diplomaŢiairim.md/wp-content/uploads/2018/03/v.-beniuc-diplomatie... · 2019-04-17 · americii...

Institutulde Relaţii Internaţionale

din Moldova

VALENTIN BENIUC

DIPLOMAŢIA:ISTORIETERMINOLOGIEPERSONALITĂŢI

Curs universitar

Chişinău, 2013

CZU 327:341.71/.76"0/18"(092)(075.8)B 45

Aprobat spre publicare de către Senatul IRIM

Recenzenţi:Alexandru Burian, dr. hab., prof. univ., Institutul de Istorie,

Stat şi Drept, AŞMVictor Juc, dr. hab., conf. univ., Institutul Integrare Europeană

şi Ştiinţe Politice, AŞMMihai Sprînceană, dr., conf. univ., Institutul de Relaţii Interna-

ţionale din Moldova

Cursul universitar „Diplomaţia: istorie, terminologie, personalităţi” includetrei compartimente care reflectă analiza şcolilor diplomatice; concepţiilor debază; dezvoltării serviciului diplomatic; eficienţei instrumentariului diplomaticîn aranjamentele internaţionale; evoluţiilor calităţilor profesionale şi morale alediplomaţilor; protocolului şi ceremonialului diplomatic.

Acest curs este adresat tuturor celor care studiază relaţiile internaţionaleşi diplomatice: studenţi, doctoranzi, lectori universitari, profesori de istorie.

© V. Beniuc

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a CărţiiBeniuc, Valentin.

Diplomaţia: Istorie, terminologie, personalităţi: Curs univ. /Valentin Beniuc; Inst. de Relaţii Intern. din Moldova. - Ch.: S. n., 2013(Tipogr. “Print Caro”). - 332 p.

Bibliogr.: p. 214-224 (178 tit.). - 500 ex.ISBN 978-9975-4226-7-3.

327:341.71/.76"0/18"(092)(075.8)B 45

ISBN 978-9975-4226-7-3

Sumar

DIN PARTEA AUTORULUI ................................................ 4

I. ISTORIE ........................................................................... 7Tema 1. Diplomaţia şi concepţiile de bază ....................................... 8Tema 2. Diplomaţia în Orientul Antic ............................................ 21Tema 3. Diplomaţia în Grecia Antică ............................................ 38Tema 4. Diplomaţia în Roma Antică ............................................. 55Tema 5. Diplomaţia bizantină şi relaţiile cu statele barbare ............ 72Tema 6. Diplomaţia în sec. XV-XVI.

Şcoala italiană a relaţiilor diplomatice .............................. 88Tema 7. Diplomaţia europeană în sec. XVII-XVIII. Şcoala

diplomatică franceză ..................................................... 110Tema 8. Diplomaţia Statelor Unite ale Americii (1775-1800) ....... 124Tema 9. Diplomaţia ţărilor din America Latină în perioada

luptei pentru independenţă. Formarea şi consolidareastatelor latino-americane ............................................... 138

Tema 10.Diplomaţia Statelor Unite ale Americii în secolul XIX.Direcţiile principale ....................................................... 155

Tema 11. Diplomaţia europeană din prima jumătate asecolului XIX ................................................................ 177

Tema 12.Diplomaţia Rusiei în secolul XIX în contextulrelaţiilor diplomatice europene ....................................... 193

Referinţe bibliografice ................................................................. 214

II TERMINOLOGIE ........................................................ 225

III. PERSONALITĂŢI ..................................................... 279

4 VALENTIN BENIUC

DIN PARTEA AUTORULUI

S-au scurs 17 ani de la apariţia primei ediţii “Istoria diplomaţiei”– curs universitar editat în cadrul procesului de formare a primei Catedrede Relaţii Internaţionale din Republica Moldova – în fruntea căreia,timp de 5 ani universitari, a activat subsemnatul.

Între timp, în adresa autorului au parvenit mai multe demersuri,nu doar din partea studenţilor şi profesorilor Institutului de RelaţiiInternaţionale din Moldova (IRIM), dar şi din partea altor structuriuniversitare din ţară, unde se predau cursurile ce ţin de relaţiileinternaţionale şi diplomatice, de a reedita acest manual în limbile românăşi rusă.

Concepţia acestui curs universitar care reprezintă în special ocercetare istorico- diplomatică exprimă şi prezenţa unor abordăriteoretico-diplomatice reflectate nu doar în prima lecţie – „Diplomaţiaşi concepţiile de bază”, dar şi în cel de - al doilea compartiment allucrării – „Terminologie”. Al treilea compartiment – „Personalităţi” –întregeşte lucrarea prin descrierea vieţii şi activităţii celor mai iluştridiplomaţi, din cele mai vechi timpuri şi pînă la sf. sec.XIX.

Structura cursului universitar mi-a sugerat o altă denumire decîtcea care reprezenta prima ediţie, aceasta reflectînd exact nu doarcomponentele de bază ale sumarului, dar şi conţinutul acestei lucrări.

Partea cursului ce analizează istoria diplomaţiei universale exprimăo viziune selectivă, delimitînd în măsura propriei accepţiuni fenomenuldiplomatic şi manifestarea lui în timp de politica relaţiilor interstatale,exprimată în acţiunile întreprinse după încheierea tratatului propriu-zis sau după încălcarea acestuia. Am stăruit asupra reprezentăriidiplomaţiei ca instrument şi preocupaţie socială specifică; capacitate

5DIPLOMAŢIA: ISTORIE ♦ TERMINOLOGIE ♦ PERSONALITĂŢI

profesională şi însuşire behavioristă, în special moral-psihologicădeosebită.

În viziunea noastră, percepţia diplomaţiei în acest sens este multmai clară ( pînă la sf. sec.XIX), după care, în rezultatul revoluţiilordemocratice şi celei industriale , diplomaţia clasică suportă transformăriserioase, în condiţia cînd forţa militară şi economică a statului,capacităţile tehnologice şi de securizare devin serioase recompensecapacităţilor diplomatice.

În acest sens, începînd cu sec. XX, diplomaţia este oarecumumbrită de realismul politic, iar mai apoi, după criza Caraibilor, chiarasimilată. Cu alte cuvinte, cadrul cronologic al compartimentului cevizează Istoria diplomaţiei, care se finalizează cu sf. sec. XIX, esteunul întemeiat din perspectiva argumentelor expuse, mai multcontinuitatea abordării istorice a diplomaţiei este asigurată de un altcurs universitar – „Istoria relaţiilor internaţionale”.

Referitor la compartimentul „ Terminologie” am considerat căeste necesară cunoaşterea terminologiei obiectului de studiu, or aceastaeste una specifică şi reprezintă limbajul prin care poate fi decodificatprocesul diplomatic. Marele înaintaş al literaturii universale A.S.Puşkindetermina talentul în funcţie de capacitatea individului de a opera cunoţiuni specifice discuţiei şi de „a îmbrăca” noile fenomene în noţiuniinedite. În general, cunoaşterea limbajului, în special al celui ştiinţific,este cheia succesului atît în procesul acumulărilor cognitive , cît şi învalorificarea cunoştinţelor în practica profesională.

Portretele diplomatice expuse în ultimul compartiment –„Personalităţi” – sunt o încercare de înviorare ilustrativă a materialului,punînd la dispoziţia cititorului exemple din viaţa şi activitateadiplomatică, prin intermediul ilustrelor biografii şi cariere diplomatice,care nu totdeauna au fost presărate doar cu succese, ba dimpotrivă -doar după serioase căderi şi decepţii, cariera diplomatică putea să seîncununeze cu aspirata satisfacţie profesională.

Configuraţia operaţională a cursului reprezentată prin sumar afost în mare măsură condiţionată de conotaţia geoistorică şi aspiraţiilenoastre de devenire statală şi integrare europeană. În acest sens, s-au

6 VALENTIN BENIUC

descris procesele diplomatice din antichitate şi perioada renaşterii,precum perioada de devenire şi consolidare statală a SUA şi statelorlatino-americane, care reprezintă o experienţă istorică şi pentru ţaranoastră.

În acest context, au fost analizate atît şcolile diplomatice (în sensulspecificităţii şi eficienţei acţiunii diplomatice) din Grecia şi Roma Antică,cît şi cele din Bizanţ , peninsula italică, Franţa, Rusia, SUA şi stateleAmericii Latine.

Reconceptualizarea primei ediţii „Istoria diplomaţiei” şi implicitextinderea resurselor informaţional-cognitive ale cursului universitar„Diplomaţia: istorie, terminologie, personalităţi,” este rezultatulreflecţiilor în timp şi al sugestiilor laterale din partea colegilor. Lemulţumesc tuturor pentru această contribuţie, precum şi celor caremi-au acordat asistenţa necesară editării acestei lucrări.

I. ISTORIE

8 VALENTIN BENIUC

TEMA I. DIPLOMAŢIA ŞICONCEPŢIILE DE BAZĂ

Diplomaţia ca element structural al sistemului politic şi ca mijlocde realizare a politicii externe a evoluat odată cu dezvoltarea societăţii.Specificul şi caracterul ei corespunde relaţiilor social-politice,regimurilor politice, obiectivelor de stat în politica externă.

În istoria dezvoltării societăţii şi a statului problemele de politicăexternă şi ale diplomaţiei ocupă un loc deosebit. Acest fapt se explicăprin aceea că şi în timpurile mai vechi (perioada timpurie a evoluţieicomunităţilor umane - pînă la apariţia statelor moderne) relaţiilediplomatice nu existau izolat, ci se formau în cadrul relaţiilor complexeîntre oameni, structuri sociale, formaţiuni protostatale.

De-a lungul evoluţiei istorice, omenirea a acumulat o grandioasăexperienţă în domeniul relaţiilor diplomatice, care a servit drept bazăpentru numeroase cercetări teoretice şi generalizări istorice.

Planul

1. Periodizarea procesului de dezvoltare a teoriei diplomaţiei.2. Etimologia noţiunii “diplomaţie”.3. Definiţia diplomaţiei.4. Specificul noţiunii “diplomaţie”.5. Portretul diplomatului de carieră.

Literatura

1. Большая Советская Энциклопедия. - М., 1972.2. Г. Никольсон. Дипломатия. – М., 1941.


3. Джон Вуд. Дипломатический церемониал и протокол.- М., 1976.

4. Дипломатический словарь. Т. I. - М., 1985.5. История дипломатии. Т. I. - М., 1959.6. Зорин В.А. Основы дипломатической службы. - М.,

1964.7. Ковалев Ан. Азбука дипломатии. - М., 1993.8. Левин Д.В. Дипломатия, ее сущность, методы и

формы.- М.,1962.9. Maliţa M. Diplomaţia. - Bucureşti, 1970.10. Сатоу Г. Руководство по дипломатической практике.

- М., 1961.

1. Periodizarea procesului de dezvoltare a teorieidiplomaţiei

Referindu-ne la unele aspecte ale teoriei diplomaţiei, evoluţieiacesteia în plan istoric, este important să ne oprim puţin asupraperiodizării acesteia şi examinării unor puncte de vedere în chestiuneadiscutată.

Profesorul Mouat în lucrarea sa „Diplomaţia şi lumea” distingetrei perioade în istoria şi teoria diplomaţiei europene:

Prima perioadă (476 -1453), în care diplomaţia avea un caracterspontan, neobligatoriu, neorganizat şi nestructurat. Este de menţionatînsă că chiar la începutul acestei perioade (mai mult, în limitele eitardive) existau practic toate elementele necesare ce determinau relaţiilediplomatice permanente şi sistematice.

Perioada a doua (1453-1914) - diplomaţia reflecta sistemulpolitic, cunoscut sub numele de “European States system” (“Sistemulstatelor europene”).

Perioada a treia, consemnează categoric profesorul Mouat, afost inaugurată de preşedintele SUA Woodrow Wilson, iar drepturmare a luat naştere expresia “diplomaţia democrată”.

Această periodizare a istoriei diplomaţiei (iar în acest context şi ateoriei diplomaţiei ) este caracterizată de către savantul şi diplomatul

10 VALENTIN BENIUC

englez G. Nikolson, drept una fără “suficientă fundamentare”. Unsistem al relaţiilor diplomatice permanente, organizat şi recunoscut peplan internaţional, menţionează acesta, se formează doar dupăCongresul de la Viena (1815), în orice caz, în secolele XV-XVII,deşi reprezentanţele diplomatice permanente şi-au făcut apariţia (cazuriaparte) şi înainte de această perioadă. De menţionat, că oficii diploma-tice gen ministere au apărut, în fond, doar în secolul al XVIII-lea, şi deaceea intervalul cuprins între anii 1453 şi 1914, din punct de vedereal istoriei diplomaţiei, conchide G. Nikolson, nu poate fi consideratdrept o perioadă de statornicire a sistemului statelor europene.

Vom remarca şi faptul că perioada istorică care include procesuldiplomatic pe scara mondială şi cea europeană, nu poate începe sausfîrşi cu activitatea unor sau altor lideri politici, oricît de eminenţi ar fi ei.Marile perioade istorice sunt determinate de evenimente internaţionalede anvergură şi rezultă din masa critică a proceselor şi “acumulărilor”istorice, care în anumite circumstanţe generează noi faze de dezvoltaresocială. Asemenea transformări (explozii) pot fi doar expresia unorevenimente de mare amploare, avînd consecinţe majore de lungă duratăasupra tuturor sferelor de activitate a oamenilor, intereselor acestoraexprimate de elita politică şi diplomatică pe arena internaţională.

G.Nikolson, exprimîndu-şi în mod hotărît dezacordul faţă deviziunea lui Mouat, formulează propria versiune de periodizare a istorieişi teoriei diplomaţiei, dar în afara unui cadru cronologic bine determinat.Făcînd o descriere esenţială a teoriei diplomaţiei, specificării şiapartenenţei ei disciplinare, autorul distinge două perioade principale,pe care le-a numit „direcţii”.

Prima este teoria castei politico-militare, care constituie, în opinialui G. Nikolson, o reminiscenţă a Evului Mediu. A doua - teoriaburgheză, care s-a dezvoltat în baza relaţiilor comerciale. Prima direcţiereprezintă politica de pe poziţii de forţă, atunci cînd o atenţie deosebităera acordată chestiunilor legate de prestigiul regal, statutul social şiapartenenţa de castă. Direcţia a doua reprezintă politica care aduceprofit şi presupune, întîi de toate, stabilitate, conciliere, compromis şiîncredere. Prima teorie poate fi numită combativă sau eroică; cea de-


a doua – comercială sau teoria prăvăliaşului. Cea dintîi considerădiplomaţia ca fiind continuarea războiului prin alte mijloace; cea de-a doua examinează diplomaţia în calitate de factor ce încurajeazăcomerţul[1]. Fără îndoială, aici este vorba despre cele două perioade,denumite în literatura istorică: feudală şi burgheză.

În literatura de specialitate numită „sovietică” şi chiar cea postsovieticăcu privire la istoria şi teoria diplomaţiei periodizarea este strîns legată cuformaţiunile social-politice[2] (sclavagismul, feudalismul, capitalismul şisocialismul), fapt care a provocat mai multe reproşuri şi ostilităţi din parteaoamenilor politici, a diplomaţilor, opiniei publice din Occident.

2. Etimologia noţiunii “diplomaţie”

O serie de izvoare privind istoria şi teoria diplomaţiei trateazăetimologia cuvîntului “diplomaţie” ca fiind de origine greacă -“diplomata”(diplwmata)[3] sau “diploma”(dipwoma)[4], ce semnificaudouă plăcuţe de lemn suprapuse, care în Grecia Antică erau înmînatetrimişilor (solilor) în calitate de scrisori ce confirmau împuternicirile lor.

În diverse surse de specialitate sunt consemnate şi alte interpretăriale termenului în cauză, care, în opinia noastră, merită atenţie. Astfel,în lucrarea savantului şi diplomatului român Mircea Maliţa “Diplomaţia:şcoli şi instituţii” [5] se menţionează, că etimologic, termenul“diplomaţie” este derivat din grecescul “diplóô” (“dublez”), ce semnificapractica redactării actelor oficiale sau “diplomelor” în două exemplare,dintre care unul se înmîna drept scrisoare de recomandare sau deîmputernicire trimişilor, iar celălalt se păstra în arhivă. Purtătorul celuide-al doilea exemplar era numit “diplomat”, iar activitatea desfăşuratăde el – “diplomaţie”. Este de menţionat că această afirmaţie aparţinesavantului francez G. Gardian care menţiona că “la baza cuvîntului“diplomaţie” se află cuvîntul grecesc “diploo”, în latină “duplicata”,adică duplicatul sau copia actului emis de suveran (monarh), al căruioriginal urma să fie păstrat” [6].

Urmînd logica expunerii, vom menţiona că de la cuvîntul “diplomă”provine noţiunea „diplomatica” – una din disciplinele care studiază forma,structura conţinutul şi autenticitatea actelor, documentelor diplomatice.

12 VALENTIN BENIUC

Diplomatica timpurie şi preocupaţiile acesteia pot fi calificate drept“diplomatică practică” apărută deja la începutul evului mediu. În secoleleXIV-XV ia naştere “diplomatica ştiinţifică”, care pînă în secolul alXIX-lea se angrena cu cea practică. În secolul al XVII-lea, G. Mobillionelaborează criteriile ştiinţifice de evaluare a veridicităţii actelor oficiale.Tot el este fondatorul diplomaticii ca disciplină istorică[7].

În opinia savantului englez Satou, pentru prima dată cuvîntul„diplomaţie” a fost utilizat în anul 1645. După jumătate de secol, în1693, Leibniz îşi va publica lucrarea „Codex Juris GentiumDiplomaticus” (“Codul dreptului diplomatic internaţional”). Peste cîtevadecenii, în anul 1726, Dumont elaborează studiul „Corpus universelDiplomatique du Droit des Gens” (“Codul diplomatic universal aldreptului intemaţional”). În ambele lucrări cuvîntul „diplomatic” (în latină– „diplomaticus”, în franceză – „diplomatique”) se aplică pentrusemnificarea colecţiilor de documente de stat şi autenticitatea acestora.

Treptat, cuvîntul „diplomaţie” a început să fie utilizat cu referirela persoanele oficiale, ale căror activitate era legată de acest domeniu.Expresia „corp diplomatic” a devenit expresia totalităţii ambasadorilor,trimişilor şi persoanelor oficiale, care faceau parte din componenţamisiunilor, acreditate pe lîngă guvernele unor ţări, iar „serviciuldiplomatic” desemna acea ramură a serviciului de stat, care reprezentapersonalul misiunilor permanente ale unui anumit stat în străinătate.

Cel mai vechi exemplu de utilizare a acestor termeni este atestatîn Anglia, aproximativ în anul 1787. Ulterior, în 1796, Berk în cercetărilesale, deopotrivă cu aceste noţiuni foloseşte pe larg cuvîntul “diplo-maţie”, avînd în vedere arta sau abilitatea de a întreţine relaţiiinternaţionale şi de a purta negocieri.

3. Definiţia diplomaţiei

Literatura de specialitate ne prezintă diverse interpretări ale noţiuniide „diplomaţie”. În dicţionarele universale şi în cele speciale, în ghidurilepentru practica diplomatică, în cercetările de istorie şi teorie a diploma-ţiei, în studiile de drept internaţional definiţiile acestui termen au uncaracter echivoc, uneori contradictoriu.


În Dicţionarul diplomatic (“Дипломатический словарь”, M.1985, vol. I), diplomaţia reprezintă un mijloc de punere în aplicare apoliticii externe, reprezentînd totalitatea acţiunilor non-militare, tehnicileşi metodele aplicate în funcţie de condiţiile concret istorice şi de caracterulproblemelor ce urmează a fi soluţionate; activitatea şefilor de stat şi deguvern, miniştrilor afacerilor externe, departamentelor afacerilor externe,misiunilor diplomatice în străinătate, delegaţiilor la conferinţeleinternaţionale întru realizarea scopurilor şi obiectivelor politicii externe,protejarea drepturilor şi intereselor statului, instituţiilor şi cetăţeniloracestuia în străinătate. „Diplomaţia” semnifică şi arta de a negociaprevenirea şi soluţionarea conflictelor internaţionale, extinderea şiaprofundarea cooperării internaţionale[8]. Această definiţie este unacomplexă, fiind concepută ca o îmbinare a cîtorva subdefiniţii ce reflectămai multe aspecte de activitate diplomatică. „Marea EnciclopedieSovietică” prezintă o mai simplă abordare a noţiunii în cauză şi se referădoar la activitatea oficială a structurilor diplomatice în străinătate[9].

Potrivit „ Dicţionarului Oxford al Limbii Engleze”, diplomaţiareprezintă înfăptuirea relaţiilor internaţionale prin intermediul negocierilor;metoda prin care aceste relaţii sunt reglementate şi întreţinute de cătreambasadori şi trimişi; activitatea diplomatului. În acest dicţionar deasemenea pot fi depistate fără prea multe eforturi diverse subdefiniţiiale noţiunii în cauză, dar mai concise şi mai uşor de reţinut.

O altă interpretare a noţiunii, întrucîtva diferită de cele expuse,este cea a lui E. Satow, care ignorînd abordarea strict academică,menţionează că diplomaţia presupune folosirea minţii şi tactului înrelaţiile oficiale dintre guvernele statelor suverane, iar uneori şi în relaţiilecu statele vasale, sau (într-o formulă şi mai concisă) întreţinerea relaţiilorîntre state prin mijloace paşnice.

Este cunoscut faptul că diplomaţia ca mijloc paşnic de realizare arelaţiilor interstatale nu este nici pe departe doar „utilizarea minţii şi atactului”. Perioadele antică şi medievală a istoriei diplomaţiei, dar şicea contemporană abundă în exemple de presiuni ideologice şi politice,ambiţie şi dictat, mai ales, din partea statelor puternice din punct devedere militar.

14 VALENTIN BENIUC

Nu este exclus că renumitul savant atribuia diplomaţiei acele calităţimorale şi raţionale, care i-au lipsit acesteia dintotdeauna, prezentînd odefiniţie a unei diplomaţii deschise, democratice, aproape perfecte.

O serie de surse tratează diplomaţia ca fenomen strict ştiinţific.În „Dicţionarul Explicativ” ( autor V. Dali), diplomaţia este definită cafiind ştiinţa despre „relaţiile reciproce dintre suverani şi state în general”.Flassan în „Istoria diplomaţiei franceze” afirmă că diplomaţia este ştiinţadespre relaţiile externe, bazate pe studiul diplomelor (les diplomes)sau actelor scrise, emise de monarhi.

În acest context, vom insera şi alte defîniţii care confirmă cădiplomaţia este:

„Ştiinţa despre relaţiile externe sau afacerile externe ale statelor,sau într-un sens mai restrîns – ştiinţa sau arta negocierilor” (G. deMartens);

„Ştiinţa despre interesele şi relaţiile reciproce ale statelor, sauarta de a coordona reciproc interesele popoarelor, iar mai exact –ştiinţa sau arta negocierilor” (Garden);

„Ştiinţa despre relaţiile stabilite între diferite state în funcţie deinteresele lor reciproce, a principiilor dreptului internaţional şiobligaţiunilor contractuale” (Calvo).

Vom menţiona că nu toţi cei care recunoşteau diplomaţia cadomeniu profesional, o considerau “ştiinţă”. Incomparabilul Honorede Balzac în romanul „Iluzii pierdute” afirma cu sarcasm şi în cunoştinţăde cauză că diplomaţia este “ştiinţa” celor care nu cunosc nici o boabăîn ştiinţă şi a căror frivolitate este luată drept expresia unei gîndiriprofunde; este o “ştiinţă” extrem de comodă, deoarece, practic, ea serezumă la exercitarea unor înalte funcţii şi obligîndu-i pe oameni de apăstra secretele profesionale, îi reduce pe ignoranţi la tăcere şi îi facedocili. Aceste gînduri ale marelui scriitor reprezintă fără îndoială celemai adecvate caracteristici şi pot fi atribuite pseudodiplomaţilorcontemporani, care îşi fac cariera doar datorită relaţiilor de rudeniesau după principiul „devotamentului personal”.

Pentru a atenua asperităţile, evita abordările simpliste şi a nu cădeaîn extreme, unii din autorii citaţi încercau (în diverse conotaţii) să definească


diplomaţia ca ştiinţă, „fenomen politic, raţional şi necesar”. Astfel, Gardenîn „Tratatul complet despre diplomaţie” afirma că: „diplomaţia, în sensullarg al acestui termen, este ştiinţa despre relaţiile exteme sau afacerilestrăine ale statelor, iar în sens restrîns, este arta de a negocia”.

În sensul „restrîns”, diplomaţia este defînită nu doar ca „artă anegocierilor”, dar şi ca „drept internaţional aplicat” (Prodly Ford).Abordări asemănătoare sunt expuse şi de către alţi autori. Cluber afirmacă diplomaţia este „un ansamblu de valori şi principii, necesare pentrubuna desfăşurare a afacerilor publice între naţiuni”. Sau o altă definiţie:„cunoaşterea principiilor de bază, regulilor, tradiţiilor şi normelor,referitoare la realizarea afacerilor externe ale popoarelor sau monarhilor;la desfăşurarea negocierilor pe cale verbală sau scrisă cu alte state”.(Schemelszing Systematischer. Grundriss des Volkerrechte).

Toate definiţiile de mai sus, cu excepţia poate a ultimelor două,sunt marcate de univocitate. Acest fapt se explică prin dorinţa de a găsio definiţie concisă şi în acelaşi timp cuprinzătoare, exerciţiu influenţatevident de domeniul de activitate, profesie, cunoştinţe, simpatii şi antipatii.Luînd în consideraţie acest fapt, unii cercetători au rămas preocupaţi deexplicarea şi interpretarea polisemiei termenului de „diplomaţie”. Potrivitlui Harold Nicolson, cuvîntul „diplomaţie”, în limbajul colocvial, estefolosit pentru a descrie o serie de lucruri complet diferite, acesta fiindutilizat inclusiv ca sinonim al politicii externe. De exemplu (interpretareaautorului): „Diplomaţia SUA în secolul al XX-lea avea un characterpragmatic. Sau într-o altă conotaţie – de negociere: „Conflictele regionale/subregionale pot fi soluţionate pe cale diplomatică”. Termenul în cauzăeste utilizat şi pentru desemnarea procedurilor aplicate în procesultratativelor, dar semnificînd totodată structurile afacerilor exteme dinstrăinătate. În acest sens se spune: „Mulţi dintre politicienii rataţi s-aulansat în „diplomaţie“.

În sfîrşit, acest termen nefericit, spunea Nicolson, marcheazăcapacităţile speciale ale omului în relaţie cu omologii săi - în sensulbun al cuvîntului, iar în cel rău – ipocrizia folosită în aceeaşi situaţie[10].

Dacă pentru Nicolson cuvîntul „diplomaţie“ are o gamă largăde interpretări, pentru Rivier el capătă doar un triplu sens:

16 VALENTIN BENIUC

a) este ştiinţa şi arta de a reprezenta statul şi de a purta negocieri;b) exprimă concepte complexe, care semnifică fie toate structurile

ce reprezintă statul în străinătate, inclusiv Ministerul Afacerilor Externe,sau toate organismele care asigură realizarea politicii externe a ţării.Anume în acest sens deseori se vorbeşte despre meritele diplomaţieifranceze în diverse perioade, despre diplomaţia rusă, sau diplomaţiapersonală, remarca Rivier;

c) în sfîrşit, termenul „diplomaţie“, conchide autorul, se foloseştepentru a face referire la cariera sau profesia de diplomat. Diplomaţiise consacră acesteia la fel cum se dăruiesc activităţii de avocat, pedagogsau militar.

În acest context, remarcăm că pe măsura reflectării şi expunerii acestuimaterial convingerea că „diplomaţia“ are o semnificaţie mult mai largă,cuprinzînd inclusiv totalitatea mijloacelor de supravieţuire, convieţuire şicoexistenţă paşnică, a devenit mult mai fermă şi profund socializată.

4. Specificul noţiunii “diplomaţie”

În literatura contemporană[11], pe lîngă diversele definiţii ale„diplomaţiei“, pot fî depistate şi unele specificări ale conceptului în cauză.Acestea reflectă, de obicei, caracteristici calitative determinate de etapeleistorice respective, de interesele şi tradiţiile diplomatice ale vremii.

Deseori sunt folosite expresiile „diplomaţia veche“, „diplomaţianouă“ - expresie a înţelegerii unui proces, fenomen la nivel de contrast„alb-negru“, „bun-rău“, „vechi-nou“ etc. Este de remarcat în acestsens că cea mai răspîndită metodă de analiză în domeniul cercetărilorumanitare este analiza comparativă.

În virtutea aceloraşi motive sunt utilizate noţiunile de „diplomaţiesecretă“, „diplomaţie deschisă“. În literatura occidentală de orientaresovietologică deseori este criticată „diplomaţia socialistă“, iar în ceasovietică – „diplomaţia democrată“, noţiuni percepute de asemeneala nivelul contrastelor şi al viziunilor poziţionale .

Pentru cei interesaţi de teoria diplomaţiei, „diplomaţia nouă /veche“,ne vom referi pe scurt la dihotomia şi la aspectul dialectic al acesteia.

Diplomaţia ca fenomen social şi politic a parcurs o cale istorică


lungă. Mărturiile despre tratatele de pace, crearea alianţelor militare,comerţ, încheierea căsătoriilor pot fi întîlnite pe monumentele istoricevechi şi inscripţiile antice. De-a lungul secolelor raporturile dintre triburi,apoi dintre oraşele-state, iar mai tîrziu între structurile feudale politice,aveau un caracter sporadic. Misiunile diplomatice încheiau alianţe,tratate etc., apoi reveneau în ţara de origine. Şefii de triburi şi destate nu aveau reprezentanţe permanente în afara posesiunilor lor.Treptat, procesele diplomatice care se desfăşurau în cadrul „diplo-maţiei vechi“ se cristalizau în „diplomaţia nouă“.

Schimbări radicale în relaţiile dintre state au intervenit ca urmarea deciziilor de a întreţine misiuni permanente pe lîngă guvernele străine.Această practică a fost pusă în aplicare în secolul al XV-lea, cîndstatele puternice unificate au luat locul statelor feudale mici.

Este dificil de stabilit cu precizie, remarca Harold Nicolson înlucrarea sa „Diplomaţia“, cînd şi unde ambasadele şi misiunile provizoriiau fost înlocuite cu cele permanente. Cu toate acestea, afirma el, primamisiune diplomatică permanentă, atestată în istorie, a fost înfiinţată laGenova în anul 1455, de către Francesco Sfortza, duce de Milano.Cinci ani mai tîrziu, ducele de Savoia l-a numit pe Juseppe Margaria,protodiacon din Vercelli, reprezentantul său permanent la Roma. Apoiîn anul 1496, Veneţia a numit doi negustori, care locuiau la Londra, încalitate de ajutori ai ambasadorului, pe motiv că „drumul spre Londraeste foarte lung şi periculos“. Cîţiva ani mai tîrziu, oraşele italiene auînfiinţat misiuni permanente la Londra, Paris şi la curtea regelui Carolal V-lea. Exemplul ducilor italieni a fost urmat şi de alte state. În anul1519, Tomas Bolein şi medicul West au fost nominalizaţi de Angliapentru funcţia de ambasadori permanenţi la Paris. Regele francezFrancisc I a creat la curtea sa un aparat diplomatic permanent[12].

Iniţial o asemenea practică a relaţiilor diplomatice avea un caractersinergetic şi eficienţă redusă. Şi doar concepţia „negocierilorpermanente“, promovată de cardinalul Richelieu şi expusă în lucrareasa „Consfătuiri politice“, a devenit baza şi etapa de formare adiplomaţiei moderne sau a „diplomaţiei noi“[13].

De subliniat, că noţiunile de diplomaţie „veche“, „nouă“, la fel ca

18 VALENTIN BENIUC

toate celelalte, au un caracter instabil. Sensul lor variază în funcţie decondiţiile istorice concrete, de anumite interese, viziunea diplomaţilor-teoreticieni asupra întregii situaţii a relaţiilor internaţionale. Pentru uniicercetători contemporani tratarea concepţiilor „diplomaţia veche“,„diplomaţia nouă“ se rezumă la utilizarea termenilor – „diplomaţia deieri“ şi „diplomaţia de azi“[14]. În acest sens, diplomatul şi savantul A.Kovaliov punctează: „In literatura de specialitate pe probleme de politicăexternă identificăm termenii „diplomaţia veche“ şi „diplomaţia nouă“.Într-adevăr, în metodele şi tehnicile diplomaţiei s-au produs schimbări,încît diplomaţia timpurilor lui Talleyrand şi Bismark se deosebeşte înmod semnificativ de diplomaţia zilelor noastre“. Pentru Kovaliov„diplomaţia veche“ este „diplomaţia timpurilor lui Talleyrand şi Bismark,iar cea nouă - „diplomaţia zilelor noastre“. Pentru a fi mai convingător,autorul lucrării „Alfabetul diplomaţiei“ face referinţă la valoroasa lucrarea lui Nicolson „Arta diplomatică“, în care W. Wilson, preşedintele estenumit părintele „noii diplomaţii“, iar metoda lui - „metodă americană“,de rînd cu metodele greacă, italiană, franceză ale „vechii diplomaţii“[15].

Este de remarcat, dacă Nicolson din simpatie politică saupersonală lega începuturile noii diplomaţii de cariera politică a lui W.Wilson, atunci Kovaliov simplifică problema, schimbînd, în modarbitrar, cadrul temporal în funcţie de conotaţie.

5. Portretul diplomatului de carieră

În pofida faptului că noţiunile „diplomaţie“, „serviciu diplomatic“,„corp diplomatic“, „diplomatică“, sunt de o oarecare vechime istorică,activitatea diplomatică a existat cu mult înainte ca aceste noţiuni săintre în circuitul lingvistic şi diplomatic. Locuitorii Florenţei, cetăţeniiItaliei, totdeauna se vor mîndri cu personalităţi ce au glorificat diplomaţiaîn calitate de domeniu de activitate precum Dante, Petrarca, Boccacio,Machiavelli, Guicciardini, care au lăsat o serioasă moştenire ce ţinede practica şi teoria diplomaţiei. În ilustra lucrare „Principele“, Machia-velli remarca că „există două tipuri de luptă: unul – prin lege, altul –prin forţă. Primul este caracteristic oamenilor, al doilea – fiarelor, darcum primul deseori nu este suficient, se recurge la al doilea“[16].


Printre reprezentanţii proeminenţi ai diplomaţilotr de carieră senumără d-Ossa (1536-1604), Kaunitz (1710-1794), Charles Mauricede Talleyrand (1754-1838), Metternich (1773-1859), Pozzo di Borgo(1764-1842), primul lord Malmesbury (1746-1820) şi mulţi alţii.Această pleiadă a diplomaţilor-profesionişti poate fi completată cupersonalităţi care s-au acoperit de glorie în calitate de conducători de oşti,oameni de stat, dar şi diplomaţi: Napoleon Bonaparte (1769-1821),contele Cavour (1810-1861), principele Bismark (1815-1898) etc.

Fără îndoială, personalităţile istorice celebre şi diplomaţii iluştrierau înzestraţi cu calităţi profesionale deosebite, iar bibliografiile lorne oferă şi pînă în prezent posibilitatea să întregim portretul universalal diplomatului profesionist. Din aceeaşi „Diplomaţie“ a lui Nicolsonaflăm că Ottaviano Madgi în lucrarea sa „Despre ambasador“ (anul1595) încerca să-i convingă pe diriguitori că ambasadorul trebuie săfie teolog, să cunoască bine operele lui Aristotel şi Platon, să fie capabilsă soluţioneze orice problemă în conformitate cu legile dialecticii. Eltrebuie să cunoască matematica, arhitectura, muzica, fizica, dreptulcivil şi ecleziasticul; trebuie să vorbească şi să scrie liber în latină, săcunoască limbile greacă, spaniolă, franceză, germană şi turcă; trebuiesă cunoască istoria şi geografia, să fie specialist în domeniul militar,precum şi cunoscător în materie de poezie.

Cu timpul însă se schimbau moravurile, se schimbau şi cerinţelefaţă de diplomaţi. Mai exact, din tot spectrul de cerinţe necesare, oatenţie deosebită se acorda doar unora dintre ele. Astfel, principesaŢerbstska, mama Ecaterinei a II-a, în scrisoarea adresată lui Federichcel Mare, recomanda numirea în calitate de ambasador la Sankt-Petersburg a unui tînăr frumos, cu trup zvelt şi bine legat. Nu se negaunici alte calităţi. De la ambasadorii trimişi în Olanda şi Germania secerea în special capacitatea de a consuma mari cantităţi de băuturialcoolice tari, fară a se îmbăta. Evident, calităţile intelectuale eraunecesare prin excelenţă şi despre ele nici nu se discuta.

În virtutea democratizării sistemelor politice, practicăriidiplomaţiei deschise, actualmente portretul diplomatului profesionisteste oarecum diferit. Pe lîngă cunoştinţe profunde şi culturăintelectuală, diplomatul mai are nevoie de calităţi morale indubitabile.

20 VALENTIN BENIUC

Încă în anul 1716 clasicul teoriei diplomatice, Callieres menţiona căun veritabil diplomat nu va tinde niciodată să obţină succes în cadrulnegocierilor bazîndu-se pe promisiuni false sau minciuni; este greşităopinia care susţine că un ambasador trebuie să fie meşter neîntrecut înarta înşelăciunii. Ipocrizia, susţinea el, este dovada unei minţi reduse.

Două sute de ani mai tîrziu, Jules Cambon cu aceeaşi convingereafirma că influenţa şi farmecul personal este calitatea esenţială a unuidiplomat. El trebuie să fie de o onestitate neasemuită pentru a beneficiade încrederea necondiţionată atît a propriului guvern, cît şi a guvemuluipe lîngă care a fost acreditat.

Aşadar, vorbind despre aspectele teoretice şi formele demanifestare ale diplomaţiei, rolul şi dezvoltarea acesteia în timp, putemconchide că diplomaţia este unica condiţie ce determină coexistenţapaşnică şi conservarea civilizaţiei umane. Ea devine garantul zilei demîine. Orizonturile ei fenomenologice se extind mult dincolo decapacitatea noastră de a o înţelege. Ea dispune de resurse inepuizabileîn cadrul relaţiilor interumane şi internaţionale.


TEMA 2. DIPLOMAŢIA ÎN ORIENTUL ANTIC

Diplomaţia ca fenomen social-politic a luat naştere în condiţiile relaţiilorgentilico-tribale. Făcînd observaţii asupra vieţii unor triburi, care populauAustralia, pe la mijlocul secolului al XIX-lea Herbert Spenser, sociolog,psiholog şi gînditor britanic, a consemnat că principala lor formă deconvieţuire o constituiau micile grupuri de vînători, care numărau 30-60de oameni. De menţionat că fiecare grup îşi stăpînea propriul teritoriu devînătoare. Chiar dacă aceştia nu aveau cunoştinţă de asemenea fenomensocial ca proprietatea, ei aveau, însă, unele închipuiri despe zona în cares-au aşezat cu traiul, locurile unde strîngeau plante şi fructe sălbatice,mergeau la vînătoare şi la pescuit ca să-şi hrănească familia. Aceste grupurifăceau deosebire între zona lor de interes şi teritoriile învecinate. Totuşi,cîteodată între ele apăreau anumite situaţii de conflict. De cele mai multeori, se puneau capăt certurilor şi duşmăniilor, se ajungea la împăcare,invocînd diferite motive de bună înţelegere în comunitatea dată (respectareade către ambele părţi ale condiţiilor de exploatare a teritoriului disputat,organizarea în comun a unor partide de vînătoare etc.).

Odată cu dezvoltarea relaţiilor sociale, apariţia formaţiunilor statale,diplomaţia devine o parte integrantă şi un mijloc al politicii externe.

În statele militar-teocratice ale Orientului Antic, precum erauDespoţia Egipteană, Regatul Hitit, Statele mesopotamice, Asiria,Persia, India Veche şi China Veche, politica externă era dictată, înprimul rînd, de interesele de cucerire. Toate disputele internaţionaleerau soluţionate, de obicei, prin aplicarea forţei militare.

Totodată, complicarea sistemului de relaţii interstatale, necesitateacreării unor coaliţii, blocuri militare, zone de tampon au impus stateleantice de răsărit să deruleze o mai intensă activitate diplomatică.

22 VALENTIN BENIUC

Relaţiile diplomatice se stabileau de către suverani sau în numelelor. Suveranii erau veneraţi ca nişte zei, ei întruchipau în persoana lorîntregul stat.*

„Lui (suveranului – n.n.) îi sunt supuse insulele de pe întinsurilenecuprinse (adică de pe mare – n.a.), tot pămîntul i se închină”, men-ţiona o inscripţie de pe lespedea funerară a faraonului egiptean TutmesI[17]. Ei aveau în supuşenie o mulţime de slujitori şi lachei: slujbaşi,conţopişti, agenţi poştali, iscoade etc. Deja în al doilea mileniu înaintede era noastră, în Egipt exista o preocupaţie specială, care presupuneatrimiterea în străinătate a unor persoane de a menţine legături cu statelevecine. În primul mileniu î. e. n, Asiria trimitea în alte ţări agenţi, careîndeplineau funcţia de ambasadori, dar şi de „iscoade, şi de provocatoride tulburări” [18]. Plecînd în străinătate, aceşti soli aveau sarcina să-i atragă de partea lor pe eventualii aliaţi, să neutralizeze acţiunileadversarilor, “să descopere uneltirile vrăjmaşilor”. [19]

În statele antice de răsărit ambasadorii erau recrutaţi din membriifamiliei monarhului sau din anturajul cel mai apropiat al acestuia.

În conformitate cu sarcinile principale privind politica externă deexpansiune ale statelor militar-teocratice din Orientul Antic, diplomaţialor autoritară permitea soluţionarea unui cerc restrîns de chestiuni. Cutoate acestea, încă pe atunci au apărut un fel de tipuri de tratate clasice,schimbul de solii pentru reglementarea diferitelor probleme; a luat naştere,cu destul de multă repeziciune atotpătrunzătorul Serviciu de spionaj.

Planul1. Perioada marilor războaie în Asia de Sud-Vest în secolele

XVI-XV î.e.n. Analele lui Tutmes al III-lea.

* Anume în epoca dinastiei a XVIII-a, susţine savantul rus V. Avdiev, viziuneaasupra imaginii monarhului care era considerat “trup din trupul” fiului luiDumnezeu, ia o formă bine conturată, se răspîndeşte şi se propagă pe larg înartă. Titlul antic de “faraon”, ce semnifică “fiul soarelui”, capătă o motivare atîtîn imaginile artistice, cît şi în textele religioase, în care Dumnezeu îl numeştepermanent pe rege: “fiu din trupul meu”.


2. Corespondenţa de la Tell el -Amarna (secolele XV-XIV î.e.n.).3. Încheierea tratatului de pace între Ramses al II-lea şi regele

hitit Hattusilis al III-lea (anul 1278 î.e.n.).4. Diplomaţia regelui asirian Assurbanipal ( perioada anilor 668-

628 î.e.n.).

Literatura1. Авдиев В. И. Военная история Древнего Египта. Т.II. -

М., 1959.2. Авдиев В. И. Период крупных войн в Передней Азии

и Нубии в XVI-XV вв. до н.э. - М., 19593. Богщанин А. Г. История международных отношений

и дипломатии в древнем мире. - М., 1948.4. История дипломатии. Т. I. - М., 1941.5. История дипломатии. Т. I. - М., 1959.6. Левия Д. Б. Дипломатия рабовладельческих госу-

дарств // Дипломатия, ее сущность, методы и формы. - М., 1962.7. Никольсон Г. Дипломатия. - М., 1941.8. Тураев Б. А. История древнего Востока. Т.I.- Л.,1936.

1. Perioada marilor războaie în Asia de Sud-Vest însecolele XVI-XV î.e.n. Analele lui Tutmes al III-lea

Relaţiile internaţionale şi diplomatice ale ţărilor Orientului Anticdepindeau nu doar de condiţiile concret-istorice, de caracterul relaţiilorsocial-politice care s-au constituit în aceste state, sau de interesele lorpe arena internaţională, dar şi de monarhii care exercitau stăpînirea şi,în primul rînd, de aceştia.

Alături de alte evenimente istorice importante ale secolelorXVI-XV î. e. n., lupta reginei Hatşepsut împotriva lui Tutmes al III-lea,pretendent la puterea supremă în stat, deţine un loc deosebit şi constituieun nou început în relaţiile internaţionale din Asia de Sud-Vest din aceaperioadă istorică. Regina promova o politică paşnică faţă de statele vecine,iar acestea îi răspundeau cu reciprocitate şi-i plăteau în mod regulat birurile,îi trimiteau daruri scumpe, consolidînd astfel legăturile de prietenie.

24 VALENTIN BENIUC

Cu toate acestea, statul sub domnia reginei Hatşepsut nu era înstare să promoveze consecvent aceeaşi politică, regina fiind dependentăde cercurile aristocratice ale vremii, care îl susţineau pe Tutmes al III-lea. În cele din urmă, ea a fost nevoită să cedeze, fiind somată săîmpartă puterea şi să guverneze împreună.

După o luptă de lungă durată, acaparînd puterea supremă în stat,Tutmes al III-lea s-a răzbunat crunt pe adversarii săi. Regina Hatşepsuta fost blestemată şi dată uitării. La scurt timp după moartea reginei,numele ei a fost şters de pe toate monumentele şi de pe toate templele.

Tutmes al III-lea, considerat de către istoricii contemporani unNapoleon al antichităţii, îşi începe domnia de 42 de ani, cu o campaniemilitară contra Siriei vecine. (Tutmes a pregătit şi a realizat 15 asemeneaofensive) [20].

Practic, toate campaniile militare duse de el, victoriile repurtateîn lupte, discursurile sale au fost reflectate în “Analele lui Tutmes alIII-lea”. Printr-o întîmplare fericită, a devenit cunoscut numele autoruluiacestor “Anale”, fenomen întălnit destul de rar în istoria Egiptului Antic.În timpul unor lucrări arheologice, lîngă sătucul Sheikh Abd el-Qurna,a fost descoperit cavoul nobilului Tanini, „conţopist regal”, contemporanal lui Tutmes al III-lea. Aceste inscripţii prezintă un interes deosebitprin faptul că ele conţin date informative preţioase despre trimişi şi solidin diferite ţări, încercări de a crea alianţe militare, jurăminte de credinţădin partea popoarelor învinse etc.

În acest context, o valoare incontestabilă pentru istoria diplomaţieieste declaraţia lui Tutmes al III-lea, rostită la şedinţa consiliului militar,înainte de bătălia generală de sub zidurile cetăţii Meghiddo. Conformautorului „Analelor”, regele a spus următoarele: „Acest (mizerabil)duşman, (guvernatorul) Kadeşului a venit în Meghiddo şi a vorbit înfaţa mulţimii. El e acolo, în acest moment. El i-a unit în jurul său penobilii (din toate ţinuturile), aflate în supuşenia Egiptului (în traduceredirectă – („cei care se aflau pe apele Egiptului”), cei ale căror aşezărise întind departe pînă la Naharina denumite Haru, Kedu cu tot cu cai,cu oaste şi cu oameni[21]. El a mai adăugat: „eu m-am răsculat ca sălupt contra Maiestăţii Sale în Meghiddo”. Spuneţi-mi tot ce aveţi în


inimă. Ş-atunci ei, în faţa Maiestăţii Sale, au zis: „nu se cade să mergipe acest drum, pentru că tot mai mult se îngustează şi despre care sezvoneşte că de-a lungul lui sunt mulţi duşmani, care aţin calea” [22].

Declaraţiile în cauză vorbesc elocvent despre faptul că regeleegiptean deţinea informaţii importante despre efectivul oştirii inamicului,deplasarea trupelor şi scopurile lor militare. Toate acestea el putea săle afle doar de la cei, care erau însărcinaţi să facă, în taină, cercetărisau să obţină informaţii direct din lagărul inamic[23].

În urma succesului repurtat în bătălia de la Meghiddo, după unasediu îndelungat şi cucerirea cetăţii, martorul ocular al tuturorevenimentelor, cronograful „Analelor”, a comunicat că nobilii au trimisfaraonului împreună cu darurile oferite, în semn de respect, copiii săi,evident în calitate de ostatici, şi de două ori au făcut promisiuni de credinţălui Tutmes al III-lea, precum că nu se vor mai răscula împotriva dominaţieiegiptene şi nu vor mai pricinui faraonului „de iznoavă lucruri rele” [24].

Conducătorii oraşelor erau numiţi din rîndul nobililor locali, foştivasali ai faraonului. Aceştia, în corespondenţa diplomatică pe care opurtau, rareori se numeau pe ei înşişi „regi”. De cele mai multe ori, întextele scrise, se întîlneşte titlul „hazanu” – în sens de „administrator”sau „amelu” – „om”. Toate teritoriile erau considerate „pămînturilefaraonului”, iar nobilii erau declaraţi favoriţii şi împuterniciţii acestuia.Astfel, regele Sidonului scria: „Sidonul este sclav al regelui, al stăpînuluimeu, acesta mi-a fost încredinţat mie”. Sau un nobil îi scria altuia: „aigrijă de oraşele regelui, stăpînului tău, pe care ţi le-a încredinţat” [25].

Faraonul îşi desemna, din timp, viitorul moştenitor – „hazanu”.Ori de cîte ori, cînd cineva dintre nobili murea, se menţionează în„Anale”, suveranul îl numea în locul lui pe fiul acestuia.

Au fost cazuri, ca să zicem aşa, de manifestare a diplomaţieipopulare. Se întîmpla ca regele, din anumite motive, să tergiversezedesemnarea succesorului local sau a trimisului său. În aşa caz întreguloraş se adresa către faraon (cazul din oraşuil Tunip): „Noi am cerutregelui să ni-l dea pe domnul nostru înapoi, fiul lui Achi Tişub. Doar ela fost trimis de regele Egiptului, atunci de ce regele nostru l-a oprit îndrum spre noi?” [26].

26 VALENTIN BENIUC

Urmare a celei de-a opta campanii militare egiptene, Tutmes alIII-lea şi-a consolidat esenţial influenţa sa în Siria, Palestina, Fenicia,subminînd grav puterea Statului Mitania. Plus la aceasta, un succes politico– militar incontestabil a fost înregistrat în Asia de Sud-Vest. Asiria şi StatulHitit, care era o mare putere în regiune, au trimis daruri scumpe Egiptului.Toate cele întîmplate au avut loc în ciuda faptului, că aceste state, nu erauîn supuşenie faţă de Egipt, şi, după cum presupune istoricul Avdiev, nuaveau obligaţia de a-i trimite tribut. Dar, fiindcă Asiria şi Statul Hitit erauîntr-o stare de război permanent cu Mitania, acest gest diplomatic laadresa faraonului semnifica solidaritatea lor cu politica acestuia în Asiade Sud-Vest, punînd statele în cauză în postura de aliaţi ai acestuia.

Evenimente interesante din istoria diplomaţiei, reflectate în analeleegiptene, au avut loc şi după guvernarea lui Tutmes al III-lea, în timpuldomniei lui Amenhotep al II-lea, continuatorul dinastiei a XVIII-ea afaraonilor.

După o serie de succese militare şi supunerea unor regiuni dinSiria de Nord, Amenhotep al II-lea se întoarcea înapoi, în Egipt, pedrumul de-a lungul Văii Seran. În calea sa faraonul l-a întîlnit pe „solulnobilului de Naharina, care avea prinsă la piept o plăcuţă de lut”.Inscripţia de pe această placă semnifica că „faraonul l-a făcut prizonier... şi l-a adus cu el in Egipt” [27].

Toate aceste crîmpeie istorice demonstrează, că Egiptul Antic aavut relaţii dificile cu statele vecine, inclusiv legături diplomatice (deşi,uneori, spontane).

La sfîrşitul anilor treizeci ai secolului al XX-lea, într-unul dincavourile dinastiei a XIX-ea (aproximativ anul 1400 î.e.n.), a fost găsităo mumie ce reprezenta unul dintre apropiaţii faraonului, alături de careerau situate cancelaria şi arhiva acestuia, ce mărturiseau că el s-aocupat inclusiv de relaţiile interstatale[28].

2.Corespondenţa de la Tell el -Amarna(secolele XV-XIV î.e.n.)

În literatura de specialitate cu privire la istoria relaţiilor interna-ţionale şi celor diplomatice din lumea Orientului Antic, se întîlnesc


mărturii interesante despre faptul că în anii 1887-1888, în ruinilepalatului care a aparţinut faraonului Akhenaton, ce a trăit în secolul alXIV-lea î.e.n., un grup de ţărani egipteni, în localitatea Tel-Amarna,au descoperit întîmplător un beci, în care se afla un mare număr dedocumente cuneiforme din argilă. Cu regret, angajaţii Muzeului dinCairo nu au dat crezare la început informaţiei şi respectiv aceste tăbliţenu au fost achiziţionate în calitate de exponate. Ca urmare, cea maimare parte a documentelor s-au pierdut. Doar pe parcursul aniloroamenii de ştiinţă din diferite ţări au început să recupereze aceste valoriarheologice. În momentul de faţă ele numără 360 de plăcuţe din cele800 cîte au fost iniţial. Majoritatea scrisorilor care s-au păstrat suntexpuse în Muzeul Britanic (Londra), Muzeul din Chicago şi MuzeulLuvru (Paris). Atunci cînd aceste documente au fost decodificate, s-astabilit că ele constituiau o adevărată corespondenţă diplomatică subformă de note, ultimatumuri, adresări oficiale etc.

Cea mai mare parte a obiectelor găsite lîngă Tel El-Amarna suntscrisori ale regilor sirieni, palestinieni, babilonieni, adresate faraonului,sub a cărui oblăduire se aflau.

Renumita corespondenţă – de la Tel El-Amarna[29] aborda celemai diverse şi importante probleme, care eventual pot fi divizate încinci compartimente de bază:

1) despre încheierea căsătoriilor;2) cereri-rugăminţi, adresate faraonului de a trimite aur şi daruri

scumpe;3) despre încălcarea etichetei diplomatice;4) despre crearea de coaliţii militare împotriva unor sau altor state;5) despre atacarea solilor şi comercianţilor.Toate scrisorile începeau cu cuvinte de curtuazie şi de salut,

caracteristice timpului şi se încheiau cu declaraţii de ajutor în caz denecesitate şi de devotament: „ Dacă fratele meu îşi doreşte ceva pentrucasa lui, eu îi voi da de zece ori mai mult decît el va cere. Pămîntul meueste şi pămîntul lui, casa mea este şi casa lui”.

Vom expune cîteva exemple şi vom face unele comentarii la fiecaredintre punctele inserate mai sus. Într-una din scrisorile sale, Amenhotep

28 VALENTIN BENIUC

al III-lea îşi exprima dorinţa neţărmuită de a avea în harem o prinţesăbabiloniană şi îl informează despre aceasta pe regele babilonianKadashman Harbi. Regele babilonian, invocînd anumite dificultăţi, întîrziecu răspunsul de a-i satisface rugămintea. În replica sa faraonul îşi aratăsupărarea faţă de solii babilonieni, care i-au oferit informaţii false despresituaţia prinţesei babiloniene. Kadashman Harbi, la rîndul său, îl acuzăpe faraon, că nu este suficient de politicos cu împuterniciţii regelui.

După o asemenea corespondenţă intensă şi emoţională, regelebabilonian a căzut de acord să-şi trimită fiica în haremul faraonului,solicitînd în schimb să-şi ia de soţie una din prinţesele egiptene, precumşi să i se ofere daruri şi mult aur.

În timpul domniei lui Amenhotep al IV-lea problema de a trimiteaur şi daruri principilor vasali ai faraonului, a devenit una de conflict.Amenhotep al IV-lea, fiind mai puţin generos decît tatăl său, un prostdiplomat şi preocupat doar de reformele sale religioase, însuşi avea nevoiede mult aur. Toate acestea provocau indignarea principilor din Asia.

Unul din contemporanii faraonului, prinţul babilonian Burraburiash,urcînd pe tron (anul 1380 î. e. n.), se plîngea că solii l-au vizitat de treiori, dar nu i-au adus nici un fel de daruri. Atunci, Amenhotep al IV-leai-a trimis 20 de mine de aur, dar cînd acestea au fost puse în cuptor, s-au dovedit a fi mai puţin de 5 mine de aur curat. (Mina - unitate demăsură veche egală cu 489,6 g). Supărat peste măsură, Burraburiashi-a scris faraonului următoarele: „Dacă nu poţi fi la fel de generos catatăl tău, atunci trimite cel puţin jumătate”[30].

Goana după aur a deteriorat destul de mult relaţiile faraonului egipteancu regele Mitaniei Tushrata, care i-a trimis suzeranului o scrisoare cuurmătorul conţinut: „Tatăl tău a dat la turnătorie statuile în prezenţa trimisuluimeu, fiind executate întocmai cum le-am solicitat; iar atunci, cînd eraugata, au fost arătate împuterniciţilor mei. Exact la fel, şi aurul, fără număr,pe care mi l-a trimis, el l-a arătat trimişilor mei şi a spus: „Iată statuile, iatăaurul şi sculele, pe care eu le trimit fratelui meu; uitaţi-vă şi luaţi aminte”. Şiacum, fratele meu, tu nu mi-ai trimis acele statui, pe care tatăl tău mi le-amenit; mi-ai trimis altele, din lemn aurit; exact la fel ai procedat şi cu amforele,pe care mi le-a făgăduit tatăl tău, şi tu nu mi le-ai trimis”[31].


Un aspect important, care se discuta în notele diplomatice, de la TelEl-Amarna, constituie încălcarea etichetei diplomatice. Într-una din celecinci scrisori ale lui Burraburiash, adresată faraonului, acesta şi-a exprimatnemulţămirea faţă de acţiunile lui Amenhotep al IV-lea, care nu a avut grijăsă se intereseze de starea lui de sănătate, atunci, cînd era bolnav.

În altă scrisoare, regele babilonian, se pronunţă împotriva stiluluinediplomatic al faraonului, care nu respecta eticheta nu doar la el acasă,dar şi în relaţiile cu ,,supuşii” săi. Este vorba că Amenhotep al IV-leaa trimis doar cinci care de luptă ca s-o însoţească pe regina babilonianăîn Egipt. Cu acest prilej Barraburiash se îngrozi: “Numai cinci care!Ce vor spune toţi regii vecini: fiica marelui suveran este escortată doarde cinci care? Atunci, cînd tatăl meu a trimis-o pe sora mea în vizită latatăl tău, ea a fost însoţită de 3000 de oameni”[32]. Această corespon-denţă conţine inclusiv două scrisori ale regelui hitit, adresate regeluiSuppiluliuma. Într-una dintre ele, de asemenea, se constată încălcăride etichetă: faraonul şi-ar fi scris numele înaintea regelui.

Corespondenţa de la Tel El-Amarna conţine, de asemenea,,,pagini” privind stabilirea unor alianţe militare şi relaţii “frăţeşti” cuEgiptul sau note de protest împotriva dezavuării acestora.

Fiind lipsit de tact diplomatic, Amenhotep al IV-lea le-a acordataudienţe trimişilor regelui Asiriei, pe care babilonienii îl considerauvasalul lor, cu aceleaşi onoruri ca şi a trimişilor lui Burraburiash, faptce l-a făcut pe rege să-i adreseze faraonului o notă personală plină demînie: “în timpul domniei tatălui meu Kurigalzu toţi cananeenii îi scriau:“Noi suntem gata să mergem spre frontieră, să năvălim şi să ne unimcu tine”. Atunci, tatăl meu le-a spus: “Nu încercaţi să vă împotriviţi.Dacă intenţionaţi să porniţi un război împotriva regelui Egiptului, fratelemeu, şi veţi face o coaliţie cu cineva, atunci eu nu voi merge împreunăcu voi, ci vă voi nimici, pentru că el are o înţelegere cu mine”. Aşadar,tatăl meu nu le-a dat ascultare din prietenie pentru tatăl tău. Şi să ştii,că nu eu ţi-am trimis pe capul tău supuşii mei, asirienii. De ce atunciaceştia au venit în ţara ta? Dacă mă iubeşti, ei nu vor avea parte denimic bun, lasă-i să plece aşa cum au venit” [33].

În acest context, pot fi citate unele fragmente şi din alte scrisori.

30 VALENTIN BENIUC

Astfel, regele Byblos, un vasal egiptean, îi comunică faraonului că regiiBabilonului şi Mitaniei vor să atace cu trupele lor şi să răpească“pămîntul regelui” şi că el ar fi în cîrdăşie cu rebelii împotriva faraonului.

Şi, în sfîrşit, cea mai sensibilă problemă în această corespondenţărezidă în atitudinea faţă de reprezentanţii altor ţări, cum ar fi, bunăoară,negustorii şi solii (trimişii). Atitudinea negativă a faraonilor şi regilorfaţă de această categorie de persoane genera neînţelegeri şi situaţiiconflictuale şi de criză între ţările Orientului Antic.

Şi invers, o atitudine respectuoasă faţă de ei le oferă despoţilorprilejul de a menţine relaţii de bună colaborare, de stimă reciprocă custatele vecine. În Corespondenţă se menţionează faptul că faraonul,fără nici un motiv, îi reţinea pe trimişi; iar Tushrata, regele Mitaniei, aprocedat la fel; sau regele Alashiei (Cipru) i-a cerut scuze faraonului,care timp de trei ani i-a reţinut trimisul, motivînd că ţara sa a fost lovităde “mîna lui Nergal” (ciumă).

Aceste documente, alcătuite în limbajul diplomatic al timpului,constituiau, desigur, modele clasice ale corespondenţei internaţionale,modele de întocmire a notelor personale, ce conţineau nu numai toateelementele structurale ale unui document diplomatic, dar care reflectauşi toate subtilităţile limbajului diplomatic.

3.Încheierea tratatului de pace între Ramses al II-lea şiregele hitit Hattusilis al III-lea (anul 1278 î.e.n.)

Următoarele secole – al XIV-lea şi al XIII-lea î.e.n., pentru Egipt,au fost perioade dificile şi risipitoare. Toate încercările lui Ramses alII-lea de a supune statele Sirian şi Hitit au fost zădarnice. Chiar şivictoria de sub zidurile cetăţii Kadeş, cucerirea oraşelor Ashkalon şiDanur nu au dat rezultatele scontate.

Epuizarea totală şi lipsa speranţei într-o victorie zdrobitoare au obligatpărţile beligerante să facă concesii mutuale şi să încheie pacea. Conţinutulacestui acord amiabil, încheiat aproximativ în anul 1270 [34] între faraonulegiptean Ramses al II-lea şi regele hitit Hatushil al III-lea, s-a păstrat pînăîn zilele noastre şi este înscris pe zidurile complexului de temple din Karnakşi Ramesseum. În afară de aceasta, savantul englez Winkler a avut norocul


să găsească o arhivă hitită în Bogaz-Kee (Turcia). Aici el a descoperit oscrisoare a reginei egiptene, adresată “surorii” sale hitite, care conţineafelicitări cu ocazia încheierii armistiţiului. S-a păstrat nu numai textul acestuiacord, dar şi menţiunea despre întocmirea lui.

Acordul are toate elementele constitutive (formula protocolară;nucleul semantic; partea argumentativă, expunerea faptelor), cecaracterizează componentele unui acord politic modern. El prezintăinteres nu doar prin structura sa, dar şi prin claritatea de expunere aideilor şi intereselor ambelor ţări.

Remarcăm că vom reproduce părţile componente ale acestei convenţiifără comentarii, deoarece textul acordului vorbeşte elocvent de la sine.

Formule de protocol – “În anul 21, prima lună de iarnă, ziua21, în prezenţa Maiestăţii Sale Usermara Ramses Meriamune (urmeazătoate titlurile nobiliare). Maiestatea Sa, aflîndu-se în cetatea “Casa luiRamses Meriamune”, făcînd ritualuri plăcute tatălui său Amon, Munteleorizonturilor, Atum, stăpînitorul celor două întinsuri de Iliopol… să-idea Domnul de-a pururi veacuri de viaţă şi fie ca toate ţările şi plaiurilesă i se închine în vecii vecilor” [35].

Nucleul semantic – “Domnească veşnic pacea şi frăţia între copiiicopiilor marelui rege hitit şi Ramses, marele rege al Egiptului; fie caEgiptul şi Ţara Hitiţilor, aşijderea nouă, să trăiască în pace şi în frăţiepentru totdeauna; fie ca marele rege hitit niciodată să nu năvăleascăasupra Egiptului şi să nu-l jefuiască (şi reciproc). Legămîntul întemeiatpe dreptate, încheiat în zilele domniei marelui rege hitit Sapalulu, precumşi în zilele domniei marelui rege hitit Mautepra, tatăl meu, să se împlineascăcu osîrdia mea, să se împlinească cu osîrdia marelui rege al EgiptuluiRamses... Noi îl vom sluji întru totul şi îl vom urma oriunde va merge...În cazul în care vre-un duşman ar putea călca moşiile marelui rege alEgiptului Ramses, atunci acesta va trimite vestitor către marele rege hititcu solia: „Vino cu armele şi împreună cu mine vom porni împotriva lui” –ş-atunci regele hitit va învinge. Dacă nu va dori să meargă, apoi el vatrimite oastea şi cavaleria să zdrobească vrăjmaşul. Iar dacă Ramses seva înfuria pe robii săi (adică pe supuşii asiatici), cînd aceştia vor săvîrşinelegiuiri, el îi va omorî, şi fie ca totdeauna regele hitit şi regele Egiptuluisă aibă parte de bună înţelegere”.

32 VALENTIN BENIUC

În continuare, în această parte a acordului se stabilesc condiţiilede extrădare reciprocă a dezertorilor: „dacă cineva va fugi din Egipt înŢară Hitiţilor, să voiască a fi supus altuia, atunci el nu va fi reţinut înŢara Hitiţilor, ci va fi dat pe mîna lui Ramses” etc.

Partea argumentativă este destul de specifică şi nu are asemănăride formă cu cea modernă. Ea, după cum considerăm noi, cuprindepreistoria de pregătire şi încheiere a acordurilor: „Condiţiile propuse deHatasil suveranul, fiul lui Maursira, regele hitiţilor, suveranul, fiul luiSapalulu,... gravate pe plăcuţa de argint, pentru Usermara, marele regeal Egiptului... excelent tratat de pace şi de fraternitate... pentru totdeauna... Chiar de la începuturi, de cînd e lumea, relaţiile au fost de aşa natură,încît Dumnezeu nu a lăsat ca marele rege al Egiptului şi marele rege alhitiţilor să se învrăjbească între ei, potrivit acordului încheiat.

Dar, în zilele domniei lui Mauterna, rege al hitiţilor, fratele meu, ela luptat cu Ramses al II-lea, marele rege al Egiptului. Apoi, începînddin această zi, Hatasil, marele rege al hitiţilor, şi-a dat chezăşia de aurma indicaţiile orînduite de Ra şi Suteha pentru Egipt şi Ţara Hitiţilor,ca acestea să nu se duşmănească, în vecii vecilor... După moarteafratelui Mutallim, eu m-am urcat pe tron, ca rege al hitiţilor, pe tronultatălui său, eu şi cu Ramses I, marele rege al Egiptului ... si el cu minetrăim în pace şi în frăţie. Aceasta va fi o pace trainică şi o frăţie adevărată,cum n-a mai fost vreodată pe pămînt ...”.

Nu mai puţin originală este şi partea în care sunt expuse faptele:„Cît priveşte cuvintele regelui hitiţilor, adresate regelui Egiptului, gravatepe plăcuţa de argint, urmează să le împlinească 1000 de bărbaţi şi femei -zei din Ţara Hitiţilor faţă de 1000 de bărbaţi şi femei -zei din Egipt. Ei suntcu mine, în calitate de martori ai acestor cuvinte: Ra, Stăpînul cerului, Radin oraşul Iernen, Suteh, Stăpînul cerului, Suteh din oraşul Dzhapuranda,Suteh din oraşul Peyraki (urmează un şir de persoane cu numele Suteh dindiferite orase), Astarta din Ţara Heninilor (urmează o listă de zei şi zeiţedin diferite ţări şi oraşe), zeii munţilor şi ai ploilor din Ţara Hitiţilor, zeii dinGidzhavadana, Amon, Ra, Suteh, zei-bărbaţi şi zei-femei, zeii munţilor şiai rîurilor din Egipt, cerul şi pămîntul, şi marea, vînturile şi furtunile”. Tratatulse încheie cu blesteme şi urări de bine, cuvinte, care înlocuiesc formulele


de politeţe obişnuite, conţinute în corespondenţa de la Tel-Amarna: „Facă-se casa lui pustie şi să nu aibă parte de pămînt şi de robi acela, ce le vaîncălca; Dumnezeu să dea sănătate şi viaţă acelei vetre, pămînt şi robi,care vor ţine seama de ele şi le vor păstra”.

Pe plăcuţa de argint erau gravate toate însemnele oficiale, careconfereau tratatului nu numai un caracter oficial, dar şi îi acorda osemnificaţie internaţională. Astfel, în mijlocul plăcuţei, pe recto, erausăpate chipul lui Suteh, îmbrăţişindu-l pe regele hitiţilor, şi cuvintele„pecetea lui Suteh, regele ceresc; pecetea tratatului, incheiat de cătreHagiasil ... Iar pe verso era reprezentată efigia unei zeiţe, îmbrăţişind-o pe regina Ţării Hitiţilor, şi cuvintele „pecetea zeului soarelui din oraşulIerpen, stăpînul pămîntului; pecetea reginei Ţării Hitiţilor, fiica pămîntuluidin Kidzhavadan”.

Acest Acord încheiat cu mai bine de 3200 ani în urmă demons-trează cu elocvenţă că toate componentele unei diplomaţii autenticeşi-au păstrat semnificaţia, negocierile şi semnarea tratatelor fiind celemai esenţiale.

4. Diplomaţia regelui asirian Assurbanipal ( perioadaanilor 668-628 î.e.n.)

În secolele de mai tîrziu, î. e. n., numărul unor astfel de documentediplomatice s-a majorat semnificativ. După conţinut însă, ele erau maiconcrete şi mai transparente, iar după caracter, erau concepute subformă de mesaje personale. Acestea au fost descoperite în secolul alXIX-lea sub ruinele palatelor regale asiriene din Nineveh şi Kuyunjik,nu departe de Nineveh, în biblioteca cu cărţi scrise în cuneiforme,care a aparţinut Dinastiei Sargonide. O mare parte din aceste materialedatează din perioada domniei regelui Asiriei Ashurbanipal.

Întreaga domnie a lui Ashurbanipal a trecut sub semnul conflictelorpolitice dintre Asiria, pe de o parte, Egipt, Babilon şi Elam, pe de altăparte. Un pericol deosebit pentru Dinastia Sargonide prezentaBabilonul, care era centrul coaliţiilor şi intrigilor politice internaţionale,îndreptate împotriva Asiriei. Situaţia s-a agravat îndeosebi, atunci cîndfratele mai mic al regelui Shamash-Shum-ukin a fost numit guvernator

34 VALENTIN BENIUC

al Babilonului şi acesta, trădîndu-l pe Ashurbanipal, a proclamatindependenţa Regatului Babilonului şi s-a declarat rege.

Cu scopul de a-i atrage într-o coaliţie politico-militară comunăîmpotriva Asiriei, soliile din Babilon au fost trimise în Egipt, Fenicia, în alteţări arabe. Toţi au răspuns prompt la apelul lui Shamash-shum-ukin, care,între timp, a fost declarat de către fratele său „uzurpator” şi „trădător”.

Luînd în consideraţie puterea coaliţiei create, Ashurbanipal, pe lîngăfaptul că se pregătea de război, efectua şi o muncă diplomatică intensivă,al cărei scop era scoaterea din coaliţia antisiriană a unor astfel de oraşeinfluente precum Babilon, Nipur şi Regatul Elan, vecinul de sud. El le-aadresat un mesaj diplomatic, care conţinea următoarele: „Mă aflu într-ostare bună de sănătate. Fie ca inimile voastre, cu această ocazie, să seumple de bucurie şi înveselire. Mă adresez vouă în legătură cu cuvinteledeşarte, rostite de un om mincinos, care s-a autointitulat fratele meu. Euştiu ce v-a spus. Toate sunt vorbe goale în vînt. Nu-l credeţi pentrunimic în lume. Jur pe Assur şi Marchuk, zeii mei, că tot ce a vorbitacesta de rău este demn de dispreţ. Cugetînd cu inima, vă mărturisesccu toată sinceritatea că el a procedat în mod viclean şi josnic, spunîndu-văcă “eu, cică, am voit să fac de ruşine gloria babilonienilor, care mă iubesc,precum şi propriul meu nume”. Nu am auzit niciodată asemenea cuvinte.Prietenia voastră cu asirienii şi avantajele pe care vi le-am oferit, fac maimult decît am crezut. Nu-i ascultaţi nici o clipă minciunile, nu vă ponegriţinumele vostru, care nu este pătat nici în faţa mea, nici în faţa lumii. Nufaceţi păcate grele în faţa lui Dumnezeu ...

