8/18/2019 Desculț

1/1

O copilãrie descul?ã

 Povesteam în altã scriere despre copilãria mea, pe care am trãit-o la marginea unei pãduri. Familia era compusã din bunici ?i ?ase copii. Aveam o casã micã. Trãiam ca ni?te oameni sãraci. Totu?i, eram ferici?i.

Descul?i mergeam ?i iarna ?i vara Eram singurii oameni care locuiau a?a de departe de ora?. Îmi aduc aminte cã a trebuit sã merg pânã la cineva, care era în partea cealaltora?ului. Noi locuiam în Vest, iar Acei oameni, în Est. Trebuia sã strãbat întreg ora?ul.

Cum am dat de asfalt sau pavajul de pietre, m-am întrebat ce-or fi acestea?

Cum nu am primit nici un rãspuns, am continuat sã merg. M-am intimidat foarte mult când am vãzut atâ?ia oameni. Îmi era fricã.

Eram îmbrãcat într-o hainã de piele de mistre?. A?a am apãrut în inima Sankt Petersburg-ul. De la 5 ani, de când bunica a ie?it la pensie, po?ta?ul venea pânã la cãsu?ã sã-i aducãia, din care noi cumpãram fãinã, ulei, sare ?.A.