Bojescu Ioana Dascalu Iulia Apetrachioaie Diana Chiru Cristina Rugina Aura Tiganus Alina Barbuta Alexandra

n timpul unor experimente, fizicianul german Wilhelm Conrad Rntgen, bombardnd un corp metalic cu electroni rapizi, a descoperit c acesta emite radia ii foarte penetrante, radia ii pe care le-a denumit raze X. Radia iile X au fost numite mai trziu radia ii Roentgen sau Rntgen. Ele se ob in n tuburi electronice vidate, n care electronii emi i de un catod incandescent sunt accelera i de cmpul electric dintre catod si anod (anticatod). Electronii cu vitez mare ciocnesc anticatodul care emite radia ii X.

Difractia de raze X este o tehnica analitica non destructiva versatila folosita la identificarea si determinarea cantitativa a diferitilor compusi cristalini, cunoscuti sub denumirea de faze , compusi care sunt prezenti in materialele solide si in pulberi.

Substanta cristalina (aproximativ 95% din materialele solide), atomii sunt aranjati in o structura regulata, si exista un mic element de volum care prin repetarea sa in trei dimensiuni descrie cristalul.

Radiatiile X sunt in general produse de tuburile de raze X sau de radiatie syncrotron. In tuburile de raze X folosite in laboratoare, radiatia este generata cand un fascicul de electroni accelerat intr-un camp de voltaj ridicat bombardeaza o tinta solida stationara sau in miscare . Cand electronii se ciocnesc cu atomii in tinta respectiva, sunt incetiniti, si se emite un spectru continuu de radiatie X, energia ridicata a electronilor de asemenea rejectand electroni de pe inelele interioare prin procesul de ionizare. Cand un electron liber umple locul ramas vacant un foton (foton de radiatie X) cu energia caracteristica a tintei este emis.

Difractia de raze X pe pulberi este in general una din tehnicile cele mai des folosite pentru a caracteriza materiale. Radiatia X este emisa pe o pudra care contine particule fine din material cristalin care urmeaza sa fie studiat.

1.pentru a determina structura complet a materialelor cristaline, variind de la simple subst. anorganice solide la macromolecule complexe, cum ar fi proteine. 2.pentru a caracteriza amestecuri heterogene solide, pentru a determina abunden a relativ de compu i cristalini 3.pentru a caracteriza grosimea,si structura straturilor cristalografice