituie în mod normal totalitatea

puterii politice dintr-o na9iune.

+ncep5nd cu Niccolo ac4iavelli 8i cu $4omas obbes to9i teoreticienii politici au încercat să studieze puterea, au abordat 8i mi#loacele de apărare 8i control pe care societă9ileomene8ti le pot pune să ac9ioneze împotriva puterii. *l9i autori precum Eo4n 2ocke,ontesZuieu sau Ien#amin )onstant au 6ost preocupa-i de c"ile de 6r%nare i corectarea puterii dec5t de e/altarea acesteia. +n secolul al <<lea rolul opozi9iei era în descre8tere căci

în cadrul ON e/istă numeroase 9ări în care se guvernează fără opozi9ie politică. Opozi9ia apierdut teren mai ales datorit" impactului mi*loacelor de comunicare &n mas" 8i alpartidelor politice de mas" precum 8i creterii consensului.

*stăzi,aten9ia politologilor se orientează spre studierea rela-iilor dintre stat isocietate, dintre guvernan-i i guverna-i.

Opozi9ia reprezintă un instinct ad%nc &nr"d"cinat &n natura omeneasc" 8i mai multsau mai pu9in controlat sau reprimat, potrivit măsurii în care societatea în care trăim tolereazămanifestarea sa desc4isă.

"acă instinctul de ostilitate este unul dintre izvoarele opozi9iei, cealaltă fa9ă amonedei este instinctul liert"-ii. Ostilitatea omului fa9ă de tot ceea ce este străin provine8i din faptul că necunoscutul poate reprezenta o amenin9are pentru propria sa libertate.

*cest dulu impuls, de ostilitate 8i de libertate se izbe8te în mod inevitabil de douădintre trăsăturile fundamentale ale oricărei societă9i organizate0 necesitatea e@isten-eiautorit"-ii pe de o parte i aceea a supunerii pe de alt" parte.

"iferitele grupuri sociale capătă con8tiin9a intereselor lor comune în cadrul comunită9ii8i încearcă să le dea e/presie, ceea ce le pune în situa9ia de a intra în conSicte cu altegrupuri,con8tiente 8i acestea de propriile lor interese.

+ntre conSictele omene8ti, conSictul politic are două surse0

=; ciocnirea de interese dintre diversele 6or-e ale unei societ"-i_

B; con?ictul de valori :credin9e, idei, atitudini, obiceiuri; dintre diferitele categorii depersoane, ca 8i dintre aceste categorii 8i cei care de9in puterea politică.

Opozi9ia politică este 6orma cea mai avansat" i mai institu-ionalizat" acon?ictului politic. Opozi9ia politică devine astfel institu9ia care încununează o societate



politică pe deplin dezvoltată institu9ional 8i tr"s"tura distinctiv" a acelor societă9i politicecare sunt cunoscute sub denumiri ca0 societate democratică, liberală, parlamentară,constitu9ională, pluralist constitu9ională sau c4iar societate desc4isă sau liberă.

Procesul lent de institu9ionalizare a conSictului politic a a#uns la deplina sa dezvoltare însecolul al <3<lea. *pari9ia regimurilor parlamentare care includeau printre principalele lorinstitu9ii o opozi9ie a început mai ales în Fran9a, cu procesul de separare a puterilor în stat.1istemul parlamentar cu opozi9ia politică este rezultatul al evolu9iei istorice a propriilor

institu9ii !i al realizării unei combina9ii speci'ce între acestea. 1istemul modern înmănunc4ează laolaltă trei dintre principalele 6unc-ii politice0

=; aceea de a crea dreptul i de a controla aducerea la &ndeplinire a legilor cătreguvern_

B; aceea de a e@prima &n mod organizat opiniile societ"-ii , at5t ale minorită9ii c5t8i a le ma#orită9ii_

C; aceea de a numi sau de a destitui guvernul.

)a institu9ie, opozi9ia politică sa dezvoltat ca reac9ie fa9ă de guvern 8i în consecin9ă

reSectă într-o oarecare măsură caracterul acestuia, c4iar dacă este lipsită de puteri 8i arefunc9ii mai limitate. Opozi9ia nu are acces la ma8inăria guvernamentală 8i nu poate operanumiri în posturi. *rma sa principală a fost opinia publică, căreia i-a 8i datorat, în maremăsură, e/isten9a.

6egimurile parlamentare moderne au început să se stabilească în uropa 8i în *mericade Nord acum vreo două sute de ani 8i, de atunci încoace, ele au supravie9uitrevolu9iilor,restaura9iilor 8i războaielor. sen9ială pentru func9ionarea statului pluralistconstitu9ional răm5n0 parlamentul i opozi-ia.

2. Bpozi-ia ca suiect al procesului democratic i politic.

Opoziția politica este orice rezistenta, împotrivire a unui grup politic dominant dinpartea altui grup politic privind puterea politica. /isten9a opozi9iei politice este una dintrecele mai importante caracteristici ale regimului politic, criteriul de evaluare al caracterului săudemocratic !i de'ne8te competitivitatea procesului politic.

Bpozi-ia -veg+eaz" ca cei ce conduc statul să reprezinte interesele celor condu!i, critic"programul acestora 8i încearcă să e@plice că ar ' aplicat un program diferit. Opozi9iaformulează a8adar o alternativ" la programul actual de guvernare în speran9a că aceasta vaplăcea mai mult ma#orită9ii electoratului 8i că la următoarele alegeri acesta va vota împotrivaguvernului actual 8i în favoarea ei.

