depresie sistem analiza

0

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

TEZĂ DE DOCTORAT

„SISTEM INTELIGENT” DE ANALIZĂ ȘI

EVALUARE ÎN DEPRESIE

(rezumat)

Coordonator științific:

Prof. univ. dr. RUXANDRA RĂȘCANU

Doctorand:

PETRICĂ-IULIAN ILIOVICI

București

2012

1

Cuprins

1. ELEMENTE INTRODUCTIVE ...........................................................................................................2

1.1. Argument ................................................................................................................................................2

1.2. Obiective ................................................................................................................................................2

1.2.1. Obiective curente ........................................................................................................................2 1.2.2. Obiective de perspectivă .............................................................................................................3

2. FUNDAMENTARE TEORETICĂ ........................................................................................................3

2.1. Depresia și procesul de evaluare a depresiei ..........................................................................................3

2.1.1. Conceptualizarea depresiei ..........................................................................................................3 2.1.2. Operaționalizarea depresiei .........................................................................................................3 2.1.3. Evaluarea depresiei .....................................................................................................................3 2.1.4. Imprecizia ....................................................................................................................................3

2.2. Depresia. Date și statistici ......................................................................................................................4

2.3. Precizări privind prevalența și incidența statistică .................................................................................4

2.4. Raportul verosimilitate-normă în depresie. Perspectivă psihodiagnostică .............................................4

2.4.1. Norma în evaluarea depresiei ......................................................................................................4 2.4.2. Verosimilitatea – reprezentări calitative ale episodul depresiv ...................................................5 2.4.3. Simularea diagnosticului în depresie pe baza analizei statistice a raportului

verosimilitate-normă .............................................................................................................................6

3. STUDIU PRIVIND PROIECTAREA UNUI SISTEM INTELIGENT DE ANALIZĂ ȘI

EVALUARE ÎN DEPRESIE ......................................................................................................................7

3.1. Pledoarie pentru dezvoltarea unei ontologii cu aplicabilitate în psihologie ...........................................7

3.2. Arhitectura sistemului ............................................................................................................................7

3.3. Metodologie .........................................................................................................................................10

3.3.1. Metodologia ontologiei .............................................................................................................10 3.3.2. Metodologia de sinteză a automatelor fuzzy .............................................................................10 3.3.3. Metoda analizei semanticii latente ............................................................................................11 3.3.4. Determinarea dimensiunii fractale Hausdorff ...........................................................................12 3.3.5. Analiza funcției psihologice a limbajului ..................................................................................13 3.3.6. Descrierea instrumentelor de lucru ...........................................................................................14 3.3.7. Criterii de includere și excludere ..............................................................................................14 3.3.8. Protocolul pentru colectarea datelor ..........................................................................................15 3.3.9. Motivarea alegerii instrumentelor de investigație psihologică ..................................................15

3.4. Lotul de participanți .............................................................................................................................15

4. REZULTATE ȘI INTERPRETARE ....................................................................................................16

4.1. Sistemul suport de decizie bazat pe ontologie .....................................................................................16

4.1.1. Perspectiva psihiatrică ...............................................................................................................16 4.1.2. Perspectiva psihologică. Analiza funcției psihologice a limbajului ..........................................18

4.2. Dimensiunea Hausdorff ca măsură inconștientă de adaptare ...............................................................26

4.3. Evaluarea funcției cognitive și a fluenței verbale ................................................................................26

4.4. Evaluarea suporturilor motivaționale ...................................................................................................27

4.5. Asocieri surprinse de GAQ ..................................................................................................................27

4.6. Analiza calitativă a emoției pe simptom ..............................................................................................27

4.7. Analiza corpusurilor mari de text .........................................................................................................29

5. CONCLUZII ȘI PERSPECTIVE ........................................................................................................30

5.1. Sistemele suport de decizie bazate pe ontologii fuzzy .........................................................................30

5.2. Dimensiunea fractală în analiza discursului – noi perspective ............................................................32

5.3. Analiza semanticii latente – evaluare și perspective ............................................................................33

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ...............................................................................................................34

2

1. ELEMENTE INTRODUCTIVE

1.1. Argument

Depresia este o tulburare cu un nivel ridicat de handicap social și ocupațional. Cu o plajă

simptomatică variind de la stări apatice și iritabilitate la gânduri recurente despre moarte, depresia poate

avea un efect devastator, simptomele fiind uneori atât de paralizante încât impactul lor este resimțit în

muncă și în toate activitățile sociale, perturbând viața de zi cu zi a pacienților și a celor care îi înconjoară.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), depresia reprezintă cauza majoră a

incapacității măsurată în YLDs1

și a patra contribuție la grupa mare a bolilor (DALYs2) în anul 2000.

Pentru anul 2020, OMS preconizează că depresia va ocupa locul doi al rangului calculat în DALYs pentru

toate vârstele și ambele sexe, urmând ischemiei în ceea ce privește nivelul incapacității și al costurilor

pentru societate. Astăzi depresia este deja a doua cauză a DALYs pentru categoria de vârstă cuprinsă între

15 și 44 de ani, pentru ambele sexe.

Statisticile indică o rată sinistră a riscului de suicid pentru pacienții depresivi: în jurul a 15%, față

de 0,01% privind riscul în rândul populației „normale” (CDC, 2010). Astfel, depresia reprezintă un factor

major de vulnerabilitate privind suicidul și autovătămarea, lansând psihologiei o provocare majoră în

ceea ce privește prevenirea, screening-ul și asigurarea suportului psihoterapeutic.

La ora actuală, se estimează că 340 de milioane de oameni suferă de depresie în întreaga lume.

Dintre aceștia, mai puțin de jumătate sunt diagnosticați corect. Creșterea ratei recunoașterii și

tratamentului efectiv al depresiei are potențialul de a oferi suport în timp util și de a reduce din costurile

resurselor de întreținere a sănătății.

În demersul de evaluare a depresiei, ca stare în toată complexitatea ei, propunem validarea unei

infrastructuri metodologice pentru un sistem inteligent de analiză și evaluare a acesteia.

Sistemul circumscrie raționamentul bazat pe simptom. Abordarea oferă avantajul investigării

fenomenului studiat dintr-o perspectivă nouă care permite raportarea la un registru continuu de valori. În

diagnosticul depresiei tratată ca stare calitativă, importantă este semnificația simptomului.

Sistemul realizează diagnosticul după un set de simptome oferit în conformitate cu criteriile de

diagnosticare impuse de normele ICD 10-DCR-WHO și DSM IV-TR-APA. Suportul oferit vizează

furnizarea de informație în timp real, necesară nu numai stabilirii unui diagnostic ci și acordării de

asistență axată pe modalitățile de refacere terapeutică.

1.2. Obiective

1.2.1. Obiective curente:

diagnosticarea tulburărilor depresive în conformitate cu criteriile impuse de normele ICD

10-DCR-WHO și DSM IV-TR-APA;

identificarea de invarianți în scenariile cognitive generatoare de depresie;

implementarea unui modul de clasificare bazat pe reguli fuzzy3 – FRBCS (Fuzzy

Rule-Based Classification System).

1 YLDs = Years Lived with Disability (ani trăiţi cu incapacitate)

2 DALYs = Disability Adjusted Life Years (suma între anii de viaţă potențial pierduţi datorită mortalităţii premature

şi anii de viaţă productivă pierduţi din cauza incapacității)

3 Pornind de la observaţia că logica gândirii umane se reflectă în raţionamente aproximative, apreciem că tehnica de

modelare potrivită pentru o mare categorie de procese, o reprezintă abordarea fuzzy. Aceasta constituie un model de

percepţie şi înţelegere a realităţii imprecise şi nearitmomorfe. Logica fuzzy conferă „consistenţă umană” sistemelor

suport de decizie bazate pe modele ce prelucrează informaţii vagi.

3

1.2.2. Obiective de perspectivă:

extinderea bazei de reguli fuzzy pentru alte tulburări având ca incidență depresia;

identificarea de noi criterii diagnostice.

2. FUNDAMENTARE TEORETICĂ

2.1. Depresia și procesul de evaluare a depresiei

Depresia are etiologie complexă și acoperă o paletă largă de stări, de la tristețe sau neajutorare, la

depresie minoră și depresie majoră. Există diverse abordări ale definirilor, ale clasificărilor, ale criteriilor

de diagnostic și ale instrumentelor de măsură în depresie.

Deși în evaluarea depresiei accentul cade pe clasificarea, frecvența și durata simptomelor,

procesul de măsurare este determinat de definiția depresiei (conceptualizarea acesteia). Modelarea

procesului de măsurare impune specificarea variilor abordări de conceptualizare.

2.1.1. Conceptualizarea depresiei

Există mai multe abordări privind conceptualizarea depresiei, iar unii dintre autori văd depresia

mai mult ca sindrom decât ca entitate diagnostică singulară. Pot fi identificate următoarele caracteristici

majore: (1) depresia poate fi definită de un set de simptome prezente, cu severitate specifică, frecvență și

durată, (2) depresia poate fi privită ca un concept dimensional în care simptomele ar putea fi grupate pe

dimensiuni, și (3) depresia ar putea fi conceptualizată ca stare sau trăsătură.

Abordarea bazată pe simptom identifică mai mult de 10 simptome distinct definite și care sunt

utilizate în mod diferit în cadrul criteriilor de diagnostic. Simptomele sunt grupate în trei categorii:

afective (plâns, tristețe, apatie), cognitive (gânduri de deznădejde, neputință, suicid, devalorizare, vină) și

somatice (tulburări ale somnului, fatigabilitate, modificări ale apetitului). Nu toate simptomele sunt

prezente simultan, iar severitatea simptomelor diferă. Mai mult, simptomele pot diferi în ceea ce privește

„direcția”.

2.1.2. Operaționalizarea depresiei

Lucrarea prezentă face referire la două criterii generale de diagnosticare: ICD-10 și DSM-IV.

Ambele criterii sunt fundamentate de abordarea bazată pe simptom, cuprinzând mai multe puncte

similare dar și diferențe (Gruenberg et al., 2005). Diferențele sunt înregistrate în privința agregării

simptomelor; dar ambele sisteme de diagnostic, pentru episodul depresiv, prezintă opt simptome comune:

dispoziție depresivă, pierderea interesului, scăderea energiei sau creșterea fatigabilității, tulburarea

somnului, tulburarea apetitului, gânduri recurente despre moarte, incapacitate de concentrare sau

nehotărâre, agitație psihomotorie sau retard. Criteriile ICD-10 și DSM-IV se suprapun semnificativ în

diagnosticare, totuși, în unele cazuri, pacientul poate întruni criteriile de diagnostic într-unul din sistemele

de clasificare și poate să nu le întrunească în celălalt.

2.1.3. Evaluarea depresiei

Evaluarea depresiei trebuie plasată în contextul mai larg al luării deciziei în diagnosticul clinic.

Măsurătorile pot fi divizate în idiografice și nomotetice, în funcție de filosofia procesului de măsurare.

2.1.4. Imprecizia

Imprecizia este parte intrinsecă a multor concepte și măsurători. Concepte cum ar fi calitatea

vieții, starea de sănătate și depresia sunt dificil de definit și cuantificat. Un anumit grad de imprecizie este

caracteristic tuturor datelor. Imprecizia este parte inerentă a conceptualizării, operaționalizării și a

măsurătorilor înseși. Imprecizia se distinge de incompletitudine (absența unei valori), inacuratețe

(valoarea nu este apropiată de scorul „adevărat”), inconsistență (valori diferite din mai multe surse), și

incertitudine (probabilitatea că valoarea nu este valoarea „potrivită”).

4

2.2. Depresia. Date și statistici

Scopul principal al statisticilor despre depresie este de a supune atenției, pe baza informațiilor

provenite din analiza faptelor și a observațiilor, amploarea tulburărilor depresive și impactul la nivelul

ființei, la nivel social și economic.

Statisticile descriu cu acuratețe realitatea vieții de zi cu zi, și au un rol vital în: monitorizarea și

alocarea resurselor acolo unde este nevoie, designul și implementarea strategiilor de intervenție și

recuperare, urmărirea eficienței, îmbunătățirea transparenței și odată cu aceasta, în creșterea nivelului de

informare la nivel public. Oamenii care suferă de depresie pot începe să înțeleagă că nu sunt singuri, și că

mulți asemenea lor se află într-o situație similară.

Având în vedere costurile ridicate pentru desfășurarea unor studii statistice de anvergură, la

momentul actual, datele statistice provin preponderent din state puternic industrializate care alocă resurse

semnificative pentru menținerea unei politici coerente de sănătate publică. Sursele statisticilor prezentate

provin, cu precădere, din Statele ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Canada

și Australia, dar și de la Organizația Mondială a Sănătății. Deși informațiile oferite ar putea fi extrapolate

pentru alte populații, estimarea nu ar ține cont de factorii genetici, culturali, de mediu, sociali, rasiali sau

de oricare alte diferențe de la o regiune la alta. Cu toate acestea, considerând unitatea mecanismelor

psihologice ale persoanei și contextul din ce în ce mai actual al globalizării, datele de prevalență și

incidență, ca mărimi relative, oferă o informație generală extrem de prețioasă.

Capitolul cuprinde statistici generale privind depresia, comorbiditatea și suicidul, statistici

privind spitalizarea, standardele de tratament inadecvate, statistici despre impactul economic și social al

depresiei, dar și rate de prevalență pe tipuri de depresie.

2.3. Precizări privind prevalența și incidența statistică

Prevalența și incidența sunt măsuri diferite de apariție a unei boli. Prevalența unei stări înseamnă

numărul de persoane care au în prezent starea medicală respectivă, în timp ce incidența se referă la

numărul anual de oameni care au un singur caz al afecțiunii vizate. Aceste două măsuri sunt foarte

diferite. O boală cronică incurabilă poate avea o incidență scăzută, dar prevalență înaltă, deoarece

prevalența este suma cumulativă a ratelor de incidență din anul trecut. O stare medicală curabilă de scurtă

durată, cum ar fi depresia sezonieră, poate avea o incidență ridicată, dar o prevalență, scăzută. Pentru a

sesiza diferențele între prevalență și incidență, au fost considerate următoarele: durata scurtă a bolii, boli

cronice nou diagnosticate și mortalitatea, ratele de incidență/prevalență.

2.4. Raportul verosimilitate-normă în depresie. Perspectivă psihodiagnostică

2.4.1. Norma în evaluarea depresiei

Conform studiului clinic și prospectiv „Global Burden of Disease”, derulat de Organizația

Mondială a Sănătății și Banca Mondială (2002) la nivel mondial, patru din zece cazuri de incapacitate

pentru persoanele de la cinci ani în sus sunt datorate tulburărilor mentale. Tulburările de tip depresiv sunt

cauza numărul unu în lume privind suferința emoțională și a patra cauză mondială de handicap și

incapacitate socială (OMS, 2002). De asemenea, tulburările depresive constituie cauza principală pentru

suicid. Ținând cont că prevalența acestor tulburări în populație ajunge până la 20%, costurile de tratament

și recuperare sunt uriașe. În plus, ca urmare a alocării reduse de fonduri, mulți pacienți nu își permit

tratamentul și un segment larg rămâne fără diagnostic sau tratament (OMS, 2002).