* * * Există încă un lucru important, care, după cîte ştiu, vă ingrijorează

foarte mult. “Pentru că, spuneţi voi, noi deja ne-am răsculat împotrivalui, iar el, în cazul în care ne va supune, ne va mări tributul”. Dar acesttribut este doar o parte a problemei. Din momentul ce aţi trecut departea duşmanului meu, atunci acest gest poate fi considerat de peacum un tribut, pe care sunteţi datori să-l plătiţi, şi este un păcat pentrucă aţi încălcat jurămîntul dat în faţa zeilor. Luaţi seama bine, după cumv-am scris, nu pătaţi bunul nostru nume, avînd încredere în spuseleacestui făcător de rele.


Vă rog, în încheiere, să răspundeţi cît mai curînd posibil lascrisoarea mea. Luna Air, ziua 23, epistola a fost înmînată de cătretrimisul regal Shamash-Balat-Suikbi[36]”.

Uzanţele diplomatice, folosite de către Ashurbanipal privindsoluţionarea conflictelor internaţionale, au avut o importanţă decisivă.Oraşele care erau sub stăpînirea lui Shamash-Shum-ukin au trecut departea lui Ashurbanipal.

Pînă în zilele noastre a ajuns şi un alt apel al regelui Asiriei, adresatlocuitorilor oraşului Nippur, în fruntea căruia se afla guvernatorul asirianBelibni. În pofida faptului că documentul cu pricina a fost grav deterioratde-a lungul timpului şi specialiştii nu au reuşit să descifreze complet şi cuexactitate textul, totuşi, acesta are o valoare istorică de necontestat.Conţinutul lui este redat în felul următor: “Cuvîntul regelui universului cătreBelibni şi cetăţenii oraşului Nippur, către întregul popor, seniori şi juniori:

„Mă aflu într-o stare bună de sănătate. Fie ca inimile voastre, cuaceastă ocazie, să se umple de bucurie şi înveselire...Voi ştiţi că întreagaţară a fost distrusă de săbiile de fier ale lui Assur şi de zeii mei; ea afost trecută prin foc, călcată sub copitele cailor năvălitorilor şi doborîtăla pămînt în faţa ochilor mei. Voi trebuie să-i capturaţi pe toţi rebelii,care acum dau bir cu fugiţii din ţară. Aidoma aceluia care îşi cerneseminţele printr-o sită, voi trebuie să alegeţi grîul de neghină (se are învedere căpetenia rebelilor). Vouă vă revine rolul să ocupaţi locurile pecare le meritaţi. Desigur, acum el îşi va schimba planul de a scăpa...Să nu îngăduiţi nimănui să părăsească oraşul fără o cercetareminuţioasă. El nu trebuie să plece de aici. Dacă el va găsi o portiţă descăpare cu ajutorul cuiva, atunci pe complicele acesta îl voi pedepsiaspru împreună cu toţi urmaşii lui. Acela care îl va captura şi mi-l vaaduce viu sau mort, va primi o mare recompensă. Voi da poruncă să-lpună pe cîntar pentru a-i determina greutatea acestuia şi-l voi răsplăticu o cantitate de aur egală cu ea...Lăsaţi la o parte orice încetineală şişovăială! Eu v-am scris deja despre asta. Aveţi o poruncă strictă.Urmăriţi-l pentru a fi legat, înainte ca acesta să plece din oraş” [37].

Fără a intra în analiza profundă a acestor documente, putem spunecu certitudine, că Ashurbanipal a fost nu numai un diplomat strălucit,

36 VALENTIN BENIUC

dar şi un psiholog excelent, care a aplicat superb metoda „biciului şi aprăgiturii”. Făgăduind să-i pedepsească crunt pe trădători, el, în acelaşitimp, le oferă recompense celor care contribuiau la capturarea lor. Pede o parte, el face apel la onoarea şi conştiinţa puternicilor babilonieni,astfel încît aceştia să nu-şi „ponegrească”, “discrediteze” bunul lornume, iar pe de altă parte, avînd în vedere slăbiciunea lui Nippur, leaminteşte tuturor locuitorilor de timpurile de groază, atunci cînd vetrelelor „au fost trecute prin foc, călcate sub copitele cailor năvălitorilor şidoborîte la pămînt”, şi ei „trebuie să-i captureze numaidecît pe toţirebelii”. Surprinde plăcut transparenţa ideilor, conţinute în aceste mesaje,precum şi partea argumentativă a documentelor.

Pentru a nu crea impresia că diplomaţia din secolele VII-VI î. e.n. a constat doar din mesaje ale „regilor universului”, vom menţionacă între Asiria şi supuşii săi, a existat, de asemenea, o corespondenţăreciprocă destul de intensă. Drept argument, vom cita cîteva pasagedin materialele din arhiva regală, în special din scrisoarea lui Belibni,unul dintre promotorii influenţei asiriene în Elam, adresată luiAshurbanipal. Documentul are un caracter strict de afaceri iarinformaţiile reflectate ne oferă posibilitatea să pătrundem în esenţasituaţiei de atunci. În pofida faptului că scrisoarea a fost adresatănemijlocit suveranului, totuşi, ea era lipsită de complezenţă şi umilirede sine din partea autorului: „Regelui regilor, stăpînului meu, Belibni,robul tău. Ştiri din Elam: Ummalhaldash, fostul rege, care a fugit, apoia revenit, a pus mîna pe tron, dar presimţind pericolul, a părăsit oraşulMadaktu. Luîndu-şi mama, soţia, copiii şi toate slugile, el a trecut rîulUlan, în direcţia de sud a ţării. El s-a apropiat de oraşul Talah; căpete-niile sale de oaste Ummanshibar, Undadu şi toţi aliaţii lui se îndreaptăspre oraşul Shusharisungur. Ei spun că intenţionează să se instaleze înzona dintre localităţile Huhan şi Haydam.

Urmare a sosirii trupelor regelui regilor, stăpînului meu, întreagaţară este cuprinsă de o spaimă nemaipomenită. Elam, ca şi cum ar filovit de ciumă. Cînd ei (rebelii) au văzut un dezastru atît de mare, s-auîngrozit. Atunci, cînd aceştia au venit aici, ţara le-a întors spatele. Toatetriburile lui Tahhasharua şi ale lui Shallukea sunt în stare de rebeliune.


Şi acum, dacă regele regilor, stăpînul meu, va dori să-mi trimită oepistolă, sigilată cu pecete regală pe numele lui Ummalhaldash cu privirela capturarea lui Nabu-Eel-Shumut şi cu poruncă de a i-o înmîna luiUmmalhaldash ...” [38].

În afara oricăror îndoieli, menţionăm: corespondenţa a fost privatăşi reciprocă, şi toate instrucţiunile sau dorinţele importante au fostcomunicate în scris.

O sursă importantă pentru studierea diplomaţiei asiriene constituierapoartele secrete ale împuterniciţilor regali. În toate ţările şi oraşelevecine „regele regilor” avea un efectiv de aşa-numiţi „sclavi regali”,care urmăreau foarte atent ce se petrece în jur, ce se întîmplă în regiunilede frontieră şi în statele apropiate. Ei îl informau imediat pe rege şi pefuncţionarii săi cu privire la toate evenimentele importante observate:acreditarea sau expulzarea trimişilor, organizarea comploturilor,revoltelor, construirea noilor cetăţi, pregătirile de război, deplasărilede trupe, încheierea de alianţe etc.

În astfel de ţări, ale Orientului Antic, precum China, în cancelariileregale asemenea informaţii erau înregistrate cu minuţiozitate. Şefii soliilorchinezeşti erau obligaţi să furnizeze rapoarte scrise privind activitateamisiunilor în străinătate, diverse mărturii care s-au păstrat pînă în zilelenoastre.

Responsabilitatea solilor şi soliilor în statele antice de est rezidanu numai în a înregistra şi a raporta pe marginea evenimentelorîntîmplate, dar de a contribui personal la stabilirea bunelor relaţii, oriprecum menţiona Manu în învăţăturile sale „pacea şi războiul depindde soli, pentru că numai ei aruncă sămînţă de ceartă între aliaţi. Eideţin acel meşteşug diplomatic, care face ca între împăraţi sădomnească pacea sau să înceapă războiul” [39].

38 VALENTIN BENIUC

TEMA 3. DIPLOMAŢIA ÎN GRECIA ANTICĂ

Istoria diplomaţiei din Grecia Antică poate fi împărţită convenţionalîn mai multe perioade: secolele XII-VIII î. e. n. – perioada de formareşi dezvoltare a proceselor de negociere intertribale în condiţiile constituiriistatului sclavagist şi menţinerea relaţiilor gentilice. În acele timpuri relaţiilediplomatice aveau un caracter spontan şi au apărut numai din necesitateade soluţionare a conflictelor militare între triburi; secolele VIII-IV î. e. n.constituie perioada clasică a diplomaţiei greceşti, în care bogatele oraşede pe ţărmul Mării Egee, cum ar fi Atena, Sparta, Corint, Miletus, Efes,Galikarnas devin centre ale vieţii internaţionale. De menţionat, că toţioamenii de vază din conducerea polisurilor îndeplineau în acelaşi timp şifuncţiile unui diplomat. Metodele diplomatice de soluţionare a conflictelorîntre oraşele-state şi încheierea tratatelor de pace capătă un caractersistematic; secolele IV-III î. e. n. reprezintă perioada în care Macedoniaa reuşit să-şi consolideze influenţa în Grecia şi apoi să-şi supună oraşelegreceşti. În timpul domniei regelui Filip al II-lea (anii 359-336 î. e. n.),Macedonia a devenit unul dintre cele mai puternice state din bazinulMării Egee, care a subordonat influenţei sale (pe cale militară şidiplomatică) una după alta regiunile greceşti. Nici chiar Atena nu a pututscăpa de această soartă; secolele III – I î.e.n. constituie perioada relaţiilordiplomatice şi internaţionale caracteristică lumii elinistice. Epoca elinisticăprezintă interes nu doar prin numărul mare de tratate de alianţă încheiate,dar şi prin faptul că la acea vreme au început să apară persoane speciale(un fel de miniştri de externe), responsabili de gestionarea relaţiilor cuţările vecine. Aceştia aveau la dispoziţie cancelarie şi conţopişti, ceîntocmeau instrucţiuni pentru soli, mesaje pentru împăraţi etc.

În contextul acestei teme nu vom face o analiză a fiecărei perioade


în parte, ci vom respecta strict principiile istorismului. Vom încerca sălămurim doar unele probleme complexe, în sens analitic.

Planul

1. Formarea şi dezvoltarea tehnicilor diplomatice de negociereîn relaţiile intertribale şi dintre oraşele-state: aparatul conceptual.

2. Tipuri de relaţii interstatale în Grecia Antică: amficţionii,simpolitii, simahii.

3. Practica, formele şi tehnicile de relaţii diplomatice în GreciaAntică: puncte de vedere, evaluări.

Literatura

1. Гомер. Илиада. - М., 1987.2. История Европы. Т. I: Древняя Европа. – М., 1988.3. История Древней Греции. - М., 1962.4. История Древней Греции. - М., 1986.5. Древняя Греция. - М., 1956.6. История дипломатии. Т. I. - М., 1941.7. История дипломатии. Т. I. - М., 1959.8. Г. Никольсон. Дипломатическое искусство: Четыре

лекции по истории дипломатии. - М., 1962.9. История международных отношений и дипломатии в

древнем мире. - М., 1945.

1. Formarea şi dezvoltarea tehnicilor diplomatice denegociere în relaţiile intertribale şi dintre oraşele-state:aparatul conceptual

Problemele de formare şi dezvoltare a tehnicilor diplomatice denegociere în relaţiile intertribale şi dintre oraşele-state din Grecia Anticăsunt expuse atît în lucrările dedicate acestui subiect[40], cît şi în lucrărilecu caracter general privind istoria Greciei Antice[41].

Un interes evident privind studierea problemei date prezintă primadin cele patru lecţii de istorie a diplomaţiei, elaborate de savantul britanic

40 VALENTIN BENIUC

G. Nicholson[42]. Analizînd originea şi evoluţia aparatului conceptual,şi împreună cu el, istoria dezvoltării diplomaţiei şi negocierilor în GreciaAntică, autorul aplică o strictă abordare logico-intuitivă.

„După cum se vede, curînd a devenit clar, presupune acesta, cănici un fel de negocieri nu pot fi finalizate cu succes în cazul în caretrimişii unei sau altei ţări vor fi ucişi la sosirea lor în misiune. Aşadar,conchide G. Nicholson, imunitatea diplomatică a devenit primul principiuconsfinţit în relaţiile interstatale”. Drept argumente sunt aduse rezultateleobservaţiilor făcute asupra aborigenilor din Australia, precum şi legilelui Manu din poemul lui Homer, potrivit cărora solii (trimişii oficiali)erau înzestraţi cu imunităţi speciale, dăruite de către zei.

Faptul că grecii încă din vremurile cele mai îndepărtate au creatun sistem complex de relaţii diplomatice, meditează savantul, esteconfirmat de numărul mare de cuvinte, care a apărut la acel momentpentru a desemna diferite etape de negociere. Primul cuvînt a fostnoţiunea de „dialage” – „reconciliere”, ceea ce însemna mai mult decîto simplă dorinţă de a pune capăt conflictelor militare. Apoi aparecuvîntul „syntaxis” – „acord” (înţelegere), care exprima noţiunea dearmistiţiu temporar sau local. După aceasta ar fi putut urma noţiuneade „contract”, ceea ce semnifică „omologie” sau „convenţie” –„syuntex”. Cuvîntul „summahia” însemna alianţă, iar „sumbolon” –contract comercial. Armistiţiul „sacru” a fost numit „sponde” şi eraproclamat pentru perioada desfăşurării Jocurilor Olimpice, iar multaspiratul cuvînt „eyrene” marca încheierea păcii.

Studii ale aparatului conceptual al diplomaţiei elene antice au fostîntreprinse şi de alţi istorici [43]. Ei considerau că cea mai veche formăde relaţii diplomatice între triburile greceşti a fost realizată de aşa-numiţii „mesageri” sau „crainici”. În poemul „Iliada” de Homer, semenţionează că:

Inima-n pieptul aheilor se smicura de durere.Nu mai putea Agamemnon de inimă rea şi duiumulCutreiera poruncind la toţi strigătorii s-aduneArmia, pe fiecare să-l cheme la sfat pe şoptite;Însuşi se tot sîrguia între toate ale lor căpetenii.


Toţi cu mîhnire şedeau în sobor. Între ei AgamemnonSta în picoare şi lacrimi din ochi îi curgeau ca izvorul[44]

Mesagerii nu numai că îi convocau pe cei ce cîrmuiesc la reuniuni,după cum reiese din „Iliada”, dar erau însărcinaţi să ducă corespondenţade la un împărat la altul, şi nu doar în perioada de pace, dar şi pe timpde război. Personalitatea mesagerului era considerată inviolabilă.

Aceste persoane, care în limba greacă erau numiţi „keryukos”sau „angelos”, menţineau relaţiile intertribale, ce embrionau fazaincipientă de dezvoltare a societăţii greceşti.

Odată cu dezvoltarea oraşelor-state greceşti, au fost desemnaţioameni speciali, ai cărui scop era de a purta negocieri cu vecinii. Înlimba greacă ei erau numiţi cu un cuvânt special “perbutos” -„conducător” („căpetenie de gintă”), „trimis”. În Atena, precum şi înalte oraşe democrate, solii erau aleşi la adunările populare. În Sparta,de exemplu, aceşti reprezentanţi erau numiţi din rîndul conducătorilor.Iniţial, pentru a purta tratative, era delegat doar un singur sol. Cevamai tîrziu la negocieri era autorizat un grup, compus din trei-cincipersoane, dintre care unul era desemnat responsabil şi se numea„arhipresbeutos”.

Solilor li se înmînau scrisori prin care se certifica autenticitateapersoanei, fiind adresate celor care se aflau în posturi de conducereale statului, în care solii erau primiţi (acreditaţi). Aceste scrisori eraunumite „syumbola”.

Pentru confirmarea dreptului de a purta tratative, solilor li seînmînau şi nişte certificate, emise sub formă de plăci din ceară, pe careera înscris că aceştia au fost însărcinaţi de a negocia şi de a încheiaacorduri în numele Adunării Populare sau al Consiliului Bătrînilor.

Aceste plăci au fost numite „diplomata”, de aici provenind cuvîntulmodern „diplomat”. Dacă o persoană oarecare susţinea că este sol,dar nu putea să confirme cu probe (scrisoare de acreditare) prero-gativele sale, el risca pedeapsa cu moartea.

Solilor li se alocau resurse foarte limitate pentru plata diferitelorcheltuieli şi li se interzicea să accepte cadouri. De menţionat, că

42 VALENTIN BENIUC

Timagor*, sol la Atena, a fost executat pentru că a primit cadouri dinpartea regelui Artaserse**, iar Demostene*** a folosit tot darul săude orator pentru a crea impresia că Aeschines**** a fost mituit decătre Filip al Macedoniei*****. În cazul în care negocierile erauîncununate cu succes şi încuviinţate de concetăţeni, solii erau decoraţicu o coroană din ramuri de măslin şi li se oferea o masă de prînzgratuită, subvenţionată de primăria oraşului, iar, uneori, li se aduceauîn dar o plăcuţă comemorativă. Dacă nu le surîdea norocul, acestorali se putea aplica orice fel de sancţiuni. În tot cazul, solii erau obligaţisă prezinte rapoarte despre cheltuielile efectuate Comitetului desupraveghere asupra finanţelor publice. Se întîmpla cîteodată că uniioameni politici, neprieteni ai solilor, puteau folosi ca pretextindependenţa lor financiară pentru a-i acuza de corupţie şi ineficienţădiplomatică. Astfel, funcţia de sol în oraşele-state greceşti nuprevestea o muncă uşoară şi bine plătită.

În oraşele-state ale Greciei Antice funcţiona instituţia de confidenţi– împuterniciţi, oameni de încredere. Aceştia au fost numiţi „proxeni”- magistraţi însărcinaţi cu primirea oficială a solilor, a oaspeţilor cetăţiloretc.; „ksenoks” – în limba greacă are accepţia de „oaspete”; „proxen”

* Timagor – sol atenian, participant la negocierile cu regele persan Artaxerxe alII-lea (anul 367 î.e.n.). Ulterior, a fost acuzat de trădare şi condamnat la moarte.** Mnemon Artaxerxe al II-lea (anii 405-359 î.e.n.) – suveran al ImperiuluiPersan. A purtat lupte de lungă durată cu Sparta.*** Demostene (anii 384-322 î.e.n.) – orator atenian şi om politic distins.Conducătorul partidei antimacedoneene. Demostene a susţinut principiiledemocraţiei sclavagiste ateniene în lupta împotriva grupărilor oligarhice, carevoiau să supună Grecia Macedoniei.**** Aeschines (circa anii 390-314 î.e.n.) – om politic şi orator din Atena Antică,susţinător al grupărilor oligarhice promacedoneene.***** Filip al II-lea al Macedoniei (circa anii 382-336 î.e.n.) – rege al MacedonieiAntice din anul 359 î.e.n.; proeminent conducător militar şi diplomat. A instauratdominaţia sa în Grecia, după un şir de manevre diplomatice şi victorii asupraLigii elene în Bătălia de la Chaeronea, în anul 338 î.e.n.


în traducere înseamnă „în locul oaspetelui”. În Grecia Antică, oaspetele,tradiţional, era considerat o persoană sacră şi nicidecum nu se cuveneaca oaspetele să fie ofensat. Activitatea proxenilor ne aminteşte deatribuţiile consulilor din perioada contemporană. În cazul în care oricaredintre locuitorii acelui oraş, cu care proxenul întreţinea relaţii de bunăînţelegere, venea în oraşul unde proxenul îşi exercita funcţiile, acesta îlinvita la el acasă, îl trata cu bunăvoinţă şi în caz de boală îi ofereaajutor medical. S-a întîmplat, că cel venit la oraş a decedat; atunciproxenul lua în custodie proprietatea lui, apoi o trimitea rudelorapropiate ale acestuia. Prin intermediul proxenilor se întreţineau şirelaţiile diplomatice. Dacă reprezentanţii soliilor soseau în misiune într-un oraş oarecare, ei făceau apel, în primul rînd, la proxenul lor.

Pentru a înţelege mai bine atmosfera în care se desfăşurau relaţiiledintre oraşele-state şi importanţa conceptelor de mai sus, vom expune,pe scurt, esenţa celor două misiuni diplomatice, redată detaliat înepopeea „Iliada”, atribuită lui Homer.

Homer descrie solia cu care au plecat spre Troia, înainte derăzboi, Menelau* şi Odiseu**, în speranţa de a asigura revenirea Elenei,răpită de Paris, pe cale paşnică. Misiunea lor a eşuat, deoareceAntimah***, fiind în serviciul lui Paris, a aranjat în Adunarea Popularămajoritatea voturilor împotriva propunerii ca Elena să fie extrădatăsoţului ei. Antimah a mers atît de departe, încît a propus ca solii să fiecondamnaţi la moarte. Cîţiva ani mai tîrziu, bătrînul rege Priam**** apovestit Elenei această întîmplare îngrozitoare. „Atunci cînd în faţa

* Menelau – unul dintre eroii poemului „Iliada” de Homer, regele Spartei, soţulElenei, răpită de Paris, fiul regelui Priam al Troiei. După răpirea Elenei Menelauşi fratele său, Agamemnon, regele cetăţii Micene, şi-au adunat toate forţele şiau pornit un război împotriva Troiei.** Odiseu – celebru erou grec (cunoscut din „Iliada”, dar mai ales, din „Odi-seea”), rege al insulei Ithaca. A participat la Războiul troian de partea grecilor.După distrugerea Troiei, în drum spre casă, Odiseu a trebuit să treacă prinmulte peripeţii, descrise în „Odiseea”.*** Antimah – unul dintre eroii din „Iliada”, nobil troian.**** Priam - rege al troienilor.

44 VALENTIN BENIUC

adunării locuitorilor cetăţii Troia solii au început să-şi expună elocventargumentele lor, Menelau, cu toate că era cel mai tînăr dintre cei doidiplomaţi, a luat cuvîntul şi a vorbit liber, clar şi concis. El a fost sincer,pentru că nu era flecar sau înclinat să se abată de la subiect. ÎnţeleptulOdiseu, dimpotrivă, începîndu-şi discursul, a continuat să-şi aţinteascăprivirea în pământ şi să-şi ţină toiagul drept în faţă, neclintindu-l nici îndreapta, nici în stînga, ca şi cum ar fi fost un om greu de cap.

Aveai impresia că îşi dă importanţă sau nu este întreg la minte.Dar a fost suficient să auzi această voce puternică, ce răbufnea dinpieptul lui, şi cuvintele-i se rostogoleau unul după altul, aidoma fulgilorde nea în zi de iarnă, şi era clar că Odiseu, în calitatea sa de ambasadornu avea pereche în breasla din care făcea parte”[45].

O altă descriere a misiunii diplomatice, expusă de Homer, în cîntulal noulea din „Iliada”, se referă la modul în care Ajax*, Odiseu şi Fenix**

au mers cu solie de împăcare la Ahile***, „aflat în singurătate într-unuldin corturile mirmidonilor”****. Din aceste relatări putem concluzionaurmatoarele:

1. În secolul al VIII-lea î.e.n., soliile străine, de obicei, erau primitede către Adunarea Populară, in corpore.

2. Misiunile diplomatice se instituiau din cel puţin doi soli, fiecarepregătindu-şi dinainte discursul pe care urma să-l rostească.

3. Propunerea făcută de Antimah de a le ridica imunitateadiplomatică celor doi soli şi de a-i condamna la moarte, a şocat profundopinia publică la acea vreme. Atunci, cînd cei doi fii ai lui Antimah, întimpul bătăliei, au căzut din carul de luptă şi au nimerit în mîinile luiAgamemnon, acesta le-a tăiat capetele, spunînd: „Acum, în sfîrşit, veţiplăti pentru faptele necinstite ale tatălui vostru”.

* Ajax – unul dintre eroii greci, care a participat la Războiul troian.** Fenix – bătrînul înţelept, de la care Ahile a luat cunoştinţe de oratorie şi artămilitară.*** Ahile – erou grec, care a luptat împotriva troienilor.**** Mirmidoni – războinici din triburile ahee, care au luptat sub conducerea luiAhile.


4. Înainte ca solii să sosească la locul de destinaţie, aici erautrimişi doi mesageri pentru a le asigura imunitatea diplomatică şisecuritatea.

2. Tipuri de relaţii interstatale în Grecia Antică:amficţionii, simpolitii, simahii

Natura şi esenţa relaţiilor interstatale în Grecia Antică depindeaudirect de interesele politice ale oraşelor-state şi de problemele pe carele aveau de soluţionat. Acest lucru implica diferite forme de cooperare,care, la acea vreme, căpătaseră un caracter strict structurat sub formaunor alianţe politico-militare şi religioase. Existau trei tipuri principalede astfel de alianţe: amficţionii, simpolitii şi simahii.

Să le examinăm pe fiecare în parte.Amficţioniile au apărut în secolele IX-VIII î.e.n. ca urmare a

unificării oraşelor greceşti în jurul templelor şi al confesiunilor religioase.În anii ’40, în literatura de specialitate privind Grecia Antică şi istoriadiplomaţiei, se susţinea că au existat patru feluri de asemenea amficţionii:1) amficţionia în jurul templului lui Apollo din Delphi; 2) amficţionia înjurul templului zeiţei belşugului şi a recoltei Demetra; 3) amficţionia înjurul templului din Olimpia, din care făceau parte toate oraşele greceştişi chiar unele oraşe din Italia; 4) amficţionia în jurul templului lui Apollode pe insula Delos, compusă din Attica (diviziune administrativă), insulaEvia şi Insulele Arhipelagului”[46].

În anii ”50 istoricii au descoperit şi au descris încă o alianţă amfic-ţionică, ce s-a format în secolul al VI-lea î.e.n. în Beoţia – la început,în jurul templului lui Poseidon, apoi în jurul templului zeiţei Atena -Itonia”[47].

Principalele funcţii ale acestor amficţionii constau în protejareatemplelor şi a proprietăţii lor; grija faţă de festivităţile ce se desfăşurauîn zilele de iarmaroc, la care se puteau întîlni în siguranţă comercianţiidin diferite oraşe, unde se puneau în discuţie şi se soluţionau litigiile cuprivire la frontierele dintre oraşele-state şi teritoriile stăpînite de triburi.Autorităţile amficţionice aplicau măsuri punitive persoanelor carerăpeau teritorii ce aparţineau templelor, încălcau securitatea ritualurilor

46 VALENTIN BENIUC

religioase şi a comerţului sau, în genere, care nu se supuneau hotărîriloradoptate de către Consiliul amficţionic.

Toţi membrii alianţei amficţionice aveau aceleaşi drepturi. Deobicei, aceştia erau numiţi ieromnimoni. Ieromnimonii se întruneau dedouă ori pe an – primăvara şi toamna. La aceste întîlniri se discutau şise soluţionau problemele curente, apărute în legătură cu situaţialăcaşelor sfinte şi rolul lor în nesfîrşitele conflicte militare.

În afară de faptul că erau discutate diverse probleme militare, laconsiliile ieromnimonilor se soluţionau chestiuni referitoare la pace peperioada sărbătorilor şi desfăşurării competiţiilor în cinstea divinităţilor.Astfel, la Jocurile Olimpice se reuneau participanţii din întreaga Grecie.Locuitorii unui oraş puteau să treacă pe teritoriul altui oraş, fără teamăpentru siguranţa proprie, fiind încrezători că, în caz de necesitate, eivor primi adăpost, hrană şi tot de ce au nevoie pentru o existenţănormală în afara oraşului sau tribului lor.

Simpolitiile în literatura ştiinţifică de specialitate sunt adeseanumite state federative sau state federale. În alianţe de acest tip sereuneau polisurile (oraşele), populaţia cărora împărtăşeau aceeaşiidentitate etnică. Majoritatea simpolitiilor, cunoscute în secolul alIV-lea, s-au format în arealul alianţelor vechilor triburi. Uneori parteneriise aflau în diferite stadii de dezvoltare, întrucît în cadrul unei simpolitiicoexistau şi polisuri, şi asociaţii tribale. Cele mai puternice şi influenteau fost simpolitiile de Arcadia, Holkida şi altele. Simpolitiile atingapogeul dezvoltării în perioada imediat următoare, dar şi în secolul alIV-lea ele au fost destul de larg răspîndite.

Cea mai mare pondere în Elada o aveau simahiile – alianţepolitico-militare, care, potrivit istoricilor, determinau natura politică înrelaţiile dintre oraşele-state. „Maho” în greacă înseamnă „eu lupt”,„sium” – împreună, „simaho” – cel, care luptă împreună. Aşadar,simahiile nu sunt altceva decît nişte alianţe militare.

După cum se afirma în una din primele lucrări privind istoriadiplomaţiei în Grecia Antică şi a statelor elenistice”[48], au existat maimulte alianţe de acest fel. Prima dintre acestea a fost Alianţa de laPelopones (Lakedemon), creată în secolele VII-VI î.e.n. în jurul


oraşului Sparta. Apoi a urmat prima Alianţă Maritimă de la Atena,înfiinţată în perioada anilor 478-470 î.e.n., care mai tîrziu s-a dezvoltatşi s-a transformat într-o veritabilă putere maritimă ateniană; a douaAlianţa maritimă Ateniană (anii 378-377 î.e.n.); Alianţa oraşelor Beoţiasau Alianţa de la Fivan (mijlocul secolului al IV-lea î.e.n.); în nordulGreciei a luat naştere Alianţa oraşelor din jurul Halkidei (secolul alIV-lea î.e.n.); în sfîrşit, în secolul al III-lea î.e.n. au fost constituitealianţele de la Etolia şi Achea. Să ne oprim, pe scurt, asupra celordouă mari alianţe – cea de la Lakedemon şi cea de la Atena (Delos).

Simahia de la Lakedemon a fost fondată în secolul al V-lea î.e.n.ca o alianţă a oraşelor şi comunităţilor din Pelopones. În fruntea acesteialianţe se afla Sparta. Organul suprem de conducere al alianţei eraadunarea unională (silogos), care se convoca de către oraşul-hegemon– Sparta, o dată pe an. Toate oraşele care făceau parte din alianţă,dispuneau de un singur vot, indiferent de mărimea şi de importanţa lor.Chestiunile, care interesau pe toţi, erau hotărîte cu majoritatea de voturi,doar după dezbateri politice şi negocieri diplomatice”[49].

O altă mare alianţă a oraşelor elenistice a fost cea ateniană sauSimahia de la Delos, condusă de către Atena. Ea a fost creată întimpul războaielor greco-persane pentru a lupta împotriva Persiei şise deosebea de Alianţa lacedemoniană după două trăsături: în primulrînd, aliaţii plăteau o taxă specială (foros) în vistieria publică de laDelos; în al doilea rînd, aceştia erau tot mai dependenţi de forţaprincipală, conducătoare – Atena. Cu timpul, Simahia de la Delos s-atransformat în Puterea de la Atena (arhe).

De menţionat, că relaţiile dintre cele două simahii erau ostile. Încele din urmă, în a doua jumătate a secolului al V-lea, acest lucru acondus la dezlănţuirea Războiului Peloponesiac, în care a fost implicatăaproape întreaga Grecie.

Simahia de la Atena a fost distrusă după înfrîngerea Atenei înRăzboiul Peloponesiac (anul 404 î. e. n.). Cu toate acestea, puţin maitîrziu, în anul 378, atenienii au unit în jurul lor oraşele de pe insulă,creînd cea de-a doua Alianţă Maritimă de la Atena. În conformitatecu tratatul încheiat, al cărui text s-a păstrat pînă în zilele noastre,

48 VALENTIN BENIUC

atenienii s-au obligat să nu intervină în afacerile interne ale aliaţilor şisă soluţioneze toate problemele majore de comun acord cu consiliulacestora. În curînd, contrar aşteptărilor, atenienii au încălcat din noutratatul, fapt ce a condus la destrămarea Alianţei (anul 355 î.e.n.) “[50].

Făcînd o descriere sumară a tuturor celor trei tipuri de alianţe şicomparînd structura lor funcţională, se poate afirma că în cazul în careamficţioniile au fost create în baza principiilor religioase, iar simpolitiileerau produsul unei „stări de linişte” de lungă durată, ce a permisasocierea politică a populaţiei ce locuia în aceeaşi zonă, atunci simahiile,în special, cea de la Atena, erau instituite din oraşe-state, care se aflaula un nivel de dezvoltare suficient de ridicat.

Precizia formulărilor, conţinute în statutul celei de-a doua AlianţeMaritime de la Atena, complexitatea structurii acestei coaliţiidemonstrează că statele greceşti au adus o contribuţie substanţialăpracticii de creare a uniunilor interstatale în Europa. În acest sens nupoate fi expusă ipoteza că principiile de instituţionalizare şi funcţionarea simahiilor stăteau la baza activităţii statelor contemporane; oricum,în literatura istorică a fost lansată opinia că simahiile erau aproape deconcepţia constituirii unui stat federal.

3. Practica, formele şi tehnicile de relaţii diplomatice înGrecia Antică: puncte de vedere, evaluări

Cele menţionate, ne sugerează ideea că deja în secolul al V-leaî.e.n. în Grecia a fost creată o structură bine determinată şi dezvoltatăpentru acele vremuri, preocupată de relaţiile internaţionale. Aici aufost concepute şi create consiliile de amficţionii, organele deconducere ale diverselor alianţe dintre oraşele-state greceşti, a fostpusă temelia relaţiilor federative, fapt ce demonstrează, că greciiînţelegeau perfect importanţa şi valoarea acestora. Ei au elaborat şiau aplicat eficient în practică asemenea proceduri diplomatice cumar fi: declararea războiului, încheierea păcii, ratificarea tratatelor,arbitrajul, neutralitatea, schimbul de soli, activitatea consulară. Aufost recunoscute anumite reguli de desfăşurare a acţiunilor militare.De asemenea, au fost elaborate diverse prevederi, practicate pe


scară largă, care determinau statutul cetăţenilor străini, acordareacetăţeniei, dreptul de azil, extrădarea criminalilor şi navigaţia maritimă.Acest proces, care poate fi recunoscut ca unul politico-diplomatic,este în strînsă legătură cu procedura de negociere.

În Grecia Antică, negocierile diplomatice se desfăşurau, de regulă,după principiul „faţă în faţă” la masa tratativelor, prin comunicare verbală,şi în condiţii de transparenţă. Cîţiva membri ai misiunii (de multe ori într-o singură misiune erau implicaţi pînă la zece soli) îşi rosteau discursuldinainte pregătit în faţa suveranului sau Adunării Populare. În cazul încare discuţiile se terminau cu încheierea unui acord, atunci condiţiileacestuia erau sculptate, în limba atică, pe nişte lespezi din piatră şi expusepublicului larg fie în piaţa oraşului, fie într-un loc sacru pentru greci, cumar fi, de exemplu, templul central, loc deosebit de venerat în acesteoraşe. La Atena, de exemplu, textele tratatelor internaţionale erau tăiateîn marmură şi amplasate în Acropolă – templul zeiţei Atena.

Acordurile aveau un conţinut foarte variat şi reflectau problemece ţineau de prietenie, colaborare, pace, alianţă, anumite problemeeconomice etc. Acordul dintre eleaţi şi ereaţi – unul dintre cele maivechi şi cunoscute acorduri de alianţă, încheiat în Grecia Antică, înjurul secolului al VI-lea î.e.n., prevedea:

„Acord dintre eleaţi şi ereaţi. Fie ca această alianţă să dureze100 de ani şi să înceapă în acest an. Dacă va trebui să pregătim sausă începem acţiunile, ambele popoare vor acţiona în comun, atît petimp de pace, cît şi pe timp de război. Dacă ele nu vor acţiona încomun, atunci cel care va încălca acordul, va fi obligat să plăteascăZeului Olimpului un talant de argint. Dacă cineva va distruge aceastăinscripţie, fie om al legii sau din gloată, acela va fi supus la plataamenzilor sacre” “[51] .

E cazul să facem trimitere şi la textul altui acord, încheiat întreMacedonia şi unul dintre oraşele greceşti – Halkida. Acest acord dealianţă, conţinînd inclusiv prevederi cu privire la comerţ, se referea laperioada de mai tîrziu (anii 389 – 383 î.e.n.). Iată conţinutul acestuidocument: „Acord între Amyntas, fiul lui Arrideo şi locuitorii Halkidei.Alianţa între aceştia se încheie pe o perioadă de 50 de ani împotriva

50 VALENTIN BENIUC

tuturora. Daca cineva îl va ataca pe Amyntas, atunci el va trebui să luptecu halkidienii, iar dacă îi va ataca pe halkidieni, apoi va fi nevoit să intre înrăzboi şi cu Amyntas ...”. După expusele condiţii de asistenţă militarăreciprocă sunt stipulate şi cele ce se referă la relaţiile comerciale: „Halkidieniiau voie să scoată din ţară smoală şi orice fel de cherestea, alta decît ceade molid, bună pentru construirea locuinţelor şi vaselor navale, şi numaidacă Cetatea Halkida nu va mai avea nevoie de aceste materiale; se permitescoaterea din ţară şi a cherestelei din pin, dar halkidienii sunt obligaţi să-linformeze pe Amyntas şi să achite taxele vamale stabilite. Pentru toatecelelalte bunuri se permite, cu condiţia achitării taxelor vamale, importul şiexportul din Macedonia în Halkida şi din Halkida în Macedonia. NiciAmyntas, nici halkidienii nu vor lega separat relaţii de prietenie cuAmphipolis, Beoţia, Akanf, Medea, dar în cazul în care acest lucru va fiavantajos pentru ei, se va încheia un contract de comun acord. Acorduleste întărit prin jurămînt de ambele părţi” “[52].

Se poate afirma, cu drept cuvînt, că grecii încheiau acorduri cuprofil larg, elaborate în condiţiile unei transparenţe depline, iarprevederile acestora vizau perioade destul de mari, din perspectivaistorică.

Cu toate acestea, odată cu stabilirea influenţei Macedoniei, texteleintegrale ale tratatelor nu totdeauna erau enunţate. Treptat, în diplomaţiagreacă se înrădăcinează sistemul tratatelor secrete şi al diplomaţieisecrete. (Un asemenea tratat, de exemplu, este cel încheiat între Atenaşi regele Filip în privinţa oraşului Amphipolis).

Luînd în consideraţie, la prima vedere, mediul izolat al oraşelorgreceşti, se exclud asemenea forme de relaţii interstatale si diplomatice,ca neutralitatea şi arbitrajul. Totuşi, statutul de neutralitate, exprimatprin îmbinarea expresivă „a rămîne liniştit”, era bine cunoscut, şiarbitrajul constituia o procedură obişnuită de soluţionare paşnică adiferendelor. În textul tratatului încheiat între Atena şi Teba, de exemplu,Lamia este numit oraşul „celor aleşi”, adică ales în funcţia de judecător.Uneori, în postura de arbitri erau desemnaţi filosofi celebri sau cîştigătoriai Jocurilor Olimpice. Există dovezi pentru cel puţin 46 de hotărîri dearbitraj, pronunţate în perioada anilor 300 - 100 î.e.n”[53].


În literatura de specialitate cu privire la istoria Greciei Anticesunt frecvente descrierile sentimentelor patriotice, iar uneoriultrapatriotice ale grecilor faţă de oraşul natal. Este tentant să credemcă patriotismul era atît de puternic, încît fiecare grec îi considera petoţi ceilalţi eleni duşmani potenţiali, iar pe toţi barbarii – sclavi înnăscuţi.Pornind de la acest fapt şi judecînd logic putem presupune că în lumeaelenistică nu era cunoscut conceptul de conciliere sau de eticăinternaţională. În realitate, însă, nu era aşa. Faptele arată altfel.

În pofida convingerilor că securitatea propriului oraş este maipresus de toate, grecii însă recunoşteau existenţa unor principii,consfinţite de zei, care reglementează relaţiile internaţionale. Tratateleerau obiectul unei griji deosebite din partea lui Zeus – chezaş al cuvîntuluidat şi al jurămîntului depus, considerîndu-se nedemn de a reziliacontractul, fără un motiv întemeiat, sau de a-ţi părăsi aliatul pe cîmpulde luptă. Cretanii, tesalienii, naravienii şi chiar spartanii erau blamaţipretutindeni pentru rea-credinţă în relaţiile diplomatice. Se consideranevrednic „de a ataca pe neaşteptate un vecin sau a dezlănţui un războinedeclarat sau nedrept”. Atrocităţile şi profanarea răniţilor şi acadavrelor celor căzuţi pe cîmpul de luptă erau condamnate ca acte„demne doar de barbari”. Probabil că grecii conştientizau şi erau deacord cu Tucidide, care menţiona, că războiul este un mijloc „rău şipericulos” de soluţionare a litigiilor internaţionale.

Cu toate acestea, în pofida existenţei structurilor diplomatice,relativ bine organizate la vremea respectivă, a mecanismelor,procedurilor, formelor şi tehnicilor de negociere şi anumitor principiiale relaţiilor dintre state, diplomaţii greci, în opinia lui Nicholson, erausuficient de inapţi din următoarele trei motive principale:

În primul rînd, acestora le era caracteristică, după cum a numit-o Herodian „vechea boală (a grecilor) – amorul pentru discordie”,rivalitatea stăpînindu-i într-atît, încît le-a fost paralizat firescul instinctde autoconservare.

În al doilea rînd, eficienţa activităţii diplomatice a grecilor cedasemnificativ din cauza temperamentului lor impetuos. Fiind extrem deinteligenţi, ei, în acelaşi timp, puneau mai presus de toate, intrigile şiviclenia, subminînd în acest fel temelia oricăror discuţii serioase –

52 VALENTIN BENIUC

încrederea. Pe lîngă toate acestea, ei erau fără tact şi flecari, nu aveausimţul de a alege momentul potrivit în acţiuni şi dădeau dovadă dearoganţă şi lipsă de respect faţă de alţii.

Pe marginea celor două observaţii Nicholson nu aduce nici unargument, şi, deci, nu ne rămîne decît să acceptăm punctul său devedere ca unul din multele, expuse în literatura de specialitate privindistoria diplomaţiei. În ceea ce priveşte al treilea motiv, acesta aduceun argument destul de convingător. Grecii nu au reuşit să transpună înviaţă divizarea corectă a atribuţiilor privind afacerile interne şi celeinternaţionale. În afară de asta, ei aşa şi nu şi-au dat seama denecesitatea avansării activităţii diplomatice într-o societate democraticăpînă la nivelul de eficienţă diplomatică într-o societate autocratică.(Vom consemna, în acest sens, că de aceasta ei nu „şi-au dat seama”nici mai tîrziu şi trebuie să menţionăm că şi astăzi aceste „deficienţe”sunt resimţite şi, fireşte, că ele vor trena. În condiţiile democratice,metodele diplomatice sunt create şi se perfecţionează împreună cuoamenii, cu societatea. În ceea ce priveşte eficienţa acestora în cadrulunui regim autocratic, ea se manifestă în momentele de criză sau desoluţionare rapidă a unor probleme tactice). Anume acest inconvenient– lipsa de operativitate, consideră Nicholson, a dus la pierirea grecilor.

În acest sens, savantul britanic punctează şi alte argumenteinteresante. Atunci cînd o societate democratică are de a face cu unsistem despotic, ea totdeauna se află în dezavantaj, pentru că deciziilepe care urmează să le ia, niciodată nu pot fi suficient de secrete şirapide. Grecii, în virtutea metodelor diplomatice pe care le promovauconsecvent, şi-au agravat şi mai mult dezavantajele situaţiei lor. Pentrucă ambasadorii lor aproape niciodată nu păreau să aibă suficienteîmputerniciri, aceştia erau nevoiţi sau să se întoarcă acasă, sau să trimităcurieri pentru instrucţiuni suplimentare de care aveau nevoie în legăturăcu schimbarea situaţiei. În acel moment, nu exista o comunicareoperativă şi orice tărăgănare ar fi putut să aibă consecinţe dezastruoase.De subliniat, că însăşi Adunarea Populară era iresponsabilă şi instabilăşi oricînd putea pune la îndoială încrederea în ambasadorii săi, chiar şiatunci cînd aceştia respectau cu stricteţe instrucţiunile primite.

Un exemplu elocvent de tergiversare şi confuzie, caracteristică


diplomaţiei societăţii democratice a timpului, reprezintă negocierile întreAtena şi Filip al Macedoniei, care s-au desfăşurat într-o atmosferă depanică generală, chiar înainte de catastrofa finală.

În timp ce oraşele antice Amphipolis, Olinf, Kersovlet, Evia,marea amficţionie din Delphi, înseşi Termopilele (defileu îngust, strategicdin partea est-centrală a Greciei) unul după altul cădeau sub controlulMacedoniei, Adunarea Populară din Atena îi condamna la moarte peambasadorii ghinionişti şi discuta în cadrul unor reuniuni furtunoaseînfiinţarea de noi ambasade cu noi instrucţiuni. Adunarea Popularăcontinua să se agaţe de promisiuni, ale căror falsitate era bine cunoscutăde către aliaţi. Aşa a fost spulberată acea încredere, pe care aliaţii omai nutreau faţă de perspicacitatea şi fermitatea atenienilor.

În rechizitoriul ţinut de către Demostene (om politic şi orator atenian)împotriva colegului său Eshin, cuvîntare de acuzare, cunoscută sub numele„Cu privire la ambasada criminală”, existau mai multe critici serioase laadresa diplomaţiei greceşti. Demostene nu a îndrăznit să acuze directAdunarea Populară de ignoranţă, credulitate, laşitate, neîdemînare sausă critice deschis imperfecţiunea Constituţiei. Frica l-a împins peDemostene să dea vina pe Eshin pentru tărăgănarea deliberată,încrederea nesăbuită şi, după toate probabilităţile, interesată faţă deasigurările verbale ale lui Filip, precum şi pentru furnizarea de informaţiifalse în Adunarea Populară. Blamîndu-l pe Eshin, el critica de fapt sistemuldefectuos al diplomaţiei ateniene, şi criticile sale în acest sens nu si-aupierdut însemnătatea nici pînă în ziua de azi, avînd un caracter universal.

„Solii, spunea Demostene, nu au la dispoziţia lor nici nave de război,nici infanterie grea, nici cetăţi; armele lor încercate sunt cuvîntul şioportunităţile prielnice. Atunci cînd au loc negocieri importante, acesteoportunităţi sunt efemere. Dacă ele au fost ratate, atunci sunt ratate pentrutotdeauna, căci a lipsi democraţia de oportunităţile prielnice, aceastaînseamnă a comite o faptă reprobabilă mult mai gravă, decît a face acelaşilucru faţă de oligarhie sau autocraţie. Sistemele lor de guvernare permit dea întreprinde acţiuni imediate la cererea conducerii. Cît ne priveşte pe noi,la început trebuie pus la curent Consiliul cu problemele existente, apoiacesta va trebui să ia o decizie preliminară. Dar lucrul cu pricina se poateîntîmpla numai în cazul în care mesagerii şi solii vor trimite un mesaj scris.

54 VALENTIN BENIUC

* Discursul lui Demostene reprezintă o versiune simplificată ce-i aparţine lui G.Nicholson.

Apoi Consiliul trebuie să convoace Adunarea Populară, dar numai în zilelestabilite prin lege. După aceea trebuie susţinută propunerea făcută în faţaopoziţiei ignorante şi, de multe ori, fără scrupule; şi, chiar şi atunci cîndaceastă procedură fără capăt se epuizează, se iroseşte încă mai mult timppentru a lua deciziile necesare referitor la alocări. Aşadar, solul caretergiversează nejustificat luarea unor decizii în cadrul actualei constituţii şicare nu ne oferă posibilitatea de a beneficia de un concurs de împrejurărifavorabile, nu doar ratează oportunităţile prielnice, dar ne fură putereaasupra evenimentelor ... Mi se pare, că voi, atenienii, aţi devenit indiferenţifaţă de tot ce se întîmplă în societate, aşteptînd în mod stupid dezastrulcare e gata să se abată asupra voastră. Voi staţi aici, urmărind cum veciniinoştri confruntă nenorocirile, şi nu întreprindeţi nici un fel de acţiuni pentrupropria apărare! Se pare că voi chiar nu vedeţi prin ce metode subtile,încetul cu încetul, se submină securitatea ţării noastre ”*.

Aşadar, luînd în consideraţie toate deficienţele şi avantajelediplomaţiei din Grecia Antică, într-o perioadă concret-istorică, se poatemenţiona că aceasta reprezintă pentru istoria, teoria şi practicadiplomaţiei o valoare de neestimat. Ea continuă să fie un subiect majorde cercetare pînă în ziua de azi.


TEMA 4. DIPLOMAŢIA ÎN ROMA ANTICĂ

Luînd act de apariţia, consolidarea şi intensificarea relaţiilordiplomatice în regiunea mediteraneană, Polybius (om politic şi istoricgrec) remarca: “Mai înainte evenimentele pe pămînt se perindau ca şicum separat, pentru că fiecare dintre ele îşi avea locul său deosebit,scopul său deosebit, dar iată, în sfîrşit, începînd din această perioadă,istoria devine parcă un tot întreg: evenimentele din Italia şi Libia seîmpletesc cu cele din lumea asiatică şi lumea elinistică, şi totul se reducela o singură finalitate”[54]. În acea luptă diplomatică şi în condiţiileunor relaţii internaţionale tensionate, Roma avea un loc deosebit, aveapropriul său stil specific de negociere. În legătură cu aceasta, HaroldNicholson menţiona: “Vreau doar să spun că romanii au căutatîntotdeauna să-şi impună voinţa altor popoare, în loc să negocieze pebază de reciprocitate. Anume acesta este motivul pentru care nu aucreat un sistem de relaţii diplomatice, ceea ce ar reprezenta o valoaresuficientă de a ţine locul său de drept, printre multele daruri, lăsate decătre romani urmaşilor lor”[55].

Această afirmaţie nu este neîntemeiată, şi pentru a ne asigura decorectitudinea ei, vom examina istoria diplomaţiei din Roma Anticăprin prisma problemelor de bază.

Planul1. Formarea şi dezvoltarea serviciului diplomatic în Roma Antică.2. Natura, eficienţa, învăţămintele diplomaţiei romane din perioada

Republicii.3. Diplomaţia lui Gaius Iulius Cezar.

56 VALENTIN BENIUC

Literatura1. История Европы. Т. I. - М., 1988.2. История дипломатии. Т. I. - М., 1959.3. Записки Юлия Цезаря и его продолжателей о галльской

войне. Т. I, II. - М., 1991.4. Г. Никольсон. Дипломатическое искусство. Четыре

лекции по истории дипломатии. - М., 1962.5. Г. Бокщанин. История международных отношений и

дипломатии в древнем мире. - М., 1956.6. Знаменитые греки и римляне. – М., 1993.7. Легенды и мифы Древнего Рима и Древней Греции. -

М., 1994.8. А.Черняк. Пять столетий тайной войны. - М., 1985.

1. Formarea şi dezvoltarea serviciului diplomaticîn Roma Antică

După toate probabilităţile, relaţiile diplomatice ale Romei cu veciniisăi apropiaţi au luat naştere imediat după ceremonia de fondare aoraşului* . După ce a devenit rege, Romulus a început organizareaarmatei sale. Au fost formate detaşamente**, numite legiuni. O sutădin cei mai buni cetăţeni din rîndul aristocraţiei gentilice au fost selectaţişi numiţi de către Romulus patricieni. Adunarea patricienilor constituiaSenatul*** - Consiliul Bătrînilor. Toate aceste formaţiuni politice şimilitare demonstrează existenţa unor legături diplomatice ca un factoratenuant obligatoriu privind soluţionarea relaţiilor intertribale complexe,precum şi a problemelor de aplicare a forţei militare.

* Conform legendei, viitorii locuitori ai Romei au săpat o groapă mare, în care audepus roadele acestui pămînt. Apoi, fiecare a aruncat o mînă de ţărînă în groapă,adusă de pe locurile de unde s-au născut. Acest lucru exprima simbolic unitateatuturor celor nou-veniţi, viitorii cetăţeni ai orasului. Groapa cu pricina a devenitcentrul oraşului.** Fiecare detaşament era constituit din 3000 de infanterişti şi 300 de călăreţi.*** Din latinescul senex – bătrîn.


Concomitent, au fost formate colegii de feciali* (preoţi însărcinaţisă îndeplinească ritualurile legate de relaţiile cu străinii). Din componenţaacestor colegii făceau parte 20 de persoane, cărora li se atribuiauacest rang pe viaţă. Activitatea fecialilor, astfel cum reiese din unelesurse[56], avea loc în cea mai mare taină. Aici se săvîrşeau diferiteritualuri, se rosteau cuvinte magice, ale căror sensuri erau numai peînţelesul celor iniţiaţi. Fecialii se deosebeau la exterior de alţii prinr-untip special de îmbrăcăminte de lînă, precum şi după banda de stofătivită, pe care o purtau strîns legată pe cap.

Fecialii, de obicei, erau trimişi în calitate de soli în alte ţări. Eisăvîrşeau diferite ritualuri înainte de declararea războaielor sauîncheierea păcii. Pînă la începerea războiului, ei trebuiau să utilizezetoate procedeele posibile şi disponibile pentru a rezolva conflictul pecale paşnică. În cazul în care negocierile eşuau, atunci se declara războiprintr-un ritual destul de simbolic: stînd pe linia de frontieră, preotul-fecial arunca în direcţia inamicului, pe teritoriul acestuia, o lanceînsîngerată[57].

Unii oameni de ştiinţă pun la îndoială, însă, împuternicirile largiale colegiilor de feciali. Ei susţin că “pe umerii lor” se afla, îndeosebi,responsabilitatea pentru oficierea ritualurilor religioase, legate dedeclararea războiului sau încheierea păcii. În cel mai bun caz, explicaNicholson, acestea executau funcţiile caracteristice unei secţii de tratate,şi anume: păstrarea tratatelor şi altor acte similare, organizarea şidesfăşurarea acţiunilor protocolare; supravegherea respectării întocmaia ceremonialului tradiţional cu privire la declararea războiului sauîncheierea păcii.

Cu funcţii ale serviciul diplomatic din Roma Antică erau împuter-niciţi şi aşa-numiţii recuperatori. Aceştia erau desemnaţi din rînduljudecătorilor (3-5 persoane), ale căror atribuţii constau în examinareacauzelor privind creanţele materiale, care apăreau în mod constantîntre romani şi cetăţenii străini. Colegiul de recuperatori era reprezentat

* Conform legendei colegiile sacerdotale ale fecialilor şi salienilor au fost înfiinţatede către Numa Pompilius, regele Romei.

58 VALENTIN BENIUC

de un judecător, care apăra părţile contractante, precum şi un reprezen-tant neutru. Mai multe surse cu privire la istoria diplomaţiei sugereazăideea că instituţia judiciară în cauză a fost un prototip al tribunalului dearbitraj. Cu regret, activitatea acesteia este foarte puţin cunoscută. Suntdepistate doar unele informaţii despre faptul că în secolele II-I î.e.n. Curteade recuperatori a examinat petiţii şi reclamaţii, depuse de către locuitoriiprovinciilor romane, împotriva acţiunilor guvernatorilor locali[58].

În secolele IV-III î.e.n., atunci cînd relaţiile internaţionale şi legă-turile diplomatice ale Romei Antice s-au extins semnificativ, a apărutnecesitatea înfiinţării unui institut permanent de soli. Trimisul, ales decătre Senatul Roman, era numit legat, iar reprezentanţa diplomatică– legaţie. De obicei, solii erau aleşi din rîndul celor mai experimentaţimembri ai Senatului Roman. Ei primeau instrucţiuni şi îndrumări oficialestricte. Solul trebuia să acţioneze în conformitate cu “demnitateapoporului roman”.

Romanii au fost totdeauna mîndri de bunăvoinţa pe care o arătauşi au condamnat duplicitatea duşmanilor lor (deşi “bunăvoinţa”, desigur,era văzută prin prisma intereselor imperiale şi ambiţiilor diplomaticeale Romei). Fiecare elev era povăţuit să admire probitatea SenatuluiRoman în relaţiile sale diplomatice cu alte triburi. (Cît de mult ne-amdori şi noi un asemenea parlament onest, în baza exemplului căruiane-am putea educa viitoarele generaţii. Din păcate, deocamdată, rămînedoar o aspiraţie). Practic, orice roman cunoştea trecutul eroic şi bunaconduită a lui Marcus Atillius Regulus, consul şi conducător al armateiromane, care a trăit în secolul al III-lea î.e.n. În timpul războiului cuCartagina, el a fost făcut prizonier, apoi eliberat pe cuvînt de onoarepentru a merge la Roma, cu sarcina de a convinge Senatul să încheiepacea. Ajuns la Roma, Regulus, în loc să negocieze pacea, i-a îndemnatpe senatori să continue războiul pînă la victoria definitivă. Cu toateacestea, el s-a ţinut de cuvînt. “Am jurat că mă voi întoarce în Cartaginaşi trebuie să mă întorc. Restul, las în grija zeilor”. Fără să-şi vadămăcar soţia şi copiii, s-a îmbarcat pe corabie şi s-a întors acolo undeîl aştepta condamnarea la moarte.

Pentru a înţelege mai bine esenţa serviciul diplomatic al romanilor,


este necesar, în opinia noastră, de a examina procedura de acreditarea solilor, care trebuie privită sub două aspecte.

Primul: recepţia solilor care reprezentau ţările prietene Romei.Misiunile ţărilor prietene Romei erau primite de către Senat cu maresolemnitate, fiind amplasate în cele mai bune case din centrul Romei.Senatul organiza recepţiile în încăperile fastuoase ale oraşului. Solilorli se acorda o atenţie deosebită, ei erau invitaţi să participe la diferitefestivităţi şi jocuri. La încheierea mandatului, ei primeau cadouri bogate,în special, cei care au oferit cu generozitate daruri “poporului roman”.

Al doilea: recepţia solilor care reprezentau ţările ostile Romei.Aceste misiuni, în mod obligatoriu, trebuiau să primească permisiuneacomandantului roman local de a sosi la Roma. La sosire, solii erauobligaţi să aştepte în afara oraşului, pînă cînd Senatul le permitea intrareaîn oraş. Ei aşteptau într-o casă special amenajată („Villa publica”),împrejmuită pe toate laturile cu un gard înalt. Solilor nu li se permiteaieşirea din curte, atîta timp cît Senatul nu-i invita la recepţie în templuldin turnul Bellona (zeiţa războiului), situat în afara Romei.

Atitudinea romanilor faţă de aceşti soli era condiţionată, întîi detoate, de rezultatele negocierilor de pace. În cazul în care negocierilese încheiau cu succes pentru Roma, atunci membrilor misiunii, acumreprezentanţi ai unei ţări prietene, li se permitea să-şi petreacă timpulrămas în cele mai bune case din oraş. Dacă solii nu cedau şi negocierilede pace intrau în impas, în acest caz ei erau declaraţi “persona nongrata” (persoană nedorită). De menţionat că în afara Romei membriimisiunii diplomatice erau lipsiţi de protecţie, iar Senatul nu le asiguramăsuri de securitate.

O asemenea atitudine faţă de trimişii unor state a avut loc, înspecial, în perioada de dezvoltare rapidă a Imperiului Roman. În acestecondiţii, Senatul Roman trata cu reticenţă, iar uneori chiar cu accentuatănepăsare. La sosirea lîngă zidurile Romei, misiunile trebuiau să anunţetrezorierul de stat despre acest lucru pentru a obţine aprobarea de aintra în oraş. Dacă învoirea era acordată, atunci solii şi sfetnicii lorapropiaţi erau cazaţi în “Curtea grecească”, în aşteptarea zilei pentruo întîlnire cu Senatul[59].

60 VALENTIN BENIUC

S-au întîmplat cazuri (de exemplu, cu trimişii din Cartagina, careau sosit la Roma, în anul 205 î.e.n.), cînd Senatul, pur şi simplu, arefuzat să accepte prerogativele acestei misiuni străine. Solii au fostprivaţi de imunitatea diplomatică, declaraţi spioni şi petrecuţi subescortă înarmată pînă la litoral, pentru a fi trimişi acasă.

2. Natura, eficienţa, învăţămintele diplomaţiei romane dinperioada Republicii

Cele mai notabile, dramatice şi, posibil, primele relaţii diplomaticepe scară largă din istoria Romei Antice au avut loc în contextul raporturilorromano- cartagineze. S-a stabilit cu certitudine că primele tratate, încheiateîntre Roma şi Cartagina, se referă la secolele VI-IV î.e.n. Acestea aufost acorduri cu privire la navigaţie şi comerţ. Ele stabileau că naveleromane puteau să intre în portul Cartagina, dar nu li se permitea sănavigheze de-a lungul coastei Africii. Navele, aduse acolo de furtună,erau obligate să se reîntoarcă în Italia, fără a se opri în portul Cartagina.

Cu o anumită doză de încredere putem presupune că secoleleVI-IV î.e.n. constituie perioada de coexistenţă paşnică a celor douăstate. Punctul de cotitură în istoria diplomaţiei din Roma Antică estelupta împotriva Cartaginei în timpul aşa-numitelor războaie punice*.Ca rezultat al acestor războaie, mai exact în perioada celui de-al doileaRăzboi punic (anii 218-201 î.e.n.), întregul bazin mediteranean s-aîmpărţit în două tabere. Din prima tabără făceau parte Roma, EgiptulPtolomeic, Rodos, Pergamum. Acest grup de state s-a format în secolulal III-lea î.e.n. ca rezultat al eforturilor diplomatice depuse de Roma.Cea de-a doua tabără se constituia din Regatul Macedonean, ImperiulSeleucid şi Cartagina. Mecanismul şi procesul acestei divizări estedescrisă, cum nu se poate mai bine, în lucrările istoricului grec Polybius.

“Filip (regele Macedoniei), menţiona el, şi autorităţile eline, dacăporneau război unul împotriva altuia sau încheiau pace, nu numai că nuţineau seama de relaţiile cu Elada, dar mai mult ei îşi îndreptau privirilecătre iscoadele italiene. În curînd, într-o situaţie asemănătoare vor

* Începutul primului război punic se referă la anul 264 î.e.n.


ajunge şi locuitorii insulelor şi cei din Asia. Acolo popoarele nemulţumitede Filip sau care s-au certat cu Atalia (regele Pergamului) nu au apelatnici la Antioh, nici la Ptolomeu, nici la sud, nici la est, dar s-au adresatpentru susţinere la vest; unii, însă, îşi trimiteau misiunile în Cartagina,iar alţii la Roma”[60].

Coaliţia antiromană era condusă de Hannibal, talentat strateg sidiplomat cartaginez, considerat unul dintre cei mai străluciţi comandanţimilitari din istorie. Înainte de atacul întreprins de Cartagina asupra Romei,Hannibal a purtat o serie de negocieri complicate, dar necesare, dinpunctul lui de vedere, cu galii din nordul Italiei, care se opuneau dominaţieiromane. În legătură cu aceasta, strălucita victorie, repurtată decartaginezi în bătălia de la Cannes (anul 216 î.e.n.), s-a datorat, în mareparte, legăturilor de prietenie şi alianţă cu italienii din nord. Hannibal afolosit superioritatea sa militară pentru a crea o coaliţie antiromană.

Măreţia lui Hannibal şi a Cartaginei a depins direct de măreţia Romei.Acesta din urmă a preferat adversari serioşi şi a avut parte de ei. Trimiţîndu-şi misiunile diplomatice în Macedonia, unde la cîrma statului se afla Filip alV-lea, suveran energic şi însetat de putere, şi promiţindu-i sprijin pentrupunerea în aplicare a intereselor geopolitice în Grecia, Hannibal reuşeştesă-l atragă pe rege de partea sa. În anul 215 î.e.n. prietenia dintre Hannibalşi Filip al V-lea a fost întărită prin înţelegerea de înfiinţare a unei alianţemilitare. Conform acestei coaliţii, cele două părţi nu s-au angajat să încheiepace separată cu Roma. “Noi, macedonienii, trebuie să fim duşmani aiduşmanilor Cartaginei” (aceeaşi obligaţie şi-au asumat şi cartaginezii).”Dacă romanii vor porni război împotriva noastră sau a voastră, se menţionaîn acest document, noi ne angajăm să ne ajutăm reciproc, desigur, dacăde aceasta va fi nevoie... Voi, macedonenii, veţi fi aliaţii noştri în război,atîta timp cît zeii nu ne vor hărăzi nouă şi vouă victoria deplină“[61].

Cel mai important punct din acest tratat este obligaţia asumatăde către Filip de a trimite, în caz de necesitate, trupele sale în Italia.Nu este exclus că anume această parte a convenţiei a provocat mareîngrijorare la Roma şi i-a forţat pe conducătorii ei să declare războiMacedoniei. Însă, pentru a duce un război de lungă durată, pe douăfronturi, Roma nu avea nici dorinţă, nici posibilităţi substanţiale. De

62 VALENTIN BENIUC

aceea, în disputa cu Macedonia, romanii pun în aplicare întregul arsenalde oportunităţi diplomatice.

Folosind contradicţiile interne ale lumii elenistice, disensiunile careexistau în sînul societăţii politice din Grecia şi ostilităţile ei faţă deMacedonia, Roma a reuşit să cîştige de partea sa oraşele greceşti dincomponenţa alianţelor Etolia şi Achea, care la insistenţa şi cu sprijinulromanilor au declarat război Macedoniei. Ca urmare a acesteicombinaţii diplomatice, trupele lui Filip nu au putut fi transbordate înItalia. În consecinţă, războiul dintre Macedonia şi Roma (perioadaanilor 215-205 î.e.n.) a constat doar în cîteva ciocniri minore întrenavele romane şi cele macedonene.

Între timp, Hannibal a fost forţat de către trupele romane să seretragă în sudul Italiei; romanii ajunse în Africa; Spania este cucerită.

Succesele militare obţinute de Roma au depreciat complet alianţadintre Macedonia şi Cartagina. Mai mult decît atît, Macedonia,încălcîndu-şi obligaţiile faţă de Cartagina, a încheiat pace cu Roma(anul 205 î.e.n.). Romanii, avînd deplina libertate de acţiune, în anul202, au reuşit să dea o lovitură serioasă Cartaginei şi să încheie untratat de pace cu ea în condiţii extrem de avantajoase.

Doi ani mai tîrziu, în anul 200 î.e.n., romanii au dezlănţuit războiulîmpotriva lui Filip al V-lea.

Evenimentele, care au precedat izbucnirea războiului, pentru primadată, în opinia noastră, dezvăluie elocvent natura imperială şi, în aceeaşimăsură, cinică a diplomaţiei romane. Reuşind să organizeze noi ciocniriîntre Filip şi un şir de state greceşti mici, Roma a calculat cu exactitate căaceste oraşe îşi vor arăta nemulţumirea faţă de modul în care au fost tratatede Macedonia. Din acest motiv următorul pas, pe care l-a făcut SenatulRoman în ajunul războiului, a fost cererea categorică, adresată lui Filip alV-lea al Macedoniei, de a opri atacurile asupra acestor state, în special,asupra Atenei. Filip, fireşte, nu a răspuns exigenţelor adversarilor săi. Prinurmare, Roma, ca şi cum ar fi obţinut dreptul moral de a deveni apărătorulacestor mici state greceşti, al libertăţii şi independenţei lor.

Acesta, desigur, este un exemplu clasic al diplomaţiei imperiale.El a fost urmat, practic, de toate ţările, care puneau în aplicare politica


de ocupaţie şi de subordonare a teritoriilor străine. Tehnicile acesteidiplomaţii au fost folosite strălucit de cea de-a Treia Romă - ImperiulRus pentru a-şi extinde teritoriile în partea de vest a Europei.

Atacurile întreprinse de Roma asupra Macedoniei s-au complicatprin faptul că unul dintre cei mai serioşi aliaţi ai lui Filip al V-lea a fostregele seleucid Antioh al III-lea. Pentru diplomaţia romană eraimportant de a neutraliza legăturile de alianţă ale acestuia şi a-l lipsi demotivaţia de a le acorda sprijin macedonenilor. În acest scop, Roma arenunţat la aliatul său devotat Ptolemeu, promiţînd lui Antioh al III-lea,prin intermediul a trei ambasadori, garanţii conform cărora acestarămînea şi în continuare stăpîn al Siriei si Palestinei, asupra cărorapretindea, ce-i drept în taină, şi Regatul Ptolemeic. Modelul diplomaticroman de neutralizare a seleucizilor a fost pus în mişcare. Antioh alIII-lea nu a intervenit în lupta dintre Roma şi Macedonia, în ciudasolicitărilor repetate ale lui Filip al V-lea de a-i acorda ajutor. În anul197 romanii l-au învins pe regele macedonean. Filip al V-lea a fostobligat să accepte nota cu privire la declararea oraşelor greceşti libere,să plătească o despăgubire uriaşă şi să reducă numărul de militari aiarmatei sale pînă la 5000 de oşteni*.

După înfrîngerea Macedoniei şi, rîvnind să se consolideze în est,Roma dezlănţuie un război împotriva Regatului Seleucid. Cît de mult seaseamănă soarta acestui stat cu soarta Macedoniei, care i-a trădat pecartaginezi! Aceleaşi tehnici, acelaşi stil diplomatic – din cale afară desimplu şi eficient. Calitatea diplomaţiei romane, în special, eficienţa acesteianu a fost determinată de buna ei organizare şi perfecţiune, care, în treacătfie spus, după cum afirmă istoricii diplomaţiei din lumea antică, tocmailipsea, dar de forţa politico-militară şi ideologică a Imperiului Roman.

* Dispoziţiile articolului, conţinut în tratatul de pace cu privire la reducereanumărului de oşteni ai armatei, au fost încălcate de către Filip al Macedoniei, cumultă pricepere şi subtilitate, fără a stîrni careva obiecţii din partea Romei. Adevăruleste că, în decursul a mai multor ani, Filip, în realitate, avea în serviciul său 5000 desoldaţi, dar în fiecare an, la porunca acestuia, 4000 de oameni erau lăsaţi la vatră,fiind înlocuiţi cu alţii. Astfel, pentru prima dată în istorie, potrivit afirmaţiiloristoricului sovietic G. Bokschanin, au apărut cadrele de rezervă ale armatei.

64 VALENTIN BENIUC

Soarta Macedoniei şi a Regatului Seleucid au împărtăşit-o şi oraşelegreceşti, ale căror libertate Roma o înţelegea doar ca o libertate faţă deMacedonia. În marile oraşe greceşti, Roma şi-a menţinut garnizoanelemilitare, înlocuind, astfel, dominaţia macedoneană cu una mai aspră –cea romană. Unele oraşe greceşti au încercat să ceară ajutorul lui Antiohîmpotriva Romei, acesta în anul 192 intrînd în război cu romanii.

De data asta, însa, pentru Roma era foarte important, ca departea lui Antioh să nu treacă Macedonia invinsă, dar încă nu distrusă.Spiritul practic al diplomaţiei romane era cu adevărat cinic. Între timp,romanii trimit în Macedonia o numeroasă solie plină de emfază.

Trimisul roman Tiberius Semprony Grakhus s-a prezentat în faţaregelui macedonean cu o serie de promisiuni. În procesul de negociere,el l-a convins pe rege, că pentru acela este mai avantajos să rămînăneutru şi să nu se implice în lupta dintre Antioh al III-lea şi romani. Maimult decît atît, Macedonia a căzut de acord să permită trecerea peteritoriul său a trupelor romane şi să le asigure cu provizii.

Macedonia nu numai că l-a părăsit pe Antioh într-un momentgreu pentru ţara sa, dar şi l-a împiedicat pe Hannibal să organizezeîmpotriva Romei o alianţă constituită din Cartagina, Macedonia şiRegatul Seleucid.

Astfel, datorită spiritului practic al diplomaţiei romane, principiuluiei de bază “Divide et impera” (“dezbină şi stăpîneşte”) seleucizii aurămas fără nici o asistenţă militară în lupta împotriva romanilor. În bătăliade la Maghnesia Antioh a fost învins şi din flota lui bine echipată aurămas doar nişte jalnice rămăşiţe. Aliaţilor Romei le-au fost restituitetoate posesiunile din Asia Mică, iar Roma a primit mari contribuţiifinanciare; în acest lanţ de intrigi diplomatice şi de victorii răsunătoareRomei îi mai rămînea încă o fază pentru a duce politica sa externă la oîncheiere logică. Roma anunţă Macedonia că promisiunile făcute deGrakhus nu pot fi îndeplinite. Filip a fost înşelat. Prin intermediultrimişilor săi Senatul Roman a formulat o serie de revendicări faţă derege, care, desigur, au fost soluţionate fără echivoc.

După o astfel de înfrîngere diplomatică, regele macedonean nu arenunţat la gîndul de răzbunare faţă de Roma. El se pregătea atît din


punct de vedere militar, cît şi diplomatic. Cu regret, însă, în toiulnegocierilor Filip al V-lea, regele Macedoniei, moare. În locul său petron urcă Perseus, care avea puternice sentimente de ură faţă de ImperiulRoman. El începu să pregătească în grabă trupele sale împotriva oştilorromane, atrăgînd de partea sa micile oraşe greceşti, istovite dedominaţia Romei. Senatul Roman, poporul şi armata nu erau gata deun asemenea război; aveau nevoie de timp pentru refacerea forţelormilitare, istovite în luptele cu alte ţări. Pentru diplomaţia romanătergiversarea începutului unui nou război devine o chestiune de fond.