. uvernul i opozi-ia &mpreun" constituie &n mod normal totalitatea puteriipolitice dintr$o societate. 1-a spus, pe bună dreptate, că opozi9ia este, după guvern, ceade$a doua 6or-" politic". Prezen9a opozi9iei &mpiedic" partidul de guvern"m%nt s" seidenti/ce cu statul, să devină partid de stat 8i să-8i ridice propria interpretare a bineluicomunitar la rangul de adevăr absolut 8i singur valabil.

Bpozi-ia ca contragreutate. )ea mai importantă 8i e'cientă contragreutate la puterea statală a fost dintotdeauna opozi9ia parlamentară. +n opinia teoreticienilor anglo-sa/oni ai secolului <333, inventatorii opozi9iei parlamentare, guvernul 8i opozi9ia sedeosebeau între ele 8i la nivel moral în ceea ce priveau tensiunile dintre putere 8i lipsa ei.



"emonismul puterii nu amenin9ă dec5t guvernul care posedă puterea si este amenin9at decorup9ie. Sarcina opozi-iei este aadar de a preveni corup-ia. Prin institu9ionalizareaopozi9iei se garantează libertatea, pun5nd o barieră în calea naturii umane 8i mai ales a celorputernici, pu9in rezisten9i în fa9a ispitelor. *ceastă barieră îi va împiedica pe ace8tia sătransforme libertatea în anar4ie sau despotism.

Bpozi-ia ca alternativ". )u siguran9ă că nu este o coinciden9ă faptul că ideeaopozi9iei parlamentare a apărut în *nglia, o 9ară cu un sistem bipartidist clasic. a î8i e/ercită

puterea de inSuen9ă asupra guvernului prin simplul fapt că e/istă ca alternativă electoralăla un guvern slab. Opozi9ia critică de aceea în parlament măsurile luate de guvern 8i oferăspre compara9ie un program mai bun, pentru a-i convinge astfel pe alegători că trebuie săsc4imbe guvernul.

Perspectiva dob5ndirii puterii la următoarele alegeri motivează opozi9ia să adopte oatitudine critic" moderat", aceea8i modera9ie 'ind folosită 8i la e/primarea propriilorcontraoferte. Vuvernul, la r5ndul lui, trebuie să lupte pentru a c58tiga încrederea alegătorilor.

$oate astea se petrec în fa9a oc4ilor alegătorilor care au aici un rol de arbitru care î8i dăverdictul o dată la patru sau cinci ani în competi9ia dintre guvern 8i opozi9ie.

'unc-ia de control a opozi-iei. Pentru că partidul ma#oritar sau coali9ia de partide

care formează guvernul nu prea se simte motivat să controleze cu rigurozitate activită9ilee/ecutivului, opozi9ia trebuie să preia 8i această func9ie de control.

Opozi9ia parlamentară e/ercită o inSuen9ă directă asupra procesului legislativ.odi'cările aduse )onstitu9iei au nevoie de regulă de aprobarea ei. "ar 8i în ceea ce prive8telegile obi8nuite ea poate modi'ca deseori împreună cu partidul de guvernăm5nt sau cu oaripă a acestuia proiectele guvernului. Opozi9ia are astfel rolul de a veg4ea la respectareaintereselor neluate su'cient în considerare de guvern, garant5nd dezbaterea liberă 8icuprinzătoare a tuturor problemelor ce intervin în procesul legislativ.

Iineîn9eles că posibilită9ile de control ale opozi9iei nu trebuie supraestimate. Opozi9ia

va reu8i doar în cazuri e/cep9ionale să adune în #urul ei ma#orită9ile necesare din parlamentpentru a veni împotriva deciziilor guvernului. "ar c4iar 8i numai critica publică a neregulilorconstatate poate face minuni.

Pentru a func9iona cu adevărat, opozi-ia treuie s" ai" anumite drepturiparlamentare. a trebuie să aibă su'cient loc de manevră, ne'ind îng4esuită dema#oritatea din parlament. *stfel ea va putea a#uta la formarea guvernului, va putea cere să ise dea socoteală 8i î8i va putea e/prima criticile. ai presus de orice, opozi9ia trebuie sădispună de acelea8i 8anse în lupta electorală ca 8i partidul de guvernăm5nt, să aibă acela8iacces la presa scrisă, la radio 8i la posturile de televiziune 8i să-8i poată prezenta în mod liberobiective sale.

3. ipuri >i 6orme de opozi-ie politic".

ipurile de opoziție politica. +n funcție de atitudinea față de sistemul politic e/istent0

a; constructiv", care este direcționata spre susținerea sistemului politic e/istent

b; distructiv", este orientată la distrugerea sistemului politic e/istent sau lasubstituirea regimului politic e/istent.

6aportată la puterea legislativă0



a; parlamentar", care apare in mi#locul puterii legislative.

b; e@traparlamentar",

"upă tipul societății0

4emocratice otalitare ranzitorii

Pornind de la sursa de proveniență0 4in aceia>i sursa 4in di6erite partide sau asociații politice

'orme de opoziție politic". "acă e/cludem problema opozi9iei e/traparlamentare `grupările nereprezentate în parlament, opozi9ia cunoa!te diferite forme.

poziţia competitivă - va critica permanent activit"-ile guvernamentale,repro85ndu-i de e/emplu acestuia că nu aduce îmbunătă9iri cadrului legislativ. 3nteresul debază al opozi9iei competitive se concentrează pe alegerile următoare. a trebuie s"demonstreze electoratului caren-ele politicii guvernului, motiv5ndu-l astfel ca laurmătoarele alegeri să se decidă în favoarea ei. "easemenea de a demonstra că persoaneledin opoziție sunt mai competente de cît cele de la guvernare.

poziţia cooperantă - nu se g5nde8te la următoarele alegeri. a este interesat" s"$i promoveze propriile proiecte, sub forma unor decizii legale concrete. a este nevoită să

încerce prin negocierile purtate în cadrul comisiilor 8i comitetelor, să ob9ină c5t mai multeconcesii din partea guvernului 8i ma#orită9ii parlamentare. Nu critică guvernarea.