Metodele folosite pentru a decela și măsura stările unui depresiv ne spun destul de puțin despre

esența trăirii sale. Scala Beck de pildă, considerată a fi printre cele orientate psihopatologic, conține cele

cinci mari domenii simptomatologice: manifestări emoționale, cognitive, motivaționale, vegetative și

motorii. Aceste domenii cuprind fără îndoială ceea ce este esențial în trăirea depresivului, dar spun puțin

despre semnificația depresiei și măsura în care ea devine comprehensibilă.

5

Semiologie și criterii de diagnostic. Perspectiva ICD-10-DCR-WHO și DSM-IV-TR-APA

Alan Gruenberg, Reed Goldstein și Harold Pincus (2005) fac o analiză comparativă,

comprehensivă a celor două sisteme de clasificare și diagnostic, punctând evoluția de-a lungul timpului,

controversele și direcțiile viitoare de dezvoltare.

Clasificarea tulburărilor depresive în DSM-IV și ICD-10 are în centrul atenției un dezechilibru

fundamental al dispoziției, de obicei, stare depresivă sau pierderea interesului sau a plăcerii. Nici

DSM-IV, nici ICD-10 nu atribuie o etiologie clară proceselor biochimice, sau să considere răspunsul la

tratament ca factor în clasificarea tulburării depresive. Definiția tulburării depresive cuprinde opt

simptome comune celor două sisteme, incluzând: starea depresivă, pierderea interesului, lipsa de energie

sau fatigabilitatea, tulburarea somnului, scăderea apetitului, gânduri recurente despre moarte, inabilitatea

de a se concentra sau nehotărârea, agitație psihomotorie sau retard. Seturile de criterii diferă, ICD-10

având doi itemi adiționali: stima de sine scăzută sau încredere în sine scăzută și idei de auto-culpabilizare

sau devalorizare, în timp ce DSM-IV combină culpabilizarea inadecvată sau excesivă cu sentimente de

devalorizare (ceea ce, calitativ, este mai sever decât pierderea încrederii în sine sau stima de sine scăzută).

Structura algoritmilor de diagnostic diferă de asemenea între cele două sisteme, ICD-10 grupează

itemii în două seturi: unul conținând trei itemi, stare depresivă, pierderea interesului, și lipsa de energie;

și celălalt set conținând restul de șapte itemi. Pragurile de diagnosticare în ICD-10 sunt specificate în

termeni de numărul de itemi prezenți din ambele seturi. DSM-IV, în schimb, prezintă cei nouă itemi

într-un singur set, dar indică ori starea depresivă, ori pierderea interesului, necesare pentru diagnoza

episodului depresiv major.

În ICD-10, praguri de diagnostic separate sunt stabilite pentru a diferenția între episodul depresiv

ușor, moderat și sever, depinzând de numărul de simptome, tipul simptomelor și severitatea simptomelor

prezente.

DSM-IV și ICD-10 încurajează specificarea diagnosticului secundar pentru tulburarea depresivă

severă. Prioritate se acordă diagnosticului cel mai relevant scopului examinării, iar recunoașterea

diagnosticului cronic este încurajată. Complexitatea comorbidității este revizuită în detaliu de Pincus,

Tew și First (2004). Comorbiditatea ridicată nu a fost încă tratată conceptual de cercetătorii din

neurobiologie sau încorporată consistent în investigațiile neurogenetice și neurobiologice aflate în

desfășurare.

Privite în perspectivă, atât DSM-IV cât și ICD-10 ar trebui să fundamenteze decizia diagnostică

pe etiologie și patofiziologie, prin coroborarea datelor despre fenotip cu cele despre genotip. Astfel, prin

urmărirea inclusiv a factorilor specifici etiologici, rezultatul s-ar concretiza în sindroame mai omogene și

ușor de identificat.

Totuși, considerând eșecul de până acum din neurobiologie și lipsa de specificitate a clasificărilor

dintr-un sistem ateoretic, din perspectivă psihologică nu putem neglija influența mecanismelor de apărare

în tulburările psihice și efectele vulnerabilizării autoapărării.

2.4.2. Verosimilitatea – reprezentări calitative ale episodul depresiv

În sistemele biologice, echilibrul dinamic al balanței care asigură supraviețuirea este garantat de

utilizarea optimală a resurselor prin asigurarea răspunsurilor adecvate la solicitările din mediul intern și

extern.

În cazul tulburărilor depresive, perturbările, evenimente neanticipate, disruptive sunt întâmpinate

cu strategii cognitive ineficiente. „Experiența crucială” declanșatoare de depresie este dificil de integrat

în sistemul persoanei; ea produce o fractură în continuitatea univocă a planului experiențial, moment ce

marchează emergența a două planuri: cel al dorințelor inactivate involuntar („realitatea furată”) și cel al

„realității actuale”. Depresia, prin trăirile morbide, asigură o punte de legătură între acestea.

„Realitatea furată” nu mai este o realitate actuală (se regăsește în subconștientul persoanei), însă

este una actualizabilă prin izomorfismul celor două planuri; o stare emoțională activată într-unul din

planuri trebuie să aibă o corespondență în celălalt plan.

6

Stabilirea relației de corespondență biunivocă între cele două planuri apare ca reacție la presiunea

pusă pe mecanismele de apărare, în contextul neputinței decuplării de la starea tensională datorată

discrepanței așteptări-rezultate, și vizează ajustarea anticipării reacției la stimulările externe care ar întări

în conștiință realitatea actuală.

Depresia se manifestă prin vulnerabilizarea autoapărării, autoapărare actualizată permanent prin

limbaje de interpretare care angrenează optimal resursele sistemului psihic în procesul adaptării. Pentru

menținerea raportului adaptare-autoapărare, mecanismele de apărare absorb o parte din entropia

sistemului, ducând la adaptare optimală. În acest context, conștientul este cel care vulnerabilizează

sistemul psihic modificând pragul travaliului tensional al adaptării conștiente.

La nivel cognitiv, există o puternică legătură între debutul stării depresive și diminuarea severă a

potențialului de autoapărare. La baza surselor generatoare de depresie se află inadaptarea la mediu ca

efect al perseverenței inadecvate legate de conservarea identității de sine în condițiile în care aceasta a

fost serios deteriorată. Depresia este un proces entropic care se manifestă ca atractor de stări morbide în

efortul de reclădire a identității de sine sau ca proces entropic de trecere de la vechea identitate de sine la

o nouă identitate de sine. Acest fapt ar putea acredita ideea că depresia se manifestă ca mecanism de

apărare cu tendința de conservare sau reconstruire a unei noi formule a identității de sine.

Episodul depresiv, odată permanentizat, este amplificat de prezența unui surplus de produse

psihice inconștiente care perturbă demersul conștient, focalizând activarea neuropsihică pe polii

emoționali alterați (Sumedrea, 2006).

Raportul dintre homeostazic – reprezentat de acțiunea mecanismelor de apărare – și entropia

anumitor mărimi psihice modulează dinamica tensională a persoanei.

Raportul nevoia de stimulare psihică – adaptare

Analiza raportului nevoie de stimulare psihică – adaptare trebuie să țină cont de generarea și de

consumul de potențial psihic, ca factori determinanți ai acțiunilor orientate spre scop și, deci, ai

comportamentului.

Echilibrul psihic este dependent de dualitatea „generare-consum”. Rolul dominant în dinamica

statusului psihic este asigurat de comportament, care este o formă observabilă a consumului de potențial

psihic. Autonomia și eficiența integrală a psihicului uman sunt explicate prin interpretarea surplusului de

tonus psihic ca nevoie de stimulare psihică. O componentă esențială a echilibrului psihic este dată de

conservarea acestei nevoi. Suprimarea posibilității de exprimare specifice a persoanei și imposibilitatea

de evitare a stării dezagreabile echivalează cu vulnerabilizarea autoapărării și sunt determinate de

alterarea constantei menționate (Sumedrea, 2009).

2.4.3. Simularea diagnosticului în depresie pe baza analizei statistice a raportului

verosimilitate-normă

Norma în evaluarea depresiei este dată de semiologia și criteriile de diagnostic în perspectiva

ICD-10-DCR-WHO și DSM-IV-TR-APA. Cadrul de referință actual asigură cea mai bună

interoperabilitate de până acum, însă structura algoritmilor de diagnostic comportă încă diferențe între

cele două sisteme.

Verosimilitatea se referă la reprezentările calitative ale episodul depresiv, în contextul încercării

de a menține constantă nevoia de stimulare psihică sub efectul vulnerabilizării autoapărării.

Este necesar să delimităm ce este esențial de ceea ce este variabil în raportul

„provocare-răspuns”. Relevarea esențialului presupune implicarea unei anumite clase de echivalență a

raportului în care resursele angajate se opun unui anumit potențial distructiv. Tehnic vorbind, în acest

raport sunt implicate o anumită toleranță a entropiei mărimilor psihice și o anumită capacitate de a regla

entropia existentă. Aceasta înseamnă că situații diferite sunt tratate într-o manieră echivalentă, sistemică,

iar psihicul uman abordează situațiile problematice într-o manieră similară.

7

3. STUDIU PRIVIND PROIECTAREA UNUI SISTEM INTELIGENT DE ANALIZĂ ȘI

EVALUARE ÎN DEPRESIE

Este evident că „norma” și „verosimilitatea” oferă perspective diferite asupra depresiei; o

perspectivă medicală și una psihologică. Pe măsură ce volumul informației medicale și psihologice crește,

clasificarea cunoașterii și îmbunătățirea accesibilității devin sarcini ce se impun inevitabil a fi prioritizate.

Ontologia este o metodologie care descrie structura domeniului cunoașterii într-o anumită arie de

specialitate și care promovează varii metode de procesare a cunoașterii, destinate să furnizeze legături

semantice sistematice și consistente între colecții de concepte înrudite.

Ontologia este în momentul actual percepută ca instrumentul necesar în rezolvarea problemelor

din nomenclatoarele academice și terminologiile asociate diversității domeniilor cunoașterii (Ceusters et

al., 2003).

Proiectul BIRN (The Biomedical Informatics Research Network) a dezvoltat o ontologie

(NeuroLex4) pentru integrarea datelor experimentale provenite din studii de specialitate, dar nu asigură o

acoperire adecvată pentru domeniul sănătății mentale, în special pentru tulburările afective.

Decisionbase™5 deține cel mai bine cotat sistem software profesional pentru diagnostic psihiatric

și evidența pacienților, disponibil la momentul actual. Totuși, este centrat exclusiv pe abordarea

medical-psihiatrică, abordarea psihologică fiind inexistentă.

Deși diagnosticul psihiatric este înregistrat în conformitate cu sistemele DSM-IV și ICD-10, nu

există nici o punte recunoscută de conversie de la un sistem la celălalt, chiar dacă cele două sisteme de

diagnostic sunt considerabil mai bine aliniate acum decât în trecut.

3.1. Pledoarie pentru dezvoltarea unei ontologii cu aplicabilitate în psihologie

În cercetarea clinică apar continuu dovezi care pun în legătură caracteristicile depresiei cu

afectări neuro-anatomice și cognitive (Peterson, 2009). De asemenea, odată cu intensificarea utilizării

datelor genetice în cercetare, este probabil ca studii viitoare să aibă drept obiectiv principal alinierea

datelor despre genotip cu cele despre fenotip (simptome și imagistică) provenind din studii distincte. O

ontologie facilitează translatarea datelor și mărește puterea statistică și validitatea descoperirilor, și

implicit, potențează înțelegerea tulburărilor afective, îmbunătățind predicția și recuperarea în domeniul

sănătății mentale.

Interoperabilitatea datelor reprezintă cheia unificării variilor subspecialități pentru atingerea

înțelegerii, în manieră holistică, a proceselor tulburărilor afective și pentru optimizarea tratamentului

pacienților. În ultimul timp, ontologiile au câștigat în popularitate ca mijloace de a obține

interoperabilitate semantică și sintactică a datelor (Amann, Beeri, Fundulaki și Scholl, 2002; Kohler,

Philippi și Lange, 2003).

3.2. Arhitectura sistemului

În dezvoltarea sistemului suport de decizie pentru evaluarea depresiei bazat pe ontologie, echipat

cu funcție diagnostică, a fost utilizată aplicația Protégé6. Protégé este aplicația software cea mai utilizată

4 NeuroLex este un lexicon dinamic cu termeni din neuroştiinţe, accesibil urmând referinţa web:

http://www.birncommunity.org/tools-catalog/neurolex-formerly-birnlex/.

5 Decisionbase™ este un serviciu online prin care se poate efectua evidenţa pacienţilor şi diagnosticul psihiatric

pentru peste 80 de tulburări mentale. A fost dezvoltat de Phillip W. Long, doctor în ştiinţe medicale, şi este atestat

pentru utilizare inclusiv în clinici şi spitale. Pentru mai multe detalii se va accesa pagina web:

http://www.mytherapy.ca.

6 Protégé este un editor de ontologii sursă deschisă şi o platformă pentru crearea bazelor de cunoştinţe, dezvoltat la

Stanford Center for Biomedical Informatics Research. Pentru mai multe detalii, se va accesa pagina web

8

la scară largă pentru crearea ontologiilor ce face uz de limbajul OWL7.

Pellet OWL Reasoner8 și sistemul FuzzyDL

9 au fost integrate pentru a furniza o platformă

unificată care să suporte raționamentul fuzzy. Motorul de inferență Pellet efectuează raționamente bazate

pe ontologie, iar sistemul fuzzyDL este proiectat pentru raționament fuzzy bazat pe ontologie. În cadrul

sistemului suport de decizie, ontologiile sunt folosite pentru a descrie formal sistemele diagnostice

DSM-IV și ICD-10, iar regulile pentru simularea diagnosticului și evaluarea consistenței acestuia.

Următorul design a fost adoptat și implementat în sistemul suport de decizie.

Figura 1. Designul sistemului suport de decizie pentru diagnosticarea tulburărilor afective, bazat

pe ontologie

http://www.protege.stanford.edu.

7 OWL este un limbaj utilizat în crearea ontologiilor pentru webul semantic, dezvoltat de către World Wide Web

Consortium (W3C) Web Ontology Working Group. OWL a fost iniţial proiectat pentru a reprezenta informaţia

despre categorii sau obiecte şi despre cum aceste obiecte sunt inter-relaţionate, ceea ce adesea constituie o

ontologie.

