. . r:. TERESA FERRO

DIN MoRFoLocrA vxRBULur iN coNCroNESDE SILVESTRO AMELIO

Voluminoasele Conciones Latino Muldaue ale misionarului italian SilvcstroAmelio (ms. 2882 de la Biblioteca Academiei Romdne din Bucure;ti, datai1725,la a c6rui editare colaborez de mai mult timp, pdnd in prezeni fiindaproape incheiate interpretare4 tanscrier6a'Ei fiqarea) ne permit cdteva reflec{iiasupra rdspAndirii diverselor fenomene morfologice in graiurile moldoveneqtidin primele decenii ale secolului al XV[I-lea. Lucrarea aceasta, cuprinzdndoptzeci qi cinci de predici redactate in latind qi haduse in moldoveneste intr-untotal de 916 pagini dense scrise de mdn6, este, fird indoiald, un riocumentprefios penfiu cunoaqterea particularitdfilor lingvistice ale limbii rom6ne dinacea epoc6. Cum au demonstrat studii recenter, importanfa contribuliei lui S.

Amelio la dialectologia istoricd romdneascd reiese ;i din alte compilaiii alcaceluiaqi cdlugir, cuprinse in ms. AGO Conv. ms. S/XX din ,,Archivio dellaCuria Generalizia dei Minori Conventuali" (= itr continuare, AGO)2: autorul,

' Asupta lucririlor lui S. Amelio, a se vedea mai ales contribuliile lui G. Piccillo, in primulrind Il manoscritto romeno di Silvestro Amelio (1719). Osservazioni linguistiche, in SCL, XXXI,1980, p. I l-30 qi /l G/ossario italiano-muldano di S. Amelio (1719). Studio Jilologico-linguisticae teskt, Catania 1982. Importanp lui Amelio frrsese pus6 in evidenlI din I 925 de C. Tagliavini(Alcuni nanoscritti rumeni sconosciuti di missionari cattolici italiani in Moldavfu.(set. XVIII),in ,,Studi rumeni", 4, 1929-1930,44 p.), care cunoqtea, totugi, din opera misionarului numaiscurtele fragmente publicate de O. Densusianu, Manuscrisal romdnesc ul lui S. Amelia din 1719,in ,.Grai qi suflet", l, 1923-1924, p. 286-31 l.

2 Ms. AGO Conv. Mss. Si)q-A-3 (numit D30),cuprinde,traducerile in romAnegte,ale.unuicatehism, ale unor formulare pentru administrarea sfintelor taine,.ale unor rug[ciuni obiqnuitepentru credincios,ale Patimilor lui Cristos dupi cei,patru evangheliqti si un glosar italiano-moldovenesc. Din intregul manuscris, numai glosarul estemai bine cunoscut speciafigtilor,pentru ci este publicat deja de mai mulli ani de G. Piccillo (ll Qlossario...; deja citat). Restuloperei e mai pugin cunoscut, fiind inci in curs de publicare edilia critici ingr.ijitd de G. Piccillo:prima parte, cuprinzind textul, a apirut in ,,Balkan-Archiv". Neue Folge, Bd. l7- I 8, 1992- I 993,p. 43 l-538; cea de-a doua, cuprinzdnd studiul filologiqo-lingvistic, qe afl6 sub tipar in nurnirulurmEtor al aceleiagi reviste. Pentru ceea ce voi cita din aceastd a doua parte (cu:rigla Piccillo.dact.), cifrele de pagini trimit la dactilograma p€ care autorul, cu gentilefe, mi-a permis s-o

DACzROMANIA serie noud, I, 1994-l995,Cluj-Nupoca, p. 251-261

252 TERESA FERRO

care a trdit in Moldova circazece ani, inv6{ase limb'a la fala locului, mai multdin graiul viu al vorbitorilor qi probabil ffird a fi frecventat prea mult culturascrisS a epobii, cu, in primul r$nd, un caracter religios, destinatd ortodocqilor Ei

avdnd, totuqi, o circula{ie modesti in wemurile acelea grele, care cunoqteau,

aldturi de incursiunile titarilor gi de cium6, o sdrdcie profundb gi generalizatdr.

Dar, fap de alte lucrdri ale lui S. Amelio, destinate Ei ele sd'uqureze sarcina

misionarilor trimiEi in Moldovaa, Canciones prezintE probleme lingvistice maivariate ;i mai complexe. Lucrul acesta se datoreazd nu numai intinderii lucrdrii(de dimensiuni cu totul diferite de cele ale compilaliilor din ms. AGO, care

cuprinde, in total, circa 166 de pagini scrise cu mina), ci qi naturii insegi atextului: in Conciones,,autorul nu prezinti doar narafiuni simpte, cain Patimilelui Cristos (ms. AGO), sau secven{e de intrebdri qi sqr19 r6spqnsuri, ca inCatehismul din ms. citat de la Archivio dei Minori, qi aici ne confruntim cuintreaga bogiqie, varietate gi complexitatea stilului oratoric.

l

Mai mult, Cgnciones au fost scrise in epoca de mahritate a lui S.Amelio,c6nd, rehas la Foggia dupl lunga sa misiune romdneascd, era de acum, cusiguranli, un bun iunoscl-tor al idiomului moldovenescl. in sfirqit, dupd cumne lasd sd intuim anumite afirmalii ale aceluiagi Amelio, opera ar fi fostredactatE, in forma defrnitivE in care a ajuns la ng| in.cursul unei perioadeindelungate de timp, probabil intre 1725 qi primii ani de dupd 17376.Toateaceste date, impreund cu faptul c6, aproape sigur, Amelio intentiona sd se

serveascd de omilii pentu a-qi demonsfra priceperea in romdnd, cu scopul de a

utilizez.