*ceastă diferen9iere între cele două forme de opozi9ie poate părea foarte clară la o primăvedere, ea este însă destul de problematică. *par c5teva probleme0

+n cazul în care e/istă un partid mare care î8i permite să adopte un curs opozi9ionalstrict, sistemul politic în care apare acesta este caracterizat de instailitate. Oopozi9ie pur cooperantă - nu ar face altceva dec5t să î8i ignore sarcinile care îi revin înmod prioritar, rat5nd 8ansa de a se prezenta electoratului ca viitor partid deguvernăm5nt.

O opozi9ie pur competitivă poate e/ista numai atunci c5nd ea nu reprezintă doar oalternativă la ma#oritatea aSată la guvernare, ci dore8te să se a'rme 8i ca oalternativ" la sistemul politic actual. a va vedea că este mai u8or să propuialternative dec5t să le pui în practică. "acă nu reu8e8te să-8i materializeze concep9iilee/puse pe vremea c5nd se aSa de partea adversă, opozi9ia a#unsă la guvernare î8i vapierde credibilitatea .

Opozi9ia este obligată în mod normal, atunci c5nd dore8te să preia puterea, s"6unc-ioneze at%t competitiv c%t i cooperant. a trebuie să-8i păstreze credibilitatea 8i să

dovedească că este o alternativ" real". a nu trebuie să spună nu din principiu proiectelorguvernamentale, mai ales atunci c5nd guvernul îi propune să colaboreze cu el. Opozi9ia nupoate însă nici să colaboreze la nesf5r8it cu guvernul.

n alt argument care vine în favoarea unei atitudini care combină competitivitatea cucooperarea este consecven9a cu care sunt îndeplinite sarcinile opozi9iei în sistemulparlamentar. $riada clasică0 critică& control& alternativă este fundamentul pe care sespri#ină atribu9iile opozi9iei parlamentare. Func9ia de control presupune ca opozi9ia să veg4ezeca politicile guvernamentale să corespundă prevederilor constitu9ionale 8i legale. Func9iacritică nu trebuie interpretată ca o ceartă cu privire la detalii, ea trebuind să includădisponibilitatea opozi9iei de a coopera în mod concret în vederea îmbunătă9irii proiectelor

propuse de guvern. Opozi9ia trebuie să î8i îndeplinească aceste atribu9ii în cadrulparlamentului, în acela8i timp trebuie să se adreseze în mod direct 8i electoratului.



7. Prolemele opozi-iei.

+nainte se spunea că guvernul are tendin9a să se uzeze. Perspectivele pe care le areopozi9ia să a#ungă rapid la putere s-au diminuat considerabil. otivul pentru acest lucru este

posibilitatea rezervată partidului aSat la guvernare să realizeze rapid interesele înainte devenirea alegerilor. Eu programul electoral, ci satis6acerea dorin-elor electoratului prinluarea unor m"suri potrivite i p%n" la aa numitele cadouri electorale potconstitui premise decisive pentru a/rmarea &n alegeri. )riticii sistemului parlamentarsunt de părere că ordinea curentă nu mai are su'cientă dinamică internă, ne mai d5nd 8ansasuccesiunii la putere. i cer o sc4imbare fundamentală a premiselor sociale ale ordinii politicepentru ca to9i să bene'cieze de 8anse egale.

)5nd partidul aSat la putere are o dinamică redusă 8i nu se arată disponibil să accepteunele sc4imbări, opozi9ia poate căpăta o 8ansă reală c4iar 8i în cadrul ordinii e/istente.

Pe de altă parte, pentru a respecta interesele de grup pe care le sus9ine, 8i opozi-ia

este oligat" s" coopereze cu guvernul, pentru a putea realiza ceva concret pentruclientela sa. )onsecin9a acestei atitudini este de multe ori faptul că opozi9ia tinde săsublinieze mai degrabă interesele comune, negli#5ndu-8i func9ia de control.

)on9inuturile legislative sunt e/trem de complicate, iar manevrarea lor necesităcuno8tin9e vaste în domeniu 8i informa9ii de prima m5nă. Partidul de guvernăm5nt le areasigurate pe am5ndouă datorită birocra9iei statale. Opozi9ia însă nu are acces la ele. "eaceea, ea nu reu8e8te dec5t foarte greu să elaboreze proiecte de lege proprii sau să dezvoltealternative la proiectele propuse de guvern.

Bpozi-ia &n statul democratic. *ctivitatea politică dintr-un stat social-liberal modernare nevoie de un climat politic moderat, iar capacitatea inepuizabilă de solu9ionare acontroverselor politice plasează consensul în r5ndul valorilor fundamentale ale democra9iei -a#ungerea la un consens asupra lucrurilor disputate. "oar raporturile tensionate dintre guvern8i opozi9ie fac posibilă desfă8urarea unei politici democratice.

Opozi9ia are nevoie de cura* i de 6antezie, dar 8i de un climat social care să aprobedisputa politică 8i care să nu vadă în acest lucru un fapt negativ. Opozi9ia are nevoie de oatmos6er" politic" &n care guvernul s" nu considere orice critic" ca a6ront adusautorit"-ii. Opozi9ia trebuie s" /e desc+is" la adoptarea unor noi perspective 8i să

încuviin9eze transformările sociale.