8 Pentru aplicaţii care necesită reprezentări şi raţionament bazat pe ontologii, construite cu ajutorul limbajului

OWL, Pellet este esenţial şi este alegerea principală. Pellet include suport pentru profile OWL 2, inclusiv OWL 2

EL. Acesta include optimizări pentru nominali, lucrul cu simboluri, răspunsuri la interogări conjunctive şi

raţionament incremental.

9 FuzzyDL este un motor de inferență bazat pe logicile descrierii şi suportă logica fuzzy şi raţionament cu mulţimi

fuzzy. Sistemul fuzzyDL include un motor de raţionament fuzzy SHIF cu domenii fuzzy concrete (ALC cu roluri

tranzitive, ierarhie a rolurilor, roluri inverse, reflexive, simetrice, funcţionale şi definire explicită a mulţimilor

fuzzy). Pentru familiarizarea cu motorul fuzzyDL, poate fi accesată următoarea referinţă web:

http://gaia.isti.cnr.it/~straccia/software/fuzzyDL/fuzzyDL.html.

9

Diadele „model de date – ontologie” descriu perspectivele sistemului suport de decizie. Pentru

perspectiva medical-psihiatrică, modelul de date este cel oferit de structura DSM-IV, iar ontologia

cuprinde: arborele ontologic (arborele de clasificare) a entităților relaționate tulburărilor afective și

unitățile informaționale atașate.

Schema de decizie privind diagnosticul diferențial al tulburărilor afective este prezentată în figura

următoare.

Figura 2. Diagnosticul diferențial al tulburărilor afective

10

3.3. Metodologie

3.3.1. Metodologia ontologiei

O ontologie bine proiectată rezolvă dificultățile legate de utilizarea unor unități de măsură diferite

pentru înregistrarea datelor (modele de date) și de lipsa unei terminologii de referință unificatoare

(modele ale terminologiei), furnizând referințe adecvate între modelele de date și modelele terminologice.

O astfel de ontologie este extensibilă, localizabilă și ușor de întreținut. Deși ontologiile sunt adesea

privite drept entități monolitice rigide, este esențial ca această ontologie să întrunească toate

caracteristicile enunțate mai sus, mai ales în domeniul cercetării clinice, unde rata noilor descoperiri este

mare și înțelegerea domeniului din ce în ce mai frecvent actualizată. Din acest motiv, arhitectura unei

ontologii care să caracterizeze unitar depresia este la fel de importantă ca însuși conținutul ontologiei. Se

identifică cel puțin două niveluri pentru care integrarea datelor privind depresia este necesar să fie

obținută. Primul nivel este cel al scalelor utilizate pentru înregistrarea datelor. Al doilea, este nivelul

codurilor sau conceptelor utilizate pentru a reprezenta diagnosticele pacienților.

Ontologia de unificare reflectă integrarea celor două niveluri: design și conținut. Dacă

reprezentăm modelul ontologiei într-un sistem cartezian obținem design-ul modelului ontologiei, care

reflectă nevoia de integrare a diverselor scale de evaluare, și design-ul modelului privind conținutul care

este menit să unifice conținutul peste întreg domeniul tulburărilor afective.

3.3.2. Metodologia de sinteză a automatelor fuzzy

Abordarea fuzzy10

în domeniul controlului automat presupune parcurgerea unei metodologii

dependente de context și aceasta începe cu modelul. Spre deosebire de modelele aritmomorfe, unde

fenomenul fizic este „ajustat” prin diferite ipoteze pentru a putea fi încadrat într-un sistem finit de

teoreme, modelul fuzzy permite extinderea fondului de cunoștințe la complexitatea procesului. În primul

caz se realizează o simplificare a modelului, conducând la creșterea părții nemodelate a fenomenului, în

timp ce situația a doua permite „acoperirea” procesului cu un model adaptabil la context, cu fidelitate,

teoretic, oricât de bună.

Etapele metodei de sinteză a automatului (controlerului) fuzzy pot fi structurate astfel:

identificarea relațiilor funcționale pe structura dată a unui sistem de control, stabilirea variabilelor

(parametrilor) de lucru și completarea structurii cu elemente impuse de modelul fuzzy.

Majoritatea lucrărilor în domeniu adoptă următoarele faze tipice ale algoritmului de modelare

fuzzy: descrierea bazei euristice a problemei, alegerea variabilelor de intrare-ieșire, stabilirea mulțimilor

fuzzy și a valorilor lingvistice asociate acestora, întocmirea bazelor de reguli pentru inferențe fuzzy,

stabilirea procedeelor de fuzificare, realizare a inferențelor logice și de defuzificare a ieșirilor, adoptarea

mecanismelor de defuzificare, descrierea mecanismelor de adaptare și a schemelor de învățare.

Pe baza fluxului informațional și a schemei sistemului se urmărește alegerea ca variabile de lucru

a acelor parametri care sunt direct accesibili pe baza de măsurători valide și fidele, constituind variabilele

de stare ale sistemului de control. Aceste mărimi vor fi tratate ca variabile fuzzy. Din mulțimea

variabilelor de stare se selecționează submulțimea variabilelor de comandă, acestea fiind considerate

variabile de ieșire. Complementara acestei submulțimi rezultă drept mulțimea variabilelor de intrare.

Parametrii de intrare pot fi accesibili sistemului pe trei căi: măsurători directe, estimarea prin calcul,

furnizarea cu valori apriorice.

Un atribut major al sistemelor fuzzy este acela că nu necesită cunoașterea explicită a modului în

10 Pornind de la observaţia că logica gândirii umane se reflectă în raţionamente aproximative, tehnica de modelare

potrivită pentru o mare categorie de procese o reprezintă abordarea fuzzy. Aceasta constituie un model de percepţie

şi înţelegere a realităţii imprecise şi nearitmomorfe. Logica fuzzy conferă „consistenţă umană” sistemelor suport

pentru decizie bazate pe modele ce prelucrează informaţii vagi.

11

care variabilele de ieșire depind de cele de intrare. Acest lucru este esențial pentru procesele complexe,

deoarece interacțiunile sunt, în general, nedeterministe și neliniare.

Stabilirea mulțimilor fuzzy asociate variabilelor de lucru se realizează prin adoptarea funcțiilor de

apartenență: ]1,0[: XmF . Funcțiile de apartenență pot fi modelate prin alegerea dintr-o registru

extins de forme, fără ca aceasta să modifice semnificativ răspunsul sistemului fuzzy.

Sistemele fuzzy prelucrează informația după o filosofie proprie, care principial se desfășoară

conform fluxului următor:

{variabile de intrare} (fuzificare) (inferențe) (compunere) (defuzificare) {variabile de ieșire}

Fiecărui atribut al unei variabile lingvistice îi este asociată o funcție de apartenență, a cărei

valoare (în sens determinist) indică nivelul de încredere cu care unei valori deterministe i se poate asocia

acel atribut al variabilei lingvistice. De exemplu, pentru variabila lingvistică „evoluția stării depresive”

considerăm trei grade lingvistice: S1 (simptom 1), S2 (simptom 2), S3 (simptom 3), cărora li se asociază

funcții de apartenență tipice, așa cum se poate observa în figura următoare.

Figura 3. Funcțiile de apartenență asociate gradelor lingvistice S1, S2, S3

3.3.3. Metoda analizei semanticii latente

Deși analiza semanticii latente (Latent Semantic Analysis – LSA) este similară cu modelul

rețelelor neuronale, aceasta este bazată pe descompunerea valorilor singulare, o tehnică matematică de

descompunere a unei matrice, similară analizei factorilor și este aplicabilă corpusurilor de text ce se

apropie de volumul și relevanța limbajului folosit de oameni.

Reprezentarea înțelesului pasajelor și al cuvintelor derivat din LSA este capabilă să simuleze o

varietate de procese cognitive umane, de la construirea experimentală a unui vocabular până la

clasificarea de cuvinte, corespondența dintre o frază și un cuvânt, înțelegerea unui discurs și evaluarea

calității unui eseu.

Ca și metodă practică pentru caracterizarea înțelesului cuvintelor, știm că LSA produce o măsură

a relației cuvânt-cuvânt, cuvânt-pasaj și pasaj-pasaj care este bine corelată cu procesele cognitive ce

implică similaritate semantică. Aceste corelații demonstrează asemănarea între ceea ce extrage LSA și

modul în care reprezentarea înțelesului reflectă ceea ce oamenii au auzit sau au citit și, de asemenea,

modul în care reprezentarea înțelesului este reflectată de alegerea cuvintelor. Ca și consecință practică a

acestei corespondențe, LSA permite aproximarea raționamentului uman asupra similarității între cuvinte

și predicția obiectivă a consecinței similarității paragrafelor, ambele elemente fiind importante în

12

procesarea de discursuri.

LSA este o metodă statistică automată pentru extragerea și crearea relațiilor, determinarea

înțelesului cuvintelor și pasajelor, prin procesarea unor baze de date în care este stocat conținut text. LSA

creează o reprezentare a cuvintelor și a submulțimilor de cuvinte folosite într-un spațiu semantic

multidimensional.

Dacă ne referim la teoriile învățării prin similaritate și reprezentării cunoașterii, LSA a fost

utilizată cu succes pentru a modela învățarea și câteva fenomene psiholingvistice. Co-ocurențele

identificate în corpusuri mari și reprezentative de text, au permis prin inducție, asimilarea unei cunoașteri

privind vocabularul limbii engleze la nivelul unui școlar (Landauer și Dutnais, 1997).

În lucrarea de față, platforma software Gensim11

a fost utilizată pentru a prelucra datele obținute

prin metoda analizei semanticii latente.

3.3.4. Determinarea dimensiunii fractale Hausdorff

Studiul sistemelor vii ca sisteme dinamice nonliniare este de mare interes științific. Dimensiunea

fractală este un parametru care caracterizează sistemele haotice, iar analiza seriilor de timp este una dintre

metodele cele mai comune de determinare a dimensiunii fractale pornind de la date.

Conceptul de dimensiune are mai multe accepțiuni: cele trei dimensiuni ale spațiului euclidian

(D=1, 2, 3), numărul de variabile într-un sistem dinamic etc. În cazul de față, dimensiunea este puterea la

care se ridică un factor pentru a obține un număr de copii. Considerând un obiect din dimensiunea

euclidiană D pentru care reducem dimensiunea sa spațială cu 1/r în fiecare direcție, mărimea sa (lungime,

arie, volum) va crește de N=rD ori originalul. Astfel, D

12 nu mai trebuie să fie un întreg ca în geometria

euclidiană, ci poate fi o fracție, așa cum se întâmplă în geometria fractală. Generalizarea acestei

proprietăți a fost numită după matematicianul german Felix Hausdorff. Dimensiunea Hausdorff este

deosebit de utilă pentru descrierea obiectelor naturale și în evaluarea stării sistemelor dinamice.

În acest studiu, a fost utilizată procedura de estimare a dimensiunii fractale a unei unde propusă

de Sevcik (1998), datorită eficienței computaționale. Calculul a fost efectuat în aplicația software GNU

Octave13

.

Pentru înregistrarea interviurilor și a descrierii episodului emoțional (evocat prin GAQ) a fost

utilizat un reportofon digital Panasonic RR-US551. Au fost extrase secvențe corespunzătoare descrierii

unei emoții intense și descrierii unei episod considerat neutru14

.

Fișierele audio rezultate au fost procesate cu ajutorul aplicației Audacity 2.015

în mai multe etape.

1. A fost aplicat un filtru cu următorii parametri pentru înlăturarea zgomotului de fond

(înregistrările au fost efectuate în camere care nu beneficiau de izolație fonică):

11 Gensim este o bibliotecă Python (limbaj interpretativ de programare de nivel înal) + NumPy (extensie a

limbajului de programare Python, ce adaugă suport pentru matrici multidimensionale de mari dimensiuni, împreună

cu o bibliotecă de funcții matematice de nivel înalt pentru a opera cu aceste matrici) pentru modelarea temelor de

discuții, indexarea documentelor și interogarea pe criterii de similaritate în corpusuri extinse de text. Conține

algoritmi eficienți de analiză a semanticii latente, de atribuire latentă Dirichlet sau proiecții aleatoare. Pentru mai

multe informații se va consulta referința http://pypi.python.org/pypi/gensim.

12 D=log(n)/log(r)

13 GNU Octave este un limbaj interpretativ de nivel înalt destinat calculului numeric. Acesta oferă capabilităţi

pentru determinarea soluţiilor numerice în probleme de natură liniară sau non-liniară. De asemenea, oferă suport

extins pentru generarea de grafice şi vizulizare a datelor. Pentru mai multe detalii, se va accesa pagina web

http://www.gnu.org/software/octave/.

14 Este evident că nu putem vorbi despre un episod care să fie neutru din punct de vedere al implicării emoţionale,

ci despre o înărcătură afectivă redusă, foarte apropiată de cea specifică unei stări tranzitorii de indiferenţă.

15 Audacity este o aplicaţie software gratuită şi sursă deschisă de editare audio. Pentru mai multe detalii, se va

accesa pagina web http://audacity.sourceforge.net/.

13

Reducere zgomot: 20 dB;

Sensibilitate: 0,00;

Netezire frecvență: 150 Hz;

Timp de descompunere: 0,15 s.

Profilul de zgomot a fost generat separat pentru fiecare secvență audio.

2. A fost redus intervalul maxim de timp pentru o pauză între cuvinte la 200 ms, folosind un

factor de compresie a intervalului de 4:1 și un prag de –40 db.

Aplicarea ambelor filtre a fost necesară deoarece dimensiunea Hausdorff ar fi suferit modificări.

Zgomotul de fond crește artificial dimensiunea fractală calculată, iar sincopele în discurs, specifice

persoanelor depresive în cadrul relatării episodului emoțional, au o durată mai mare față de momentul

relatării unei episod neutru. În plus, aplicarea primului filtru facilitează detecția zonelor de „liniște”, în

cadrul rulării celui de-al doilea filtru.

3.3.5. Analiza funcției psihologice a limbajului

Limbajul este un ansamblu cognitiv a cărui arhitectură include niveluri diferite, funcționând în

mod autonom sau parțial autonom. Aceste niveluri cuprind fonologia, lexicul, sintaxa și sistemul de

reguli.

„Expresie a oamenilor, limbajul este de asemenea expresia omului: voce a gândirii sale el îi

permite să o sesizeze, să o modeleze, să-i traseze drumul; voce a memoriei sale, el îi permite să se înscrie

în propria istorie și să și-o povestească. În sfârșit, conștiința de sine ia naștere odată cu stăpânirea

limbajului: linia de despărțire între sine și ceilalți apare după ce individul a diferențiat corpul său de alte

corpuri, când își deosebește gândirea, propriul limbaj, de cele ale semenilor.” Verstichel și Cambier

(1996).