. t Despre imensele di{icultili .in care a trebuit se lucreze avem gtire directi de la acelasi

Amelio, in scrisorile trir'nise pentru Sacra Congregazio.ne De Propaganda Fide qi pdstrate inarhiva acestei congrega{ii (vol.,lII din Scritture non ri.ferile. Moldavis; a se vedea, de exemplu,t.27e).

a Destinatarii lucrdrii sunt indicali in continuarca titlului, ih f.l, unde Amelio scrie:

Conciones latinae-muldauo, quibus/quia in doninicis aliisq: festis infr/annim oecurentibus adlicteram/possunt uti missionarj,,hinc illas habgntes. .

5 S. Amelio petr€cuse in.Moldova o lungi perioadE a vi:e{ii sale: fusese trimis aici in 1712

gi a rlmas pin6 in l722,in ultimii doi ani probabil cu insircinare de prefect.'Penku gtirile,puline, asupra viefii misionanrlui, a se vedea G. Piccillo, Il Glossario..., p. 19.25.

u Opera este datatii 1725 de citre insuqi autorul, la sleryitul titlului (f. f ), dirr, cum rezultidinh-o scrisoare a aceluiagi'Amelio, datati Foggia 2A apilie 17 37 , in care misisnatul anun{a cia trimis generalului ordinului ms. ACO qi ,;anexa gmsului volum pe i:are il voi realiza incetul cu

incetul in viitor; sunt 85,de predicu{e ln latini gi ?n moldoveneqte cu evangheliile lor, cum am

mai aratat qi altiidatl".in l?37, deoi, Concioneserau ln curs de redactare. Fentru scrisoarea citati qi pentru datare,

a se vedea notele mele publicatein Alden Theodor Gartner-Tagung, hgg. G. A. Plangg und MariaIliescu, lnnsbruck, I 987, p. 291 -304.

DIN MORFOLOCIA VERBULUI iN .C0NCION'S DE S, AMELIO 253

pregdti terenul pentru o lepunoa,Etere ohciald a activitdqii sale?, ne fac sE credem

ce autorul a pus o grijl deosebitd in Compilarea acestei ultime sale lucr6ri.Dincolo de consideraJiile de nature exbrnd, ;i alte fapte, linAnd de natura

internd a textului, ne duc in aceeaqi direcfie: chiar de la prima lecfurd este u;orde observat, de .exemplu, o dirninuare sensibild a formelor cu labialele

palaklizate,un fenomen dialectal cu siguranlS activ in Moldova in acea epocd

qi pe care insuqi Amelio il ilustreazd din plin in alte lucrlri ale sale8. Acest lucru,

impreund cu alte elemente, ne face sd gindim c5 Amelio insuEi a voit si prezinte

un idiom romlnesc pe cdt posibil mai apropiat de o normd literar6 regionaldcare, de altfel, se va;i consolida spre sfhrqitul secolului al XVI[-lea. Dar in ce

mdsurl era el capabil si perceapi aceasti normd qi dupd ce modele gi in ce

m6sur6 regisful vorbit qi popular mai avea influen!5 in scrisul s6u se va putea,

probabil, spune doar dupd crercetlri duse la bun sfirgit.Observa{iile ca{e unneazd se referd doar la 415 din intreg manuscrisul: un

material, a$adar, suficient pentru a oferi o panoramd destul de clarl asupra

evoluliei unor fapte lingvistice, dar insuficient pentru a trage concluziidet'initive.

Fenomenele selecfionate pentru aceastd prirnd cercetare nu sunt nicisingurele, nici cele mai importante pe care le prezinti textul: au fost preferate,

inff-adevlr; faptele.morfologice mai frapante gi mai ales cele pe care lingvisticaromAneascd le-a folosit in ultimii ani ca ,,instrumente de control" pentrir

divergen{ele dialectale din textele vechi.

Viitorul,,La persoana a treia singular, auxiliarul viitorului este ast5zi o in aria

meridionalS (Banat, Muntenia, Dobrogea, in partea de sud a Criqanei, in Oltenia

de sud-est), in timp ce in celelalte regiuni este ae. Aceasti ultim6 form6,provenind, probabil, dinvat', incepe sd apard din ce in ce mai frecvent, intextele moldoveneqti Ei transilvdnene de dupd 1600". DupE datele de care

' Din 1726, de exemplu, dateazA o scrisoare citre cardinalul Sacripanti, in care misionarul

cere si aibi ,,anumite titluri asupra valahilor din Ungaria qi Transilvania, nu din ambilie, cipentru a-l sluji pe Dzru gi Sf. Biseric6, fiind expert in acea limbi"; pentru aceste date, cf. G.