3nSuen9a opozi9iei asupra procesului politic poate / pozitiv" 8i să contribuie la

dezvoltarea sistemului politic prin sporirea constructivită9ii 8i desc4iderii sale, dar 8i săservească drept surs" de destailizare a situa9iei politice. )u toate acestea, lipsa unormecanisme e/ciente de includere a opozi-iei &n procesul politic o plasează în zonacomportamentului politic conven9ional, ceea ce poate genera instailitatea dezvolt"riipolitice, iar în condi9iile agravării ma/ime a situa9iei poate duce la prăbu8irea întreguluisistem.

*v5nd în vedere, că opozi9ia este una dintre institu9iile-c4eie ale dezvoltăriidemocratice, trebuie luate următoarele măsuri pentru a restabili rolul său în conte/tul generalal proceselor democratice0

=. Contientizarea de către cele mai importante partide parlamentare a faptului că

opozi9ia constructivă 8i activă politic este o condi-ie necesar" pentru dezvoltarea ec4ilibratăa sistemului politic al 6epublicii oldova, pentru asigurarea e'cientă a conducerii publice 8ipolitice a statului, una dintre sursele de ideiA



B. Institu-ionalizarea opozi-iei ca o modalitate 8i un mi#loc de stabilizare alsistemului politic 8i de partide din 6epublica oldovaA

C. !laorarea modelului optim 6ormal$*uridic, normativ al rela-iilor dintrepartidele i organiza-iile politice, lu5nd în considera9ie e/perien9a 6epublicii oldovaA

D. en9inerea instrumentelor 8i metodelor de interac-iune constructiv" cu institu9iileputerii în scopul cre8terii efectului pozitiv al acestei interac9iuni 8i minimizarea efectelornegative.

Ini-iativele civile i noile mic"ri sociale. *ceste mi8cări au apărut ca 6orme deprotest la adresa guvernului 8i a opozi9iei parlamentare, pentru că interesele lor nu 8i-augăsit ascultare în sistemul de partide.

Ficarea 6eminist" a obligat partidele politice ` 'e ele guvernamentale sauopozi9ionale ` să aducă modi'cări considerabile programului 8i politicii de personal, pentrucă numărul crescut al femeilor active politic începuse să îl concureze serios pe cel albărba9ilor din arena politicăA greutatea voturilor date de femei trebuia luată astfel înconsiderare conform principiilor democra9iei.

Ini-iativele civile regionale i locale î8i desfă8oară activită9ile de multe ori subsemnul opozi9iei fa9ă de îndeplinirea la nivel regional 8i local a unor planuri supraregionale -vezi infrastructură, aeroporturi, gropi de gunoi. 6eprezentan9ii locali ai diverselor interese î8iorganizează ac9iunile de protest împotriva acestor plani'cări consim9ite de cele mai multe oride parlament.

+n ini9iativele civile 8i noile mi8cări sociale se articulează deseori 8i năzuin9ademocratică fundamentală spre o implicare mai crescut" i mai e/cient" a cet"-enilor &n via-a politic". *cest lucru a însemnat o provocare importantă la adresa guvernului 8i aopozi9iei parlamentare. "acă guvernul 8i opozi9ia parlamentară reu8esc să facă fa9ă cu succes

acestor provocări, stabilitatea societă9ii nu mai este deloc amenin9ată, mai mult, ea va pro'ta,c4iar dacă anumite decizii 8i plani'cări s-au întins mai mult în timp. "acă democra9iaparlamentară nu reu8e8te să satisfacă dorin9a #usti'cată a societă9ii de a formula obiectiverelevante 8i o participare sporită, ea se va dovedi periculos de slabă, fapt care se vamanifesta mai ales în lipsa sus9inerii formei democratice de stat.

Opozi9ia constituită din ini9iativele civile 8i mi8cările sociale poate a#uta ca societatea sănu îng4e9e în forma unei pure societă9i de consum. "acă guvernul 8i opozi9ia se declarădesc4i8i în ceea ce prive8te problemele e/puse de ini9iativele civile 8i mi8cările sociale, atuncinu cetă9enii nu au nici un motiv să se înstrăineze de democra9ia parlamentară. +n specialpentru opozi9ia parlamentară, preocuparea cu aceste problematici înseamnă o cre8tere a

8anselor ei de c58tig.ema. 4emocratizarea. eoriile democratiz"rii.

1. Semni/ca-ia democratiz"rii.+n primele studii ale democratizării, din perioada anilor QR 8i HR a sec. <<, se

presupunea că semni'ca9ia democratizării era evidentă de la sine0 însemnă pur 8i simplutrans6ormarea sistemului politic, de la nondemocra-ie la o guvernare responsail"i reprezentativ". *ceste studii au adoptat o aordare orientat" c"tre proces,concentr5ndu-se asupra identi/c"rii mecanismelor sau c"ilor care duceau lademocratizare.

Pe măsură ce democratizarea evolua, devenea evident că, de8i unele 9ări realizau o

tranzi9ie de succes spre democra9ie, altele se prăbu8eau, iar mult mai multe intrau :8i răm5n; în categoria democra-iilor prolematice. 6ezultatul a fost orientarea interesuluiacademic c"tre identi/carea 6actorilor care 6ac ca noile democra-ii s" dureze,precum 8i a celor care, dimpotrivă, e@plic" 6ragilitatea sau sl"iciunea. Consolidareademocra-iei a devenit principalul subiect al cercetărilor în perioada anilor >R. *cest fapt a



marcat concentrarea dezbaterii despre democratizare asupra modului în care cultura politică,economia politică 8i institu9iile modelează efectele.