Limbajul „spontan” reprezintă forma cea mai naturală a exercițiului vorbirii, cea care este de

obicei utilizată, cea a cărei structură se dovedește a fi cea mai complexă prin numărul de cuvinte produse,

durata expresiei, structura sintactică bogată și complexă, diversitatea și precizia informațiilor transmise.

Din punct de vedere psihologic, de o deosebită importanță este semnificația definită ca relație

designativă între semn (cuvânt) și obiect, mediată de imagine. Prin urmare, cuvântul nu se leagă direct de

obiect, ci indirect, prin intermediul imaginii mentale a lui (obiectului). De aceea, semnificația se menține

atâta timp cât se păstrează legătura cuvântului cu modelul informațional intern (mintal) al obiectului:

destrămarea acestui model, ca urmare a unei tulburări patologice, duce inevitabil și la destrămarea

semnificației, deși cuvântul ca entitate fizică poate rămâne nealterat. Latura semantică a limbajului

trebuie înțeleasă ca unitate funcțională stabilă a cuvântului ca suport fizic și a imaginii mentale interne ca

model informațional al obiectului (Arseni et al., 1983).

Vocalizarea îndepărtează mușchii respiratori și buco-faringieni de la funcțiile lor naturale.

Exagerarea mișcărilor respiratorii indusă de factori emoționali a fost, filogenetic, fără îndoială la originea

emiterii sunetelor. În cursul evoluției, membrane mobile s-au constituit în filiera aeriană, cele mai

desăvârșite fiind coardele verbale ale mamiferelor (Verstichel și Cambier, 1996).

În acest context, este justificată aplicarea de tehnici moderne în analiza limbajului care permit o

descriere succintă prin măsuri progresive pentru a determina în mod precis caracterul individualizat al

comunicării verbale.

Instrumentul obținut ca urmare a valorificării rezultatul testării ipotezei privind existența unor

diferențe semnificative din punct de vedere statistic între dimensiunea fractală calculată pentru

înregistrări audio ale unui episod emoțional vs. episod neutru, produce o engramă emoțională de o

deosebită valoare atât teoretică, cât și practică. Prin etichetarea unităților de informație din discurs cu

valorile numerice ale dimensiunii fractale asociate, se obține o reprezentare de focar tensional pentru

episodul descris.

14

3.3.6. Descrierea instrumentelor de lucru

Instrumentele de lucru utilizate sunt: Chestionarul de „appraisal” Geneva, Scala Hamilton de

evaluare a depresiei, evaluarea funcției cognitive și a fluenței verbale, lista de mulțumire – suporturi

motivaționale. Pentru acestea, sunt prezentate în continuare o scurtă descriere și o motivare a alegerii lor.

3.3.6.1. Scala de evaluare a depresiei HRSD (Hamilton Rating Scale for Depression)

Introdusă în 1960 de Hamilton, scala a devenit în foarte scurt timp instrumentul internațional

standard de comunicare a datelor între evaluatori. Baza de date generată în urma aplicării extinse în studii

analitice sau comparative a constituit un factor important de adopție pentru cei interesați de aspectele

normative (Rhoades, 1983).

Varianta inițială nu a fost concepută pentru a fi o scală diagnostică, depresia fiind tratată ca un

concept unitar. Varianta de 21 de itemi a devenit versiunea larg acceptată atât în procesul de evaluare

clinică, cât și în lucrările de cercetare.

Scorul fiecărui item sintetizează frecvența și severitatea simptomelor. Evaluatorului i se solicită

să „coteze ponderea ambelor atunci când judecă” (Hamilton, 1960). Scala Hamilton nu furnizează

scoruri prag, dar în practică este în general agreat ca un scor în intervalul de valori 7-17 indică o depresie

ușoară, 18-24 reprezintă o depresie de severitate medie, iar un scor peste 25 denotă o depresie de

severitate mare (Endicott et al., 1981).

Indicii de calitate psihometrică ai scalei HRDS sunt înalți. Coeficienți de consistență au fost

considerați adecvați în trei studii din patru (Williams, 1998). Cicchetti și Prusoff (1983) au studiat acordul

inter-evaluatori pentru fiecare item al scalei și au raportat un indice bun la 8 itemi. Referitor la validitate,

în urma administrării în paralel cu o scală globală de evaluare a severității depresiei, mai mulți cercetători

au raportat un indice de corelație cuprins între 0,48 și 0,73 (Bech, 1981).

3.3.5.2. Chestionarul GAQ (Geneva Appraisal Questionnaire)

Chestionarul de evaluare cognitivă a trăirilor emoționale (GAQ) a fost dezvoltat de membrii

Geneva Emotion Research Group pe baza modelului „Component Process Model of Emotion” (CPM) al

lui Klaus R. Sherer. Scopul său este de a evalua, cât mai mult posibil, prin amintire și raport verbal,

rezultatele procesului de „appraisal” al unei persoane în cazul unui episod emoțional specific. Pentru a-și

atinge scopul, instrumentul conține întrebări care urmăresc criteriile de „appraisal” sugerate de modelul

lui Sherer (the Stimulus Evaluation Checks, SECs (Sherer, 2001)).

3.3.5.3. Evaluarea funcției cognitive și a fluenței verbale

Pacientul este rugat să enumere cât mai multe cuvinte care încep cu litera „E”, timp de un minut).

Litera „E” a fost aleasă datorită faptului că rostirea acesteia oferă posibilitatea de prelungire maximă a

verbalizării, aceasta fiind asociată cu o implicare energetică mai mare.

3.3.5.4. Lista de mulțumire. Suporturi motivaționale

Evaluare motivațională constând în solicitarea pacientului de a întocmi o listă-clasament cu

lucruri plăcute și persoane cărora le este recunoscător, precizând și motivele aprecierilor efectuate.

3.3.7. Criterii de includere și excludere

3.3.7.1. Criterii de includere

vârsta peste 18 ani;

persoane diagnosticate care să întrunească criteriile DSM-IV de episod depresiv din

tulburarea depresivă majoră, tulburarea bipolară și schizofrenie reziduală;

gradarea intensității simptomelor: pacientul va trebui să prezinte, conform DSM-IV, 3-6

din 9 simptome ale depresiei, incluzând cel puțin unul dintre cele două simptome

15

principale „dispoziție depresivă” sau „lipsa plăcerii”. Simptomele trebuie să fie prezente

cel puțin două săptămâni, determinând afectare ocupațională sau socială. Scorul evaluat

pe scala HRSD să fie minim 20.

3.3.7.2. Criterii de excludere

pacienții de 17 ani sau mai tineri, femeile gravide sau care alăptează, persoanele

dependente de alcool, droguri sau aflate în perioada de doliu.

persoanele care nu au reușit să completeze chestionarele datorită analfabetismului,

intelectului liminal sau declinului cognitiv (participantul la studiu trebuie să fie capabil

să citească broșura de informare și să înțeleagă cerințele).

3.3.8. Protocolul pentru colectarea datelor

Ziua 1

verificarea criteriilor de includere

verificarea criteriilor de excludere

obținerea consimțământului informat

colectarea datelor sociodemografice

Ziua 2

evaluarea depresiei (HRSD)

Ziua 3

evaluarea determinanților cognitivi ai emoțiilor în cazul unei trăiri particulare (GAQ)

evaluarea funcției cognitive și a fluenței verbale

evaluarea suporturilor motivaționale

3.3.9. Motivarea alegerii instrumentelor de investigație psihologică

3.3.9.1. GAQ

În urma aplicărilor anterioare a chestionarului GAQ la persoane cu sindrom depresiv, s-a

constatat că marea majoritate a subiecților investigați nu s-au fixat asupra unei trăiri pozitive, putându-se

evidenția o retrăire emoțională cu calitate de simptom, deosebit de importantă în evaluarea stării

depresive. Indicatorii asociați dimensiunilor „apariția trăirii emoționale”, „evaluarea generală a

evenimentului”, „caracteristicile evenimentului”, „cauzalitatea evenimentului”, „consecințele

evenimentului”, „reacții referitoare la consecințele reale așteptate”, „intensitatea și durata experienței

emoționale”, „descrierea verbală a experienței emoționale” au fost folosiți în analiza statistică.

3.3.9.2. Scala de evaluare a depresiei HRSD

Fiind o scală în care evaluarea se face de către experți, validitatea este ridicată. În caz contrar,

fapt știut pentru scalele cu autoadministrare, validitatea este afectată de comorbiditatea somatică,

prezentă la majoritatea persoanelor vârstnice (depresia ar putea să fie, astfel, supradiagnosticată);

Structura scalei este una deosebit de stabilă cu eficiență dovedită pentru sistemele de clasificare.

Aplicarea acestei metodologii permite obținerea unor rezultate analizate și interpretate în manieră

holistică, oferind date utile în aprecierea globală a interrelației între factorii asociați tulburărilor

depresive.

3.4. Lotul de participanți

Pacienți internați în Spitalul de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda” din Sibiu au fost investigați în

perioada aprilie 2011– iunie 2012.

16

4. REZULTATE ȘI INTERPRETARE

Structura grupului

Au fost evaluate 45 de persoane cu fenomenologie manifestată prin dispoziție depresivă, dintre

care 22 de bărbați și 23 de femei, internați în Spitalul de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda” din Sibiu, în

perioada aprilie 2011 – iunie 2012.

Toți participanții aveau stare de conștiință clară (conștiința bolii psihice prezentă), erau orientați

temporo-spațial, auto și allopsihic și fără fenomene psihoproductive în momentul examinării.

Pacienții au vârsta cuprinsă între 35 și 76 de ani. Media de vârstă este 55,73 cu o abatere standard

de 6,203. Intervalul de încredere pentru 95% dintre mediile eșantioanelor este cuprins între 53,87 și

57,60.

În ceea ce privește mediul de proveniență, 29 persoane sunt din mediul urban și 16 persoane sunt

din mediul rural.

Media zilelor de spitalizare este 11,89, cu o abatere standard de 2,328.

4.1. Sistemul suport de decizie bazat pe ontologie

4.1.1. Perspectiva psihiatrică

Modulul de diagnostic bazat pe ontologie funcționează adecvat în acord cu criteriile

ICD 10-DCR-WHO și DSM IV-TR-APA pentru un set de simptome oferite.

Sistemul face o departajare clară a simptomelor nesemnificative de cele semnificative, tipice

pentru boală, pentru un caz dat. Prin studierea modului în care calculatorul ajunge la diagnostic, luând în

calcul elementele pe baza cărora s-a făcut diagnosticarea și entitățile clinice apropiate ce au fost puse în

balanță în diagnosticul diferențial, se obțin rezultate importante din punct de vedere semiologic.

În plus față de raționamentul diagnostic bazat pe reguli, posibilitatea utilizării unui model de date

cu o sensibilitate mai mare, specific criteriilor diagnostice de cercetare, și fuzificarea acestuia conduc la o

fidelitate ridicată a rezultatelor.

De același avantaj se bucură și implementarea unei proceduri de screening pentru depresie prin

fuzificarea modelul consacrat WHO-Five Well Being Index (WHO-Five) și The Major (ICD-10)

Depression Inventory (MDI); probele de evaluare sunt prezentate în anexele 4 și 5. Spre exemplificare,

interogarea ontologiei prin modulul FuzzyDL, pentru un caz dat, produce următorul rezultat, care indică

verosimilitatea16

unei stări depresive:

16 Verosimilitatea este o chestiune ce ține grad și este asociată cu termenul de apartenență la o mulțime fuzzy. În

sens restrâns, pentru a facilita mai mult raportarea la concept decât înțelegerea acestuia, verosimilitatea poate fi

interpretată în termeni de probabilitate și putem vorbi de o oarecare suprapunere semantică vaguitate-probabilitate;

trebuie, în același timp, să atragem atenția asupra faptului că vaguitatea și probabilitatea au la bază metodologii

diferite.

17

Figura 4. Rezultatul interogării prin modulul FuzzyDL în Protégé

Procedura prezentată în paragraful precedent este rezultatul unui exercițiu de simulare și nu a

implicat testarea efectivă a unor persoane, datorită criteriilor de includere în cadrul cercetării prezente.

Astfel, pentru a evalua eficiența acestei abordări în screening-ul depresiei, este necesar un studiu

suplimentar care să includă și persoane fără tulburări afective. Abordarea permite o diferențiere mult mai

fină, în urma aplicării procedurii de screening, deoarece raportarea se face la un registru continuu de

valori, ceea ce crește precizia, iar ajustarea pragului de diferențiere între un diagnostic pozitiv și unul

negativ este efectuată în baza unei analize ROC17

. Efectul este unul de reducere a numărului de cazuri

fals negative, în contextul în care este de notorietate faptul că depresia este subdiagnosticată.

Prin utilizarea sistemului suport de decizie, perspectiva psihiatrică este extinsă de modelele de

date existente cât și de cele care se pot adăuga ulterior, considerând extensibilitatea modelului ontologiei

implementate. Spre exemplu, modele de date pot fi adăugate, precum Interviul Clinic Structurat pentru

Tulburările Clinice DSM-IV (SCID), Interviul Compozit pentru Diagnostic Internațional (CIDI),

Programul pentru Evaluare Clinică în Neuropsihiatrie (SCAN).

În contextul transdisciplinar al cercetării clinice actuale, infrastructura metodologică prezentată

oferă suportul necesar pentru alinierea datelor despre genotip cu cele despre fenotip (simptome și

imagistică). Robustețea modelului ontologiei, fuzificarea modelelor de date și avantajele oferite de

alinierea ontologiilor permit fundamentarea demersurilor viitoare de cercetare într-o manieră

consecventă, cu avantaje majore privind modularitatea și scalabilitatea.

Perspectiva psihiatrică reprezentată de diagnosticul bazat pe ontologie, în acord cu criteriile

17 Analiza ROC (Receiver Operating Characteristic) este utilizată în determinarea valorii-prag pentru un test clinic.

18

formale DSM-IV și ICD-10, este completată de o perspectivă psihologică în care este analizată funcția

psihologică a limbajului.

4.1.2. Perspectiva psihologică. Analiza funcției psihologice a limbajului

Perspectiva psihologică prezentată valorifică rezultatul obținut în urma testării ipotezei existenței

unei diferențe semnificative din punct de vedere statistic a dimensiunii fractale Hausdorff, calculată

pentru înregistrările audio ale unor episoade cu o încărcătură emoțională puternică, comparativ cu

episoade în care încărcătura emoțională este mult redusă (t(44).05=9,956; p<0,001; d=1,48).