Piccillo, Il Glossario..., p. 22.t Pentru prezenta fenomenului in ms. AGO, cf. G. Piccillo, dacl.,p.7l.

' Cf. ALRM II s.n., vol. IV, h. 1566 qi I573.f

" Cf. A. Lombard, Le.futur rcumain du type o si c6nt, in BL, VII, 1939, p. 7; E. Berea-

GEgeanu, Viitorul in linba romdnd, Bucure;ti, 1979,p.44-45.rf lon Ghegie, Al. Mareq, Graiurile duuintmdne in secolul u! Wl-lea, BucuresJi, 1974,p.253

(in continuare: Ghe{ie-MareE, Graiurile).

254 TERESA FERRO

dispunem, forma sudic6 o este inregishati in Muntenia intr.un text din 1700'2.in schimb, singura atestare a lui o + infinitivul care se cunoaqte in aria actualda lui a + infinitivul este din 1766: aface (Zlatna-Alba)'3.

Dacd lectura pe care am dat-o pasajului in care nos emendabit e tradus deAmelio prin ned la,razy pre noi (laf. 121") este corectE, arn avea, in Conciones,un al doilea caz curios de o + infinitiwl in aria nordicd. Dati fiind complexitateape care o prezintl lectura textului chiar qi pentru un program de calculator (opoate fr int6lnit sub diferite forme qi frc8nd corp comun cu pronumele sau cuverbulsau cu negatia etc.), nu avem toatl certitudinea, pentru moment, cE acelcitat e efectiv singurul exemplu prezent in nN.: nu se poate, infi-adevdr, excludeposibilitatea ca un examen minulios qi atent sd descopere, sub alli anonimi qi

bine ascunqi o, forme rare ale viitorului, caracteristic miei meridionale, Cdtpriveqte provenienla acestei forme in textul lui Amelio, nu ni se pare corect sdfacem presupuneri mai inainte de a fi stabilit in ce propo4ie se int6lneqte inintreg textul un asemenea morfem.

O alt5 problemd o ridicd folosirea predicativd a fbrmelor de viitor voi, vei,.va,vom, veli, vor (* weau, vrei, vrea etc.). in anumite lucrdri de provenien(dmunteneascE, acestea apar, intr-adevdr, folosite uneori cu o asemenea funclie,ginu numai ca auxiliare in formarea viitorului: in afard de Didahiile lui AniimIvireanul qi de cronicile muntenegti in care a fost semnalatd prezenlafenomenuluira, pentu moment nu putem stabili exact in care alte texte din sec.XVII-XVIII qi in ce m6surd este atestati o asemenea folosire alui a yrea.G. Iv[nescu qi, cu el, L Ghelie susSn cd folosirea predicativS, relevatd in sec.XVIIIT5, a privit numai unele dintre persoanele verbului qi s-a limitat Ia ariamunteneascS. Aceast5 afirmalie este contrazisd de Conciones, unde func1iapredicativ6 (tiptl a in exemplele care urmeazl) a formelor auxiliarului viitoruluinu este nici rar6, nici limitat6 la anumite persoane Ei unde voi, vei etc. il traducpe volo folosit in sens absolut (tipul b). Exemplele sunt numeroase, dar nemultumim sd citim numai citeva, ddnd trimiteri la locul din text pentru altele.

Persoanal'.voisdteizbdueskii,TOu,,volomundare"; voiiisddau,80u,,volo...dare" ; voi sd spuiii, 4I5' ,yolo aperire rationem" (de doud ori pe aceea;i pagind);aszi) mye voi szddzat pdnd voju viny, 433' ,,sic cum volo manere", dar Ei (b) nui

12 lon Chelie, Baza dialectald a romdnei literare, Bucuregti, 1975, p. 337(in continuare:Ghe{ie, BD); a se vedea si E. Berea-Cige*inu, np. cit., p. 57.

'1 Cf. Ghelie, BD, p. 172.fa Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, Isnrta limbii romdne literare, Bucuregti, 1961, p. 186

qi 329 (in continuare: ILRL). La Antim lvireanul, folosirea predicativi se int6lneste numai lapcrsoana a III-a sg.

rs Ohe1ie, BD, p. l?0.

DrN MoRFoLocrA vERBULUI lt* coarcrolrEs DE s. AMELI0 255

voi ie[i morte pdkatosulai, 336', ,,nolo,mortem peccatoris", unde voi este

intrebuinfat total independent, ca qi corespondentul latin ,,volo";Persoana a II-a sg.: dd fit6 sdf-i de'plyndute,8lu ,,si vis perfectus esse"; cie

nii ai sd 4tfi€ clld, 107',,quod sibi non vis 6sril?; alte exemple la f. 3", 20!, 89';(b) de vei pazy sd md izbarcste prA mine, 70' ,,si vis, potes me mundare"; vj, sdnii te temi de vyfu,76",,vis, non timere potestatem"; de vy sdJitciemd fi kolibt,,104' ,,si vis, faciamus hic hia tabernacula" : de vy sdcid ry? , 3 74' ,,quod vis?";