Sarcina pusă de Senat, în faţa solilor, avea un caracter extrem decomplicat şi, în acelaşi timp, delicat. În primul rînd, Macedonia încătrăia consecinţele înşelăciunilor făţişe ale diplomaţilor romani. În aldoilea rînd, regele Perseus era de neînduplecat în hotărîrea sa de aîncepe imediat un război împotriva Romei. Şi, în al treilea rînd, încă înanul 171 î.e.n., Roma şi Macedonia rupsese relaţiile diplomatice.

În pofida problemelor existente, trimişii romani au făcut faţăstrălucit misiunii lor. Purtînd negocieri cu Perseus, ei au reuşit să letergiverseze la maximum. Iar cînd trupele terestre şi marina militarăromană au reuşit să se pregătească, find concentrate pe poziţiile deluptă, au dat o lovitură neaşteptată şi nimicitoare. În anul 168 î.e.n.Macedonia îşi pierde complet independenţa.

Iată încă o lecţie – una de tergiversare a negocierilor, de creare arezervei de timp pentru concentrarea de forţe şi posibilităţi. Din păcate,şi această lecţie nu ţine de domeniul diplomaţiei deschise şi sincere.Experienţa în cauză este preluată astăzi în conflictele regionale şi naţionale,atunci cînd partea defavorizată are nevoie permanent de recuperare.

În acest context, ne vom aminti încă de o lecţie a diplomaţieiromane. Este vorba despre modul în care „ultimatumul” roman „doarîn cîteva minute a dus la bun sfîrşit ceea ce pe cale armată ar fi fostgreu să se rezolve în cîteva luni”. După înfrîngerea seleucizilor şimacedonenilor, autorităţile romane urmăreau cu atenţie astfel, încît toatestatele, în egală măsură, să fie slăbite, împiedicînd consolidarea oricăruistat în detrimentul altuia. În pofida acestui fapt, în anul 168 î.e.n., regeleseleucid Antioh al IV-lea Epifanes a încercat să încalce acest principiu,

66 VALENTIN BENIUC

trimiţind trupele sale asupra capitalei Egiptului. Cînd ariergarda armateisale se găsea doar la cîţiva kilometri de la Alexandria, în tabăra luiAntioh a sosit trimisul roman Pompilius, insistînd imediat asupra uneiîntîlniri cu regele. Obţinînd cu greu audienţă, diplomatul, după un scurtsalut, i-a cerut insistent: ”Împărate, dă un răspuns Senatului şi poporuluiroman, înainte de a ieşi din acest cerc (rostind aceste cuvinte, el adesenat cu un băţ un cerc pe nisip), vei pleca din Egipt sau nu?” [62].

În acele vremuri o astfel de cutezanţă putea să-şi permită numaiun diplomat sau un cetăţean roman. Pompilius, prin comportamentulsău, i-a comunicat lui Antioh starea de spirit şi un categoric „nu” dinpartea Senatului şi poporului roman. Şi regele seleucid a înţeles acestlucru. Dînd dovadă de înţelepciune, el a plecat din Egipt, supunîndu-se cerinţelor Imperiului Roman.

După această mare şi specifică victorie diplomatică, Senatul subpresiunea adversarilor înverşunaţi ai Cartaginei (Katon şi a.), carerepetau neîncetat: „Ceterum censeo Carthaginem delendam esse”(„Totuşi, cred că trebuie distrusă Cartagina!”), - tot mai mult şi maimult a împins diplomaţia romană pe calea intrigilor şi cinismului politicimperial. Nu ne rămîne decît să expunem faptele.

Începutul sfîrşitului tragic al Cartaginei au constituit incursiunileprovocatoare, săvîrşite asupra acesteia de către regele Numidiei, instigatde către Imperiul Roman. Scenariul era acelaşi. De îndată ce cartagi-nezii puneau mîna pe arme pentru a respinge atacurile, numidienii ime-diat îi reclamau Romei ai căror cetăţeni cereau cu furie să fie osînditduşmanul odios. Dar Senatul nu se grăbea, pentru că îi hărăzise oraşuluiîncăpăţinat un sfîrşit mai ruşinos.

Deşi cartaginezii au ajuns victima numidienilor, mai precis, aromanilor, totuşi, ei au fost nevoiţi să ceară cu smerenie iertare. Romarămînea neînduplecată. Ea şi-a formulat pretenţiile către trimişii carta-ginezi privind taxele suplimentare de plată a contribuţiilor, cedarea cătreregele Numidiei a tuturor teritoriilor la care acesta pretindea, preda-rea tuturor armelor, aflate în Cartagina. În scopul evitării unui războicu Roma, toate condiţiile au fost acceptate.

După toate acestea, de la Roma soseşte o solie, care le-a cerutcartaginezilor să-şi distrugă oraşul natal cu propriile lor mîini. Cerinţa


era umilitoare şi cinică. O altă cale, decît să-şi apere onoarea şi suve-ranitatea cu arma în mînă, cartaginezii nu aveau de ales.

Astfel, în secolul al II-lea î.e.n., acţiunile militare ale Romei eraunu doar criminale. Ele prezentau elemente serioase de sadism şi necro-filie. Diplomaţia romană fiind profund contaminată de aceste vicii,parazita pe forţa şi brutalitatea Imperiului. Trimişii Senatului, treptat,s-au transformat din diplomaţi în funcţionari, care formulau doaranumite pretenţii umilitoare faţă de statele slabe din regiune.

3. Diplomaţia lui Gaius Iulius Cezar

Astfel de manifestări ale politicii externe, promovate de Roma şidiplomaţia ei, demonstrează starea de criză a moralei sociale din Impe-riul roman, acumularea unei mase critice, care a contribuit ulterior ladecăderea statului. Deznodămîntul acestei crize a întîrziat cu mult,datorită activităţii politice şi diplomatice, desfăşurată de Gaius IuliusCezar şi succesorii săi – Octavian şi Traian.

Meritul lui Cezar constă nu doar în faptul că el a reuşit, într-operioadă scurtă de timp, avînd o armată de o sută de mii de oşteni, săcucerească un teritoriu vast, egal cu suprafaţa în ansamblu a unui şirde ţări contemporane ca Franţa, Belgia, Olanda, Germania şi o bunăparte din Elveţia. În mare măsură, semnificaţia istorică a activităţii acesteipersonalităţi istorice rezidă în capacitatea sa de a îmbina metodelemilitare şi diplomatice în cucerirea şi, mai ales, în menţinerea teritoriiloracaparate, care erau populate de sute de triburi şi comunităţi cu diversesisteme sociale, psihologii etnice, temperament şi obiceiuri.

Pentru a se menţine pe linia de plutire în această mare etnică învolbu-rată, Cezar a trebuit să-şi exercite competenţele diplomatice extraordinare.

Cezar atrăgea activ de partea sa căpeteniile unor triburi galice,printr-un joc abil pe seama divergenţelor dintre aceste multiple seminţii.Cea mai mare parte a cavaleriei lui Cezar, care lupta împotriva galilor,era constituită tot din gali. Armata lui Cezar, în general, era asiguratăcu provizii de către gali. El avea o reţea complexă de spioni din rîndularistocraţilor galici, care îi furnizau informaţiile necesare cu privire laplanurile şi intenţiile inamicului.

68 VALENTIN BENIUC

Din memoriile lui Cezar despre Războiul galic am spicuit vreo 45de cazuri de negocieri diplomatice între romani şi trimişii triburilor galice.În mod evident, acest lucru indică faptul că Cezar acorda negocierilordiplomatice o importanţă deosebită.

Aceste negocieri, în fond, purtau un caracter pur poziţional, şi sedesfăşurau doar în scopul soluţionării unor probleme în favoarea Romei.În acest scop Cezar era gata să negocieze pe marginea fiecărui cazaparte, în orice condiţii, chiar şi cu riscul propriei vieţi. Vom aducecîteva exemple, dar destul de concludente în susţinerea acestei teze.

Aşa s-a întîmplat, că liderul german Ariovist, în fruntea unui grupde mercenari, a trecut Rinul, a răpit o bună parte din pămînturile ceaparţineau triburilor sequanilor şi în permanenţă ameninţa triburilehaeduilor, care se considerau prieteni ai lui Cezar, şi deţineau cele maibune terenuri cultivabile din ţinutul Galiei. Aflînd despre aceasta, Cezari-a încurajat pe gali şi le-a promis sprijinul său.

El a decis să trimită o solie la Ariovist cu propunerea de a alegeo aşezare, la egală depărtare de ambele tabere, pentru negociere,căci doreşte să discute cu el despre diverse afaceri de stat, precum şichestiuni foarte importante de ordin personal pentru ei amîndoi. Acesteisolii Ariovist i-a răspuns în felul următor: „Dacă cineva are nevoie deCezar, atunci acesta va merge la el, iar dacă Cezar are trebuinţă decineva, atunci Cezar va merge către acesta” [63]. (Imaginaţi-vă, căun astfel de răspuns ar fi primit Senatul din partea Cartaginei,Macedoniei sau din partea oricărui alt stat din Grecia!).

Dar Cezar nu face exces de zel şi trimite liderului german o altăsolie, de data asta cu următoarele revendicări: în primul rînd, Ariovistnu trebuie să facă în continuare nici un fel de strămutări în masă apopulaţiei peste Rin în Galia; apoi, el trebuie să înapoieze haeduilorostaticii vii şi nevătămaţi, iar sequanilor să li se îngăduie să înapoiezehaeduilor (cum va catadicsi el) ostaticii rămaşi în detenţie; să nu-istingherească şi să nu-i provoace la acţiuni ostile pe haedui, şi să numeargă la război împotriva lor şi a aliaţilor lor[64]. În afară derevendicările prezentate germanilor, trimişii lui Cezar nu au scăpat dinvedere să le strecoare şi „turta dulce”: în cazul în care Ariovist va


satisface aceste cerinţe, pentru totdeauna se vor păstra relaţiile debună vecinătate şi prietenie cu Cezar şi poporul roman. Ariovist, larîndul său, s-a arătat destul de reţinut şi neînduplecat, necedînd niciameninţărilor, nici promisiunilor mieroase.

În răspunsul dat lui Cezar, acesta a declarat că legile războiuluipermit cîştigătorilor de a dispune de cei învinşi, aşa cum o doresc ei,şi, de altminteri, şi poporul roman s-a deprins să dispună de cei învinşinu după instrucţiuni străine, ci cum crede el de cuviinţă[65].

După primirea unui astfel de răspuns lui Cezar nu i-a rămas nimicaltceva decît să pună în mişcare trupele sale împotriva impertinentuluiAriovist. Aflînd despre venirea lui Cezar, împăratul german a trimis cătreacesta soli cu mărturia precum că el, în legătură cu negocierile şirevendicările formulate de romani, nu are nimic împotrivă. Poziţia dură alui Ariovist a produs o ruptură. Şi Cezar a înţeles foarte bine asta. O nouărundă de negocieri a fost stabilită pentru cea de-a cincea zi. Între timp,ambele părţi şi-au trimis reciproc solii cu scopul de a conveni asupralocului, timpului şi condiţiilor pentru viitoarele tratative între cei doi lideri.

Negocierile s-au desfăşurat pe o înălţime, în inima unei cîmpii întinse,la egală depărtare de ambele tabere. Ariovist a cerut ca cei doi să discutecălare pe cai şi fiecare dintre ei să ia cu dînsul la negocieri încă cîte zeceoameni. Cînd, în sfîrşit, s-au întîlnit, Cezar şi-a inceput discursul cu trimiterila bunăvoinţa arătată de Senatul Roman faţă de Ariovist. Apoi, el arepetat revendicările formulate mai devreme de către trimişii săi.

La toate pretenţiile formulate de Cezar, Ariovist a dat un răspunsscurt: el a venit în Galia mai devreme decît poporul roman. Aceasta esteprovincia lui. Şi, după cum el însuşi nu ar trebui să năvălească în provinciileromane, tot aşa şi romanii nu ar trebui să se amestece în treburile lui.

Negocierile au eşuat; călăreţii lui Cezar şi ai lui Ariovist, situaţi ladouă sute de metri de ei, erau cît pe ce să se implice într-o încăieraresîngeroasă. A doua zi, însă, Ariovist a trimis cîţiva soli la Cezar cu odeclaraţie, prin care el îşi exprima dorinţa de a continua negocierileîntrerupte.

După unele reflecţii şi îndoieli cu privire la oportunitatea organizăriiunei noi runde de negocieri, Cezar, totuşi, a decis să-i trimită la Ariovist

70 VALENTIN BENIUC

pe G. Valeriu Prokill, fiul lui G. Valeriu Kabur, şi pe M. Mettiu. De ceanume pe ei? Primul era curajos, inteligent şi pe deasupra cunoştealimba galică, în care Ariovist vorbea fluent. Iar Mettiu avea cu împăratulgerman legături de prietenie şi ospitalitate. Atunci, cînd Ariovist i-avăzut pe mesageri, s-a înfuriat (probabil, pentru că a aşteptat să vinăCezar, iar prezenţa celor de rangul doi la negocieri el a calificat-oumilitoare în calitatea sa de rege) şi a ordonat ca aceştia să fie puşi înlanţuri. Războiul a devenit inevitabil.

Într-o serie de ciocniri cu trupele lui Ariovist, Cezar a repurtatvictorii decisive. Dar nu asta este important; are însemnătate faptul căel a folosit toate şansele diplomatice în această confruntare, şi, înprincipiu, nu ca un instrument de şantaj, umilire sau de formulare banalăa unor cerinţe nesăbuite, ci ca un mijloc de cooperare şi de soluţionarea conflictelor (desigur, nu fără un anumit egoism politic, caracteristicpoporului şi Senatului roman. Cu toate acestea, este condamnabilăpractica folosită de romani în Galia cu privire la includerea în tratate aunor prevederi, care stabileau luarea de ostatici în calitate de garant alrespectării angajamentelor. Cezar, pe care contemporanii îl considerauunul dintre cei mai nobili oşteni, ţinea aproximativ 600 de ostatici dinrîndul triburilor galice[66].

Un diplomat, la fel de iscusit, a fost şi succesorul lui Caesar –Gayus Octavian, fondatorul Imperiului Roman. Potrivit istoricilor, elniciodată în soluţionarea problemelor internaţionale, nu se baza doar peforţa militară. Scriitorul roman Gayus Suetonius menţiona la vremea sacă Octavian întotdeauna chibzuia, ce avantaje şi ce dezavantaje îi poateaduce fiecare război, căci spunea el: „Cel, care porneşte un război cunesocotinţă, este aidoma unui pescar, ce pescuieşte cu un cîrlig de aur”.

Analizînd situaţia politică şi ţinînd seama de toate eventualităţile,inclusiv de starea armatei romane, care nu era capabilă să pătrundă înadîncul Imperiului Part, Octavian a preferat să negocieze cu parţii, cutoate că diverşi politicieni de la Roma, îi cereau insistent să ia măsuridrastice împotriva Parţiei. Pentru a aplana contradicţiile politice interne,Octavian afirma că în curînd va porni un război contra Parţiei, şi înacelaşi timp purta tratative intense cu parţii[67].


În epoca imperială, diplomaţia de la Roma se afla în subordineadirectă a împăratului. Solii erau numiţi de către împărat. Problemelede politică externă se discutau în cadrul Consiliului imperial.

În acest răstimp a fost extinsă reţeaua de şcoli pentru pregătireatinerilor cetăţeni ai Romei în materie de comunicare, retorică, filosofie.Programele şcolare prevedeau îndeosebi studierea elocvenţei. În acestscop, elevii, sub formă de joc, de multe ori interpretau în clasă rolurile luiHannibal, Cezar, Antioh şi a., imitînd negocierile diplomatice din viaţa reală.

O deosebită atenţie se acorda artei de redactare a textelorconţinute în tratate. Alcătuitorii de tratate scriau astfel, încît cealălaltăparte contractantă să nu poată ocoli partea finală (angajamentul luat)a acordului, pe cînd reprezentanţii romani puteau cu uşurinţă să-şipermită acest lucru.

Romanii şi în epoca imperială au rămas fideli diplomaţiei lor,cîştigînd prin ea măreţia şi gloria unei civilizaţii inconfundabile.

72 VALENTIN BENIUC

TEMA 5. DIPLOMAŢIA BIZANTINĂ ŞIRELAŢIILE CU STATELE BARBARE

Activitatea diplomatică a statului, denumit de însişi bizantini „ImperiulRomeielor”, iar de către popoarele latine – „Romania”, are un parcursistoric de peste un mileniu şi datează din anul 395, atunci, cînd are locsciziunea Imperiului Roman în Imperiul Roman de Apus şi cel de Răsărit.

Termenul de „Bizanţ”, ce semnifică partea răsăriteană a ImperiuluiRoman, a fost introdus în circuitul politic şi academic de către savanţiiumanişti doar în sec. al XVIII-lea, după cucerirea acestuia de către turci.

Imperiul Bizantin, de-a lungul existentei sale, era renumit nu numaiprin tradiţiile politice şi culturale statornice, dar şi prin şcoala diplomaticăde excepţie, care a avut un impact incontestabil asupra Occidentuluimedieval, Veneţiei şi a tuturor statelor italice, Franţei, Rusiei, Turciei etc.

Pornind de la particularităţile evoluţiei socio-politice a imperiului,istoria diplomaţiei bizantine poate fi convenţional divizată în 3 perioade:

Prima perioadă (prima jumătate a sec. al IV-lea - sec. al VI-lea)se caracterizează prin marea migraţiune a popoarelor şi invaziiletriburilor barbare asupra Bizanţului.

A doua perioadă (secolele VI-IX) este marcată de apariţia statelorbarbare şi influenţa acestora asupra relaţiilor diplomatice ale Bizanţului.

A treia perioadă este fundamentală pentru diplomaţia bizantină (sec.al X-lea - anul 1453) şi se remarcă prin procesele ce vizează fărîmiţareafeudală, diminuarea puterii politice centrale, lupta continuă împotrivacotropitorilor străini, dintre care cel mai dezastruos impact din istoriamilenară a Bizanţului l-a avut războiul cu turcii. În faza istorică respectivăse produce „schisma bisericilor” (1054) - ruptura oficială dintre bisericacreştină de Apus şi cea de Răsărit. Biserica răsăriteană a fost denumită


greco-catolică, iar cea din Apus – romano-catolică. Divizarea propriu-zisă a bisericilor a avut loc după 1204, cînd trupele de cavaleri cruciaţi aucucerit Imperiul Romeielor, stăpînindu-l pînă în anul 1262.

Specificul diplomaţiei bizantine este condiţionat nu doar dediversitatea etnică a imperiului, ce îngloba în jur de 20 de grupări tribale(greci, sirieni, hanţi, armeni, georgieni, evrei, traci, iliri, triburi din AsiaMică ş. a.)[68], ci, în primul rînd, de predominanţa aşa-numitei „civili-zaţii mixte”. Nicolae Iorga în lucrarea sa „Bizanţ după Bizanţ” (1935)sublinia: „ Bizanţul a reprezentat un complex de instituţii, un sistempolitic, o formare religioasă; a fost un model de civilizaţie, caracterizatprin tezaurul intelectual elen, dreptul roman, religie ortodoxă, şi totceea ce se referă la artă ...”[69].

Planul

1. Diplomaţia lumii bizantine – forme şi metode de organizare.2. Relaţiile diplomatice ale Bizanţului cu ţările barbare.3. Neînţelegerile religioase din imperiu si mijloacele diplomatice

de aplanare ale acestora.

Literatura

1. История политических и правовых учений. Средниевека и возрождение.- М., 1986.

2. Левченко М.В. Очерки по истории русско-византий-ских отношений.- М., 1956.

3. Агафий М. О царствовании Юстиниана.- М., 1954.4. Багрянородный К.Об управлении государством.- М.,

1989.5. Диль Ш. История Византийской Империи. - М., 1948.6. Истории папства и инквизиции.- М., 1959.7. Питулевская Н. Византия на путях в Индию. – М., 1951.8. Диаконов А. Известия Иона Эфеского и сирийских

хроник о славянах YI- YII вв.// Вестник древней истории,1946, № 1.

74 VALENTIN BENIUC

9. Никольсон Г. Итальянская смстема: Дипломатическоеисскуство.- М., 1962.

10. Удальцова В. Политика Византийского правительствав завоеванной Италии и результаты византийского завоевания //Вестник Московского университета, 1958, № 3.

1. Diplomaţia lumii bizantine – forme şi metode deorganizare

Odată cu întemeierea Imperiului Roman de Răsărit* şi dezvoltareastatelor barbare, se atestă schimbări serioase şi în relaţiile diplomaticedin regiune.

În schimbul politicii de obidienţă faţă de Roma se proiemineazătendinţa spre colaborare şi concurenţă. Schimbarea de atitudine a avutloc nu doar din cauza fortificării poziţiilor militare şi politice ale„barbarilor”, dar şi ca urmare a preluării neintermitente şi destul deeficiente a secretelor artei diplomatice bizantine. În consecinţă, practic,toate principiile şi regulile comportamentului diplomatic sunt asimilatede către „barbari”.

În aceste circumstanţe, Constatinopolul era obligat să-şi consoli-deze securitatea statală prin mecanisme de pacificare a barbarilor şide racolare a noilor aliaţi.

În opinia istoricului francez, Ch. Diehl, o asemenea abordare echivalacu „diplomaţia de ruinare”, ce presupunea risipiri enorme de bani, aur,oferirea de daruri etc. După cum menţiona Nicholson în una din prelegerilesale despre „arta diplomatică”, diplomaţia profesională, perceputa ca artă,unde grecii sunt prea impertinenţi, iar romanii – prea trufaşi pentru a o

* Imperiul Bizantin (mai exact Imperiul Roman de Răsărit) a apărut ca urmare adestrămării Imperiului Roman. Din punct de vedere politic, imperiul se descompunedefinitiv după moartea împăratului Feodosiu (an. 395) şi venirea la putere în cele2 părţi ale fostului imperiu a cîte un împărat: în Apus – Honorius (anii 395 - 423),în Răsărit – Arcadii (anii 395 - 408), care este considerat primul împărat bizantin.Spaţiul geografic al Imperiului Bizantin includea: Peninsula Balcanică, Asia Mică,insulele Mării Egee, Siria, Mesopotamia, Palestina, Egipt, Tripolitania. Bizanţul îşipăstra unele repere strategice şi pe ţărmul Nordic al Mării Egee.


studia sau a o dezvolta, a devenit una din preocupările instituţionalizate aleconducerii bizantine. Această artă atît de necesară pentru realizareadialogului interstatal a pătruns în Europa* nu în spiritul culturii ateniene saua seriozităţii şi demnităţii romane, ci într-o formă denaturată şi discreditată,descendentă din practica curţilor orientale. Acestea au fost tehnici careignorau valoarea practică a negocierilor sincere şi aveau drept scop urzireaunui păiengeniş de intrigi, lucrat meticulos.

Cu toate că lui Nicholson îi sunt caracteristice, după cum ne-amconvins deja, tonalităţi şi interpretări demascatoare şi categorice, acestanu ne prezintă totuşi unele fapte mărturisite de contemporanulîmpăratului Iustinian I – Procopius din Cezareea.** Este vorba despreSerghie, fiul lui Bach, numit de către Iustinian I guvernator general înLivia, care, din afirmaţiile lui Procopius, „într-adevăr era principalulresponsabil de faptul că treburile romanilor de acolo (din Livia n.n.)erau dezastruoase; el a depus jurămîntul de credinţă cu mîna peEvanghelie către levafi, dar a încălcat acest jurămînt; el a omorît 80 desoli fără nici un temei; aceşti oameni au venit la Serghie fără a aveaintenţii rele, iar Serghie nu avea împotriva lor nici un fel de suspiciuni.Şi totuşi, fiind legat de jurămînt, invitîndu-i la ospăţ, el i-a masacrat petoţi fără a avea nici cele mai mici remuşcări”[70].

Probabil, scrierile lui Procopius, după cum afirmă specialiştii, auun caracter preconceput şi subiectiv. Însă tot aceştia subliniau în modrepetat că Procopius ar fi fost cel mai informat cronograf din aceletimpuri. În plus, lucrările acestuia nu sunt lipsite de logică şi nu seobservă lipsa principiului de cauzalitate. Important este că relatăriledespre aceste metode meschine constituie expresia caracterului vicleanşi ipocrit al diplomaţiei Bizanţului.

* Primul oraş care a preluat învăţăturile dipomatice ale Bizanţului a fost Veneţia(vecinul cel mai apropiat din apus), ce a transmis cunoştinţele şi experienţeleacumulate celorlalte oraşe italiene, precum Franţei, Spaniei şi întregii Europe.** Scrierile lui Procopius au fost editate pentru prima dată în anul 1623 de cătreNicolai Aleman – custodele bibliotecii din Vatican şi reeditate la Helmschtedt înanul 1654. A treia apariţie a acestui text a avut loc la Kohln, în anul 1669.

76 VALENTIN BENIUC

Crima lui Serghie împotriva solilor reflectă starea de spirit adiplomaţiei bizantine, susţinută de atmosfera plină de intrigi şi deatitudinile împăratului faţă de supuşii săi şi statele vecine.

După relatările lui Procopius din Cezareea, Iustinian I era o fire închisă,minciunoasă, făţarnică. „El minţea mereu, chiar şi cu prilejul depuneriijurămintelor oficiale, cînd se încheiau tratate... Împăratul se dezicea uşorde promisiunile şi jurămintele date... Nu era devotat prietenilor, eraneîndurător cu duşmanii, fiind întotdeauna însetat de sînge şi de bani” [71].

Serghie, fiul lui Bach, îl venera nu doar pe împăratul Iustinian I,dar şi pe adorata lui soţie, împărăteasa Teodora. Procopius dinCezareea confirmă cele spuse în pasajul de mai jos: „Cînd Amalazunta(cîrmuitoarea ostrogotă din Italia), nedorind să comunice cu goţii, ahotărît să-şi schimbe modul de viaţă şi să plece în Bizanţ, atunci Teodoras-a pus pe gînduri: Amalazunta era femeie de viţă nobilă şi de origineregală, era frumoasă şi avea capacitatea de a-şi realiza hotărît planurile”.Toate acestea îi provocau Teodorei suspiciuni, care, din relatările luiProcopius, „se temea de frivolitatea soţului său”. De aceea „Teodora îşiexprima gelozia nu prin acţiuni minore, ci urzind intrigi împotriva Amalazuntei,dorindu-i moartea. Ea şi-a convins soţul de a trimite ca sol în Italia pe unoarecare Petru, poruncindu-i, cît mai curînd posibil, asasinarea Amalazunteişi făgăduindu-i pentru aceasta diverse favoruri” [72].

Lecturînd „Istoria tainică” a lui Procopius, ai impresia că autoruleste subiectiv şi părtinitor. Generalizînd experienţa activităţii diplomaticea Constantinopolului, el nu spune nimic despre procesele pozitive, careau avut loc, despre noua contribuţie la dezvoltarea diplomaţiei bizantine.

Trebuie însă să recunoaştem că pentru prima dată în istorie, anumeîmpăraţii bizantini au instituit structuri guvernamentale specializate înactivitatea externă privind formarea profesională a diplomaţilor, care,ulterior, erau trimişi în calitate de ambasadori la curţile străine. Creştearesponsabilitatea, pregătirea profesională şi cel mai important – eficienţadiplomaţiei. O atenţie deosebită a fost acordată etichetei diplomatice.Ambasadorii erau învăţaţi să fie totdeauna politicoşi în relaţiile cu străinii,să nu aducă critici, ci dimpotrivă, să laude ceea ce au văzut în străinătate.

Cu toate acestea, obiceiurile bizantine ştirbeau din valoarea şi


efectele metodelor diplomatice acceptate. Solii străini, sosiţi la Cons-tantinopol, urmau să treacă mai multe probe de „încîntare sufletească”,pe parcursul cărora curtea bizantină făcea tot posibilul pentru impresio-narea acestora. În primul rînd, odată cu sosirea trimişilor din diverseţări, aceştia erau găzduiţi în aşa-numita „Casa ospitalităţii romane” –construcţie extrem de luxoasă şi bine păzită. La prima audienţă legatuluinu i se permitea să se adreseze în mod direct împăratului, ci doar prinintermediul logofătului*. Pentru a le insufla trimişilor teamă şi respect faţăde împărat, tronul acestuia (în timpul plecăciunii) se ridica puţin cu ajutorulunui mecanism special. După gestul plecăciunii, cînd ambasadorul ridicapuţin fruntea, acesta era surprins de misterul celor întîmplate. Şi maimare era uimirea solilor atunci cînd miracolul tehnic, inventat de bizantini,făcea ca cei doi lei confecţionaţi din aur, situaţi la picioarele împăratului,să scoată urlete de groază.

Uneori aceste efecte miraculoase nu stîrneau acelaşi entuziasm,nu rezistau influenţei timpului. Liudprand – episcopul Cremonei,ambasadorul regelui Italiei Beregariu, făcînd o călătorie în secolul alX-lea la Constantinopol, descrie cu mult elan impresiile sale neobişnuitede la prima audienţa la împărat. Cu toate acestea, în descrierile saledespre cea de-a doua vizită la Constantinopol, el relatează desprecele văzute în tonalităţi ironice, caricaturale. Pe cît îl entuziasmau celevăzute odinioară, pe atît acestea îi trezeau acum ironia.

Avînd ca obiectiv convingerea trimişilor ţărilor străine de măreţiaşi amploarea puterii militare, aceştia erau obligaţi să asiste la paradelemilitare special organizate, în timpul cărora unele şi aceleaşi trupe defilaupe cerc (ieşind din unele porţi şi intrînd pe altele). Schimbareapermanentă a muniţiilor şi echipamentului acestor trupe creau iluziaunei armate numeroase. În vederea creării unui sentiment de greaaccesibilitate spre Constantinopol, aceştia erau duşi spre oraş pe căiocolite, fiind asiguraţi că drumul parcurs este singura cale de acces.

Cu siguranţă, trimişii barbarilor conştientizau vastitatea şi măreţia

* Logofăt – reprezentantul uneia din cele mai înalte funcţii în sistemul ierarhic alfuncţionarilor bizantini.

78 VALENTIN BENIUC

Imperiului Bizantin şi fără recurgerea la aceste şiretlicuri. În drumulspre Constantinopol aceştia deseori observau staţii poştale – atributstructural necesar oricărui imperiu. Autocraţii romani treptat dezvoltauo reţea ramificată de comunicaţie diplomatică. Ei tindeau spreperfecţionarea sistemului, astfel încît toată informaţia internă şi ceaexternă să ajungă spre destinaţie fără nici o întîrziere. La distanţa pecare omul o parcurge pe jos timp de o zi erau instalate nu mai puţin de5 staţii. La fiecare dintre aceste popasuri, erau întreţinuţi nu mai puţinde 40 de cai. Prin urmare, posibilitatea de a schimba des caii majoraîn mod esenţial viteza de deplasare a curierilor, însă după cummenţionează Procopius din Caesarea în lucrarea sa „Istoria Tainică”,pe timpul lui Iustinian au fost distruse toate staţiile de la Halcedonapînă la Dacibiza. Starea de lucruri iniţială a fost menţinută doar pedrumul poştal, ce ducea spre hotarele Persiei, iar în toate celelatedirecţii, pînă la Egipt, la distanţe ce puteau fi parcurse pe jos timp deo zi, se menţinea doar cîte o staţie, unde puteau fi găsiţi doar cîţivamăgari. Din Bizanţ pînă la Helenopol curierii diplomatici duceau poştaplutind pe corabii[73], fapt ce diminua considerabil operativitateacorespondenţei diplomatice, deoarece curierii deseori erau înaşteptarea vîntului prielnic sau trecerii furtunii.

Statul Bizantin acorda o atenţie deosebită menţinerii şi dezvoltăriireţelei de spionaj, care, de obicei, se afla în conexiuni strînse cu activi-tatea diplomatică. Sub masca unor comercianţi, peregrini, misionarireligioşi, oamenii imperiului pătrundeau în oraşele şi palatele străinepentru colectarea de informaţii despre planurile secrete ale adversarului.Reţele de spionaj nu mai puţin eficiente aveau şi alte state: Midia,Persia etc. Regele Persiei, Hozroi, pasionat de ştiinţă, bun cunoscătoral filosofiei şi matematicii, mare admirator al lui Platon, prin stabilireaunor recompense băneşti solide pentru activitatea spionilor, a reuşit săobţină controlul asupra tuturor evenimentelor politico-militareimportante, ce aveau loc în sînul societăţii romane[74].

Astfel, în diplomaţia bizantină, de rînd cu structurile tradiţionalenecesare, erau prezente şi unele inovaţii, uneori extravagante, ce trezesczîmbetul diplomaţilor contemporani.


2. Relaţiile diplomatice ale Bizanţului cu ţările barbare

Pentru examinarea relaţiilor diplomatice ale Bizanţului cu ţărilebarbare, pe lîngă lucrările istorice contemporane[75], o mare însem-nătate o au şi multiplele izvoare ce reflectă istoria diplomaţiei Bizanţuluidin perioada guvernării lui Iustinian şi după el. Printre acestea demaximă actualitate sunt scrierile lui Procopius din Cezareea, Agathiasdin Myrina*, Constantin Porfirogenetul ** ş. a. [76]

În aceste lucrări este reflectată multiaspectualitatea relaţiilorreligioase, economice şi strict diplomatice ale Constantinopolului cu goţii,pecenegii, hazarii, tracii, ruşii, bulgarii, ungurii. La sfîrşitul secolului alIX-lea – începutul secolului al X-lea, Rusia juca un rol însemnat în evoluţiaBizanţului (năvălirea asupra posesiunilor bizantine, atacurile asupraConstantinopolului, pătrunderea în Caucaz, comerţul intens în Hazaria).Ca dovadă documentară a acestei teze, savanţii invocă Tratatul din 2septembrie 911, încheiat între Bizanţ şi Rusia, care începea astfel: „Noi,cei de neamul ruşilor, ... (urmează enumerarea ambasadorilor şioaspeţilor), suntem trimişi de Oleg, marele cneaz al ruşilor, şi de toţi aceicare se află în supuşenia sa ...”[77].

Acest tratat a fost precedat şi de un alt document nu mai puţinimportant. Conform datelor cronicilor vremii, în anul 907, cneazul rusOleg, ridicînd o mare armată de voluntari, a pornit spre Constantinopol.Grecii nu au fost în stare să se apere, iar împrejurimile Constantinopolu-lui au fost devastate. În curînd, în acelaşi an, a fost încheiat tratatul depace. Menţionăm că afirmaţiile respective nu corespund celor făcutede istoricii din evul mediu timpuriu, care notau că „ în al treilea an după

* Agathias îşi trage originea din oraşul Myrina, Asia Mică. S-a născut prin anii536-537 şi era feciorul retorului Memnon. Agathias a început scrierea lucrăriiistorice „Despre domnia lui Iustinian” după moartea acestuia (la fel ca şiProcopius, pe care îl respecta pentru erudiţia sa, considerîndu-se incult încomparaţie cu el).** Împărat bizantin (anii 908-959). În perioada domniei sale Constantinopolul adevenit un mare centru, unde erau concentrate toate bogăţiile şi luxul imperiului.Era preocupat de scrierea cărţilor. Principala sa lucrare – „Despre administrareastatului”.

80 VALENTIN BENIUC

moartea regelui Iustinian al II-lea şi înscăunarea lui Tiberiu, blestematulpopor slav a atacat... Iată că şi pînă astăzi (adică pînă în anul 895) eiau rămas, trăiesc şi îşi duc traiul liniştit în Ţara Romeilor..”[78].

În literatura de specialitate, practic, sunt reflectate, mai mult saumai puţin, punctele de vedere importante privind evaluarea fiecăruitratat drept act diplomatic determinat. Pe lîngă divergenţele evaluative,există şi păreri identice, ce se rezumă la faptul că letopiseţul din anul907 este doar un acord preliminar, pe baza căruia în anul 911 a fostîncheiat Tratatul propriu-zis. Împărtăşim acest punct de vedere,deoarece abordarea respectivă permite clasificarea documentelor şifacilitează utilizarea acestora în analiza istorică.

Astfel, conform opiniilor cercetătorilor, clauzele Tratatului din anul911 completează stipulările Acordului din anul 907. Acestea prezintănu doar condiţiile comerţului dintre Bizanţ şi Rusia, ci abordează aspectece se referă la încălcarea de către ambele părţi ale prevederilordreptului penal şi civil; angajamentele internaţionale ale ruşilor privindrestituirea bunurilor către bizantini – victime ale unor circumstanţevitregi; obligaţiile de răscumpărare reciprocă şi de reîntoarcere aprizonierilor, sclavilor fugari.

Prevederile Tratatului[79] creează impresia că bizantinii erau seriosîngrijoraţi de comportamentul ruşilor pe teritoriul lor. Numeroase articoleîn conformitate cu legea penală arată că au existat acte ilegale şi excese.Articolul privind extrădarea reciprocă a prizonierilor de război confirmăprezenţa acţiunilor militare în perioada anterioară încheierii tratatului.Constantinopolul conştientiza importanţa, în primul rînd, a relaţiilor politicecu Rusia şi, prin urmare, încerca să reglementeze aceste raporturi nudoar de pe poziţie de forţă, ci şi prin metode diplomatice şi negocieri.

La mijlocul sec. al X-lea, Constantin Porfirogenetul scria: „ Săştii că pînă cînd basileusul (împăratul) romeilor are relaţii de pace cupecenegii, nici ruşii, nici turcii, în conformitate cu legea războiului, nupot ataca Statul Romeilor şi, de asemenea, nu au dreptul să ceară dela romei bani mari şi cadouri pentru menţinerea păcii, temîndu-se căbasileusul va folosi forţa acestui popor împotriva lor cînd ei vor mergeasupra romeilor. Pecenegii, fiind prieteni cu basileusul şi fiind încurajaţi


de onorurile şi cadourile oferite, pot năvăli uşor asupra ruşilor şi turcilor,înrobi soţiile şi copiii acestora, pustii pămînturile lor”[80].

Menţionăm că lucrarea lui Constantin Porfirogenetul de la primulşi pînă la cel de-al 13-lea capitol (vezi: secţiunea Documente şimateriale, cu excepţia capitolului IX) prezintă practica diplomaţieibizantine în raport cu vecinii săi de nord. D. Moravcic a caracterizatsecţiunea respectivă drept „o lecţie practică” a diplomaţiei bizantine.

Autorităţile bizantine fixau taxe vamale înalte la mărfurile importateîn vederea limitării accesului în Constantinopol a ruşilor şi a „barbarilor”cu mărfurile sale. Reprezentanţii împăratului erau foarte exigenţi în acestsens şi reprimau orice încălcare a normelor comerciale. În opinia luiM. Levcenco, această atitudine, posibil că, a provocat asediulConstantinopolului de către Rusia în anul 941. După trei ani de luptecrîncene dintre aceştia, din iniţiativa Constantinopolului, a fost încheiattratatul de pace. După semnarea acordului de către solii greci şi cneazulIgor pe Dunăre (posibil, în Kiev), cneazul decide trimiterea solilor săila Constantinopol. Acolo, împreună cu împuterniciţii împăratului, aufost definitivate prevederile acordului, notificat în limbile rusă şi greacă.După partea introductivă (identică cu cea a tratatului din anul 911)urmează depunerea jurămîntului de către soli, care în numele cneazuluiIgor au dat cuvîntul de onoare de a respecta condiţiile prevăzute întratat. Pentru a se proteja de uneltiri din partea ruşilor, diplomaţii bizan-tini au inclus în tratat textul propriu al jurămîntului solemn.

Tratatul a obţinut efect juridic doar după aprobarea acestuia decătre cneazul Igor şi adepţii săi. Ei au depus jurămîntul de credinţăfaţă de Tratatul de la Kiev pe colina unde a fost instalat idolul Perun.După terminarea ceremoniei, Igor le-a oferit daruri bogate solilorbizantini şi le- a permis să plece.

Relaţiile comerciale nu erau doar singurul mijloc de colaborare şicoexistenţă paşnică dintre Constantinopol şi ţările „barbare”. Astfelcomerţul Bizanţului cu Bulgaria (ce furniza bizantinilor miere, in, ţesături,şi în schimbul acestor produse obţineau mătăsuri de calitate inferioarăpermise spre export, alte mărfuri de producţie bizantină) era atît deintens, încît în anul 890 a dus la un război între ele. Conflictul a izbucnit

82 VALENTIN BENIUC

ca urmare a intrigilor urzite de speculanţii bizantini, care, prinmonopolizarea comerţului cu Bulgaria, au contribuit la transferareanegoţului bulgar din Constantinopol la Tesalonic şi la impunerea unortaxe vamale înalte pentru importul mărfurilor bulgăreşti.

În acest context, regele Bulgariei Simion se pronunţă categoricîmpotriva discriminării comerciale a negustorilor bulgari. Însă protesteleregelui nu au fost luate în consideraţie de către Constantinopol, ceea ceîl determină să ia decizia de a începe operaţiunile militare. În acest războipentru prima oară au fost implicaţi ungurii, care au răspuns pozitiv lasolicitarea lui Leon al VI-lea de-ai oferi ajutor în lupta împotriva bulgarilor,iar intervenţia ungurilor în război denotă prima implicare militară a acestorape arena internaţională. Fiind ademeniţi de profitul imens, ungurii auacceptat invadarea Bulgariei. În lupta cu ungurii, regele Simion este înfrînt,fapt ce nu-l împedică să-şi refacă în curînd poziţiile. În vara anului 892,prin încheierea alianţei cu pecenejii, el pusteieşte Atelkuza, unde în aceltimp se aflau taberele ungurilor şi înfrînge trupele bizantine lîngăBolgarofighe. Conform Tratatului de Pace din anul 904, Bizanţul cedeazăBulgariei un teritoriu considerabil, angajîndu-se să plătească un tributconsiderabil. După aceste evenimente, datorită activităţii diplomaticebine organizate, în decursul a 20 de ani între Bizanţ şi Bulgaria s-aumenţinut relaţii de pace şi bună înţelegere.

A avut dreptate Agathias din Myrina, atunci cînd a spusurmătoarele: „Cauza războaielor... după cum afirmă unii, nu este legatăde mişcarea stelelor sau de soartă. Dacă soarta ar fi prioritară, atunciar fi fost lezată voinţa liberă şi dreptul la alegere, şi noi am fi consideratinutile şi zădarnice îndrumarea, arta şi educaţia; neputincioase şi aridear fi speranţele oamenilor... şi consider, că divinitatea nu poate firesponsabilă de omoruri şi războaie. Eu nu aş crede nimănui şi nu aşafirma că Binele suprem, izgonind orice rău, savurează lupta şi războiul.Sufletele oamenilor cad benevol în aviditate şi nedreptate, umplîndtotul cu războaie şi incertitudine; de aici vin calamităţile, peireapopoarelor şi multe alte nenorociri” [81].

Cu toate că teza expusă de Agathias ar fi contrară unor concepţii„pasionale”, totuşi, suntem de acord cu scriitorul bizantin, pentru că el


are dreptate, căci interesele politice, ambiţiile, dorinţele neînfrînate aleîmpăraţilor adesea prevalau asupra raţiunii şi bunului simţ. Teodibert(feciorul lui Teodorih), căpetenia francilor, supunînd popoarele vecine,a început în Tracia pregătiri serioase de război împotriva bizantinilor înacel moment, cînd Narzes, comandantul armatei bizantine, conduceaoperaţiunile militare din Italia. Teodibert trimitea soli la gepizi,longobarzi, alte naţiuni vecine, determinîndu-i să participe la război.

Diplomaţia lui Teodibert era tradiţională, posibil – puţin primitivă,şi lipsită de splendoarea bizantină. Dar, în esenţă, aceasta era binechibzuită şi făcea apel la conştiinţa naţional-tribală a popoarelor vecine.Teodibert era indignat de faptul, că Iustinian, în edictele sale imperiale,se autoproclama împărat al francilor, alemanilor, gepizilor şilangobarzilor, apelînd la conştiinţa lor naţională, de parcă i-ar fi înrobit.

Goţii, la rîndul lor, fiind împotriva Constantinopolului, deseori seadresau către franci, cu rugămintea de a începe lupta împotrivaBizanţului. După cum a scris Agathias din Myrina, solii goţilor, prinvizite efectuate tînărului rege al francilor Teodibald*, cereau să li seofere sprijin în războiul împotriva bizantinilor (pentru a nu permitecreşterea autorităţii Bizanţului). Oratorii goţi, argumentînd necesitateaunei alianţe militare împotriva Constantinopolului, au descris cuexactitate portretul politic al Bizanţului (trăsăturile acestuia fiind moşte-nite în esenţă de imperiile ulterioare): „Ei nu vor duce lipsă de pretextelegale pentru a-şi masca aviditatea. Ei vor demonstra, că au năvălit cudreptate asupra voastră, amintindu-şi de diferiţi Marii, Camilli şi alţiîmpăraţi, care la timpul lor au dus războaie împotriva germanilor antici şiau ocupat toată partea cealaltă a rîului Rhein. De aceea ei vor arăta cănu sunt asupritori, dar duc un război drept, nu pentru obţinerea posesiu-nilor celuilalt, ci pentru restituirea pămîntului strămoşilor lor...”[82].

Conducerea politico-militară a goţilor a sesizat specificul politiciibizantine şi a guvernatorilor ei, făcînd mari sacrificii. Aceasta a fost operioadă de confruntări militare dintre goţi şi detaşamentele de rebeli

* După moartea regelui franc Holdoi, regatul său a fost divizat în cîteva părţi, pecare le-au moştenit Hilidibert, Hlotar, Teotibald.

84 VALENTIN BENIUC

împotriva trupelor imperiale. Dar împăratul Iustinian, savurînd victoria,ia măsuri în vederea organizării interne din Italia. În ziua de 13 augusta anului 554 Constantinopolul a adoptat „Sancţiunea Pragmatică”privind organizarea provinciei.[83]

Pentru a-i convinge pe franci să lupte împotriva Bizanţului,solii goţi au descris destul de convingător perspectiva acestoraprivind securizarea propriilor hotare în faţa Constantinopolului şiposibilitatea de a se îmbogăţi nu numai pe seama bunuriloracaparate de la romani, dar şi ca urmare a darurilor bogate oferitede goţi [84].

În ciuda gravităţii argumentelor puse în joc şi a beneficiului posibil,Teodibald, „tînărul laş”, nu a acceptat propunerile solilor. Cu toateacestea, fraţii săi Leutaris şi Butilin, ce făceau parte din tribul aleman,care „au atins cea mai mare putere printre franci”, au intrat în alianţămilitară cu goţii.

Relaţii diplomatice serioase s-au stabilit între perşi şi bizantini.De obicei, ele s-au exteriorizat şi s-au intensificat în perioada încheieriiunor armistiţii ori a unor tratate de pace. Astfel, deja amintitul Hozroi,dîndu-şi seama că nu-i mai stă în puteri să ducă operaţiuni militare înColhida împotriva romanilor, a decis să încheie pace pe un termenlung. În acest scop el a trimis la Constantinopol o solie în frunte cu Zih,care se bucura de notorietate în rîndul perşilor.

După lungi negocieri părţile au convenit asupra următoarelorpuncte:

1) În conformitate cu legea războiului, romanii si persanii vorţine sub control toate oraşele sau fortificaţiile, cucerite în rezultatulacţiunilor militare.

2) Ambele părţi s-au angajat să păstreze calmul şi să se abţină dela război pînă când ambii guvernatori vor conveni asupra unei păcidurabile. Cu toate că Zih a reuşit să obţină un armistiţiu, operaţiunilemilitare au încetat pentru un timp îndelungat.


3. Neînţelegerile religioase din imperiu şi mijloacelediplomatice de aplanare ale acestora

În vederea realizării intereselor lor politice, Biserica medievală,papalitatea*, recurgea nu doar la canoanele religioase, la forţa militară,dar şi la metodele diplomatice. Cu cît mai contradictorii erau disensiunilereligioase şi politice, cu atît mai stringentă devenea necesitatea aplicăriidiverselor mijloace şi procedee diplomatice.

Priorităţile Bisericii Romane se rezumau, în principal, la solu-ţionarea unei sarcini triple:

1)unificarea bisericii în baza dogmelor religioase şi instaurareainfluenţei politice unilaterale a papalităţii; 2) supunerea împăraţilorbizantini ai bisericii romane; 3) creştinizarea „barbarilor”.

Sciziunea bisericii creştine romane şi atenuarea influenţei papaleîn imperiu au început odată cu preluarea puterii de către Leon celMare (anii 440-462), ctitorul monarhiei papale în Occident. În Orient,însă, patriarhii Alexandriei (parţial, Chiril, anii 422-444, şi Dioscor,anii 444-451) încercau să obţină influenţa prestolului papal. Pe fundalulacestor evoluţii, după cum ne comunică istoricul francez Ch. Diehl,încep să se manifeste din ce în ce mai evident vechile conflicte interetniceşi tendinţele separatiste.

Pe lînga acestea, în biserica romană existau divergenţe serioase cucaracter dogmatic. Nestor, patriarhul Constantinopolului, propovăduiacă Christos trebuie perceput ca fiind expresia naturii omeneşti şi a celeidivine, că Isus a fost doar omul, devenit Dumnezeu. Însă oponentulprincipal al patriarhului, Chiril din Alexandria, în anul 431, avînd susţinereapapei, a condamnat nestorianismul la aşa- numitul sobor Efes. Cîţiva animai tîrziu, învăţătura lui Chiril a fost adusă de Eustache pînă la monofizitism– învăţătură care nega în mod categoric natura umană a lui Christos.Patriarhul din Alexandria, Dioscor, a susţinut această dogmă şi a asigurattriumful ei la următorul sobor din Efes.

* Papalitatea îşi trage originile din sec. IV-V, cînd episcopii de la Roma auînceput să se numească papi. Pentru a justifica autoritatea lor, papii s-au declaratmoştenitorii apostolului Petru, care ar fi fost primul papă de la Roma [85].

86 VALENTIN BENIUC

În conformitate cu viziunea lui Leon cel Mare şi fiind îngrijoratăde ambiţiile patriarhiei Orientale, papalitatea, la soborul din Halcida(anul 451), a proclamat învăţătura ortodoxă despre unitatea celor douăidentităţi în personalitatea lui Christos. Într-un fel, această decizie acoagulat unitatea dintre Biserica Romană şi cea Ortodoxă şi a suspendatnăzuinţele autarhice ale Bisericii Orientale.

Totuşi, monofiziţii nu s-au împăcat cu noile viziuni. Pe parcursulunei perioade îndelungate de timp, ei continuau să întemeieze în Egiptşi Siria biserici ce promovau tendinţele separatiste. Roma era nevoităsă se împace cu fortificarea puterii patriarhale din Constantinopol, care,graţie protecţiei împăratului, a devenit o veritabila papalitate a Orientului.

Conflictul se intensifica tot mai mult: pe de o parte, atotputernicapapalitate din Occident tindea să se elibereze de puterea imperială,pe de alta – se instituia Biserica Orientală sub tutela împăratului, caredevenea un instrument al puterii de stat.

Cu timpul, disensiunile respective devin mai puţin nuanţate, îndeosebiîn perioada guvernării lui Iustinian. Atît Biserica Romană, cît şi împăratulpledau pentru unificarea Imperiului Occidental cu cel Oriental. În afarăde aceasta, diplomaţia lui Iustinian completa ambiţiile diplomatice alepapalităţii, care dispunea de imense posibilităţi organizatorice, dar depuţine mijloace militare eficiente pentru realizarea ambiţiilor politice.

O nouă orientare politică se cristalizează odată cu venirea lui Iustinianla guvernare. Principala grijă a împăratului era concilierea cu Roma şiînlăturarea sciziunii. În vederea realizării acestei năzuinţe, Constantinopolultimp de trei ani (anii 518-521) îi urmărea cu obstinaţie pe monofiziţi peîntreg teritoriul Orientului. Conştientizînd faptul că pentru unificareaimperiului se cere în mod inevitabil o alianţă cu papa, Iustinian îşi direc-ţionează toate eforturile în acest sens. Astfel, în anul 525, papei Ioan i-afost organizată o recepţie solemnă, somptuoasă cu ocazia vizitei acestuiala Constantinopol, care l-a impresionat foarte mult.

Treptat, pentru a face pe plac Romei, Iustinian permite soboruluidin Constantinopol (anul 536) să anatemizeze nesupuşii, să jefuiascăbisericile şi localităţile ereticilor (anii 537-538). În condiţiile în carepatimile s-au mai potolit, el oferă (anul 543) posbilitate monofiziţilor


de a-şi restaura bisericile şi întreprinde acţiuni concrete pentru a obţinede la papa dezaprobarea indirectă a deciziei soborului din Halcida încadrul soborului din Constantinopol (anul 553).

Despre aceste manevre diplomatice se relatează în mesajul lui Simiondin Betarşam*, care împreună cu preotul Avram pe 20 ianuarie anul 542s-a deplasat în Hirta. Avram a fost trimis spre Mundara (regele Hirtei)de către Iustinian I, pentru a încheia pace şi a obţine eliberareacomandanţilor Timostrat şi Ioan, făcuţi prizonieri de către arabii persieni.După zece zile de drum, ei sosesc în tabără şi sunt întîlniţi de „arabii-păgîni”. Aceştia le-au declarat sfidător celor sosiţi: „Ce puteţi face voi?Iată Christosul vostru este izgonit de la romei, perşi şi imariţi”. Dupăaceasta, gazdele au întîlnit solia care i-a adus lui Mundara un mesaj de laregele himieritenilor[86]. Prin urmare, putem afirma că fie şi indirecte,dar sunt dovezi care ne relatează că Iustinian, în pofida politicii saleoficiale în favoarea ortodoxiei, susţinea monofizitismul din Orient.

Aşadar, diplomaţia bizantină este distinctă şi caracterizează atîtrelaţiile politice interne, cît şi legăturile Constantinopolului cu lumeaexternă, în special cu statele (formaţiunile prostatale) „barbare”.Specificitatea acestei diplomaţii constă în esenţa sa imperială, deaplanare a numeroaselor conflicte interne şi externe, cu un caracter defascinare şi de corupere a străinilor, de implicare în treburile bisericeşti.Noţiunea „diplomaţie bizantină” în interpretarea contemporanăcomportă trăsăturile istorice negative.

* Simion, episcop din Betarşam, este cunoscut în literatura siriană ca autor atrei epistole: unul descrie procesul de înrădăcinare a monofizitismului în Siria;celelalte două tratează evenimentele, petrecute la himieriţi. Fiind un părtaş acerbal monofizitismului, el a convertit la creştinism o mulţime de arabi, i-a convinspe “cei înstăriţi” să construiască în Hirta o biserică ortodoxă.

88 VALENTIN BENIUC

TEMA 6. DIPLOMAŢIA ÎN SEC. XV- XVIŞCOALA ITALIANĂ A RELAŢIILOR

DIPLOMATICE

„Veneţienii, datorită relaţiilor lor strînse şi de lungă durată cuOrientul, au preluat teoria diplomatică a bizantinilor şi au transmiscompatrioţilor lor italieni tendinţa răsăriteană pentru duplicitate şisuspiciune. Ei au creat pentru prima dată un sistem complet al serviciuluidiplomatic ...” (G. Nicholson).

Vom adăuga numai la această declaraţie că statele italiene aupromovat metodele şi procedeele lor diplomatice în întreaga Europă,teză la care vom reveni. Vom începe cu o analiză a modului în careVaticanul a asimilat şi a dezvoltat nu numai experienţa diplomaticăbizantină, dar şi a elaborat propriul model în desfăşurarea relaţiilordiplomatice cu ţările occidentale.

Planul

1. Diplomaţia papală.2. Particularităţile diplomaţiei veneţiene.3. Diplomaţia Italiei în secolele XV-XVI: metode, procedee,

mod de organizare şi funcţionare.4. Diplomaţia Spaniei, Franţei, Angliei şi Rusiei în secolul al

XVI-lea.


Literatura

С.Д. Сказкин. История международных отношений идипломатии в средние века. М., 1945.

М.А. Заборов. Крестовые походы. М., 1956.М.А. Заборов. История крестовых походов в документах

и материалах. М., 1977.М.А. Заборов. Введение в историографию крестовых

походов. М., 1966.Историография крестовых походов. М., 1971.Усама Ибн Мункыз. Книга назиданий. М., 1958.Шарль Диль. История Византии. М., 1948.Николо Макиавелли. Т. I. М.-Л., 1933.История дипломатии. Т.I. М., 1959.Istoria diplomaţiei. V. I. Bucureşti, 1962.Э. Сатоу. Руководство по дипломатической практике.

М.,1947.Е.Б. Черняк. Пять Столетий Тайной войны. М., 1985.Л.Н. Гумилев. Этногенез и биосфера земли. М., 1994.Е.Ю. Ивонин. У истоков Европейской дипломатии ново-

го времени. М., 1984.

1. Diplomaţia papală

Odată cu căderea Imperiului Roman de Apus (anul 476), instituţiapapalităţii reprezenta puterea reminiscentă în Italia şi aceasta, în pofidaprezenţei ostrogoţilor, care, de altfel, aveau un mare respect faţă depontiful roman.

Situaţia, însă, s-a schimbat în anul 568, cînd în Italia apar longo-barzii, iar papii sunt ameninţaţi de pericolul de a fi puşi în subordineaîmpăraţilor. În condiţiile create, aceştia (pentru „a salva romanii defuria longobarzilor”) au început să caute protectori printre regii franci,care, la sfîrşitul secolului al V-lea, au acceptat creştinismul în stil roman.Anume aceste evenimente i-au determinat pe papi să-şi manifestepriceperea, clarviziunea politică şi cea diplomatică.

90 VALENTIN BENIUC

Conştientizînd rolul creştinătăţii şi al credinţei în Dumnezeu înprocesul de realizare al puterii şi în satisfacerea propriilor ambiţii, în anul739 papa a trimis soli* la majordomul Karol Martell cu propunerea dea se pronunţa împotriva longobarzilor. Răspunsul însă a fost negativ.

Cu toate acestea, fratele lui Karol, Pipin Scurtul, ce rîvnea spreputerea împărătească şi avea nevoie de binecuvîntarea papală, a delegatambasadorii săi la Roma pentru a elucida problema „regilor pe care-i aveau francii şi care purtau titlul de regi, neavînd, însă, putere regală”.Solii au fost primiţi imediat şi li s-a dat răspuns fără întîrziere (de lapapa Zaharia): „Mai bine să se numească rege acel care deţine puterea,şi nu cel care a pierdut-o”. Astfel, Pipin Scurtul a primit titlul de regeşi, în semn de recunoştinţă pentru susţinerea acordată, întreprinde douăcampanii în Italia împotriva împăratului longobard, forţîndu-l să cedezepapei cîteva regiuni.

Tinzînd să se debaraseze de protectoratul regilor longobarzi, papadin ce în ce mai mult depindea de ambiţiile politice ale regilor franci,

∗ Solii papali erau denumiţi legaţi. Dreptul canonic diferenţiază trei categorii delegaţi: legaţi-personali, legaţi-soli (sau nunţii apostolici) şi legaţi-funcţionari.Legaţii personali se divizează în: obişnuiţi şi extraordinari. Legaţii personaliobişnuiţi sunt cardinalii delegaţi de către prelat în altă provincie pentru reprezentareafuncţiei cu o jurisdicţie obişnuită sau a puterii, după modelul prezidiurilorprovinciale. Asemenea legaţi au fost cei din Bologna, Ferrara, Romandiola etc.Legaţii personali extraordinari – persoanele trimise de către Biserica ecumenicăpentru exercitarea diverselor atribuţii, de ex., pentru întrunirea soborurilor saupentru acordarea susţinerii necesare pentru încheierea păcii între monarhi, saupentru a-i exprima regelui care urcă la tron sentimentul de „dragoste” din parteaprelatului. De obicei, în calitate de legaţi personali extraordinari, erau trimişi doarcardinalii. În condiţiile în care erau desemnate persoane ce nu deţineau titlul decardinal, acestora li se acorda titlul de sol-nunţiu cu drepturi de legat personal.Legaţi –soli erau denumiţi şi – nunţii apostolici. Asemenea nunţii au fost desemnaţiîn Germania, Franţa, Spania etc. Legaţii-funcţionari –al căror rang era acordat decătre biserică. Aceste persoane se numeau legaţi după funcţie, primind împuterniciridin partea Sfîntului tron. Astfel, legaţi-funcţionari erau consideraţi arhiepiscopiidin Kenterber şi din York în Anglia, precum şi cel din Rein în Galia etc.


fapt ce nu se încadra în planurile sale de a ocupa o poziţie prioritară faţăde „forfota lumească”. Conform unor surse, papa, totuşi, recurgînd launele şiretlicuri, a reuşit să-şi demonstreze superioritatea spirituală faţăde recunoscutul Carol cel Mare. Carol rîvnea de mult timp să obţinătitlul de împărat. Papa însă reuşeşte să facă în aşa fel, încît încoronareaacestuia să aibă loc din iniţiativa sa, şi nu a lui Carol, fapt din care rezultăcă anume papa i-a dăruit lui Carol titlul şi coroana imperială. Profitîndde sejurul lui Carol la Roma şi de prezenţa lui la un serviciu divin, papaa pus pe creştetul acestuia coroana imperială. Gestul a fost făcut, dupăcum presupune academicianul rus S. D. Scazchin, fără o coordonareprealabilă cu regele, acesta rămînînd extrem de nemulţumit decomportamentul şi gestul speculativ al papei. Ulterior, moştenitoriiVaticanului deseori făceau referinţă la acest fapt pentru confirmarea tezeică puterea papei este superioară celei împărăteşti.

Aceste evenimente au avut loc în Europa în perioada fărîmiţărilorfeudale. Relaţiile benefice dintre papă şi Carol cel Mare suferăschimbări esenţiale. Din cauza sprijinului şi multiplelor servicii acordatepapilor, Imperiul francilor începe să se dezintegreze. În perioadaguvernării fiului lui Carol cel Mare, Ludovic Evlaviosul, acesta împarteimperiul între fiii săi, păstrîndu-şi puterea supremă. Mai tîrziu, însă, fiiise răzbună pe tatăl lor, iar după moartea acestuia (anul 840), începelupta între ei. Fraţii mezini – Carol cel Chel şi Ludovic Germanulsemnează un acord împotriva fratelui mai mare, Lotar, care a preluatcoroana imperială şi care dorea să-şi exercite efectiv puterea. Acordula fost încheiat în or. Strasbourg.* Lotar este nevoit să cedeze în faţaacestor uneltiri şi, în anul 843, la Verdun, este semnat tratatul de divizarea imperiului între cei trei fraţi. “Regatul francilor occidentali” i-a revenitlui Carol cel Chel, acesta (regatul) căpătîndu-şi cu timpul denumireade Franţa; viitoarea Germanie a fost încredinţată lui Ludovic Germanul.Partea de mijloc, situată pe Rhin şi Ron, Italia, precum şi titlul imperiali-au revenit lui Lotar, care treptat pierdea din notorietate[87].

* Acest acord a fost denumit „Jurămîntul de la Strasbourg“ şi acesta este primuldocument diplomatic, redactat nu în latină sau în greacă, ci în germană şi franceză.

92 VALENTIN BENIUC

În această conjunctură politică şi diplomatică complicată, papali-tatea este nevoită să-şi caute locul său şi să-şi consolideze, după posibi-litate, poziţiile în noile state apărute. În vederea realizării acestor ambiţii,papalitatea utilizează o metodă religioasă şi diplomatică verificată devreme – unificarea puterilor în numele credinţei creştine. Pentru ca să-şiatingă scopul, papalitatea trebuia să arate împotriva cui urmau să fieunificate puterile spirituale.

Bineînţeles, acţiunile iniţiate „prin evlavie şi dragostea dumne-zeiască” erau îndreptate (sub pretextul extinderii şi consolidării creşti-nătăţii în întreaga lume) împotriva „eterodocşilor”. Astfel, papii şiinstituţia pe care o reprezentau au devenit iniţiatorii celor mai sîngeroasecampanii militare din istoria religiei, denumite „cruciade”.

Într-o serie de surse istorice şi ştiinţifice importante sunt descriseîn detaliu cruciadele îndreptate spre est[88]. Prima cruciadă (anii1096-1099), ce a atras cel mai mult atenţia istoricilor şi care s-a soldatcu acapararea de către cavalerii din Europa Occidentală a „sfîntului”oraş al celor trei religii – Ierusalimul (15 iulie 1099) şi crearea regatuluiIerusalim, a fost precedată de evenimente istorice importante de naturădiplomatică.

Din cronica lui Fulcher din Chartres „Istoria unei expediţii laIerusalim”, aflăm că „în anul 95 după Hristos, cînd în Germania domneaîmpăratul Henrih (anii 1084-1106), în Franţa – regele Filip (anii1060-1108), papa Urban al II-lea, prin intermediul legaţilor, numiţi înmod corespunzător, au ordonat convocarea unui sobor în catedralaOvery din Klemorne”[89].

La acest sobor, prin eforturile diplomatice ale papei, s-au adunat310 episcopi şi abaţi, „toţi sprijiniţi în toiaguri”. În altă sursă [90] seafirma că soborul a avut o rezonanţă impunătoare datorită faptului că încadrul acestuia „ s-au întrunit o mulţime de galezi ... germani ... şi principi”.

Diplomaţia papală, care a incitat creştinii împotriva „eterodoc-şilor”, se baza în activitatea sa pe trei argumente (principii), enunţateîn cadrul soborului:

Necesitatea de a consolida biserica; revigorarea „puterii credinţei”ce a fost supusă unor „teribile lovituri”; redobîndirea de către „sfînta


biserică a poziţiei de onoare de altădată, atît de grav ştirbită de cătrenecredincioşi”.

Necesitatea de a combate, astfel, cum este menţionat în anale,„triburile străine lui Dumnezeu ... care prin spiritul lor sunt necredincioaseDomnului...”, ce au cotropit ...„pămînturile acestor creştini ...”, bisericilepe care le-au ruinat pînă la temelie sau le-au adaptat la canoanele lor”.Pentru papa era important de a pune în aplicare şi de a dinamizasindromul „ noi şi ei”, fapt ce i-a reuşit din plin.

Luînd în consideraţie diminuarea rolului factorului ideologic şireligios în atragerea oamenilor de a participa la cruciade, papa a propusun argument pur laic, adresat, în primul rînd, naturii hrăpăreţe a omuluiprivind tendinţa sa veşnică de a cotropi şi distruge tot ceea ce estestrăin. „ Ierusalimul, afirma Urban al II –lea în faţa celor adunaţi laKlemorne, este buricul pămîntului, este cel mai roditor plai de pe acestpămînt, de parcă ar fi al doilea rai ... Păşiţi, deci, pe acest pămînt,chema el, pentru a vă ispăşi păcatele ...”[91].

Calculul este justificat pe deplin. În a doua jumătate a secolului alXII-lea şi în secolul al XIII-lea s-a intensificat schimbul de mărfuriîntre Occident şi Orient, în pofida relaţiilor încordate, cauzate deagresiunea cruciaţilor. Sporirea relaţiilor comerciale au contribuit laapariţia cererilor de călătorie şi la familiarizarea cu pămînturilefabuloase „de peste mări şi ţări”. Treptat, dar tot mai accentuat, seamplifică “spiritul laic al cruciadelor”.

Acest “spirit” îşi demonstra viabilitatea chiar şi în timpul ostilităţilor.Cu alte cuvinte, erau războaie obişnuite: cu prizonieri, negocieri,armistiţii etc. Despre aceasta vorbeşte cu multă elocvenţă Usama IbnMuncyz în cartea sa “Carte de povaţuire”: “ … eu deseori mergeamla regele francilor (se are în vedere Fulco, regele Ierusalimului întreanii 1131- 1142), în timpul armistiţiului dintre acesta şi Djemali ad-Dimom Muhammed ibd Tadje ali-Muluc (cîrmuitorul Damascului întreanii 1139-1140, fratele şi moştenitorul lui Şahab ad-Dina Mahmud).Francii au propus ca prizonierii, capturaţi de ei, să fie răscumpăraţi, şieu i-am răscumpărat pe acei cărora Allah le-a uşurat eliberarea”[92].

Vechiul principiu de unificare a creştinilor împotriva

94 VALENTIN BENIUC

necredincioşilor a fost sacrificat în goana după bogăţii. Veneţia şiGenova au început să rivalizeze între ele pentru stabilirea unor relaţiicît mai avantajoase cu sultanii otomani. Pe 25 februarie 1500,ambasadorul turc a fost găzduit chiar în Vatican.

Cea de-a patra cruciadă s-a soldat cu cucerirea Constan-tinopolului de către cavalerii francezi şi italieni şi cu crearea ImperiuluiLatin.

Prin urmare, papalitatea, în mare măsură, îşi realizează planurilesale şi Sfîntul Părinte este venerat ca intermediar spiritual între state,un fel de preşedinte natural al Curţii de Arbitraj, ca şi cum desemnatde însuşi creatorul şi cîrmuitorul lumii. Mai mult, se credea că papareprezintă conştiinţa întregii omeniri. Acest lucru i-a permis să pretindăla extinderea autorităţii sale asupra unor teritorii nesubordonateacestuia, să ducă lupta cu regi şi împăraţi pentru obţinerea puterii asupraoamenilor. Ca o consecinţă a acestora, s-au schimbat tehnicile şimetodele diplomaţiei papale.

În anul 1442, după moartea lui Lorenzo de Medici*, tronul papalîi revine lui Rodrigo Bordgia (anii 1431-1503) sub numele de Alexandrual VI-lea. Guvernarea sa iniţiază o nouă etapă în dezvoltarea metodeidiplomatice şi a politicii externe papale.

Alexandru al VI-lea a fost poreclit „monstrul imoralităţii”. Împreunăcu fiul său, Cezare Bordgia, a încercat unificarea Italiei şi punerea acesteiasub puterea sa, aplicînd în acest sens asemenea metode cum ar fi: mita,frauda, crima. Probabil că din acest moment şi începe lupta fărăcompromisuri între papi şi împăraţii germani, ce pretindeau la rangul de„căpetenie laică” a întregii lumi creştine. Totodată, a început luptaîndelungată pentru o influenţă dominantă în Europa. Vaticanul, însă, nuera în stare de unul singur să ducă această luptă.

Între timp, regele Franţei, Ludovic al XI-lea (anii 1423-1483),declarîndu-se suveran creştin independent, a confirmat Franţa drept

* Lorenzzo Medici (1449-1492) – cîrmuitorul Florenţei, poet, numit de popor“Extraordinarul“ pentru actele de caritate pe care le făcea. Medici a creat unsistem complex de ducere a tratativelor secrete cu alte state italiene.


cea de - a treia putere în Europa. Stabilind relaţii diplomatice, el perma-nent îşi îndruma ambasadorii, spunîndu-le: „Dacă ei vă vor minţi, atuncivoi nu ezitaţi să-i minţiţi şi mai mult”. Un asemenea comportament îiconveni papei. A sosit momentul cînd el putea folosi principiul încercatde mii de ani: „dezbină şi stăpîneşte”.

Sub pretextul menţinerii bisericii, unificării spirituale în numeleVaticanului, necesităţii de a reglementa relaţiile între state în bazaprincipiilor spirituale, papa căuta şi reuşea să găsească noi mijloace deperpetuare a supremaţiei sale. În acest sens vom menţiona următoareasituaţie istorică: deseori, între monarhii europeni apăreau divergenţeprivind disputarea întîietăţii în societate. Papa nu a omis să profite deacest lucru. În anul 1504 Papa Iulius al II-lea a alcătuit şi a publicat „listamonarhilor”, care stabilea ordinea de prioritate între suverani.

Întîietatea papei asupra celorlalte autorităţi se considera de lasine înţeles. După acesta urma în ordine consecutivă „împăratulGermaniei”, apoi regele Romei, considerat a fi moştenitorul legitim alîmpăratului (vezi tabelul).

Lista ce stabilea ordinea de prioritate între suveraniicreştini [93]

Consecutivitatea ierarhică a regilor

Consecutivitatea ierarhică a ducilor

Împăratul Cezar Ducele de Bretagne Regele Romei Ducele de Burgundia Regele Franţei Ducele de Bavaria, Pfalzgraf Regele Spaniei Ducele de Saxonia Regele Aragonului Ducele de Brandemburg Regele Portugaliei Ducele de Austria Regele Angliei Ducele de Sabaudia (Savoia) Regele Siciliei Ducele de Milano Regele Scoţiei Ducele de Veneţia Regele Navarei Ducele de Bavaria Regele Ciprului Ducele de Franţa şi Lorena Regele Boemiei Ducele de Orleans Regele Poloniei Ducele de Genova Regele Danemarcei Ducele Ferrara

96 VALENTIN BENIUC

Ulterior, această listă cu unele modificări, a devenit cheia principalăîn soluţionarea tuturor problemelor litigioase privind aspectul întîietăţii.Lista respectivă a făcut parte din aşa - numitul document „ambasaded ‘obédience” („ambasada supunerii”), datat cu 12 mai 1504.

Discuţiile de acest gen au continuat pînă la Congresul de la Viena(1815), cînd această incertitudine este rezolvată definitiv. Încă în anul1564, papa Pius al IV-lea, referindu-se la subiectul rangului ambasa-dorilor Franţei şi Spaniei la Roma, a declarat categoric că Franţa areprioritate asupra Spaniei.