Pe baza informației din raportul verbal sunt construite hărți mentale. Starea mintală a pacientului

este reflectată în arhitectura discursului, fiecare unitate de informație având atașată ca proprietate

dimensiunea Hausdorff, calculată în urma prelucrării înregistrării audio. Codarea textului în manieră

clasică de întocmire a hărților mentale permite evaluarea la nivel sintactic, iar reprezentarea grafică pe

criterii de similaritate a afectării emoționale (în care se ține cont de dimensiunea Hausdorff calculată

pentru cuvintele din discurs) produce o engramă emoțională de o deosebită valoare atât teoretică, cât și

practică.

Prezentăm o reprezentare a hărții mentale pentru un fragment din relatarea unui eveniment în care

pacienta E.M., în vârstă de 40 ani, diagnosticată cu tulburare mixtă depresiv-anxioasă cu elemente

conversive, a trăit o emoție puternică. Valorile numerice reprezintă dimensiunea fractală Hausdorff pentru

fiecare dintre unitățile de informație.

Figura 5. Hartă mentală, secvență episod emoțional – pacienta E.M.

Se poate observa cum o referință care ar putea fi cu ușurință considerată

contextual-întâmplătoare, „din Spania”, are o dimensiune fractală apropiată de valorile maxime calculate

în cadrul frazei.

Atunci când intervievatorul reia tema „Spania”, după un interval de tăcere de câteva secunde,

obține următorul răspuns: „Am niște probleme acolo, și m-au afectat și pe mine problemele,… cu fata, și

mi-am propus de nici nu mă uit nici la televizor la filme care sunt în spaniolă. Vreau să le uit. Fata cea

mare a fost violată și, de atunci am hotărât să nu mai vorbesc… de Spania.”

Se remarcă formularea la timpul prezent „am niște probleme acolo”, problema este adusă astfel în

actualitate, deși s-a petrecut în urmă cu mai mulți ani, și este proiectată la nivelul sursei identificabile prin

„acolo”, „...Spania”.

Prin etichetarea unităților de informație cu valorile corespunzătoare dimensiunii fractale și

dispunerea radială a acestora în funcție de ordinul de mărime, se obține o reprezentare de focar tensional.

19

Figura 6. Reprezentarea grafică de focar tensional – pacienta E. M.

Această perspectivă psihologică este decelabilă cantitativ18

(analiza discursului) și calitativ

(similaritate de intensitate a trăirii transpusă în limbaj) și se poate dovedi de mare utilitate în identificarea

pacienților cu „depresie mascată”, când dispoziția depresivă nu este evidentă. Deși nu există motive

pentru a considera că aceste cazuri constituie un sindrom separat, termenul este util pentru a atrage atenția

asupra unui aspect clinic care poate fi ușor omis. Deși mascarea este cel mai probabil să apară în

tulburările ușoare sau moderate, uneori apare și în tulburările severe. Psihopatologia funcției verbale,

funcție sensibilă, este perturbată și cognitiv, dar rădăcina este emoțională, ceea ce este important în cazul

depresiei.

Analizăm următorul fragment, al pacientei C.M., în vârstă de 57 de ani, diagnosticată cu

tulburare depresivă persistentă: „Cea mai grea povară a vieții mele, când avea doi anișori, am opărit-o.

I-am făcut o inhalație și o tras, o rămas cu niște sechele urâte, pe mânuță și pe piept. Noroc de la

Dumnezeu că fața i s-o vindecat ușor și nu o rămas și cu fața.”

18 Analiza discursului a identificat următorii parametri specifici în discurs pentru persoanele depresive: apare ca

element distinctiv negaţia (distanţa mult mai scurtă între două negaţii), lentoarea în vorbire (bradipsihia), diferenţa

de tonalitate (constanţa în sunet este afectată, începerea rostirii cuvântului cu o anumită tonalitate şi terminarea cu o

tonalitate mai joasă), sincopa, repetiţia.

20

Figura 7. Reprezentarea grafică de focar tensional – pacienta M. G.

Se constată centrarea pe vârsta fragedă a fetiței („când avea doi anișori”) și trauma la care a fost

supusă („am opărit-o”, „i-am făcut o inhalație”, „o tras”, „o rămas cu niște sechele urâte”). Acestea pot

fi puse în legătură cu evaluarea generală a emoțiilor trăite prin GAQ, unde persoana a indicat vina, frica

și disperarea ca atribute ale trăirii emoționale.

Pentru pacientul N.I., în vârstă de 60 de ani, diagnosticat cu tulburare depresivă recurentă, episod

actual moderat, a fost analizat următorul episod emoțional: „Ei, o trăire emoțională așa,… rea în tot

cazul, când mi-o murit soția,… patru ani… nu pot să mă exprim, problemă medicală. O cam evoluat

într-un an de zile, s-o terminat.”

Se poate urmări situarea unităților de informație „o trăire emoțională, așa”, „problemă medicală”

și „mi-o murit” la un nivel al dimensiunii fractale apropiat de cel al interjecției „Ei” (care concentrează un

istoric dureros și dificil de reactualizat și povestit, din cauza încărcăturii emoționale puternice).

21

Figura 8. Reprezentarea grafică de focar tensional – pacientul N. I.

Studiul bagajului afectogen, evidențiat prin focarul tensional, are importanță și relevanță clinică

deoarece reprezintă o sursă de conservare a stării depresive.

Metoda propusă poate fi dezvoltată prin utilizarea unei matrice parametrizabile, de dimensiune

variabilă n x n, pentru indexarea cuvintelor din universul de discurs. Matricea este o topologie în care se

izolează vectorii de dimensiuni variabile ce reprezintă secvențe de discurs, iar dimensiunea fractală se

calculează pe această topologie. De asemenea, se pot lua în calcul elemente de analiză a formanților19

care să permită testarea stabilității soluțiilor și elaborarea unei metodologii de izolare a unităților de

informație. Prezentăm în acest sens o captură de ecran din aplicația Praat20

.

Superpuse spectrogramei, sunt reprezentate formanții în roșu, intensitatea în verde și numărul de

vibrații pe secundă ale vocii – în albastru. Studii independente au identificat diferențe semnificative

statistic între niveluri diferite ale activării emoționale pentru spectrele vocalelor, utilizând formanții 1 și 2

(Kienast și Sendlemeier, 2000).

19 Formanţii (maxime locale ale anvelopei spectrale) sunt frecvenţele de rezonanţă ale tractului vocal atunci când se

pronunţă o vocală. Formantul cu ce mai joasă frecvenţă se numeşte f1, al doilea f2, al treilea f3. Cel mai adesea,

primii doi formanţi, f1 and f2, sunt suficienţí pentru a diferenţia vocala pronunțată. Principala deosebire între

consoane şi vocale este aceea că vocalele rezonează în gât, în timp ce consoanele sunt produse prin blocarea sau

restricţionarea expirării aerului cu limba, buzele şi maxilarele. Consoanele, rezonează în pasajul nazal (vocalele, de

asemenea, dar într-un grad mai mic). Segmentele sonore (vocalele) au o energie medie ridicată, pe când consoanele

au energie scăzută. Pentru majoritatea fonemelor, energia se concentrează în banda de frecvenţe între 300 şi 3000

Hz.

20 Aplicație software ce permite analizarea, sinteza și manipularea vorbirii. Pentru mai multe detalii se va accesa

pagina web: http://www.fon.hum.uva.nl/praat/.

22

Figura 9. Spectrograma înregistrării audio a episodului emoțional – pacienta E. M.

Considerând rezultatele obținute și potențialul utilizării reprezentărilor de focar tensional în

practica clinică, prezentăm spre exemplificare un microstudiu exploratoriu pilot, din care reiese utilitatea

acestora pentru echipa: psiholog clinician / psihiatru / alți specialiști în activitățile de screening,

psihoterapie și prevenție.

Analiza episoadelor emoționale prin prisma dimensiunii fractale în raport cu informația

din tabloul clinic conturat prin metodele clasice de evaluare:

Cazul 1: Pacientul P.N.

Relatare episod emoțional evocat prin GAQ:

„De exemplu: când am făcut armata. La care, de atunci mi-o cam plecat, cum să vă spun, așa,

vederea, capul și toate, n-am mai putut dormi mult timp. Eram în pază, eram soldat și păzeam un depozit

de muniție. Depozitul ăsta de muniție era chiar lângă un bloc cu zece nivele, în Brăila. Și, la un moment

dat s-o aprins un bec pe la etajul opt. Fiind gardul unul lângă altul așa…, deci asta era unitatea, aici era

blocul. La etajul opt s-o aprins un bec la care am văzut, cum eram de patrulam acolo pe partea aia, că

ăla mi-era pichetul, o căzut o femeie, dar chiar în timpul în care nu mă uitam la ea, în fața mea. Jos erau

sârmele de întins rufe. Gândiți-vă dumneavoastră, când i-o sărit mânile, capul și ochii, și când i-am

văzut așa în fața mea. Na, io de-atunci visez de multe ori chestia asta. Am dat telefon la corpul de gardă,

la care o venit imediat comandantu', toți, poliție, salvare și.. asta fiind prin ’77. Și de-atunci am rămas

cu…”

Descriere succintă de către pacient a episodului emoțional evocat (GAQ – itemul 33): „ceva de

groază”

Termenii care corespund cel mai bine trăirii, așa cum au fost selectați de pacient (GAQ – itemul

34): frică și tristețe (cu caractere aldine este marcată cea mai puternică emoție).

Prezentarea dimensiunii fractale Hausdorff (DH) asociate secvențelor de discurs sub formă de

tabel permite urmărirea facilă a numărului de ordine atunci când secvențele sunt sortate după ordinul de

mărime al dimensiunii fractale.

23

Tabel 1. Dimensiunea fractală a secvențelor de discurs al pacientului P. N.

Nr.

ordine Secvența DH

004 și păzeam un depozit de muniție 1.4291

012 gândiți-vă dumneavoastră, când i-o sărit mânile, capu' și ochii 1.4213

005 depozitu' ăsta de muniție era chiar lângă un bloc 1.4212

002 la care mi-o cam plecat așa … vederea, capu' și toate 1.4212

007 fiind gardul unul lângă altul, așa 1.4211

008 pe la etajul 8 s-o aprins un bec 1.4207

015 la care o venit imediat comandantu', toți, poliție, salvare și... 1.4198

009 am văzut pe partea aia unde patrulam, că ăla mi-era pichetul 1.4194

016 asta fiind prin '77, și de-atunci am rămas cu … 1.4181

011 jos erau sârmele de întins rufe 1.4169

010 a căzut o femeie, dar chiar în timpul în care nu m-am uitat la ea 1.4146

003 eram în pază, eram soldat 1.4141

013 no, io de-atunci visez de multe ori chestia asta 1.4126

014 am dat telefon la corpul de gardă 1.4125

006 și la un moment dat s-o aprins un bec pe la etajul 8 1.3943

001 de exemplu: când am făcut armata 1.3940

În discurs, cea mai puternică încărcătură emoțională este proiectată asupra locului și activității

desfășurate în acel moment – „și păzeam un depozit de muniție”, urmată de descrierea episodului –

„Gândiți-vă dumneavoastră, când i-o sărit mânile, capul și ochii, și când i-am văzut așa în fața mea” –

și de descrierea efectului în timp asupra propriei persoane – „la care mi-o plecat vederea, capul și toate”.

Secvența „[...] când i-o sărit mânile, capul și ochii, ...” este o situație ce ține de nenatural și în

reactualizarea căreia intră în funcțiune amigdala cerebrală. Corelarea explorărilor imagistice prin

rezonanță magnetică funcțională (fMRI) cu dimensiunea fractală din relatările legate de frică constituie o

metodă de validare concurentă a modelului reprezentărilor de focar tensional.

Discursul abundă în manifestări de stres posttraumatic, memoria episodică este caracterizată de

hipermnezie iconică. Emoția este atât de puternică încât pacientul încearcă să întârzie cât mai mult posibil

reactualizarea acesteia. În acest context, fiind de notorietate sensibilitatea neuronilor-oglindă la stimulii

vizuali, pot fi contrapuse relatările: „mi-o cam plecat vederea, capul și toate” – „i-o sărit mâinile și

capul și ochii”.

Episodul reactualizat are calitate de simptom. Specificantul diagnosticului la externare – „cu

elemente anxios-fobice” – este în directă legătură cu relatarea pacientului și este, totodată, confirmat de

valorile dimensiunii fractale.

Istoricul bolii, examenul psihologic efectuat de către psihologul instituției și diagnosticul la

externare conturează un portret al pacientului care este completat de analiza dimensiunii fractale a

secvențelor de discurs.

Cazul 2: Pacienta A.N.


„Cineva tot așa ne-o anunțat că e în comă și să mergem că e rău cu mama, dar noi n-am știut

absolut nimic, și am plecat. Și de atuncea am dus-o la spital, nu mai, nu mai conștientiza, adică...

nimic… nu mai era. Și de-atunci am rămas așa cu o depresie, așa. Nu mi-am mai revenit. Am internat-o,

am stat cu ea, după aia am venit, am adus-o acasă. Toate bune și frumoase, am lăsat pe cineva ca să aibă

grijă. Am plătit pe cineva ca să steie ... nu puteam că aveam servici’. Și de-atuncea, tot la câteva luni

așa, iarăși o început să beie și tot așa mă tot necăjește. Asta a fost cel mai mare, adică cea mai mare,

așa… emoție ce am avut eu. Și de atuncea tot la câteva luni mergem, stăm cu ea și o lăsăm bine, și…

până plecăm. Și tot spune că se omoară, se omoară.”

24

Descriere succintă de către pacient a episodului emoțional evocat (GAQ – itemul 33): „amețită de

cap, nu mai știam de mine”, „nu mai puteam să respir”.


34): furie, rușine și dezgust (cu caractere aldine este marcată cea mai puternică emoție).

Tabel 2. Dimensiunea fractală a secvențelor de discurs al pacientei A. N.

Nr.

ordine Secvența DH

002 și că să mergem, că e rău cu mama 1.4220

017 și de-atuncea, tot la câteva luni așa 1.4202

001 cineva tot așa ne-o anunțat 1.4182

019 asta a fost ce-a mai mare emoție ce-am avut eu 1.4180

021 stăm cu ea și o lăsăm bine, până plecăm 1.4177

010 nu ne-am mai revenit 1.4156

014 am lăsat pe cineva ca să aibă grijă 1.4153

011 am internat-o, am stat cu ea 1.4152

003 da' noi n-am știut absolut nimica 1.4144

018 iarăși o început să beie și tot așa ne tot necăjește 1.4129

007 am dus-o la spital, nu mai … 1.4120

022 și tot spune că se omoară, se omoară 1.4117

009 și de atuncea am rămas așa cu o depresie 1.4109

015 am plătit pe cineva ca să steie 1.4095

005 că io-s de la Tg. Mureș 1.4092

020 și de-atuncea tot la câteva luni mergem 1.4086

012 după aia am venit, am adus-o acasă 1.4078

016 nu puteam c-aveam serviciu 1.4040

008 nu mai conștientiza, numai nimic 1.4038

004 și am plecat 1.4006

013 toate bune și frumoase 1.4003

006 și de atuncea… 1.4000

Și de această dată, dimensiunea fractală discriminează între emoțiile trăite și identificate de

pacientă: furia, dezgustul și rușinea. Rușinea se distinge în acest caz prin dimensiunea sa socială „cineva

tot așa ne-o anunțat” și „că să mergem că e rău cu mama”. Totodată, rușinea este amplificată de furie

înăbușită, izvorâtă din neputință. „Tot la câteva luni mergem”, ca unitate sintactico-semantică, reprezintă

o buclă ce exprimă ideea de repetiție și incapacitate de a controla situația, ca și cum pacienta nu întrevede

o soluție la problema actuală. Ideea este întărită de construcțiile în care cuvântul „tot” este reiterat în

relatare: „tot așa ne-o anunțat”, „tot la câteva luni așa”, „tot așa ne necăjește”, „tot spune că se omoară,

se omoară”.