"emocratizarea a început să 'e tratată diferit de diferiți cercetători- conceptualizată cadiscurs, cerere, set de sc4imbări institu9ionale, formă de domina9ie a elitelor, sistem politicdependent de controlul popular etc. !a a 6ost g%ndit" ca un set distinct de sc+im"risuccesive realizate &n decurs de c%-iva ani, ca o serie de lupte cu /nal desc+is, ca otrans6ormare a structurilor pro6unde sau ca o utopie imposiil de realizat. Pe scurt,democratizarea este un concept la 6el de contestat &n esen-" precum democra-ia &ns"i.

"in perspectiva studiilor politice, democratizarea a fost în9eleasă în sensul unuicontinuum pornind de la o pozi9ie minimalistă spre una ma/imalistă, ma#oritateacomentatorilor pozi9ion5ndu-se în puncte diferite ale intervalului. 4e/ni-ia minimalist" deaz" - desfă8urarea regulată a unor alegeri corecte 8i introducerea unor norme fundamentalecare fac posibile alegerile libere. O de/ni-ie mai cuprinz"toare presupune introducereadrepturilor individuale liberale :libertatea de asociere, libertatea religioasă, libertatea presei,libertatea de a candida pentru func9ii publice etc.; sau crearea unei ordini poliar+ice. )utoate acestea, de'ni9ia răm5ne destul de limitată pentru că nu reu8e8te să abordeze în modadecvat nici problema puterii, nici importan9a unor obstacole structurale în calea participării.

Prezintă interes o de'ni9ie mai largă, în care democratizarea reprezint"introducerea i e@tinderea drepturilor cet"-eneti la care se adaug" crearea unuistat democratic.

O întrebare mai di'cilă este în ce măsură democratizarea trebuie să impună eliminareaformelor e/treme ale inegalit"-ii socioeconomice. "emocra9ia este o ordine politică, nueconomică. $otu8i, aspectele economice le a6ecteaz" pe cele politice - s"r"cia &nseamn" acces i in?uen-" redus" &n s6era pulic".

+n practică, o democratizare completă nu poate avea loc fără re6orm"socioeconomic", sc+imare cultural" i social" sau 6"r" trans6ormarea rela-iilor degen. +n realitate, nici o -ar" nu ar putea / numit" democra-ie, întruc5t inegalită9ilepolitice 8i economice persistă în toate societă9ile. )u toate acestea, este important să ne

amintim că inegalit"-ile modeleaz" inevitail politica democra-iilor. *colo undeacestea sunt at5t de mari înc5t împiedică sec9iuni ale popula9iei, cum ar ' femeile, grupurileetnice sau săracii, să î8i e/ercite competen9ele politice aferente cetă9eniei, este di/cil s"vorim despre democratizare. +n aceste cazuri este mai adecvată caracterizareasistemelor politice ca 'ind pseudodemocratiz"ri, democratiz"ri limitate, de 6a-ad" saunelierale.

2. Procesul democratiz"rii: termeni de/nitorii."emocrația se e/pune unor riscuri suplimentare atunci c5nd este folosit cu referire la

sc4imbarea de regim politic. !valuarea sc+im"rilor de regim este o prolem" ce -ine

de termeni i standarde: de termeni pentru că etapele 8i nuanțele acestor sc4imbăritrebuie să primească nume lipsite de ec4ivoc, de standarde pentru că în spateledenominațiilor se aSă criterii unitare în conformitate cu care vom reu8i să apreciem evoluțiaregimurilor.

1intagmele tranziție politic" 8i sc+imare politic" pot ' considerate sinonimeperfecte. *utorii se referă în primul r5nd la tranziția c"tre un regim politic democratic. +ntimp, pe această bază s-a ridicat o întreagă construc9ie teoretică, care actualmente revendicăstatutul de sub-disciplină academică sub numele de tranzitologie. Numai că, dedataaceasta, tranziția se re6er" invariail la trecerea de la un regim autoritar saudictatorial la unul democratic, a8adar la procesul democratiz"rii.

)ele mai mari di'cultăți sunt legate c4iar de utilizarea termenului tranziție.

Vuillermo OG"onnell 8i P4ilippe1c4mitter, atunci c5nd îl folosesc, identi'că trei componentestadiale principale, trei etape ma*ore. ieralizarea constituie debutul tranziției democratice 8i reprezintă procesul de

rede'nire 8i de e/tinderea drepturilor în direcția acordării de garanții privind respectarealibertăților fundamentale. democratizarea, - aprofundarea reformei politice în sensul



respectării principiului cetățeniei democratice, obligația instanțelor guvernamentale de a seconforma deciziei politice la determinarea căreia cetățenii participă cu drepturi egale.

socializarea sau %a doua tranziție& prive8te acomodarea intereselor unor grupuri 8icategorii sociale cu potențial revoluționar 8i a instituțiilor democratice.

O utilizare alternativă a acelora8i termeni include conceptul de consolidaredemocratic". +n această variantă lieralizarea, tranziția i consolidarea ar / trei etapesuccesive ale democratiz"rii :procesul prin care un regim politic nedemocratic setransformă într-unul democratic;.

Consolidarea democratic"- a primit mai multe de'niri%prevenirea colapsuluidemocrației&,&, %dezvoltarea democrației&,%fundamentarea democrației&, %organizareademocrației&.

+n eseul celebru semnat de "ank\art *.6usto\0 tranziția cuprinde o 6az" preg"titoare:preparatorp4ase;, una decisiv" :decisionp4ase; 8i o alta de acomodare:4abituationp4ase; :=>QR;.

)riticii susțin că &rans6ormare este un termen mult mai potrivit pentru a descrieprocesul catalitic de sc4imbare fundamentală 8i generală de la area Ialtică la area Neagră.

+ntr-adevăr, cuv5ntul tranziție poartă adesea o mare încărcătură teleologică înlocuireasa cu termenul transformare nu pare să 'e o soluție, at5t timp c5t acesta a primit de#a un

sens determinat în le/iconul tranzitologic. $ransformarea este una dintre varianteledemocratizării în care elita vec4iului regim are un rol determinant în instaurarea regimuluidemocratic.

