DIFTERIA

Diana StoicaMedic specialist epidemiolog

Difteria este o boala acuta infectioasa si contagioasa, specific umana.

Agentul etiologic.Boala este determinata de CORYNEBACTERIUM DIPHTERIAE- bacil Gram

pozitiv.Genul Corynebacterium (gr. coryne=maciuca; gr. bakterion=mic baston),

reuneste bacili Gram-pozitivi, maciucati, dispusi in unghiuri, litere si palisade. Bacilii sunt nesporulati, necapsulati, imobili, aerobi şi facultativ anaerobi.

Bacilul difteric a fost izolat din aerul din spital, supravietuieste in cadrave expuse putrefactiei natural timp de 14 zile. Rezista zeci de zile intre +12,5°C si -23°C; in praf, peste 100 de zile; in grasimi (unt, smantana), 4-30 zile.

Lumina solara il inactiveaza in 5-10 minute, dar poate supravietui 1-2 zile in dejectiile mustelor.

Bacilul difteriei produce o exotoxina puternica. Bacilul se localizeaza la poarta de intrare (faringe,

nazofaringe, piele) si se multiplica, eliberand toxina.Toxina produce necroza celulelor si contribuie la aparitia

falsei membrane. Toxina de asemeni actioneaza si asupra miocardului,

tesutului renal si nervos (demielinizari).

Sursa de agent patogen este strict umana reprezenta de bolnavii de difterie, dar mai ales de purtatorii sanatosi de bacilli difterici la nivel faringian.

Modul si calea de transmitereTransmiterea se realizeaza prin picaturi de

saliva, obiecte sau alimente (lapte) contaminate.

Receptivitatea este generala, dar mult mai restransa prin vaccinare.

Manifestarea procesului epidemiologic

Difteria, in perioada prevaccinala, evolua endemo-epidemic, cu o periodicitate de 10-15 ani intre valurile epidemice.

In secolul XIX au evoluat epidemii extinse, in America si Europa cu procente de fatalitate crescute.

In Romania, numarul maxim al cazurilor de difterie s-a inregistrat in 1915 (9.317), declinul apare dupa introducerea vaccinarii in 1960, fiind constant, astfel incat in ultimii ani nu s-a mai inregistrat nici un caz.

Difteria in Europa – cazuri raportate la OMS 1995- 2000

Tablou clinicAngina difterica

Incubatia este scurta de 2-5 zile.

Debutul: disconfort, subfebrilitate si discreta odinofagie. La examinarea faringelui se constata o hiperemie difuza si un exudat opalin translucid, ca albusul de ou, la nivelul tonsilelor.

Faza de stare este declansata de constituirea anginei cu aspect patognomonic: bolnavul are odinofagie si o halena neplacuta, uneori cu alterarea fonatiei.

La examenul faringelui, pe fondul hiperemic al mucoasei se vad falsele membrane (depozite albe-galbui sau cenusii aderente si infundate in planul mucoasei, acoperind initial tonsilele, dar cu tendinta manifesta la extindere in zonele vecine, cum ar fi mucoasa palatala)

Falsele membrane sunt foarte aderente, nu se lasa indepartate cu spatula.

Daca sunt smulse cu penseta lasa o ulceratie sangeranda cu refacerea membranelor in 24 ore.

Falsele membrane sunt constituite din mucoasa faringiana necrozata sub actiunea toxinei difterice, cu produse de inflamatie si tromboza in submucoasa.

Concomitent apare o febra moderata, astenie, paloare, ochii sunt incercanati, inapetenta, cefalee. Pot aparea varsaturi si dispnee.

La examenul fizic se constata adenita submandibulara si laterocervicala si edem inflamator ce deformeaza aspectul gatului- “gat proconsular”.

Diagnosticul pozitivDate epidemiologice (focar sau contact infectant cunoscut;

lipsa vaccinarii)

Date clinice

Date de laborator- exudat faringian de la nivelul falselor membrane

Tratament Se spitalizeaza obligatoriu

Tratament antitoxic de urgenta cu ser antidifteric- neutralizeaza toxina difterica circulanta

Ser antitoxic purificat si concentrat obtinut din sangele cailor imunizati cu anatoxina difterica.

Tratament cu antibiotic: de electie ERITROMICINA, 10 zile sau Penicilina G

Corticoterapie

Vitamine B1,B6, B12

Repaus la pat

Dieta ce va fi adaptata tolerantei digestive si capacitatii de deglutitie (lichidian sau semilichidian)