Disputele privind întîietatea între guvernatori se reflectau directasupra relaţiilor dintre ambasadorii lor în diferite ţări. În anul 1633,cînd Cristian al IV-lea din Danemarca hotărăşte să serbeze nuntafiului său - prinţul moştenitor, între ambasadorul francez - conteleD’avo şi ambasadorul spaniol - marchizul de la Fuente, apare ogravă neînţelegere protocolară. Miniştrii danezi îi propuneau lui D’avomai multe variante de ieşire din această situaţie delicată, inclusiv i-aurecomandat să ia loc chiar lîngă rege sau lîngă ambasadorulîmpăratului. El a răspuns: “Îi voi da posibilitate ambasadorului spaniolsă-şi aleagă singur locul, iar cînd acesta va lua loc, eu îl voi alunga şimă voi aşeza în locul lui”. Pentru a nu provoca intensificareaneînţelegerilor, de la Fuente, sub pretextul unor treburi urgente,abandonă festivitatea. O asemenea dispută (documentată) apare şiîn anul 1657, la Haga, între de Tu, ambasador special, şi Gamarra,ambasadorul Spaniei [94].

2.Particularităţile diplomaţiei veneţiene

Datorită relaţiilor de lungă durată şi, mai ales, strînse cu Orientul,Veneţia a devenit, vorbind în termeni tehnici, un acumulator de stocarea cunoştinţelor şi a experienţei diplomatice, de unde apoi, prinintermediul compatrioţilor italieni, au fost îmbogăţite toate ţărileeuropene. Acest lucru este demonstrat de arhivele de stat, ce au păstratpînă în zilele noastre, într-un mod sistematic 21.177 de instrucţiuni şirapoarte ale ambasadorilor, care acoperă o perioadă de nouă secole(din anul 883 pînă în anul 1797). Arhiva conţine, de asemenea,


rapoartele finale ale ambasadorilor după încheierea misiunilor lor,precum şi alte documente diplomatice valoroase.

Deja în secolul al XIII-lea au fost introduse cărţi (registre) specialepentru înscrierea tratatelor: „Cartea tratatelor” (Patti), în care erautrecute cele mai relevante acte de stat; „Cartea evenimentelormemorabile” (Libri commemioriali), unde erau consemnate acţiunilecurente la nivel de stat, ce puteau servi în calitate de precedentediplomatice. Cu toate acestea, sistemul de înregistrare şi păstrare adocumentelor nu satisfăceau pe deplin aşteptările guvernatorilor şidiplomaţilor. De aceea, la mijlocul secolului al XIV-lea, Andrei Dandolointroduce trei noi culegeri: „Liber Albus”, unde erau notate tratateleîncheiate cu Orientul (Bizanţul, Armenia şi Ciprul); „Liber Blancus”, încare erau înregistrate tratatele semnate cu statele italiene; şi „LiberPactorum”– cuprindea toate celelalte tratate [95].

Aceste documente diplomatice reprezintă obiectul cercetărilorştiinţifice pentru mai multe generaţii de savanţi. Cu regret, însă,studierea atentă a surselor primare prin prisma viziunilor altor autorine permite să depistăm doar unele caracteristici şi principii notorii alediplomaţiei veneţiene.

Se pare că veneţienii au fost primii dintre europeni, care auconştientizat necesitatea informării periodice a ambasadorilor cu privirela evoluţiile din propria ţară prin intermediul aşa-numitelor buletineinformaţionale (avissi), extinzîndu-le astfel cunoştinţele acestora,precum şi posibilităţile lor de a manevra liber şi informat.

Cu toate acestea, iniţiativele ambasadorilor erau stopate deinstrucţiunile detaliate despre ce, cum şi cînd trebuie să vorbeşti,precum şi despre subiectele concrete de supraveghere şi analiză.Un exemplu elocvent în acest sens: ambasadorul veneţian Contarinia fost însărcinat să participe la ceremonia de nuntă a lui Carol alVIII-lea şi să prezinte o urare care, conform instrucţiunilor, trebuiasă fie expusă într-un „limbaj pompos şi într-un stil elegant”[96].

Prin crearea primului sistem complet din cadrul serviciuluidiplomatic, Veneţia a avut un algoritm destul de clar privind numirea şiactivităţile ambasadorilor. Iniţial, ambasadorii erau numiţi doar pentru

98 VALENTIN BENIUC

3-4 luni. În secolul al XV-lea, acest termen a fost prelungit pînă la doiani. Ambasadorul* nu avea dreptul să deţină vreo proprietate în ţara dereşedinţă sau să-şi aducă familia, deoarece soţia sa, în timpul discuţiilor,putea să divulge, din întîmplare, persoanelor cointeresate informaţiisecrete. În anul 1481, a fost adoptată o decizie specială, care interziceaambasadorilor veneţieni de a discuta probleme politice cu persoane deorigine străină sau de a menţiona ceva din domeniul politicii în scrisorilelor private. Situaţia solilor veneţieni s-a înrăutăţit şi mai mult odată cuadoptarea hotărîrii ce prevedea pedepsirea oricărui supus al Veneţiei(prin expulzare şi aplicarea unei amenzi de 2000 de ducaţi), în condiţiileîn care acesta şi-ar fi permis să discute treburile statale cu un diplomatstrăin. Solului i se prescria cu stricteţe că după revenirea sa în ţară sădea toate darurile obţinute senioriei, iar peste 15 zile după încheiereamisiunii, să prezinte o dare de seamă, numită relazione.

Desfăşurarea activităţii diplomatice se complica şi din motivul căguvernul cerea de la solii veneţieni prezentarea unor informaţii cucaracter, exclusiv, de spionaj, care, de multe ori, erau codificate.

Încă din cele mai vechi timpuri, Republica Veneţiană dispunea depersoane cu un nivel de calificare înalt, ce se preocupau de elaborareaşi descifrarea mesajelor codificate. Mai tîrziu, „Consiliul celor 10" afost mandatat a supraveghea codurile de stat şi a avea grijă de reînnoirealor. Tehnica codificării era foarte simplă şi consta în înlocuirea litereloralfabetului latin cu cifre arabe, cratime, puncte, figuri arbitrare. Deseori,depeşele secrete, nimerind la agenţii de securitate din statele străine,erau relativ uşor descifrate. Corespondenţa diplomatică codificată,

* În opinia cercetătorului englez E. Satow, cuvîntul „ambasador” provine de lacuvîntul francez “ambaxadeur” (sec. al XI-lea), italian «ambascitore”, care larîndul lor provin de la „ambactiare”, cuvînt ce nu se întrebuinţează, dar care sepresupune că s-a format de la “ambactia”, “ambaxia”, în dreptul burgund şisalicic însemnînd poruncă, funcţie, îndeletnicire, denumirea funcţiei, ce provinede la “ambactus” – “sluga“. Cuvîntul “ambaxador“ a apărut la mijlocul sec. alXII -lea. În secolul al XIV-lea termenul “ambaxitor continuus” – “sluga“(“ambasador permanent“) este mărturie a durabilităţii institutului respectiv.Termenul “ambaxiator” este întîlnit în Tratatul din 14 octombrie 1417, semnatîntre Henric al V-lea şi Carol al VI-lea.


ce aparţinea solilor străini, provoca reacţii negative în rîndul principilorţărilor de reşedinţă. Astfel, sultanul Baiazid al II-lea, aflînd că baiolul*Djeremalo Marcello remite guvernului său scrisori codificate, a ordonatacestuia să părăsească ţara timp de trei zile.

Întreţinînd relaţii diplomatice cu multe state ale lumii, Veneţia delegaîn acestea atît reprezentanţi oficiali – ambasadori, baioli, cît şi neoficiali -agenţi secreţi, spioni. Asemenea Bizanţului, Veneţia folosea iscusit serviciilepreoţilor şi a femeilor nobile, care aveau acces în cercurile înguste aleguvernatorilor. În anturajul domnitorului Moldovei, de exemplu, chiar şi înalte state, au fost infiltraţi spioni şi agenţi sub masca de medici. Acestepersoane trimiteau periodic la Veneţia scrisori – adevărate rapoartediplomatice, în care era reflectată situaţia politică sau economică a uneisau altei ţări. În regiunile transfrontaliere Veneţia beneficia de serviciileinformatorilor – aşa - numiţilor „exploratores” [97].

Condiţiile aspre de muncă, regulile stricte de comportament i-audeterminat pe mulţi oameni bine pregătiţi şi talentaţi să renunţe la acestgen de activitate. În secolul al XVI-lea, practic, nimeni din elita societăţiinu pretindea la funcţia de ambasador veneţian. Potrivit unui decret,publicat în anul 1271, orice persoană care refuza să accepte misiuneade ambasador, era supus la amenzi foarte grele. Cu timpul, cutumaveneţiană şi-a găsit locul în “Pravila pentru ambasadori”, elaborată laFlorenţa, în anul 1421. În acest act se sublinia necesitatea aplicăriidiferitelor sancţiuni pînă la privarea de drepturi civile faţă de aceicetăţeni, ambasadori care nu au dat dovadă de „promptitudine şisupunere” în timpul exercitării funcţiei ocupate.

În ciuda unor trăsături negative ale diplomaţiei veneţiene, ea afost una de succes şi şi-a justificat poziţia. Şi, după cum ştim, învingătoriinu pot fi judecaţi de nimeni, cel puţin în timpul vieţii lor. Dintre toatestatele italiene şi europene, care aveau o armată slab pregătită,posibilităţi militare neînsemnate, doar Veneţia a fost în măsură săcompenseze cu succes aceste neajunsuri printr-o activitate diplomaticăbine organizată.

* Căpetenia tuturor coloniilor veneţiene în Regatul Ierusalim.

100 VALENTIN BENIUC

Dar, totuşi, ca să fim sinceri, pentru noi, contemporanii, acestlucru nu este atît de important. Cel mai important este că Veneţia,preluînd întreaga experienţă a diplomaţiei bizantine, a aplicat-o cusucces în interesul lor, în interesele unei ţări mici. Ca nici unul dintrestatele italiene, ea a izbutit să revalorifice metoda diplomatică bizantină,trecînd-o prin propria filieră de percepţie şi înţelegere, creînd, în celedin urmă, metoda diplomatică veneţiană.

3. Diplomaţia Italiei în secolele XV-XVI: metode,procedee, mod de organizare şi funcţionare

Metoda diplomatică veneţiană a fost preluată, practic, simultan decătre toate celelalte oraşe comerciale din Italia: Genova, Pisa, Florenţaetc. Deţinînd mai multe colonii în străinătate, în fruntea cărora erau aleşi(de către populaţia metropolelor sau populaţia coloniilor), de la unulpînă la trei consuli, toate acestea aveau nevoie de o diplomaţie eficientă.Consulii exercitau competenţe jurisdicţionale civile, şi mai ales, comercialeîn litigiile concetăţenilor lor. Principala lor misiune consta în soluţionareaconflictelor dintre autorităţile locale şi populaţia coloniilor italiene. Uneori,aceste litigii erau soluţionate doar graţie intervenţiei conducătorului statului.Astfel, în problema dată, consulul factoriei veneţiene din Alexandria areuşit să obţină zece audienţe anuale la sultan.

Profesionalismul diplomatic al Constantinopolului şi Veneţiei acontribuit la formarea diplomaţilor, solicitaţi nu doar de către Italia,dar şi de către alte state europene.

În acest sens vom menţiona că în anul 1300, Papa Bonifaciu alVIII-lea a invitat mai multe personalităţi importante din Europa, inclusivambasadori, pentru a participa la o serbare jubiliară. La acest evenimentau fost prezenţi numai din Florenţa 12 ambasadori, ce reprezentau nudoar propriul oraş, dar şi Franţa, Anglia, Ungaria, Sicilia etc. Iluştriidiplomaţi ai Italiei – Dante, Petrarca, Boccacio, Gviciardini ş. a. aulăsat pagini de glorie în istoria diplomaţiei universale.

O contribuţie notorie în istoria diplomaţiei europene şi mondialeîi revine lui Niccolo Machiavelli. Remarcăm, însă, că activitatea sa încalitate de scriitor şi diplomat nu întotdeauna se înscrie în cadrul unor


percepţii general acceptate. Această activitate derula într-un contextistoric concret, caracterizat prin luptele guvernatorilor pentru unificareasau dezmembrarea Italiei, şi prin tendinţa statelor străine de a supuneItalia. El recunoştea în persoana lui Cesare Bordgia o voinţă puternică,un spirit prevăzător şi o mare eficienţă în luarea deciziilor – calităţi,care, în opinia sa, puteau salva Italia de la aservirea franceză, spaniolăsau germană. Conform aserţiunilor machiavelliste, pentru realizareaacestui scop toate mijloacele erau bune. Concluziile sale politice audevenit indispensabile în demersurile multor suverani europeni: Carolal V-lea, Filip al II-lea, Henrih al IV-lea. Ulterior, teoriile lui Machiavelliau fost preluate şi aprofundate în filosofia lui Hegel şi a discipolilor săi.

Nicholson afirma că urmaşii lui Machiavelli, practic, au anihilatvaloarea teoriei sale şi eticii diplomatice. În acelaşi timp, Nicholsondiminuează tonalitatea categorică, concretizînd că acestea au avut ocontribuţie importantă în dezvoltarea şi perfecţionarea mecanismeloractivităţii diplomatice din perioada dată.

În sec. XV-XVI o mare atenţie era acordată instituirii misiunilordiplomatice, solii fiind acreditaţi în prezenţa regilor. Cauza principală,care a intensificat procesul de instituire a reprezentanţelor permanente,consta în necesitatea obţinerii operative a informaţiilor, inclusiv a celorcu caracter secret. Aceste împrejurări obligau solii să se afle necontenitîn preajma monarhilor, însoţindu-i, practic, peste tot – la vînătoare,război, odihnă, distracţie.

Prima ambasadă permanentă, în sensul actual al cuvîntului, a fostacreditată în anul 1450 de către ducele Milanului la palatul lui Cozimode Medici. ( În acest context, menţionăm că primul reprezentantpermanent al papei – „apocrisaria”, la Curtea bizantină, a fost desemnatîncă în anul 453). În decursul următorilor 15 ani acest exemplu a fosturmat de aproape toate statele italiene şi europene. Iniţial, aceştireprezentanţi erau numiţi nu „ambasadori”, ci „oratori-rezidenţi” şi eraudesemnaţi, de obicei, nu din rîndul reprezentanţilor nobili. De exemplu,Ludovic al XI-lea şi-a trimis bărbierul în fruntea unei delegaţii oficialepentru a negocia cu Maria de Burgundia; Florenţa a delegat un farmacistpe nume Matei Palmeriu la Neapole, iar doctorul de Pueblo, care

102 VALENTIN BENIUC

timp de 20 de ani reprezenta Spania la Londra, a fost atît de murdar şigrobian, fapt ce l-a determinat pe Henrih al VII-lea să-i ceară succesoruluiacestuia să fie mai bine adaptat pentru a comunica cu oamenii. Estegreu de crezut că aceşti oameni aveau calităţile diplomaţilor din sec.XV-XVI, în baza cărora istoricii diplomaţiei concludeau, că diplomatultrebuie să fie un bun lingvist şi, întîi de toate, trebuie să cunoască foartebine latina, care în acele timpuri era lingua franca (limba universală); eltrebuie să conştientizeze că toţi străinii trezesc suspiciune şi de aceeatrebuie să-şi ascundă viclenia printr-o înfăţişare binevoitoare de ommonden; el trebuie să fie o gazdă bună şi să aibă un bucătar de excepţie;el trebuie să fie un om cu gusturi fine, să aibă o înaltă erudiţie şi săîntreţină discuţii cu scriitorii, artiştii şi savanţii; el trebuie să fie un omtolerant şi deschis să ducă tratative fără grabă, făcînd concurenţă arteinegocierilor şi iscusinţei de a „bate pasul pe loc”, care erau caracteristiceVaticanului; el trebuie să fie calm şi capabil de a primi ştiri proaste, fărăa da semne de iritare şi fără a dezvălui sentimentele sale propriu-zise;viaţa lui privată trebuie să fie într-atît de ascetică, încît să nu dea nici unmotiv duşmanilor de a răspîndi zvonuri scandaloase; el trebuie să fieîngăduitor faţă de şef şi să fie capabil de a diminua din tonalităţilecategorice ale instrucţiunilor primite. În sfîrşit, el trebuie să înţeleagă, căvictoriile diplomatice provoacă pentru partea adversă sentimentul deumilinţă şi de revanşă. Un bun diplomat niciodată nu trebuie să recurgăla ameninţări, presiuni, vorbe sau expresii injurioase.

Astfel erau instrucţiunile destinate diplomaţilor italieni, care aparenterau într-o serioasă disonanţă cu metoda diplomatică, aplicată de italieniîn secolul al XVI-lea.

De fapt, solii din cadrul misiunilor diplomatice italiene primeauinstrucţiuni de două categorii: unele erau destinate pentru activitateapublică (posibil că instrucţiunile expuse mai sus sunt din aceastăcategorie), altele erau secrete.

Solilor li se cerea de a se adapta condiţiilor locale şi de a percepecît mai profund intrigile politice de pe teren. În unele cazuri, solii, îndeosebicei veneţieni, recurgeau la omoruri politice. Unii dintre ei, dimpotrivă,legau mai multe prietenii în cercurile de elită şi, în acest sens, recurgeau


cu mare tact şi discernămînt la dări de mită şi de subsidii. Treptat, aceastămetodă a intrat în normele de conduită a diplomaţilor şi, practic, toţicurtenii, cu excepţia poate a celor care erau în aşteptarea atribuirii unorranguri, decernării de ordine, onoruri civile şi heraldice, luau mită. Oficial,însă, se considera a fi inacceptabil gestul de luare de mită sau de acceptarea unor subsidii în scopul trădării intereselor propriei ţări.

Astfel, anume aceste şi alte caracteristici ale diplomaţiei italieneau stat la originea metodei diplomatice, care poate fi calificată doar cafiind ineficientă şi lipsită de luciditate, totodată, caracterizîndu-se printrăsături de insistenţă profesională, atingerea scopului scontat prinmijloace netradiţionale.

Instrumentul principal al metodei diplomatice din Italia secolelorXV-XVI era negocierea diplomatică. Vom examina acest proces prinintermediul celor două manifestări ale sale: încheierea tratatelor şidiplomaţia de conferinţă.

Procesul de încheiere a tratatelor în secolul al XV-lea se complicadin cauza tradiţiilor feudale şi principiului de superioritate papală. Înpofida acestor dificultăţi, negocierile dintre suverani derulau frecventşi după scheme metodologice din ce în ce mai complicate. De rînd cutratatele simple se încheiau şi tratate complexe, de exemplu, „proto-coalele - acorduri”, ce includeau toate punctele asupra cărora părţileau convenit amiabil. Aceste protocoale, de obicei, nu se semnau. Dinperioada amintită datează şi „edenturile” ( „endentures”) – documente,ce erau tăiate în zigzag, în două bucăţi, fiecăreia dintre părţilenegociatoare, revenindu-i cîte una.

Cele mai importante tratate, în care erau stipulate cele mai responsabileobligaţiuni se aprobau de către notarii papali. Ele erau denumite acteautentice („act authentique”). Numai papii îi puteau scuti pe monarhi deprevederile jurămîntului depus, iar în cazurile de încălcare a acestuia, papaera în drept să-i excomunice (excludă din comunitatea religioasă).

De obicei, tratatele erau ratificate de către monarhi. Procedurade ratificare avea o formă deosebit de solemnă. Suveranul putea sărenunţe la ratificarea tratatului, în cazul în care ambasadorul îşi depăşeaîn mod flagrant atribuţiile şi împuternicirile prevăzute de instrucţiuni.

104 VALENTIN BENIUC

Vom aborda în cele ce urmează aspectul lingvistic al negocierilor,limba de lucru şi de elaborare a tratatelor.

În perioada timpurie, relaţiile diplomatice, mai ales în Europa Centralăşi de Vest, se desfăşurau în limba latină. Ulterior, cînd limbile franceză,spaniolă, italiană şi engleză s-au format din punct de vedere literar,instrucţiunile pentru diplomaţi se elaborau în limba statului de provenienţă.Mai tîrziu, documentele au început să fie redactate în limba germană. Latinaera folosită ca limbă de comunicare între ambasadori, după care urmafranceza. Uneori aceste două limbi erau utilizate de către diplomaţi înaceeaşi măsură. În anul 1508, atunci cînd a fost creată „Liga Cambrai”(Alianţă încheiată între Papa, Franţa, Austria şi Spania împotriva Veneţiei,la Cambrai), atribuţiile negociatorilor francezi şi imperiali erau scrise înfranceză, dar tratatul a fost autentificat în limba latină.

După cum remarca Satow, acordurile între statele vecine laînceputul secolului al XVI-lea erau elaborate în engleză, germană şiitaliană. Engleza era limba de comunicare între englezi şi scoţieni,germana era utilizată în relaţiile dintre Germania, principatele Germaniei,Bohemia, Ungaria şi Elveţia. Uneori, limba italiană se întrebuinţa înrelaţiile dintre micile state italiene. Franceza era limba maternă alocuitorilor Olandei, Lorenei şi Metz. Însă, pentru elaborareaacordurilor internaţionale erau folosite doar două limbi: latina pentrunotarii apostolici şi întregul sistem, legat de autoritatea papei, şi franceza.

În ceea ce priveşte „diplomaţia prin conferinţe” (sec. XV-XVI),atitudinea diplomaţilor faţă de această metodă de desfăşurare anegocierilor era oarecum rezervată. În perioadă istorică vizată,negocierile în această formulă se realizau prin intermediul unor întîlniripersonale între suverani, ce aveau loc, de obicei, la hotarele dintrestate sau la mijlocul unui pod. Pentru a evita pericolul de capturarereciprocă, monarhii, deseori, erau nevoiţi să întreţină dialogul fiindseparaţi de un perete din lemn de stejar, instalat special în acest sens.Principalul dezavantaj al acestor întîlniri consta în faptul că acordurileerau puse în discuţie numai pe cale orală, ceea ce ducea la posibilitateade încălcare sau de respingere a lor. În afară de aceasta, asemeneaîntîlniri au dat naştere la multe zvonuri şi suspiciuni între suverani.


Deşi diplomaţia italiană nu a urmat orbeşte modelul celei bizantine,simplificînd mult ceremoniile regale şi fastul primirilor oficiale, cu toateacestea, ea nu a reuşit să se debaraseze de unele dintre ele. La sosireaîn ţara de reşedinţă, ambasadorii străini erau nevoiţi timp îndelungat săcoordoneze toate detaliile recepţiei oficiale la palat şi a înmînăriiscrisorilor de acreditare. Totodată, urmau să fie precizate o serie deîntrebări: regele trebuie, oare, să coboare de pe tron, atunci cînd i seînmînează scrisoarea de acreditare sau nimic altceva decît un gest,care ar semnifica dorinţa lui de a proceda anume aşa? În ce momental procedurii de acreditare ambasadorul trebuia să-şi scoată sau să-şiridice pălăria? Îi va propune, oare, regele ambasadorului să se aşezepuţin? În cazul în care ambasadorul îşi va ţine discursul în limba latină,cum se întîmpla de obicei, atunci regele trebuie să-i răspundă în aceeaşilimbă sau în limba sa maternă, sau poate, în general, nu trebuie să-irăspundă defel? Aceste cazuri, deşi ni se par lipsite de relevanţă, aufăcut obiectul numeroaselor discuţii şi al unei corespondenţe fără sfîrşit.

Prin urmare, atît papa, cît şi Veneţia şi Italia au exercitat o influenţăsemnificativă asupra dezvoltării şi răspîndirii noilor forme şi metodediplomatice, preluate de către monarhiile europene, lăsînd umanităţiimari experienţe şi modele inedite de relaţii diplomatice între state, curţileregale, monarhi şi diplomaţi de profesie străluciţi. Astfel, în perioadaistorică vizată s-a definitivat procesul de instituire a serviciului diplomaticcontemporan şi a misiunilor diplomatice permanente în străinătate.

4. Diplomaţia Spaniei, Franţei, Angliei şi Rusiei în secolulal XVI-lea

Practic, istoria diplomaţiei Europei în secolul al XVI-lea s-adezvoltat în contextul influenţei dominante a Spaniei asupracontinentului. Aceste împrejurări au fost condiţionate, în primul rînd,de faptul că la începutul secolului al XVI-lea, atît în Spania, cît şi înFranţa, se încheiase procesul de unificare teritorială.

Din punct de vedere al numărului de locuitori, populaţia Franţeiera de 10 milioane oameni, iar a Spaniei de 15 milioane. Spania îşiconsolidează poziţiile economice şi militare ca urmare a descopeririiAmericii (anul 1492) şi a căii maritime spre India (anul 1498).

106 VALENTIN BENIUC

În anul 1516, pe tronul Spaniei se urcă tînărul rege de 16 ani,Carol I, nepotul împăratului Maximilian I de Habsburg. După moartealui Maximilian I, principii germani l-au ales în anul 1519 pe tînărulCarol împărat al Sfîntului Imperiu Roman. În calitatea sa de conducătoral imperiului acesta este numit Carol al V-lea, stăpîn al celor mai întinseteritorii imperiale, pe care le cunoscuse europenii.

Carol al V-lea a dat dovadă de înalte calităţi diplomatice în perioadaluptei principilor germani împotriva puterii centrale. În anul 1531, cîndprincipii protestanţi, ostili împăratului, au semnat aşa-numita „Ligă de laSchmalkalden”, ridicîndu-se făţiş împotriva lui Carol, acesta a reuşitprintr-o abilă manevră diplomatică să dezbine unitatea Ligii şi să atragăde partea sa inclusiv prin mituire pe cel mai influent principe german,Maurice de Saxe. Astfel, principii protestanţi au fost înfrînţi. În cadruldietei din perioada anilor 1547-1548, împăratul a reuşit să impună oserie de hotărîri în favoarea întăririi puterii sale şi a dinastiei Habsburgilor.

Cu toate acestea, împotriva consolidării puterii lui Carol al V-lea sepronunţau nu doar principii din Germania, dar şi papa. Se pare că nu fărăimplicarea papei, Maurice de Saxe, marele admirator al lui Machiavelli,asigurîndu-şi asistenţă financiară franceză, a trecut pe neaşteptate de parteaduşmanilor lui Carol. În anul 1552 principii au emis un manifest, prin careîşi afirmau dorinţa de a elibera Germania de sub dominaţia spaniolilor.

Fratele lui Carol al V-lea, „împăratul roman” Ferdinand I, şi-aasumat sarcina de a duce tratative cu principii rebeli. Ca urmare a unorcedări impunătoare din partea puterii centrale în mod special, în sferareligioasă, s-a reuşit stabilizarea situaţiei. În general, însă, politica luiCarol al V-lea a suferit un eşec. Cu toate acestea, potrivit unei vechitradiţii habsburgice, Carol al V-lea încerca să-şi extindă puterea şi influenţacurţii cu ajutorul căsătoriilor dinastice. El visa să subordoneze Angliapoliticii sale, căsătorindu-l pe fiul său Filip cu regina Maria a Angliei.

Ambasadorul Spaniei la Londra, Renard, a primit instrucţiunilenecesare în vederea facilitării acestei căsătorii. În ciuda intrigilor şiuneltirilor ambasadorului Franţei, propunerea lui Carol al V-lea a fostprimită cu respect de regina Maria. Nemulţumirile demnitarilor englezi,care au aflat ultimii despre intenţiile lui Carol al V-lea, fiind puşi în faţafaptului împlinit, erau ameninţătoare. Ei au reuşit, cu ajutorul contractului


matrimonial, să-l oblige pe Filip să respecte legile Angliei şi în cazulmorţii reginei Maria, el era lipsit de dreptul de a guverna statul. Carola fost învins şi de data aceasta.

După abdicarea lui Carol al V-lea, imperiul său s-a dezmembrat.Sfîntul Imperiu Roman i-a revenit fratelui său Ferdinand al II-lea, iarSpania, Olanda, posesiunile italiene şi coloniile spaniole au fost atribuitefiului său Filip al II-lea.

Arhivele spaniole, cercetate de către istorici încă în secolul alXIX-lea, ne relatează despre caracterul ambiguu al diplomaţieiabsolutismului spaniol. În afară de reprezentanţii diplomatici oficiali cureşedinţa în Franţa, Anglia, Spania, Filip al II-lea întreţinea un numărimpunător de spioni plătiţi şi voluntari. Aceştia aveau obligaţia de araporta regelui nu numai despre tot ce se întîmpla la curţile străine, darşi despre ce şi cum vorbeau înşişi ambasadorii spanioli. Fluxul acestade informaţii, deseori, plin de zvonuri, îl puneau pe Filip în dificultate.Rezultatele domniei sale au fost deplorabile pentru Spania.

Între timp, monarhia absolută din Franţa depunea eforturi susţinutesă scape de influenţa habsburgică. Imperiul Otoman era principalaputere reală şi capabilă s-o sprijine eficient în realizarea acestei intenţii.Ambasadorii francezi, aflaţi la Istambul şi Veneţia, supravegheau cu odeosebită atenţie relaţiile externe ale Porţii; situaţia despre ciocnirilemilitare dintre Turcia şi statele vecine era menţionată deseori încomunicările ambasadorului francez la Constantinopol şi însărcinatuluicu afaceri Dole [98]. În baza acestor informaţii, regele Franţei, FranciscI încerca să iniţieze negocieri cu sultanul turc Soliman Magnificul pentrua-şi asigura sprijinul. Spre „marea ruşine” a întregii lumi creştine, eltrimite un sol special la Constantinopol*, care pe drum este prins şiucis împreună cu cei 12 însoţitori ai săi. Documentele pe care le aveaasupra sa şi inelul regelui, semn al împuternicirilor primite, i-au fostsustrase. Abia cel de-al doilea sol, Ioan Frandgipani, a reuşit să-iînmîneze sultanului scrisoarea regelui Franţei, prin care i se solicitasusţinerea şi ajutorul în războiul împotriva Spaniei. Răspunsul dat de* Aceste evenimente au avut loc în timpul primului război din cele patru purtate decătre Francisc I cu Carol al V-lea (1521-1526). Francisc a fost învins şi făcut prizonier.

108 VALENTIN BENIUC

Soliman a fost următorul: „Tu, franţuzule şi rege al Franţei, ai trimis slugata credincioasă la mine, la Poartă, care slujeşte drept refugiu monarhilor.Tu m-ai înştiinţat că duşmanul ţi-a cucerit ţara, că te afli acum în temniţăşi mi-ai cerut sprijin şi ajutor pentru a-ţi recăpăta libertatea. După cemi-au fost vorbite toate acestea la picioarele tronului meu, care esteapărătorul întregii lumi, înţelepciunea mea imperială a pătruns în toatedetaliile acestei chestiuni. Nu s-ar putea spune, că înfrîngerile împăraţilorşi ţinerea lor în captivitate sunt întîmplări nemaiauzite, de aceea, nu-ţipierde curajul şi nu-ţi pierde firea. Strămoşii noştri glorioşi au purtatmereu războaie cu scopul de a-l învinge pe duşman şi de a cuceri noiteritorii. Noi am pornit pe urmele lor ... Ziua şi noaptea, caii noştri stauînşeuaţi, iar noi nu scoatem sabia de la brîu”[99].

Un an mai tîrziu după această misiune, armata sultanului a învinsoştile unite cehe şi ungureşti la Mohacs. În anul 1535, a fost semnat pentruprima oară un tratat între Franţa şi Turcia, în anexa secretă a căruia regeleFranţei făgăduia să sprijine Imperiul Otoman în lupta sa împotriva Austrieişi Veneţiei. Tratatul acorda Franţei privilegii comerciale, care i-au permissă monopolizeze întregul comerţ al Imperiului Otoman cu statele europene.Acest tratat este important şi prin faptul că el a instituit, pentru întîia dată înistorie, o convenţie, numită “capitulaţie”, prin care statul stabilea un regimde privilegii pentru cetăţenii străini aflaţi pe teritoriul său*.

Definirea mai succintă a esenţei capitulaţiilor îi aparţine lui K. Marx:„Capitulaţiile”, - afirma el, - sunt nişte diplome imperiale, nişte acte de privilegii,acordate de Poartă unor state europene, care permit supuşilor acestora săintre nestînjenit pe pămînturile mahomedane, să se preocupe în linişte deafacerile lor şi să oficieze serviciul divin potrivit cultului lor ... capitulaţiile suntnişte concesii unilaterale din partea guvernului, care le acordă şi, în consecinţă,pot fi anulate de el oricînd găseşte de cuviinţă ...[100].

* Există două datări ale acestui acord – februarie anul 1534 şi februarie anul 1535.Se ştie, că ambasadorul francez de Laffore a convenit asupra tratatului cu Solimanîn timpul acţiunilor militare turceşti împotriva perşilor de lîngă Bagdad, iar tratatulpropriu-zis a fost încheiat cîteva luni mai tîrziu la Istambul. Luînd în consideraţiecă turcii erau lîngă Bagdad în toamna anului 1534, este cu mult mai probabil, înopinia lui I. E. Ivonin, ca tratatul să fi fost încheiat în februarie anul 1535.


Preocuparea centrală a diplomaţiei franceze, ce viza slăbirea puteriiimperiale a Habsburgilor, s-a menţinut şi în secolul al XVII-lea, găsindu-şireflectare în activitatea unor eminenţi oameni politici şi diplomaţi – Henrical IV-lea şi ministrul său Sully, cardinalii Richelieu şi Mazarini.

Diplomaţia Angliei în secolul al XVI-lea, de asemenea, s-adezvoltat sub semnul luptei împotriva Imperiului Spaniol. Unul dintrecei mai capabili diplomaţi britanici din secolul al XVI-lea a fostWalsingham, ambasadorul Angliei în Franţa, care a jucat un rol crucialîn celebrul proces al reginei scoţiene Maria Stuart.

Altele au fost particularităţile diplomaţiei statului rus, care şi-afăcut apariţia pe arena internaţională abia în a doua jumătate a secoluluial XV-lea. Diplomaţia occidentală, mai ales, serviciul diplomaticveneţian, prin toate căile se străduia să atragă de partea sa ţările nordiceşi cele din est în lupta împotriva expansiunii otomane. Poate că acestlucru explică marea dorinţă a Romei şi Veneţiei de a stabili relaţii derudenie cu „Marele cneaz al Moscovei”. În anul 1427, datorităintermedierii negustorilor greci şi italieni, a fost încheiată căsătoria ţaruluiîntregii Rusii cu moştenitoarea tronului bizantin Zoia (Sofia) Paleolog,aflată sub oblăduirea papei. Împreună cu mireasa a fost trimis laMoscova „legatul” (solul) papei Sixt al IV-lea, Bonumbre, fiindu-iacordate cele mai înalte împuterniciri.

În secolul al XVI-lea, mai ales, în perioada domniei lui Ivan alIV-lea, politica externă şi diplomaţia Rusiei au suferit modificărisemnificative. Noile politici erau dictate de necesitatea tînărului stat dea-şi asigura căi comerciale şi sfere de influenţă prin intermediul aplicăriiforţei. Chiar şi în probleme atît de delicate ce ţineau de politica Rusieiîn Ţările Baltice, se dădea prioritate agresiunii şi acaparărilor, iardiplomaţia era trecută pe plan secund.

Astfel, experienţa diplomatică bizantină, preluată de către Veneţiaşi răspîndită pe teritoriul întregii Italii, a obţinut recunoştinţa întreguluicontinent european, în partea nord-estică a căruia s-a format în secolulal XV-lea Statul Rus, care, ulterior, a avut o contribuţie determinantăîn soarta nu numai a Europei, ci şi a Asiei.

110 VALENTIN BENIUC

TEMA 7. DIPLOMAŢIA EUROPEANĂ ÎNSEC. XVII-XVIII. ŞCOALA DIPLOMATICĂ

FRANCEZĂ

Domeniul raporturilor interstatale din Europa în secolele XVII-XVIII poate fi divizat, convenţional, în trei subsisteme geopolitice:

1. Vestul Europei – Spania, Franţa, Anglia, Monarhia Hab-sburgică (Monarhia Austriacă), Olanda, ale căror interese politice şicomerciale se ciocneau necontenit. Metodele militare şi cele diplomaticeerau principalele soluţii pentru rezolvarea conflictelor dintre ele.

2. Sud-Estul european, ce reprezintă în special relaţiile dintreputerile europene cu Imperiul Otoman.

3. Nord-Estul Europei – zonă a conflictelor de interese între ţărilenordice pentru poziţia dominantă în regiunea Mării Baltice.

În această perioadă, practic, toate relaţiile interstatale şi diplo-matice de pe continent, într-un fel sau altul, lezau interesele economiceale Franţei, care, la rîndul său, începînd din secolul al XVII-lea şi pînăla sfîrşitul secolului al XVIII-lea, avea o deosebită pondere în Europaprin şcoala sa diplomatică.

Dacă italienii au dat tonul în diplomaţie în secolele XV-XVII,atunci în următoarele două secole, francezii au reprezentat un exemplu,care a fost urmat de toate celelalte naţiuni europene. De la venirea laputere a lui Richelieu, în anul 1616, şi pînă la revoluţia din anul 1789,metodele diplomaţiei franceze au fost un model pentru întreaga Europă.


Planul

1. Principiile diplomaţiei europene.2. Serviciul diplomatic şi metodele diplomatice în Franţa în

secolele XVII-XVIII.3. Ceremonialul diplomatic în Europa.4. Conduita morală a diplomaţilor europeni.

Literatura

1. Всемирная история в десяти томах. Т. 4-5. - М.,1958.2. История дипломатии. Т. I. - М., 1959.3. Гуго Гроций. О праве войны и мира. - М., 1956.4. Никколо Макиавелли. Т. I. - М. - Л., 1933.5. Э. Сатоу. Руководство по дипломатической практике.

– М., 1947.6. Р. Заллет. Дипломатическая служба. - М., 1956.7. Новая и новейшая история. 1994, № 4-5.8. Г. Никольсон. Дипломатическое искусство. - М.,1962.9. Статейный список П. И. Потемкина (Франция):

Путешествия русских послов XVI-XVII вв. - М.-Л., 1954.10. Статейный список П. И. Потемкина (Англия): Путе-

шествия русских послов XVI-XVII вв. - М.-Л., 1954.11. Английский посол и Екатерина в 1756-1757 гг.: Тарле

Е.В. Сочинения. Т. IV. - М., 1958.12. Тарле Е.В. Русский флот и внешняя политика Петра

I. – М., 1958.13. Архангельский С. И. Из истории внешней политики

Англии накануне падения монархии (1645-1649): Из истории об-щественных движений и международных отношений. - М., 1957.

14. О. В. Орлик. Трагический конец дипломатическойдеятельности А. С. Грибоедова // Новая и новейшая история,1994, № 6, с. 147.

15. П. П. Черкасов. Кардинал Ришелье. - М., 1990.

112 VALENTIN BENIUC

1. Principiile diplomaţiei europene

În perioada analizată, dezvoltarea diplomaţiei este determinată detrei principii: 1) interesele statului mai presus de orice; 2) elementulcertitudinii în cadrul negocierilor – cea mai importantă componentă îndiplomaţie; 3) negocierile dintre state trebuie să devină obiectul uneiactivităţi permanente, dar nu al unor eforturi întreprinse de la caz la caz.

Să analizăm pe scurt fiecare principiu în parte.Realismul politic contemporan, care se axează pe interesul

naţional, interesul statului, pe care predecesorii îl considerau „maipresus de orice” are cea mai veche şi bogată istorie.

Cei mai cunoscuţi gînditori din perioada modernă – Machiavelli,Hobbes, Spinoza, Boden şi alţii au susţinut în lucrările lor că la bazadreptului se află forţa şi puterea. Astfel, aceşti mari gînditori ai vremii,ca şi cum ar fi absolvit politica, implicit diplomaţia, de orice moralitate.„Atunci, cînd oraşele, – menţiona Machiavelli – sau ţările erau obişnuitesă trăiască sub dominaţia unui monarh, al cărei obîrşii cu timpul vadispare, pe de o parte, toţi erau deprinşi să fie supuşi, pe de altăparte, neavînd un suveran autohton şi neputînd cădea de acord pentrua alege altul din mediul lor, şi nici nu se pricepeau de a trăi în libertate,de aceea ei nu se grăbeau să pună mîna pe arme şi orişicare monarh îiputea cîştiga uşor de partea sa. În republici, însă, relaţiile dintre oamenisunt mai vii, ura şi setea de răzbunare – mai puternice, iar amintireavechilor libertăţi nu îngăduie şi nici nu le poate îngădui vreo clipă derăgaz, aşa încît modalitatea cea mai sigură este de a-i stîrpi sau de a seinstala în locul lor”[101].

Nu vom aborda acest citat din Machiavelli, care este destul detranşant şi cinic. Vom menţiona doar că asemenea stil de gîndirecorespunde întru totul realităţilor şi aspiraţiilor politice din acele timpuri.

Cardinalul Richelieu, diplomat şi politician din secolul al XVII-lea,concepea în felul său principiul „raison d’etat”, promovat de cătreMachiavelli. El îl sfătuia pe rege: „Fii dur cu oamenii care se laudă căau sfidat legile şi ordonanţele statului ...”[102]. Pentru Richelieu,continuatorul politicii lui Henry al IV-lea, chiar şi o alianţă cu cei dealtă credinţă, duşmanii de ieri, era considerată adecvată în cazul în


care aceasta ar fi fost în interesul Franţei. Şi orice politician sau diplomatfrancez, care s-ar fi opus acestui principiu, ar fi trebuit să fie pedepsit.

În scopul consolidării statalităţii, după cum a menţionat excep-ţionalul („copil-minune”) Hugo Grotius, o mare importanţă le aparţinesoliilor..., respectarea obligatorie a dreptului popoarelor faţă de acestea,a drepturilor divin şi umane, a dreptului sacru al popoarelor de a dispunede misiuni diplomatice; respectarea tratatelor „sacre”, încheiate întrepopoare – tratatelor de umanitate, respectarea personalităţii sacre aambasadorilor[103].

Elementul certitudinii în cadrul negocierilor internaţionale rezidănu numai în faptul că acestea ar trebui să se soldeze cu încheierea unortratate, dar şi în faptul că tratatele semnate vor fi ratificate şi transpuseîn viaţă. Şi acesta este cel mai important lucru. Este posibil că deja însecolul al XVII-lea au fost puse bazele teoretice şi practice referitoarela derularea negocierilor „principiale” între reprezentanţele diplomatice,cele „poziţionale” fiind aplicate doar la încheierea tratatelor de paceîntre învingători şi învinşi.

Pentru prima dată în Franţa, în secolul al XVII-lea, s-au convinscă negocierile ar trebui să devină obiectul unei activităţi permanente.Sarcina principală a diplomaţiei rezidă în crearea unor relaţii stabile şitrainice. Richelieu a fost primul care a proclamat principiul relaţiilordiplomatice permanente, punctînd că ele trebuie să fie nu doar un actefemer, ci un proces continuu, care trebuie susţinut.

2. Serviciul diplomatic şi metodele diplomatice în Franţaîn secolele XVII-XVIII

Pentru realizarea acestor trei principii expuse în prima parte alecţiei era necesar de un personal diplomatic permanent, instituţionalizatîn structuri subordonate intereselor statului în domeniul relaţiilor externe.Deja în secolele XV-XVI, în cele mai multe monarhii europene gestio-narea afacerilor externe a fost recunoscută drept o ramură specială aadministraţiei publice. În timpul domniei lui Francisc I, în Franţa, existaun „comitet secret”, căruia i-a fost încredinţată examinarea problemelorde politică externă. În anul 1547, la începutul domniei lui Henry al II-lea,

114 VALENTIN BENIUC

a fost instituit departamentul secretarilor de stat, iar în anul 1589 estefondat ministerul afacerilor externe, toată corespondenţa cu străinătateafiind încredinţată unui secretar de stat[104].

Cu toate acestea, responsabilii pentru politica externă erau adeseaimplicaţi în acţiuni ce vizau problemele interne ale statului, iarreprezentanţii unor astfel de departamente, precum cel al marinei,militar, gestionării afacerilor de la palat etc., interveneau permanent întreburile ministerelor afacerilor externe*

Evident că, de pe urma unor astfel de intervenţii administrativereciproce, avea de suferit, în primul rînd, eficienţa diplomaţieipromovate. Pentru prima dată în Europa, Franţa a ajuns să înţeleagă,că nici un fel de negocieri nu se vor încununa cu succes, dacăgestionarea şi controlul asupra activităţii misiunilor diplomatice nu vorfi concentrate într-un singur minister cu obligaţiuni şi responsabilităţibine determinate. Prin decretul din 2 martie 1626 Richelieu a pusîntreaga responsabilitate pentru derularea afacerilor externe pe seamaMinisterului Afacerilor Externe[105]. În rezultatul acestor acţiuni,eficienţa diplomaţiei franceze a crescut brusc. Potrivit datelor enunţatede Francois Guizot, în timpul domniei lui Richelieu, au fost pregătite şiau fost semnate 74 de tratate, inclusiv 4 - cu Anglia, 12 - cu Ţările deJos, 15 - cu Principatele germane, 6 - cu Suedia, 12 - cu Savoia,6 - cu Republica Veneţiană, 2 – cu Spania, 3 - cu Roma papală,4 - cu Lorena, 1 – cu Graubunden, 1 – cu Portugalia, 2 - cu rebelii dinCatalonia şi Roussillon, 1 - cu Rusia, 2 - cu Maroc[106].

Înainte de emiterea decretului cu privire la responsabilitatea unicăasupra politicii externe, aceasta din urmă era pusă în responsabilitateaa patru secretari de stat: d”Erbo, care supraveghea relaţiile cu Spania,Italia, Elveţia şi Graubunden; Potier d”Okker, care avea sub controlulsău relaţiile cu Germania, Polonia, Flandra şi Provinciile Unite; Lamenide la Vil o”Kler, preocupat în special de Anglia, Turcia şi Orientul

* În majoritatea cazurilor ministrul, responsabil de relaţiile externe, se numea“ministru de externe”, sau “ministru al relaţiilor externe“. În Marea Britanie -secretar de stat pentru afaceri externe, iar în SUA - secretar de stat.


Mijlociu, şi de Bokler, ce tutela Suedia şi Danemarca. O astfel depractică de partajare a atribuţiilor nu a durat mai mult de doi ani; dupăaceea a fost emis un decret regal, care prevedea că de politica externăse va ocupa doar unul dintre secretarii de stat. În fruntea nouluidepartament a fost desemnat seniorul d”Erbo[107].

Pentru prima dată, în secolul al XVII-lea (în anul 1646), serviciuldiplomatic francez a creat un precedent, numind o femeie în funcţia dediplomat. Rene du Beck, văduva mareşalului de Gebrian, a primitînsărcinarea în calitate de sol să însoţească la Varşovia mireasa regeluipolonez Wladislaw al IV-lea. Acesta a fost nu numai primul caz, dar şiunul fericit, remarcă marele cunoscător al diplomaţiei universale RichardZallet, căci, după cum se ştie, doamna în cauză era un diplomatînnăscut[108].

Un rol deosebit în istoria diplomaţiei franceze îi revine lui Louis alXIV-lea. După moartea cardinalului Mazarini, el a luat sub controlulsău personal toată politica externă a Franţei. Regele i-a cerut ministruluiafacerilor externe să-i prezinte în original toate comunicările primitede la misiunile diplomatice străine. El personal dădea dispoziţii directeoficialilor din minister; îl audia pe fiecare trimis în parte şi îi aducea lacunoştinţă problemele pe care urma să le soluţioneze. Louis al XIV-leamobiliza funcţionari pentru serviciul diplomatic francez, în special, dinmediul oamenilor de încredere, al căror devotament era indubitabil.

Monarhul era preocupat nu doar de soluţionarea problemeloroperative, dar şi de alte aspecte cu mult mai importante. Pentru a pro-mova dezvoltarea comerţului şi a relaţiilor politice cu alte state, au fostluate măsuri pentru studierea limbilor străine. În anul 1669, Louis alXIV-lea a dispus să fie instruiţi cei mai capabili tineri la mănăstirile dinSmirna şi Constantinopol referitor la studierea limbilor popoarelor dinOrientul Mijlociu. Mai tîrziu, Colbert a înfiinţat, la Paris, o şcoală delimbi străine pentru formarea interpreţilor. O sută de ani mai tîrziu, aceastăcale a fost urmată de serviciul diplomatic al Austriei: studierea limbilor laConstantinopol; apoi a fost organizată pregătirea cadrelor diplomaticepentru Orientul Mijlociu, la Viena. În anul 1688, din ordinul regelui, aînceput depozitarea sistematică a documentelor diplomatice. Ca şi

116 VALENTIN BENIUC

Veneţia, Franţa a început să-şi păstreze documentele diplomatice înarhivele statului. În timpul domniei lui Louis al XIV-lea, în cadrulMinisterului Afacerilor Externe, a fost iniţiată funcţia de consultant juridic.

După moartea lui Louis al XIV-lea, ducele de Orleans, care, defapt, conducea ţara, a creat pentru administrarea departamentelor, carepînă atunci erau subordonate secretarilor de stat, un număr corespunzătorde consilii, iar pentru administrarea Ministerului Afacerilor Externe afost înfiinţat Consiliul pentru Relaţii Externe. Cu toate acestea, în curînd,structurile diplomatice franceze au fost reformate, practic, au fostrestabilite cele vechi. În anul 1718, toate consiliile au fost dizolvate, fiindrestabilite funcţiile secretarilor de stat; totodată, titlul de ministru eraasociat cu titlul de secretar de stat pentru afacerile externe.

De menţionat că în Europa, în perioada vizată, cel mai extins eraserviciul diplomatic francez. El a dat tonul tehnicilor şi artei diplomaţieipe continent. Către anul 1685, Franţa dispunea de misiuni diplomaticepermanente la Roma, Veneţia, Constantinopol, Viena, Haga, Londra,Madrid, Lisabona, Munchen, Copenhaga, Berna. Misiuni speciale aufost deschise la Württemberg, Palatinat şi Mainz, iar la Mantua,Genova, Hamburg, Geneva şi Florenţa au fost desemnaţi în funcţiiaşa- numiţii miniştrii-rezidenţi.

Toţi reprezentanţii serviciului diplomatic francez erau obligaţi să secălăuzească în activitatea lor de instrucţiuni scrise, care conţineau indicaţiidin partea regelui şi a guvernului. De cele mai multe ori, aceste prescripţiise contraziceau reciproc şi îi puneau pe ambasadori în situaţii de-a dreptuldificile. Iată ce scria, cu această ocazie, contele de Broglie, trimisul francezîn Polonia, într-un raport secret, adresat prinţului de Conti: „Cel maicomplicat pentru mine, este de a informa ministrul despre tot ceea ce seîntîmplă aici, despre tot ceea ce fac şi ce văd. Raportul meu trebuiecorelat cu intenţiile Maiestăţii Voastre şi cu sarcinile mari, încredinţatede către rege. A trebuit să ascund de el multe din ceea ce văd şi să facpresupuneri despre unele lucruri, pe care nu le pot vedea” [109].

Instrucţiunile conţineau şi o listă detaliată de subiecte utile pentrupersoanele cointeresate. De exemplu, Louis al XV-lea şi Prinţul de Contisolicitau de la trimişii lor în Rusia următoarele informaţii: situaţia armatei


şi marinei, finanţelor şi comerţului; gradul de stabilitate a guvernului,influenţa cancelarului Bestujev şi a vicecancelarului Voronţov, favoriţiiîmpărătesei, relaţiile dintre ei; perspectivele repunerii pe tron a lui IoanAntonovici, înlăturat de la domnie în anul 1741, şi al tatălui său, ducelede Braunscweig, existenţa unor adepţi în Rusia; influenţa marelui ducePiotr Fiodorovici, moştenitorul tronului, şi atitudinea faţă de el în Rusia;starea de spirit din societatea rusă în legătură cu un eventual război înEuropa; planurile Rusiei în privinţa Poloniei şi Turciei; relaţiile dintreguvern şi cazacii zaporojeni; relaţiile Petersburgului cu Viena şi Londra;informaţii referitoare la anturajul împărătesei şi al grupărilor rivale dinPalatul regal; în sfîrşit, „despre sentimentele împărătesei faţă de Franţaşi sentimentele pe care Ministerul de Externe i le inspiră să împiedicerestabilirea corespondenţei cu Maiestatea Sa (regele Franţei)” [110].

Exemplul Franţei a fost urmat şi de alte ţări, consolidîndu-şiministerele de profil prin structura eficientă a acestora, angajarea unordiplomaţi profesionişti. Dacă în Anglia, în timpul domniei regineiElisabeta, era numai un secretar (denumirea oficială a posturilor desecretari de stat a apărut în anul 1601), apoi pînă la sfîrşitul anului1782, de regulă, erau numiţi doi secretari de stat*.

Pînă în anul 1782, aceşti doi secretari, după afirmaţiile lui E.Satow, împărţeau între ei funcţiile din domeniul afacerilor externe strictdin punct de vedere geografic: departamentul de Nord şi cel de Sud.Această divizare a sferelor de activitate în politica externă s-a efectuatîn timpul domniei lui Iacob I, şi, după cum presupune savantul germanRichard Zallet, în conformitate cu divizarea confesională a Europei.Din zona de activitate a Departamentului de Nord făceau parte Franţa,Olanda, Germania, Ţările Baltice; din cel de Sud – Spania, Flandra şiItalia. Menţinerea relaţiilor cu Imperiul Otoman (pe atunci acesta eraextins departe de hotarele Peninsulei Balcanice pînă la Cîmpia Ungară),

* Au existat perioade, în care Ministerul Afacerilor Externe al Marii Britanii afost condus şi de trei secretari de stat: aşa s-a întîmplat în anul 1616; apoi dinanul 1707 pînă în anul 1746, de obicei, era numit al treilea secretar pentruproblemele scoţiene, iar din anul 1768 pînă în anul 1782 a fost numit al treileasecretar pentru problemele coloniale.

118 VALENTIN BENIUC

parţial, intra în competenţa Societăţii comerciale din Levant[111].În timpul domniei lui Carol al V-lea al Spaniei, în ţară, funcţiona

un consiliu de stat secret prin mijlocirea ministrului responsabil deafacerile externe. În general, în Spania exista un sistem destul decomplicat al relaţiilor externe.

În Rusia, pînă la începutul secolului al XVIII-lea, afacerile externeţineau de competenţa aşa-numitului „Posolski Pricaz” – un fel de„departament al soliilor”. În timpul domniei lui Petru I a fost înfiinţată„Cancelaria diplomatică de campanie” (походная Посольскаяканцелярия), spre care, treptat, sunt transferate toate funcţiileDespărţămîntului soliilor. În anul 1716, în schema Cancelariei diplomaticea fost introdusă ordinea colectivă de soluţionare a cauzelor, ea însăşifiind restructurată în „Colegiul Soliilor”. În cele din urmă, în anul 1720 afost înfiinţat Colegiul afacerilor externe, care a înlocuit în întregimeDespărţămîntul Soliilor[112].

3. Ceremonialul diplomatic în Europa

La începutul secolului al XVII-lea, în Europa, se stabileşte unnou ceremonial diplomatic. Onorurile, acordate solilor la sosire şirecepţiile cu această ocazie, capătă un caracter strict reglementat.Ministerele afacerilor externe şi conducătorii ţărilor care intenţionausă-şi trimită în străinătate misiunile diplomatice, prin intermediulcurierilor sau a oamenilor de afaceri, puneau la curent autorităţile dinstatul respectiv. Solii, care soseau în ţara unde erau trimişi pentru apurta negocieri, fără o coordonare prealabilă, întîmpinau un şir deprobleme. Astfel, trimişii din partea cneazului rus Alexei Mihailovici –stolnicul Piotr Ivanovici Potiomkin şi diacul Semion Rumianţev, în pofidafaptului că aveau „gramotele” respective (un fel de scrisori de acredi-tare) şi împuterniciri de a purta negocieri cu regele Franţei, aceştia aufost reţinuţi la frontieră şi supuşi de către vameşii francezi unui controlumilitor şi la o plată impunătoare a taxelor vamale pentru darurile careurmau să le înmîneze regelui. Şi, chiar dacă le-au acordat permis pentrutrecerea frontierei şi hrană pentru cai, autorităţile franceze le-au maicerut o sumă de bani importantă[113].


O altă situaţie s-a creat atunci cînd ţarul rus şi marele cneaz IvanVasilievici a trimis o solie în Anglia şi cu această ocazie regina Elisabetaa fost înştiinţată din timp. Imediat, la sosire, solii au fost întîmpinaţidirect în port de către consilierii reginei[114].

Cîteodată solii aşteptau umilitor de mult (uneori o jumătate dean, alteori un an) pentru a obţine audienţă la Palat. Deşi ar trebui sămenţionăm că schimbul de misiuni diplomatice între ţările europene seefectua mai rapid şi cu mai multă responsabilitate*. Cel mai frecventerau supuşi aşteptărilor umilitoare solii ţărilor din est.

Comportamentul soliilor, la intrarea în ţară şi, în special, în timpulprimei audienţe, precum şi acţiunile de răspuns întreprinse de cătresuveran sau ministru, simbolizau relaţiile reciproce dintre state şigreutatea specifică a acestora pe scena vieţii politice internaţionale.Orice abatere de la ordinea acceptată în cadrul recepţiilor solemneera considerată de către participanţii la ceremoniile în cauză fie ca unindiciu al schimbării relaţiilor dintre state, fie ca un semn al subaprecieriistatului, sau invers, ca un tribut de respect adus ţării respective.

În secolele XVII-XVIII, ceremonialul de primire a solilor era,practic, pretutindeni deopotrivă şi se deosebea doar prin elementelespecifice (în funcţie de ţară) şi atitudinea oficialilor faţă de acesta. ÎnAnglia, de exemplu, atitudinea faţă de diplomaţi purta un caracter înexclusivitate corect şi, în acelaşi timp, amabil, politicos. În Franţa, înaceastă perioadă istorică, se înregistrează tendinţa de simplificare aceremonialului diplomatic, de debirocratizare a acestuia. În acelaşitimp, tot mai evidentă devine lipsa de respect faţă de trimişi. Acestfenomen se explica, în primul rînd, prin faptul că Franţa fiind „creatoareade modă” în relaţiile diplomatice, asimilînd totodată aspiraţiile ambi-ţioase de „mare imperiu”, şi-ar fi permis un asemenea comportament.În Cetatea Vaticanului audienţele solemne, oferite de către Papa, se

* Atunci cînd în anul 1635, în Franţa, a sosit trimisul britanic şi s-a prezentat laPalat, care la acel moment se afla în afara Parisului, acolo nu exista nici un prinţde sînge. Solul a spus că nu va pleca, pînă cînd nu i se va prezenta, în calitatede persoană oficială, un prinţ de sînge. A fost nevoie de a trimite un curier dupăun prinţ la Paris.

120 VALENTIN BENIUC

desfăşurau într-o atmosferă întrucîtva de aroganţă şi cu atitudinidiferenţiate faţă de trimişii străini. Solii împăratului şi principii de vazăerau primiţi în aşa-numita Sală Regală. Pe unii dintre soli Papa îi primeadirect în camerele sale de locuit, lucru pentru unii mai puţin prestigios,iar pentru alţii chiar ofensator. Republica Genoveză era gata să plăteascăPapei bani grei în aur, doar ca solii ei să fie primiţi în Sala Mare, pentrua fi la acelaşi nivel de prestigiu cu astfel de ţări, precum Veneţia. Cutoate acestea, ea a fost categoric refuzată. Protocolul şi lista de precăderea diplomaţilor europeni erau mai importante decît banii, or acesteareprezentau un eficient instrument de manipulare politică.

Principalele elemente structurale ale unui ceremonial de primire asoliilor la palatele europene se reduceau la următoarele:

1. Solii erau însoţiţi de la curtea soliilor pînă la reşedinţa regelui,unde se organiza recepţia, la care urmau să participe apropiaţi aisuveranului, renumiţi politicieni, militari, funcţionari din cadrulMinisterului Afacerilor Externe, slujitori ai clerului.

2. Reuniunea la Palatul regal cu primele persoane ale statului, deobicei, începea cu formule solemne de salut şi discursuri de bun venit.

3. Înmînarea scrisorilor de acreditare, un scurt schimb deinformaţii cu privire la starea de lucruri în regate sau declaraţii decurtoazie.

4. Înmînarea de către oaspeţi a darurilor aduse cu ei, după carese enunţa scopul sosirii şi obiectul negocierilor.

5. Stabilirea următoarelor întîlniri şi negocieri, discursuri de rămasbun şi ploconiri în faţa acestora.

Trebuie menţionat că, chiar şi după cele mai calde şi prietenoaserecepţii diplomatice, uneori, negocierile erau tergiversate ani în şir.Primirea pompoasă a solilor şi misiunilor diplomatice nu totdeaunaarăta o atitudine respectuoasă faţă de aceştia. Ba, dimpotrivă: în cazulîn care viitoarele negocieri se întrevedeau a fi dificile şi ineficiente,atunci, de obicei, se organizau recepţii somptuoase. O asemeneaatitudine au fost nevoite s-o încerce reprezentanţele diplomatice aleţărilor care erau doar la începuturile stabilirii contactelor bilaterale.


4. Conduita morală a diplomaţilor europeni

Practica dublei diplomaţii (oficială şi secretă), promovată de Franţaîn secolele XVII-XVIII (în special, în acest sens s-a distins Louis alXV-lea)*, a direcţionat spre răspîndirea corupţiei în rîndurile miniştrilorşi diplomaţilor europeni. Acest proces era încurajat de regi şi guverne şise considera „o chestiune de mare importanţă de a te implica în treburileinterne ale unui stat suveran prin mituirea miniştrilor acestuia”. Uniidiplomaţi şi politicieni, cum ar fi, de exemplu, primul ministru al regeluispaniol Filip al V-lea – Giulio Alberoni sau contele Bonneval, aventurierşi fantezist, erau înzestraţi cu un deosebit talent diplomatic (după cummărturisesc istoricii), dar mai erau şi mari intriganţi, foarte energici şi, deregulă, inconsecvenţi. Fiind lipsiţi de principialitate, ei îşi schimbau nudoar patronii, dar şi credinţa şi serveau celor care îi plăteau mai mult.

Pentru a avea mai multă claritate despre acest fenomen, vomreproduce un text din memoriile lui Charles Williams, ambasador englezîn Rusia, despre faptul cum acesta l-a mituit pe contele Alexei PetroviciBestujev-Riumin, mare cancelar al Imperiului Rus. „Deja de ceva vreme,marele cancelar mi-a cerut să-i obţin o pensie mare din partea regelui,invocînd faptul că el primeşte anual doar şapte mii de ruble şi că oasemenea simbrie nu-i ajunge să trăiască în concordanţă cu situaţiasa; că el este conştient de interesele patriei sale; el ştie că acestea suntlegate de interesele Angliei şi, astfel, el ar putea sluji regelui, nemergîndîmpotriva conştiinţei sale şi neaducînd prejudicii poporului său; şi dacăregele ar dori să-i dea posibilitatea să trăiască în conformitate cu rangulsău înalt, ocupat în societate, atunci el ar avea libertate în acţiuni şi arputea servi oricînd doar Anglia şi Rusia. Eu i-am răspuns că de la untimp încoace, e adevărat, el a oferit regelui doar nişte servicii neîsem-

* Una din instituţiile notabile din timpul domniei lui Louis al XV-lea este serviciuldiplomatic secret al acestui monarh. Unii cercetători compară activităţilediplomatice ale acestuia cu practica serviciului diplomatic german din perioadaanilor 1933-1945. În anul 1744, Louis al XV-lea, după o încercare nereuşită de a-l înlocui pe propriul ministru de externe, a format în cadrul serviciului externoficial o structură diplomatică secretă.

122 VALENTIN BENIUC

nate; eu îi sunt prieten şi că pe lîngă curtea regală mă bucur de oîncredere mult mai mare decît presupune el, şi, în speranţa că se vaţine de cuvînt, eu sunt gata să-i stau la dispoziţie. El a continuat discuţiasi, cu toate acestea, nu prea dădea crezare cuvintelor mele. Însă arămas foarte surprins, cînd luni, după un schimb de păreri, pe margineachestiunii în cauză, i-am spus: „Eu sunt în serviciul nu doar al unuiocrotitor de-al dumitale (adică, Ecaterinei), dar am soluţionat şiproblema care vă interesează. Regele vă acordă o pensie viageră dedouăsprezece mii de ruble pe an”. El nu mi-a mulţumit nici într-un felşi, la plecare, nu a dat nici o atenţie cuvintelor mele, chiar dacă i-amspus că plata indemnizaţiei stabilite va începe în aceeaşi zi. Ieri, însă,cancelarul l-a invitat în ospeţie pe Wolf (consulul şi bancherul britanic,prin intermediul căruia diplomatul Williams trimitea banii (mita) şi i-amărturisit totul ce i-am împărtăşit eu; totodată, el şi-a exprimatneîncrederea cu privire la cele spuse de mine. Wolf a sesizat: „Stimatedomn, dacă el v-a spus aşa ceva, atunci nu poate fi altfel; dumneatanu-l cunoşti nici pe ambasador, nici de cîtă încredere se bucură acestadin partea regelui. Dacă, de fapt, te îndoieşti de adevăr, eu îţi garantezplata pensiei”. – Crezi, oare, a obiectat cancelarul, că el va începeimediat efectuarea plăţilor şi îmi va plăti o mie de ruble lunar?”- „Eu osă vă plătesc, a exclamat Wolf, dacă trimisul v-a spus aşa ceva, eu nuvoi mai aştepta orice alte dispoziţii de la el”. Toate acestea l-au uluit şimai mult pe marele cancelar. Dar, revenindu-şi, el a cerut stăruitor:„Vă rog să mergeţi acum la ambasador şi să-i aduceţi mulţumiri dinpartea mea pentru toată prietenia pe care mi-a arătat-o. Spuneţi-i căîmpreună ne vom bucura de fiecare clipă şi eu voi face tot posibilulpentru el” ş.a.m.d [115].

Cu toate acestea, Charles Williams era implicat nu numai încoruperea marilor cinovnici şi politicieni, el a încercat să subordonezeinfluenţei Angliei întreaga politică a Imperiului Rus. Încă în perioadaanilor 1756-1757, acesta devine „îngerul păzitor” al Ecaterinei –viitoarea împărăteasă a Rusiei, care înţelegea bine că aurul englezescnu era deloc de prisos privind realizarea planurilor sale de a veni laputere. Ea îl asigura insistent pe ambasadorul englez de faptul că, după


încoronare, sarcina ei principală va fi restabilirea situaţiei anterioare şide prestigiu a Angliei. „Voi fi totdeauna un potrivnic al francezilor, numaidacă va fi voia Domnului Dumnezeu”, au fost ultimele cuvinte aleEcaterinei în cea din urmă scrisoare, adresată lui Charles Williams[116].

În ciuda acestor practici ruşinoase din activitatea diplomatică şipolitică din perioada vizată, unii diplomaţi priveau spre viitor şi mizaudoar pe relaţiile diplomatice cinstite şi deschise în numele realizăriiintereselor statale. Unul dintre aceştia – ilustrul Francois de Calleri*,care a scris, fără exagerare, strălucita lucrare „Cu privire la negocierilecu suveranii”, publicată în anul 1716. În acest studiu vom găsi cugetărişi raţionamente originale despre calităţile de diplomat cu totul diferitede cele inoculate în şcolile de formare diplomatică romană, bizantinăşi spaniolă.

Autorul se pronunţă categoric împotriva practicii franceze privinddiplomaţia dublă. „Diplomatul sugera: Calleri trebuie să ţină minte căîncrederea se bazează pe o politică deschisă. El trebuie să-şi împărtă-şească liber orice informaţie, cu excepţia celei pe care este obligats-o păstreze în virtutea datoriei sale”; „un bun diplomat trebuie să aibăspirit de observaţie, să se distingă prin sîrguinţă, să fie străin de amuza-ment şi distracţii frivole”; „un diplomat trebuie să aibă o fire liniştită, săfie capabil să tolereze cu blîndeţe societatea proştilor, niciodată să nucadă pradă stărilor de irascibilitate...” etc.

Aşadar, dacă în secolele XVII-XVIII practica relaţiilor diploma-tice în Franţa şi în Europa rămînea, în esenţă, de factură bizantină,atunci concepţiile teoretice, în această privinţă, au avansat semnificativîn direcţia deschiderii şi probităţii în relaţiile internaţionale.

* Francois de Calleri s-a născut la Torino, în anul 1645, în familia unuia dintregeneralii lui Louis al XIV-lea. La începutul carierei sale diplomatice el a servit caagent secret, apoi în calitate de reprezentant acreditat în Ţările de Jos, Germaniaşi Polonia. Pentru meritele sale faţă de rege, el a fost numit Secretar al Consiliuluide Miniştri.

124 VALENTIN BENIUC

TEMA 8. DIPLOMAŢIA STATELOR UNITEALE AMERICII (1775-1800)

Istoria diplomaţiei Statelor Unite ale Americii cuprinde o perioadărelativ scurtă (în noiembrie 2005 Serviciul Diplomatic al SUA a împlinit230 de ani). Primii diplomaţi din coloniile nord-americane, în ciudalipsei de experienţă şi cunoştinţe diplomatice, negociau, nu fără succes,cu reprezentanţii cu mult mai experimentaţi ai şcolii diplomatice dejaexistente la momentul respectiv în Europa.

Diplomaţii din coloniile nord-americane au adus o contribuţiesemnificativă la cauza de eliberare şi de apărare a tinerii republici pearena internaţională. În condiţiile unei slăbiciuni militare, în care segăseau pe atunci Statele Unite ale Americii, arta diplomatică constituiaun instrument esenţial în lupta ţării pentru recunoaşterea internaţională.

Planul

1. Constituirea diplomaţiei americane. 2. Diplomaţia americană după adoptarea Constituţiei SUA.

Literatura

1. Thomas G. Paterson. Major Problems in American ForeignPolicy. V. I., 1920

2. Рихард Заллет. Дипломатическая служба. - M., 1956.3. Уэнделл Бланке. Заграничная служба США. - М., 1974.4. В.М.Матвеев. Дипломатическая служба США. - М., 1987.5. История внешней политики и дипломатии США (1775

-1877). - M., 1980.6. История США. В 4-х томах. T. I. - M., 1983.


1. Constituirea diplomaţiei americane

Structurile diplomatice americane au apărut înainte de proclamareaindependenţei ţării din 4 iulie 1776. Pe data de 29 noiembrie 1775, a fostorganizat aşa-numitul Comitet pentru corespondenţa secretă cu liderii politicidin străinătate. Primul oficial american cu rang de diplomat, după cumconsideră cercetătorul Alexander Dekonde, a fost Benjamin Franklin, înale cărui mîini era concentrată toată activitatea acestui comitet.

Scopurile şi sarcinile de eliberare, pe care le soluţiona Americaîn timpul Războiul de Independenţă, au adus în prim-planul politiciimondiale diplomaţi de mare calibru. Primul în categoria respectivă,desigur, se înscrie B. Franklin. Atunci, cînd T. Jefferson (de asemenea,un diplomat distins, mai tîrziu secretar de stat şi preşedinte al SUA)l-a înlocuit pe Franklin în funcţia de ambasador la Paris, ministrul francezde externe l-a întrebat: “Dumneavoastră, domnule, îl înlocuiţi pedoctorul Franklin ?”, la care Jefferson i-a răspuns: “Pe el nu-l poateînlocui nimeni, eu sunt doar succesorul său”[117]. Istoria SUA cunoaşte,bineînţeles, şi alte nume de mare rezonanţă în acest domeniu.

Principalul obiectiv în activitatea Comitetului pentru corespondenţasecretă consta în pregătirea şi organizarea negocierilor cu liderii politicişi persoanele influente din alte ţări. Comitetul a căutat să se asigure desprijinul lor în confruntarea cu metropola pentru a preveni o alianţă întreMarea Britanie şi puterile europene, îndreptată împotriva coloniilorrebele. Probabil, de aceea Ecaterina a II-a, împărăteasa Rusiei, a respinsdelicat, dar cu fermitate, rugămintea lui George al III-lea de a trimitetrupe ruseşti în America. Totuşi, Anglia a reuşit să obţină din parteaautorităţilor Principatelor Germane circa 30 de mii de soldaţi pentrudesfăşurarea operaţiunilor militare pe teritoriul nord-american.

Pentru SUA o însemnătate esenţială aveau relaţiile cu Franţa şiSpania, fiind principalii rivali ai Angliei în lupta pentru domeniilecoloniale. Deosebit de importantă era poziţia Franţei, care nu a pututierta britanicilor înfrîngerea sa în Războiul de şapte ani, ce i-adeposedat pe francezi de proprietăţile lor din America. Vom remarcaun fel de paradox al diplomaţiei americane: ea funcţiona (desigur, cuun anumit grad de spontaneitate) pînă la crearea de către Congresul

126 VALENTIN BENIUC

Continental (29 noiembrie 1775) a Comitetului pentru corespondenţasecretă.

După negocieri îndelungate, în august 1775, ministrul afacerilorexterne al Franţei, contele Charles Vergain, l-a trimis în America pereprezentantul său neoficial Ashor de Bonvulyuar. Schimbul de opinii,care a avut loc, i-a convins pe americani de poziţia binevoitoare aFranţei, precum şi de necesitatea de a dezvolta în continuare relaţiibilaterale avantajoase.