1e 8tie, de asemenea, că tranzițiile politice sunt procese marcate de incertitudine.Pentru a evita orice amiguitate, termenul tranziție treuie s" /e &nsoțit, de

/ecare dat", de un determinant care să circumscrie cu precizie universul de discurs.*stfel, vom preciza permanent dac" ne re6erim la tranziția politic" sau la ceaeconomic" :culturală, socială, etc.; :tranziția democratică; 8i tranziția către un alt tip deregim politic, autoritar sau totalitar.

+n aceea8i ordine de idei, este necesar s" distingem &ntre tranziția politic" irevoluție. "in acest punct de vedere, %tranziția& are o sferă de cuprindere generală, revoluția

sau reforma 'ind ipostaze parțiale ale fenomenului. 1au invers tranziția politic" este doarun aspect al revoluției.

3. Standardele democratice.)riteriile formulate de către 6obert "a4l sunt acceptate ca punct de plecare 8i anume0=; e/istența o'cialităților alese, B; alegeri libere 8i corecte, C; sufragiu cuprinzător,D;dreptul de a candida pentru instituții publice, @; libertatea de e/primare, ?; e/istențasurselor alternative de informare, Q; autonomie asociativă.

"i'cultăți pot să apară atunci c5nd aceste criterii sunt transformate în standarde.Freedom ouse- *ceste studii î8i propun s" evalueze importanța pe care o cap"t"liertatea i democrația, în calitate de principii de guvernare, la nivel global, uz5nd de un

standard, de o unitate de măsură unică. Pentru ca de'nirea libertății să nu 'e afectată deinterpretările culturale, limitate, selective, coordonatorii cercetării s-au raportat, în principal,la drepturi.

)riteriile folosite în studiul Freedom în t4e \orld BRRC0Drepturi politice. Procesul electoral.=. *legeri libere 8i corecte pentru 8e'i de statB. *legeri libere 8i corecte pentru reprezentanții din legislativC. /istența unor reglementări electorale corecte 8i a oportunităților egale în campanie

etc.0. Pluralism politic i participare.=. "reptul cetățenilor de a se organiza în cadrul unor diverse partide politice sau al altor

grupări politiceAe/istența mobilită9ii în acest sistemB. /istența unei opoziții reale 8i capacitatea acesteia de a c58tiga puterea prin alegeri.



C. 2ibertatea alegerii politice populare față de dominația potențială a unor grupuri ceposedă putere:oligar4ii economice, grupuri religioase, puteri străine etc.;

D. *utonomia 8i participarea la luarea deciziilor a minorităților de orice fel.C. 'uncționarea guvernului.=. "eterminarea politicilor guvernamentale de către reprezentanții ale8iB. *bsența corupțieiC. 6esponsabilitatea guvernului față de alegători în perioada dintre alegeri, desc4iderea

8i transparența acțiunilor guvernamentalentrebări adi'ionale discre'ionare privitoare la drepturile politice$*. Pentru monar4iile tradiționale care nu au partide sau proces electoral, sistemul

politic oferă mi#loace de consultare a poporului, încura#ează discutarea politicilor 8i acordădreptul de petiționareL

I. Vuvernul la putere modi'că deliberat compoziția etnică pe un anumit teritoriu astfel înc5t să distrugă o cultură sau să încline balanța în favoarea unui alt grupL

'ibertă % i civile. iertatea de e@presie i opinie=. 2ibertatea 8i independența preseiA e/istența altor forme de e/presie culturală.

B. 3nstituții religioase libereA e/primare religioasă liberă, publică 8i privatăC. 2ibertate academică, sistem educațional ferit de îndoctrinare politicăD. 2ibertatea de e/primare în domeniul privat0. 4repturi privind asocierea i organizarea=. 2ibertatea de întrunire, de a participa la demonstrații 8i dezbateri publiceB. 2ibertatea organizațiilor politice 8i cvasi-politiceC. /istența sindicatelor, organizațiilor 9ărăne8ti sau a unor alte organizații similareA

e/istența unor negocieri reale 8i a organizațiilor profesionale libereC. 4omnia legii=. Eustiție independentăB. Prevalența domniei legii în materie civilă 8i penalăA controlul civil al poliției

C. /istența protecției față de teroarea polițienească, privarea de libertate ne#usti'cată,e/il, tortură,război 8i insurgențăD. $ratamentul egal al cetățenilor în raport cu legea4. utonomie personal" i drepturi individuale=. *utonomie personală, absența controlului etatic în ceea ce prive8te călătoria,

alegerea re!edinței, alegerea locului de muncăA absența îndoctrinării 8i a dependenței față destat

B. "reptul la proprietate 8i inițiativă economică privatăA independența acesteia dinurmă față de inSuența înalților o'ciali, a forțelor de securitate sau a crimei organizate.