Persoana a III-a sg.: lmrie vii ensd sd szadd kudynsti,8l' ,,qui enim cum eo

vult manere"; alte exemple la f. 105', 135',259',265',276',277',284',303'(dou5 aparilii),372'; (b) este bine reprezentat:,dard ciA vtifrazylor miei, atyti)enlatrlrarie ti latuyntelor,290' ,,sed quid wlt sibi fratres mei tanta verboruminculcatio", kdnd vti,346n ,,quando vult"; sd le vd binele, 437 ' ,,et bene velit";sufletul unde vri sufle, 455',,spiritus ubi wlt spirat";

Persoana I pl; de vom sd fim 28" ,,si volumus esse"; alte aparilii la f . 9 ,

122' (3 exemple), 123", 128u, | 46', 248', 249', 283', 3 83 : 4 54 " (doud cazuri 1;

(b): kari6 vom sd n€ fi;d nod, 290u ,,bonum quid nobis ipsis volumus"; kri'nd

vom szy cierkdm binele tuturoril, 73" ,,quando omnia bona volumus etquerimus";

Persoana a II-a pl.: de vezy sd rtzy adevdrat bogazy 320' ,,si vere diuitesvultis"; alte exemple la f. I 1', 105'; $): sa daki nii vdzy sd dazy nod, l7' ,,et si

non vultis date novam";Persoana a III-a pl.: kary vord lwrat sd sdrbezd, 134" ,,volunt celebrare"; alte

exemple la f . 7 2', 86' (doud apaxi$i), I 29', I 30 ", 13 l', I32', 13 6', 27 2', 296',299 ', 300 :, 302' ,303 ' (doud ocurenfe), 348 ' (doud exemple), 3 72 ", 3 80 ' (de

cinci ori), 381 '(doud cazuri), 431 '; din (b) pare si nu existe nici un caz.

Pentru a apreciaimportanla fenomenului, trebuie sd qtim in ce propor{ie se

intdlneqte in text. In acest sens, un fapt interesant e cel care rezultd dinexaminarea inversd a manuscrisului: plec6nd de la secliunea latin6, se poate

observa ci ,,volo" e tradus totdeauna prin formele reduse ale lui a vrea, cu

exceplia a trei cazuri de la persoana a III-a pl., din care doud sunt inregistrate inaceeaqi f .276' (knrie nii w€ sd aibd, karie nii vyii sd rabde) 9i alta in f : 74 (de

nil vrii,,vel si noluerit").,Afte ocurenle ale lui a vrea se limiteazd, cum e si

normal, la gerunziu (vrend,351r ,,volens", intAlnit in gase cazuri) qi la infinitiv(or wd ior primi,267" ,,etquos voluerint recipiant": in total, l l cazuri). in ms.

AGO, ocurenfele lui ,,volere, volo" sunt,pufing dar, acolo unde se intAlnesc,

forma preferatE e cel mai adesea cea redusd (opt cazuri de forme reduse pentru

verbul cu valoare predicativd, faF de doud din cealaltd serie: se nai vrem, 12'

to Vj) = vii e$evarianta moldoveneasc6 a lui vei, atestatl in Cantemir;i Neculce si s-a ndscut

prin inchiderea lui -e-; cf. E. Berea-Glgeanu,op. cit.,p.44.

256 TERESA FERRO

verbul cu valoare predicativS, fap de doud din cealaltE serie: se naj vrem, l2u,,se da noi non manca"; dalca we,53r; pers. a III-a sg,): Rezulti din aceasta cEseria redusd a lui a vrea constituie pentru autor aproape unica formr deexprimare a valorii predicative qi absolute a lui ,yolere". pe de alt6 parte,Amelio are o grij6 deosebitii sE men$n6 distincte.cele dou6 func1ii diferite,evit&rd sE foloseascd formele scurte (o4 ei, a, om, e;i, or)t',unde yoi corespundelui

",valo". Asemenea varianteacurte, in schimb, sunt folosite pe larg aldturi de

cele etimologice (vor, vei etc.)unde a vrea repreztntd auxiliarui viitorului. ceeace se intdmpld intotdeauna qi fEr[ nici o excepfie.

Pebaza afirma{iilor lui Ghefielvinescu la care re=&lD referit, s-ar pdrea cEn9 snlim i1 fafa unei sihra{i absolut aberante penfu condiliile lingvisticealeMoldovei din acea epoc6. ln schimb, intr-adevir, func{ia predicativd a lui avrea in formele val vei etc. nu e necunoscuti in textele literare vechirs: eadev.drat cd",fafi de cazurile in care seria.redusd e folositii ca auxiliar, cele incare verbul are valoare prediqliv6par in net6 minoritatere qi penru fiecare textlirnitate la anumite persoane20, dar nu.se poate nega c6 ie-intalnesc in toatetextele secolului al XM-lea, de la cele rotaciarrcpneb fipdriturile lui coresi,la Palia, la codicele Teodorescu2t. Prezentp masivd a fenomenului inmanuscrisul lui Amelio ar putea fi, aqadar, pus6 in legdturd cu pdstrarea uneiu'asdturi vechi care, datii fiind ponderea fenomenului in text, trebuia sd fie incd,dupd toate probabilitSlile, o caracteristicd a anumitor graiuri moldoveneqti.