Pe 12 martie 1776, contele Vergain a prezentat regelui unmemoriu privitor la treburile interne şi externe ale Americii. El propuneaa contribui pe toate căile la aprofundarea conflictului anglo-american,care urma să conducă la slăbirea puterii Angliei, şi în acest sens, Franţaşi Spania ar fi obţinut o pauză considerabilă pentru pregătirea de război.Pentru a atinge acest obiectiv, presupunea Vergain, era necesar de aacorda rebelilor americani, în secret, ajutoare în bani şi arme.

Guvernele Franţei şi Spaniei, în scopul ajutorării americanilor, aualocat un milion de livre”[118]. (Livră – veche monedă franceză). Înmartie 1776, Congresul a hotărît să trimită agentul său diplomatic laParis. Ales în această funcţie, Silas Dean a devenit primul reprezentantdiplomatic american în străinătate, care reuşeşte, prin intermediul unuibirou de afaceri fictiv, să furnizeze regulat armament către America.

Declaraţia de Independenţă, adoptată de Congres pe 10 iulie1776, a constituit, în mare parte, o declaraţie de politică externă, fărăde care americanilor le venea greu să se bazeze pe ajutorul ţărilor dinEuropa. Condiţiile, în care politicienii americani contau să primeascăacest ajutor, au fost specificate în “Planul tratatelor”, aprobat deCongres pe 17 septembrie 1776. “Planul tratatelor” reprezenta unmodel de tratat de prietenie şi comerţ, care nu conţinea propuneri cuprivire la încheierea unor alianţe militare. Pentru America, după cum,ulterior, remarca unul dintre autorii “Planului”, a fost important să rămînăneutră în toate războaiele din Europa şi să nu devină o “jucărie” înmîinile politicienilor din cabinetele europene.

Adoptarea „Planului tratatelor” a condus implicit spre adoptareade către Congres a unei hotărîri de a trimite o misiune diplomatică în


Franţa, din care să facă parte Benjamin Franklin, S. Dean şi A. Lee*.Scopul misiunii – negocierea şi semnarea unui tratat de prietenie şicomerţ. Franklin, care se bucura de o mare popularitate între politicieniifrancezi, a insistat asupra recunoaşterii oficiale a SUA şi asupraacordării unui ajutor mai consistent din partea Franţei. Între timp,ministrul francez al afacerilor externe a prezentat consiliului regal onotă, în care se propunea să fie recunoscute Statele Unite ale Americii,să se facă o alianţă cu această ţară, apoi, împreună cu Spania să declarerăzboi Angliei. Moţiunea a fost adoptată în unanimitate. Relaţiile franco-britanice s-au deteriorat şi mai mult, conflictul limitîndu-se, însă, doarla schimbul energic de note diplomatice.

Totodată, Guvernul francez era îngrijorat de faptul că MareaBritanie însăşi ar putea găsi o cale de reconciliere cu americanii.Recunoscîndu-le independenţa, britanicii, eventual, puteau să-şiunească forţele împotriva Franţei. Atunci cînd la începutul lunii decembrie1777, la Paris, a fost primită vestea despre capitularea la Saratoga aarmatei britanice, sub comanda generalului J. Burgoyn, francezii s-aubucurat, ca şi cum aceasta ar fi fost o victorie repurtată de propriilelor trupe. La cîteva zile după aceste evenimente, Charles Vergain, cuaprobarea guvernului său, printr-o declaraţie adresată lui Franklin,susţinea că Franţa este gata să accepte independenţa SUA şi săsemneze un tratat de alianţă cu conducerea acestei ţări.

Negocierile privind încheierea tratatului au început la 8 ianuarie1778. Delegaţia franceză a propus să fie semnat nu doar un singuracord despre prietenie şi comerţ, dar şi despre crearea unei alianţedefensive. Primul dintre acestea a fost negociat în baza „Planuluitratatelor” din anul 1776; al doilea a fost elaborat de către guvernulfrancez. Ambele tratate au fost semnate pe data de 6 februarie 1778.

* Mai tîrziu a devenit cunoscut faptul că misiunea, fără exagerare, a fost înconju-rată de spioni britanici. Cu serviciile britanice a colaborat chiar şi E. Bancroft,secretarul general al misiunii. S. Dean, lăsîndu-se ademenit de posibilitateaobţinerii unor cîştiguri uşoare, a fost de acord să furnizeze Londrei informaţiisecrete. Activitatea misiunii a fost complicată şi de intrigile dintre Lee şi Dean,precum şi de ostilitatea celor doi faţă de şeful misiunii.

128 VALENTIN BENIUC

Semnarea tratatelor franco-americane a constituit o mare realizarepentru tînăra diplomaţie americană şi personal pentru Benjamin Franklin.

Acest eveniment a creat premise pentru stabilirea bunelor relaţiicu ambasadorii din mai multe ţări, acreditaţi pe lîngă Curtea Regală dela Paris, contribuind totodată la atragerea opiniei publice europene departea Statelor Unite ale Americii.

Prima victorie semnificativă, repurtată de către diplomaţiaamericană în Europa, a condus la unele modificări structurale îndomeniul politicii externe a tinerei republici, consolidînd aspiraţiileacesteia de a obţine o recunoaştere mai largă în lume. În aprilie 1777,Comitetul pentru corespondenţa secretă a fost restructurat în ComitetulAfacerilor Externe*. Activitatea eficientă a noului Comitet era limitatăatît de rotaţia frecventă a membrilor Congresului, cît şi de rotaţiafrecventă a membrilor Comitetului. În octombrie 1780, impetuosulJohn Jay, care în acel moment se afla la Madrid, în calitate de trimisneoficial, revoltîndu-se în legătură cu această situaţie, susţinea că eleste gata „să arunce cu pietre în membrii Comitetului pentru a-iconstrînge la acţiuni” [119].

Nefiind mulţumiţi de existenţa unei singure misiuni diplomatice –la Paris, membrii Congresului, în primăvara anului 1777, au hotărît să-şi trimită reprezentanţii şi în alte capitale europene. Aceasta a fost oîncercare inedită de a pune în practică aşa-numita „diplomaţie miliţie-nească”. Esenţa ei consta în numirea ambasadorilor pînă la stabilirearelaţiilor diplomatice oficiale şi obţinerea consimţămîntului ţării gazdeîn acest sens. În pofida celor spuse, prima experienţă a „diplomaţieimiliţieneşti” a eşuat. Ţările, în care au fost trimişi reprezentanţii StatelorUnite, în calitate de ambasadori (Spania, Austria, Prusia, Toscana),au refuzat să-i primească. Acest lucru mărturiseşte clar desprepierderea influenţei si autorităţii de către Comitetul Afacerilor Externedin cadrul Congresului. Schimbîndu-şi denumirea în anul 1777,Comitetul, însă, nu a fost înzestrat cu cel mai important instrument –

* Secretar al Comitetului pentru o perioadă de timp a fost Thomas Rayni, autoral pamfletului „Bunul simţ”, care incita opinia publică la ruperea legăturilor cumitropolia.


împuternicirile. El nu putea participa la pregătirea nemijlocită a acţiunilordiplomatice şi la elaborarea instrucţiunilor pentru reprezentanţiiCongresului în străinătate. Cu toate acestea, Congresul continua să-şimenţină monopolul asupra tuturor aspectelor de politică externă.

Necesitatea încheierii tratativelor de pace de la Paris (1782) cuprivire la reglementarea problemei americane au impus Congresul SUAsă acorde împuterniciri tuturor celor cinci participanţi: J. Adam, J. Jay,G. Lawrence, B. Franklin şi T. Jefferson*. Concomitent, Congresul acreat Departamentul pentru Afacerile Externe, care înlocuia comitetulcu aceeaşi denumire. Secretarul de externe era ales de către Congres,dar nu făcea parte din componenţa acestuia. În atribuţiile sale intraudepozitarea tuturor documentelor din cadrul Departamentului, primireapetiţiilor din partea cetăţenilor străini, corespondenţa cu reprezentanţiidiplomatici şi comunicarea tuturor informaţiilor către Congres. El sebucura de dreptul de a participa la şedinţele Congresului şi de aprezenta rapoarte. Este de remarcat – ca urmare a unei lupte politiceperseverente, postul de secretar pentru afacerile externe a fost vacanttimp de şapte luni. Doar pe 10 august 1781, după cel de-al treilea turde scrutin, în acest post, a fost ales Robert R. Livingston, reprezentantal elitei politice newyorkeze. Acest lucru nu s-a produs fără o anumităimplicare a ambasadorului francez. Vom sublinia în acest sens că înperioada de constituire a diplomaţiei SUA, Franţa a încercat să-i impunăAmericii şi un anumit curs de politică externă. Cu toate acestea, auexistat circumstanţe, care, în mare măsură, au determinat atunci esenţaşi specificul diplomaţiei americane – năzuinţa ei de a obţine indepen-

* Din cei cinci reprezentanţi ai SUA la negocierile de pace din primăvara anului1782, care au avut loc la Paris, a participat, practic, doar Franklin. Jefferson, dinanumite motive, nu a putut să se pornească la timp din America. Lawrence,atunci, cînd traversa Atlanticul, în septembrie 1780, a fost capturat de către britanicişi întemniţat în Turnul Londrei. La sfîrşitul anului 1781, el a fost eliberat pe cauţiune,iar la începutul anului următor, a fost schimbat cu lordul Cornwallis, comandant altrupelor britanice, care a capitulat în Yorktown. În consecinţă, Lawrence se abţinede la participarea la tratative, şi numai la insistenţele Congresului, este forţat săse implice în negocieri, dar în faza finală, în noiembrie 1782.

130 VALENTIN BENIUC

denţa cu orice preţ. Rezistenţa militară a SUA era strîns legată demijloacele diplomatice aplicate.

Tratativele politice permanente, purtate cu Anglia pentru încheiereapăcii, au permis Statelor Unite ale Americii de a se retrage de subtutela Franţei şi a-şi crea o politică externă originală, activă, progresivă,ambiţioasă, iar uneori chiar insolentă.

Pe 30 noiembrie 1782, fără implicarea Franţei, Anglia şi StateleUnite ale Americii au semnat un acord preliminar, al cărui text a fostanterior coordonat de către părţi. Înainte de semnarea acestuidocument, B. Franklin (SUA), pentru a lăsa impresia de respectare ainstrucţiunilor Congresului, l-a informat pe Charles Vergain (Franţa)cu privire la apropiatele evenimente, iar a doua zi i-a trimis o copie aacordului, acest gest fiind doar unul de curtoazie.

Semnarea Tratatului de pace între SUA şi Marea Britanie a avutloc pe data de 3 septembrie 1783, la Paris, în apartamentul lui Mr.Hartley. Pe 14 ianuarie 1784, Tratatul a fost ratificat de către CongresulSUA, iar după schimbul instrumentelor de ratificare din 12 mai, el aintrat în vigoare. Tratatul de la Paris, care a constituit rezultatul unornegocieri îndelungate şi dificile, a fost încheiat în condiţii destul defavorabile pentru Statele Unite ale Americii.

Către acest eveniment de mare importanţă politică şi diplomaticăSUA avea încheiate trei tratate interstatale cu puterile europene: Franţa(1778), Olanda (1782), Suedia (1783) şi pînă la douăzeci de altediverse tratate internaţionale.

Departamentul Afacerilor Externe, condus de către R. R.Livingston, în termen de doi ani a structurat un aparat de colaboratorititulari nu prea mare, dar eficient, care a pus în ordinea cuvenită întreagadocumentaţie, a organizat un schimb sistematic de mesaje şi rapoartecu diplomaţii americani acreditaţi. Aflarea lui Livingston în funcţia desecretar pentru afaceri externe a fost, potrivit experţilor, decisiv privindtrecerea politicii externe americane la nivel profesional. Cu toateacestea, departamentul şi liderul său continuau să activeze sub controlulstrict al Congresului, Preşedintelui, diferitelor comitete şi al unordelegaţi interesaţi, care împiedicau semnificativ spiritul lor de iniţiativă.


2. Diplomaţia americană după adoptarea Constituţiei SUA

În conformitate cu Constituţia din anul 1787, în Statele Unite aleAmericii au fost create noi organe ale puterii publice. Paralel cuDepartamentul de Finanţe şi Departamentul Militar a fost înfiinţatDepartamentul de Stat, condus de către Secretarul de Stat. În atribuţiilesale, pe lîngă administrarea activităţii politice externe, intrau: păstrarea ştam-pilei de stat, publicarea de legi, editarea de brevete, organizarea recensă-mîntului, controlul asupra respectării drepturilor de autor, gestionareaMonetăriei, reglarea fluxului imigraţiei, administrarea teritoriilor care nufăceau parte din componenţa Statelor Americii de Nord ş. a. m. d*.

Primul sef al Departamentului a fost numit T. Jefferson (25septembrie 1789), în exerciţiul funcţiunii intrînd doar pe 22 martie1790. Aproape jumătate de an atribuţiile secretarului de stat le-a înde-plinit J. Jay, care, între timp, a devenit şi preşedinte al Curţii Supremea Statelor Unite ale Americii.

Departamentul de Stat deţinea un buget anual de 7961 de dolari,din care 6300 erau prevăzuţi pentru plata salariilor personalului. Dinaceastă sumă, 3500 de dolari constituiau salariul secretarului de stat.Restul era destinat să acopere cheltuielile de cazare, încălzire,procurarea de rechizite şi ziare. Sume mult mai mari erau alocate pentruîntreţinerea misiunilor diplomatice în străinătate. Doar salariul unui trimisera de 9 mii de dolari, iar a unui însărcinat cu afaceri – 4500 [120].

Odată cu adoptarea Constituţiei şi înfiinţarea Departamentuluide Stat, s-a schimbat întrucîtva statutul de şef al Serviciului diplomaticamerican. Dacă R.G. Livingston şi J. Jay au ocupat funcţiile lor „dupădorinţa” Congresului, care deţinea dreptul de a lua decizia finală, atunciJefferson şi succesorii săi erau numiţi în funcţie cu consimţămîntulSenatului la opţiunea Preşedintelui, care controla întreaga politică

* Transferul acestor funcţii către Departamentul de Stat s-a realizat în virtuteafaptului că, iniţial, se intenţiona şi crearea Departamentului de Interne, dar pentruacest scop nu au fost alocate fondurile necesare. De aceea, prin adoptarea uneilegi suplimentare din 15 septembrie 1789, Departamentului de Stat i-au fost atribuitemultiple funcţii ale Ministerului de Interne, desfiinţat prin hotărîrea Congresului.

132 VALENTIN BENIUC

externă a statului. Pe timpul lui Jefferson şeful Departamentului deţineacel mai înalt rang în cadrul cabinetului prezidenţial.

În primăvara anului 1790, Departamentul de Stat al SUA aveadoar cinci angajaţi, aşa că una din primele sarcini ale lui Jefferson afost consolidarea aparatului diplomatic. Considerînd inutilă creareaunui corp diplomatic masiv, totuşi, el a găsit de cuviinţă de a aveamisiuni diplomatice în Anglia, Franţa, Spania, Olanda şi Portugalia.După dezbateri îndelungate Congresul a aprobat acest proiect.

În anul 1785, Congresul SUA intenţiona să abordeze problemaorganizării serviciului consular. J. Jay trebuia să propună numărulnecesar de consuli şi viceconsuli, precum şi porturile unde urmau săfie înfiinţate consulatele. Din păcate, toate acestea au rămas la nivelulbunelor intenţii. O atenţie mai mare a fost acordată serviciului consularîn timpul lui Jefferson, aflat în funcţia de şef al Departamentului deStat. El a elaborat instrucţiuni pentru consuli, i-a repartizat în stateleunde aveau să reprezinte interesele SUA, a propus lista candidaţilorpentru posturile vacante. Toate propunerile înaintate de către Jeffersonau fost incluse într-o lege specială, adoptată pe 14 aprilie 1792. Aceastaa constituit primul act legislativ american cu privire la modul defuncţionare a Serviciului Extern al statului.

Totuşi, ar fi o greşeală să credem că toate planurile şi proiectelelansate de noul secretar de stat au găsit înţelegerea şi sprijinul tuturormembrilor guvernului SUA. Lui Jefferson, care era orientat spre dezvoltarearelaţiilor bazate pe drepturi egale cu toate ţările, şi, în primul rînd, cu Franţa,i se opunea gruparea condusă de către ministrul de Finanţe AlexanderHamilton, care prefera legături mai strînse cu Marea Britanie. Diferenţelede opinii dintre cei doi politicieni şi-au lăsat amprenta, practic, pe toateaspectele politicii externe şi ale diplomaţiei Statelor Unite ale Americii.

Situaţia lui Jefferson şi a Departamentului de Stat, în pofida sprijinuluiacordat de preşedinte, se complică odată cu aplanarea revoluţiei burghezedin Franţa. Avînd în vedere că monarhul francez fuseseră executat, acumse punea sub semnul întrebării respectarea tuturor tratatelor încheiateîntre SUA şi Franţa. Raţionamentul lui Jefferson, ce slăbea serios poziţiapolitică a ministrului Finanţelor, consta în faptul că tratatele erau încheiate


între poporul american şi cel francez, dar nu între administraţia SUA şiregele Louis Kapet. Acest argument a fost convingător. Washingtonul,analizînd punctele de vedere ale miniştrilor săi, a preferat poziţia luiJefferson. Punctul de vedere al secretarului de stat a prevalat şi atunci,cînd a fost pusă în discuţie problema cu privire la vizita ambasadoruluifrancez E. Jene. Acordîndu-i o atenţie specială diplomatului francez,americanii au recunoscut primii Republica Franceză şi, în felul acesta, aurăsplătit eforturile Franţei, care în urmă cu cincisprezece ani a recunoscutStatele Unite ale Americii.

Cu toate acestea, prin comportamentul său neadecvat, Jene l-adiscreditat pe Jefferson, oferind federaliştilor (părtaşii consolidăriirelaţiilor cu Marea Britanie) o carte de atu în campania antifranceză.Acţiunile lui Jene, pe care însuşi Madison le-a caracterizat drept„comportament de om nebun”, au mers dincolo de funcţiile unuiambasador acreditat într-o ţară străină. Diplomatul critica în moddeschis administraţia de la Washington, ameninţînd că va face apeluridirecte către poporul american, trecînd peste capul Guvernului. Înaceste circumstanţe, Washingtonul a cerut categoric Parisuluirechemarea ambasadorului francez din Statele Unite ale Americii.

Totuşi, comportamentul excentric al lui E. Jene nu a avut o influenţăsemnificativă asupra orientării profranceze a SUA. Mai mult decît atît,relaţiile anglo-americane s-au înrăutăţit dramatic, atunci cînd lordulDorchester, guvernatorul general al Canadei, a declarat reprezentanţilortriburilor indiene că între SUA şi Marea Britanie este posibilă declanşareaunui război, în mersul căruia ele (adică, triburile indiene), cu ajutorulmilitarilor britanici, se vor putea reîntoarce pe pămînturile lor.

De remarcat că primii lideri politici americani au încercat să conso-lideze serviciul diplomatic al ţării prin mărirea alocaţiilor în scopulsusţinerii acestuia. Dacă în anul 1790 din „fondul extern” se permiteaucheltuieli în jur de 40 de mii de dolari anual, atunci în anul 1793, aceastăsumă a crescut brusc. În acel moment, întregul buget federal constituiamai puţin de 10 milioane de dolari, din care l milion de dolari a fostalocat de către Congresul american pentru acoperirea cheltuielilor SUAîn relaţiile cu ţările străine”[121]. Această remarcă este relevantă, or,

134 VALENTIN BENIUC

americanii înţelegeau că un război este mult mai scump decît orice altăinvestiţie în promovarea unor politici externe de bună colaborare.

Menţinînd şi consolidînd relaţiile diplomatice cu Franţa, SUA riscasă piardă posibilitatea de a stabili relaţii paşnice cu Marea Britanie.Mai mult decît atît, Statele Unite ale Americii se aflau, de fapt, la unpas de război cu Marea Britanie. Politicienii tînărului stat erau foartepreocupaţi de acest lucru. A fost necesar de a găsi o cale decentă deieşire din acest impas.

La 10 martie 1794, senatorul J. D. Cabot şi colegii săi senatoriiR. King, K. Strong, A. Elsuort au ajuns la decizia privind necesitateade a trimite imediat un reprezentant special la Londra pentru a discutaşi pentru a destinde această situaţie extrem de tensionată. Făcînd uzde tragismul situaţiei create, federaliştii au ieşit învingători în confruntareacu republicanii. Jefferson demisionează.

Drept candidat pentru plecarea în Anglia federaliştii l-au ales înunanimitate pe Hamilton. Luînd însă în consideraţie împotrivirearepublicanilor, a fost propusă candidatura lui J. Jay, care a şi fostacceptată de Senat. Instrucţiunile şi recomandările pentru trimisul SUAla Londra au fost elaborate de către ministrul de finanţe, care a pusdouă condiţii obligatorii:

1) excluderea alăturării vreunui acord, care ar contraveni obligaţiilorSUA asumate faţă de Franţa; 2) să asigure vaselor maritime americanedreptul de a intra cu cel puţin un tonaj limitat în Indiile de Vest Britanice.

Toate celelalte prevederi ale instrucţiunilor aveau un caracter derecomandare. La scurt timp înainte de plecare, Jay a primit o scrisoarede la Hamilton, în care acesta îl sfătuia insistent să facă tot posibilulpentru a încheia un contract comercial avantajos, cu preţul chiar şi aunor serioase concesii în relaţiile anglo-americane.

Fiind cel mai popular politician american (după Hamilton), Jay areuşit destul de repede să ajungă la o înţelegere reciprocă cu ministrulAfacerilor Externe lordul Grenvill. Acesta, după cum menţioneazăcercetătorii relaţiilor anglo-americane, a încercat să negocieze de pe poziţiide forţă. Jay, însă, a luat o poziţie defensivă; iniţial, aceasta fiind o manevrăreuşită, după cum s-a dovedit mai tîrziu. Întîlnirile confidenţiale, schimbul


repetat de note, propunerea diverselor proiecte de colaborare au continuattimp de cîteva luni, după care Jay reuşeşte să încheie tratatul mult aşteptat.

Documentul a fost semnat pe data de 19 noiembrie 1794. Acestaera alcătuit din 28 de articole. Primele zece aveau un caracterpermanent, celelalte – legate de relaţiile comerciale, erau valabile pentruo perioadă de 12 ani. În SUA acest tratat a provocat confruntăriserioase între partidele politice. Practic, ţara s-a împărţit în două tabere– susţinătorii şi adversarii tratatului cu pricina. Pentru federalişti eraextrem de importantă susţinerea din partea cercurilor de industriaşi şicomercianţi, prin care se încerca apropierea de Marea Britanie.

Acest tratat, însă, a agravat brusc relaţiile cu Franţa. Însăşiprezenţa lui Jay în Anglia provoca o îngrijorare serioasă la Paris.Autorităţile franceze au cerut rechemarea trimisului american G. Morris,a cărui ură faţă de Revoluţia franceză, guvernul republican şi sprijinulaproape deschis, acordat regaliştilor, în nici un fel nu se potriveau custatutul său diplomatic. Cu consimţămîntul Washingtonului, în mai 1794,succesorul lui Morris a devenit senatorul republican J. Monroe, careavea legături politice strînse şi de prietenie cu Jefferson şi Madison.

În conformitate cu instrucţiunile recomandate, Monroe urma sădea asigurări guvernului francez, precum că Washingtonul este un fidelsusţinător al Revoluţiei franceze şi consideră Franţa drept aliat firescal SUA. În felul acesta, Monroe trebuia să atenueze întrucîtva tensio-natele relaţii franco-americane. Totuşi, el nu a fost în măsură să risi-pească temerile autorităţilor de la Paris faţă de misiunea lui Jay.Menţionăm faptul că, formal, nici unul dintre punctele acestui tratat nuera în contradicţie cu Convenţia franco-americană din anul 1778.

Între timp (pe 27 octombrie 1795), la reşedinţa de toamnă aregilor spanioli din San Lorenzo, a fost semnat tratatul spaniolo-american, cunoscut sub denumirea „Tratatul Pinckney”. Acest lucru aconstituit un succes serios al diplomaţiei americane, care a pus temeliapoliticii expansioniste a SUA în Occident.

Aşadar, în preajma alegerilor prezidenţiale din anul 1796, relaţiilediplomatice ale Statelor Unite ale Americii erau destul de complicate.Deşi în acest sens pot fi menţionate şi unele realizări: datorită Tratatului

136 VALENTIN BENIUC

lui Pinckney au fost soluţionate mai multe probleme legate de relaţiileamericano-spaniole; într-o oarecare măsură, ca urmare a Tratatului Jay(cunoscut ca Jay Treaty), s-au stabilizat relaţiile cu Marea Britanie.Totuşi, Statele Unite s-au pomenit în faţa unei dileme: de a-şi alegeorientarea proengleză sau profranceză. În această situaţie, SUA trebuiausă găsească o soluţie non-standard şi, în acelaşi timp, eficientă. În ajutorulDepartamentului de Stat vine, pentru a cîta oară, preşedintele Washington.

În discursul său, cunoscut sub numele/ de „Discursul de adio”, elafirma cu încredere: „O ţară, care în raport cu altă ţară, porneşte de laură sau ataşament, este, într-o anumită măsură, un sclav, un sclav alostilităţilor sale ori al afecţiunilor sale, oricare dintre aceste atitudinifiind suficient de puternice pentru a o abate de la calea datoriei sau ainteresului naţional” [122]. Această declaraţie este deosebit de actualăpentru fostele republici sovietice, care au pornit pe calea independenţei.

Şi aceasta, la cel mai înalt grad, se referă la Republica Moldova,care, la începuturile statalităţii şi suveranităţii sale (perioada anilor 1991-1992), căuta cu orice preţ să agreeze România şi să dispreţuiască Rusia.Dar să revenim la sfaturile extrem de preţioase ale lui Washington:„Regula supremă de conduită... în raporturile dintre state constă în faptulcă, extinzînd legăturile noastre comerciale cu acestea, trebuie să avemcu ele cît mai puţin posibile relaţii politice” [123].

În felul acesta, formula „Franţa sau Marea Britanie” se transformăîn formula „şi Franţa, şi Marea Britanie”. În primul rînd, trebuia să fieconsolidate relaţiile cu Franţa, care fiind lezată de Tratatul Jay, întreprin-de acţiuni de blocaj al navigaţiei maritime în apele neutre. În confor-mitate cu decretul special, emis la 2 martie 1797, Franţa, în decursulunui an, a capturat 316 nave comerciale americane. Tentativele misiuniiSUA la Paris, în octombrie 1797, de a negocia în acest sens cu Taleyranşi guvernul condus de acesta, au eşuat.

Mai mult decît atît, misiunea a fost umilită şi de faptul că emisariifrancezi au lăsat să se înţeleagă că, fără o mită de 250 de mii de dolari,este inutil să se aştepte nu numai la începerea negocierilor, dar chiar şila recepţia oficială. Şi, totuşi, în ciuda tuturor complexităţilor şidificultăţilor, Convenţia franco-americană din 30 septembrie 1800 a


fost semnată, prin ea proclamîndu-se „pacea generală, trainică,indestructibilă, prietenia sinceră şi adevărată” dintre cele două ţări.Franţa a recunoscut anularea tratatelor din anul 1778, iar Statele Uniteale Americii au renunţat la creanţele pentru pagubele cauzate deacţiunile flotei franceze. Totodată, s-au normalizat relaţiile comercialeşi a fost recunoscut dreptul transportului maritim în apele neutre.

„Regula supremă”, emisă de primul preşedinte al Statelor Uniteale Americii de a extinde relaţiile comerciale cu vecinii şi de a avea cuei cît mai puţine legături politice, a oferit SUA modalitatea de a lua încalcul, înainte de toate, propriile lor interese. Filosofic vorbind,diplomaţia americană dintr-un „fenomen în sine” ajunge să devină unul„pentru sine”. Ea devine un instrument eficient pentru punerea înaplicare a intereselor naţionale ale SUA în relaţiile interstatale foartecomplicate din perioada la care ne referim.

138 VALENTIN BENIUC

TEMA 9. DIPLOMAŢIA ŢĂRILOR DINAMERICA LATINĂ ÎN PERIOADA LUPTEIPENTRU INDEPENDENŢĂ. FORMAREA

ŞI CONSOLIDAREA STATELORLATINO-AMERICANE

Istoriografia acestei probleme nu este atît de vastă, dar nici atîtde restrînsă, încît să nu mai avem temeiul de a vorbi despre ea. Obună parte a literaturii de specialitate cu privire la istoria Americii deSud, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, examinează, în fond,cele mai relevante aspecte ale luptei pentru independenţă, apariţia şiconsolidarea statelor latino-americane. Doar unele publicaţii, deexemplu, monografia savantului rus Alexandr Glinkin “Diplomaţia luiSimón Bolívar”, sunt consacrate diplomaţiei de eliberare naţională,luptei pentru recunoaşterea diplomatică a tinerilor state independente.

Anumite secţiuni sau pagini, dedicate acestui subiect[124], leputem găsi în lucrările “Formarea statelor independente în AmericaLatină” de M. S. Alperovici şi L. Y. Slezkin; “Apariţia StatuluiMexican”, M. S. Alperovici; “Războiul pentru independenţa Argenti-nei“, A. I. Ştrahov ş. a. m. d. În ele descoperim o profundă analiză aactivităţilor diplomatice desfăşurate de liderii de frunte ai procesuluide eliberare naţională: Simón Bolívar, Jose San Martin, MiguelHidalgo, José María Morelos, José Hervasio Artigas, BernardoO”Higginsom, José de Sucre, Mariano Moreno.

Planul

1. Diplomaţia ţărilor din America Spaniolă în perioada mişcăriide eliberare naţională.


2. Relaţiile intradiplomatice din America Latină (1810-1826).3. Diplomaţia marilor puteri faţă de războiul de independenţă în

ţările din America Latină.

Literatura

1. Альперович М.С., Слезкин Л. Ю. Образование незави-симых государств в Латинской Америке. - М., 1966.

2. Альперович М.С. Рождение Мексиканского госу-дарства. - М., 1979.

3. Альперович М.С. Революция и диктатура в Парагвае(1810-1840). - М., 1975.

4. Альперович М.С. Испанская Америка в борьбе за неза-висимость. - М., 1971.

5. Григулевич И.Р. Франсиско де Миранда и борьба занезависимость Испанской Америки. - М., 1976.

6. Медина М. Соединенные Штаты и Латинская Аме-рика XIX в.: История экспансии США. - М., 1974.

7. Отношение России к началу войны Латинской Аме-рики за независимость // Исторический архив, 1962, № 3.

8. Потокова Н.В. Аннексия Техаса СоединеннымиШтатами Америки, 1821-1845. - Ростов, 1986.

9. Тамаркин Д. Д. Гавайский народ и американскиеколонизаторы. 1820-1865. - М., 1971.

10. Фонер Ф.С. История Кубы и ее отношений с США.1492-1845. - М., 1963.

11. Штрахов А.И. Война за независимость Аргентины. -М., 1976.

1. Diplomaţia ţărilor din America Spaniolă în perioadamişcării de eliberare naţională

În primele decenii ale secolului al XIX-lea, mişcările de eliberarede pe continentul american au cuprins toate coloniile spaniole. Unadevărat catalizator în declanşarea acestui proces a fost criza de putere

140 VALENTIN BENIUC

în Spania, incapacitatea clicii de guvernămînt de a riposta hotărîttrupelor franceze, care invadase ţara.

În aceste condiţii, pe data de 19 martie 1808, regele Spaniei Carolal IV-lea a abdicat în favoarea fiului său Ferdinand al VII-lea, care, prinînşelăciune, a fost atras împreună cu familia sa pe teritoriul Franţei. Aici,sub presiunea lui Napoleon, el a renunţat la drepturile sale. Rege al Spanieia fost proclamat fratele mai mare al împăratului francez Joseph Bonaparte.

Evenimentele petrecute în metropolă au complicat foarte mult situaţiadin colonii. Între administraţia colonială şi locuitorii metropolei au apărutdisensiuni, marea lor problemă fiind să recunoască puterea lui Joseph sau sărămînă fideli captivului lui Napoleon, Ferdinand al VII-lea, pe care acum îlînlocuia temporar Junta Centrală. În America Spaniolă au început revolte deproporţii, au fost puse la cale diverse comploturi, acţiuni armate antispaniole.La începutul anului 1810, după o serie de înfrîngeri grele, suferite de trupelespaniole în metropolă, în diferite regiuni din America de Sud, au izbucnitrăscoale populare. În aprilie şi iulie, în cele mai importante centre colonialeCaracas, Buenos Aires, Bogota, iar mai apoi şi în alte oraşe, patrioţii aurăsturnat dominaţia spaniolă şi la putere au venit juntele revoluţionare.Războiul pentru independenţa coloniilor spaniole luînd amploare,durează o perioadă extrem de grea şi îndelungată, pînă în anul 1826.

După ce au ieşit de sub tutela spaniolă, cercurile politice din ţărileAmericii Latine, străduindu-se să-şi consolideze independenţa cu sprijinulaltor state, şi-au trimis emisarii într-acolo, precum şi misiuni diplomaticeoficiale pentru „stabilirea relaţiilor comerciale şi de cooperare”.

Este de remarcat că stabilirea contactelor diplomatice şi politicecu „statele prietene sau neutre” începe cu mult înainte de anul 1810.

Unul dintre primii emisari latino-americani, trimis în străinătate, afost venezueleanul Francisco de Miranda*. Din cauza pericolului de a

* Francisco de Miranda s-a născut la Caracas, în anul 1750. Tatăl său a fost unnegustor bogat, originar din Insulele Canare, mama sa era creolă. După absolvireaşcolii şi universităţii din oraşul său natal, tînărul Miranda, în anul 1771, a plecatîn Spania şi în curînd s-a înrolat în armată. În calitate de ofiţer al armatei spaniole,el a luat contact cu patrioţii spaniolo-americani şi trecînd de partea acestora,participă la insurecţia antispaniolă.


fi arestat, în anul 1783, el se refugiază în Statele Unite ale Americii,acolo purtînd tratative cu un şir de figuri politice proeminente cu privirela acordarea de ajutor coloniilor spaniole în lupta lor de eliberare de subtutela spaniolă. Neobţinînd, însă, rezultatul scontat, Miranda hotărăştesă plece peste ocean, şi în căutarea unui ajutor străin, cutreieră toatăEuropa, inclusiv Rusia. În cele din urmă, Miranda se stabileşte în Anglia.

Pe 5 martie 1790, el a prezentat guvernului britanic un memoriucu propunerea de a organiza, cu concursul englezilor, o expediţie militarăîn America de Sud cu scopul de a o elibera. Promovînd această idee,el propune unirea tuturor posesiunilor americane ale Spaniei, într-unsingur stat independent. Guvernul Pitt a răspuns pozitiv propunerilorformulate de Miranda, însă nu reuşeşte să le pună în aplicare.

În primăvara anului 1792, Miranda pleacă din Anglia şi pe 23martie ajunge la Paris. Liderii Guvernului Girondist, în special, ministrulAfacerilor Externe, generalul Dumouriez, auzind multe despreactivitatea revoluţionară a emisarului latino-american, i-au propus sădevină general al Armatei Republicane. Miranda şi-a dat consimţămîntulîn schimbul asigurărilor date de Guvernul frondist, precum că acestase angajează să sprijine lupta de eliberare a coloniilor spaniole. Toateacestea, însă, nu au avut să se întîmple. După o serie de înfrîngerimilitare Francisco de Miranda este arestat şi adus în faţa tribunaluluirevoluţionar, care, pînă la urmă îl achită.

În anul 1798 Miranda reia tratativele cu cabinetul britanic cuprivire la trimiterea unei expediţii militare în America de Sud. În pofidafaptului că obţine încuviinţarea lui Pitt, cercurile guvernante ale Angliei,în ultimul moment, au refuzat să pună în aplicare acest plan. Mirandaîntreprinde încercări similare în anii 1801 şi 1804, dar nici acestea nuduc la rezultatul scontat.

Puţine personalităţi diplomatice din secolul al XIX-lea ar puteaconcura cu Miranda, în ceea ce priveşte reţeaua contactelor personalecu politicienii europeni. În decursul a 27 ani „ambasadorul plenipoten-ţiar al popoarelor şi oraşelor din America Spaniolă” s-a întîlnit sau aavut întrevederi cu Dumouriez, Lafayette şi Napoleon – Franţa;Sheridan şi William Pitt – Anglia; Thomas Paine, Adams, Hamilton şi

142 VALENTIN BENIUC

Washington – Statele Unite ale Americii; Ecaterina a II-a, Potiomkinşi Voronţov – Rusia[125].

Odată cu izbucnirea în masă a mişcării de eliberare, cercurilepolitice, juntele guvernamentale din ţările Americii Spaniole îşi trimiteausistematic reprezentanţii în principalele ţări europene, pentru a stabili„contacte de prietenie”, a investiga posibilitatea susţinerii luptei patrioţilorlatino-americani împotriva Spaniei. În acest sens, cele mai frecvent vizitateţări erau Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. În luna mai, anul1810, o misiune diplomatică din trei persoane în frunte cu Juan VicenteBolivar, desemnat de către Junta Guvernamentală Supremă, a plecat înStatele Unite ale Americii; pe 6 iunie 1810, la şase săptămâni dupăvenirea la putere, Junta Guvernamentală Supremă (de Caracas) aaprobat misiunea diplomatică la Londra, condusă de Simón Bolívar,care a primit oficial primul rang de deputat şi gradul de colonel.

Pentru a înţelege natura iniţierii şi consolidării relaţiilor diplomaticecu puterile europene, ne vom opri detaliat asupra activităţii primeimisiuni a patrioţilor venezueleni în Anglia şi, în acelaşi timp, vom încercasă facem cunoştinţă cu Bolívar - diplomatul.

Plecarea în misiune la Londra a fost organizată nemijlocit de cătreministrul Afacerilor Externe Juan Herman Rossio, un avocat binepregătit, provenit din păturile de mijloc ale societăţii coloniale. Fiindjurist, el s-a străduit să justifice trimiterea reprezentanţilor Venezueleiîn Anglia, bazîndu-se pe codul diplomatic din acea vreme. Deoarececazuri de precedenţă nu existau, ca să-i poată servi ca referinţă pentruaceastă împrejurare, Rossio a decis să înscrie această delegaţie lacategoria „misiunilor emisarilor secreţi”, deşi călătoria lui Bolívar şi acolegilor săi, evident nu era una secretă.

Toate acţiunile diplomatice ale misiunii trebuiau să fie întreprinseîn conformitate cu instrucţiunile elaborate de către Rossio. Lui Bolívari-a fost înmînat un pachet, care conţinea patru documente principale:scrisorile de acreditare, în care se menţiona că delegaţia esteîmputernicită să prezinte regelui Angliei informaţii complete cu privirela evoluţiile politice din Venezuela şi să stabilească relaţii avantajoaseîntre cele două ţări; documentul de bază – nota Juntei Guvernamentale


Supreme, adresată lui George al III-lea – în care se solicita legitimizareamăsurilor adoptate de către populaţia Venezuelei pentru a-şi protejainteresele suverane (cea de-a doua notă era adresată ministrului englezde Externe, marchizul R. K. Wellesley*); documentul final reprezentainstrucţiuni detaliate, redactate de Rossio.

Misiunea secretă a Venezuelei a ajuns în Anglia exact peste olună, la 10 iulie 1810. O săptămînă mai tîrziu, Wellesley, ministrul deExterne al Angliei, a anunţat misiunea despre începutul negocierilor.

Bolívar, cunoscînd destul de bine Europa, înţelegea că în MareaBritanie îl aşteaptă o primire rece. Specificul situaţiei în care s-a pomenitmisiunea diplomatică venezueleană consta în faptul că, în anul 1810,la Londra, interesele spaniole erau reprezentate de către doiambasadori: ducele Albukerks – ambasadorul Juntei Spaniole Centralede la Sevilia şi amiralul H.R. Apodaka – reprezentantul Consiliului deregenţi în Cadiz. Ambii ambasadori protestau categoric împotriva„negocierilor ilegale ale ministrului britanic pentru Afacerile Externe cu„rebelii” venezueleni” [126].

În legătură cu aceasta, Ministerul Afacerilor Externe al Angliei arefuzat să-i ia în consideraţie pe trimişii din Venezuela în calitate depersoane oficiale şi să poarte tratative cu ei la nivel guvernamental.Ministrul de externe britanic a căzut de acord să le ofere o serie deaudienţe particulare, cu condiţia că la discuţie vor participa şireprezentanţii Coroanei Spaniole. Astfel, Regatul Unit al Marii Britaniia rămas în cadrul respectării tuturor obligaţiunilor faţă de Spania şi, înacelaşi timp, şi-a rezervat posibilitatea de a stabili relaţii diplomaticecu noile state din America Latină.

Prima întrevedere a misiunii venezuelene cu marchizul Wellesleya avut loc pe 18 iulie 1810. În acest sens istoricul cilian din secolul al

* Lordul Wellesley - anul naşterii 1760, a avut un rol semnificativ în activitateaparlamentară şi administraţia colonială a Marii Britanii. Cu toate acestea, autoriifaimosului dicţionar „Encyclopaedia Britannica” au schiţat un portret destul depărtinitor al acestui politician, subliniind faptul că neglijenţa, incompetenţa şiambiţiile sale îi transformau şi pe prieteni în duşmani. Colegii lui Wellesley aurăsuflat uşurat, atunci cînd acesta a demisionat în februarie 1812.

144 VALENTIN BENIUC

XIX-lea, Luis Miguel Amunategi, remarcă că întîlnirea a fost nu doarinteresantă, dar şi cea mai confuză din istoria relaţiilor diplomatice:„De îndată ce s-a prezentat în faţa ministrului englez, Bolívar, lipsit deexperienţă diplomatică, a comis o mişcare nechibzuită, înmînîndu-i luiWellesley nu numai scrisorile de acreditare, dar şi pachetul cu textulinstrucţiunilor, care evident aveau un caracter secret. Apoi, s-a adresatcătre Wellesley cu un discurs plin de emoţii în limba franceză, careconţinea aluzii ofensatoare la adresa monarhiei spaniole şi în care semenţiona repetat asiraţiile de independenţă deplină a Venezuelei faţăde Spania”…„Wellesley a ascultat totul cu o mină rece şi impasibilă,caracteristică diplomaţilor, iar după ce Bolívar şi-a încheiat discursul,el a observat că acesta, era în plină contradicţie cu documentele pecare le-a primit acum cîteva clipe din mîinile lui Bolívar” [127].

Potrivit istoricilor Cristobal Mendoza, Carlos Villanueva, PedroGrasse, Vicente Lekuna, care aveau o altă opinie decît cea expusăanterior, scrisorile de acreditare, eliberate de juntă, nu numai că nuconţineau nici cea mai mică aluzie la independenţa Venezuelei - prinacest act se dispunea categoric, ca emisarii să nu solicite Marii Britaniimediere în problema dată. „Vorba e, că acest tînăr (Bolívar) a plecat lanegocieri, fără a citi instrucţiunile de utilizare” [128], menţiona Amunategi.

La acea audienţă Wellesley, în mod categoric, a expus poziţiaguvernului englez, susţinînd că nu există nici un fel de motive de a stabilirelaţii diplomatice directe între Anglia şi Venezuela. Marchizul a respinsşi cererea Caracasului cu privire la achiziţionarea de armament şi muniţiidin Anglia, reamintind că legislaţia britanică interzice exportul de arme.

A doua reuniune (19 iulie 1810) a avut loc într-o atmosferă mairelaxată. În cadrul acesteia, Wellesley a declarat că Guvernul britanicare toate motivele să-i considere pe venezueleni o naţiune prietenă şieste de acord să joace rolul de mediator între Guvernul Spaniei şiJunta venezueleană.

Atitudinea misiunii lui Bolívar faţă de aceste propuneri a fost expusăîn nota din 21 iulie 1810, adresată guvernului britanic. În ea se afirmacă Venezuela este o parte integrantă a Imperiului Spaniol şi, cu sprijinuladecvat din partea Angliei, ea este gata să acţioneze împotriva Franţei.


Menţionăm că nici una din condiţiile formulate de Bolívar, privindrecunoaşterea independenţei Venezuelei de către Londra, nu a fostreflectată în acest document.

Între timp, din America Spaniolă parveneau multiple informaţii încare se menţiona că în Buenos Aires viceregele spaniol a fost îndepărtatde la putere şi a fost format un guvern argentinian independent. Soseau,de asemenea, ştiri despre iminentele victorii ale patrioţilor din Mexic,Chile, Ecuador. Mişcarea de eliberare din America de Sud luaamploare, consolidînd întrucîtva poziţia misiunii diplomatice în fruntecu Bolívar, la tratativele de la Londra.

Negocierile au fost reluate pe 4 august; Wellesley remite emisarilorvenezueleni răspunsul la nota din 21 iulie 1810, intitulat: „Memoran-dumul cu privire la tratativele purtate între marchizul Wellesley şi emisariiVenezuelei, înmînat acestora şi ambasadorilor spanioli în ziua de 9august 1810”. Potrivit acestui document, Ministerul Afacerilor Externeal Marii Britanii trebuia să întreprindă măsuri rezonabile pentru a seasigura că relaţiile dintre Londra şi Caracas au căpătat un caracterpermanent, asumîndu-şi totodată obligaţia de a „calma”, prin toatemijloacele, aliatul său spaniol.

Misiunea lui Bolívar în Marea Britanie s-a încheiat pe 22 septembrie1810. Pentru menţinerea relaţiilor diplomatice cu guvernul englez, doimembri ai delegaţiei – Mendez-Lopez şi Belew, au rămas la Londra.

Guvernele nou-formate ale Regatului Noua Spanie îşi trimiteau,de asemenea, emisari în străinătate cu scopul de a obţine recunoaşterealor ca atare şi pentru a solicita sprijin în lupta lor împotriva regimuluispaniol. Astfel, primul mesager al patrioţilor mexicani, trimis în StateleUnite ale Americii (1811), a fost locotenent-colonelul Jose BernardoGutierrez de Lara. Toate întîlnirile sale cu reprezentanţii guvernuluiamerican aveau caracter neoficial, discuţiile fiind uneori de o sinceritateofensatoare. În acest sens, Monroe declara fără înconjur că guvernullui James Madison poate sprijini mişcarea revoluţionară din NouaSpanie, nu numai cu arme şi muniţii, dar chiar şi cu trupe, de îndată ceva fi adoptată o constituţie după modelul nord-american, cu intenţiaclară de a intra în componenţa Statelor Unite ale Americii. Ambasadorul

146 VALENTIN BENIUC

mexican, nu numai că nu a acceptat această propunere, dar nici nu adorit să continue negocierile[129].

O altă misiune diplomatică mexicană în SUA (aprilie 1813) a fostcondusă de colonelul Francisco Antonio Peredo, însă nici ea nu a obţinutmai mult, decît să cumpere arme şi muniţii şi să le aducă în Mexic[130].

Doi ani mai tîrziu, iulie 1815, Congresul patrioţilor mexicani trimiteo altă misiune în SUA cu însărcinarea de a-l convinge pe preşedinteleMadison de a recunoaşte independenţa Americii Mexicane. Dar niciaceastă misiune nu a avut sorţi de izbîndă. Sub presiunea Curţii de laMadrid, Madison emite la 1 septembrie 1815 o dispoziţie, care interziceafolosirea teritoriului SUA pentru pregătirea expediţiilor armate împotrivaposesiunilor spaniole şi cerea încetarea oricăror acţiuni de acest fel[131].

Liderii mişcării de eliberare din America de Sud foloseau orice ocaziepentru a obţine arme şi echipamente din exterior, nedorind să cedeze nicio palmă de pămînt din teritoriul ţării lor. Totuşi, unii dintre aceşti lideri îngoana după putere erau gata să renunţe la libertatea propriului popor.Astfel, Alvear – unul dintre liderii mişcării patriotice din Rio-de-la-Plata,încurcat în intrigi, pentru a-şi menţine puterea personală, a încercat să iasădin această situaţie cu ajutorul unei aventuri politice. Pe 24 februarie 1815,la Rio-de-Janeiro, soseşte comisarul cu probleme speciale al lui AlvearJosé Manuel Garcia. El a adus cu sine două note, semnate de Alvear. Unadintre ele urma să fie înmînată lordului Strengodord, ambasador britanic laRio-de-Janeiro, cealaltă era destinată guvernului englez. Din conţinutulacestor note rezultă că anume aventurismul politic l-a adus pe Alvear latrădare de ţară: el ruga guvernul englez de a prelua provinciile unificateRio-de-la-Plata sub protectoratul britanic[132].

Chiar de la începutul mişcării patriotice din America Latină împotrivadominaţiei spaniole, liderii recunoscuţi din Venezuela, Mexic, Argentina,Chile, Ecuador au întreprins acţiuni decisive pentru a stabili relaţiidiplomatice cu marile puteri ale lumii. În centrul atenţiei diplomaţilorlatino-americani se aflau stabilirea şi consolidarea relaţiilor cu Anglia şiSUA, care, prin poziţia geopolitică şi influenţa lor în lume, prin politicalor externă ar fi putut contribui la obţinerea independenţei şi consolidareastatelor nou-formate din America Spaniolă. Cu toate acestea, nici MareaBritanie, nici SUA nu se grăbeau să recunoască noile guverne, urmărind,


în primul rînd, materializarea propriilor interese naţionale, rîvnind în acestsens să-şi supună influenţei statele latino-americane.

Obţinerea independenţei de către America Spaniolă s-a complicatşi prin aceea că, între liderii mişcării patriotice şi a şefilor de guverne,existau mari disensiuni, fapt ce presupunea necesitatea stabilirii unorrelaţii diplomatice intralatino-americane.

2. Relaţiile intradiplomatice din America Latină(1810-1826)

Primul tratat politico-diplomatic între statele latino-americaneindependente a fost semnat pe 28 mai anul 1811, între Venezuela şi„Statul Independent Cundinamarca”[133]. În scopul consolidării relaţiilorinterguvernamentale, Venezuela, în decembrie 1810, trimite o misiunediplomatică la Bogota. La propunerea insistentă a lui Miranda, misiuneade a negocia şi de a încheia tratatul de asistenţă reciprocă i-a revenit luiCortés Madariaga, pe care unii istorici latinoamericani îl considerau drept„un preot catolic, înzestrat cu capacităţi de liber cugetător”.

La momentul sosirii trimişilor Venezuelei la Bogota, deja eraproclamată (martie 1811) Constituţia ţării, potrivit căreia statul eracondus de un preşedinte care era obligat să recunoască supremaţia luiFerdinand al VII-lea. După două luni de negocieri, preşedintele StatuluiCundinamarca Jorge Tadeo Lozano, pe de o parte, şi Cortés Mada-riaga, pe de alta, au semnat Tratatul de prietenie şi alianţă în care eraustipulate şi principiile federative puse la baza relaţiilor interstatale. Pînăîn zilele noastre s-au păstrat doar cîteva articole din acest tratat, dincare reiese că părţile au decis să-şi unească eforturile pentru apărarealibertăţii şi independenţei naţionale. Conform tratatului, Cundinamarcai-a acordat Venezuelei un consistent sprijin financiar.

Un alt episod important al diplomaţiei de eliberare naţionalăconstituie negocierile dintre Bolívar şi preşedintele haitian Petion*, careau avut loc la începutul anului 1816.

* Alexandru Petion, fost sclav, a participat la răscoala din anul 1791, fiind alesmai apoi(1807) preşedinte al ţării.

148 VALENTIN BENIUC

După trei săptămâni de la prima întrevedere, Bolívar şipreşedintele haitian au căzut de acord asupra tuturor problemelordiscutate. Petion şi-a exprimat disponibilitatea de a furniza arme şiresurse materiale pentru echiparea unei expediţii de eliberare şi apromis „eliberatorului” asistenţă politică şi morală. Acordînd acestajutor, Petion a pus două condiţii: prima – în caz de victorie, patrioţiispaniolo-americani urmau să-i pună în libertate pe sclavii negri dinVenezuela şi din alte colonii; a doua – preşedintele haitian a rugat caniciodată să nu fie amintit numele său în legătură cu acţiunile expediţieide eliberare a lui Bolívar, astfel încît prin aceasta să nu se aducăprejudicii intereselor de politică externă a ţării sale[134].

În felul acesta, liderii mişcării de eliberare din America Spaniolă,prin stabilirea unor relaţii diplomatice, să recunoaştem foarte specifice,au găsit încă o oportunitate de a continua lupta împotriva Spaniei,încheind între ei tratate de asistenţă reciprocă.

Acest exemplu a fost urmat şi de regiunile de sud ale Americii Latine.Pe 24 martie 1816, la Tucuman, şi-a deschis lucrările Congresul Naţionalal Provinciilor Unite din Departamentul La-Plata. La congres au sositdelegaţi de la Buenos Aires, Tucumán, San Luis, Catamarca, La Rioja,Mendoza, Cordoba, Salta, Santiago del Estero şi din alte regiuni.

Congresul avea de rezolvat o serie de probleme importante.Principalele chestiuni înscrise în ordinea de zi erau următoarele:proclamarea independenţei faţă de metropolă; numirea guvernatoruluisuprem al Provinciilor Unite; cu privire la relaţiile dintre provincii şi oraşe;cu privire la forma de guvernare; cu privire la continuarea războiului,elaborarea Constituţiei, consolidarea armatei şi marinei ş. a. m. d[135].

Pe data de 3 mai, Congresul cu 23 de voturi din cei 25 dereprezentanţi înscrişi pe liste, l-au ales pe Juan Martin de Pueyrredonguvernator suprem al Provinciilor Unite. Participanţii la Congres audepus jurământul de credinţă faţă de ţară, şi şi-au luat angajamentul săpăstreze şi să protejeze Biserica Apostolică Catolică, să contribuieprin toate mijloacele la păstrarea unităţii Provinciilor Unite şi larespingerea oricăror atacuri inamice[136].

O mare importanţă pentru consolidarea forţelor de eliberare din


America Latină i se atribuie întîlnirii dintre Bolívar şi San Martin*.Negocierile dintre cei doi lideri proeminenţi ai mişcării de eliberare adurat două zile (26-27 iulie 1822), ele avînd un caracter strictconfidenţial. Conţinutul exact al acestora a rămas în mare partenecunoscut. Judecînd însă după cele întîmplate, negocierile s-au axatpe problema acţiunilor comune împotriva forţelor spaniole din Peru,dar nu s-a putut ajunge la un acord în această privinţă.

În cadrul tratativelor au ieşit în evidenţă disensiuni serioase întrepărţi, atunci cînd au fost supuse deliberării planurile concrete aleoperaţiunilor militare şi, în special, chestiunea despre viitoarea formă deguvernare în Peru şi în alte state latino-americane. În timp ce San Martinapăra ideea monarhiei constituţionale, în frunte cu un prinţ european,Bolívar pleda hotărît pentru înfiinţarea unui sistem politic republican, înbaza exemplului Columbiei. Urmare a divergenţelor profunde dintreBolívar şi San Martin, întîlnirea s-a dovedit a fi, practic, inutilă[137].

Epopeea mişcării de eliberare din America de Sud, trenantă şiplină de dramatism, s-a încheiat cu Congresul din Panama, care a fostpregătit pe parcursul a mai multor ani de către liderii patrioţilor spaniolo-americani, în frunte cu Simón Bolívar. Congresul şi-a început lucrărilepe 22 iunie 1826, la orele 11 dimineaţa, în oraşul Panama. Pentru aparticipa la lucrările acestei reuniuni au sosit reprezentanţi împuterniciţiai Perului (iunie 1825), Misiunii guvernului Marii Columbii (şase lunimai tîrziu), delegaţi din Republica Federală a Americii Centrale (martie1826) şi delegaţi mexicani (iunie 1826). Din diferite motive la Congresuldin Panama nu au participat reprezentanţii Argentinei, Paraguaiului,Boliviei, Republicii Haiti.

* José de San Martín, lider proeminent al luptei pentru independenţă din Americade Sud, s-a născut în anul 1778, în localitatea Yapeyu, provincia Corrientes.Tatăl său a fost ofiţer militar spaniol şi funcţionar colonial, mamă sa a fostcreolă. Atunci cînd San Martin a împlinit 8 ani, familia lui a trecut cu traiul înSpania, unde acesta a primit o aleasă educaţie militară şi încă din adolescenţăs-a înrolat în armată. La vîrsta de 15 ani, tînărul Martin a devenit ofiţer. Încontinuare el a participat la campaniile militare din Franţa, Africa de Nord,Portugalia, iar odată cu începutul războiului de eliberare împotriva armatelor luiNapoleon, în Spania, a luptat cu curaj în rîndurile patrioţilor spanioli.

150 VALENTIN BENIUC

Astfel, la Congres au participat doar patru ţări, care însă dupămărimea teritoriului şi a populaţiei ele constituiau cea mai mare parte aAmericii Spaniole. În afară de aceasta, la Congres au fost şi reprezentaţineoficiali - patrioţii cubanezi.

După lungi discuţii (care nu se protocolau, iar despre conţinutulCongresului din Panama îţi poţi face impresia doar ţinînd cont deinstrucţiunile delegaţilor, care s-au păstrat pînă în prezent), Congresuls-a încheiat pe 15 iulie 1826 cu semnarea ,,Tratatului de alianţă veşnică,despre ligă şi confederaţie’’, deschise pentru aderarea altor ţări latino-americane, precum şi a trei convenţii referitoare la organizarea uneiarmate (cu un efectiv de 60 de mii de militari) şi a flotei federale cudouă escadre amplasate în Oceanul Atlantic şi în Oceanul Pacific.Conform Tratatului, participanţii, în timp de pace şi de război, urmausă acţioneze în comun, formînd în acest sens o alianţă de prietenie şiunindu-se totodată într-o Confederaţie[138].

După Congresul din Panama s-a reuşit convocarea încă a cîtorvacongrese, cu participarea mai multor ţări latino-americane. Cele maiimportante dintre ele a fost Congresul I de la Lima (decembrie 1847- martie 1848); Congresul Continental de la Santiago de Chile(septembrie 1856); al II-lea Congres de la Lima (noiembrie 1864 –martie 1865). La aceste forumuri au fost semnate o serie de tratate:despre confederaţie, asistenţă reciprocă, apărare şi altele[139].

3. Diplomaţia marilor puteri faţă de războiul deindependenţă în ţările din America Latină

De menţionat că aspiraţiile statelor latino-americane de a stabilirelaţii diplomatice cu puterile europene şi Statele Unite ale Americii nutotdeauna s-au încununat cu succes. Acest lucru depindea direct deinteresele politice şi economice ale acestor ţări, precum şi de relaţiileacestora cu Spania şi Portugalia. Vom încerca, în acest context, săexaminăm diplomaţia marilor puteri în ceea ce priveşte mişcarea patrioticădin America Spaniolă, a guvernelor nou-formate şi a liderilor acestora.

Să începem cu Franţa. Instalîndu-l pe tronul spaniol pe Joseph,Napoleon şi-a trimis agenţii în America Spaniolă cu scopul de a-i


convinge pe liderii mişcării de eliberare să recunoască noua ordine,încercînd în acest sens să pună bazele dominaţiei franceze în coloniilespaniole. Acţiunile lui Napoleon nu au găsit însă susţinere în rîndulpopulaţiei autohtone, care nu era deloc dispusă să accepte un noustăpîn, cu atît mai mult că situaţia creată insufla serioase speranţe pentruobţinerea independenţei.

Ţinînd cont de starea de spirit creată, Napoleon schimbă bruscdirecţia de orientare politică şi imediat îmbracă toga de susţinător alcoloniilor spaniole în lupta lor pentru independenţă. Asemenea tactică,în accepţiunea lui, urma să blocheze calea englezilor în AmericaSpaniolă. Vorba e că Anglia, pe de o parte, era aliata Spaniei în războiulcu Napoleon, şi, pe de altă parte, folosea insurecţiile din coloniilespaniole cu scopul de a-şi dobîndi noi pieţe de desfacere. În acestecondiţii, Franţa intenţiona să joace rolul de adept al independenţeicoloniilor spaniole, căuta să consolideze blocada continentală pentrucomerţul britanic.

Nici una din ţările care se aflau în relaţii de vasalitate cu Napoleon,nu a îndrăznit să încalce deschis voinţa acestuia. Britanicii, însă, augasit, totuşi calea de desfacere a mărfurilor coloniale în Europa. Ei îşiexportau mărfurile produse în ţările coloniale în Rusia, iar de acolo, înstatele din Europa Centrală. Aceste produse erau expuse inclusiv laTîrgul de la Leipzig (1810). Rusia –însăşi consuma mai multe feluri deproduse provenite din ţările coloniale. Cu încuviinţarea lui Alexandru Ia fost întocmit decretul „Cu privire la deschiderea unor porturi ruseştipentru navele din America Latină”. Cu toate acestea, la o şedinţă aConsiliului de Stat, care a avut loc în octombrie 1811, s-a decis de aamîna aprobarea acestui document, pînă cînd guvernele coloniilorrebele „se vor consolida într-un mod mai trainic” [140].

Invazia lui Napoleon în Rusia, în iunie 1812, a devansat Sankt-Petersburgul şi Parisul din punct de vedere al participării lor active lajocul politic şi diplomatic în problema mişcării patriotice din coloniilespaniole. În afara acestui joc au rămas şi celelalte ţări europene, toateîmpreună revenind la această activitate diplomatică doar dupăCongresul de la Viena (1815).

152 VALENTIN BENIUC

Plus la aceasta Rusia, Franţa, Austria, Prusia erau mai puţinpreocupate de chestiunea coloniilor spaniole rebele şi mai mult derelaţiile cu Marea Britanie şi Spania, precum de aspiraţiile lor de a semenţine pe poziţii dominante după înfrîngerea şi debarcarea luiNapoleon.

Între timp, Statele Unite ale Americii chiar de la izbucnirearăzboiului de independenţă au început (1811) pregătirile pentru anexareaFloridei de Vest. SUA a ocupat o parte din teritoriul dintre rîurile Pirl-River şi Mobil, iar în aprilie 1813 – spaţiul dintre rîurile Mobil şi Perdido.

În anul 1815, operaţiunile militare, desfăşurate de către Americade Nord, privind anexarea teritoriilor spaniolo-americane au fostsuspendate. (La tema precedentă s-a remarcat faptul că pe 1septembrie 1815 preşedintele Madison a emis o proclamaţie, careinterzicea expediţiile militare împotriva coloniilor spaniole).

Doi ani mai tîrziu însă (decembrie 1817), trupele americane, dinordinul preşedintelui Monroe, întreprind o serioasă operaţiune militarăpentru cucerirea insulei Amelia. În primăvara anului 1818, SUAinvadează şi ocupă teritoriul Floridei de Est.

Preocupată de soarta coloniilor sud-americane, Spania nu seopune agresiunii SUA, în speranţa că guvernul american ar putea sănu acorde rebelilor asistenţă militară. După lungi negocieri, secretarulde stat Adams şi ambasadorul spaniol Onisii au semnat pe data de 22februarie 1819, la Washington, Tratatul de prietenie şi frontieră. Înconformitate cu acest tratat Spania ceda Statelor Unite ale AmericiiFlorida de Vest şi de Est[141].

În primăvara anului 1822, politica cercurilor guvernante aleStatelor Unite ale Americii, în legătură cu războiul de eliberare dincoloniile spaniole, a intrat într-o nouă fază. Poziţia de expectativă,adoptată de Casa Albă, se deplasează treptat spre politica derecunoaştere a independenţei Americii Spaniole. Cu toate acestea,propunerea preşedintelui Camerei Reprezentanţilor Henry Clay cuprivire la alocarea de fonduri pentru întreţinerea ambasadei SUA laBuenos Aires a fost respinsă cu 115 voturi (45 pentru). Numai atunci,cînd Curtea regală portugheză prima a recunoscut ţările latino-


americane, iar tergiversările în continuare puteau lua o întorsăturăneaşteptată împotriva intereselor SUA, Congresul a aprobat (4 mai1822) alocarea sumei de 100 de mii de dolari pentru finanţareareprezentanţelor diplomatice, acreditate în statele independente de pecontinentul latino-american[142].

În pofida faptului că resursele financiare necesare au fost alocate,procesul de acreditare a diplomaţilor americani în ţările din Americade Sud întîrzia. La Bogota şi Buenos Aires trimişii SUA au ajuns doarîn decembrie 1823, în capitala Chile – în aprilie 1824, iar în Mexic,Guatemala şi Lima – în perioada anilor 1825-1827[143].

Acţiunile diplomatice ale SUA în statele latino-americane nu autrecut neobservate de către Marea Britanie şi alte puteri europene. Înanul 1823, la Londra, a fost publicat un comunicat de presă, din carerezulta că în 16 oraşe din America Spaniolă vor fi trimişi consuli şiviceconsuli, iar într-un alt comunicat se menţiona despre plecareaimediată a trei agenţi de vînzări[144].

Drept răspuns la acţiunile categorice ale Angliei privind stabilirearelaţiilor diplomatice cu statele latino-americane, SUA exercită omanevra diplomatică, care a marcat pentru mulţi ani înainte politicaexternă a acestei ţări. Pe 2 decembrie 1823, Statele Unite ale Americiiau proclamat renumita „doctrina Monroe”*, care a devenit piatra detemelie a panamericanismului, menită să realizeze o mai strînsăconexiune între statele americane.

Acest document de politică externă a generat un flux enorm decomentarii, studii şi pamflete. Astfel, catalogul Bibliotecii CongresuluiAmerican, la rubrica „Doctrina Monroe”, cuprinde aproximativ 400de articole[145]. Vom expune, pe scurt, esenţa acestui fără exagerare,important document diplomatic, care se reduce la următoarele:

1) continentul american nu trebuie să fie considerat de către stateleeuropene drept obiect al unei colonizări continue;

* Conform mărturiilor istoricului american X. Hoskins, “boabele” “DoctrineiMonroe” au fost semănate de către Jefferson si Clay, formulările ei, în principal,fiind elaborate de către Adams; iar denumirea acesteia a fost legată de Monroe,din simplul motiv că acesta deţinea pe atunci postul de preşedinte”.

154 VALENTIN BENIUC

2) orice tentativă a statelor europene de a se amesteca în afacerileinterne ale ţărilor de pe continentul american, în special, în treburileunor noi state, cu scopul de a stabili propriul sistem politic sau aldominaţiei lor politice, va fi considerată drept ameninţare la adresasecurităţii naţionale a Statelor Unite ale Americii;

3) SUA nu intenţionează de a se amesteca în afacerile interne aleţărilor din Europa, precum şi în afacerile interne ale coloniilor americanedin Europa.

Cele expuse provoacă cel puţin două concluzii importante:1) Statele Unite îşi rezervă dreptul de a se asigura cu noi pieţe de

desfacere.2) SUA este unicul exponent al intereselor ţărilor de pe continentul

american.Proclamarea “Doctrinei Monroe”, atunci cînd erau în toi pregătirile

pentru Congresul din Panama, urmărea, între altele, şi posibilitatea dea da o lovitură de avertisment, îndreptată împotriva unităţii latino-americane. Promovînd această doctrină, preşedintele Monroe căutasă consolideze în America Latină poziţia acelor lideri, care preferau săse orienteze doar spre Washington.

Cu toate că doctrina în cauză viza, nemijlocit, ţările din AmericaLatină, guvernul american n-a consultat nici una dintre aceste ţări. CasaAlbă s-a eschivat de la proiectul propus de George Canning, ministrulenglez al afacerilor externe, care prevedea semnarea unei declaraţiicomune de către SUA şi Anglia, menită să prevină o eventualăintervenţie a Sfintei Alianţe în afacerile interne ale fostelor coloniispaniole. În curînd, această doctrină a devenit principala armăideologică a expansionismului american în America Latină.

Aşadar, diplomaţia marilor puteri faţă de America Latină, înperioada mişcării de eliberare, formării şi consolidării statelor latino-americane, a fost limitată, în principal, la soluţionarea propriilorprobleme, create de situaţia politică de pe continent. Numai datorităpreviziunilor politice, perseverenţei şi perspicacităţii diplomatice aleunor personalităţi ca Bolívar, San Martino, Miranda etc., precum şi aunor circumstanţe istorice favorabile, statele latino-americane au izbutitsă obţină recunoaşterea în întreaga lume.


TEMA 10. DIPLOMAŢIA STATELOR UNITEALE AMERICII ÎN SECOLUL XIX.

DIRECŢII PRINCIPALE

În perioada analizată, în America de Nord s-au confruntatprincipalele curente de colonizare: englez, american, francez, spaniolşi rus. Cel mai viabil s-a dovedit a fi curentul american. Statele Uniteale Americii, extinzîndu-şi substanţial frontierele, au cîştigat poziţia ceamai solidă pe continent. Spre sfîrşitul secolului al XIX-lea, SUA audevenit o veritabilă putere mondială.

După cum mărturisesc faptele istorice, în unele cazuri politicaexpansionistă a SUA se realiza pe cale paşnică, drept rezultat al unornegocieri de succes, de încheiere a unor acorduri de achiziţionare deteritorii, de exemplu, cazurile statelor Louisiana (anul 1803) sau Alaska(anul 1867). Totodată, SUA au trecut şi printr-o perioadă zbuciumată,dominată de confruntări violente, războaie şi cuceriri, aşa cum s-aîntîmplat, bunăoară, cu Mexicul, care după înfrîngerea suferită în războiuldin anii 1846-1848, a fost silit să cedeze aproximativ jumătate dinteritoriul său, inclusiv statele Texas şi California.

Planul

1. Diplomaţia Statelor Unite ale Americii la începutul secoluluiXIX. Războiul anglo-american din anul 1812.

2. Diplomaţia în timpul delimitării frontierelor Statelor Unite aleAmericii.

3. Diplomaţia SUA în perioada revoluţiilor burghezo-demo-cratice din Europa.

156 VALENTIN BENIUC

4. Diplomaţia Statelor Unite în timpul Războiului Civil Americanşi în Perioada de reconstrucţie (anii 1861-1877 ).

Literatura

1. Иванов Р.Ф. Гражданская война в США. - М., 1960.2. Иванов Р.Ф. Дипломатия Авраама Линкольна. - М.,

1987.3. Волховитинов H.H. Русско-американские отношения

и продажа Аляски. - М., 1990.4. Волховитинов H.H. Доктрина Монро. - М., 1959.5. Волховитинов H.H. Русско-американские отношения

1815-1832гг. - М., 1985.6. Яровой В.В. Происхождение англо-американской

войны (I8I2-I8I5) - М., 1987.7. Севастьянов Г.Н., Уткин А.И. Томас Джефферсон. -

М., 1976.8. Яковлев H.H. Вашингтон. Преступившие грань. - М.,

1989.9. История США. Т. I. - М., 1983.

1. Diplomaţia Statelor Unite ale Americii la începutulsecolului XIX. Războiul anglo-american din anul 1812

Odată cu alegerea lui T. Jefferson în funcţia de preşedinte al SUA(anul 1800), relaţiile anglo-americane s-au deteriorat considerabil.Cabinetul britanic, luînd în consideraţie perspectivele politicii externe,promovată de noul preşedinte, devine serios preocupat de posibilitateaschimbării mecanismului stabilit în relaţiile financiare şi comerciale cuRepublica de peste ocean. În anii 1803-1807, guvernul SUA şi-adublat accizele la exporturi, fapt ce a contribuit la agravarea contradic-ţiilor anglo-americane. În anul 1808, Washingtonul intenţiona de ainterzice importul de produse englezeşti în ţară. Un caz elocvent alcontradicţiilor dintre cele două ţări reprezintă atacul fregatei engleze„Leopard” asupra navei americane „Chesapik”[146]. Pe 22 iunie1807, la intrarea în golful Norfolk, cuirasatul englez „Leopard”, avînd


în dotare 50 de tunuri, a oprit fregata americană „Chesapik”, echipatăcu 38 de tunuri, şi i-a cerut extrădarea dezertorilor britanici. Căpitanulnavei americane a refuzat să se supună. Atunci cuirasatul englez adeschis focul în urma căruia pe vasul american „Chesapik” au murit 3oameni şi alţi 18 au fost răniţi; comandantul navei avariate a fost nevoitsă coboare pavilionul[147].

Între timp, s-au deteriorat şi relaţiile franco-americane. Franţa, caşi Anglia, au încălcat de mai multe ori dreptul la neutralitate al americanilor.În aceste condiţii, guvernul de la Washington căuta activ apropierea deRusia[148]. Împăratul Alexandru I a urcat pe tron în acelaşi an, cîndJefferson a devenit preşedinte al SUA (anul 1800). Între ei s-a stabilit ocorespondenţă personală, în care monarhul rus frecvent accentua faptulcă este un admirator înfocat al democratului american. Preşedintele SUAa primit în dar un bust de marmură al împăratului rus. În scrisorile adresatelui Alexandru, Jefferson îi descria amănunţit sistemul politic american. Încorespondenţă erau discutate inclusiv ideile sancţiunilor economice,impuse Marii Britanii. Relaţiile de prietenie la cel mai înalt nivel audirecţionat spre stabilirea unor legături diplomatice la nivel de ambasadă,fapt care s-a întîmplat ceva mai tîrziu[149].