Pot fi observate elemente de discurs ce trădează tendința de centrare pe sine. În același timp, sunt

identificate mecanisme de raționalizare („nu puteam, că aveam servici”) și de formare a reacției („toate

bune și frumoase” – în acest context, expresia denotă un mecanism nevrotic de apărare). Trebuie

menționat că examenul psihologic confirmă prezența unui indice de nevrotism / anxietate peste medie.

Momentul nefericit este bine ancorat temporal și marcat prin repetarea expresiei „și de atuncea”.

Și în acest caz se poate observa paralelismul între descrierea stării mamei pacientei și cea a

episodului emoțional, prin raportare la propria persoană: „cineva tot așa ne-o anunțat că e în comă”,

„... nu mai conștientiza” – „nu mai știam de mine”, și „nu mai era” – „nu mai puteam să respir”.

Episodul reactualizat are calitate de simptom. Specificantul diagnosticului la externare – „cu

paroxisme anxioase” – este în directă legătură cu relatarea pacientului și este, totodată, confirmat de

valorile dimensiunii fractale.

Istoricul bolii, examenul psihologic efectuat de către psihologul instituției și diagnosticul la

25

externare conturează un portret al pacientului care este completat de analiza dimensiunii fractale a

secvențelor de discurs.

Cazul 3: Pacienta M. G.


„O călcat-o un tir și eram la serviciu și ne-o sunat și pe mine și pe soțul, amândoi eram… unde

lucram. Noi am crezut că el o avut sau io... am crezut și când colo... o fost fetița. S-o dus la cofetărie să-și

ia o înghețată. Aveam o femeie atuncea, care... o vecină… avea grijă de ei, o bătrânică. I-o dat bani să-și

ia o înghețată – chiar în ziua aia împlinea șapte ani și... mi-o călcat-o un tir.”

Descriere succintă de către pacient a episodului emoțional evocat (GAQ – itemul 33): „am vrut să

mor”.


34): vină și disperare (cu caractere aldine este marcată cea mai puternică emoție).

Tabel 3. Dimensiunea fractală a secvențelor de discurs al pacientei M. G.

Nr. ordine Secvența DH

001 o călcat-o un tir 1.4215

004 amândoi eram ... unde lucram 1.4192

002 și eram la servici' 1.4165

003 și ne-o sunat și pe mine și pe soțul 1.4147

008 aveam o femeie atuncea, care 1.4145

009 o vecină avea grijă de noi 1.4136

012 chiar în ziua aia împlinea 7 ani și … 1.4136

005 noi am crezut că el o avut sau eu 1.4135

007 s-o dus la cofetărie să-și ia o înghețată 1.4086

011 i-o dat bani să-și ia o înghețată 1.4059

010 o bătrânică 1.4054

006 și când colo... o fost fetița 1.3987

013 mi-o călcat-o un tir 1.3974

Episodul este trăit mai intens la începutul relatării, după care se produce o atenuare, fapt

evidențiat prin valorile dimensiunii fractale pentru prima secvență – „mi-o călcat-o un tir” – care este

reluată la final. Experiența este atât de dureroasă încât este resimțită ca o pierdere din sine.

Vina resimțită este bine discriminată de dimensiunea fractală, mama reproșându-și faptul că nu a

fost lângă fetiță: „și eram la serviciu”, „amândoi eram ... unde lucram”.

Pacienta începe cu o explicație tehnică a accidentului „s-o dus să-și ia o înghețață”. La nivel

mental se produce și un transfer de responsabilitate „aveam o femeie atuncea care, ... o vecină ... avea

grijă de ei” dar este vehiculată și ideea de incompetență fizică pentru a avea grijă de aceștia: „o

bătrânică”.

Se evidențiază și o tensiune legată de soț „noi am crezut că el o avut sau io...” dar și prezența

unei gândiri magice – „chiar în ziua aia împlinea șapte ani” – ce poate conduce la ideea de vină.

Ca și la ceilalți pacienți, istoricul bolii, examenul psihologic efectuat de către psihologul

instituției și diagnosticul la externare conturează un portret al pacientului care este completat de analiza

dimensiunii fractale a secvențelor de discurs.

Concluzii desprinse în urma utilizării engramelor emoționale

1. Reprezentările de focar tensional au un rol important în completarea cu informație a

tabloului clinic conturat prin metodele clasice de evaluare și permit evidențierea

implicării emoționale într-o manieră neinvazivă. Rezultatele obținute concordă cu simțul

26

clinic al psihologului și cu consemnările din înscrisurile medicale (fișa pacientului).

2. O caracteristică a mecanismele de apărare este că acestea sunt asociate cu o mărime mai

mică a dimensiunii fractale față de unitățile de informație din focarul tensional.

Cunoașterea acestui fapt și extinderea bazei cazuistice, concomitent cu evaluarea mai

multor corelate de ordin neurofiziologic, poate conduce la dezvoltarea unor metode

automate de analiză și clasificare.

3. A fost identificată o metodă de validare concurentă a modelului reprezentărilor de focar

tensional prin corelarea explorărilor imagistice prin rezonanță magnetică funcțională

(fMRI) cu dimensiunea fractală din relatările legate de frică, în situații ce țin de nenatural

și în reactualizarea cărora este știut că intră în funcțiune și amigdala cerebrală.

4. De asemenea, ca metodă paralelă de validare, dar și pentru extinderea domeniului de

analiză și creșterea puterii de discriminare, evaluarea va include, într-un nou studiu,

procesarea paralelă a indiciilor expresiilor faciale utilizând sistemul de codificare facială

a emoțiilor FACS (Facial Action Coding System), dezvoltat de către Paul Ekman.

Sistemul operaționalizează și codifică fiecare mișcare de la toți mușchii feței, în

concordanță cu emoția exprimată.

4.2. Dimensiunea Hausdorff ca măsură inconștientă de adaptare

Dimensiunea fractală a discursului într-un interval de timp dat, reprezintă o măsură inconștientă

de adaptare la situație, reflectată în arhitectura discursului21

, fapt ce reiese din comparațiile între

descrierile unor situații emoționale și ale unor situații considerate neutre. Se constată o diferență

semnificativă statistic între episoadele emoționale și cele neutre, în ceea ce privește dimensiunea

Hausdorff, t(44).05=9,956; p<0,001; d=1,48. Urmărind valorile statisticilor descriptive pentru dimensiunea

fractală a celor două situații, observăm o arhitectură deosebită a discursului în cadrul descrierii unui

episod cu o încărcătură emoțională mare.

Trebuie menționat faptul că, deși testarea ipotezei s-a efectuat printr-o procedură statistică,

probabilitatea de apariție a unei diferențe de 0,008049 între mediile celor două grupuri fiind p=0,001 (în

urma ajustării prin procedura bootstrap), dimensiunea fractală în cazul discursului emoțional a fost mai

mare față de cea calculată pe baza discursul considerat neutru pentru fiecare dintre participanții la studiu.

Acest fapt ar putea însemna descoperirea unei legi deterministe, un deziderat întotdeauna de preferat

legilor statistice cu caracter probabilist.

4.3. Evaluarea funcției cognitive și a fluenței verbale

Eficiența funcțiilor cognitive este diminuată prin condiționare psihogenă. Valoarea coeficientului

de corelație Pearson între numărul de cuvinte enunțate și scorul de depresie este 799,043 05. r ;

p<0,05. Astfel, tendința de asociere este aceea de a înregistra un număr mai mic de cuvinte rostite odată

cu creșterea intensității depresiei. Numărul de cuvinte enunțate poate fi utilizat ca predictor al resurselor

psihice ale pacientului ce pot fi mobilizate pentru a evita instalarea unei forme severe a tulburării

depresive.

Centralizând din punct de vedere tematic cuvintele obținute, s-a constatat că 33 din cei 45 de

pacienți au exemplificat, oferind cel puțin un prenume printre cuvintele enumerate.

21 Arhitectura discursului se referă la discurs ca și construct constituiut pe baza evaluărilor dimensiunilor Hausdorff

asociate componentelor acestuia.

27

4.4. Evaluarea suporturilor motivaționale

Evaluare motivațională rezultată în urma procesării răspunsurilor pacientului la solicitarea de a

întocmi o listă-clasament cu lucruri plăcute și persoane cărora le este recunoscător, relevă o sferă de

preocupări și interese restrânsă la aspectele concrete ale realității, retragere și izolare socială, dificultăți de

adaptare și integrare în mediu. Ca activități plăcute sunt enumerate treburile casnice cotidiene, privitul la

televizor și plimbările în aer liber. Persoanele privite cu recunoștință sunt membri ai familiei sau vecini,

motivele aprecierii fiind legate de întrajutorarea reciprocă.

4.5. Asocieri surprinse de GAQ

În această fază au fost evaluați 42 de participanți la studiu care au evocat un eveniment neplăcut,

cu calitate de simptom. Trei cazuri au fost excluse din analiză pentru că evenimentul evocat avea o

încărcătură afectivă plăcută.

A fost identificată a asociere semnificativă din punct de vedere statistic între evaluarea generală

negativă a tipului de eveniment și atribuirea cauzalității întâmplării, sau unor forțe naturale

( 774,040 sr ; p<0,01), intensitatea neplăcută fiind cu atât mai mare cu cât persoana nu poate atribui

cauzalitatea unor circumstanțe speciale. Acest rezultat trebuie privit cu rezervă pentru că, în cazul de față,

se poate datora unui artifact al probei GAQ atunci când sunt evaluate evenimente cu impact afectiv

puternic și acestea pot fi puse în legătură cu întâmplarea doar într-o foarte mică măsură (accidente de

circulație, de muncă și casnice).

De asemenea, asocieri semnificative au fost identificate între durata experienței emoționale și

încercarea de a controla sau masca expresia sentimentelor ( 562,040 sr ; p<0,05), și între bruschețea

evenimentului și intensitatea acestuia 424,040 sr ; p<0,01).

4.6. Analiza calitativă a emoției pe simptom

Prin aplicarea metodei analizei semanticii latente s-a urmărit validarea listei de cuvinte

afectogene care descriu episodul emoțional, evocat prin utilizarea GAQ, în directă corespondență cu

simptomatologia. Rezultatul este o metodă de evaluare calitativă a emoției pe simptom prin urmărirea

constelațiilor de emoții în acord cu inventarul de clasificare a emoțiilor creat de Robert Plutchik (1980) ce

cuprinde 8 emoții primare, 8 emoții secundare, fiecare dintre acestea cuprinzând 2 emoții primare.

Modelul stă la baza teoriei psihoevoluționiste a emoției, una dintre abordările cele mai influente de

clasificare pentru răspunsuri emoționale.

28

Figura 10. Modelul tridimensional circumplex al emoțiilor, Robert Plutchik (1980)

Dimensiunea verticală a conului reprezintă intensitatea, iar cercul reprezintă gradele de

similitudine între emoții. Cele opt sectoare sunt concepute pentru a indica faptul că există opt dimensiuni

ale emoției primare, aranjate în patru perechi antagoniste. În modelul desfășurat emoțiile din spațiile albe

sunt diadele-emoții primare care sunt amestecuri de câte două emoții primare.

Mai jos este prezentat rezultatul analizei semanticii latente în urma rulării aplicației software

Gensim pentru evaluarea de către pacienți a tipului de emoție predominantă trăită și evocată prin

episodului emoțional descris în cadrul chestionarului Geneva.

Pot fi observate temele (topic #0 – #1) obținute prin descompunerea corpusului, și valoarea

singulară aferentă temei, urmată de cele mai proeminente opt cuvinte (factori) însoțite de ponderile

acestora. Ponderile indică contribuția cuvintelor la direcția fiecărei teme.

Prima temă (#0) are o valoarea singulară de 11,402 și descrie cel mai fidel model de similaritate

semantică pentru corpusul de text analizat; „frica”, „disperarea” și „tristețea” au cea mai mare pondere în

model. Semnificațiile asociate de LSA cuvintelor pot fi apreciate prin compararea coeficienților cosinus22

cu alte cuvinte din spațiul semantic. Valorile sunt cuprinse între –1 și 1; –1 indică disimilaritate totală iar

1 similaritate completă.

INFO : topic #0(11.402): 0.879*"frica" + 0.353*"disperare" + 0.283*"tristete"

+ 0.101*"anxietate" + 0.076*"furie" + 0.062*"vina" + 0.045*"triste" +

0.038*"rusine" + 0.021*"dezgust"

22 Coeficienții cosinus determină cosinusul unghiului dintre doi vectori de caracteristici. Cosinus de 0 este 1, și mai

puțin de 1 pentru orice alt unghi. Cea mai mică valoarea a cosinusului este –1. Astfel, cosinusul unghiului între doi

vectori determină dacă aceștia au aceeași direcție.

29

INFO : topic #1(5.597): 0.600*"disperare" + 0.499*"tristete" + -0.449*"frica"

+ 0.406*"furie" + 0.103*"dezgust" + 0.075*"anxietate" + -0.072*"triste" +

0.047*"vina" + 0.037*"rusine"

La pacienții diagnosticați cu tulburare depresivă se observă tendința de centrare pe trăiri specifice

axelor aprehensiune-frică-spaimă, mâhnire-tristețe-melancolie, și înverșunare-furie-supărare. În cazul

emoțiilor simultane, frica este identificată ca fiind cea mai puternică dintre emoții, de către 26 de

persoane din totalul celor 42, care au evocat un episod emoțional ce implică o retrăire cu calitate de

simptom. Acest rezultat se datorează și faptului că cele mai multe dintre evenimentele descrise de

pacienți au implicat decesul sau rănirea gravă a unor persoane.