C. 2ibertăți sociale personale, incluz5nd egalitatea în c4estiuni de gen, alegereapartenerului de căsătorie 8i a numărului de membrii ai familiei

D. galitatea de oportunități 8i absența e/ploatării economice*ceastă formulare a standardelor democratice implică înțelegerea libertății :8i în mod

indirect a democrației; ca variabilă scalarăA gradațiile sunt aici vizibile 8i sunt consideraterelevante pentru operaționalizarea conceptului.

n raport recent publicat de organizația Freedom ouse %)ele trei valuri aledemocrației& - 1tatele lumii au fost clasi'cate în acest scop în Q categorii, după trăsăturiledominante ale practicilor politice ce le sunt proprii0

- democrații 7 sisteme politice ale căror lideri sunt ale8i intr-un proces competițional ceanga#ează mai mulți candidați 8i mai multe partide, proces în care opoziția are 8anse de aa#unge putere sau de a participa la guvernareA

- regimuri cu practici democratice restricționate 7 în care partidul dominant

controlează p5rg4iile puterii incluz5nd accesul la media 8i procesul electoral, într-un mod care înlătură orice amenințare la adresa propriei 4egemonii :spre e/emplu state în care nu a fostrecunoscut dreptul de vot al femeilor,minorităților rasiale, celor lipsiți de proprietate;

- monar+ii 7 monar4ii constituționale, tradiționale sau absolute



- regimuri autoritare 7 în mod tipic state cu partid unic sau dictaturi militare în careau loc încălcări importante ale drepturilor omului

- regimuri totalitare 7 sisteme cu partid unic care controlează informația, seanga#ează în propagandă,controlează viața civică 8i intervin brutal în viața privată :regimurimar/ist-leniniste 8i național-socialiste;

- state dependente coloniale sau imperiale protectorate 7 state care au căutatdin proprie inițiativă protecția unor state vecine mai puternice sau care sunt temporar subprotecția comunității internaționale

"acă în =>RR democrațiile sunt absente, poziția proeminentă revenind coloniilor,regimurilor democratice restrictive 8i protectoratelor, în =>@R sunt numărate BB de statedemocratice, iar în BRRR a#ung la cifra de ==> :?B M din total;. DR :BRM; de state din totalulde =>B sunt regimuri autoritare, =? democrații restrictive, =R monar4ii tradiționale,@ statetotalitare 8i B protectorate, statele dependente coloniale dispăr5nd cu totul.

7. eoria valurilor."emocra9ia s-a răsp5ndit treptat pe glob încep5nd cu secolul al <l<-lea. )auzele

democratizării au variat în timp 8i spa9iu. otorul democratizării în secolul al <l<-lea a fost

clasa, în anii =>HR 8i =>>R ea a fost impulsionată de un amestec comple/ de conSicte sociale,construc9ie statală 8i inSuen9e e/terne.

O modalitate de e/plicare a e/tinderii democratizării în decursul timpului constă îngruparea e/perien9elor în %valuri distincte. 3n =>>=, 1amuel untington sintetiza aceastăevoluție vorbind despre trei valuri ale democrației în perioada modernă, în prezent, teoriavalurilor a devenit o parte conven9ională din povestea democratizării, în capitolul de fa9ăe/aminăm istoria democratizării pornind de la ideea valurilor.

Primul val este asociat emergenței statului națiune 8i începe la #umătatea sec =>.ungtinton distinge următoarele perioade0

Primul val (lung) 1;2<$1<29

Primul re?u@ (val invers) 1<22$1<72

l doilea val (scurt) 1<73$1<92.e?u@ II 1<8;$1<:8

l treilea val 1<:7 $

"e'niția folosită de untington0 Jn val al democratizării este un grup de tranziții de laregimuri nedemocratice la altele democratice care se petrec într-o anumită perioadă de timp8i care sunt în număr semni'cativ mai mare dec5t tranzițiile în sens opus&.

"e asemenea, un val implică liberalizarea sau democratizarea par9ială a sistemelorpolitice care nu devin pe deplin democratice. Fiecare dintre primele două valuri aledemocratizării a fost urmat de un val contrar, în care unele dintre 9ările care făcuseră tranzi9iala democra9ie, dar nu toate, au revenit la o conducere nedemocratică.

Primul val de lungă durată a debutat la începutul secolului al <l<-lea, numărulguvernelor democratice cresc5nd treptat p5nă în #urul anului =>CR. "emocra9ia liberală s-aaSat într-un proces de e/tindere, de8i ea a fost contestată prin no9iunea democra9ieisocialiste, însă provocarea cea mai mare -fascism. *'rmarea mi8cărilor fasciste în uropa 8ipreluarea puterii de către fasci8ti în 3talia 8i de către nazi8ti în Vermania au pus capăt primuluival. :valul contrar din =>B? p5nă în =>DB;.

l doilea val - mai scurt, începutul 7 sfîr!itul al 33-lea 6. *lia9ii americani, britanici 8ifrancezi au fost principalii ar4itec9i ai democratizării din teritoriile ocupate ale Vermaniei,

Eaponiei 8i *ustriei. "emocratizarea în unele păr9i ale *mericii 2atine, în fostele colonii.)onsolidarea democratică a devenit inconsistentă pe parcursul anilor =>?R, iar în anii =>QR,mai ales lumea în curs de dezvoltare se aSa sub inSuen9a unor dictaturi mai dure dec5t

fuseseră vreodată.l treilea val încep5nd cu democratizarea din Portugalia în =>QD, urmată la scurt timpde Vrecia 8i 1pania, în anii =>HR, un număr de 9ări latino-americane au început să sedemocratizeze. "emocratizarea a debutat în =>H> în uropa )entrală 8i de st, în fostaniune 1ovietică 8i în unele păr9i din *frica. i8cări democratice au apărut în aceea8i perioadă



8i în *sia, iar în $ai\an 8i )oreea de 1ud s-au declan8at tranzi9ii de la conducerea autoritară.untington a a'rmat că valurile de democra-ie pot / separate cu su/cient"

claritate &n timp i spa-iu pentru a sugera cauze comune at%t pentru r"sp%ndireademocra-iei, c%t i pentru reversul ei. "eci 6unc-ionau anumi-i 6actori gloali.primul val - e/tinderea capitalismului 8i crearea pie9elor globale, răsp5ndirea ideii dedemocra9ie al doilea val a fost o consecin9ă a înfr5ngerii fascismului, a autorită9ii globale a *lia9ilordupă al doilea război mondial, a inSuen9ei Occidentului în decolonizare 8i a 6ăzboiului 6ece.