În septembrie 1807, trimisul SUA la Londra J. Monroe într-odiscuţie cu un demnitar rus i-a transmis acestuia doleanţele preşedinteluiamerican, ca Alexandru I să numească cît mai curînd un reprezentantdiplomatic al Rusiei în Statele Unite ale Americii. Petersburgul aacceptat fără ezitare propunerea, dar schimbul de reprezentanţediplomatice s-a produs cu o oarecare întîrziere, abia în anul 1809[150].

După stabilirea relaţiilor diplomatice între SUA şi Rusia, naveleamericane au început să viziteze regulat porturile ruseşti. În legăturăcu acest eveniment, Napoleon a remarcat că, în vara anului 1810,SUA a pus capăt blocadei continentale, inundînd întreaga Europă cuproduse coloniale.

Între timp, criza relaţiilor economice şi comerciale dintre SUA şiMarea Britanie a atins cota critică. Guvernul conservator englezrestricţionează şi mai mult accesul la produsele americane pe piaţainternă. Aceasta a fost o lovitură grea pentru economia americană,

158 VALENTIN BENIUC

deoarece în anul 1810, ponderea exporturilor SUA în Marea Britaniereprezenta pînă la 25 de procente[151].

În aceste condiţii, o bună parte a elitei politice din SUA a începutdeschis şi destul de agresiv să susţină acţiunile militare împotriva Angliei.Frenezia militaristă a cuprins şi cercurile industriale ale Statelor Uniteale Americii, în special, cele din regiunile de est ale ţării. În sprijinulacţiunilor militare s-a pronunţat şi secretarul de stat J. Monroe, şipersonal preşedintele J. Madison. Treptat, manifestările antienglezeştis-au răspîndit la scară naţională şi au fost ridicate la nivel de stat.Administraţia americană pregătea în mod activ ţara şi poporul de războiîmpotriva Marii Britanii.

În sprijinul necesităţii de a declara război Angliei J. Madison aduceadiferite argumente, făcînd trimiteri la practica de capturare a marinariloramericani, tulburarea liniştii de-a lungul coastei atlantice a SUA, violareadrapelului american în apele deschise, subminarea intereselor comerciale,incitarea indienilor la acţiuni ostile faţă de cetăţenii americani. Aceste şialte motive, invocate de către Comisia pentru Afaceri Externe, audeterminat SUA, la 18 iunie 1812, să declare război Angliei.

Pe data de 12 iulie 1812, trupele americane au întreprins un atacîmpotriva garnizoanei engleze (cu un efectiv de 1660 de soldaţi şiofiţeri), dispersată pe întreg teritoriul Canadei Superioare. Cu toateacestea, atitudinea neprietenoasă şi, uneori, ostilă a populaţiei localedin Canada faţă de „eliberatori”, precum şi hotărîrea categorică aenglezilor de a se apăra pînă la urmă, au spulberat toate planurile şisperanţele SUA de a înlătura rapid prezenţa Angliei în coloniile sale.Mai mult decît atît, planurile expansioniste ale cercurilor militariste nuau provocat entuziasm deosebit în rîndul americanilor simpli. Aceştiase împotriveau înrolării şi războiului care dura mai mulţi ani.

Avînd în vedere situaţia internaţională creată şi natura relaţiilordiplomatice din acele timpuri, liderii de la Washington doreau cuînflăcărare o invazie franceză în Insulele Britanice. Despre toate acesteane mărturiseşte elocvent scrisoarea lui T. Jefferson din 1 ianuarie 1814,adresată lui T. Leeper, comerciant din Virginia. Dacă Bonaparte arcuceri toată Europa continentală, presupunea Jefferson, „Anglia ar fi


pentru el doar un mic dejun, doar începutul ... Suntem profund interesaţica Bonaparte să fie în măsură să izoleze complet Marea Britanie deEuropa continentală ... “ [152]. Cu toate acestea, istoria a dispus înaşa fel, încît la un an după această scrisoare, Anglia şi alte puteri europeneau pus Franţa în genunchi, făcînd ca aspiraţiile politice americane sărămînă doar aspiraţii.

Ţinînd cont de faptul că se apropie sfîrşitul Imperiului colonialfrancez, precum şi de interesul Angliei de a continua războiul, CasaAlbă ajunge la concluzia despre necesitatea încheierii cît mai rapide aacestui război fratricid.

În timp ce forţele britanice erau gata să dea o lovitură decisivăStatelor Unite, în Gent (oraş din regiunea Flandra din Belgia), pe 8august 1814 a început prima rundă de negocieri anglo - americane.Luînd în consideraţie supremaţia militară a Angliei, şi inspiraţi de propriulguvern, diplomaţii englezi au formulat un şir de cerinţe exorbitante faţăde SUA, pe care le-ar fi putut accepta doar o ţară învinsă. Înconsecinţă, negocierile au intrat rapid în impas. Pe 19 august, delegaţiaamericană trimitea o notă la Washington, în care afirma că nu maiexistă nici o speranţă pentru încheierea păcii. Tocmai după patru lunide negocieri extrem de complicate, pe data de 24 decembrie 1814,ambele părţi au semnat tratatul de pace.

Semnarea acestui document a fost cauzată de o serie de factoripolitici:

1) planurile englezilor de a scinda SUA pe cale armată şi a leobliga să capituleze au eşuat. Marea Britanie risca să fie implicatăîntr-un război devastator şi de lungă durată;

2) o parte semnificativă a burgheziei industriale şi comerciale dinAnglia şi SUA s-a pronunţat pentru a pune capăt războiului şi a stabilirelaţii de colaborare şi comerţ;

3) planurile administraţiei de la Washington privind înlăturarearapidă a englezilor din Canada de Nord s-au dovedit a fi ireale.

Acordul prevedea, între altele, renunţarea reciprocă la teritoriileocupate, returnarea prizonierilor, încetarea acţiunilor militare împotrivaindienilor, obligaţia de a lua măsuri decisive pentru a pune capăt

160 VALENTIN BENIUC

comerţului cu sclavi etc. Totodată, au fost înfiinţate comisii mixte pentrudeterminarea frontierelor.

În concluzie, vom nota, de asemenea, că un impact semnificativasupra negocierilor desfăşurate în Gent au avut, nemijlocit, pregătirilepentru Congresul de la Viena (1815), precum şi agravarea bruscă acontradicţiilor dintre aliaţii de odinioară. Pentru a confrunta intereseleRusiei şi Prusiei la Viena, Anglia a trebuit, cît mai curînd posibil, săîncheie negocierile în Gent şi să pună capăt războiului de lungă duratăîn America. În acest context este semnificativ faptul că, la etapa finalăde discutare a condiţiilor privind restabilirea păcii, Cabinetul britanicşi-a retras pretenţiile teritoriale faţă de SUA, luînd în consideraţie printrealţi factori şi rezultatele nu atît de satisfăcătoare obţinute la Congresulde la Viena.

2. Diplomaţia în timpul delimitării frontierelor StatelorUnite ale Americii

Tratatul de pace de la Gent nu a soluţionat toate problemelecontencioase dintre Statele Unite ale Americii şi Anglia. Au rămasnerezolvate şi au căpătat o importanţă deosebită chestiunile controversatecu privire la reglementarea frontierelor cu coloniile engleze din Americade Nord (în Nord-Est şi în Nord-Vest), unde, în afară de Marea Britanie,SUA mai aveau de rezolvat o serie de aspecte teritoriale cu Rusia şiSpania. Problemele teritoriale au rămas în centrul atenţiei diplomaţieiamericane timp de 30 de ani (1815-1846), răstimp în care au avut locnegocieri, au fost implicate în calitate de arbitri state terţe, funcţionaucomisii bilaterale ale împuterniciţilor, se semnau convenţii şi acorduri.

În acest context, părţile au manifestat un interes deosebit faţă deproblema hotărîrilor din America de Nord-Vest. În anul 1816, secretarulde stat al SUA J. Monroe s-a pronunţat în legătură cu încheiereatratatului americano-rus, conform căruia frontiera dintre Statele Uniteale Americii şi Rusia ar fi trebuit marcată în dreptul paralelei 49 gradepînă la Oceanul Pacific. Un an mai tîrziu, agentul guvernamental J. B.Prevost a fost trimis într-o misiune pe fluviul Columbia, care trebuia sădeclare acest teritoriu sub egida Statelor Unite ale Americii.


În procesul de pregătire a Conferinţei anglo-americane din anul1818, problemele de frontieră se aflau, de asemenea, în vizoruldiplomaţilor, fiind fixate în agenda întîlnirilor şi negocierilor bilaterale.Secretarul de stat al SUA John Quincy Adams în instrucţiunile saletrimise ambasadorului Robert Rash la Londra menţiona că întrucîtStatele Unite ale Americii nu deranjează coloniile engleze din Europa,Asia şi Africa, precum şi coloniile engleze din Emisfera de Vest, înaceiaşi măsură şi Marea Britanie, la rîndul său, n-ar trebui sămonitorizeze cu atîta insistenţă şi iritare „orice modalitate de extinderea coloniilor noastre naturale în America de Nord ...” [153].

În perioada august-octombrie 1818 la Londra se desfăşurau ne-gocierile între Robert Rash, A. Gallatin (SUA) şi G. Goulbourn, F.Robins (Anglia). Partea britanică căuta să coordoneze problemafrontierelor între lacul Forest şi Munţii Stîncoşi cu accesul englezilor înbazinul rîului Mississippi. Americanii, însă, cereau libertatea de navigaţiepe întregul curs al fluviului Sf. Laurenţiu.

Delegaţia americană susţinea punctul de vedere al guvernului său,referindu-se la importanţa descoperirilor geografice din regiunileinterioare ale Americii de Nord, efectuate de către cercetătoriiamericani M. Lewis şi W. Clark în anii 1803-1806, precum şi lacontribuţia acestora adusă la studiul bazinului fluviului Columbia.Delegaţia engleză, la rîndul său, şi-a concentrat atenţia asuprarezultatelor numeroaselor expediţii pe mare şi pe uscat, conduse deconaţionalii J. Cook, George Vancouver, C. Fraser şi D. Thompson.Ea susţinea că, încă înainte de anul 1776, englezii cumpărau de laindieni terenuri mai la sud de fluviul Columbia[154].

În pofida dezbaterilor aprinse, deja pe data de 20 octombrie1818, la Londra a fost semnată convenţia ce stabilea frontiera dintreCanada şi Statele Unite ale Americii, care urma să fie trasată de lalacul Forest pînă la Munţii Stîncoşi, în dreptul paralelei de 49 de grade.Cît priveşte teritoriul de la Munţii Stîncoşi pînă la ţărmul OceanuluiPacific, care era disputat de ambele părţi, acesta urma să fie luattemporar în stăpînire comună pentru o perioadă de 10 ani[155].

În ciuda înţelegerilor atinse, o bună parte din cetăţenii americani,precum şi unele cercuri politice din SUA au rămas nemulţumite de

162 VALENTIN BENIUC

rezultatul acestora. În anii 20 ai secolului al XIX-lea, în Statele Uniteale Americii, răsunau tot mai multe voci, care chemau să fie extinsefrontierele din Nord-Vestul Americii pînă la ţărmul Oceanului Pacific.Această situaţie provoca îngrijorare în Anglia şi Rusia.

În timpul negocierilor dintre Rusia, Marea Britanie şi StateleUnite, în problema Nord-Vestului Americii, care au avut loc la Sankt-Petersburg (1823), au apărut unele dificultăţi. În legătură cu aceasta,Canning considera oportun pentru reprezentantul său la negocieri dea acţiona separat, de ambasadorul SUA la Sankt-Petersburg, careparticipa şi el la aceste tratative. Ca urmare a unei asemenea abordăriseparate, pe 5 aprilie 1824, Rusia şi SUA au semnat o convenţie, încare linia de demarcaţie în Nord-Vestul Americii a fost recunoscută îndreptul paralelei de 54°40˘ latitudine nordică[156].

Pe data de 16 februarie 1825, a fost semnată şi Convenţia anglo-rusă. În conformitate cu art. 3 din acest document, frontiera dintrecoloniile ruseşti şi cele engleze au fost trasate de la extrema de sud ainsulei Prinţul de Wales (54°40˘ latitudine nordică) pînă la paralela 56de grade. Pe 3 martie 1825 Convenţia a fost ratificată[157].

În anii 1826-1827 la Londra au avut loc intense negocieri întrereprezentanţii SUA şi Marii Britanii cu privire la reglementarea relaţiiloranglo-americane. În cadrul tratativelor s-au conturat două moduri deabordare: Statele Unite ale Americii au propus ca linia de frontieră săfie trasată în dreptul paralelei 49° latitudine nordică, iar Anglia – pemijlocul rîului Columbia. În cele din urmă, ambele părţi au reuşit doarsă prelungească termenul de valabilitate a Convenţiei din anul 1818.

Problema frontierelor de nord-vest între SUA şi Marea Britaniea rămas deschisă timp de 26 de ani. Ambele părţi s-au întors în modrepetat la ea, dar eforturile lor întru soluţionarea acesteia au fostzadarnice. Şi doar pe 15 iunie 1846 a fost semnat Tratatul anglo-american, care a divizat statul Oregon în dreptul paralelei 49° latitudinenordică, de la Munţii Stîncoşi pînă la Oceanul Pacific. Astfel, s-a încheiatdisputa teritorială de mai mulţi ani între Statele Unite ale Americii şiMarea Britanie. Graniţa dintre ele a devenit una transcontinentală.Ambele părţi au dobîndit ieşire la Oceanul Pacific.


În ceea ce priveşte discuţiile diplomatice anglo-americane în jurulfrontierelor de nord-est ale SUA, trebuie remarcat faptul că ele au fostmai puţin vizibile pentru opinia publică şi nu au avut un caracter atît deagresiv. Într-o oarecare măsură, contradicţiile au fost aplanate dupăsemnarea aşa-numitului Tratat Ubster-Ashberton (pe 9 august 1842).

Un loc special în istoria diplomaţiei privind problema frontierelorSUA a avut-o chestiunea legată de soarta Americii Ruseşti. Discuţiicomplicate pe marginea acesteia au început în anul 1866, odată cusosirea la Sankt-Petersburg a ambasadorului rus la Washington E. A.Stecl. În decursul a patru luni el a avut ocazia să vorbească cu toatefigurile-cheie ale guvernului, inclusiv cu ministrul de Finanţe M.H.Reitern. Anume el a justificat necesitatea de cedare a coloniilor ruseştidin America. În favoarea înstrăinării Peninsulei Alaska s-a pronunţat simarele cneaz Constantin.

Fiind familiarizat cu ideile acestor două persoane influente, precumsi cu punctul de vedere al lui E.A. Stecl, ministrul Afacerilor ExterneM. A. Gorceakov a propus să fie convocată o „reuniune specială” cuparticiparea lui Alexandru al II- lea. Reuniunea a avut loc pe 16decembrie 1866. Toţi participanţii s-au pronunţat în favoarea înstrăinăriicoloniilor ruseşti din nordul Statelor Unite ale Americii. Departamenteleinteresate au fost însărcinate să pregătească pentru trimisul Rusiei laWashington punctele lor de vedere în această problemă. Pe 22decembrie administratorul pentru Afaceri Marine N.K. Krabbe i-aprezentat lui Alexandru al II-lea nota „ Cu privire la linia de frontierăîntre coloniile Rusiei în Asia şi în America de Nord”, care a fost aprobatăde către ţar fără nici un fel de observaţii [158].

La reîntoarcerea sa la Washington E. A. Stecl nu a primit nici unfel de instrucţiuni speciale, probabil, pentru că el însuşi a fost prezentla „reuniunea specială” şi era la curent cu toate detaliile discuţiei.Principalul ce a reţinut reprezentantul Rusiei în Statele Unite ale Americiia fost indicaţia ministrului de Finanţe, din care rezulta că recompensapentru cedarea coloniilor ruseşti de pe continentul american ar trebuisă constituie nu mai puţin de cinci milioane (5.000.000) de dolari[159].

Negocierile dintre E. A. Stecl şi secretarul de stat W. Steward

164 VALENTIN BENIUC

au demarat cam pe la mijlocul lunii martie. Diplomatul SUA, la început,a preferat să negocieze în secret, fără participarea membrilorCabinetului american. După prima discuţie Steward l-a informat doarpe preşedinte, şi numai după cea de-a doua întîlnire (14 martie),chestiunea a fost pusă în discuţia Cabinetului de miniştri.

Pe data de 15 martie 1867, la şedinţa Cabinetului de miniştri,secretarul de stat a prezentat un proiect de acord preliminar, în careera indicată valoarea înstrăinării teritoriului – 7 milioane de dolari. ÎnsuşiSteward a sugerat această sumă, probabil, pentru a evita tergiversareanegocierilor. După trei zile, pe 18 martie 1867, preşedintele SUAE. Johnson a semnat decretul prin care E. Steward era împuternicit dea negocia, şi (în aceeaşi zi) lui Stecl i-a fost comunicată suma deachiziţionare a posesiunilor ruseşti din America.

Mai tîrziu, într-o scrisoare, adresată prietenului şi protectoruluisău V.I. Veot Man, Stecl scria: „Posibil să fi comis o greşeală, pentrucă toate aceste afaceri s-au produs în grabă, în maniera americanăde-a merge drept la ţintă, fără a ţine seama de piedici. Dar există,totuşi, un lucru pentru care mă veţi aprecia după merit: eu am obţinutşapte milioane de dolari, adică cu două milioane mai mult decît ceeace a fost programat de către ministrul de Finanţe”[160]..

În cadrul tratativelor din 19 martie 1867, a fost soluţionată problemafrontierelor geografice ale teritoriilor ce urmau a fi transmise SUA. Înaceeaşi zi a avut loc o şedinţă a guvernului, la care Steward a prezentatpentru aprobare textul coordonat al acordului. Toţi cei prezenţi auacceptat acordul propus, care trebuia expediat pentru aprobare în Rusia.Înainte de a comunica condiţiile acestei convenţii la Sankt-Petersburg,Stecl şi Steward au făcut schimb de note diplomatice. În nota datată cu23 martie, secretarul de stat insista cu îndîrjire asupra introduceriiurmătoarei formulări: cedarea teritoriului „va fi recunoscută liberă şi înafara oricăror restricţii, privilegii, înlesniri sau drepturi de proprietate”.Această condiţie a fost considerată de către partea americană ca unaultimativă. În nota de răspuns din data de 25 martie, Stecl a fost deacord cu propunerile făcute de americani[161].

După un schimb de telegrame între Stecl şi guvernul de la Sankt-Petersburg (26-29 martie) cu privire la conţinutul acordului, în noaptea


de 29 spre 30 martie acordul în cauză a fost semnat de către ambelepărţi. În aceeaşi zi, la orele 10 dimineaţa, preşedintele Johnson a trimisacordul în Senat „spre examinare în vederea ratificării” [162].

Astfel, în decursul a două treimi din secolul al XIX-lea, StateleUnite ale Americii au trecut prin lupte crîncene pentru determinareafrontierelor de nord. Un rol deosebit în acest proces revine diplomaţieiSUA şi reprezentanţilor săi: J. Adams, R. Rash, B. Pervost, J. Monroe,W. Steward, E. Johnson şi altora.

3. Diplomaţia SUA în perioada revoluţiilorburghezo-democratice din Europa

Un anumit interes ca obiect de studii prezintă reacţia administraţieiSUA şi a reprezentanţilor diplomaţiei americane cu privire la aşa-numitele revoluţii burghezo-democratice din Franţa, Italia, Germania,Imperiul Austriac.

În primăvara anului 1848, pentru cercurile guvernante şi de afaceridin SUA devine cunoscută proclamarea Republicii Franceze. Secretarulde stat al SUA J. Buchanan în instrucţiunile sale, din 31 martie 1848,trimise lui R. Rash, “ministru extraordinar şi plenipotenţiar” american înFranţa, menţiona că, în relaţiile sale cu alte naţiuni, guvernul StatelorUnite ale Americii totdeauna a recunoscut, în fapt, guvernele nou-formateşi respectă dreptul tuturor naţiunilor de a-şi stabili şi de a-şi modificainstituţiile politice după cum vor găsi ele de cuviinţă. Acesta reprezentaun sprijin politic direct al acţiunilor lui Rash, care pe data de 28 februarie1848, fără a mai aştepta instrucţiunile oficiale, a felicitat, în numele SUA,guvernul provizoriu cu ocazia proclamării Republicii Franceze.

Reprezentanţii serviciului diplomatic american, acreditaţi în Franţa,căutau să sublinieze în rapoartele lor abstinenţa naţiunii franceze. Dininformaţiile prezentate de către aceştia, preşedintele SUA J. Polk,într-un mesaj trimis Congresului, pe data de 3 aprilie 1848, susţineacă revoluţia s-a produs aproape fără vărsări de sînge. El i-a asiguratpe congresmani că obiectivul poporului francez este crearea în viitor aunor instituţii liberale, similare cu cele din SUA. Revoluţia Franceză,într-un fel, era asemuită cu modelul american de revoluţie.

166 VALENTIN BENIUC

Cu toate acestea, amploarea pe care o luase Revoluţia Francezăa provocat îngrijorare atît lui Rash, trimisul SUA în Franţa, cît şi luiRobert Walt, consulul american la Paris. Revolta muncitorilor parizieni,din iunie 1848, i-a înspăimîntat pe toţi.

Caracterul contradictoriu al evenimentelor revoluţionare dinFranţa a dus la diferenţe de opinii serioase între cercurile politice dinSUA. Liderul aripei de sud al Partidului Democrat J. Kelhun ( statulCarolina de Sud) a declarat, la 30 martie 1848, că în ceea ce priveşteevenimentele din Franţa, acestea ar trebui să fie tratate cu prudenţă.El a propus să fie aşteptate rezultatele revoluţiei, presupunînd totodatăposibilitatea instalării în această ţară a unui regim militar despotic. Oaltă parte a politicienilor, din contra, căuta să dovedească faptul căFranţa merită sprijin şi atenţie. Senatorul Hale a salutat faptul că “poporulfrancez a făcut o încercare de a cîştiga libertatea”, iar democratulC. Douglas (statul Illinois) a subliniat că revoluţia este „primul pas alnaţiunii franceze spre libertate”. Pronunţindu-se împotriva tărăgănăriidiscuţiilor asupra rezoluţiilor de felicitare a Franţei, acest grup desenatori, ce sprijinea linia social-politică a administraţiei Polk, căutasă sublinieze natura paşnică a Revoluţiei Franceze.

După ce Rash a primit mesajul şi instrucţiunile corespunzătoarede la preşedintele Polk, la 26 aprilie 1848, în cadrul MinisteruluiAfacerilor Externe al Franţei, a avut loc ceremonia oficială de recu-noaştere a Republicii Franceze de către Statele Unite ale Americii. Pe22 mai 1848, Rash a transmis mesajul de felicitare, adresat Franţei,aprobat definitiv de către Congresul SUA.

Dacă în ansamblu administraţia lui Polk în anul 1848 a promovatcursul de recunoaştere a Republicii Franceze şi i-a sprijinit perepublicanii moderaţi, apoi în legătură cu evenimentele din Italia, poziţiaSUA era oarecum alta.

În iunie 1846, cardinalul Mastoi-Feretti a fost ales papă, luîndnumele de Pius al IX-lea. Reformele liberale, întreprinse de către Papă,au fost sprijinite de majoritatea americanilor, care cu ocazia diferitelormanifestări îşi exprimau doleanţa cu privire la stabilirea relaţiilordiplomatice dintre Statele Unite şi Statul Pontifical.


Avînd în vedere opinia publică americană, şi ţinînd cont de poziţiaoficială a Romei, preşedintele Polk, în mesajul său anual din 7decembrie 1847, adresat Congresului, s-a pronunţat pentru alocareade fonduri privind finanţarea cheltuielilor de întreţinere a misiuniidiplomatice de la Roma. Această propunere a provocat diferite reacţiiîntre congresmani. Amendamentul propus de către democratulT. Banton, din statul Missouri, la proiectul de lege privind bugetul destat, care specifica numirea unui reprezentant diplomatic al StatelorUnite ale Americii în Statul Pontifical, a fost susţinut doar de cătredemocraţi. În ansamblu însă cu majoritatea de voturi, acest amenda-ment a fost respins. Pînă la urmă, fiind aprobat bugetul de stat, a fostalocată şi o sumă neimportantă însărcinatului cu afaceri al SUA,desemnat la Roma.

Funcţiile de însărcinat cu afaceri au revenit fostului secretar almisiunii americane la Paris, J. Martin. Acestuia i s-a recomandat sărespecte neutralitatea în cazul unui posibil conflict între Pius al IX-leaşi supuşii săi. Misiunea diplomatică a fost stabilită în mod unilateral:Roma nu a fost invitată să-şi desemneze un reprezentant diplomatic laWashington.

Între timp, cetăţenii americani şi reprezentanţii Serviciuluidiplomatic sprijineau mişcarea revoluţionară din Italia şi Răscoala dela Palermo. Consulul SUA la Palermo, J. Merston, pe 11 iulie 1848, ainformat Washingtonul că a recunoscut noul guvern al Siciliei.Suprinzător, însă, secretarul de stat Buchanan a condamnat categoricacţiunile acestuia, calificîndu-le drept depăşirea mandatului. Înscrisoarea adresată însărcinatului cu afaceri al Regatului Neapolelui laWashington R. Martuchelli (27 iulie 1848), secretarul de stat, explicîndpoziţia administraţiei americane în legătură cu evenimentelerevoluţionare din Sicilia, făcea trimitere la principiul de neamestec alRepublicii Americane de Nord în treburile interne ale altor ţări.

Şi-a „depăşit” împuternicirile şi consulul SUA la VeneţiaW. Sparks. Cînd pe 22 martie 1848 la Veneţia a fost proclamatăRepublica şi a fost format guvernul provizoriu, acesta, aflîndu-se înfaţa consulatului american, şi ţinînd într-o mînă drapelul Republicii

168 VALENTIN BENIUC

Americane de Nord, iar în cealaltă – tricolorul italian, i-a salutat, cuacest prilej, pe locuitorii oraşului.

Pe data de 9 februarie 1849, Adunarea Constituantă a proclamatRepublica Romană. Atitudinea lui Buchanan faţă de această republicăera mai mult decît circumspectă. Instrucţiunile sale, trimise însărcinatuluicu afaceri ale SUA la Roma, L. Kess, excludeau posibilitatea derecunoaştere diplomatică de către Statele Unite ale Americii aRepublicii Romane. Lui Kess i s-a recomandat să respecte strictneutralitatea.

Situaţia s-a schimbat întrucîtva după ce J. Clayton a fost numit înfuncţia de şef al Departamentului de Stat al SUA. Instrucţiunile, trimiselui Kess pe 25 iunie 1849, conţineau recomandări potrivit cărora,acesta, în relaţiile cu Republica Romană va acţiona la propria sadiscreţie. Cu toate acestea, recomandările lui Clayton au ajuns ladestinatar după ce trupele franceze au ocupat Roma.

Pe lîngă atitudinea binevoitoare a poporului american faţă destatele italiene şi simpatiile acestora faţă de „republica-soră” – SUA,exista încă un factor, destul de important, ce a determinat natura relaţiiloramericano-italiene: necesitatea de a amplasa o bază militară a SUA înLa Spezia (Piemont), în cele mai favorabile condiţii pentru StateleUnite ale Americii. În legătură cu aceasta, în octombrie 1648, MinisterulApărării şi Forţelor Militare Maritime al SUA a emis un decret, princare escadrei din Marea Mediterană i s-a ordonat să respecteneutralitatea în relaţiile sale cu guvernele nou-formate şi să urmezedoar instrucţiunile date de autorităţile de la Washington*.

Totodată, americanii s-au arătat interesaţi de evenimentele careaveau loc şi în alte regiuni ale Europei, în special, în Germania.Reprezentanţii diplomatici ai SUA în Europa (trimisul SUA la BerlinE. Donelson, împuternicitul special al preşedintelui Polk în Europa

* În ciuda avertismentelor stricte, venite din partea Washingtonului, căpitanulJohn Gwyn i-a felicitat solemn, în Gaeta, la bordul vasului “Constitución” pePapa Pius al IX-lea (cel care apoi a fugit pe ascuns din Roma pe 24 noiembrie1848) şi pe regele napolitan Ferdinand al II-lea. Incidentul cu Gwyn a stîrnitmare vîlvă în Europa şi în America.


A. D. Mann, secretarul american al misiunii diplomatice de la BerlinT. Fay, consulul SUA în Darlmarshtadt C. Grebe) au încercat să-lconvingă pe preşedinte, că Germania, ca şi Franţa, merge pe caleaimplementării modelului politic american. Pe baza acestei informaţii,Polk în mesajul său anual din 5 decembrie 1848, adresat Congresului,menţiona faptul că ţara sa susţine tentativele statelor germane de a seuni într-o confederaţie, constituită în multe privinţe în baza principiilorpe care s-a format Uniunea Federală a Statelor Unite ale Americii.

Misiunile diplomatice ale Statelor Unite ale Americii, aflate înEuropa, au manifestat interes deosebit pentru activitatea AdunăriiConstituante Germane – Parlamentul de la Frankfurt. Ele sperau că, labaza elaborării Constituţiei germane de către majoritatea liberală, va staexperienţa politică a Uniunii Nord Americane. Cu toate acestea,diplomaţia şi cercurile politice din SUA au exagerat influenţa modeluluiconstituţional american. Mulţi politicieni liberali germani l-au interpretatprin prisma concepţiei conservatoare, remarcînd, în repetate rînduri, căsocietatea americană este „singura societate conservatoare din lume”.

Totuşi, speranţa pentru confederalizarea Germaniei, după modelulamerican, l-a determinat pe preşedintele Polk, în iulie 1848, de a-ltrimite pe ambasadorul SUA în Prusia, Donelson, într-o călătorie deserviciu la Frankfurt. Urmînd instrucţiunile primite, acesta urma săîndeplinească funcţia de ambasador extraordinar şi ministruplenipotenţiar al Statelor Unite ale Americii pe lîngă „Guvernul federal”al Germaniei. Dar, în legătură cu faptul că Frankfurtul nu a reuşit săunească Germania în jurul său, Donelson, două luni mai tîrziu, a fostrechemat de la Frankfurt la Berlin.

În mai 1849, Parlamentul de la Frankfurt a fost dizolvat, iar liberaliiau suferit un faliment politic total. Interesul administraţiei americanefaţă de evenimentele petrecute în statele germane, în mare parte, aslăbit. Speranţele multor diplomaţi americani din Europa de a crea osingură confederaţie germană, după modelul Uniunii Nord Americane,s-au prăbuşit definitiv.

Aşadar, în anii 1848-1849 cercurile politice ale Americii, repre-zentanţii diplomatici ai SUA, aflaţi în Europa, mizau pe mişcarea liberală

170 VALENTIN BENIUC

din Europa – republicanii moderaţi în Franţa, liberalii germani înParlamentul de la Frankfurt, Papa Pius al IX-lea, în Italia. Revoluţia înEuropa era considerată de către americani, în fond, ca o modalitatede răspîndire în Europa a modelului american al orînduirii de stat,democraţiei americane.

4. Diplomaţia Statelor Unite în timpul Războiului CivilAmerican şi în perioada de Reconstrucţie (anii 1861-1877)

Importanţa Războiului Civil şi a perioadei de Reconstrucţie în SUA,din perspectiva politicii externe, prin conţinutul său bogat şi varietateade factori, care au influenţat relaţiile internaţionale din acea epocă, nucedează, în acest sens, celor mai mari revoluţii din istoria lumii.

Războiul Civil şi perioada de Reconstrucţie constituie două etapeale Revoluţiei americane din anii 1861-1877, fiecare dintre elemanifestîndu-se prin specificitatea sa de politică internă şi externă. Întimpul Războiului Civil politica externă a SUA a fost orientată spresoluţionarea în exclusivitate a principalei probleme: de a-i învinge peproprietarii de sclavi rebeli din statele de sud şi de a păstra SUA, ca statintegru şi suveran. Caracteristica de bază a diplomaţiei Statelor Uniteale Americii, în perioada de Reconstrucţie, se reducea la faptul că aceastareprezenta un curs de politică externă a unei revoluţii victorioase. Caurmare, au apărut premisele economice, militare şi politice, care au întăritplanurile expansionismului extern al Statelor Unite ale Americii.

Războiul Civil American a provocat o serioasă regrupare de forţepe arena internaţională. Împotriva Nordului care lupta împotrivaproprietarilor de sclavi, s-a opus Sfînta Alianţă, ce reprezenta reacţiuneaeuropeană, din care făcea parte guvernul liberal al Marii Britanii,guvernul imperial al Franţei, cercurile susţinătoare ale proprietarilorde sclavi din Spania şi guvernele altor ţări europene.

Secesioniştii ar fi putut să se menţină pe „linia de plutire”, doarbazîndu-se pe aliaţii şi prietenii din străinătate. Este semnificativ faptulcă unul dintre primele departamente pe care le-au înfiinţat, a fostDepartamentul de Stat. Liderii lui au demarcat imediat activităţiimportante în străinătate şi în cadrul corpului diplomatic de la Washington.


Şefii misiunilor diplomatice au fost puşi la curent, fără întîrziere, de cătrerebelii proprietari de sclavi, cu privire la crearea unui nou stat.

Congresul statelor secesioniste, care a avut loc la Montgomery,a făcut apel către puterile europene de a organiza o intervenţie însprijinul Confederaţiei. Congresul a luat hotărîrea de a trimite misiuniîn statele europene în scopul de a obţine recunoaşterea diplomatică aConfederaţiei şi de a obţine ajutor militar. Instrucţiunile de utilizarepentru diplomaţii rebeli conţineau prevederi clare privind încheiereaunor acorduri corespunzătoare, în primul rînd, cu Anglia.

Liderii proprietarilor de sclavi erau profund convinşi că puterileeuropene, în special, Marea Britanie, vor recunoaşte imediatConfederaţia şi le vor oferi toată asistenţa posibilă. PreşedinteleConfederaţiei, Jefferson Davis, cu puţin timp înainte de investirea sa înfuncţie, a spus: „Anglia ne recunoaşte şi noi suntem în ajunul unui viitorstrălucit” [163]. Dar evenimentele ulterioare au arătat că liderulconfederaţilor a greşit.

Guvernul britanic, condus de Palmerston, pentru a evita uneleprobleme, nu a dorit să sprijine deschis separatiştii (acest lucru ar fi constituito încălcare flagrantă a dreptului internaţional şi putea duce la complicaţiigrave în politica externă). Pe 13 mai 1861 Guvernul englez a emis„Proclamaţia regală de neutralitate”. Cu toate acestea, pe data de 31octombrie 1861, la Londra, reprezentanţii Marii Britanii, Franţei şi Spanieiau semnat un acord cu privire la intervenţia comună în Mexic. În decembrie,trupele spaniole au debarcat pe teritoriul mexican, iar în ianuarie 1862acestora li s-au alăturat subdiviziunile militare engleze şi franceze.

Agresiunea împotriva Mexicului purta un pronunţat caracterantiamerican. Mexicul avea o lungă frontieră cu Confederaţia. Ocupareateritoriului mexican asigura contactul cu proprietarii rebeli de sclavi şispargerea blocadei Confederaţiei. În afară de aceasta, debarcarea deforţe ale celor trei puteri europene în Mexic asigura un cap de pod lafrontierele de sud ale SUA pentru o eventuală intervenţie militară înteritoriile Confederaţiei. Relaţiile diplomatice americano-europene s-auînrăutăţit şi mai mult inclusiv în legătură cu „Afacerea Trent”.

„Afacerea Trent”, care a fost, de fapt, doar un mic episod al

172 VALENTIN BENIUC

Războiului Civil, s-a transformat într-un conflict internaţional deproporţii. În timpul derulării lui s-a determinat clar polarizarea poziţiilormarilor puteri europene, atitudinea lor faţă de Războiul Civil din SUA,iar Lincoln, pentru prima dată, s-a impus nemijlocit ca un diplomattalentat, om de stat, responsabil pentru deciziile luate în politica externă.

În noiembrie 1861, doi reprezentanţi diplomatici ai ConfederaţieiJ. Slaydell şi J. Mezon au plecat în Anglia şi respectiv Franţa cu scopulde a obţine acordul guvernelor din aceste ţări pentru a interveni militarîn Războiul Civil din SUA de partea sudiştilor. Pe data de 8 noiembrie,vasul de poştă englez „Trent”, la bordul căruia se aflau Slaydell şiMezon, a fost oprit de către o navă militară federalistă. Diplomaţiirebelilor au fost arestaţi şi escortaţi la Boston.

Evenimentele legate de acest incident au fost folosite de cătreAnglia pentru a provoca un conflict militar cu Guvernul Lincoln. Înjurul „Afacerii Trent” în cercurile guvernamentale ale Marii Britanii şiîn cadrul opiniei publice a demarat o luptă înverşunată, care, în maremăsură, a determinat politica Angliei faţă de SUA, iar acest lucru, larîndul său, a avut un impact considerabil asupra diplomaţiei lui Lincoln.În pofida faptului că preşedintele SUA nu prea era iniţiat în jocurilediplomatice, totodată, avînd împotriva sa asemenea lideri, exersaţi înrafinatul joc al intrigilor de politică externă, cum erau Palmerston şiRussell, soluţia din situaţia de criză a fost găsită destul de uşor.

Pe 8 ianuarie 1862, Guvernul britanic a fost informat de cătretrimisul său la Washington, precum că Guvernul Lincoln a dispus caMezon şi Slaydell să fie eliberaţi din închisoare. În nota semnată deSteward, se făcea aluzie, că în trecut navele militare engleze, în modrepetat, supuneau controalelor şi inspectărilor navele comerciale aleSUA, şi nimeni nu sesiza atunci, că aceasta era o insultă adusă steaguluinaţional. Luînd cunoştinţă de documentul în cauză, Russell, pe 10ianuarie 1862, l-a informat pe ambasadorul american C. Adams căGuvernul Majestăţii Sale consideră incidentul consumat.

Această victorie diplomatică, obţinută de Lincoln, a fost una debun augur, provocîndu-l la noi acţiuni de succes. El acorda o deosebităatenţie desemnării ambasadorilor în străinătate. În abordarea acestor


chestiuni erau luaţi în consideraţie mai mulţi factori. De exemplu, înMarea Britanie, pentru serviciul diplomatic, care se caracteriza princultul faţă de tradiţiile aristocratice, în funcţia de ambasador a fosttrimis un aristocrat, descendent din familie de preşedinte al SUA,Charles Adams. El a cîştigat repede bunăvoinţa cercurilor radicale dinLondra şi, împreună cu ambasada, formată din patru persoane, areprezentat cu succes interesele SUA în Marea Britanie.

Între timp, ambasador în Mexic a fost numit Thomas Corwin. Întoiul războiului mexicano-american din anii 1846-1848, el a fost unuldintre puţinii senatori ai SUA care s-a opus categoric împotriva acestuirăzboi de agresiune.

În postul de ambasador la Madrid a fost numit Cassius Kley, unsudist cu temperament, orator excelent şi o persoană puternică, mereugata să-şi întărească argumentele, fie cu o lovitură de pumn, sau cu unfoc de armă, de care rareori se despărţea. Aflînd despre numirea sa înfuncţie de ambasador la Madrid, el s-a înfuriat şi a plecat imediat dinKentucky la Washington. Kley i-a cerut lui Lincoln un post în Cabinet,dar, în cele din urmă, el a fost nevoit să-şi dea consimţămîntul de apleca ambasador în Rusia.

Sosind la Sankt-Petersburg, Kley s-a convins foarte repede cămunca diplomatică nu-l interesează în nici un fel. Primul document oficial,pe care l-a trimis Departamentului de Stat, a fost o scrisoare, în care acerut să fie retras din serviciul diplomatic şi trimis în armata activă.

Avînd o statură înaltă şi o constituţie puternică, ambasadorul făceao impresie impunătoare. Ca şi în Kentucky, oraşul său natal, problemelecu care se confrunta, el căuta să le soluţioneze imediat şi în modul celmai radical – cu ajutorul uriaşilor săi pumni. Curînd, după sosirea sa laPetersburg, acesta a avut un conflict cu unul din locuitorii capitaleiruse. Fiind lovit cu o mănuşă peste faţă, Kley nu i-a răspuns atacatoruluicu o provocare la duel, ci cu ... o lovitură de pumn. Scena, care a avutloc într-una din cafenelele din Sankt-Petersburg, a stîrnit mare mirareprintre cei prezenţi în acel local. Doritori de a concura în lupta cupumnii cu diplomatul american nu s-au găsit. Kley după acest incidentşi-a continuat, liniştit, cina.

174 VALENTIN BENIUC

La începutul Războiului Civil, conducerea de vîrf a SUA nu segrăbea să contacteze Serviciul diplomatic referitor la problemele legatede acest război. Ceva mai tîrziu, pe parcursul războiului, Lincoln aîntreprins o acţiune diplomatică, care avea un vădit caracter revoluţionar:preşedintele a sprijinit pe toate căile formarea de regimente naţionaledin rîndul imigranţilor revoluţionari. De menţionat că asistenţa activă oferităi-a asigurat pe nordişti cu forţe progresiste din toate ţările Europei, deşiaceasta nu se îngloba în cadrul îngust al diplomaţiei oficiale.

Susţinerea de către Lincoln a imigranţilor revoluţionari i-a adus,neîntîrziat, „dividende diplomatice”. Preşedintele a stabilit contacte cuopinia publică democratică din ţările europene, care cereau guvernelorlor să renunţe la politica de sprijinire a rebelilor.

Situaţia lui Lincoln, pe arena internaţională, s-a consolidat şi mai multdupă 14 iulie 1862, atunci cînd pe numele ambasadelor africane dinstrăinătate au fost trimise copii ale proiectului Proclamaţiei de Emancipare(de desfiinţare a sclaviei). Un document de însoţire a copiei proiectuluiProclamaţiei, emis de către Departamentul de Stat, conţinea următoarele:în cazul în care puterile europene vor interveni în afacerile interne ale SUA,guvernul federal va fi obligat să sancţioneze războiul sclavilor*.

După ce Lincoln a semnat la 1 ianuarie 1863 Proclamaţia deEmancipare, Henry Adams, fiul ambasadorului american în Anglia, atelegrafiat din Londra: „Proclamaţia preşedintelui a provocat o reacţieaproape convulsivă în favoarea noastră pe tot cuprinsul Marii Britanii...Opinia publică este profund alertată, iar acest lucru se reflectă în timpulmitingurilor, în mesajele trimise preşedintelui Lincoln, în consolidareareputaţiei noastre, în formarea de comitete, ale căror scop este agitaţiaîn sprijinul Proclamaţiei ...” [164].

De remarcat, că pînă în ultima zi de război aliaţii rebelilor le-auacordat tot sprijinul posibil militar, economic şi diplomatic. GuverneleMarii Britanii şi Franţei, nehotărîndu-se să intervină militar în moddeschis în Războiul Civil American, au încercat să medieze în scopulde a obţine un răgaz pentru Sud.* Lincoln s-a ţinut de cuvînt. La scurt timp după eliberarea robilor, au fost formatebatalioane operative din rîndul foştilor robi negri, sub comanda ofiţerilor albi.


Noul ambasador al SUA în Franţa, Trellyard, căuta să-l convingăinsistent pe Steward despre hotărîrea lui Napoleon al III-lea de asoluţiona paşnic conflictul armat din SUA. Fireşte, diplomaţia franceză,lansînd această iniţiativă, acţiona nici pe departe dezinteresat, însperanţa unei soluţii acceptabile pentru Franţa în problema mexicană.

Steward a acceptat necondiţionat propunerile făcute de francezi.În a doua jumătate a lunii decembrie (1864), secretarul de stat a ţinutun discurs în Camera Reprezentanţilor, în care menţiona onestitatea şilipsa de interes a misiunii franceze pentru mediere, precum necesitateade a adopta propunerile făcute de autorităţile de la Paris. Dar retoricalui nu i-a convins pe mulţi membri ai Camerei. Confederaţia mergeaspre o infrîngere militară inevitabilă şi, în aceste condiţii, nu exista niciun motiv pentru acceptarea planului de mediere al francezilor. Dupătrei luni (pe 14 aprilie 1865), şi exact după patru ani de la începutulrăzboiului, forţele armate rebele au capitulat.

Analizînd istoria diplomaţiei SUA în perioada de Reconstrucţie,trebuie remarcat faptul că între multiplele probleme de politica externă,cu care s-au confruntat SUA, după Războiul Civil, primatul revineproblemei relaţiilor bilaterale între Statele Unite ale Americii şi Anglia.

Corelaţia reală a potenţialului economic şi militar al părţilor, înperioada analizată, constituie cel mai important factor, care a determinatrelaţiile dintre cele două ţări concurente. Pentru Anglia, împrejurările, înacest sens, s-au dovedit neprielnice. „Întreprinderea industrială a lumii”,în mod clar, pierdea din punct de vedere economic în faţa republicii depeste ocean. În anul 1870 Regatul Unit al Marii Britanii a furnizat 31,8%din producţia industrială mondială, SUA - 23,3%; în perioada anilor1881-1885 cota producţiei industriale a SUA era de 28,6%, în timp ceRegatul Unit al Marii Britanii s-a coborît la nivelul de 26,6%[165].

Din punct de vedere al dezvoltării economice SUA şi MareaBritanie disputau rolul de principale puteri ale lumii. Relaţiile dintre eles-au agravat din pricina invaziei americane în sfera intereselor tradiţionalebritanice. O povară grea în această privinţă era cauza „Alabama” – opretenţie a SUA faţă de Anglia pentru prejudiciul pricinuit Statelor Uniteale Americii, în timpul războiului, de către corsarul „Alabama” şi altenave de război ale sudiştilor, construite şi echipate în Anglia. La început,

176 VALENTIN BENIUC

Londra a respins categoric pretenţiile formulate de SUA. Însă, după ceîn anul 1870 a început războiul franco-prusac, şi Anglia putea fi implicatăreal în acest conflict, guvernul Regatului Unit a fost obligat să acceptecerinţele americane de a transmite cauza „Alabama” spre examinareCurţii de Arbitraj Internaţional. La Londra şi-au dat seama de faptul căîn cazul în care Anglia va fi atrasă în războiul franco-prusac, atunci SUA,folosind exemplul Marii Britanii împotriva guvernului federal din anii1861-1865, în calitate de precedent, ar putea echipa corsarele lor pentruoperaţiuni împotriva vaselor maritime britanice.

Discuţii aprinse au avut loc, în special, în jurul problemei privinddesemnarea arbitrilor în conflictul anglo-american. La Londra erau depărere că aceştia ar trebui să fie şefi de state suverane, participante lareglementarea conflictului. Washingtonul considera că juriştii competenţipentru aplanarea diferendului trebuie să fie desemnaţi de către stateledezinteresate. În această confruntare, a prevalat punctul de vedere ame-rican. Anglia şi SUA pe de o parte şi împăratul Braziliei, regele Italiei şipreşedintele Elveţiei pe de alta, şi-au numit reprezentanţii, care s-au întîlnitla Geneva şi au semnat în anul 1872 Acordul cu privire la cauza „Alabama”.

Conform acordului, Marea Britanie a fost obligată să-şi asumecheltuieli serioase pentru prejudiciile morale cauzate, să recunoascăilegalitatea acţiunilor sale faţă de SUA în perioada anilor 1861-1865,să plătească despăgubiri în sumă de 15,5 milioane de dolari, dreptcompensare pentru actele piratereşti, săvîrşite de corsarul „Alabama”şi de alte nave înarmate ale sudiştilor. Litigiul anglo-american privindcauza „Alabama” a mers dincolo de relaţiile dintre cele două ţări şi acăpătat o mare rezonanţă internaţională. Acesta a fost primul arbitrajinternaţional din istoria diplomaţiei, care a făcut faţă cu succes misiuniisale. Astfel, a fost creat un precedent important, ce a marcat seriospractica diplomatică internaţională.

Aşadar, în perioada de Reconstrucţie între SUA şi Marea Britanieau avut loc o serie de contradicţii, care au putut fi soluţionate cu succespe calea negocierilor. Deja în anii de Reconstrucţie a fost conturatăapropierea între cele două ţări, care, depăşind disensiunile politice, aucontribuit în mod esenţial la formarea noii configuraţii politice şi militaredin întreaga lume.


TEMA 11. DIPLOMAŢIA EUROPEANĂ DINPRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI XIX

În anul 1812, aproape întreaga Europă, vrînd-nevrînd, urmăreapas cu pas jocurile politice ale lui Napoleon. Excepţie făceau Rusia,care încheiase pace cu Turcia, pentru a fi în stare să ţină piept agresiuniifranceze, şi Anglia, care avea supremaţie pe mare, stăpînea Portugalia,sprijinea insurecţia spaniolă împotriva Franţei, dispunea de Sardinia,Sicilia şi Insulele Ionice. Un an mai tîrziu, Franţa devenise completizolată şi invadată de peste un milion de soldaţi inamici. Europa eraasemenea unui cazino, în care erau puse în joc nu doar bogăţii imense,ci şi destinele politice ale imperiilor.

Planul

1. Diplomaţia antinapoleoniană. Congresul de la Viena (anul 1815).2. Sfînta Alianţă şi diplomaţia europeană.

Literatura

1. А. Дебидур. Дипломатическая история Европы. Т. I. –М., 1947.

2. Виноградов В.Н. Великобритания и Балканы: отВенского конгресса до Крымской войны. – М., 1985.

3. Сборник документов по истории нового временистран Европы и Америки (1640-1870). – М., 1978.

4. Новая история в документах и материалах. – М., 1934.5. Хрестоматия по новой истории. Т. I. (1642-1870). –

М., 1958.

178 VALENTIN BENIUC

6. Документы по внешней политике Франции (1547-1548). – М.-Л., 1963.

1. Diplomaţia antinapoleoniană. Congresul de la Viena(anul 1815)

După retragerea lui Napoleon din Rusia, Prusia întreprindeserioase eforturi de a se răzbuna pe Franţa pentru suferinţele şi umilinţelecauzate. În acest sens, la 28 februarie 1813, Prusia a încheiat un acordde coaliţie cu Rusia. Ulterior, pe 12 august 1813, la coaliţie a aderat şiAustria. Această alianţă (Rusia, Austria, Prusia, Suedia) l-a învins peNapoleon în Bătălia de la Leipzig.

Invadînd Franţa, aliaţii aveau de realizat trei obiective principale:1. Desfiinţarea sau transformarea statelor vasale, create de către

Napoleon şi revenirea Franţei la frontierele din 1 ianuarie 1792.2. Împărţirea teritoriilor urma să se înfăptuiască, astfel, încît o

parte dintre ele să formeze state noi, care urmau să contribuie, împreunăcu statele deja existente, la menţinerea Franţei în limita noilor salefrontiere; cealaltă – să sporească potenţialul economic şi militar alcelor patru mari puteri ale alianţei.

3. Înlăturarea Franţei de la participarea la negocieri, care urmausă aibă loc în legătură cu împărţirea sferelor de influenţă.

Împotriva unei astfel de abordări s-a pronunţat categoric MareaBritanie.

Condiţiile de mai sus, formulate de aliaţi (care reprezentau, defapt, un ultimatum, adresat împăratului Franţei) urmau să fie discutatela Congresul de la Châtillon, ce şi-a deschis lucrările pe data de 4februarie anul 1814. Nici una dintre părţi nu s-a prezentat la congrescu intenţii sincere de pace. Napoleon l-a trimis la acest forum interna-ţional pe ministrul Afacerilor Externe Armand Augustin de Caulaincourt.Acestuia i s-a cerut nu atît să contribue la încheierea păcii, cît să tără-găneze negocierile, pînă la momentul cînd lui Napoleon îi va surîde dinnou norocul pe cîmpul de luptă.

Desemnarea unor diplomaţi de mîna a doua, în calitate dereprezentanţi la Congresul de la Châtillon, vorbeşte de la sine că statele


participante nu numai că nu au dat importanţă reuniunii în cauză şi nuau sperat la încheierea cu succes a negocierilor, dar, posibil, nici nuprea au dorit acest lucru. Alexandru, care nu i-a putut ierta lui Napoleoninvazia din anul 1812, rîvnea, cu orice preţ, să intre în Paris, în frunteaarmatei sale. Prusia, la rîndul său, însetată de răzbunare, sprijinea activcelelalte ţări în aspiraţiile lor revanşiste.

La 1 martie 1814, în localitatea Chaumont, reprezentanţii celorpatru mari puteri au semnat tratatul, care, în esenţă, a fost o sentinţăde „condamnare la moarte” a Imperiului Francez şi, în acelaşi timp, unsemn prevestitor al naşterii Sfintei Alianţe. Prin acest acord, Austria,Marea Britanie, Prusia şi Rusia şi-au asumat obligaţiile de a nu depunearmele, pînă cînd Napoleon nu se va supune cerinţei lor principale:Franţa trebuie să revină la frontierele sale teritoriale dinainte de 1ianuarie 1792, iar toate celelalte teritorii, aflate în afara acestora, trebuiesă fie retrase din sfera ei de influenţă.

Acordul semnat de către aliaţi, plus hărţuiala continuă, îl impuneaupe Caulaincour să lupte doar formal. Pe 15 martie, el a prezentat undocument, din care rezulta că monarhul său nu a renunţat încă nici lafrontiera de pe Rin, nici la Regatul italian, nici la dreptul de a participala reconstrucţia politică a Europei. Patru zile mai tîrziu aliaţii i-aucomunicat următoarele: congresul s-a încheiat, şi că toate problemelecontroversate vor fi soluţionate prin forţa armelor.

După intrarea aliaţilor în Paris împăratul francez a semnat actulde abdicare necondiţionată. Prin Tratatul de la Fontainebleau, încheiatîntre aliaţi (11 aprilie anul 1814), s-a hotărît ca Napoleon să fie exilatpe insula Elba din Marea Mediterană, şi că guvernul francez îi va stabilio pensie de întreţinere de 2 milioane de franci, iar familia sa va fiasigurată cu o rentă funciară în sumă de 2500000 de franci.

Între timp, bourbonii au început să revină la Tuileries. Aliaţii sepregăteau intens de semnarea imediată a unui tratat de pace cu Louisal XVIII-lea.

La 30 mai 1814, a fost semnat Tratatul de la Paris. Acest tratatde pace, încheiat de către Guvernul lui Louis al XVIII-lea cu Austria,Spania, Marea Britanie, Portugalia, Prusia şi Rusia, însuma două părţi:cea publicată şi cea secretă.

180 VALENTIN BENIUC

Prima parte conţinea 33 de articole şi stabilea, în primul rînd,noile frontiere ale Franţei. Aceasta revenea la frontierele de pînă la1 ianuarie 1792. În afară de asta, tratatul prevedea ca armele şimuniţiile cetăţilor maritime, returnate către Franţa, să fie divizateîn trei părţi, dintre care Franţei i se atribuia doar una. O serie dearticole a fost axată pe partajarea teritorială, reglementareachestiunilor financiare, navigaţia pe rîul Rin etc. În ceea ce priveştecongresul, s-a hotărît că acesta va fi convocat în termen de douăluni, la Viena, la care îşi vor trimite reprezentanţii toate stateleparticipante la ultimul război.

Partea secretă a tratatului reprezenta o serie de garanţii pentru aputea evita posibilele veleităţi ale Franţei de a promova la congres opolitică ofensivă. Aceasta prevedea necesitatea de a crea un echilibrupolitic durabil în Europa.

La momentul convocării Congresului de la Viena, soarta Europeidepindea în totalitate de alianţa celor patru puteri. Redusă ca teritoriuşi hărţuită din toate părţile, Franţa a fost adusă la stare de incapacitatetotală. Totuşi, această situaţie s-a schimbat întrucîtva în timpuldesfăşurării lucrărilor Congresului de la Viena. Vom încerca să lămurimaceastă sinuoasă istorie.

Ne vom opri, mai întîi, asupra intereselor pe care fiecare dintrealiaţi a trebuit să şi le apere la Congres.

Prusia, impunîndu-şi cerinţele de a-şi menţine garnizoanele înKöln, Mainz şi Luxemburg, a reuşit să obţină rolul de santinelă pe celemai bune posturi din provinciile landului Renania de Nord. În afară deaceasta, ea a solicitat să i se dea toată Saxonia, care prezenta o poziţiestrategică împotriva Austriei. De fapt, Prusia era gata să anexeze oriceteritorii, călăuzindu-se nu doar de propriile sale avantaje, precum şide principiul: “totul i se îngăduie celui mai puternic”.

Anglia, la rîndul său, căuta, în primul rînd, să-şi consolideze şi să-şi extindă supremaţia maritimă şi comercială. De notat că, propriilecolonii ale acestei ţări nu constituiau o piaţă de desfacere suficient demare. Iată de ce, vastele domenii, aflate în posesia Spaniei, Portugaliei,Olandei, prezentau pentru Marea Britanie pieţe de mare valoare, pecare aceasta rîvnea să le cotropească. Acest lucru explică esenţa


tratatelor împovărătoare, pe care Anglia căuta să le impună ţărilor încauză.

Pentru a pune în aplicare planurile sale, Anglia trebuia, cu oricepreţ, să neutralizeze poziţiile Franţei şi Rusiei în această chestiune.Prima îi inspira disconfort prin flota ei maritimă şi extinsa reţeacomercială; cea de-a doua, avînd anumite interese politice cu privirela Constantinopol, ameninţa interesele sale în Est. Pentru a ţine în frîuaceste două puteri, Marea Britanie şi-a propus drept scop efectuareaunor schimbări geopolitice majore în Europa.

În cadrul alianţei celor patru puteri, interesele Austriei se intercalaucel mai mult cu cele ale Angliei. Curtea de la Viena, la fel ca şi cea dela Londra, căuta, prin toate mijloacele, să nu permită Franţei şi Rusiei,de a-şi depăşi prerogativele. În afară de aceasta, o sarcină destul deimportantă pentru Austria era de a împiedica Prusia să-şi subordonezeConfederaţia germană. În felul acesta, creînd un bastion împotrivaRusiei, Prusiei şi Franţei şi dominînd în Germania, Austria s-a văzut pesine însăşi drept temelia măreţului edificiu, pe care avea menirea să-lridice Congresul de la Viena.

În ceea ce priveşte Rusia, planurile acesteia în problemele debază erau diametral opuse celor ale Austriei şi Angliei. Principalarevendicare, formulată de Alexandru I, era reunirea sub sceptrulsău, într-un stat cu o formă de guvernare constituţională a MareluiDucat de Varşovia, recent ocupat de trupele sale, cu restul Poloniei.“Visul tainic” al Rusiei, la Congres, era distrugerea ImperiuluiOtoman.

Pornind de la cele expuse, se poate constata că, la datadeschiderii Congresului, cele patru puteri aliate erau departe deînţelegerea cu privire la un plan de reorganizare statală în Europa.Cu toate acestea, la jumătatea lunii septembrie 1814, cînd monarhiişi reprezentanţii acestora s-au întîlnit la Viena (a se vedea tabelul 1),în ciuda divergenţelor ascunse, ei erau încă destul de solidari în ceeace priveşte destinul Franţei – de a o înlătura de la participarea ladezbateri şi de a-şi rezerva dreptul exclusiv de a dispune după bunullor plac la Congres.

182 VALENTIN BENIUC

Tabelul 1 Statele participante la Congresul de la Viena*

№ d/o

Statele reprezentante la Congresul de la Viena

Соmponenţa misiunilor diplomatice

1. Аustria Prinţul Metternich; baronul Vessenberg; cavalerul Göncz

2. Spania Contele Labrador 3. Franţa Prinţul Talleyrand; ducele Dalberg; contele

Latur-Dyunen (împreună cu d'Oteriv şi La Benarder; secretari-redactori)

4. Marea Britanie Lordul Kestlri; lordul Velington, lordul Klenkarti; lordul Katkart, lordul Steward

5. Portugalia Contele Palmella, DA Saldana-da-Gama, D. Lobo da Silveira

6. Prusia Prinţul Gardenberg; baronul Humboldt (Wilhelm)

7. Rusia Cneazul Razumovski; contele Stakelberg, contele Nesselrode; baronul Stein; baronul Anshte; contele Kapodistria

La Congresul de la Viena au fost reprezentate şi toate ţările euro-pene mici (a se vedea tabelul 2), care, după cum susţine A. Debidour,se gîndeau numai cum să-şi apere interesele, chiar şi în detrimentulvecinului său.

Luînd în consideraţie interesele acestor state, Franţa reuşeşte săle grupeze în jurul său, ca şi cum constituind un front comun, forţîndu-i astfel pe aliaţi să facă anumite concesii. Mai mult decît atît, în timpuldesfăşurării lucrărilor congresului, ea reuşeşte să dezmembreze Alianţa,silind membrii acesteia să accepte serviciile ei de mediere, creîndu-şi,astfel, rangul de mare putere.

Prin intervenţia directă a lui Talleyrand, şi datorită abilităţilor salediplomatice, opt ţări au semnat, pe 8 februarie, o declaraţie, carecondamna comerţul cu sclavi, pronunţîndu-se pentru desfiinţarea

* După cum rezultă din tabelul 1, cele mai numeroase delegaţii au reprezentatFranţa, Marea Britanie şi Rusia. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că şicelelalte puteri au fost reprezentate la Congres de către politicieni şi diplomaţi deprim rang. La lucrările forumului nu a participat doar delegaţia Imperiului Otoman


sclaviei. Spre satisfacţia generală, la Congres au fost soluţionateimportante probleme cu referire la serviciul diplomatic european.Regulamentul din 19 martie 1815, adoptat de către cele opt state,partaja agenţii diplomatici în 3 clase: 1) ambasadori (legaţi) sau nunţii,ai căror misiune avea un caracter reprezentativ; 2) trimişi, miniştri saualte persoane acreditate pe lîngă un suveran; 3) însărcinaţi cu afaceri,acreditaţi pe lîngă miniştrii afacerilor externe. Acest document stabileaurmătoarele: diplomaţii trimişi în misiuni extraordinare, nu trebuiau săaibă nici un fel de înlesniri conform rangului pe care îl deţineau; înfiecare stat urmau să fie determinate reguli ale ceremonialului de primirea agenţilor diplomatici în funcţie de rangul şi statutul social; legăturilede rudenie, între curţile europene, nu trebuiau să acorde avantajeagenţilor diplomatici.

Între timp, la începutul lunii martie, anul 1814, soarta Franţei,precum şi viitorul Europei erau puse sub semnul întrebării. Conformconsulului austriac la Genova, Napoleon părăsise insula Elba şi seîndrepta spre ţărmurile Franţei.

Cîteva zile mai tîrziu, marile puteri, înţelegînd că vor trebui să reiaacţiunile militare, au încheiat un tratat formal (25 martie 1814), prin

Tabelul 2 Ţările europene reprezentante la Congresul de la Viena

№ d/o

Ţara Соmponenţa misiunilor diplomatice

1. Genova Marchizul Brignol 2. Modena Prinţul Albani 3. Neapole Ducii Campo Chiara şi Karnati 4. Regiunea papală Cardinalul Konsalvi 5. Olanda Baronii Gagern şi Vorstonden 6. Sardinia Marchizul Sen Marsan şi contele Rossi 7. Sicilia Comandorul Ruff şi ducele Serra Capriola 8. Seimul elveţian I. Reyngardt, I. Montenah şi Vilang 9. Bavaria Prinţul Wrede şi contele Rehberg 10. Hanovra Conţii Munster şi Gardenberg 11. Saxonia Contele Shulenberg 12. Württemberg Contele Vintsengerode şi baronul Linden

184 VALENTIN BENIUC

care se confirma obligaţiunile acestora. Austria, Marea Britanie, Prusiaşi Rusia şi-au asumat iniţiativa încheierii acestui tratat, fără participareaaltor ţări. În felul acesta, Alianţa celor patru a fost restabilită. Talleyrandşi reprezentanţii altor state au fost doar invitaţi să adere la ea.

Avînd în vedere noile circumstanţe, aliaţii au găsit de cuviinţă săurgenteze finalizarea lucrărilor Congresului. Europa avea nevoie de orevenire deplină înainte de o eventuală confruntare cu adversarul său.Către începutul unor noi negocieri cu Franţa, marile puteri au reuşit săaplaneze toate disensiunile serioase dintre ele. Diverse comisii, careactivau din numele Congresului, au fost obligate să-şi încheie cît mairapid misiunea. Toate problemele complicate, îndeosebi, cele cu referirela redistribuirea teritorială, au fost rezolvate în termene restrînse, cutoate că unele dintre ele, legate, în special, de soarta Insulelor Ionice,asupra cărora Austria, Marea Britanie şi Rusia, au încercat săstabilească propriul protectorat, au fost amînate.

Înainte de închiderea congresului, marile puteri au găsit de cuviinţăsă acorde Germaniei, înşelată crunt în aşteptările sale privind unificareaţării, cel puţin un model imaginar de Constituţie federală.

Actul, semnat la 8 iunie 1815, prin care se înfiinţa “ConfederaţiaGermană”, însuma 20 de articole, 11 dintre care reprezentau, în esenţă,decizii din dreptul internaţional, ce se regăseau în acordul final alCongresului de la Viena. Celelalte articole se refereau la organizarea şidrepturile “interne” ale Germaniei. Administrarea în cadrul ConfederaţieiGermane a fost încredinţată Seimului Federal (Adunării Federale). Cele69 de voturi stabilite urmau să fie distribuite în concordanţă cu mărimeateritoriului fiecărui stat federal (a se vedea tabelul 3).

2. Sfînta Alianţă şi diplomaţia europeană

Potrivit Tratatului din 25 martie 1815, a fost restabilită CvadruplaAlianţă. Prin actul final din 9 iunie 1815, aliaţii au reuşit din nou

să izoleze Franţa. În curînd, datorită victoriei decisive de la Waterloo,aceştia au fost în măsură, pentru a doua oară, să dicteze condiţii depace Franţei şi să obţină din partea ei noi garanţii de siguranţă. Aliaţiiconsiderau că principala garanţie era înfrîngerea lui Napoleon şi privarea


Tabelul 3 Distribuirea voturilor în Seimul “Confederaţiei Germane”

№ d/o

Statele care făceau parte din „Confederaţia Germană” Numărul de voturi

1. Austria 4 voturi 2. Prusia - // - 3. Bavaria - // - 4. Saxonia - // - 5. Gyurtenberg - // - 6. Hanovra - // - 7. Baden 3 voturi 8. Electoratul Hessen - // - 9. Marele Ducat de Hessen - // - 10. Holstein-Lauenberg - // - 11. Luxemburg - // - 12. Brunswick 2 voturi 13. Mecklenburg-Schwerin - // - 14. Nassau - // - 15. Saxe-Weimar 1 vot 16. Saxe-Gotha - // - 17. Saxe-Coburg - // - 18. Saxe-Meyningen - // - 19. Saxe-Gildburgauzen - // - 20. Melenburg-Strelits 1 vot 21. Oldenburg - // - 22. Anhalt-Dessau - // - 23. Anhalt-Bernburg - // - 24. Anhalt-Keten - // - 25. Shvartsburg-Zondersgauzen - // - 26. Shvartsburg-Rudolfshtadt - // - 27. Gogentsollern-Gehingen - // - 28. Gogentsoller-Zikmaringen - // - 29. Liechtenstein - // - 30. Valdek - // - 31. Reis-Shleyts - // - 32. Reis-Greyts - // - 33. Schaumburg-Lippe - // - 34. Lippe - // - 35. Luebeck - // - 36. Frankfurt - // - 37. Bremen - // -

186 VALENTIN BENIUC

acestuia şi a familiei sale de orice oportunitate de a perturba pacea înEuropa. În conformitate cu protocolul din 28 iulie, care din 2 august adevenit un tratat formal, cei patru aliaţi au hotărît: 1) a-l considera peex-împăratul Franţei prizonier de război (pe 15 iulie Napoleon s-a predatenglezilor); 2) a însărcina guvernul britanic de a-l lua sub supravegherespecială; 3) a acorda dreptul fiecărei dintre cele patru puteri de a numiun comisar la locul desemnat pentru deţinerea lui Napoleon; 4) a propuneguvernului francez de a-şi trimite un reprezentant al său. Potrivit acestuiacord, Napoleon a fost escortat pe insula Sf. Elena, unde s-a aflat subsupravegherea generală a reprezentanţilor militari ai Austriei, Marii Britanii,Prusiei, Rusiei şi Franţei.

Înainte de a începe negocierile de pace cu partea franceză,Coaliţia urma să decidă care va fi forma de guvernare în Franţa. Regelea fost obligat să accepte un guvern cu un program impus. Velington areuşit să-l convingă pe Louis al XVIII-lea de a-l numi pe Talleyrandprim-ministru. Deşi vom menţiona că Talleyrand nu numai din cauzatrecutului său revoluţionar, dar şi din cauza comportamentului săuambiguu, în ultimele zile ale Congresului, nu-i inspira lui Louis al XVIII-leaprea multă simpatie şi încredere. Pe el îl detesta, practic, toată clicaregaliştilor extremişti. Manierele arogante, tonul unui om, care se considerăindispensabil, atît de mult l-au supărat pe rege, încît acesta la prima întîlnirecu Taleyrand (la Mons, pe 23 iunie), nu numai că nu i-a încredinţatconducerea noului cabinet, dar chiar i-a propus să demisioneze.

Procesul de pregătire pentru negocieri, şi începutul desfăşurăriilor, a luat o turnură neaşteptată pentru Franţa, provocîndu-i serioasepierderi materiale. Vom remarca în acest sens că, în 1815, pe la mijloculverii, în Franţa erau încartiruite 1.135 de mii de militari străini. Aliaţiiau decis ca înainte de a începe negocierile de pace, Franţa să fie nunumai ocupată, dar şi jefuită cum se cuvine. Doar la 24 iulie, ei aucăzut de acord să stabilească o linie de demarcaţie, dincolo de caretrupele lor nu mai aveau voie să treacă.

Începînd cu 12 iulie 1815, la Paris, au fost organizate şi au avutloc mai multe consfătuiri ale reprezentanţilor celor patru puteri aliateprivind elaborarea principiilor de bază ale ultimatumului, care, după


cum se presupunea, urma să fie adus la cunoştinţă celor învinşi.Dezbaterile au fost ţinute în mare secret.

Esenţa ultimatumului, redactat şi adoptat de către aliaţi, la consfătuireadin 16 septembrie 1815, şi comunicat pe data de 20 septembrie Guvernuluilui Louis al XVIII-lea, se rezuma la faptul că Franţa trebuia să cedeze lafrontierele de nord şi de est toate poziţiile fortificate; la frontiera de sud-est– partea regiunii Savoia, care i-a aparţinut pînă în acel moment. În afarăde aceasta, ea a trebuit să plătească aliaţilor 600 de milioane de francidrept compensaţie pentru cheltuielile de război; să-i satisfacă pe creditoriistrăini cu recompensele respective; să întreţină pe parcursul a 7 ani, cumijloacele proprii, trupele militare ale Coaliţiei cu un efectiv de 150 de miide oameni, amplasate în cetăţile franţuzeşti. Conducătorii celor patru puterialiate şi-au rezervat dreptul de a-şi retrage forţele armate după trei ani, încazul în care la acel moment situaţia din Franţa nu va impune continuareastării de ocupaţie militară.

Astfel, fiind trasate direcţiile principale ale condiţiilor de pace,rămînea doar de a conveni asupra anumitor detalii şi a modului deexecutare a tratatului. Acest lucru a necesitat din partea diplomaţilorîncă vreo cîteva săptămâni. Înainte ca monarhii să se despărţească,împăratul Alexandru I le-a propus să consolideze legăturile de lungădurată cu o declaraţie solemnă în scris, astfel fiind semnat faimosulact, cunoscut sub numele de “Sfînta Alianţă”.

După toate aceste evenimente, precum şi după încheierea tuturortratatelor, aliaţii au decis să se asocieze la un nou tratat, care a devenito adevărată expresie a “Sfintei Alianţe”. În conformitate cu acesta,Austria, Marea Britanie, Prusia şi Rusia, au declarat, că vor pune înaplicare hotărîrile tratatelor din 1 martie 1814 şi din 25 martie 1815,şi că vor înfiinţa o ligă permanentă în scopul supravegherii respectăriide către Franţa a cerinţelor impuse. În caz de necesitate, acestea eraugata să recurgă la forţa armată.

Tratatul, care reprezenta o ameninţare gravă nu numai pentruFranţa, ci şi pentru întreaga Europă, a fost semnat la 20 noiembrie1815. Aceasta însemna că Franţa urma să fie eliminată, pe un termennedeterminat de pe lista marilor puteri.

188 VALENTIN BENIUC

După semnarea acestui document de către cele patru puteri aliate,pacea în Europa s-a instalat doar pentru trei ani, dar nu pentru treizecişi trei, după cum declara repetat, Metternich. Începînd cu anul 1818(după Congresul de la Aachen) echilibrul politic de pe continent aînceput să se clatine serios. În faţa Sfintei Alianţe au apărut un şir deprobleme complicate, legate, în primul rînd, de Imperiul Otoman.

Încă în anul 1816, în numele Sfintei Alianţe, a fost publicat un act(autor Alexandru I), în care statele creştine se pronunţau deschis împotrivaImperiului Otoman. Monarhul rus, la fel ca şi predecesorii săi, era obsedatde ideea fixă de a accelera căderea Imperiului Musulman.