Dacă avem în vedere reacția în fața morții este posibil ca trăirea, datorită intensității și

complexității acesteia, să nu fie corect identificată cu „frica”, în pofida activării instinctului de

conservare. Din moment ce nu am trecut prin experiența morții (niciodată nu am murit înainte), și din

moment ce moartea nu există în inconștientul nostru, nu ne putem teme de moartea însăși. Atunci când

spunem că ne temem de moarte, conform lui Freud (1918), ne putem teme de altceva – cum ar fi

abandonul, castrarea, variile conflicte nerezolvate, sau frica de moarte (care ne controlează mai frecvent

decât conștientizăm) ar putea fi rezultatul unui sentiment de vinovăție.

4.7. Analiza corpusurilor mari de text

Filtrând perspectiva negare-accentuare-centrare pe sine, din aceleași date, decelăm un nou strat

lingvistic și încărcătura sa semantică, specifică persoanelor depresive (evenimente din care a rezultat

moartea unor persoane, stări de „rău”, referențiere temporală în trecut prin folosirea formei cu diftong

„atuncea” etc).

INFO : topic #0(17.553): 0.328*"atuncea" + 0.167*"murit" + 0.152*"copii" +

0.137*"acolo" + 0.132*"sunt" + 0.132*"plecat" + 0.125*"pot"+ 0.123*"noi" +

0.121*"bani" + 0.115*"zic"

INFO : topic #1(12.054): -0.331*"atuncea" + 0.224*"lucru" + 0.197*"baut" +

0.188*"acolo" + -0.170*"rau" + 0.163*"scos" + -0.147*"murit" + -0.145*"mama"

+ -0.141*"bolnava" + 0.124*"bani"

Dacă aplicăm LSA pentru matricea de simptome a pacienților (date obținute din fișele medicale,

subsecțiunea motivele internării), deși nu este analizată structura spațiului latent sau temele, iar modelul

este unul probabilist, se remarcă puterea de a extrage modele de similaritate prin LSA folosind indexarea

standard. Însă, dacă se operează o codificare a simptomelor și se aplică analiza de semantică latentă pe

coduri, avansăm ideea că se poate obține un sistem diagnostic de clasificare cu o sensibilitate ridicată.

Rezultatele obținute (din care este extras exemplul de mai jos) vin să confirme și să întărească această

afirmație.

topic #0(12.977): 0.416*"tulburari_hipnice" + 0.347*"fatigabilitate" +

0.345*"astenie_fizica_si_psihica" + 0.302*"tulburari_mnezice_si_prosexice" +

0.298*"dispozitie_depresiva" + 0.286*"labilitate_psihoemotionala" +

0.251*"ameteli" + 0.243*"iritabilitate" + 0.239*"cefalee" +

0.165*"irascibilitate"

INFO : topic #1(5.213): 0.560*"iritabilitate" + 0.498*"irascibilitate" +

0.262*"labilitate_psihoemotionala" + -0.240*"fatigabilitate" + -

0.229*"astenie_fizica_si_psihica" + -0.222*"tulburari_mnezice_si_prosexice" +

-0.188*"dispozitie_depresiva" + -0.160*"anhedonie" +

0.158*"toleranta_scazuta_la_frustrari" + 0.099*"polimorfe"

30

5. CONCLUZII ȘI PERSPECTIVE

Coordonarea științifică a demersului investigativ și a procesului de elaborare a tezei, a luat în

considerare actualitatea științifică a temei și „câștigul în cunoaștere” privind asimilarea și aplicarea unor

tehnici și metode de cercetare, procesare, analizare și interpretare a datelor prin exercițiul extrapolării și

valorificării.

Studiul dedicat dezvoltării domeniului cercetării psihologice, circumscrie modelarea și simularea

computerizată utilizând metode de soft computing ca modalități actuale în analiza sistemelor și

fenomenelor complexe, elaborării unor secvențe specifice de analiză și evaluare a stărilor afective în

cadrul procesului diagnostic. Necesitatea articulării coerente a reprezentărilor ideatice, completată de

modalități acurate de investigare analitică, fără a pierde din vedere imaginea de ansamblu a problemei de

interes, caracterizează întregul demers științific.

Dintre beneficiile punerii în practică a unui astfel de model se evidențiază valoric utilitatea

clinic-diagnostică și de recuperare în tulburările ce implică afectarea componentei afectiv-motivaționale,

fapt ce atrage după sine și degrevarea unor importante resurse financiare. De asemenea, nu poate fi

neglijat efectul produs de adoptarea în psihologie a unor metode pertinente de modelare și analiză care să

se adauge inventarului metodologic existent.

Dată fiind complexitatea fenomenului, aria transdisciplinară vizată, activitatea prezentului

demers s-a concentrat din rațiuni pragmatice, asupra identificării metodelor adecvate de implementare și

derularea unor scenarii privind diagnosticul tulburărilor afective în cadrul unui sistem suport de decizie

bazat pe ontologie.

Obiectivele curente23

au fost îndeplinite, abordarea s-a dovedit a fi una deosebit de prolifică

deschizând noi perspective pentru analiza depresiei; printre acestea amintim detectarea unor noi structuri

informaționale prin utilizarea tehnicii de analiză a stresului vocal și analiza semanticii latente.

Sistemul suport de decizie este unul modular, în orice moment permițând adăugarea unei noi

perspective bazate pe un nou model de date.

Funcționalitatea în ceea ce privește raționamentul bazat pe cazuri poate completa, prin efectuarea

de analize cu caracter normativ, cunoașterea domeniului, odată cu lărgirea bazei (numărului) de cazuri.

Extins la întreaga patologie psihiatrică, sistemul suport de decizie permite realizarea asistării

echipei psiholog clinician / psihiatru / alți specialiști în activitățile de screening, psihoterapie și prevenție.

5.1. Sistemele suport de decizie bazate pe ontologii fuzzy

Raționamentul uman este departe de a fi unul optim. Mai mult, acesta este afectat odată cu

creșterea complexității și apariția stresului. Raționamentul diagnostic este facilitat considerabil de

sistemele diagnostice actuale, însă urmărind dezvoltarea acestor sisteme și modificările înregistrate pe

parcurs (toate primite cu entuziasm) se evidențiază faptul că, deși convergența acestora este în creștere,

încă nu a fost atins un punct de reală stabilitate.

Dacă luăm în considerare și caracterul ateoretic al clasificărilor, atunci optimismul privind

înțelegerea resortului psihic se impune a fi revizuit. Teoriile sunt importante atât în structurarea

domeniului cunoașterii cât și în construirea de proceduri operaționale aplicate domeniului cunoașterii.

Pentru a sublinia încă o dată dificultățile inerente de abordare atunci când ai în față cel mai complex

obiect de studiu din știință – omul, referindu-ne la etiologia tulburărilor afective, unele depresii sunt

determinate de mediul extern, cum ar fi o catastrofă financiară, o pierdere în familie, un eșec profesional,

dar sunt și depresii care apar de la sine, aparent fără nici un motiv. În tulburarea afectivă bipolară,

23 Diagnosticarea tulburărilor depresive în conformitate cu criteriile impuse de normele ICD 10-DCR-WHO şi

DSM IV-TR-APA; Implementarea unui modul de clasificare bazat pe reguli fuzzy; Identificarea de invarianţi în

scenariile cognitive generatoare de depresie.

31

depresia apare ca un simptom morbid așa cum apare durerea în ulcerul gastric. În acest caz, nu este nici

un motiv de boală, și nu depinde de experiența sau de trăirile pacientului respectiv, ci apare ca o fatalitate

provocată de o anumită structură a genomului.

Ontologiile nu facilitează doar păstrarea unor clasificări coerente în urma reevaluărilor continue,

ci reprezintă un instrument important ce permite structurarea domeniului cunoașterii pe principii

teoretice. Modele de date distincte, corespunzătoare teoriilor concurente pot fi astfel, aliniate și

comparate cu relativă ușurință.

Atunci când asupra unei ontologii se aplică (pe lângă un motor de raționament răspunzător pentru

inferarea arborelui superclasă/subclasă și menținerea coerentă a structurii) un modul care să permită

rezolvarea de probleme, putem vorbi de un sistem suport de decizie bazat pe ontologie. Principalul

avantaj conferit de o astfel de platformă este acela că, determină separarea între cunoașterea domeniului

și cunoașterea operațională.

Ontologia diagnostică care pleacă de la simptom, se impune a fi completată în perspectivă

psihologică de o abordare care să aibă drept punct central tratamentul informației. Viziunea holistică

asupra sistemului psihic uman, în care toate celelalte funcții și procese sunt privite ca subsisteme de

reglaj, impune imperios raportarea la stările de conștiință24

, considerarea suportului intim oferit motivației

de către afectivitate, precum și implicarea altor variabile de integrare (concomitent cu analiza relațiilor

complexe între acestea) care să explice gama variată a comportamentelor supuse observației.

Contribuțiile aduse de diferitele metode ale psihologiei nu sunt întotdeauna ușor de articulat între

ele datorită multitudinii și eterogenității modelelor explicative provenite din abordări diferite.

Psihofiziologia a precizat rolul sistemului nervos și al sistemului endocrin în reglarea conduitelor ce

urmăresc să satisfacă unele trebuințe. Psihologia experimentală a percepției și învățării a marcat rolul

jucat de motivație în cadrul acestor funcții. Psihanaliza a propus modele explicative privind originea

energiei (libido) mobilizate într-o conduită și a încercat să precizeze modul în care această energie se

acumulează și se consumă; de asemenea, a relevat caracterul inconștient al unor motivații, precum și

diversele consecințe ale conduitei asupra unor situații în care o trebuință nu poate fi satisfăcută

(frustrare), în special pentru că ea intră în conflict cu o altă trebuință. Etologia a studiat la animal semnele

care declanșează unele conduite, orientându-le, oprindu-le. Raportul între comportamentul obiectivat și

conduita internă apar, deci, ca un domeniu în care aporturile metodologice și ale orientărilor diferă și

foarte rar se dovedesc a fi convergente. În plus, caracterului acestora este unul mult simplificat,

preponderent static și unideterminat.

O problemă de actualitate este dacă folosirea și critica unui model explicativ central pot servi

drept cadru general care să permită raportarea acestor aporturi unele la altele. Dacă răspunsul este

afirmativ, ontologiile dublate de tehnicile soft computing pot asigura infrastructura metodologică

necesară, iar însemnătatea autocunoașterii ar trebui să garanteze propensiunea necesară comunității

științifice, în găsirea unei modalități de a integra consecvent cumulul cunoștințelor actuale.

Metodele din domeniul Tehnologiei Informației (mai ales cele de tip soft-computing), integrate

coerent, pot oferi o nouă perspectivă pentru viitoare abordări de succes în investigarea psihologică. Spre

exemplu, pentru reglajul homeostazic25

o tratare informațională a modelului poate fructifica orice intrare

24 Conştiinţa ca raport cu lumea percepută este fără interioritate şi fără exterioritate. H. Bergson o asimilează

atenţiei, S. Freud percepţiei, C. J. Jung, stării de veghe iar neuropsihologii, funcţiei vigile. J. Delay distinge şapte

niveluri de conştiinţă. Cel mai înalt corespunde hiperactivării creierului (vigilenţă excesivă, emoţii puternice), cel

mai de jos corespunde stării de comă (excitaţiile senzoriale nu mai provoacă decât foarte slabe reacţii motorii). Între

aceste extreme se situează vigilenţa atentă, vigilenţa difuză, reveria sau somnolenţa, somnul uşor şi somnul profund.

Ceea ce se denumeşte de obicei „conştiinţă” se limitează la nivelurile care preced adormirea.

25 Comportamentele homeostazice reprezintă ansamblul de transferuri informaţionale şi reacţii de răspuns care se

declanşează în urma apariţiei unei oscilaţii a constantelor psihofiziologice ale individului şi care este destinat

32

care să presupună o cunoaștere a structurii dar, de asemenea, ar putea ignora complet unele informații

structurale. Abordările de tip fuzzy-logic se pot dovedi eficiente în înțelegerea rolului de traductor al

subconștientului cât și în posibilitatea oferită de a folosi simultan date experimentale, dar și variabile

lingvistice. Scenariile comportamentale implicate în reglarea conduitelor pot fi modelate prin hărți

cognitive fuzzy. De asemenea, procesul informatic de virtualizare a resurselor servește drept suport

intuitiv pentru modele de control conștient. Pentru persoana afectată de depresie, centrată pe detaliu, orice

stimul extern este privit ca și agresiune, încercare de ocupare a resursei timp de procesor; procesarea

informației psihice, în acest caz, poate utiliza modelul gestionării întreruperilor26

.

5.2. Dimensiunea fractală în analiza discursului – noi perspective

Dificultățile cu care se confruntă Psihologia ca știință pornesc de la complexitatea obiectului de

studiu privit în manieră idealist-holistică. Orice trăire este autentică, iar verosimilitatea acesteia scapă

metodelor clasice de evaluare care nu pot trece de bariera impusă de latența input-output ce

caracterizează sistemul psihic uman. Mai mult, din punct de vedere psihopatologic, spre exemplu, trei

vârfuri de morbiditate pot fi compensate de alte diminuări, rezultatul fiind o persoană funcțională.

Credem că este necesar ca evaluările idiografice să țină cont de repetabilitatea la nivelul

persoanei, repetabilitate care oferă elemente esențiale cu caracter de legitate și trasează cadrul optim

pentru înțelegerea dinamicii psihice și conturarea unor teorii consistente.

Dacă gândim că o înregistrare audio a discursului unei persoane, reprezintă o stare pentru care se

calculează o caracteristică, rezultatul calculării dimensiunii fractale Hausdorff este o măsură de adaptare

inconștientă la o situație, sau altfel spus, o cuantă de activare energetică pe discurs.

Reamintim că reprezentările de focar tensional au un rol important în completarea cu informație a

tabloului clinic conturat prin metodele clasice de evaluare și permit evidențierea implicării emoționale

într-o manieră neinvazivă. Rezultatele obținute concordă cu simțul clinic al psihologului și cu înscrisurile

medicale (fișa pacientului).

Totodată, o caracteristică a mecanismele de apărare este că acestea sunt asociate cu o mărime mai

mică a dimensiunii fractale față de unitățile de informație din focarul tensional. Cunoașterea acestui fapt

și extinderea bazei cazuistice, concomitent cu evaluarea mai multor corelate de ordin neurofiziologic,

poate conduce la dezvoltarea unor metode automate de analiză și clasificare.

A fost identificată o metodă de validare concurentă a modelului reprezentărilor de focar tensional

prin corelarea explorărilor imagistice prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) cu dimensiunea

fractală din relatările legate de frică, în situații ce țin de nenatural și în reactualizarea cărora este știut că

intră în funcțiune și amigdala cerebrală.