,4/au dela persoana a III-a sg. a perfectului compusPersoana a III-a sg. a auxiliarului a avea se intilnqte de cele mai multe ori

sub forma aa, in textele cele mai vechi,'provCnina oin toate regiunile22. Texteledin sec. al XVI-lea, prezinti, sporadic, qi forma a2r, care,in secolele urm6toare

tt Pentru originea gi risp6ndirea unor asemenea variante fonetice vezi la E. Berea-Gigeanu,op. cit., p. 53-72.

"- Cf E. Berea-Gigeanu , op. cit., p.42: ,,ln sepolul al XVI-lea qi mai tirziu seria voi, vei, vaeste folositi cu o funclie dubli; de audliar in structura viitorutui gi Ae verb predicativ

'11 r:_l:!f, de e191g!u, capitolul asupra Catehismulzi lui Coresi in Texte romdneSti dinsecolul al xw-lea, p. 79-l 15 Ei cele despre Praila lui Coresi, desp rc Fragmentul Teodore.rcuqi despre Glose Bogdan, din acelagi volum, la p., respectiv, 245,356, 4Sl .

20 Pcntnr exemple, tdmitem la Densusianu, HLR, p. 5g5-5g6:2t ldem, ibidem.22 Pentru situa{iile din textele vechi, a se vedea Densusianu; HLR, p. 564; Rosetti, ILR;

Che$e-Mareq, Graiurile, p.248251; ILRL, p. t42, 174, t86,203,246,32i; C. Frincu, Formelede persoana a III-a ale auxiliarului de la perfectul compus. priyire istoricd, in scl-, xx, 1969,nr. 3, p. 300-308.

23 Asupra originii controveisate a lui a, avem o sintezi a explicaliilor propuse inGhelie-Mareq, Graiurile, p. 248 qi, mai detaliat, intr-un articol al lui I. Ghelie, origineaauxiliarului gde la pers. 3 sg. a perfeetului compus, in SCL, xxIV, 1973, nr. 4, p. 421-429.

DIN MORIJOLOGIA VERBULUI IN CONCIONT-S DE S. AMELIO 257

parg sd fie intr.o u$oaid extindere, mli:'ales'in afia munteneascd2a.: ln perioada care ne intereseazi,'distribuliageograficl a celor dou6 forme se

configUreazS'astfel:-a se intilneqte sporadiciin"Muntenia2s; au e general inteitele moldovenegti26; in alte perti (Transilvania de sud ;i Banat) selntdlneqtenumai aa27. Aceea;i stare de lucruri se intdlneEte ;i irr cursul secolului XVUP8.Forma a, care incepe sd cdqtige teren cdtre sftrqitul'sec. XVIII qi inceputul sec.Xry?', se impune apoi in aria sudicd (Muatenia, Oltenia, Dobrogea, Transilvaniade Sud-Est, Moldova de Sud), in timp ce in regiunile nordice gi ocbidentale seintilneqte o, renitat din asimilarealui aut0, atestat incd de la inceputul sec.XVII3I. ,'

Manuscrisul de care ne ocupd"m, ca gi AGO gi alte texte contemporaner2,prezinti cu regularitate au, du inregiStreazd qi unele prezenle mai ciudate ale luia: el ci dus la knsda ,duxit in stabulum",28l'; ldcie la pus predytsli ,,quiaenim.,. constituiC', 323'; ki saii htrazyt sti entorsii,,quia mundatus est regressusest", 286u. Cum se gtie de la O. Densusianu incoace, cazurile sporadiie de apentru au in aria nordic6, cel pu{in cele inregistrate in cursul secolelor XVI-XVII, sunt considerate dc mulli invd{afi ca erori ale copiqtilor care ar fi omis s6lscrie pe -a33. Dupd alte opinii, dimpotrivd, asemenea grafii, tocmai pentru cdsunt mai frecvente in documentele originale decAt in textele literare, ar fi indiciiale unei pronun{5ri reale pe care norma literar6 nu o accepta3a. Aceasti ultimd

2a Ghelie-Mare;, Graiurile, p. 25A-251: dupi 1600 tinde sd se afirme, slab, in graiurilemuntenegti, unde, totupi, are se intilnegte pind la inceputul secolului al XIX-lea; cf. I. Ghelie,Originea, p. 428; Mariana Costinescu, Normele limbii literare in gramaticile romdneSti,Bucuresti, 1979, p. 214.

2s Ghelie, BD, p. 337. $iin Biblia de la Bucureqti se intilneEte nirmai are; ILRL, p. l?4.26 Ghelie, BD, p. 348.2' lhidem, p. 355, 362.

;::l#$'J l'i;,r0 in llgitur5 cu a"e".tE provenienti a lui o, cercetiitorii sunt de aceeaqi pirere; cf. D.

Bugeanu, liitorul cu habeo in limba romdnd. Paradigma habeo cantare, in SCL, XXI, l9?0, nr.6, p.635.