l treilea val, a'rmă untington, este produs de cinci factori-c4eie0U ad%ncirea prolemelor de legitimitate ale sistemelor autoritare. regimuri

nedemocratice - performan9ele economice slabeU creterea atept"rilor &n urma oomului economic din anii 1<9=, care a dat

na8tere la cereri pentru cre8terea nivelului de trai 8i de educa9ie, mai ales din partea claselorde mi#locA

U lieralizarea 0isericii Catolice ce a determinat transformarea Iisericilor na9ionale:8i a liderilor individuali ai acestora; 8i a făcut posibil ca ele să ac9ioneze ca sus9inătoare alereformeiA

U sc+imarea politicilor organiza-iilor interna-ionale, curn ar ' niunea

uropeană, 8i ale unor actori precum Vorbaciov, alături de orientarea politicii 1talelor nitecătre spri#inirea agendei democratizării 8i a drepturilor omuluiAU efecte demonstrative sau efectul bulgărelui de zăpadă, rezultatul creterii

gloale a re-elelor de comunica-ii.

Pe scurt, democratizările contemporane includ at5t eecuri, c%t i succese. 4e ceunele e@perimente ale democratiz"rii reuesc, iar altele eueaz" reprezint" ast"ziprincipala &ntreare din studiile democratiz"rii. "emocra9iile sunt sisteme politice cuinstitu9ii care traduc pre6erin-ele cet"-enilor &n politici, au state e'ciente care ac9ioneazăpentru prote#area 8i aprofundarea drepturilor democratice 8i se bazează pe o societate civil"critic" i participativ" într-un grad ridicat, într-o democra9ie consolidată, această ordine

politică devine o rutină 8i este acceptată. *8adar consolidarea implic" at%t ad%ncirea, c%ti stailizarea democra-iei.

8. 4emocratizarea la etapa actual".8ecul democra9iilor din anii ?R a dus la un pesimism generalizat în privin9a 8anselor

de continuare a democratizării. Prin urmare, apari9ia democra9iei în sudul uropei în anii QR i-a surprins oarecum pe observatori. ai înt5i Portugalia, apoi Vrecia 8i 1pania s-au orientatcătre democra9ie, în ciuda faptului că erau 9ări relativ înapoiate sub aspect economic. *cestproces a fost urmat de democratizarea din *merica 2atină 8i de mi8cări pentru înlăturarearegimurilor autoritare în anumite păr9i ale *siei. "ar căderea idului Ierlinului în =>H> a fostevenimentul care a dat na8tere opiniei potrivit căreia lumea era prinsă într-o perioadă de

sc4imbări globale rapide al căror element central era democratizarea, începutul anilor >Rpărea să 'e o combina9ie impetuoasă de guvernare democratică în *merica 2atină, apari9iapresiunii democratice în *frica subsa4ariană, sc4imbare democratică în *frica de 1ud :cusf5r8itul apart4eidului 8i desfă8urarea primelor alegeri nonrasiale;, apari9ia luptelordemocratice în )4ina 8i dezmembrarea imperiului sovietic.

pari-ia mic"rilor prodemocratice &n -"ri &n care capitalismul nu sedezvoltase complet a pus &n discu-ie multe dintre asump-iile asupra democra-iei . *dat na8tere mai ales la îndoieli în problema dacă democratizarea depinde încă de conSictul declasă. *8a cum am observat, globalizarea era oferită ca e/plica9ie alternativă, însă conSictulde clasă sau alte tipuri de conSict social din interiorul societă9ilor sunt importante încă îne/plicarea democratizării. Pentru $ill :=>>Q, p. BQ?;, democratizările contemporane indicăfaptul că %proletarizarea creează condi9iile cruciale pentru democratizare. )u alte cuvinte,agentul democratiz"rii nu mai este doar clasa muncitoare organizat". *lte grupurilocalizate în societatea civilă - 9ărănimea, mi8cările femeilor, re9elele ecologiste 8i a8a maideparte - pot #uca în prezent un rol la fel de important pentru promovarea 8i spri#inirea



sc4imbării democratice. ai mult, capacitatea statului răm5ne crucială pentru determinareagradului în care mi8cările democratice pot avea succes.

"ar democra9ia a fost contestată 8i în 9ările capitaliste, iar în unele dintre ele regimuriautoritare au înlocuit democra9ii timpurii 8i fragile. *cest fapt sugerează că dei capitalismuleste important, el nu garanteaz" apari-ia democra-iei, între timp, forme democraticede guvernare au supravie9uit în unele 9ări vreme

îndelungată, c4iar dacă dezvoltarea economică a fost lentă, iar elitismul era consolidat, înaceste cazuri, rolul statului 8i activismul grupurilor societă9ii civile au fost factori importan9ipentru e/plicarea supravie9uirii democra9iei. Putem concluziona că 8ansele democratizăriisunt mai mari atunci c5nd0

U capitalismul este modelul na9ional dominant de produc9ieAU grupurile societă9ii civile sunt active 8i politizateAU conSictele de clasă 8i alte conSicte sociale sunt rezolvate mai cur5nd prin acordarea

drepturilor politice 8i încorporarea noilor grupuri sociale în politică, 8i nu prin e/cludereAU statul este relativ autonom 8i nu este controlat e/clusiv de o elită restr5nsăAU starul are su'ciente resurse pentru redistribuire 8i pentru a garanta domnia legiiAU ordinea interna9ională promovează 8i încura#ează democratizarea 8i ostracizează

regimurile nedemocratice.

democrat i ar

Documents