De asemenea, ca metodă paralelă de validare, dar și pentru extinderea domeniului de analiză și

creșterea puterii de discriminare, evaluarea va include, într-un nou studiu, procesarea paralelă a indiciilor

expresiilor faciale utilizând sistemul de codificare facială a emoțiilor FACS (Facial Action Coding

System), dezvoltat de către Paul Ekman. Sistemul operaționalizează și codifică fiecare mișcare de la toți

mușchii feței, în concordanță cu emoția exprimată.

Privind sistemul psihic uman prin prisma unei ultime teorii fractale a psihismului, orice output ar

trebui să ofere informație relevantă despre: structură, arhitectură și funcționare. Dimensiunea Hausdorff

conferă o fidelitate ridicată în trasarea și descrierea profilului emoțional. Engrama emoțională astfel

reducerii şi restabilirii echilibrului iniţial.

26 În Tehnologia Informaţiei, cererile de întrerupere reprezintă una din componentele resurselor de sistem (alături

de porturile de intrare-ieşire şi canalele de acces direct la memorie). O întrerupere este o cerere de la un dispozitiv

spre unitatea centrală de prelucrare pentru un serviciu sau o acţiune. Întreruperile sunt gestionate de un controler de

întreruperi.

33

obținută, este utilă în decelarea atât a unui profil emoțional specific (latent) cât și a unui profil

circumstanțial. O hartă emoțională a unui discurs care datorită algoritmului eficient computațional este

trasată în timp real, deschide noi oportunități în domeniul analizei factorilor latenți evidențiabili în

vorbirea spontană, cu aplicații din cele mai variate (de la analiza stresului vocal pentru operatori

call-center până la antrenarea unui motor de inteligență artificială în identificarea stărilor emoționale).

În psihologie, decelarea potențialului afectogen al cuvintelor pe baza dimensiunii fractale, ar

putea pune într-o nouă lumină Testul asociativ-verbal (T.A.V.) și ar relansa analiza discursului conceput

pe baza unei liste de cuvinte afectogene. De asemenea, evaluarea în ceea ce privește evoluția dispoziției

în cadrul intervenției psihoterapeutice sau a celei farmacologice ar putea înregistra îmbunătățiri.

Raportul verbal a constituit o sursă majoră de date și informație despre procesualitatea mentală

începând cu studiile clasice asupra introspecției (Titchner, 1912), analiza rezolvării de probleme de către

psihologii gestaltiști și cei de la Würzburg (Duncker, 1945; Selz, 1913, 1922; Werthaimer, 1945), analiza

clinică a gândirii (Freud, 1914), analiza dezvoltării raționamentului la copii (Inhelder și Piaget, 1958) și

în rezolvarea de probleme din cadrul cercetărilor cognitiviste (Newell, Shaw și Simon, 1958; Newell și

Simon, 1972). Deși blamată de comportamentaliști, introspecția este încă utilizată în psihologie sub

formă voalată în toate testele cu autoraportare, care normează „subiectivitate”.

5.3. Analiza semanticii latente – evaluare și perspective

Platforma Gensim este eficientă în analiza similarității discursurilor și în generarea automată a

vocabularelor. Pe baza similarității discursurilor pot fi efectuate clasificări tipologice prin analiza

statistică de co-ocurență pentru identificarea structurilor latente. De asemenea, analiza similarității

configurațiilor de simptome reprezintă o procedură eficientă de clasificare.

LSA face un complement de o deosebită utilitate cu dimensiunea Hausdorff interpretată ca

măsură a arhitecturii unui discurs.

Aproximarea raționamentului uman asupra similarității prin rezultatele obținute, furnizează un

fundament solid pentru a revigora cercetările cognitive în domeniul hărților mentale.

*

Teza de doctorat prezintă, de pe poziții obiective și pragmatice, în contextul complexității

cercetării științifice actuale, un corpus de metodologii și metode articulate coerent în evaluarea depresiei,

precum și rezultatele obținute și deschiderile asociate acestora.

Dezvoltarea unei infrastructuri metodologice de evaluare și analiză în depresie este necesară

astăzi, mai mult ca oricând, atât din perspectiva ratelor ridicate (și în continuă creștere) de prevalență și

incidență a tulburărilor afective și a costurilor imense implicate, cât și din considerentul uman de

îmbunătățire a calității vieții.

34

Bibliografie selectivă

1. Abramson, L. Y., Alloy, L. B. și Metalsky, G. I. (1988). The cognitive diathesis-stress theories of depression:

Toward an adequate evaluation of the theories validities. In L. B. Alloy (Ed.), Cognitive processes in

depression (pp. 3–30). New York: Guilford.

2. Amann, B., Beeri, C., Fundulaki, I. și Scholl, M. (2002). Ontology-based integration of xml web resources. In

Proceedings of the 1st international semantic web conference (ISWC 2002), 117–131.

3. Arseni, C., Golu, M. și Dănăilă, L. (1983). Psihoneurologie. București: Editura Academiei.

4. Barrett, L. F., Niedenthal, P. M. et al. (2005). Emotion and consciousness. New-York: Guilford Press.

5. Bech, P. (1981). Rating Scales for Affective Disorders: Their Validity and Consistency. Acta Psychiatrica

Scandinavica, 64 (Suppl. 295), 17-31.

6. Beck, A. T. (1967). Depression: Clinical Experimental and Theoretical Aspects. Philadelphia: University of

Pennsylvania Press.

7. Breakwell, G. M., Hammond, S., Fife-Shaw, C. și Smith, J. A. (2006). Research methods in psychology. London:

Sage Publications.

8. Carver, C. S. și Scheier, M. F. (2003). On the structure of behavioral self-regulation. In M. Boekaerts, P. R.

Pintrich și M. Zeidner (Eds.), Handbook of the self-regulation research (pp. 41–84). San Diego: Academic

Press.

9. Celikyilmaz, A. (2009). Modeling uncertainty with fuzzy logic: with recent theory and applications. New York:

Springer.

10. Centers for Disease Control and Prevention, National Center for Injury Prevention and Control. (2010). Web-

based Injury Statistics Query and Reporting System (WISQARS), disponibil on-line la

www.cdc.gov/ncipc/wisqars, website accesat în aprilie 2010.

11. Ceusters, W., Smith, B. și Flanagan J. (2003). Ontology and medical terminology: Why description logics is not

enough? Proceedings of Towards an Electronic Pacient Record (TEPR 2003). Boston, MA: Medical Records

Institute.

12. Cicchetti, D. și Prusoff, B. (1983). Reliability of depression and associated clinical symptoms.

Arch.Gen.Psychiatry, 40, 987–990.

13. Dafinoiu, I. (2002). Personalitatea, metode de abordare clinică: observația și interviul. Iași: Editura Polirom.

14. David, D. (2006). Metodologia cercetării clinice. Fundamente. Iași: Editura Polirom.

15. Enăchescu, E., (2007). Tratat de psihopatologie. Iași: Ed. Polirom.

16. Endicott, J., Cohen, J., Nee, J., et al. (1981). Hamilton Depression Rating Scale: Extracted from regular and

change version of the Schedule for Affective Disorders and Schizophrenia. Archives of General Psychiatry, 38,

98-103.

17. Endicott, J. și Spitzer, R. L. (1978). A diagnostic interview: The schedule for affective disorders and

schizophrenia. Arch. Gen. Psychiatry, 35, 773–782.

18. Freud, S. (1918). Reflections on War and Death. New York: Moffat, Yard and Company.

19. Georgescu, M. J., (1998). Psihiatrie. București: Ed. Național.

20. Gruenberg, A. M., Goldstein, R. D. și Pincus, H. A. (2005). Classification of Depression: Research and Diagnostic

Criteria: DSM-IV and ICD-10. In J. Licincio și Ma-Li Wong (Eds.), Biology of Depression. From Novel

Insights to Therapeutic Strategies (pp. 1–12). Weinheim: Wiley-VCH Verlag GmbH.

21. Hamilton M., (1960). A rating scale for depression. Journal of Neurology, Neurosurgery and Psychiatry, 23, 56–

62.

22. Hedlund, J. L. și Vieweg, B. W. (1979). The Hamilton Rating Scale for Depression: A comprehensive review.

Journal of Operational Psychiatry, 10, 149–165.

23. Horridage, M., Knublauch, H., Rector, A. et al. (2004). A Practicle Guide to Building OWL Ontologies Using

Protege-OWL Plugin and CO-ODE Tools 1.0. Manchester: University of Manchester.

35

24. Ionescu, G. (2000). Psihiatrie clinică standardizată și codificată. București: Ed. Univers Enciclopedic.

25. Ionescu, Ș., Jacquet, M. și Lhote, C. (2006). Mecanismele de apărare. Teorie și aspecte clinice. Iași: Editura

Polirom.

26. Jin, Y. (2003). Advanced fuzzy systems design and applications. Heidelberg: Physica-Verlag.

27. Kaplan, H. și Sadock, B. J. (1997). Kaplan & Sadock’s Synopsis of Psychiatry: Behavior, Sciences, Clinical

Psychiatry (7th ed.). Baltimore: Williams & Wilkins.

28. Kessler R. C., Berglund P. A., Demler, O., Jin, R. și Walters, E. E. (2005). Lifetime prevalence and age-of-onset

distributions of DSM-IV disorders in the National Comorbidity Survey Replication (NCS-R). Archives of

General Psychiatry. 62(6), 593–602.

29. Kochen, M. (1975). Application of Fuzzy Sets in Psychology. In L. A Zadeh, K. S. Fu, K. Tanaka și M. Shimura

(Eds.), Fuzzy Sets and Their Applications to Cognitive and Decision Processes (pp. 395–408). New York:

AcademicPress.

30. Kohler, J., Philippi, S., Lange, M. (2003). SEMEDA: ontology based semantic integration of biological databases.

Bioinformatics, 19 (18), 2420–2427.

31. Kovacic, Z., Bogdan, S. (2006). Fuzzy controller design: theory and applications. Boca Raton, FL: CRC/Taylor &

Francis.

32. Kwiatkowska, M., Kielan, K. A. și Michalik, K. (2009). A Fuzzy-Semiotic Framework for Modeling Imprecision

in the Assessment of Depression. Proceedings of 2009 IFSA World Congress, Lisbon, 20-24 June (pp. 1717–

1722).

33. Landauer, T. K. și Dumais, S. T. (1997). A solution to Plato's problem: The Latent Semantic Analysis theory of

the acquisition, induction, and representation of knowledge. Psychological Review, 104, 211–240.

34. Landauer, T. K., McNamara, D. S., Dennis, S. și Kintsch W. (2007). Handbook of Latent Semantic Analysis.

Mahwah NJ: Lawrence Erlbaum Associates.

35. Miclea, M. (1997). Stress și apărare psihică. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.

36. Nezu, A. M, Nezu, C. M., McClure, K. S. et al. (2002). Assessment of Depression. In I. H. Gotlib și C. L.

Hammen (Eds.), Handbook of depression (pp. 61–85). New York: Guilford Press.

37. Noy, N. F., Crubezy, M., Fergerson R. W, et al. (2003) Protege-2000: An open-source ontology-development

and knowledge aquisition environment. AMIA Anuu Symp Proc., 953.

38. Peterson B. S., Weissman, M. et al. (2009). Cortical thinning in persons at increased familial risk for major

depression. Proceedings of the National Academy of Sciences, 106(15), 6273–6278.

39. Pincus, H. A., Tew, J. D. și First, M. B. (2004). Psychiatric comorbidity: Is more less?. World Psychiatry, 2 (3),

153–158.

40. Plutchik, R. (1980). Emotion: A Psychoevolutionary Synthesis. New York: Harper & Row.

41. Rășcanu, R. (2007). Introducere în Psihodiagnoza clinică – partea I-a și a II-a. București: Editura Universității din

București.

42. Rășcanu, R. (2007). Psihologie aplicată. București: Editura Universității din București.

43. Rhoades, H. M., Overall J. E. (1983). The Hamilton Depression Scale: Factor scoring and profile classification.

Psychopharmacology Bulletin, 19, 91–96.

44. Sevcik, C. (2000). Algorithm to calculate the approximate fractal dimension of a waveforms. Mathcad Library,

disponibil on-line la http://www.mathcad.com/library/DisplayCategory.asp, website accesat în februarie 2011.

45. Sherer, K. R. (2001). Appraisal considered as a process of multi-level sequential checking. In K. R. Scherer, A.

Schorr și T. Johnstone (Eds.), Appraisal process in emotion: Theory, methods, research (pp. 92–120). New

York and Oxford: Oxford University Press.

46. Sumedrea, A. G. (2006). Modele și Structuri Matematice în Cercetarea Dinamicii Psihice. Sibiu: Editura

Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.

47. Sumedrea, A. G. (2009). The Psychological Dynamics. The Mechanism of the Need for Psychological

Stimulation. Proceedings of the 9th WSEAS International Conference on SIMULATION, MODELLING AND

OPTIMIZATION, 233–236.

http://www.mathcad.com/library/DisplayCategory.asp

36

48. Verstischel P. și Cambrier J. (1998). Afaziile. In M. I. Botez (Ed.), Neuropsihologie clinică și neurologia

comportamentului (pp. 457–491). București: Editura Medicală.

49. Vraști, R. și Eisemann, M. (1996). Depresii – Noi perspective, București: Ed. All.

50. World Health Organization (2002). World Health Report. Reducing Risks, Promoting Healthy Life. Geneva:

WHO, 2002, disponibil on-line la http://www.who.int/whr/2002/en/index.html, website accesat în martie 2011.

51. World Health Organization (2004). Revised Global Burden of Disease (GBD) 2002 estimates. Geneva: World

Health Organization, 2004, disponibil on-line la

http://www.who.int/healthinfo/global_burden_disease/estimates_regional_2002_revised/en/index.html, website

accesat în aprilie 2011.

52. World Health Organization. (2008). The global burden of disease: 2004 update (2008), World Health

Organization, Geneva: WHO, 2008, disponibil on-line la

http://www.who.int/healthinfo/global_burden_disease/GBD_report_2004update_full.pdf, website accesat în

februarie 2012.

53. Yu, S. și Yu, M. (2007). Fuzzy Partial Credit Scaling: A more valid approach to scoring Beck Depression

Inventory II. Social Behavior and Personality, 35(9), 1163–1172.

54. Zadeh, L. A. (1975). The Concept of a Linguistic Variable and Its Application to Approximate Reasoning, Part 1

and 2. Information Sciences, 8, 199–249, 301–357.

55. Zétényi, T. (1988). Fuzzy sets in psychology. New York: North-Holland.

56. *** (2003). Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale: Ediția a IV-a Revizuită – DSM-IV-TR.

București: Asociația Psihiatrilor Liberi din România.

57. *** (1998). Clasificarea ICD-10 a tulburărilor mentale și de comportament – Simptomatologie și diagnostic

clinic. București: Editura All Educational.

depresie sistem analiza

Documents