'r Ghelie, BD, p. l7l. Pentru situa{ia actuali, vezi h. 1549 din ALRM II s. n., vol. IV gi h.382 din ALRM I, vol. II.

t2 in Neculce, de exemplu, se intdlneqte numai au; ILRL, p. 2t12.rr O. Densusianu, HLR, p. 564.34 Cf. C. FrAncu, arl. cil. , p. 30 1 -308. Pentru toatii polemica, vezi L Ghefie, Origineu scrisului

in linbq ntmund, p.421-429, care inclind in favoarea explicaliei care vede in grafia cu a eroriale copiptilor.

258 ERESA FERRO

tezb a fost combdtutd convingdtor de I. Ghe(ie35, dar gi azi sunt dintre cei care

continud sI afirme posibilitatea de a ne afla in prezenfa unor inadverten{e.

Astfel, M. Georgescu, intr-o edilie recenti din Glosele Bogdan, susfine: ,,analizaformelor de auxiliar din Glosele Bogdan nu poate stabili cu deplind siguranlanafiJra cauzclor oarc au gcncrat notafia a. Av6nd in vedere distribulia formelora-eilin acest text Ei in alte texte romdneqti, inclusiv in documente, inclinlm sE

crgdem cd a u putea fi reflexul unei rostiri proprii limbii vorbite la nivelulgraiului popular"36. Caz.urile de a pentru au, relevabile in Amelio, necunoscutepdnd azi, din motive evidente, pun, deci, serioase semne de inffebare. Dacd nune afldm in fala unor erori - ipotezd pugin probabild, dar care, principial, nupoate fi total exclusd -, ce semnificafie au asemenea perfecte cu auxiliarul a lapersoana a treia singular? $i dacd da, prin ce provenienld? Sau sunt urme ale

existen[ei, nedocumentatE altfel37, a lui a pentru au in Moldova, in aceastd

epocd? Pentru moment, mulqumindu-ne sd semnaidm fenomenul qi

nesubestim6nd problema serioasd pe.care o ridicd, nu incercdm sd d[m unrdspuns; acesta ar fi, oricum, pripit, in lipsa unui examen complet al chestiunii.

ImperativulGdsim, in manuscris, putine urme ale imperativelor neregulate adu;ivino (<

a aduce Ei a veni). Mai exact, in timp ce al doilea nu este perceput niciodatd intext (vini dupd mine ,,sequere me" 433', til vtny dupd mine,,tu me sequere" 401 ',433), pe primul il intAlnim in doar patru cazttri in forma etimologicd adii3$'. szy

ez aidi myna tii,,affer manum tuam", 144t; Ei in acccaqi pagin6, construcfia

,,infer digitum tuum", care devine aduz degeul;in sfbrgit, reludnd acelagi pasaj

laf.429',autorul traduce adii decietul tdu... szy adil myna lri. In rest, imperatiwleste redat mai des cu conjunctivul hortativ: sd o aduci,debes offene",247',sezy aducy aminte ,snemento",79'. $i in ms. AGO, fa{E de un singur cazde adu,la f. 6l ', descoperim diferite ocurente ale lui aduci: aducy aminle la f . 16' , 39' ,60',64. Dintre imperativele neregulate, numai du, du+e,,vade" este inregistratin mod obiqnuit sub forma sa etimologicd (du la f. 80", 240',247' ,248',28e ,

316',347'; duti la f. 70' , 7 l',267', 298'\. Judecdnd dupd ce rezultd din textelecele mai vechi3e, persoana a doua a imperativului negativ lungin -areli,

" Cf . Arigineu, p. 321-329 9i in special p.' 425-428.3t'.Vezi capitolul asupra G/n.rzlor Bogdun in Texte romdneqti din.secolul al XVI-leu,

coordonator: L Ghelie, Bucuregti, 1982, p. 412.17 Cf. Ghelie, Origineu, p.429.r! in text nu se intAlnegte niciodatd varianta moldoveneascd arl4 probabil afirmati deja la

sfrrsitul secolului al XVII-lea (se intilneqte la Dosoftei); cf. Che$e, BD; p, 174 qi 34$. Pentru

rispdndirea rnoderni alrl,i atldin inteagd aria septentrionall a RomAniei, vezi h. l62l din ALRMll s.n., vol. lV.

r" Cf. Densusianu, HLR, p. 574-575, I. Ghelie, BD, p. 174. Azi, fonnele lungi sunt

DIN MORFOLOCIA VERBI.JLUI iN CONCIONES DE S, AMELIO 259

-ereti, -ire{i era general rlspAnditd in dacoromdnd, chiar dacd la Coresi apare

cdte un cazde formd scurtii (-a{i, -e{i, -i1i)40. in textele din a doua jumdtite a

secolului al XVII-lea - inceputul secolului al XVltr-lea, forma lungd e incd binereprezentati, dar in textele moldoveneqti incep sd devini mai frecvente cele detipul -ap, -e{i, -i(i: Dosoftei, de exemplu, prezintl ambele formear. inmanuscrisul nosku, forma lungd apare numai in cazul verbului a teme: nil vdtemerez,Jrolite timere", 224'; nii vd temerezy dii acyd,,idem", ll7; szy- nii vritemeriz,,idem", !04'; nu vd temdryz,flolite expanescere'', 133u,' nu vd temervz

,, nolite timere", l4T.Un imperativ arhaic, in ciuda formei grafice neobignuitein care apare, ar pdrea gi nu adunare dzy (= nu adunareli), in f. 94', al cbruicorespondent latin e,,nolite thesaurizare"a2.