Intenţiile lui Alexandru I în ceea ce priveşte Turcia, nu au constituito taină nici pentru o curte europeană. Îndeosebi, de această politică,erau preocupate Austria şi Anglia. Ele căutau să-şi impună propriileambiţii şi scopuri politice. Iată de ce, disensiunile dintre membrii Alianţeiau devenit inevitabile.

Marea Britanie a încercat să împiedice politica promovată decătre monarhul rus, iar el, la rîndul său, nu rata nici un caz să-irăsplătească pentru aceasta. Este de remarcat, în acest sens, că ţarul,de exemplu, a propus să se pună capăt pirateriei în Marea Mediterană.Acest lucru i-a pus pe englezi într-o situaţie extrem de dificilă, pentrucă triburile care practicau jaful pe mare, ca mijloc de existenţă, erausupuse Imperiului Otoman, şi orice atac asupra lor putea fi interpretatca un început disimulat al unei cruciade împotriva Turciei. În afară deaceasta, britanicii nu puteau concepe ca flota rusă să aibă acces înMarea Mediterană, mai mult, ca Rusia să-şi construiască baze militareîn această regiune. În ciuda acestui fapt, Ferdinand al VII-lea, prinmijlocirea ambasadorului rus la Madrid, Tatişcev, era gata să-i satisfacăaspiraţiile lui Alexandru I în schimbul ajutorului promis în recuperareacoloniilor spaniole din America. Anglia, a cărei politică era direcţionatămai mult spre favorizarea coloniilor spaniole din America, în lupta lorpentru independenţă, se opunea acestui eventual proiect. De mai binede o sută de ani ea submina puterea colonială a Spaniei. Dacă în Est şiîn America, Anglia a reuşit să paralizeze eforturile Rusiei, atunciprietenia tot mai strînsă dintre Alexandru I şi reprezentanţa franceză,i-a provocat, ca de altfel, şi Austriei, o îngrijorare sporită.


După încheierea, în aprilie 1818, a aşa-numitelor contractefinanciare*, aliaţii nu au mai putut insista asupra continuării ocupaţieiFranţei. Nu era cu putinţă să se insiste nici asupra continuării apărăriimilitare a guvernului, el însuşi fiind în măsură să se apere. Pentru adiscuta aceste probleme, la sfîrşitul lunii septembrie 1818, aliaţii auconvocat Congresul ordinar de la Aachen.

Negocierile privind evacuarea trupelor aliate de pe teritoriulFranţei au durat mai multe zile. Prin protocolul din 2 octombrie 1818,care a fost modificat pe data de 9 octombrie în convenţie oficială, is-a adus la cunoştinţa lui Louis al XVIII-lea, că garnizoanele străinevor părăsi cetăţile nu mai tîrziu de 30 noiembrie a aceluiaşi an.

Puţin mai mult au durat negocierile cu privire la transformareaCvadruplei Alianţe în Cvintupla Alianţă, prin încheierea unei convenţiiformale. După mai multe săptămîni de negocieri, reprezentanţii celorpatru puteri, cu toate că nu au adoptat un document special, care ar filegitimat intrarea Franţei în coaliţie cu drepturi de aliat, totuşi, l-auinvitat pe Louis al XVIII-lea să participe la elaborarea mecanismuluide asigurare a echilibrului politic şi militar în Europa.

Funcţiile poliţieneşti ale Sfîntei Alianţe, pentru prima dată, s-aumanifestat în perioada desfăşurării Congresului de la Troppau (25octombrie anul 1820). Acest forum a fost convocat în legătură cuevenimentele revoluţionare din Neapole. Iniţiatorul convocării acestuiCongres a fost Austria, care intenţiona să-şi trimită forţele militare înItalia în scopul de a preveni o posibilă mişcare de eliberare naţională,care putea să cuprindă întreaga peninsulă. Ea, însă, nu a riscat săînceapă acţiunile armate de sine stătător, nefiind convinsă, în primulrînd, de faptul, cum vor reacţiona marile puteri faţă de acest eveniment.

Forumul, care a durat două luni, a fost un test serios pentruabilităţile diplomatice ale ministrului austriac Metternich. Dintre celepatru puteri, invitate de către Austria la Troppau, doar din partea Prusieinu era de aşteptat, practic, nici o obiecţie cu privire la intervenţia armatăîn Italia. Franţa, de asemenea, nu avea suficientă libertate de acţiune

* Conform contractului, lichidarea datoriilor externe a costat Franţa 500 demilioane de franci francezi.

190 VALENTIN BENIUC

pentru a-şi manifesta vădit poziţia ostilă faţă de Curtea Vieneză. Anglia nususţinea deschis politica de intervenţie directă în afacerile statelor europene,de teamă să nu fie implicată în angajamentele aliaţilor, ce contraveneauintereselor sale imperiale. Într-un fel sau altul, dar, după lungi negocieri,Marea Britanie şi Franţa au declarat că nu pot aproba acţiunile Austriei. Şinumai Rusia nu a avut nimic de obiectat împotriva Curţii Vieneze, ca aceastasă-şi restabilească autoritatea sa monarhică la Neapole.

În declaraţia, semnată pe 13 noiembrie, de către reprezentanţiiAustriei, Prusiei şi Rusiei, şi remisă actorilor europeni printr-o circularăîn limba rusă din 8 decembrie 1820, se menţiona: “Atunci, cînd statele,în care vor avea loc asemenea schimbări (se are în vedere Revoluţiadin Neapole) şi vor constitui pentru alte puteri, situate în imediatăapropiere, un pericol iminent; atunci cînd puterile vor fi în măsură săexercite o influenţă benefică asupra lor, aliaţii, la început, pentru a lereaduce în sînul alianţei, vor folosi acţiuni conciliatoare, iar apoi voraplica şi măsuri de constrîngere, dacă acestea vor fi inevitabile “[166].

Această declaraţie a avut o rezonanţă deosebită în Europa. Adevenit evident, că există intenţii de a întreprinde o cruciadă antirevo-luţionară, şi că cele trei puteri s-au unit tocmai pentru a asiguraexecutarea acestui plan.

La Troppau s-a luat hotărîrea de a transfera Congresul la Laybah(Ljubljana) şi de a-l invita pe regele de Napoli la negocieri cu aliaţii. Înprima jumătate a lunii ianuarie, el s-a prezentat la Laybah, unde a luatcunoştinţă de sistemul organizării de stat a propriului regat. Între timp,soldaţii austrieci se apropiau de frontierele napolitane.

Misiunile diplomatice, monarhii şi miniştrii lor au părăsit Laybahulîn luna mai 1821. Circulara, semnată de către cele trei puteri, ce reflectasemnificaţia de fond a Sfintei Alianţe, sugera Europei, că aceastatotdeauna va avea dreptul de a interveni în afacerile europene pentruapărarea “puterii legitime”, dacă va fi ameninţată de rebeli.

Declaraţia celor trei nu era o simplă intenţie. În luna octombrie1822, la Verona, s-a deschis congresul ordinar cu privire la problemarestaurării monarhiei în Spania şi Portugalia. Ca şi la Laybah, în afarăde ţarul rus, la el au participat împăratul Austriei şi regele Prusiei. Toate


cele cinci mari puteri, care pretindeau la dreptul de a dispune de soartaEuropei, au fost reprezentate de miniştri şi diplomaţi de prim rang.

Împăratul rus a declarat că restabilirea autorităţii legitime în capitalaSpaniei este posibilă numai cu participarea trupelor franceze. În cazulîn care va fi necesar, el a promis să implice şi trupele ruseşti. În termende cîteva săptămîni a fost elaborată o notă diplomatică şi trimisă laMadrid. Cele patru puteri (Rusia, Austria, Prusia şi Franţa), ce s-aupronunţat pentru intervenţie, au identificat o listă de cazuri, în careFranţa ar fi avut dreptul de a începe războiul şi cere asistenţă:1) instigarea la revoltă a cetăţenilor francezi de către guvernul spaniol;2) răsturnarea lui Ferdinand al VII-lea sau organizarea unui atentat laviaţa lui personală ori la viaţa oricărui dintre principii casei acestuia;3) atentarea la dreptul de succesiune la tronul Spaniei.

Acest acord nu a fost aprobat doar de Marea Britanie. Britaniciiau avut grijă ca poziţia negativă, ocupată de ei, să fie făcută cunoscutăîn mod explicit peste tot în Europa.

La congres au fost examinate, de asemenea, problema estică şicea italiană. Dacă prima nu a provocat dezbateri atît de serioase “datorităbunei dispoziţii de spirit de atunci a ţarului”, cea din urmă a fost examinatăcîteva săptămîni mai tîrziu. La congres au fost reprezentate toate guverneleitaliene. Acestea au avut acces doar pentru a discuta propriile lorprobleme şi doar sub controlul strict al Curţii Vieneze. De aceea nu estesurprinzător faptul că regele de Napoli a insistat ca termenul ocupaţieiteritoriului ţării sale de către trupele austriece să fie prelungit, iar regelesardinian a acceptat ca garnizoanele străine să rămînă în Piedmont, carese aflau acolo încă de pe vremea lui Navarra. Numai nunţiul papal Spina,susţinut, în special, de către reprezentanţii Franţei, a protestat hotărîtîmpotriva intervenţiei Sfintei Alianţe în treburile interne ale Italiei.

La 14 decembrie 1820, a fost anunţată închiderea congresului.Cu toate acestea, trei monarhi (din partea Austriei, Prusiei şi Rusiei)au ramas la Verona pentru a definitiva ultimele lor decizii. Circulara,emisă de ei, înainte de a pleca din Verona, a subliniat dezinteresareacu care aceştia au muncit la restabilirea ordinii în Italia. “Monarhii, semenţiona în acest document, nu-şi vor considera munca dusă la bun

192 VALENTIN BENIUC

sfîrşit, pînă cînd nu vor zmulge din mîinile rebelilor armele, pe care ei lepot întoarce împotriva liniştii şi păcii”[167]. În aceste cuvinterecunoaştem cu uşurinţă vechiul cîntec de la Laibach.

Politica congreselor de la Laibach şi Verona a fost continuată laforumul de la Teplice, în anul 1833. Aici a fost conceput tratatul, carea proclamat dreptul fiecărui suveran de a solicita asistenţă de la Austria,Prusia, Rusia, în cazul în care acesta va fi ameninţat de tulburări internesau pericol extern. În afară de aceasta, în document se menţiona, că,dacă o putere oarecare se va opune unei asemenea asistenţe, ea va fideclarată duşmanul comun al aliaţilor. Cu toate că trecuse aproximativ13 ani de la ultimul congres, limbajul documentelor diplomatice, precumşi metodele de soluţionare a problemelor internaţionale, s-au păstrataceleaşi. Sfînta Alianţă a rămas fidelă principiului său de bază: de amenţine echilibrul în Europa, de a o proteja în faţa mişcărilor revolu-ţionare. Şi cît n-ar fi de paradoxal, dar tocmai această nobilă intenţiea adus revoluţiile în Europa.

Mişcarea democratică şi naţională, cu care monarhii europeni auluptat mai mult de treizeci de ani, depăşind toate barierele existente, adeschis noi orizonturi pentru Europa. Epoca Sfintei Alianţe apunea,începea epoca revoluţiilor.


TEMA 12. DIPLOMAŢIA RUSIEI ÎN SECOLULXIX ÎN CONTEXTUL RELAŢIILOR

DIPLOMATICE EUROPENE

Procesele politice internaţionale din secolul al XVIII-lea, precumconjunctura politică care s-a creat în dimensiunea euroasiatică la sfîrşitulacestui secol, plasează Rusia pe noi şi controversate poziţiigeostrategice. La începutul secolului al XIX-lea, în faţa Imperiului Russe deschideau perspectivele consolidării influenţei sale în EuropaCentrală, afirmării în Orientul Mijlociu şi expansiunii în Asia. În acelaşitimp, politica ţaristă venea în contradicţie cu aspiraţiile Franţeinapoleoniene de a-şi stabili hegemonia în Europa şi Orientul Mijlociu;Anglia, la rîndul său, căuta să manipuleze Rusia în lupta ei împotrivaFranţei şi să-şi consolideze poziţiile în domeniul industrial şi naval. Odirecţie importantă a diplomaţiei ţariste devenise combaterea răspîndiriimişcării revoluţionare în Europa. Este de menţionat că în cadrulconcurenţei europene, Rusia tot mai mult era afectată de regresulcreşterii economice. Acesta s-a manifestat, mai ales, în timpul Răz-boiului din Crimeea (1853-1856).

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea diplomaţia ţaristă eraimplicată activ în menţinerea echilibrului de forţe în ţările din Europa şiAsia. Acţiunile diplomatice ale Rusiei, declanşate atît în vest, cît şi înest, precum promovarea rapidă a ţării pe calea dezvoltării capitaliste,au condus spre anumite reforme în cadrul administraţiei publice, inclusivMinisterului Afacerilor Externe, care reprezenta unul dintre cele maiconservatoare componente ale aparatului administrativ din Rusia. Înacest sens au fost majorate numărul reprezentanţelor diplomatice, înspecial, a serviciilor consulare. În cadrul Ministerului de Externe a

194 VALENTIN BENIUC

început să se ţină cont de opinia publică, recurgîndu-se la ea înconfruntările politico-diplomatice, iar interesele monarhice trec pe planulsecund, mult mai importante fiind interesele statului.

Analizînd diplomaţia Rusiei în secolul al XIX-lea, considerăm căo deosebită atenţie trebuie acordată celor mai importante personalităţiale diplomaţiei ruse din această perioadă, precum şi principalelorevenimente, legate de activitatea lor (a se vedea tabelul , pe care îlconsiderăm şi un plan al temei respective).

Tabel№ d/o

Personalitatea diplomatică Evenimentul diplomatic

1. Аlexandru I Pacea de la Tilzit 2. М.I. Kutuzov Pacea de la Bucureşti 3. I.А. Каpodistria Sfînta Alian ţă 4. P.D. Кiseliov Regulamentul Organic al cnezatelor dunărene 5. А.F. Оrlov Misiunea în Orientul Mijlociu 6. К.V. Neselrode Pacea de la Paris (18 martie 1856) 7. А.М. Gorceakov Anularea neutralităţii Mării Negre 8. N.P. Ignatiev Tratatul de pace de la San-Stefano 9. N.K. Ghirs Încheierea alianţei franco-ruse (anul 1893)

Literatura

1. Виноградов В.Н. Великобритания и Балканы: отВенского конгресса до Крымской войны. - М., 1985.

2. Тарле Е.В. Крымская война. Т. II. - М.-Л., 1950.3. Шеремет В.И. Турция и Адрианопольский мир 1829 г.

- М., 1975.4. Восточный вопрос во внешней политике России.

Конец XVIII - начало XX в. - М., 1978.5. Международные отношения на Балканах. 1815-1830

гг. – М., 1983.6. Достян И.С. Россия и Балканский вопрос. - М.,1972.7. Фадеев A.B. Россия и Восточный кризис 20-х годов

XIХ в. - М., 1958.


8. Виноградов В.Н. Россия и объединение румынскихкняжеств. - М., 1961.

9. Кинянина Н.С. Внешняя политика России первойполовины XIX в. - М., 1965.

10. Внешняя политика России второй половины XIX в.– М., 1974.

11. Нарочницкая Л. И. Россия и отмена нейтрализацииЧерного моря. – М., 1965.

12. Гросул В. Я. Реформы в Дунайских княжествах иРоссии. – М., 1966.

13. Фельдмаршал Кутузов: Сб. документов и материалов.– М., 1947.

14. Кутузов М. И.: Сб. документов. Т. I. - М., 1952.15. Манфред А.3. Наполеон Бонапарт. - М., 1989.16. Внешняя политика России XIX и начала XX века:

Документы Российского министерства иностранных дел(далее - ВПР), серия I. Т. III. - М., 1963.

17. Пикуль В. Битва железных канцлеров. - М., 1989.

1. Pacea de la Tilzit

Asasinarea lui Pavel I, în martie 1801, a schimbat radical situaţiaîn politica externă a Rusiei. În următorii şase ani, pînă la Pacea de laTilzit, diplomaţia rusă a fost marcată de semnarea, la 8 octombrie1801, a Tratatului de pace de la Paris dintre Rusia şi Franţa, restabilirearelaţiilor diplomatice cu Parisul înainte de aderarea Rusiei la Coaliţiaantinapoleoniană; înfrîngerea trupelor ruseşti la Austerlitz (1805) şideclararea războiului Franţei, în noiembrie 1806.

Instabilitatea cursului de politică externă a fost determinată, nu înultimul rînd, de disputele dintre grupările din guvern. Unii demnitariinfluenţi, inclusiv cancelarul N. P. Rumeanţev, vicecancelarul A. B.Kurakin şi amiralul N. S. Mordvin, reprezentau orientarea profranceză.În acelaşi timp, Rumeanţev şi adepţii săi pledau pentru aşa-numitapolitică a “mîinilor libere”, ce viza, în special, distanţarea maximă aRusiei de lupta politică intraeuropeană. Din punctul lor de vedere,

196 VALENTIN BENIUC

Rusia trebuia să evite orice alianţe politice, asigurîndu-şi o extindere arelaţiilor comerciale cu toate ţările.

Adepţii unui alt punct de vedere considerau corectă doar politicade alianţă cu Marea Britanie şi lupta împotriva Franţei napoleoniene.În fruntea anglofililor se afla ambasadorul Rusiei la Londra S. Voronţov.

O poziţie deosebită avea împărăteasa-văduvă MariaFeodorovna. Ea şi anturajul ei insistau asupra unei alianţe cu Prusia.

În a doua jumătate a anului 1806, orientarea antifranceză,declanşată de Curtea imperială rusă, a atins punctul culminant. La 16noiembrie 1806, Rusia a intrat în război cu Franţa. În acest războisîngeros, fără învinşi şi învingători, armata rusă a pierdut 26 de mii demilitari, trupele franceze – circa 28 de mii.

După o scurtă pauză, în mai 1807, se aştepta reluarea ostilităţilor.Mulţi din anturajul ţarului erau de părere că armata rusă este totalnepregătită pentru un razboi cu Napoleon şi ar fi o demenţă continuareaoperaţiunilor militare. Cea mai bună cale de ieşire din această situaţieera încheierea unui armistiţiu cu Franţa, care a fost respins categoricde către ţarul Alexandru I.

Pe 2 iunie 1807, armata rusă intră în luptă cu trupele franceze, laFriedland, care a culminat cu o înfrîngere zdrobitoare a oştirilor ruseşti.Acestea s-au retras în dezordine şi s-au oprit doar lîngă Tilzit. Urmarea acestei înfrîngeri, ţarul îşi schimbă brusc poziţia, fiind nevoit să încheieun armistiţiu cu Napoleon.

După aprobarea textului armistiţiului (10 iunie 1807), Napoleonl-a informat pe ambasadorul rus despre dorinţa sa de a se întîlnipersonal cu ţarul Alexandru I. A sosit momentul cînd, pe arenanegocierilor diplomatice europene, avea să apară chiar monarhul rus.Rusia intenţiona să facă o turnură bruscă în politica externă şi punereaîn aplicare a acesteia ţinea doar de competenţa împăratului rus.

La 13 iunie 1807, pe rîul Neman a avut loc întîlnirea istorică întreîmpăratul Franţei şi ţarul Rusiei. Napoleon cu statul-major al armateişi garda personală s-a instalat pe malul stîng al Nemanului, pe maluldrept – Alexandru I cu suita sa şi respectiv paza de corp. Întîlnirea s-aprodus la mijlocul rîului, pe două platforme plutitoare, pe care erauinstalate pavilioanele de lemn ale celor doi autocraţi.


Alexandru I pentru prima dată a avut obligaţia să negociezepersonal şi să ia decizii de unul singur. Este de remarcat că ţarul s-adovedit a fi un cunoscător fin şi iscusit al artei diplomatice. Fiind învins,el a încheiat cu învingătorul un armistiţiu, care corespundea întru totulintereselor de atunci ale Rusiei. Apoi, ambele părţi s-au angajat sănumească în curînd împuterniciţii care urmau să încheie şi să semnezepacea finală între cele două puteri.

Problemele principale, pe care le-au discutat cei doi împăraţitete-a-tete, se refereau la împărţirea Europei în sfere de influenţă.Alexandru, lansînd propria concepţie în această chestiune, propuneaca Rusia să anexeze Moldova, Valahia şi Serbia, iar Franţa – Albania,Dalmaţia şi regiunea Boka Kotorska. Napoleon, la rîndul său, căutîndsă distrugă Prusia, a insistat asupra divizării fostelor ei posesiuni întreRusia şi Franţa. El i-a propus lui Alexandru ca frontiera de vest aRusiei să fie trasată pe rîul Vistula, “dăruindu-i” acestuia teritoriilepoloneze de est împreună cu Prusia de Est.

Ţarul rus nu a acceptat propunerea făcută, nu numai pentru căera tentat să apere interesele lui Friedrich-Wilhelm al III-lea, dar şipentru că înţelegea că în scopul menţinerii echilibrului în Europa, eranecesar ca Prusia să devină o contrapondere a intereselor Franţei.Poziţia Rusiei a fost luată în consideraţie, astfel ajungîndu-se lacompromis.

Problemele discutate în timpul întîlnirii lui Alexandru cu Napoleonau fost reflectate în două documente: Tratatul de pace şi de prietenieruso-francez şi Tratatul de alianţă ofensivă şi defensivă ruso-francez,semnate pe 25 iunie 1807 de către diplomaţii ruşi şi francezi, apoiratificate de către cei doi împăraţi [168].

Tratatul de pace reflecta situaţia în Europa la data semnării sale.Alexandru, în cele din urmă, l-a recunoscut oficial pe Napoleon în calitatede împărat al francezilor. Au fost recunoscute toate schimbările teritorialeşi politice din Europa de Vest, care constituiau rezultatul războaielor decucerire ale Franţei napoleoniene (articolul XVI din Tratat).

Europa de Vest a fost considerată drept “sferă de influenţă” aFranţei, iar cea de Est – a Rusiei. Alexandru a reuşit să păstreze autono-

198 VALENTIN BENIUC

mia Prusiei (art. IV). Cu toate acestea, nu a fost exclus pe deplinamestecul Franţei în treburile ţărilor de est: Napoleon era recunoscutîn calitate de mediator în soluţionarea problemelor litigioase dintre Rusiaşi Turcia (articolul XIV). Sub auspiciile Franţei a fost creat aşa-numitulDucat al Varşoviei. În afară de aceasta, Franţa urma să anexeze insuleleIonice (articolul II secret).

În ceea ce priveşte Tratatul de alianţă, e de menţionat că elconţinea o serie de concesii importante în favoarea lui Napoleon. Chiarprimul său articol obliga Rusia să acţioneze în comun împotriva oricăreiputeri europene, care va fi în stare de război cu Franţa. În conformitatecu Tratatul, Marea Britanie urma să accepte medierea de către Rusiaa relaţiilor sale cu Franţa, pînă la 1 noiembrie 1807; în caz de refuz,Rusia, după 1 decembrie 1807, urma să adere la blocada continentală.Acest articol afecta grav interesele economice ale nobilimii şinegustorilor din Rusia, care aveau relaţii comerciale mult mai strînsecu Anglia, decît cu Franţa.

Drept răspuns la consimţămîntul Rusiei de a media negocierile întreAnglia şi Franţa, aceasta din urmă s-a oferit să mijlocească tratativeleprivind încheierea păcii între Rusia şi Poartă, iar în cazul unui eşec, s-aobligat să „acţioneze de comun acord cu Rusia împotriva Porţii Otomane”.

Negocierile de la Tilzit s-au încheiat pe 27 iunie 1807. Împaraţiiau făcut schimb de decoraţii. Cu ordinul “Sfîntul Andrei Cel DintîiChemat” au fost distinşi mareşalul Imperiului Francez şi regeleNeapolelui Murat, mareşalul Berthier şi ministrul Afacerilor ExterneTaleyran. Ordinul Legiunii de Onoare a fost acordat Marelui CneazConstantin Pavlovici, ministrului Afacerilor Externe Budberg, cnejilorKurakin şi Lobanov-Rostovsky. În felul acesta s-au încheiat pe deplinnegocierile de la Tilzit, care au schimbat esenţial poziţia politică externăa Rusiei şi care au devenit debutul diplomatic al ţarului rus.

Credeau oare Alexandru I şi Napoleon în trăinicia acordurilorîncheiate? Aveau oare ei de gînd să urmeze întocmai prevederile de laTilzit? Precum au demonstrat evenimentele din următorii ani, ambelepărţi au urmărit doar propriul interes, fenomen absolut firesc în aceaperioadă a istoriei europene.


2. Pacea de la Bucureşti

Către anul 1810 situaţia internaţională s-a schimbat semnificativ.Atît la Paris, cît şi la Sankt-Petersburg înţelegeau că acţiunea acordului(de compromis), încheiat la Tilzit, 1807, expiră. Napoleon şi AlexandruI se pregăteau în mod activ pentru o nouă confruntare deschisă.Guvernul ţarist a fost silit de a-şi reduce armata încartiruită în Moldova,de a strămuta o parte din trupele sale militare spre frontiera de vest.Problema cu privire la poziţia Turciei, în situaţia dată, a căpătat pentruambele părţi o deosebită însemnătate.

Diplomaţii francezi au depus multe eforturi pentru a sprijini spiritulmilitant al Porţii şi pentru a zădărnici încetarea războiului cu Rusia.Reprezentanţii Angliei şi Austriei, temîndu-se de influenţa crescîndă aRusiei în Balcani, acţionau în aceeaşi direcţie. Guvernul rus, la rîndulsău, înţelegea necesitatea de a pune capăt cît mai repede războiului cuTurcia. În legătură cu aceasta, era important nu numai de a încheia pacea,dar şi de a dejuca planurile lui Napoleon privind implicarea Turciei caaliat de război. Punerea în aplicare a unei astfel de sarcini complicate, încondiţii politice şi militare extrem de nefavorabile, necesita nu doar unlider militar talentat, ci şi unul cu o deosebită experienţă diplomatică.Toate aceste calităţi le avea, în opinia guvernului, M.I. Kutuzov.

În funcţia de ambasador al Rusiei la Constantinopol, Kutuzov astudiat cu atenţie situaţia economică şi starea politică internă a ImperiuluiOtoman, cunoştea foarte bine calităţile şi posibilităţile de luptă alearmatei turceşti. Făcînd parte din cohorta personalităţilor marcanteale timpului, el poseda la perfecţie întregul spectru al ştiinţelor militareşi de luptă ale trupelor de geniu, era bine versat în istorie, relaţiileinternaţionale şi diplomaţie; stăpînea limbile franceză, germană, engleză,poloneză, suedeză, turcă, precum şi latina. Talentul militar al lui Kutuzovera într-o perfectă armonie cu aptitudinile sale diplomatice. De reţinut,însă, asprimea, iar uneori cruzimea acestuia faţă de populaţia dinMoldova şi Valahia, calităţi manifestate, mai ales, în timpul operaţiunilormilitare şi negocierilor diplomatice în perioada anilor 1811-1812.

Concomitent cu pregătirile militare pentru bătălia de la Ruşciuc,Kutuzov a iniţiat o corespondenţă “amicală” cu marele vizir Ahmed-paşa,

200 VALENTIN BENIUC

pe care-l cunoştea de cînd era ambasador al Rusiei la Constantinopol.Acest gen de sondaj diplomatic oferea, oarecum, posibilitatea de a aflacele mai apropiate planuri ale Porţii şi atitudinea ei cu privire la reluareanegocierilor cu Rusia. La începutul lunii mai, Ahmet-paşa şi-a exprimatdorinţa de a începe negocierile cu privire la încheierea păcii.

Întîlnirea preliminară dintre diplomaţii ruşi şi turci a avut loc laŞumla (denumirea turcească a oraşului bulgar Şumen). Apoi Kutuzova propus ca negocierile să fie transferate la Bucureşti. Tratativele audurat aproape două luni. Încă de la prima întîlnire a devenit clar căeste aproape imposibil să se ajungă la o înţelegere: ambele părţi insistaucu îndîrjire asupra propriului avantaj. Agenda delegaţiei ruseşti includeacerinţa de a trasa frontierele pe Dunăre şi de a anexa Moldova şiValahia la Rusia. Delegaţia turcească a refuzat să discute acestecondiţii, insistînd asupra returnării tuturor teritoriilor cucerite de cătretrupele ruseşti. Mari disensiuni au apărut în legătură cu stabilireafrontierelor în Transcaucazia şi cu privire la drepturile sîrbilor.

Sondajul diplomatic şi tratativele de la Bucureşti au arătat înmod convingător că fără victorii militare hotărîtoare este de neconceputîncheierea unei păci favorabile pentru Rusia. În iunie 1811, trupeleturceşti au suferit o serioasă infrîngere în Bătălia de la Ruşciuc. Patruluni mai tîrziu, la 14 octombrie 1811, gruparea armatei turceşti delîngă Ruşciuc a fost înconjurată şi distrusă. Curtea Sultanului a insistatpentru reluarea negocierilor de pace.

Deja pe 30 septembrie 1811, Rumeanţev i-a trimis lui Kutuzovinstrucţiuni, ce conţineau noi condiţii pentru convorbirile de pace cu Poarta:

“1. Vom limita stăpînirile noastre doar asupra Moldovei şiBasarabiei. În cazul în care miniştrii turci vor fi greu de convins înprivinţa cedării întregului principat, ne vom mulţumi cu stabilireafrontierei pe rîul Siret, apoi mai departe pe Dunăre, pînă la confluenţaacesteia cu Marea Neagră.

2. Pentru cedarea de către noi a Valahiei, a cere de la Poartă oanumită sumă de bani, iar existenţa politică a acestui principat a odefini într-o nouă formă de guvernare, cum ar fi instituirea unui guverncu atribuţii autonome sau atribuirea domnitorului împuterniciri mai mari


decît cele pe care le aveau predecesorii săi. Printr-o astfel de ordine aasigura garanţia reciprocă a Rusiei şi a Porţii.

3. A garanta destinul Serbiei, pe cît este posibil, în conformitatecu dorinţa naţiunii sîrbe.

4. Referitor la Georgia, a confirma pentru fiecare parte vizată atîtpe uscat, cît şi pe ţărmul Mării Negre, tot ceea ce la momentul semnăriitratatului de pace vor avea ele în posesie”[169].

Cu alte cuvinte, conţinutul documentului se rezuma la următoarele:- a trasa frontiera dintre Rusia şi Turcia pe rîul Siret;- Moldova (inclusiv partea de sud a acesteia – Basarabia) vor

intra în componenţa Rusiei;- Imperiul Otoman va plăti contribuţiile respective;- Serbia îşi păstrează autonomia internă şi toate drepturile

prevăzute de Tratatul de Pace de la Iaşi din anul I791;- În Caucaz, părţile aflate în conflict îşi vor menţine teritoriile

ocupate la momentul semnării Tratatului de pace.Toate celelalte condiţii ale eventualului Tratat au fost lăsate la

discreţia lui Kutuzov.Luînd cunoştinţă de propunerile făcute, delegaţia turcă a acceptat

să negocieze în condiţiile stabilite de către reprezentanţii Rusiei. Pe 13octombrie 1811, părţile au convenit asupra unui armistiţiu, iar, pe datade 19 octombrie, în cetatea Jurja, au fost reluate negocierile de pace,care ulterior au fost transferate la Bucureşti.

În noiembrie-decembrie 1811, negocierile s-au complicatsemnificativ. Reprezentanţii Franţei la Constantinopol au primitprescripţii de a zădărnici cu orice preţ finalizarea tratativelor ruso-turce. Însărcinatul cu afaceri francez Atur-Mobur căuta să-l convingăpe sultan de faptul că în cazul în care va continua războiul, Turcia îşi varecupera tot ce a pierdut în războaiele anterioare, purtate cu Rusia.Înfluenţată de aceste asigurări şi promisiuni de asistenţă din parteaFranţei, Poarta a refuzat să accepte acordurile deja atinse, formulîndnoi condiţii şi pretenţii ( în primul rînd, teritoriale).

Negocierile se amînau de pe o zi pe alta. La începutul lunii aprilie1812, la propunerile insistente ale lui Kutuzov, Alexandru I a căzut de

202 VALENTIN BENIUC

acord cu unele modificări în ceea ce priveşte conţinutul Tratatului cuTurcia. Dispunînd de a-l încheia cît mai grabnic, ţarul a permis, dacăva fi necesar, să se facă concesii cu privire la frontierele din Asia şi, încel mai rău caz, de a stabili frontiera ruso-turcă pe rîul Prut.

Concesiile făcute de către Rusia au revigorat negocierile, ultimafază ale cărora s-a desfăşurat într-o ambianţă de maximă confiden-ţialitate. Pe data de 7 mai 1812, la Bucureşti, au fost semnate condiţiileprealabile, iar pe 16 mai – textul final al Tratatului de pace dintre Rusiaşi Turcia. În conformitate cu această convenţie, frontiera ruso-turcă afost trasată pe rîul Prut, partea Moldovei de peste Prut şi Valahiarevenind Turciei[170]. Serbia a beneficiat de o autonomie largă înadministrarea internă. În ceea ce priveşte frontierele din Asia, trebuieremarcat faptul că Imperiului Otoman i-au fost returnate doar teritoriileşi cetăţile pe care le-a cucerit, iar cele care au aderat de bună voie aurămas în componenţa Rusiei.

Tratatul de pace de la Bucureşti i-a asigurat Rusiei consolidareapaşnică a poziţiilor în Balcani şi condiţii militaro-politice mai favorabileîn zonă, dar a adus suferinţe imense populaţiei celor două principate,în special Moldovei, care în conformitate cu tratatul semnat a fostdezbinată în două, cu hotarul pe rîul Prut.

3. Sfînta Alianţă

Politica externă a Rusiei după victoria asupra lui Napoleon a fostlegată de crearea în Europa a sistemului politico-administrativ de la Vienaşi formarea Sfintei Alianţe. Animatorul acestei alianţe a devenit ţarulAlexandru I, iar promotorul politicii ţariste – graful I. Kapodistria, undistins diplomat şi lider politic, secretar de stat pentru afacerile externeruseşti, iar mai tîrziu, primul preşedinte al Greciei independente*.

* Contele Ioan Capodistria sau cum era numit de către oficialii ruşi – Ivan Antono-vici Capodistria, s-a născut în anul 1776, într-o veche familie de aristocraţi greci, peinsula Corfu. Primele cunoştinţe în diplomaţie şi experienţa de luptă politică Capodis-tria le-a căpătat în calitate de Secretar de stat al Republicii celor Şapte Insule, formatăpe Insulele Ionice, în anul 1800. După anexarea Insulelor, prin Tratatul de la Tilsit(1807), de către Franţa, Capodistria a primit invitaţia de a se înrola în lupta ţarului.


În perioada de existenţă a Sfintei Alianţe (1815-1822), politicaGuvernului rus avea un caracter sinuos şi contradictoriu. Pe de o parte,Alexandru I căuta să “protejeze” Europa de consecinţele Revoluţieifranceze, pe de altă parte, ţarul înţelegea necesitatea de a păstra uneleinstituţii impuse de revoluţie.

Această ambivalenţă s-a resimţit şi asupra Serviciului diplomaticdin Rusia. În fruntea Ministerului de Externe rus concomitent se aflaudoi secretari de stat: K. V. Nesselrode, un conservator şi admirator alcancelarului austriac Metternich, şi graful Ioan Kapodistria, cunoscutpentru vederile sale liberale. Kapodistria a fost realizatorul acelorplanuri ale lui Alexandru I, care erau asociate, într-o oarecare măsură,cu liberalismul acestuia.

Ambii secretari de stat, de două ori pe săptămînă, prezentauţarului un raport de activitate comun. Funcţiile lor, formal, eraudelimitate. De competenţa lui Kapodistria ţineau relaţiile Rusiei cu ţărilesud-est europene, inclusiv Imperiul Otoman; în atribuţiile lui Nesselrodeintrau relaţiile Rusiei cu statele din Europa Occidentală.

În relaţiile cu ţările sud-est europene secretarul de stat era unadept al unor acţiuni active. El a elaborat un plan destul de îndrăzneţcare viza în special Imperiul Otoman, acesta fiind expus cu lux deamănunte ţarului.

Kapodistria considera că, întrucît drepturile popoarelorbalcanice, prevăzute de Tratatul de la Bucureşti, nu erau respectate,urma să fie încheiat un nou tratat cu Turcia, care ar fi satisfăcut intereseleeconomice şi politice ale Rusiei. În opinia sa, concentrarea de trupe lafrontieră şi a forţelor maritime în Marea Neagră, l-ar obliga pe sultansă accepte cerinţele Rusiei. În conformitate cu acest plan Serbia, Valahiaşi Moldova trebuiau să devină state independente de Turcia, uniteîntr-o alianţă politică sub auspiciile comune ale marilor puteri.

Pînă la urmă, Alexandru I respinge însă planul lui Kapodistria.Punerea acestuia în aplicare prin mijloace paşnice era imposibilă, iar unrăzboi ruso-turc ar fi dus, eventual, la intensificarea mişcării revoluţionareîn Europa. Unii istorici ruşi menţionează în acest sens că propunerile luiKapodistria erau ireale şi utopice în esenţa lor, pentru că erau concepute

204 VALENTIN BENIUC

fără a ţine seama de toată acuitatea contradicţiilor dintre Rusia şi puterileoccidentale în Peninsula Balcanică şi Orientul Mijlociu, precum şi deposibilităţile şi dorinţa Guvernului lui Alexandru I de a efectua transformăripolitice atît de radicale în această regiune[171]. Acest raţionament indicăo dată în plus că diplomaţia este subordonată politicilor publice, ambiţiilorpersonale ale liderilor de stat, reflectînd deseori măsura posibilităţilor.

După Congresul celor cinci puteri aliate, care şi-a deschislucrările la Troppau ( 11 octombrie 1820), apoi amînat pentru începutullunii ianuarie 1821, fiind transferat la Laybah, diplomaţia lui AlexandruI a făcut o turnură bruscă pentru o mai strînsă apropiere de Austria,astfel amplificîndu-se considerabil influenţa lui Nesselrode asupra CurţiiImperiale. Vorba e că la acest congres lupta principală s-a dat întreKapodistria şi Metternich*. Kapodistria considera că Austria nu trebuiesă fie admisă în soluţionarea problemelor politice de pe PeninsulaApenină fără participarea Rusiei, Prusiei, Franţei şi Marii Britanii (seavea în vedere suprimarea Revoluţiei napolitane). Cu toate acestea,propunerile sale nu au fost acceptate. Poziţiile lui Kapodistria înCabinetul de Miniştri al Rusiei au slăbit substanţial.

În mai 1822 ţarul Alexandru I i-a propus politicos secretaruluisău de stat să meargă la băi pentru “odihnă şi recuperare”. Pe 8 august,Kapodistria a plecat în Elveţia, realizînd, de fapt, că a fost demisionat.

4. Regulamentul Organic al cnezatelor dunărene

În secolul al XIX-lea, în Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei,activa o întreagă pleiadă de oameni bine pregătiţi. Printre ei se număraşi P. D. Kiseleff (1788-1872), ilustru om de stat al Rusiei, a căruiactivitate diplomatică începe în timpul domniei lui Nicolai I, finalizîndu-seîn perioada guvernării ţarului Alexandru al II-lea. O etapă importantă

* Aceşti doi distinşi diplomaţi, de mai mult timp, erau în opoziţie unul faţă de altul.Încă în septembrie 1815, atunci cînd ţarul Alexandru I l-a numit pe CapodistriaSecretar de stat pentru afacerile externe, Metternich, căruia nu-i era pe plac interesuldiplomatului rus faţă de afacerile din Grecia, precum şi atitudinea lui binevoitoarefaţă de popoarele din Balcani, a făcut mai multe încercări, dar nereuşite, de aîmpiedica această numire, prin intermediul unuia dintre împuterniciţii săi.


din activitatea acestuia a fost legată de politica Rusiei, promovată înPeninsula Balcanică.

Imediat după semnarea păcii cu Turcia (septembrie 1829),generalul Kiseleff a fost desemnat reprezentant plenipotenţiar al Rusieiîn Moldova şi Valahia. În timpul şederii trupelor ruse în principate,generalul concetrează în mîinile sale nu doar puterea militară, dar şicea civilă. El a contribuit la reorganizarea administrativă a celor douăprincipate şi la întocmirea Regulamentelor Organice – viitoareleconstituţii ale Moldovei şi Valahiei.

Avînd în vedere complexitatea situaţiei interne din principate,împotrivirea grupărilor conservatoare ale boierimii faţă de reforme,precum reacţia categorică a ţărănimii privind pregătirea legislaţiei înproblema agrară, Kiseleff promova insistent politica implementării treptatea Regulamentelor Organice. După adoptarea Regulamentului în Valahia,el a plecat din Bucureşti şi pe la mijlocul lui aprilie 1831 a ajuns înMoldova, grăbind acolo elaborarea şi adoptarea legilor de bază. Acesteaau fost aprobate în cadrul sfaturilor boiereşti şi al reprezentanţilor clerului,care s-au desfăşurat sub preşedinţia lui P.D. Kisseleff.

În activităţile sale, Kiseleff pornea de la obiectivele strategicepentru a consolida, pe toate căile, orientarea populaţiei din principateledunărene spre o apropiere în continuare de Rusia, pentru a reduceinfluenţa Austriei şi a altor ţări în această zonă. La rîndul său, ministrulAfacerilor Externe K. Nesselrode a fost deosebit de insistent în vedereamoderării acţiunilor lui Kisseleff în principate: el se temea de complicaţiiîn relaţiile Rusiei cu Austria şi Turcia.

În primăvara anului 1834, încheindu-şi misiunea în principate, P.D.Kiseleff a revenit în Rusia. În Moldova şi în Valahia, în cinstea şi cuocazia plecării lui, au fost organizate petreceri pompoase şi cu mult alai.

5. Misiunea în Orientul Mijlociu

Nu mai puţin lipsită de interes pentru cercetătorii istorici estepersonalitatea lui A. F. Orlov, care reprezenta diplomaţia rusă înperioada anilor ’30-’50 ai secolului al XIX-lea. În acea perioadă,Orlov nu o dată a fost trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiunide răspundere. Activitatea sa a fost legată, în primul rînd, de problemele

206 VALENTIN BENIUC

statelor est europene. La serviciile sale monarhii ruşi recurgeau în mo-mentele cele mai dificile şi dramatice în dezvoltarea relaţiilor ruso-turce.

Semnătura lui Orlov, ca reprezentant diplomatic al Imperiului Rus,era pusă pe cele mai importante tratate ruso-turce din prima jumătate asecolului al XIX-lea: Tratatul de pace de la Adrianopol (1829), Convenţiade la Unkyar-Iskelesi (1833), precum şi pe multelateralul Tratat de pacede la Paris (1856). Dacă primele două documente sunt dovezi alesuccesului politicii externe ruse în Peninsula Balcanică, apoi condiţiileultimului act sunt expresia înfrîngerii Rusiei în Războiul Crimeii.

În practica diplomatică a lui Orlov există cîteva episoade, cînd acesta,datorită aptitudinilor alese de curtoazie şi erudiţiei sale, fără a da de bănuit,îl „forţa” pe oponentul său să răspundă afirmativ condiţiilor impuse. Dupăcum ne mărturiseşte N.K. Shilder, un om de ştiinţă rus, bun cunoscător alvieţii şi activităţii ţarului Nicolai I, la Adrianopol, turcii se opuneau categoricde a ceda Rusiei o serie de insuliţe de la gurile Dunării, acestea fiind năpăditede trestie, stuf şi şerpi, nu prezentau mare interes politic sau strategic. Înacest context, Orlov le-ar fi răspuns turcilor că insulele sunt atît de mizerabile,încît, dacă Poarta ar hotărî să i le dăruiască lui personal, el nu le-ar fiacceptat în nici un caz. Gluma diplomatului a prins, atenuînd insistenţadelegaţiei turceşti, iar chestiunea fiind scoasă de pe agenda discuţiilor[172].Acesta, însă, nu a fost singurul caz, cînd Alexei Feodorovici Orlov era înmăsură să stabilească contactul cu adversarul său politic, în aşa fel, încît,profitînd de ocazie, putea să-i spulbere acestuia şi ultimele umbre descepticism, lăsîndu-l atras în elaborarea unor acorduri avantajoase.

6. Pacea de la Paris (18 martie 1856)

Despre vectorul european al diplomaţiei ruse nu se poate vorbi,fără a menţiona activitatea diplomatică a lui K.V. Nesselrode*, care,conform afirmaţiilor diplomatului spaniol Juan Valer, arăta (din punct

* K.V. Nesselrode (1780-1862) s-a născut la Lisabona, unde tatăl său, WilhelmNesselrode, un german de naţionalitate, era în serviciul rus pe post de trimis alRusiei. Karl a studiat în Germania, acolo a absolvit liceul. La vîrsta de douăzecide ani, după încercari nereuşite de a începe o carieră în marina militară, Nesselrodeîşi allege activitatea în serviciul diplomatic.


de vedere fizic) mai rău decît “diavolul şi suita sa”. Numele luiNesselrode este asociat, în primul rînd, cu o întreagă epocă în politicaexternă rusă. În decursul a patru decenii (1816 - 1856), el a condusMinisterul Afacerilor Externe al Rusiei.

În literatura de specialitate persistă opinia, conform căreia K.V.Nesselrode nu a fost un diplomat şi politician ilustru, iar rolul său înelaborarea şi realizarea politicii externe a Rusiei ţariste nu a fost maiimportant, decît cel al unui şef de departament. Este greu de a negafaptul că, în calitate de participant la multiplele evenimente politiceinternaţionale importante, el niciodată nu se afla în prim-plan, ci rămîneatotdeauna în umbră, în spatele altor oameni politici de vază. Este deremarcat însă că Nesselrode a avut o contribuţie semnificativă laelaborarea unui important act internaţional – Convenţia de la Londradin anul 1840, în care şi-a găsit expresie ideea lui preferată cu privirela încheierea unui tratat european multilateral (dar fără participareaFranţei). Istoria diplomaţiei ruse este marcată şi de alte evenimenteinclusiv negative, în care rolul lui Nesselrode a fost unul semnificativ.Printre cei care poartă răspundere pentru dezlănţuirea Războiului dinCrimeea şi înfrîngerea Rusiei în acest război de proporţii, în opiniaistoricilor ruşi, nu în ultimul rînd, figurează şi numele cancelaruluiK.V. Nesselrode.

7. Anularea neutralităţii Mării Negre

Înfrîngerea Rusiei în Războiul Crimeii a slăbit poziţiile acesteia înEuropa. Ea a pierdut rolul principal, pe care l-a jucat o perioadă înde-lungată pe continent, după Congresul de la Viena (1914). În Europa,s-a format aşa-numitul “Sistem de Crimeea”, care de fapt constituiabaza blocului anglo-francez, îndreptat împotriva Rusiei. Condiţiileimpuse prin Tratatul de Pace de la Paris (1956), stabileau inclusivneutralitatea Mării Negre. Rusia şi alte ţări riverane Mării Negre numai aveau voie să-şi menţină flota maritimă militară acolo şi nici să-şiconstruiască apărarea de coastă. Regimul de neutralitate a Mării Negrea înrăutăţit esenţial situaţia Rusiei, or, în caz de război, asigurîndu-şidin timp consimţămîntul sultanului, navele de război ale puterilor

208 VALENTIN BENIUC

occidentale puteau intra liber în Marea Neagră. Afara de aceasta,Rusia s-a pomenit într-o serioasă izolare diplomatică.

O atare situaţie nefavorabilă necesita o turnură radicală în politicaexternă a Rusiei, necesitatea de a schimba conducerea Ministeruluide Externe. Pe data de 15 aprilie 1856, în fruntea acestei instituţii afost numit A.M. Gorceakov*.

Noua direcţie de politică externă a fost argumentată de cătreministrul Gorceakov într-un raport de activitate, prezentat luiAlexandru al II-lea, şi expusă în cunoscuta scrisoare-circulară dindata de 21 august 1856, adresată ambasadelor Rusiei din stateleeuropene. Obiectivul principal al acestei politici consta în eliminareadin Tratatul de la Paris a articolelor cu privire la neutralitatea MăriiNegre şi respectiv restabilirea poziţiilor pierdute în PeninsulaBalcanică. Pentru a pune în aplicare aceste planuri, Rusia avea nevoiede sprijinul uneia dintre marile puteri, implicit al unei personalităţipolitice influente.

În septembrie 1857, cneazul Gorceakov l-a însoţit pe Alexandrual II-lea în călătoria sa în Franţa. Acolo, el şi-a împărtăşit gîndurileambasadorului, compatriotului său P. D. Kiseleff, care nu excludeafaptul că o astfel de persoană influentă poate deveni Napoleon al III-lea,ce căuta să extindă graniţele imperiului şi să-şi consolideze puterea înEuropa.

În pofida repetatelor întîlniri şi negocieri cu partea franceză:(13-15 septembrie 1857) – negocieri dintre Napoleon al III-lea şiGorceakov; în primăvara anului 1858 – negocieri dintre ambasadorulRusiei la Paris, Kiseleff şi Napoleon al III -lea; septembrie 1858 –negocieri la Varşovia între Alexandru al II-lea şi prinţul JeromeNapoleon (vărul împăratului francez); 19 februarie 1859 – negocieri

* Proeminentul diplomat rus şi om de stat, cneazul Alexandr MihailoviciGorceakov (1798-1883) provenea dintr-o veche familie aristocrată. El a primit oeducaţie excelentă în Liceul Imperial din Ţarskoe Selo; a studiat împreună cu A.S. Puskin. La vîrsta de 19 ani, cneazul Gorceakov şi-a început cariera diplomaticăîn rangul de consilier titular. Primul său profesor şi mentor – I. A. Capodistria, afost ministru al Afacerilor Externe al Rusiei.


la Paris; semnarea unui acord secret, prin care ruşii se angajau sărespecte “neutralitatea binevoitoare”), Rusia aşa şi nu s-a mai bucuratde sprijinul decisiv al lui Napoleon al III-lea. Însă nimic surprinzător.

Înainte de plecarea sa la Sankt-Petersburg în toamna anului 1869,generalul Fleury, desemnat ambasador în Rusia, primeşte instrucţiunipersonale de la împarat cu prescripţia de a sta ferm pe poziţiaimuabilităţii tratatelor. Plus la aceasta ministrul francez de externe, Daru,menţiona direct: “Tratatul din anul 1856 este unul dintre cele maiimportante şi cele mai de succes acte de politică externă franceză. Elreglementează situaţia din Orient în modul care corespunde intereselornoastre tradiţionale şi intereselor comune ale Europei. Tratatul a fostdobîndit cu preţul multor sacrificii şi fără motive serioase nu se poaterenunţa la el. Acesta reprezintă un adevărat capital politic”[173]. Astfel,generalului Fleury i s-a cerut să curme orice fel de intenţii ale repre-zentanţilor Rusiei de a pune în discuţie această problemă.

Între timp, cercurile guvernamentale din Rusia rămîneau tot mainemulţumite faţă de cursul de politică externă promovat de Gorceakov,care şi-a pus drept obiectiv apropierea de Franţa. Mult mai evidenteau devenenit şi ostilităţile faţă de Rusia din partea reprezentanţilorCoaliţiei de Crimeea şi tendinţa lor de a consolida pentru totdeaunacondiţiile umilitoare, impuse acesteia prin Tratatul de pace de la Paris.

Deznodămîntul în relaţiile dintre Rusia şi Franţa vine tocmai înperioada Răscoalei din Polonia (1863-1864), cînd pe agenda depolitică externă a Rusiei revine principala problemă: cine poate săajute Rusia la denunţarea clauzei referitoare la neutralitatea MăriiNegre? Şi iată că acest ajutor vine, la prima vedere pe neaşteptate,din partea Prusiei.

La începutul anilor 70, situaţia politică din Europa s-a agravat lamaximum. După înfrîngerea Austriei, Prusia se pregătea de războiîmpotriva Franţei, avînd susţinerea tacită a Rusiei. Cu puţin timp înaintede începerea războiului franco-prusac, ţarul i-a promis lui Bismarckcă, în cazul unei intervenţii militare din partea Austro-Ungariei, Rusiava amplasa la frontiera cu aceasta o armată de 300.000 de oameni şi,dacă va fi nevoie, va ocupa Galiţia. În august 1870, Bismarck la rîndul

210 VALENTIN BENIUC

său a informat Sankt-Petersburgul că Rusia poate conta pe sprijinulPrusiei referitor la revizuirea Tratatului de la Paris.

În acest război armata franceză a suferit o înfrîngere dezastruoasă,care a schimbat radical situaţia politică din Europa. A venit momentulcînd Rusia putea să abordeze obiectivele sale de politică externă. Pe19 octombrie 1870, Gorceakov trimite o circulară ambasadei ruse laBerlin despre decizia Rusiei de a nu mai respecta unele articole dinTratatul de la Paris. Decizia urma să fie înmînată guvernelor statelorsemnatare. Momentul acestei acţiuni a fost ales cît se poate de potrivit.Principalul “garant” al Tratatului de la Paris - Franţa, a fost învinsă ;Prusia promite sprijin Rusiei, iar Austro-Ungaria nu riscă să atace Rusiade teama de a fi supusă unui nou atac din partea Prusiei. Rămîneadoar Anglia, dar aceasta evita acţiunile militare unilaterale.

Situaţia internaţională creată, precum şi perseverenţa luiGorceakov au dus la convocarea unei Conferinţe internaţionale cuprivire la anularea condiţiilor Tratatului de pace de la Paris, care a fostdeschisă pe 5 ianiuarie 1871, la Londra. La 1 martie 1871, a fostsemnată Convenţia de la Londra care a eliminat toate restricţiile impuseRusiei şi altor ţări riverane Mării Negre[174].

8. Tratatul de pace de la San Stefano

Apropierea Rusiei, la sfîrşitul anilor 60 - începutul anilor 70, dePrusia, a condus la încheierea în anul 1873 a Alianţei celor trei împăraţi,alianţă politică cu caracter defensiv între Alexandru al II-lea (ţarulRusiei), Franz Ioseph I (împăratul Austriei şi regele Ungariei) şi WilhelmI (împăratul Germaniei).

Rusia spera foarte mult să stopeze expansiunea austriacă înPeninsula Balcanică, sprijinindu-se pe medierea germană.

Vom reţine, însă, că nu toţi angajaţii aparatului diplomatic rusîmpărtăşeau speranţele guvernului de a soluţiona chestiunea orientalăcu ajutorul acestei alianţe. Unul dintre ei era graful N.P. Ignatiev*.

* N.P. Ignatiev s-a născut pe 17 ianuarie 1832 la Sankt Petersburg. Tatăl său,P.N. Ignatiev, înalt funcţionar public, a deţinut poziţii guvernamentale proemi-nente. După absolvirea Corpului de Paji (şcoală militară privilegiată în Rusia


În pofida divergenţelor vis-à-vis de politica externă a Guvernuluiîn problema balcanică, Ignatiev a servit în calitate de ambasador al Rusieila Constantinopol, aproape 13 ani. În timpul Războiului ruso-turc (1877-1878), el a fost ataşat pe lîngă escorta ţarului şi s-a aflat ceva timp înRomânia, iar apoi în Bulgaria. Ignatiev participă activ la pregătirea şisemnarea tratatului preliminar de la San Stefano (19 februarie 1878).

La 20 ianuarie (1 februarie) 1878, N.P. Ignatiev primeşteinstrucţiunile necesare de la A. M. Gorceakov cu privire la imediatelenegocieri. Acesta-i ceru să manifeste prudenţă, or Austro-Ungariaapropiindu-se tot mai mult de Anglia categoric nu accepta creareaaşa-numitei “Marii Bulgarii” şi prezenţa de lungă durată a trupelorruseşti în acest teritoriu. În acest sens documentul final urma să fieîntocmit în formula unui “protocol preliminar” temporar şi nici într-uncaz în forma unui “tratat de pace preliminar” oficializat” [175].

De menţionat că toate cerinţele ministrului Afacerilor Externe alRusiei au fost îndeplinite cu exactitate şi în întregime. Mai mult, conformTratatului de la San Stefano, Serbia, Muntenegru şi România au obţinutindependenţa şi şi-au extins semnificativ frontierele. Afară de aceasta,Rusiei i-au fost restituite judeţele din sudul Basarabiei, iar în Caucazea a primit oraşele Batum, Kars, Adagan, Baiazet.

Un loc deosebit în Tratatul de la San Stefano a fost atribuit Bulgariei,care urma să fie reconstituită ca “principat cu autoguvernare creştină”.Dependenţa vasală nominală de Poartă consta în plata tributului, careera determinată de marile puteri de comun acord cu Turcia[176].

Împotriva tratatului puterile occidentale au declanşat un protestdeschis. Anglia şi Austro-Ungaria au declarat, fără echivoc, că tratatuleste nedrept. Acestora li s-a alăturat şi Franţa. Marile puteri erau îngrijoratede consolidarea Rusiei în Peninsula Balcanică şi implicit în Europa.

Sleită de puteri în urma războiului, Rusia a fost forţată să accepterevizuirea Tratatului de la San Stefano. După Congresul de la Berlin,

ţaristă), Nicolai, în anul 1849, s-a înscris la Academia Statului Major, pe care aabsolvit-o în anul 1853, cu marea medalie de argint. În timpul studiilor, Ignatieva dat dovadă de capacităţi excepţionale la istoria diplomaţiei, fapt ce reiese dinexpunerile şi referatele sale privind istoria politicii externe a Rusiei.

212 VALENTIN BENIUC

unde a şi fost revizuit tratatul în cauză, în ianuarie 1878, laConstantinopol a fost semnat Tratatul de pace între Turcia şi Rusia, încondiţii mai puţin avantajoase pentru aceasta din urmă.

Fiind un adversar convins al Austro-Ungariei, Ignatiev, practic, afost înlăturat de către Gorceakov de la gestionarea afacerilor diplo-matice din Balcani. Cercurile publice din Rusia, nemulţumite de deciziileluate la Congresul de la Berlin, îl blamau pe Ignatiev pentru că, semnîndTratatul de la San Stefano, acesta nu a reuşit să evalueze corect situaţiaîn Europa şi nu a luat în calcul rezistenţa din partea puteriloroccidentale.

9. Încheierea alianţei ruso-franceze (1893)

Congresul de la Berlin constituie punctul final al unei complicateperioade a politicii externe şi diplomaţiei ruse: începînd cu Alianţa celortrei împăraţi, pînă la alianţa cu Franţa.

Pe 15 decembrie 1893 (ziua oficializării Alianţei), începea o nouăetapă, nu mai puţin importantă în istoria diplomaţiei Imperiului Rus:ministrul Afacerilor Externe al Rusiei, N.K. Ghirs* şi-a pus semnătura,cu aprobarea lui Alexandru al III-lea, pe scrisoarea adresată ambasa-dorului francez la Sankt-Petersburg, G. Montebello, prin care se confirmaîncheierea convenţiei militare adoptată cu mai mult de un an în urmă. Dinmemoriile primului ministru S. Witte aflăm că “Ghirs era un om extremde prudent, un diplomat şi politician cu capacităţi intelectuale medii,

* N.K. Ghirs s-a născut la 9 mai 1820, în familia unui funcţionar public scăpătat.După ce a primit, pentru acea vreme, obişnuita educaţie în familie, NikolaiKarlovici, de la vîrsta de zece ani, îşi continuă studiile la Liceul Imperial dinŢarskoe Selo, pe care l-a terminat în octombrie 1838. Fiindu-i conferit titlul defuncţionar public de rangul X, Ghirs este trimis pentru a-şi sastisface serviciulîn cadrul MAE. Pînă în 1875, suplineşte funcţia de dragoman (colaborator specialal ambasadelor în statele din Orient, cu cunoaşterea limbii locale, a obiceiurilorşi tradiţiilor populare), apoi este desemnat în calitate de trimis extraordinar înrangul de ministru plenipotenţiar la Teheran. În decembrie 1875, N.K. Ghirs afost numit ministru- adjunct al Afacerilor Externe şi, în acelaşi timp, şef alDepartamentului asiatic din cadrul MAE.


fără viziuni de amploare, dar cu o vastă experienţă”[177]. Înainte săsemneze documentul, diplomatul rus făcîndu-şi semnul crucii ar fi spus:“L-am rugat pe Bunul Dumnezeu să-mi oprească mîna, în cazul încare contrar judecăţii mele, contrar voinţei mele, această alianţă arputea fi păguboasă pentru Rusia” [178]. E greu de spus, datorită luiDumnezeu sau situaţiei internaţionale create, dar acestei alianţe i-afost predestinat să devină piatra de temelie a politicii externe a Rusieide la sfîrşitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea şi unreper important în formarea blocurilor militaro-politice, care s-auconfruntat în primul razboi mondial, în focul căruia s-a mistuit Rusiaţaristă.

Răspunsul dat de Guvernul francez, din punct de vedere juridic,legaliza Alianţa politică şi militară ruso-franceză. Apariţia Alianţei marcaun nou echilibru de forţe pe scena internaţională – marile puteri militarede pe continent s-au divizat în două tabere de proporţii, ce se ameninţaureciproc: Rusia şi Franţa, pe de o parte, Germania şi Austro-Ungaria– pe de alta.

214 VALENTIN BENIUC

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. A se vedea: Г. Никольсон. Дипломатия. – М., 1941,pag. 39.

2. A se vedea, de exemplu: Большая Советская Энцикло-педия. – М., 1972, pag. 290.

3. A se vedea: История дипломатии. Т.I. – М., 1959,pag. 36.

4. A se vedea: Д.Б. Левин. Дипломатия, ее сущность,методы и формы. – М., 1962, pag. 72; Большая СоветскаяЭнциклопедия. – М., 1972, pag. 290

5. M. Maliţa. Diplomaţia. – Bucureşti, 1970, pag. 31.6. Э. Сатоу. Руководство по дипломатической практике.

– М., 1961, pag. 181.7. A se vedea: Большая Советская Энциклопедия. – М.,

1972, pag. 288.8. A se vedea: Дипломатический словарь. Т. I. – М., 1985,

pag. 330.9. A se vedea: Большая Советская Энциклопедия. – М.,

1972, pag. 290.10. A se vedea: Г. Никольсон. Дипломатия. – М., 1941,

pag. 19.11. A se vedea, de ex.: Ан. Ковалев. Азбука дипломатии. –

М., 1993, pag. 15; Джон Вуд, Жан Серре. Дипломатическийцеремониал и протокол. – М., 1973, pag. 25; В.А. Зорин.Основы дипломатической службы. – М., 1964, pag. 51.

12. A se vedea: Г. Никольсон. Дипломатия. – М., 1941,pag. 26-27.


13. A se vedea: Джон Вуд. Дипломатический церемониали протокол. – М., 1976, pag. 25.

14. A se vedea: Ан. Ковалев. Азбука дипломатии. – М.,1993, pag. 15.

15. Ibidem.16. Citat după: В.А. Зорин. Основы дипломатической

службы. – М., 1964, pag. 23.17. Citat după: В.И. Авдиев. Военная история Древнего

Египта. Т. II. – М., 1959, pag. 83.18. А. Г. Богщанин. История международных отношений

и дипломатии в древнем мире. – М., 1948, pag. 9.19. Левин Д.Б. Дипломатия рабовладельческих

государств//Дипломатия, ее сущность, методы и формы. – М.,1962, pag. 66

20. Ibidem.21. Citat după: Авдиев В.И. Военная история Древнего

Египта. Т.II. – М., 1959, pag.. 105.22. Citat după: : Тураев Г.А. История Древнего Востока.

Т. I. – Л., 1936, pag. 266.23. История дипломатии. Т. I. – М., 1959, pag. 11.24. Авдиев В.И. Военная история Древнего Египта. Т.II.

– М., 1959, pag. 121.25. Тураев Б.А. История Древнего Востока. Т.I. – Л., 1936,

pag. 278.26. Ibidem.27. A se vedea: Авдиев В.И. Период крупных войн в перед-

ней Азии и Нубии в XVI-XV вв. до н.э. – М., 1959, pag 159.28. A se vedea: Трояновский А. Предисловие к книге

Г. Никольсона “Дипломатия”. – М., 1941, pag. 3.29. A se vedea: История дипломатии. Т. I. – М., 1941,

с. 19; История дипломатии. Т. I. –М., 1959, с. 14-15; ТураевБ.А. История Древнего Востока. Т. I. – Л., 1936, с. 291-193;Богщанин А.Г. История международных отношений идипломатии в древнем мире. – М., 1945, с. 8 и др.

216 VALENTIN BENIUC

30. Citat după: Тураев Г.А. История Древнего Востока. Т.I. – Л., 1936, pag. 291

31. Idem, pag. 293.32. Idem, pag. 291.33. Ibidem.34. Тураев Г.А. История Древнего Востока. Т. I. – Л., 1936,

pag. 29135. Ibidem.36. În alte surse (de ex.: История дипломатии. Т. I. – М.,

1941 и 1959 гг., pag. 20 şi 14) încheierea păcii a avut loc în anul1278.

37. Toate părţile din acest tratat sunt citate după vol. I din lucrarea„ История Древнего Востока” de B. A. Turaiev, editată la Leningradîn anul 1936 , pag. 306-307.

38. Citat după: История дипломатии. Т. I. – М., 1959, pag 21.39. Idem, pag. 22.40. A se vedea: История дипломатии. Т. I. – М., 1959, с.

36. Г. Никольсон. Дипломатическое искусство. Четыре лекциипо истории дипломатии. – М., 1962; История международныхотношений и дипломатии в древнем мире. – М., 1945 şi a.

41. A se vedea, de ex.: История Древней Греции. – М., 1962;Древняя Греция. – М., 1956; История Древней Греции. – М.,1986 ş.a.

42. A se vedea: Дипломатия Греции и Рима//Г. Никольсон.Дипломатическое искусство… - М., 1962.

43. Дипломатия Древней Греции и эллинистическихгосударств//История международных отношений и диплома-тии в древнем мире. – М., 1945.

44. Homer. Iliada. - Bucureşti, pag. 211.45. Citat după: Г. Никольсон. Дипломатическое искус-

ство… - М., 1962, pag. 27.46. A se vedea: Дипломатия Древней Греции и эллинис-

тических государств//История международных отношений идипломатии в древнем мире. – М., 1945, pag. 29.


47. A se vedea: Древняя Греция. – М., 1956, pag. 108.48. A se vedea: История Европы. Т. I. Древняя Европа. –

М., 1988, pag. 318-319.49. История международных отношений и дипломатии

в древнем мире. – М., 1945, pag. 31.50. История дипломатии. Т. I. – М., 1941, pag. 37.51. A se vedea: История Европы. Т. I. – М., 1988, pag. 319-

323; История дипломатии. Т. I. – М., 1959, pag. 35.52. Citat după: Дипломатия Древней Греции…//История

международных отношений и дипломатии. – М., 1945, pag. 28.53. Idem. pag. 29.54. Citat după: А.Г. Богщанин. История международных

отношений и дипломатии в древнем мире. – М., 1948, pag. 18.55. A se vedea: Г. Никольсон . Дипломатическое

искусство… - М., 1962, pag. 35.56. A se vedea: История дипломатии. – М., 1959. Т. I, pag. 61.57. A se vedea: Знаменитые греки и римляне. – С.-

Петербург, 1993, pag. 232.58. A se vedea: История дипломатии. Т.I. –М., 1959, pag. 62.59. A se vedea: Г. Никольсон. Дипломатическое

искусство… - М., 1962, pag. 46.60. Citat după: Г. Богщанин. История международных

отношений и дипломатии в древнем мире. – М., 1948, pag. 18.61. Citat după: История дипломатии. Т. I. – М., 1959,

pag. 67.62. Citat după: А. Г. Богщанин. История международных

отношений. – М., 1948, pag. 26.63. A se vedea: Записки Юлия Цезаря и его продолжа-

телей. О галльской войне. – М., 1991, pag. 43.64. A se vedea: Записки Юлия Цезаря и его продолжателей.

О галльской войне. – М., 1991, pag. 43. Întîmplarea din activitateadiplomatică a lui Caesar este reprodusă din memoriile acestuia şi aleadepţilor săi.

65. Ibidem.

218 VALENTIN BENIUC

66. A se vedea: Г. Никольсон. Дипломатическое искусст-во… - М., 1962, pag. 51.

67. A se vedea mai amănunţit: А. Г. Богщанин. Историямеждународных отношений… - М., 1948, pag. 27.

68. История политических и правовых учений. Средниевека и Возрождение. – М., 1986, pag. 88.

69. Nicolae Iorga. Byzance après Byzance, Buc., 1935.70. Прокопий. Тайная история// Вестник древней исто-

рии, 1938, №4, pag. 291-292.71. Idem, pag. 299-300.72. Ibidem.73. Прокопий. Тайная история// Вестник древней исто-

рии, 1938, №4, pag. 353.74. Ibidem.75. В.В. Левченко. Очерки по истории русско-визан-

тийских отношений. – М., 1956; Пигулевская И.В. Византияи Иран на рубеже VI-VIII вв. – М.-Л., 1948; В. Удальцова.Политика византийского правительства в завоеванной Ита-лии и результаты византийского завоевания // Вестник Мос-ковского Университета, 1958, №3 и др.

76. Citat după: lucrările lui Петр Патрикийский, МенандрПротиктор, Феофилакт Симокатт, Иоанна Эфесский şi alţii.

77. Citat după: В. .В. Левченко. Очерки истории русско-византийских отношений. – М., 1956, pag. 94.

78. А. Дьяконов. Известия Иоана Эфесского и сирийскиххроник о славянах VI-VII вв. //Вестник древней истории, 1946,№1, pag. 32.

79. Idem, pag. 123-124.80. Константин Багрянородный. Управление империей.

– М., 1989, pag. 39.81. Агафий. О царстве Юстиниана. – М., 1953, pag. 12.82. Idem, pag. 16.83. В. Удальцова. Политика византийского правительства

в завоеванной Италии и результаты византийского завоевания//Вестник Московского Университета, 1958, №3, pag. 21.


84. Idem, pag. 17.85. A se vedea: История папства и инквизиции. – М., 1959,

pag. 11.86. A se vedea: Н. Пигулевская. Византия на путях в

Индию. – М., 1951, pag. 230.87. С. Д. Сказкин. История международных отношений

и дипломатии в средние века. – М. – 1945. – pag. 14.88. A se vedea, de ex., Заборов М. А. Крестовые походы. –

М., 1956; Заборов М. А. История крестовых походов вдокументах и материалах. – М., 1977; Заборов М. А. Введение висториографию крестовых походов. – М., 1966; Заборов М.А. Историография крестовых походов (литература XY-XIX вв.)– М.. 1971 и др.

89. A se vedea: Из хроники Фульхерия Шарттрского«Иерусалимская история» // Заборов М. А. История крестовыхпоходов …М., 1977, pag. 47-48.

90. A se vedea: Из хроники Роберта Реймского «Иеруса-лимская история» // Заборов М.А. История крестовых походовв документах … - М., 1977, pag. 50.

91. Роберт Реймский «Иерусалимская история» // ЗаборовМ.А. История крестовых походов в документах … - М., 1977,pag. 52.

92. Усама Ибн Мункыз, Книга назиданий. М. , 1958, pag. 145.93. Э. Сатоу. Руководство по дипломатической практике.

М., 1974, pag. 45-46.94. Idem, pag. 47.95. История дипломатии. Т. I., М., 1959, pag. 207.96. Ibidem.97. Istoria diplomaţiei. Vol. III ,Bucureşti, 1962, pag. 177.98. Лурье Я. С. Донесения агента императора Максимили-

ана аббата Цира о переговорах с А. М. Курбским в 1569 г.// Архео-графический ежегодник за 1957, Мoscova, 1958, pag. 453-454.

99. Istoria diplomaţiei. V. I. – Bucureşti. – 1962. pag. 223-224.100. Marx K. Opere. – V. 10, pag. 168.

220 VALENTIN BENIUC

101. Никколо Макиавелли. Т. I. – М. – Л., 1933, pag. 231.102. Citat după: История дипломатии. Т. I. – М., 1959,

pag. 238.103. Гуго Гроций. О праве войны и мира. – М., 1956,

pag. 427.104. A se vedea: Э. Сатоу. Руководство по дипломатической

практике. – М., 1961, pag. 47.105. A se vedea: Г. Никольсон. Дипломатическое ис-

кусство… - М., 1962, pag. 114106. П. П. Черкасов. Кардинал Ришелье. – М., 1990, pag. 377.107. Р. Заллет. Дипломатическая служба … - М., 1956,

pag. 33-34.108. Idem.109. A se vedea: Новая и новейшая история, 1994, № 4-5,

pag. 260.110. Idem, pag. 265.111. A se vedea: Р. Заллет. Дипломатическая служба. Ее

история и организация во Франции, Великобритании иСоединенных Штатах. – М., 1956, pag. 142.

112. A se vedea: История дипломатии. Т. I. – М., 1959,pag. 345-346.

113. Статейный список П.И. Потемкина (Англия) // Путе-шествия русских послов XVI-XVII вв. – М. – Л., 1954, pag. 110.