Examenul invers al textului (de la latind la romAnd) aratd cd toate celelalteimperative prohibitive prezente in partea latind sunt redate cu forma scurtd(niime laudaz,polite ergo me laudare", 4ll";nii gres4'4t,Jrolite pccare",246)sau - cum se int6mpl5 in cea mai mare parte din cazuri - cu o formd maiexpliciti de conjunctiv hortativ: niifiz dard gryslizy ,,nolite ergo soliciti esse",294'; sd nil vd punezy ynimile ,lollte cor apponere",320'; sd nii cynsti4v,,nolitehabere in acceptionem", 33 1"; sd nil lrredez,polite credere", 350" etc., pentru untotal de 19 cazuri in prima parte a manuscrisului, examinatd pdnd acum.

CondifionalulConciones prezinti o mare oscilalie in ce privegte persoana a III-a sg. si pi.

de la auxiliarul condilionalului prezent Ei perfect: in cea mai mare parte a

cazurilor gdsim ard, forma cea mai veche, fErd sd se poatd stabili, din cauzaincoeren{elor grafice tipice ale textului, dacl ne afldm in fala lui are sar avarianlei ard3.

in manuscris, se intAlneqte, totuqi, frecvent, qi forma ar, varianta redusdatestatl in aproape toate ariile dialectale dupd 16004 Ei care s-a afirmat, apoi, in

inregistrate in partea cea mai de vest a Munteniei, in Oltenia qi in Banat, in regiunea Cri;anei iiin Maramureg; cf. ALRM II s.n., vol. IV, h. 1635 si 1639.

ao Densusianu, HLR, p. 575. in ce privegte complexa qi discutata origine a celor doud forme,

vezi Rosefti, ILR, p. 507-508 qi A. Graur, Tendinlele actuale ale limbii rutmdne, Bucuregti, 1968.

p. 203.4'Ghe1ie, BD, p. 348.n2 Ms. AGO pare a prezenta o singurd forml de imperativ negativ: nil md plyndzd4',60' .

a-r lrri', form6 datorati pronunl6rii dure a lui [r], atestati $in Bibliu de la Bucuresti din 1688,

nu pare foarte tecventi in epoca in care scrie Amelio, dar cunoscuse o oarecare rispdndire in cea

de-a doua jumitate a sec. al XV[-lea, fiind inregistrat5, allturi de are, qi in Cuzania lui Varlaarn;

cf. Ghelie, BD, p.292.41 Ghelie, BD, p. 173.

260 TtsRESA FER,RO

cea mai mare parte a teritoriului dacororndn Ei in limba literard modern6. lrincepe sd apard frecvent in aceasti epocd gi in textele moldoveneqtial, iar tcxteledinspre jumbiatea sec. XVm arati c6-l inlocuiserd dejape area6:

Partea din Canciones pe care am studiat-o prezintd, in ,ce prive;tecondilionalul prezent gi perfect, 326 de cazuri cu ard, fat{ de 90 cu ar. Alegereaformei reduse pare dictatd de intAmplare. Faptul cd autorul se g6segte in fa{aunui condilional prezent sau perfect de exernplu, nu pare a fi determinant pentrua fi preferatl una sau alta dintre variante: iildturi de.nii satd bukura, 424'; ardgrdi, 436'; kdndti lard enproszka, 423: ard prdpoueduitu, 444' qi, respectiv, crd.rt fostu, 435"; lcariii ardfi puhttii, 338", nard fi vddnt, 330", gdsim pc na ar plag,333'; ar pofty, 366'; arvyni Isus, 328' si, respectiv, kind ar fi ieszyt, 368'; narfi putut dd nar ji fost, 26" ; kdt sar fi' ennalzat, 31v; etc.

La fel, nici contextul nu pare sF aibl o,impoitanfd in alegerea uneia saU aaiteia dintre forme: ard aud, 431"; d'd ard taii, 296",434', dar gi nnr aud, 242',413"; sard emplyni, 439', dar qi sai empliny,, 433'; li ard hdrazy,438i dar qi /iar ambrdlui, 16'; li ardJi tozy, L0', dx qi ldrfi'tozy; t0'; ard ducie,4l9", dar qi arducie, 437"; nar pute, 14', dar qi nard pute,,14'; etc.

In schimb, adeseori, cele dorr6 variante se intAlnesc in acelaEi pasaj sau chiarin acelasi ritnd: cid enkd ard greszy dii liar ashtnde, 95"; kdnd ar fi v.init... szykdnd sard fi frkut, 80'; kdnd ar Ji iubit... lard vinde, 127 ; ard fi... ne ardesteptri, 446'; ciard pafty szy ciar facie rdu, 352'; arfi luatii de ara fi szadzut,407'; dii narfi mik nii rtd ard enlumind kd de nard enudly,27'; etc.

Dar faptul cel mai interesant e cd, fa15 de ms. AGO, iaportul inhe ard qi areste cu toful schimbat. In AGO, car€,:d415 fiind structura in principal dialogatia textului, prezintl pu{ine forme de condilional, existd totuqi o preponderen{i agrafiilor de tipul ard (27 de cazuri), fafl de ar (3,\a f. 40", 55', 61"). Motiveleunei asemenea inversdri de tendinle nu sunt clare.

Pufinele fenomene studiate pin6 acum duc la concluzia cd al doileamanuscris al lui S. Amelio prezint5 o dinamicd interesantd a tendin(elorconservatoare qi a impulsurilor inovatoare de diferite origini. Primele, care,intr-adev5r, par s6-l faci pe cdlugdr sd prefere fenomene arhaice uneorineconsemnate in alte lucrdri, la o privire atentE ar p6rea cel mai adesea rezultatulunei adeziuni, aproape necesard, la grai. Foarte probabil, s-a spus, Amelio scriain limba pe care o inv6lase de la localnici: fenomenele inregistrate, cu sau fErivoia lui, in lucrdrile sale reflectio cu multE probabilitate, registrul vorbit Eipopular al variantei moldovenqti a lirnbii romAne. Cu alte cuvinte: e pu{inprobabil cd Amelio Ei-ar fi extras din cine qtie ce texte vechi, de exemplu,

ot Formele vechi ies mai rapid din uz in Muntenia, in timp ce in sec. XVII gi XVIII textelemoldovenegti prezinti mai frecvent are;Ghelie, BD, p. 173.

a6 Pentru detalii, vezi Ghetie, BD, p. 402.

DIN MORFOLOGIA VERI]ULUI iN CONCI0NCS DE S. AMELIO 261

tendin{a de a utiliza voi, vei etc., cu valoare predicativ[; datd fiind masiva

prezenle a fenomenului in manuscrisul sdu, este, dimpotrivE, mai de crezut cd

formele folosite de el ii erau singurele cunoscute. In acest sens, Conciones

confirmi plrerile celor ce vdd in operele misionarului o reflectare destul de

fideld a grliurilor moldoveneEti vorbite in epocdaT.

Faptele inovatoare, mai enigmatice, pentru moment, pot fi expresia unorrealitdli diferite (tendinfe realmente aparente sau influenle externe, de exemplu)

Ei lasi cdmp deschis multor semne de intrebare.

Ponderea qi semnifica{ia inovaliilor din textul nostru hebuie si fie citite qi

prin comparalia cu discordanlele evidente care separd Conciones de

manuscrisele anterioare ale aceluiaqi autor. Din acest punct de vedere,

compara[ia cu ms. AGO, de multe ori foarte diferit de Conciones, apare

esenliald din punct de vedere metodologic. Din acest prim sondaj a reieqit cd

unele diferenle iEi g6sesc o explicafie plauzibild in faptul cd pentru redaclareaprimului text autorul s-a folosit de modele cunoscute, acum, cu certitudine -care ar fi putut avea o anumitd influenlE asupra sfructurii operei sale. Dar tocmaiaceste considera{ii ne impun precaufie gi ne obligi s5 nu neglijdm posibilitateafolosirii unor modele ipotetice, directe sau indirecte, Ei pentru Conciones. Prinmodel direct in{eleg un eventual text cu caracter omiletic la care S. Amelio arfi avut acces, pe care l-ar fi putut avea sau pe care l-ar fi pufut cunoaqte: despre

aga ceva, p0nd in prezent nu exist6 urme. Modelul indirect s-ar putea defini, incaz.ul nostu, prin produc{ia literard romAneascl din epoca sa sau din cea imediat

anterioard: ce tipdrituri sau manuscrise circulaserd in mediile catolice, ce putuse

citi Amelio, dicd cuno;tea sau nu ilfabetul chirilic Ei operele scrise in acesta:

despre toate acestea nu qtim aproape nimic.Posibilitatea influenlei din partea unor eventuale modele, pdnd acum de-abia

intuite sau, mai bine zis, invocabild numai teoretic, e una dinfre cele maiinteresante probleme pe care le pune lucrarea. $i, dati fiind s6rdcia gtiriloristorice, nu este exclus ca numai un atent examen lingvistic al manuscrisului sd-ipoati da un rdspuns.

in concluzie, deqi prezint6 unele contradic{ii care, in ce priveqte anumiteaspecte, devin din ce in ce mai mari pe mdsurd ce inaintezi in cercetare, apare

evident qi din scurtele noasfe consideralii faptul ci textul din Conciones rdmdne

un document de primd importan{d pentru dialectologia istoric6 romineascd.

(in romdne;te de Nicolae Mocanu)

Universitd degli StudiIstituto di Filologiu Romanza33100 Udine, Vicolo Florio,2B

Italid

at A se vedea, de exemplu, G. Piccillo, op. cit.,p. 124.