114. Idem, pag. 233.115. A se vedea: Английский посол и Екатерина в 1756-

1757 гг. // Е. В. Тарле. Сочинения. Т. IV. – М., 1958, pag. 477.116. Idem, pag. 476117. A se vedea: В.М. Матвеев. Дипломатическая служба

США. – М., 1987, pag. 13.118. Idem, pag. 11.119. Возникновение американского государственного

департамента и заграничной службы и их развитие до 1900 г.// Р. Заллет. Дипломатическая служба. – М., 1956, pag. 228.

120. Idem, pag. 228.


121. У. Уэнделл. Бланке. Заграничная служба США. – М.,1974, pag. 30.

122. История внешней политики и дипломатии США(1775-1877 гг.). – М., 1994, pag. 66.

123. Idem.124. A se vedea: Политика великих держав по отношению

к войне за независимость в Латинской Америке // Образо-вание независимых государств… - М., 1966; Агрессия СШАи европейских государств против стран Латинской Америкиво второй трети XIX в. //Idem: Походы Морелоса //Рождениемексиканского государства. – М., 1979, ş. a.

125. A se vedea: И.Р. Григулевич. Франсиско ди Миранда иборьба за независимость Испанской Америки. – М., 1976, pag. 78.

126. A se vedea: А.Н. Глинкин. Дипломатия СимонаБоливара. – М., 1991, pag. 41.

127. Citat după: А.Н. Глинкин. Дипломатия СимонаБоливара. – М., 1991, pag. 46

128. Idem, pag.46.129. Idem.130. A se vedea: М.С. Альперович. Рождение мексикан-

ского государства. – М., 1979, pag. 89.131. Idem.132. Idem, pag 101.133. A se vedea: А.И. Штрахов. Война за независимость

Аргентины. – М., 1976, pag. 256.134. A se vedea: А.Н. Глинкин. Дипломатия Симона

Боливара. – М., 1991, pag. 65.135. Idem, pag. 96136. A se vedea: А.И. Штрахов. Война за независимость

Аргентины. – М., 1976, pag. 266.137. Idem.138. М.С. Альперович. Испанская Америка в борьбе за

независимость. – М., 1971, pag. 141; «Встреча в верхах» Боли-вара и Сан-Мартина: загадки и мифы //А.Н. Глинкин. Дипло-матия Симона Боливара. – М., 1991, pag. 163-190.

222 VALENTIN BENIUC

139. Панамский конгресс //А.Н. Глинкин. ДипломатияСимона Боливара. – М., 1991, pag. 256.

140. Idem, pag. 262.141. М.С. Альперович, Л.Ю. Слезкин. Образование неза-

висимых государств в Латинской Америке. – М., 1966, pag. 155.142. A se vedea: М.С. Альперович. Испанская Америка в

борьбе за независимость. – М., 1971, pag. 196.143. А.Н. Глинкин. Дипломатия Симона Боливара. – М.,

1991, pag. 212.144. A se vedea: М.С. Альперович. Испанская Америка в

борьбе за независимость. – М., 1971, pag. 198.145. М.С. Альперович, Л.Ю. Слезкин. Образование неза-

висимых государств в Латинской Америке. – М., 1966,pag. 163.

146. A se vedea mai amănunţit: В.В. Яровой. Происхождениеангло-американской войны (1812-1813). – М., 1984,pag. 47-55.

147. История внешней политики и дипломатии США(1775-1877). – М., 1994, pag. 99.

148. Г.Н. Севастьянов, А. И. Уткин. Томас Джефферсон.– М., 1976, pag. 326.

149. A se vedea mai amănunţit: Болховитинов Н.Н. Россияи США: Становление отношений, 1765-1815. – М., 1980,pag. 117.

150. A se vedea: История внешней политики и диплома-тии США (1775-1877). – М., 1994, pag. 101.

151. A se vedea: В.В. Яровой. Происхождение англо-американской войны (1812-1815). – М., 1987, pag. 304.

152. A se vedea: Н.Н. Болховитинов. Доктрина Монро. –М., 1959, pag. 189.

153. A se vedea: История внешней политики и дипломатияСША (1775-1877). – М., 1994, pag. 182.

154. A se vedea: Н.Н. Болховитинов. Доктрина Монро. –М., 1959, pag. 189.


155. Н.Н. Болховитинов. Русско-американские отношенияи продажа Аляски. 1815-1832. – М., 1975, pag. 288-289.

156. A se vedea: История внешней политики и диплома-тии США – М., 1994, pag. 352.

157. Idem, pag. 353.158. A se vedea: История внешней политики и диплома-

тии США – М., 1994, pag. 352.159. Idem, pag. 353160. A se vedea: Н.Н. Болховитинов. Русско-американские

отношения и продажа Аляски. 1834-1867. – М., 1990, pag. 209161. Idem, pag. 211.162. Idem, pag. 220.163. A se vedea: Р.Ф. Иванов. Дипломатия Авраама

Линкольна. – М., 1967, pag. 72.164. A se vedea: Р.В. Иванов. Гражданская война в США.

– М., 1960, pag. 111.165. A se vedea: История внешней политики и дипло-

матии США. 1775-1877. – М., 1994, pag. 328.166. A se vedea: А. Дебидур. Дипломатическая история

Европы. Т. I. – М., 1947, pag. 178167. Idem, pag. 215.168. A se vedea: Русско-французский договор о мире и

дружбе // Внешняя политика России XIX века. – М., 1963, V.III, pag. 631-646.

169. A se vedea: Внешняя политика России XIX и началаXIX века. – V. 6 (1811-1812 гг.). – М., 1962, pag. 182.

170. A se vedea: Русско-турецкий мирный договор // Внеш-няя политика России XIX и начала XX века. V. 6. – М., 1962,pag. 406-417.

171. A se vedea: Международные отношения на Балканах(1815-1830). – М., 1983, pag. 72.

172. A se vedea: Российская дипломатия в портретах. –М., 1992, pag. 172.

224 VALENTIN BENIUC

173. Citat după: Л.И. Нарочницкая. Россия и отмена ней-трализации Черного моря. 1856-1871 гг. – М., 1989, pag. 167.

174. Idem, pag. 193.175. A se vedea: Международные отношения на Балканах

(1815-1878 гг.). – М., 1986, pag. 361.176. Idem, pag. 362.177. С. Ю. Витте. Избранные воспоминания. – М., 1991,

pag.217.178. Российская дипломатия в портретах. – М., 1992,

pag. 257.

II. TERMINOLOGIE

226 VALENTIN BENIUC

AACCESIUNE (engl. “accession”, fr. “accession”), act interna-

ţional prin care un stat care nu a participat la negocierea şi semnareaunui tratat îşi exprimă consimţămîntul de a deveni parte la el. A. esteposibilă atunci cînd prevederile tratatului o permit (dacă tratatul, ceconţine o clauză de a. - “accession clause” - este un tratat “deschis”).

ACLAMAŢIE (din lat. “urale”, “aplauze”), mijloc de adoptarea hotărîrilor la consfătuirile, conferinţele internaţionale, fără a aplicaprocedura de votare. Decizia se ia în baza reacţiei participanţilorexprimată prin exclamaţiuni, replici, aplauze etc.

ACORD, înţelegere între două sau mai multe ţări, menită săsoluţioneze o situaţie de conflict, să definească modalitatea colaborăriiîn această direcţie; convenţie, tratat. Expresia de a. internaţional se referăla orice înţelegere încheiată între state, state şi organizaţii internaţionale,indiferent de denumirea pe care o poartă documentul semnat.

ACREDITANT, stat care numeşte un reprezentant diplomaticîntr-un alt stat sau pe lîngă o organizaţie internaţională. Proceduradesemnării agentului diplomatic în post este reglementată de Convenţiade la Viena (1961) cu privire la relaţiile diplomatice. Statul a. înzestreazăagentul diplomatic cu scrisori de acreditare către şeful statului de reşedinţă,supraveghează şi dirijează activitatea lui în statul acreditar.

ACREDITAR, stat sau organizaţie internaţională care primeşteun reprezentant diplomatic, titularul scrisorilor de acreditare. Statul a.acordă toate înlesnirile pentru îndeplinirea funcţiilor misiunii diplomatice.

ACREDITARE, procedură specială prin care se afirmă calitateade şef de misiune a unei persoane fizice, care a primit deja agrementul.Această procedură constă în realizarea unei concordanţe a douădeclaraţii unilaterale distincte – propunere şi acceptare. Acceptareaa. este atestată de faptul prezentării scrisorilor de acreditare. Remitereascrisorilor de acreditare marchează momentul intrării în funcţie adiplomatului ca reprezentant al statului său. Statele pot acreditareprezentanţi diplomatici şi pe lîngă unele organizaţii internaţionale.

ACREDITAREA MULTIPLĂ, este concepută în două aspecte:1. cînd un stat este reprezentat în aceeaşi ţară de mai mulţi trimişi (de


ex., în timpul celui de-al doilea război mondial Marea Britanie a fostreprezentată în S.U.A., cu excepţia ambasadorului, de mai multepersoane cu rang de ministru); 2. cînd un trimis reprezintă mai multestate în aceeaşi ţară sau un singur trimis reprezintă statul său în maimulte ţări sau organizaţii internaţionale.

ACT DE ARBITRAJ. 1. Normă de drept internaţional, carereglementează modul de apelare al statelor la organele arbitrajuluiinternaţional şi la procedura dezbaterilor de arbitraj. 2. Normă dedrept internaţional cu privire la modul de soluţionare a litigiilor carepot apărea între participanţii tratatului internaţional, în procesulinterpretării şi aplicării principiilor lui de bază. A. de a. poate fi legalizatca un punct aparte al tratatului, ca anexă la el, sau poate fi conturatîntr-un tratat aparte, dar în conexiune cu acordul de bază.

ACT FINAL, document în care se face bilanţul lucrărilor unor foruriinternaţionale (conferinţe, congrese, consfătuiri). Conţinutul, structura şiimportanţa juridică a a.f. sînt determinate de caracterul, scopurile şi modulde evoluare a lucrărilor forurilor sau a tratativelor bilaterale. Unele a.f.includ nu numai elementele de bază ale desfăşurării forului internaţional, cişi hotărîrile de fond ale acestuia, într-un ansamblu bine determinat. Deregulă, a.f. este semnat de şefii delegaţiilor statelor participante.

ACT UNILATERAL, manifestare de voinţă a unui stat, careproduce efecte juridice pe plan internaţional. Prin intermediul a.u. statulrespectiv atrage atenţia altor state asupra unor fapte, situaţii, acţiuni etc.Principalele tipuri de a.u. sînt: recunoaşterea legalităţii unor cerinţe, faptesau situaţii; protestul în legătură cu lezarea drepturilor şi intereselor statului;renunţarea la unele drepturi; promisiunea sau asigurarea respectării unuimod de comportament în relaţiile internaţionale. Uneori ca a.u. esteconsiderată şi notificaţia. Conform regulii generale, emiterea a.u. decătre un stat nu depinde de consimţămîntul celorlalte state şi nici nu leimpune obligaţiuni internaţionale, ceea ce nu exclude însă unele consecinţejuridice, în conformitate cu dreptul internaţional, pentru celelalte state.

ADERARE (fr. “adherer”, lat. “adhaerere”), ca şi accesiuneasemnifică alăturarea unui stat la un tratat internaţional, la semnareaoriginală a căruia nu a luat parte. A. la un tratat bilateral poate avea loc

228 VALENTIN BENIUC

doar cu acordul părţilor contractante. A. la tratatul multilateral serealizează în cazul cînd acesta are un caracter deschis. A. la tratateleîncheiate sub egida O.N.U. se efectuează cu consimţămîntul secretaruluigeneral, în baza documentului numit instrument de aderare.

AD-HOC (loc. lat. cu sensul “pentru cazul acesta, pentru acestscop”). În diplomaţie - norme ce reglementează activitatea reprezentanţelorşi a misiunilor speciale, a organizaţiilor şi a comitetelor sau grupurilor delucru, care au un caracter temporar şi în a căror misiune intră sarcini speciale.Astfel, recurgînd de fiecare dată la necesitatea arbitrajului a.h., părţilefondează un organ de arbitraj sau de judecată pentru soluţionarea litigiilordintre ele. După pronunţarea hotărîrii, organele de arbitraj sau de judecatăîşi încetează activitatea. In cadrul O.N.U. este răspîndită practica creăriicomitetelor a.h. (comitete speciale) pentru elaborarea, examinarea saurezolvarea unor anumite probleme.

AD INTERIM (loc. lat. cu sensul de “provizoriu, care ţine locultitularului”). În practica diplomatică internaţională a.i. se foloseşte pentrua desemna suplinirea unei funcţii diplomatice provizorii.

AD REFERENDUM (loc. lat. cu sensul “pentru examinareaulterioară”), etapă intermediară între redactare şi semnarea definitivăa unei convenţii, a unui act sau proiect internaţional. Semnarea a.r.intervine atunci cînd reprezentantul este împuternicit să negocieze, darnu are împuterniciri să semneze tratatul decît a.r., ceea ce înseamnă“sub rezerva aprobării guvernului său”.

AGENT DIPLOMATIC, locuţiune tratată în mod diferit înliteratura de specialitate şi documentele de bază: 1. Persoană ce seocupă de relaţiile politice ale statelor pe care le reprezintă în străinătate(E. Satow). 2. Mandatarul pe care îl trimite statul pentru soluţionareaproblemelor diplomatice peste hotarele ţării (R. Genet). 3. Organ alstatului acreditant, menit să îndeplinească în statul acreditar misiunidiplomatice permanente sau speciale (R. Monaco). 4. Şef al misiuniidiplomatice sau membru al personalului diplomatic (Convenţia de laViena cu privire la relaţiile diplomatice (1961). Intr-o tratare sinteticăa. d. este persoana sau organul care exercită funcţii diplomatice pestehotarele ţării.


AGENŢIE DIPLOMATICĂ, denumire a reprezentanţeidiplomatice, caracteristică pentru sec. XVIII-XIX.

AGREMENT (fr. şi engl. “agrement”), procedură a acceptăriiunui şef al misiunii diplomatice sau actul prin care se exprimăasentimentul pentru numirea făcută de statul acreditant. Acordarea a.este o prerogativă a statului acreditar, care nu este obligat, în cazulunui dezacord, să-şi motiveze refuzul. Pentru a evita eventualele refuzurioficiale, este uzual să se sondeze opinia guvernului statului străin, înmod neoficial, înainte de a se face o cerere formală pentru a. (demanded’agretatio). Cererea de a. este întocmită fie de către ultimul şef almisiunii, în momentul plecării sale din ţara de reşedinţă, fie de cătreînsărcinatul cu afaceri ad interim care-1 înlocuieşte, fie de către ministrulde externe al statului acreditant.

AHDNAME, pact, tratat, convenţie, diplomă, capitulaţie, careconfirmă acordarea unui statut “ahd” unui teritoriu (sau unei populaţii)care se află în afara teritoriului islamic, în general, acest statut se acordăunor teritorii limitrofe stăpînirilor musulmane, care se recunoscuserăîntr-un fel vasale. De obicei, puterea musulmană se limitează la ocupareaunor puncte strategice, la supunerea principilor locali şi a forţelor militarelocale, în vederea participării la acţiuni comune împotriva inamicului.

“ALABAMA”, conflict englezo-american legat de reparareaprejudiciului cauzat de Anglia activităţii comerciale a S.U.A. În timpulrăzboiului civil (1861-1865) navele militare maritime ale Sudului, inclusivcrucişătorul “A.”, au nimicit peste 60 de corăbii americane. În istoriecazul “A.” a intrat sub denumirea de “pretenţii asupra A.” şi a durat timpde cîţiva ani. În anul 1871 părţile şi-au dat consimţămîntul ca procesul săfie examinat de arbitraj. În anul 1872 instanţa de arbitraj a hotărît ca guvernulenglez să compenseze Statelor Unite suma de 15,5 mln dolari.

ALIANŢĂ INTERNAŢIONALĂ, înţelegere politică întredouă sau mai multe state, pe bază de tratat, prin care statele respectivese obligă să acţioneze în comun sau să se ajute în anumite împrejurări, înspecial în caz de război, ori al unui atac îndreptat de alte state împotrivaunuia dintre statele aliate. Cel mai vechi tratat de alianţă cunoscut estecel încheiat între Ramses al II-lea, faraon al Egiptului şi Hatuşil al III-lea,

230 VALENTIN BENIUC

regele hitiţilor (anul 1278 î.e.n.). A.i. poate fi permanentă sautemporară, defensivă sau agresivă, generală sau specială etc.

ALIAT, cuvînt cu sensul de “unit”, “aliniat” la cineva printr-oalianţă în vederea unei acţiuni comune. Stat care participă la războialături de alte state, împotriva unui inamic comun - în baza obligaţiilorasumate în cadrul unui tratat de alianţă.

ALTERNAT (lat. “alternare”, “schimb”), regulă ce exprimăprincipiul egalităţii în drepturi al statelor prin care se realizează dreptulfiecăruia de a fi numit primul în exemplarul care îi revine din textulautentic al tratatului la care este parte. Astfel, în acest exemplar, numelestatului, semnăturile împuterniciţilor, ştampilele, textul tratatului în limbade stat a părţii contractante vor figura pe primul loc, iar plenipotenţiarulsău are dreptul de a ocupa locul de onoare pentru semnare (cel dinstînga, dacă semnăturile figurează pe acelaşi rînd, cel de sus, dacăsemnăturile figurează pe aceeaşi coloană).

AMBASADĂ, reprezentanţă diplomatică condusă de unambasador pe lîngă guvernul unei ţări străine; clădire în care îşi aresediul această reprezentanţă. A. constituie organul de reprezentarediplomatică prin excelenţă; misiunile diplomatice cu rang inferior celuide a. apar în zilele noastre drept cazuri izolate (98% din reprezentanţelediplomatice sînt ambasade). Prima a. cu caracter permanent a fostdeschisă în 1450 de către ducele de Milan pe lîngă palatul lui Cozimode Medici, Florenţa, în anii următori acest exemplu a fost urmat demajoritatea statelor din Italia şi Europa.

AMBASADOR (denumirea oficială - Ambasador Extraordinarşi Plenipotenţiar), titlu intrat în uzanţa diplomatică la începutul sec. XX,conferit de către organul suprem al puterii de stat sau de conducătorulstatului. Conform opiniei savantului englez E. Satow, etimologia cuvântului“ambasador” este următoarea: fr. “ambassadeur” (sec. XV), span.“ambaxador”, ital. “ambasciatore” provin de la “ambactiare” - cuvîntformat, conform opiniei lingviştilor, de la “ambactia”, “ambaxia”, careau la bază “ambactus”, cu sensul de “slugă”. Cuvîntul “ambaxador”apare la mijlocul sec. XIII. Expresia “ambaxiator continuus” (ambasadorpermanent) semnifică stabilitatea acestui institut. “Ambaxiator” este întîlnit


şi în tratatul dintre Henric al V-lea şi Carol al Vl-lea, supranumit Francezul,din 14 octombrie 1417. 1. Persoană acreditată de un stat pentru aacţiona ca şef de misiune, pe lîngă alt stat, pe lîngă o organizaţieinternaţională sau pe lîngă organismele acesteia. Un a. poate fi acreditatca şef de misiune în mai multe state, dacă nici unul dintre statele acreditarenu se opune în mod expres. Un a. poate fi acreditat ca şef de misiune înacelaşi timp şi pe lîngă un stat, şi pe lîngă o organizaţie sau un organisminternaţional. Conform Regulamentului de la Viena (1815) se consideracă numai ambasadorul reprezintă şeful statului acreditant, intervine camijlocitor din numele monarhului care l-a desemnat şi poate cere audienţăparticulară la monarhul statului acreditar. În Convenţia de la Viena (1961)cu privire la relaţiile diplomatice, nu este prevăzută diferenţierea întreşefii reprezentanţelor, pe baza apartinenţei lor la o clasă sau alta.2. Reprezentant diplomatic cu misiuni speciale într-un anumit stat sau înmai multe state. 3. Cel mai înalt rang diplomatic (misiunile permanentepe lîngă organizaţiile internaţionale pot fi conduse de reprezentanţii saudelegaţii permanenţi cu grad de a.). Uneori, în aceeaşi misiune diplomaticăpot colabora permanent mai mulţi diplomaţi cu rang de a., fiind însăsubordonaţi şefului de misiune. 4. A. Extraordinar şi Plenipotenţiar,denumire care atestă capacitatea şefului misiunii diplomatice de areprezenta cu depline împuterniciri pe şeful statului acreditant. 5. A.itinerant – poate îndeplini numai anumite misiuni speciale.

AMFICŢIONIE, una din formele relaţiilor diplomatice dinGrecia Antică; uniune religioasă ce se crea în jurul templelor. A. auapărut în sec. IX - VIII î.e.n. În literatura de specialitate sînt descrisepatru a.: în jurul templului zeului Apollon din Delphi; în jurul templuluizeiţei Demetra; în jurul templului din Olimp; în jurul templului zeuluiPoseidon din Beoţia. Funcţiile principale ale a. constau în apărareatemplelor şi averii acestora, în asigurarea securităţii persoanelor întimpul sărbătorilor şi iarmaroacelor, unde se întîlneau reprezentanţidin diferite polise. A. aveau şi funcţia de pedepsire a celor care încercausă cucerească teritoriile templelor, să atenteze la securitatea persoanelorsacre. Toţi membrii a. aveau drepturi egale şi erau supranumiţiieromnimoni; ei se adunau de două ori pe an, primăvara şi toamna. De

232 VALENTIN BENIUC

rînd cu soluţionarea problemelor de război, sfatul ieromnimonilordiscuta asigurarea păcii în perioada Jocurilor Olimpice, la careparticipau reprezentanţi din toată Grecia.

AMIABIL, caracter neagresiv al metodelor de soluţionare adiferendelor internaţionale, prin negocieri, pe cale diplomatică.

ANGAJAT CONSULAR, persoana care îndeplineşte în cadrulconsulatului sarcini cu caracter tehnico-administrativ. A. c. se bucurădoar de o parte a imunităţilor consulare. El nu poate fi chemat în faţaautorităţilor judiciare şi administrative ale statului de reşedinţă pentruactele săvîrşite în timpul exercitării funcţiilor consulare, însă, a.c. poatefi chemat ca martor în cursul procedurilor judiciare şi administrative.

ANGARIE (gr. “angareia”), utilizare în scopuri militare amijloacelor de transport ale statului neutru de către o parte beligerantă,pe teritoriul propriu.

ANULARE A TRATATELOR, act unilateral, în unele cazuri cuefect retroactiv, prin care un stat renunţă de a mai fi parte la un tratatinternaţional. A.t. bilaterale de către una din părţi duce la încetarea efectelortratatului însuşi. A.t. de către un stat este o consecinţă a neîndeplinirii sauîncălcării grave a obligaţiilor asumate de către celelalte state părţi, ori aîncălcării suveranităţii şi egalităţii în drepturi a statelor părţi.

APOCRISARIU, reprezentant diplomatic numit de către papade la Roma pe lîngă împăratul bizantin, începînd cu anul 453 e.n.

APROBARE A ACORDURILOR INTERNAŢIONALE,formă a consimţămîntului unui stat cu privire la un acord internaţional.A. a. i. permite statelor evitarea procedurii parlamentare, care intervinecînd în tratat se prevede ratificarea. Statele negociatoare, conformpracticii internaţionale, stabilesc frecvent prin clauze exprese aletratatului, mijloacele prin care ele pot deveni părţi ale tratatului. Unuldin aceste mijloace, paralel cu semnarea şi ratificarea, este şi aprobarea.Dacă tratatul nu stipulează modalitatea prin care statele îşi pot exprimaconsimţămîntul, atunci ea poate fi dedusă în baza acordului, fierecurgîndu-se la conţinutul deplinelor puteri, fie la intenţia exprimatăde părţi în cadrul negocierilor. Comunicarea aprobării de către celelaltestate se face prin notă diplomatică.


ARANJAMENT, acord internaţional încheiat între părţilecontractante pentru reglementarea unei situaţii de conflict; înţelegeresemnată pe lîngă un acord cu un caracter mai general, avînd scopulrealizării eficace a acestuia.

ARBITRAJ INTERNAŢIONAL, modalitate de soluţionarea litigiilor internaţionale, iniţiată în comun acord de către părţilecontractante aflate în litigiu; soluţionare care finalizează printr-o hotărîreobligatorie. Alegerea arbitrului sau arbitrilor se face de către părţilecontractante. Există două tipuri de a.i.: a) a.i. format special pentrusoluţionarea unui litigiu concret; b) a.i. prevăzut în tratativeleinternaţionale pentru soluţionarea litigiilor, contradicţiilor, care potapărea în cadrul nerespectării condiţiilor acestor tratate (o astfel denormă contractuală este numită act de arbitraj). A.i. a fost cunoscutşi în evul mediu, dar o răspîndire mai largă a căpătat-o doar la sfîrşitulsec. XVIII - începutul sec. XIX. Actualmente aplicarea a.i. în calitatede mijloc posibil pentru soluţionarea paşnică a litigiilor internaţionaleeste prevăzută de statutul O.N.U. şi de diferite convenţii internaţionale.

ARMISTIŢIU, încetare a operaţiunilor militare, conform unuiacord între părţile beligerante; suspendare convenţională a ostilităţilor.A. ca instituţie de drept internaţional a fost prevăzut pentru prima oarăîn Convenţia semnată la Haga (18 octombrie 1907). După efectelepe care le produc, a. sînt de două tipuri: parţiale şi generale. A.parţial sau local este un act provizoriu, cu caracter pur militar, menitsă pună capăt ostilităţilor în anumite sectoare ale frontului. A. generaleste o înţelegere cu caracter politic, care se încheie, de regulă, decătre comandanţii militari superiori, cu aprobarea guvernelor. A. g.poate fi încheiat fără limită în timp, pînă la elaborarea tratatului depace sau pentru perioade mai scurte, sub rezerva prelungirii. Acordurilede a. au ca principale efecte juridice încetarea ostilităţilor armate dintrepărţile beligerante şi interzicerea oricăror mişcări de trupe în zona deconflict, nu însă încetarea războiului. Orice încălcare esenţială a a. decătre o parte beligerantă acordă celeilalte părţi dreptul de a renunţa laa., inclusiv posibilitatea reînceperii operaţiunilor militare.

“ARROU”, incident, ce a avut loc în 1856 cu o navă chineză,

234 VALENTIN BENIUC

“Arrou”, care, navigînd sub pavilion britanic, a fost reţinută de autorităţilechineze la 8 octombrie în apele fluviale de lîngă Guanzhou (Canton),sub acuzaţia de contrabandă şi piraterie. Incidentul a fost folosit de cătreenglezi ca pretext pentru a dezlănţui un război de cotropire a Chinei, lacare au aderat colonizatorii francezi. Acest război a căpătat denumireade cel de-al doilea război al opiumului, care s-a sfîrşit cu semnareatratatului de la Tean-Tzin (1858) şi a tratatului de la Beijing (1860).

ARZ ODASI, biroul şi încăperea palatului în care se primeauambasadorii străini la Poarta Otomană. Pe lîngă a.o. de la înalta Poartăfuncţiona şi un tribunal, care avea misiunea de a rezolva litigiile dintrenegustorii străini şi cei locali.

ARZUHAL, petiţie adresată sultanului sau autorităţilor otomane.Cînd petiţia sau memoriul erau colective (în numele unui grup, de ex.al boierilor din Moldova), documentul se numea arz magzar saumagzar. A. erau primite în birouri speciale de pe lîngă palatul imperial.

ASISTENŢĂ, sprijin, ajutor în cadrul relaţiilor internaţionale.A. poate fi acordată de un stat, de o organizaţie internaţională, de onavă, de o persoană fizică. În practica internaţională sînt aplicate maimulte tipuri de a.: fiscală – ajutor reciproc pe care şi-1 acordăadministraţiile din diferite state, comunicîndu-şi datele de care dispunîn scopul facilitării operaţiunilor de virament; judiciară - totalitate aserviciilor şi actelor juridice pe care o parte contractantă le efectueazăîn favoarea celeilalte părţi, în baza unui acord.

ATAŞAT, (fr. “attache”), funcţie sau rang diplomatic; cel maimic rang diplomatic, în unele cazuri gradul de a. se acordă nu unormembri ai personalului diplomatic cu funcţii specializate, ci unor agenţidiplomatici trimişi într-o misiune pentru stagiere. În practica diplomatică,ca urmare a diversificării relaţiilor internaţionale, există următoarelecategorii de a.: 1. A. special - trimis în cadrul misiunilor diplomaticede către unele ministere ale statului acreditant, pentru a studia anumiteprobleme sau pentru a stabili relaţii cu organele respective ale statuluiacreditar. 2. A. comercial (consilier comercial) – funcţie diplomaticăexercitată de persoane ce au menirea să contribuie la extinderea relaţiiloreconomice şi comerciale cu statul acreditant; a. c. studiază politica


economică şi comercială a statului acreditant, conjunctura pieţelorcomerciale, întreţine relaţii cu oamenii de afaceri, încurajeazădezvoltarea schimburilor economice şi comerciale dintre întreprinderileşi firmele celor două state, informează organele statului acreditar despreviaţa economică a statului acreditant. Unele ţări întreţin pe lîngă misiunilelor diplomatice secţii comerciale (economice), ale căror şefi (iar uneorişi alţi membri ai secţiei) au rang diplomatic. 3. A. cultural, persoanăcu rang diplomatic, care se ocupă de dezvoltarea relaţiilor culturaledintre cele două ţări, promovînd interesele culturale ale statuluiacreditant. Funcţiile de a. c., a. tehnico-ştiintific etc. pot fi exercitateîn cadrul misiunilor diplomatice de acelaşi agent diplomatic. 4. A. depresă, persoană cu rang diplomatic în ale cărui atribuţii intră: întocmireade buletine informative cu privire la situaţia politică internă a statuluiacreditar, informarea statului acreditant cu privire la modul în care sîntreflectate în presa ţării de reşedinţă principalele evenimente interne,cum ar fi dezvoltarea economică şi socială, evoluţia politică, poziţiapartidelor politice, precum şi poziţiile statului acreditar vizavi de uneleprobleme ale vieţii internaţionale. În competenţa a. de p. mai intrăfurnizarea pentru presa locală a informaţiei cu privire la poziţiainternaţională a statului acreditant; organizarea de conferinţe de presă;expunerea unor declaraţii în numele reprezentanţilor diplomatici;intervenţia pentru dezminţirea unor ştiri false sau tendenţioase desprestatul pe care-1 reprezintă etc. 5. A. militar, funcţie diplomaticădeţinută de către cadrele militare care funcţionează pe lîngăreprezentanţele diplomatice permanente ale statelor acreditante. A.m. este subordonat ierarhic şefului misiunii diplomatice şi îndeplineşteurmătoarele funcţii: colaborează cu autorităţile militare ale statuluiacreditar; reprezintă statul acreditant la ceremonii oficiale (cu ocaziazilei naţionale etc.); este consilier în probleme militare pe lîngă şefulmisiunii diplomatice. O funcţie importantă a a. m. este cea de informarepe căi legale despre situaţia militară din statul acreditar. Pentruîndeplinirea acestor funcţii a. m. colaborează cu autorităţile militarelocale, menţinînd concomitent relaţii permanente cu ministerele şidepartamentele de resort ale statului acreditar. Toţi a. m. acreditaţi

236 VALENTIN BENIUC

într-un stat formează corpul ataşaţilor militari în fruntea căruia se aflădecanul corpului ataşaţilor militari. În timp de război, statele aliate potsă numească a. m. speciali pe lîngă comandamentele lor militare, înscopul informării reciproce şi al coordonării operaţiunilor militare. 6.A. diplomatic, funcţionar diplomatic de rang inferior al MinisteruluiAfacerilor Externe sau al unei reprezentanţe diplomatice. 7. A. deonoare, persoană care şi-a ales diplomaţia ca activitate profesională,însă nu este trecută în schema personalului şi nu este salarizată. Înunele state a. de o. dispune de dreptul de a face stagiere înreprezentanţele diplomatice, în urma căreia poate fi desemnat într-unpost. Toate categoriile de a. sînt incluse în componenţa membrilorcorpului diplomatic şi se bucură de imunităţi şi privilegii diplomatice.

AUDIENŢĂ DIPLOMATICĂ (loc. lat. cu sensul de“ascultare”), recepţie organizată pentru reprezentanţii diplomatici decătre şeful guvernului, ministrul afacerilor externe sau de alţi membri aiguvernului. În funcţie de rangul reprezentanţilor diplomatici, de regulileprotocolare locale, de caracterul a.d. recepţia poate avea loc într-oatmosferă solemnă, dar neoficială, fără respectarea unor elementeobligatorii ale protocolului diplomatic. Procedura înmînării scrisorilorde acreditare de către reprezentantul diplomatic şefului statului are locîntr-o atmosferă solemnă.

AVENANT (fr. veche “avenir”, “convenir”), act prin care semodifică un acord internaţional semnat anterior; înţelegere cu caractercomplementar la un acord.

AVIZ CONSULTATIV, înştiinţare scrisă cu caracter oficial dinpartea unei organizaţii, for internaţional; părere, apreciere competentăemisă de o structură cu caracter internaţional asupra unei problemeaflată în dezbatere; rezoluţie a unei autorităţi internaţionale competente.

AZIL DIPLOMATIC, acordarea azilului în localurilereprezentanţelor diplomatice şi consulare; a avut o largă răspîndire înpractica statelor în sec. XVI-XVII. Actualmente majoritatea statelor nurecunosc a.d.. Normele contractuale despre a.d. sînt aplicate numai înAmerica Latină, însă practicarea lor este contradictorie. Tratatele de tipuniversal exclud acordarea a.d. Astfel, Convenţia de la Viena (1961)


cu privire la relaţiile diplomatice stipulează că localurile reprezentanţelornu pot fi utilizate în scopuri incompatibile cu funcţiile lor.

BBANCROFT, convenţii b., acorduri încheiate, în 1868, de

reprezentantul diplomatic al S.U.A. la Berlin, George Bancroft, cudiferite state germane, prin care se soluţionau problemele de cetăţenie,ivite ca urmare a emigrărilor din statele respective către America,precum şi problema revenirii ulterioare în patrie a unora dintre emigranţi.

BERAT (BARAT), act oficial al Porţii Otomane, decret, privile-giu, împuternicire consulară. O varietate a b. este b. “humaium” - decretimperial, act pe care îl primeau şi domnitorii Moldovei la urcarea înscaun (sec. XVII - XIX).

BILATERAL, caracter al unui act, al unei înţelegeri, convenţiiinternaţionale, încheiate între două părţi, care stipulează drepturile şiobligaţiile reciproce ale acestora.

“BIROU DE INTERESE”, prototip al reprezentanţei diploma-tice în statul cu care nu s-au stabilit relaţii diplomatice. B. de i. au fostfondate de către guvernul Egiptului în unele ţări arabe, care au rupt relaţiilediplomatice cu R.A.E. din cauza stabilirii relaţiilor diplomatice între Egiptşi Israel. Diplomaţii egipteni îşi desfăşurau activitatea în cadrulambasadelor ţărilor prietene ale Egiptului, sub genericul “b. de i.” alRepublicii Arabe Egipt. Colaboratorii “b. de i.” se bucurau de privilegiişi imunităţi diplomatice, inclusiv de dreptul de comunicare diplomaticăcu departamentul afacerilor externe al ţării de reşedinţă.

BULETIN DE CURIER, document special, nominal, eliberatde către Ministerul Afacerilor Externe sau de misiunea diplomaticăcare asigură dreptul de trecere peste frontieră a valizei diplomatice,conform uzanţelor internaţionale.

BUNĂ CREDINŢĂ, conduită corectă şi loială, manifestată decătre părţi la încheierea unei convenţii, la negocierea, asumarea şiexecutarea obligaţiilor în conformitate cu conţinutul şi prevederile finaleale înţelegerilor internaţionale; respectare a ordinii juridice, a echităţiişi a intenţiei comune care a stat la baza convenţiei. B.c. a fost aplicată,

238 VALENTIN BENIUC

de-a lungul timpurilor, în practica dreptului internaţional şi este prevăzutăîn Carta O.N.U. (art. 2, par. 2), ca obligaţie a statelor în executareatratatelor şi convenţiilor internaţionale. B.c. este un principiufundamental de conduită pentru îndeplinirea obligaţiilor şi exercitareadrepturilor, un criteriu de bază în aprecierea comportamentului părţilor,ţinînd cont de circumstanţele social-politice concrete.

“BUNE OFICII”, mijloc de rezolvare paşnică a diferendelorinternaţionale; rolul de mediator al unui stat-terţ în soluţionareaconflictului dintre părţi prin tratative directe. B.o. se deosebesc demediere. Exemplu istoric: misiunea b.o. a U.R.S.S. în conflictul dintreIndia şi Pakistan, care s-a soldat cu Declaraţia de la Taşkent (1966).

CCADUCITATE, anulare a unui tratat internaţional, ca urmare al

neacceptării, nerecunoaşterii lui de către părţi, în virtutea faptului căacesta nu mai reflectă situaţia reală, nu mai exprimă interesele părţilorcontractante, şi-a pierdut elementul indispensabil al executării.

CANCELARIE, secţie sau birou central al unei misiuni diplomatice;locul unde sînt primite, pregătite şi trimise actele ce ţin de competenţaşefului de misiune, unde se coordonează munca tuturor celorlalte secţii şiunde se găsesc arhivele şi codurile diplomatice. C. este condusă, de regulă,de un consilier sau de primul secretar - funcţionari diplomatici cu cel maiînalt grad în misiunea diplomatică după şeful de misiune.

CAPITULARE (cuv. lat. cu sensul de “a conveni”, “a ajunge lao înţelegere”), încetare a ostilităţilor şi predarea uneia din părţilebeligerante în condiţiile dictate de învingător. Condiţiile realizării acestuiact pot fi stabilite prin tratativele dintre comandanţii părţilor beligerante.După c. armele şi armamentul forţelor care au capitulat sînt luate capradă de război. Există două forme de c.: condiţionată - modalitatede încetare a ostilităţilor în baza condiţiilor stabilite prin negocieri întrepărţile beligerante; necondiţionată – modalitate de încetare aostilităţilor în care partea învingătoare nu are nici o obligaţieconvenţională faţă de statul învins.

CAPITULAŢII (regim), acte încheiate de unele state europene


cu ţările din Orient, care reglementau situaţia străinilor pe teritoriulacestor ţări. Prin extensiune s-au numit c. şi privilegiile care derivaudin aceste acte. Cele mai cunoscute sînt c. încheiate între stateleeuropene şi Poarta Otomană, care nu numai că acordau părţii creştineînlesniri în domeniul comerţului, dar şi un statut privilegiat străinilor,aparţinînd acestor state şi stabiliţi în Imperiul Otoman (privilegiipersonale, dreptul de a fi judecaţi de consulii proprii, anumite scutiride impozite, garantarea libertăţilor religioase, precum şi privilegiicolective concretizate în faptul că ei formau o colonie, o “naţiune” înjurul consulului respectiv). C. (cu sensul de privilegii), desemnau: a)raporturile dintre statul musulman puternic şi cel nemusulman, mai slab,care este primit într-un fel de vasalitate (situaţie intermediară întreteritorii înglobate în islam şi teritorii inamice care constituie obiectulunei cuceriri); b) relaţiile dintre statele musulmane şi cele creştine, carenu indicau un raport de subordonare, ci simple privilegii comerciale.La mijlocul sec. XV Moldova obţine “ahdname “, care ulterior nu amai fost reînnoit. Cu toate acestea, Moldova a continuat să dispunăde autonomie şi să beneficieze de un statut aparte în dreptul publicotoman. Cea mai cunoscută c. este cea din 1535 acordată Franţei(reînnoită în 1581, 1597, 1604 şi 1740), urmată de cele încheiate cuVeneţia în 1540, Anglia în 1583, Olanda în 1612, Austria în 1718,Prusia în 1761, Spania în 1782, Rusia după 1774, toate confirmateprin tratate politice ulterioare. În sec. XIX c. au obţinut Sardinia,America de Nord, Portugalia şi chiar Grecia. Acordarea c. se explicăprin faptul că într-un stat islamic, ca cel otoman, dreptul civil se confundacu cel religios (šari’a). De aici rezultă situaţia juridică a străinilor, caredintr-un privilegiu şi tratament excepţional acordat de Poartă a devenitîn a doua jumătate a sec. XVIII, odată cu sporirea numărului consulilorstrăini, un drept comun pentru supuşii statelor străine din ImperiulOtoman. Totodată, conducătorii otomani, prin reformele care ausuccedat hatişeriful de la Gűlhame şi hatihumaiunul de la 1856, aucreat condiţii pentru desfiinţarea sau cel puţin restrîngerea privilegiiloracordate prin c. Regimul de c. a fost desfiinţat, în mod unilateral, printr-o declaraţie a guvernului Otoman, la 9 septembrie 1914, acţiune

240 VALENTIN BENIUC

nerecunoscută de puterile europene. Convenţional, c. au fost aboliteprin Tratatul de la Lausanne, din 24 iulie 1923.

CAPUCHEHAIE, agent acreditat de domnitorul Moldovei pelingă Poartă. Sediul c. Moldovei se numea Bogdan-sarai şi se afla încartierul Duraman. C. aveau în subordine secretari, tălmaci, ceauşi,precum şi un personal de pază (ieniceri şi beşlii). Viaţa c. la Poartădeseori era supusă primejdiei, mai ales cînd turcii se îndoiau de credinţadomnitorului. Capuchehaia lui Dimitrie Cantemir a fost lichidată dinmomentul cînd domnitorul Moldovei a trecut făţiş de partea Rusiei.Despre importanţa misiunii c. vorbeşte de la sine prevedereaRegulamentului organic al Moldovei de a fixa agentului însărcinat cuafaceri pe lîngă Poartă o leafă lunară de două ori mai mare decît cea apostelnicului. Cheltuielile generale ale reprezentanţei Moldovei laConstantinopol constituiau 100.000 lei anual.

CARTE COLORATĂ, culegere oficială de documente diplo-matice editate de către guvernele diferitelor state în cărţi a căror copertăare o anumită culoare şi de la care provine denumirea publicaţiei. Deex., în Marea Britanie se editează “Cartea albastră”, în Franţa - “Carteagalbenă”, în Belgia - “Cartea gri”, în Austria - “Cartea roşie”, în Italia- “Cartea verde”.

CARTEL (în limbajul diplomatic), înţelegere între beligeranţiprivind răscumpărarea sau schimbul de prizonieri de război.

CASUS BELLI, expresie latină (literalmente “motiv de război”)- pretext formal pentru crearea unei situaţii de război între state. C.b.urmează să fie distins de cauzele reale ale izbucnirii războiului, carerezultă din contradicţiile dintre state. Astfel, c.b. pentru primul războimondial (1914-1918) a fost asasinarea de la Sarajevo a arhiduceluide Austria Ferdinand.

CASUS FOEDERIS, expresie latină cu sensul “situaţie prevăzutăîn tratatul de alianţă”, circumstanţă care obligă statele să întreprindă,conform tratatului internaţional, anumite acţiuni, de ex., să intre în războide partea aliatului.

CATEGORII DE MISIUNI DIPLOMATICE, în funcţie dedurata şi caracterul misiunii, precum şi de genul de “diplomaţie”, misiunile


diplomatice pot fi supuse unei clasificări: 1. Misiuni diplomatice de tipclasic (ambasada, nunţiatura, legaţia şi internunţiatura); 2. Misiunidiplomatice de tip nou (înaltele Comisariate, delegaţiile permanente,misiunile unei organizaţii internaţionale existente în diferite state); 3. Misiunicu caracter permanent, cărora nu li se fixează durata activităţii; 4. Misiunicu caracter temporar, ce activează o perioadă anumită, în conformitatecu sarcinile pe care urmează să le realizeze; 5. Misiuni cu sarcini generale(care sînt şi misiuni permanente, dar nu în toate cazurile); 6. Misiunediplomatică trimisă cu o însărcinare bine determinată (participarea laanumite solemnităţi ori la negocierea unui tratat).

CATEGORII DE TRATATE INTERNAŢIONALE. Prac-tica relaţiilor diplomatice cunoaşte mai multe tipuri de documentare arelaţiilor internaţionale: l. Tratatele politice, care se clasifică, la rîndul lor,în cîteva subcategorii, şi anume: tratate internaţionale multilaterale deinteres general, care reglementează probleme de cea mai mareimportanţă pentru pacea, securitatea şi colaborarea internaţională şi princare statele îşi asumă în mod reciproc anumite obligaţii şi responsabilităţi;tratate de alianţă, prin care două sau mai multe state se angajează săacţioneze în comun, cu forţele lor armate, în vederea apărării unorinterese; tratate de asistenţă mutuală, prin care statele participante îşiasumă obligaţia de a-şi acorda ajutor reciproc, în cazul cînd unul din eleeste victima unei agresiuni din partea unui stat terţ; tratate regionale deasistenţă mutuală, prin care statele contractante, care, de regulă, seaflă în aceeaşi regiune geografică, îşi asumă obligaţia să-şi acorde ajutorreciproc în caz de agresiune împotriva uneia dintre părţi; tratate deneagresiune, prin care statele contractante îşi asumă obligaţia de a seabţine de la orice atac armat în relaţiile dintre ele; tratate de pace; tratatede neutralitate, prin care se instituie neutralitatea permanentă ori numaipe timp de război; declaraţiile solemne comune. 2. Tratatele (acordurile)economice, care cuprind o serie largă de raporturi între state şi care, înactualul stadiu de dezvoltare al relaţiilor internaţionale, joacă un roldeosebit de important. Prin intermediul lor statele realizează cooperareainternaţională în domeniul economic, tehnic, ştiinţific, monetar, financiar,participă la procesul de înfăptuire a unei noi ordini economice

242 VALENTIN BENIUC

internaţionale. 3. Acordurile culturale şi de colaborare tehnică şi ştiinţifică,care contribuie din ce în ce mai mult la asigurarea colaborării şi înţelegeriiîntre popoare. 4. Acordurile privind problemele juridice, cereglementează diverse raporturi internaţionale (de ex., tratatele deasistenţă juridică în cauzele civile, penale, de familie, probleme decetăţenie, de extrădare, de arbitraj internaţional etc.).

CEREMONIALUL DIPLOMATIC. Termenul “ceremonie” adesemnat mai întîi riturile unui cult religios, iar apoi s-a extins şi asupradomeniului activităţilor publice, inclusiv diplomatice., care necesită înmod obligatoriu un comportament deosebit. Astăzi c.d. semnifică regulileprotocolare şi de curtoazie privind onorurile şi distincţiile acordatediplomaţilor în funcţie de rangul lor. C.d. cuprinde indicaţii referitoare laordinea de precădere a oficialităţilor, la ceremonia sosirii şi a plecării dinţară, la distribuirea locurilor de onoare cu ocazia recepţiilor şi a audienţelorsolemne sau particulare, la vizitele de curtoazie, la distincţiile cu careeste onorat un diplomat străin cu anumite ocazii etc. Fiecare stat îşistabileşte propriul c.d., ţinînd cont şi de uzanţele internaţionale.

CEREMONIALUL PRIMIRII SOLIILOR STRĂINE ÎNMOLDOVA. Venirea unei solii, ori trecerea ei pe teritoriul ţării Moldoveiera anunţată din timp, fapt ce permitea stabilirea traseului, locurilor depopas, precum şi a modului de cazare şi tratare a solului. Potrivit ranguluişi însemnătăţii misiunii, solul era întîmpinat la hotarele ţării de anumiţidregători, rangul cărora nu era mai mic decît al solului. Aceştia aveau grijăde-a lungul traseului să creeze condiţii bune pentru membrii soliei. Aproapede reşedinţa domnească, solul era întîmpinat fie de domnitorul Moldovei,fie de unii dintre membrii familiei sale sau de către unii dintre dregătoriiînalţi ai ţării, fiind condus mai apoi la locuinţa ce i-a fost rezervată. Cevamai tîrziu avea loc vizita protocolară a solului la curtea domnească, undeera primit, de obicei, în sala Divanului. După prezentarea scrisorilor deacreditare aveau loc audienţa la domn şi ospăţul solemn, în ziua următoaredomnitorul urma să facă o vizită protocolară de răspuns. La plecare solulera condus de către domnitor, ori de cei ce-1 întîmpinaseră în apropiereareşedinţei domneşti. Mai apoi, solia îşi continua drumul pînă la hotar,împreună cu dregătorii însărcinaţi cu această misiune.


CLASE ŞI RANGURI DIPLOMATICE, afirmate în practicadiplomatică şi fixate în dreptul internaţional, corespund gradului degestionare a reprezentanţelor diplomatice şi determină statutul lor. l.Clasele diplomatice au fost stabilite pentru prima dată la Congresulde la Viena (1815) şi completate la Congresul de la Aachen (1818),prin introducerea categoriei de ministru - rezident. Conform Convenţieide la Viena cu privire la relaţiile diplomatice internaţionale din 1961,şefii reprezentanţelor diplomatice se împart în trei clase: ambasadori şinunţii, acreditaţi pe lîngă şefii de stat şi ceilalţi şefi de misiune avînd rangechivalent; trimişi şi internunţii, acreditaţi pe lîngă şefii de stat;însărcinaţi cu afaceri, acreditaţi pe lîngă ministerele afacerilor externe.Convenţia de la Viena stipulează că în relaţiile de precădere şi de etichetăse exclude diferenţierea dintre şefii reprezentanţelor pe motivulapartenenţei lor la o clasă sau alta. Deosebirea dintre diferitele claseapare numai în ceea ce priveşte ceremonialul şi protocolul diplomatic.În conformitate cu Convenţia, clasa la care aparţine şeful reprezentanţeidiplomatice se stabileşte prin acordul dintre state. Ritualul diplomatic deprimire a şefilor de reprezentanţe, stabilit în fiecare stat, urmează să fieacelaşi pentru toate clasele diplomatice. De regulă, statele fac schimbde reprezentanţi diplomatici de una şi aceeaşi clasă. 2. Rangurilediplomatice - grade deosebite de serviciu, conferite personaluluidiplomatic de departamentul afacerilor externe şi de reprezentanţelediplomatice de peste hotare. Fiecare stat îşi are sistemul său de ranguridiplomatice, stabilit de legislaţia în vigoare, în legislaţia mai multor statesînt prevăzute următoarele ranguri: ataşat, secretarul III, secretarul II,secretarul I, consilier, trimis şi ambasador. Gradele de serviciu alediplomaţilor, de regulă, corespund funcţiilor lor şi poartă denumirianalogice. Gradele de serviciu ale ambasadorului şi trimisului se conferă,de obicei, de către şeful statului, iar toate celelalte de ministrul afacerilorexterne. Dacă clasele diplomatice sînt determinate de dreptul internaţional,atunci rangurile diplomatice sînt reglementate de legislaţia internă a statului.

COALIŢIE (lat. “coalescere” - cu sensul de a se uni, a se prinde,a se contopi), acord, înţelegere, alianţă, asociaţie între două sau maimulte state, popoare, partide politice, alte organizaţii, pentru a acţiona

244 VALENTIN BENIUC

împreună, realizînd un anumit scop. C. este temporară, ea poate aveacaracter militar sau politic.

COBELIGERANŢĂ, situaţie a unui stat care participă la războialături de alte state, împotriva unui inamic comun, nefiind parte la untratat de alianţă.

COD DE CONDUITĂ, ansamblu de principii şi norme aledreptului internaţional general care stabileşte elementele esenţiale alecomportamentului statelor în relaţiile dintre ele şi, respectiv, drepturileşi îndatoririle fundamentale ale acestora în raporturile internaţionale.

CODIFICARE A DREPTULUI INTERNAŢIONAL (dela lat. “codificatio”), sistematizare a normelor în vigoare ale dreptuluiinternaţional, realizată în baza studierii şi punerii la evidenţă a diferitelorizvoare ale dreptului internaţional, coordonarea normelor de drept,înlăturarea contradicţiilor dintre ele, abolirea tezelor învechite, creareaunor norme noi, adecvate cerinţelor actuale în domeniu. C.d.i. poatefi oficială, cînd este realizată de către state, de comun acord, şineoficială sau ştiinţifică, atunci cînd este efectuată de instituţii ştiinţificenaţionale sau internaţionale sau, individual, de către oameni de ştiinţă.C.d.i. poate fi generală, cuprinzînd ansamblul normelor dreptuluiinternaţional, sau parţială, cînd se referă numai la unele domenii sauramuri ale acestuia, în ultimele două secole s-a realizat o serie decodificări parţiale în cadrul unor congrese şi conferinţe: Congresul dela Viena (1815) - codificarea regimului fluviilor şi, parţial, a dreptuluidiplomatic; Congresul de la Paris (1856) - codificarea unor norme alerăzboiului maritim; Conferinţa de la Geneva (1864) - codificareanormelor privind ajutorarea militarilor răniţi sau bolnavi; Conferinţelede pace de la Haga (1899, 1907) - codificarea legilor războiului şi amijloacelor juridice de reglementare a diferendelor internaţionale;Protocolul de la Geneva (1925) – interzicerea folosirii în război a gazelorasfixiante şi a armelor bacteriologice; cele patru convenţii de la Geneva(1949) – codificarea reglementărilor privind tratamentul prizonierilorde război, răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor, precum şi al populaţieicivile în caz de război. Statutul O.N.U. prevede participarea acesteiorganizaţii la elaborarea (codificarea) normelor de drept internaţional.


Cu acest scop, în 1947, a fost creată Comisia de drept internaţional,care a contribuit considerabil la C.d.i.

COMITAS GENTIUM (lat. “comes” - tovărăşie, în limbafranceză echivalent expresiei “courtoisie internaţionale”), curtoazia şirespectul pe care statele îl manifestă unele faţă de altele. Ele evocănorme de comportament, a căror nerespectare nu constituie un actinternaţional ilicit, ci o neglijare a solidarităţii, fiind totodată un obstacolîn calea bunei înţelegeri ce trebuie să existe între popoare.

CONCESIUNE INTERNAŢIONALĂ (de la lat. “concessio”- în sens de permisiune, încuviinţare), acordare a dreptului de cătrestat agenţilor economici de a-şi desfăşura activitatea pe teritoriul săuîn corespundere cu tratatele speciale (de concesiune).

CONCORDAT (de la lat. “concordatum”, în sens de acord,înţelegere), tratat special, acord dintre papa de la Roma, în calitate decap al bisericii catolice şi guvernul unui sau altui stat, care reglementeazăsituaţia şi privilegiile bisericii catolice în statul dat. Primele c. dateazăcu începutul sec. XII (C. de la Londra, 1106; C. de la Worms, 1122),cînd în Occidentul creştin autoritatea monarhului asupra populaţiei depe teritoriul său era limitată de cea a bisericii. C. din sec. XIX şi XX(începînd cu cel încheiat în 1801 de Napoleon Bonaparte cu papaPius VII) marchează, în general, îndepărtarea tot mai evidentă a statuluide biserică, restrîngînd privilegiile acesteia. În epoca contemporanăunele guverne, spre a folosi în scopuri politice legăturile lor cu Vaticanul,îi acordă o poziţie dominantă în raport cu alte confesiuni (C. spanioldin 1953). Cel mai cunoscut C. de ultimă oră este încheiat între Vaticanşi guvernul Italiei, la 18 februarie 1984.

CONDOMINIUM (din lat. “con” - împreună şi “dominium” -domeniu), coposedare a unui teritoriu de către două sau mai multe state.C. se instaurează cu scopul de a înlătura contradicţiile dintre două saumai multe state, care pretind la acelaşi teritoriu. De ex., c. în Morena (lahotarul dintre Prusia şi Belgia) a apărut în urma neînţelegerii dintre Prusiaşi Regatul Ţărilor de Jos privitor la trecerea frontierei prin această regiune,în baza actului Congresului de la Viena (1815) şi a tratatului de la 26iunie 1816. Acest c. a existat pînă la semnarea Tratatului de pace de la

246 VALENTIN BENIUC

Versailles (1919). În istoria relaţiilor internaţionale mai sînt cunoscutecîteva cazuri de c. Astfel, timp de zece ani (1889-1899) s-a menţinut c.S.U.A., Marii Britanii şi Germaniei asupra insulelor Samoa. Din 1899pînă la obţinerea independenţei, în 1956, sub c. englezo-egiptean s-aaflat Sudanul. În 1906-1980 a existat c. Marii Britanii şi al Franţei asuprainsulelor Noile Hebride (din 1980 Republica Vanuata). C. poate fi instauratinclusiv asupra spaţiilor maritime (de ex., c. Salvadorului şi al Hondurasuluiasupra golfului Fonseca).

CONFERINŢĂ INTERNAŢIONALĂ, reuniune a reprezen-tanţelor statelor, a organizaţiilor internaţionale guvernamentale şi non-guvernamentale, cu scopul luării în dezbatere şi soluţionării unorprobleme internaţionale. C.i. au diferite denumiri (conferinţe, congrese,consfătuiri, colocviumuri, forumuri etc.). Regulile de organizare şi dedesfăşurare a c.i. s-au stabilit treptat, începînd din sec. XVII, primelebaze fiind puse la Congresul de la Munster şi Osnabriick (paceaWestfalică, 1648) şi la cel de la Viena (1815). În perioada postbelicăimportanţa c.i. a crescut foarte mult datorită diversificării şi amplificăriirelaţiilor internaţionale. În practica internaţională au fost organizatemai multe feluri de c.i.: a ambasadorilor (de ex., c.i. care au avut locdupă războaiele napoleoniene la Paris (1814) şi Viena (1815); depace (de ex., Conferinţa de pace de la Paris (1919 - 1920), care aelaborat Pactul Societăţii Naţiunilor, a stabilit preambulul tratatelor depace încheiate cu Puterile Centrale); la nivel înalt, astfel de conferinţeau fost reuniunile de la Teheran (28 noiembrie - l decembrie 1943),lalta (4-12 februarie 1945), Potsdam (17 iulie - 2 august 1945) întreşefii de guverne ai U.R.S.S., S.U.A. şi Angliei. La etapa actuală întîlnirileşi c.i. la n. î. tind să devină o parte integrantă a activităţii diplomatice.Concluziile c.i. cu privire la soluţionarea problemelor discutate seconsemnează în documentele care se adoptă - tratate, convenţii,protocoale, pacte, acorduri, declaraţii, rezoluţii etc. Dacă aceste actesînt numeroase, ele pot fi integrate într-un act final. Hotărîrile c.i. seadoptă prin majoritatea de voturi, pe calea consensului, aclamaţieietc. C.i. convocate în cadrul sistemului Organizaţiei Naţiunilor Unite,de obicei, se conduc de regulile procedurii Adunării Generale a O.N.U.


CONGRES INTERNAŢIONAL - astfel se numeau congresele(sec. XIX) cu participarea şefilor statelor, miniştrilor afacerilor externe,diplomaţilor, care se convocau pentru dezbaterea celor mai importanteprobleme: încheierea păcii, soluţionarea problemelor teritoriale (de ex.,Congresul de la Viena din 1814 - 1815; Congresul de la Paris din 1856;Congresul de la Berlin din 1878). În sec. XX acest termen cel mai deseste folosit pentru a denumi conferinţele cu caracter non-guvernamental:Congresele ştiinţifice internaţionale (c. arhitecţilor, c. medicilor etc.);forumurile aderenţilor la mişcarea pentru pace (Congresul Mondialal Forţelor Pacificatoare din 1973), ale reprezentanţilor organizaţiilorobşteşti internaţionale.

CONIVENŢĂ (lat. “conniventia” - indulgenţă), faptul de a toleraceva rău sau incorect, ceea ce în relaţiile internaţionale şi activitateadiplomatică deseori devine egal cu o atitudine de complicitate.

CONSUL, persoană numită de către un stat în funcţie de şef alunei reprezentanţe oficiale cu rang de consulat într-o anumităcircumscripţie consulară. C. a apărut la sfîrşitul sec. XI - începutul sec.XII în virtutea necesităţii de a apăra interesele comercianţilor europeniîn Orient. Pe măsura dezvoltării comerţului dintre ţările europene instituţiac. se răspîndeşte şi în Occident. În a doua jumătate a sec. XVIII aceastăinstituţie capătă noi trăsături, care s-au păstrat pînă în prezent. În sec.XVIII - XIX c. încep să se diferenţieze în c. bugetari sau profesionalişi c. nebugetari sau onorifici. C. bugetari (profesionali) sînt persoanelecare servesc propriul stat, activează din numele lui, de regulă, fiind cetăţeniai acestui stat. C. nebugetari sau onorifici îndeplinesc funcţia consularăpentru un anumit stat, pe lîngă profesiunea lor obişnuită şi principală; eisînt, de obicei, comercianţi, cetăţeni ai statului de reşedinţă al consulatului;ei nu se bucură de privilegii şi imunităţi consulare. C. asigură protecţia şiapără interesele economice, administrative, juridice, culturale şi de altănatură ale unui stat, precum şi ale cetăţenilor acestuia. În statul primitor,c. este pentru cetăţenii săi notar, ofiţer de stare civilă, inspector denavigaţie, organ de evidenţă a populaţiei etc. Procedura de numire şi derechemare a c., sediul şi circumscripţia consulară sînt reglementate destatul care îl numeşte, în înţelegere cu statul de reşedinţă.

248 VALENTIN BENIUC

CONSULAT, reprezentanţă oficială a unui stat într-o localitate sauîntr-o regiune din altă ţară, care asigură protecţia şi apărarea, încircumscripţia consulară respectivă, a intereselor economice, administrative,juridice, culturale şi de altă natură ale cetăţenilor acestuia. C. elibereazăpaşapoarte şi documente de călătorie cetăţenilor statului pe care îl reprezintă,vize şi alte documente. În raport cu rangul oficiului consular funcţionează:c. generale, c., viceconsulate şi agenţii consulare. Schimbarea ranguluisau a sediului c. este efectuată cu consimţămîntul statului primitor. C. estecondus de un şef al oficiului consular care trebuie să fie persona gratapentru statul primitor şi îşi desfăşoară activitatea într-un teritoriu determinat(circumscripţia consulară), stabilit prin înţelegerea dintre statul trimiţător şistatul primitor. C. sînt subordonate, în ceea ce priveşte activitatea lor,şefului misiunii diplomatice din statul primitor.

CONTACTE DIPLOMATICE, contacte personale dintrereprezentanţii conducerii de vîrf a statelor sau a persoanelor învestitecu împuterniciri speciale. C.d. sînt menţinute de către şefii statelor,şefii guvernelor, miniştrii afacerilor externe, de către diplomaţi sau alţireprezentanţi oficiali, în practică, c.d. sînt realizate pe calea întîlnirilorperiodice în cadrul conferinţelor internaţionale, vizitelor, tratativelor,recepţiilor diplomatice etc. Un loc important în evoluţia înţelegeriireciproce şi colaborării dintre state îl ocupă întîlnirile la nivel înalt.Rezultatele acestor întîlniri, îndeosebi dintre şefii statelor mari, deseoridepăşesc cadrul relaţiilor bilaterale şi exercită o influenţă beneficăasupra situaţiei internaţionale în general.

CONTRACT INTERNAŢIONAL, contract încheiat întredouă state, ori între un stat şi o întreprindere sau o persoană fizicăresortisantă a altui stat, precum şi între întreprinderi de comerţ externaparţinînd diferitor state. Dintre c.i. bilaterale, cele mai importante,de regulă, sînt c.i. de comerţ extern, de împrumut şi investiţii.

CONVENŢIE, înţelegere realizată între două sau mai multe stateprin care se reglementează relaţiile lor într-un anumit domeniu. Dupăsemnarea sa de către reprezentanţii împuterniciţi ai statelor contractante,c. intră în vigoare prin aprobare şi ratificare, dacă această din urmăcondiţie este prevăzută în c. Ca şi pentru orice alt tratat internaţional,


principiul de bază al unei c. internaţionale este “pacta sunt servanda”,adică obligaţia de a o respecta cu bună credinţă.

CONVENŢIE CONSULARĂ, acord între două sau mai multestate, care stabileşte modul de instituire a consulatelor şi de desemnarea consulilor, sfera competenţei lor, inclusiv privilegiile şi imunităţileconsulare acordate persoanelor cu funcţii consulare şi colaboratorilorinstituţiilor consulare. La c.c. multilaterale se referă şi Convenţia dela Viena (1963) cu privire la relaţiile consulare, precum şi Convenţiade la Havana cu privire la funcţionarii consulari.

CORESPONDENŢĂ DIPLOMATICĂ, totalitate acomunicărilor oficiale făcute în scris, a documentelor cu caracterdiplomatic, prin intermediul cărora se înfăptuiesc relaţiile dintre state;unul dintre principalele aspecte în politica externă şi activitateadiplomatică a statului. Comunicarea (în scris) dintre state se realizeazădin numele şefului statului, guvernului, ministerului (departamentului)afacerilor externe sau din numele diferitelor instituţii şi organizaţii de statsau obşteşti, reprezentanţelor diplomatice, diferiţilor diplomaţi. În c.d.sînt expuse probleme de importanţă majoră ale politicii externe, alerelaţiilor interstatale (bilaterale sau multilaterale). Formele c.d. dupăconţinut şi după aspectul lor tehnic, pot fi: notă personală; notădiplomatică; aide - memoire; memorandum; scrisoare particularăcu caracter semioficial. C.d. se redactează în limba statului de la careprovine şi este însoţită, în semn de curtoazie, de o traducere neoficială înlimba statului destinatar. În c.d. se folosesc şi alte limbi de circulaţieinternaţională (franceza, engleza, rusa etc.). C.d. are un caracter oficial,în documentele c.d. nu se admit corectări, prescurtări şi sublinieri. C.d.se transmite prin curieri speciali, dar poate fi înmînată şi personal sautrimisă prin poştă. Elaborarea documentelor sus-menţionate reprezintăunul dintre compartimentele cele mai importante ale activităţii diplomatice.

CORPUL CONSULAR, în sens restrîns: şefii instituţiilorconsulare, din regiunile, localităţile, oraşele, porturile statelor dereşedinţă; în sens larg - totalitatea persoanelor cu funcţii consulare(inclusiv membrii familiilor lor) din punctele respective de reşedinţăale statului primitor. Din c.c. fac parte, de asemenea, consulii nebugetari

250 VALENTIN BENIUC

(onorifici) şi colaboratorii direcţiilor consulare ale reprezentanţelordiplomatice. În fruntea c.c. se află funcţionarul cel mai mare în rangcare a obţinut primul exequaturul. Şeful c.c. exercită, în special, funcţiiceremoniale: reprezintă tot c.c.; informează consulii recent sosiţi despreparticularităţile şi tradiţiile statului de reşedinţă; soluţionează problemeleinterne ale c.c.; apără drepturile membrilor c.c. În cazul cînd acesteasînt lezate de către statul de reşedinţă, în statul de reşedinţă pot ficîteva c.c. (în dependenţă de numărul de instituţii consulare).

CORPUL DIPLOMATIC, în sens restrîns: totalitatea şefilorreprezentanţelor diplomatice acreditaţi în ţara de reşedinţă; în senslarg - totalitatea colaboratorilor diplomatici, inclusiv membrii familiilorlor, recunoscuţi în această postură de către guvernul statului acreditar.Activitatea c.d. nu este reglementată de normele dreptului internaţional.El nu reprezintă o reuniune politică sau o organizaţie, care ar aveadrepturi de persoană juridică. Declaraţiile politice din partea c.d. sîntexcluse. Tradiţiile internaţionale admit intervenţii colective ale c.d. doarîn privinţa problemelor de protocol: felicitări, exprimări de condoleanţeetc. De obicei, din numele c.d. ia cuvîntul decanul corpului diplomatic.

CRIPTOGRAMĂ, telegramă diplomatică cu caracter oficial.Pentru decifrarea (decodificarea) ei sînt folosite aparate specialeinstalate în ambasade. Cifrul sau codul misiunii diplomatice prezintăun secret de serviciu, pentru păstrarea căruia structurile respectiveaplică măsuri speciale.

CURIER DIPLOMATIC, purtător sau însoţitor al unordocumente sau corespondenţei diplomatice. În conformitate cu Convenţiade la Viena cu privire la relaţiile diplomatice (1961), c.d. nu poate fireţinut, sechestrat sau percheziţionat. El are paşaport diplomatic şi buletinde curier diplomatic. C.d., se menţionează în Convenţia de la Viena(§27, art.5), este ocrotit în exercitarea funcţiilor sale de statul acreditar.El se bucură de inviolabilitatea persoanei şi nu poate fi supus nici uneiforme de arest sau de detenţie. Statele terţe acordă c.d. şi valizelordiplomatice în tranzit aceeaşi inviolabilitate şi aceeaşi ocrotire pe careeste obligat să le-o acorde statul acreditar. Inviolabilitatea personală ac.d. este absolută, în sensul că nu se limitează numai la exercitarea funcţiilor,


ci acoperă, de asemenea, şi perioadele dintre călătorii (deci cînd c.d. nuse află efectiv în posesia valizei diplomatice).

CURIERUL DIPLOMATIC AD-HOC. Conform Convenţieide la Viena cu privire la relaţiile diplomatice (1961) (art. 27. §6) statulacreditant sau misiunea poate numi un c.d. ad-hoc. În acest caz dispoziţiile§5 ale prezentului articol vor fi de asemenea aplicabile, cu rezerva căimunităţile pe care le stipulează vor înceta să fie aplicate de îndată cecurierul a remis destinatarului valiza diplomatică, pe care o însoţea.

CURTOAZIE INTERNAŢIONALĂ. l. Comportare văditprietenoasă, amabilă, ospitalieră, respectuoasă; abandonare a formali-tăţilor, acordare de înlesniri, privilegii şi servicii statelor şi persoaneloroficiale străine, din bunăvoinţa statului primitor. 2. Totalitate a regulilor,formelor procedurale (fără caracter juridic), conform cărora au loccontactele dintre reprezentanţii diferitelor state. Nerespectarea regulilorc.i. nu atrage după sine sancţiuni de drept internaţional. C.i. are un rolimportant în ceremonialul diplomatic, constituind un mijloc de creare şide menţinere a unei ambianţe prielnice în relaţiile dintre state.

DDECANUL CORPULUI CONSULAR, şeful instituţiei

consulare, consulul cu cel mai înalt rang, primul care a obţinut exequaturasau recunoaşterea prealabilă. Dacă exequaturul şi recunoaştereaprealabilă au obţinut-o doi sau mai mulţi consuli, prioritatea se determinădupă data acordării patentei consulare. D.c.c. îndeplineşte funcţia dereprezentant al corpului consular în problemele de ordin protocolar.

DECANUL CORPULUI DIPLOMATIC (fr “doyen” - şef,căpetenie), şeful reprezentanţei diplomatice cu cel mai înalt rangdiplomatic, primul dintre colegii corpului diplomatic acreditaţi în ţarade reşedinţă. Funcţiile d. au un caracter protocolar. D.c.d. intervinecu felicitări, exprimă condoleanţe, ţine alocuţiuni din numele corpuluidiplomatic, întreţine legături cu departamentul afacerilor externe, acordăconsultaţii noilor membri ai corpului diplomatic cu privire la protocolullocal, specificul, modalitatea stabilirii relaţiilor cu organele puterii locale.

DELEGAT. 1. (în relaţiile internaţionale), persoană numită deun stat pentru a participa, reprezentîndu-l, la o conferinţă sau într-o

252 VALENTIN BENIUC

organizaţie internaţională. 2. Trimisul unui stat care participă la oconferinţă, fără a avea împuterniciri depline.

DELEGAŢIE. l. Grup de persoane împuternicite de un stat săparticipe şi să acţioneze în numele său la o conferinţă, într-o organizaţieinternaţională sau pentru a-1 reprezenta la anumite negocieri. 2. Trimişiiunui stat care participă la o conferinţă fără a avea împuterniciri.3. Misiune împuternicită de un guvern pentru a-1 reprezenta lanegocieri, la conferinţe internaţionale sau la sesiunile organizaţiilorinternaţionale. D. guvernamentală constituie o formă a diplomaţieiad-hoc, care are împuterniciri speciale şi se bucură de imunitatediplomatică, precum şi de unele privilegii diplomatice. 4. Act prin careo persoană este desemnată ca delegat. Misiunile permanente alestatelor pe lîngă U.N.E.S.C.O. poartă denumirea de d. permanente.

DENUMIRE DE TRATATE INTERNAŢIONALE,diversitate a tipurilor de tratate şi a înţelegerilor definite prin denumirealor. Cele mai frecvente denumiri de înţelegeri întîlnite în practicainternaţională sînt: acord, act de capitulare, angajament, armistiţiu,avenant, cartă, cartel, capitulaţie, compromis, comunicat comun,convenţie, declaraţie, gentlemen ‘s agreement, modus vivendi,pact, protocol, schimb de note, statut, tratat. Toate tratateleinternaţionale, indiferent de denumirea lor, au aceeaşi forţă juridică.

DEPARTAMENT AL AFACERILOR EXTERNE, organde stat care promovează politica externă a statului; în majoritatea ţărilorel este echivalent ministerului afacerilor externe: în S.U.A. - Departamen-tul de Stat condus de Secretarul de Stat; în Franţa - Ministerul RelaţiilorExterne; în Elveţia - Departamentul Politic în frunte cu Directorul; înArgentina - Ministerul Relaţiilor Externe şi al Cultelor; în Libia - BiroulPopular al Relaţiilor Externe. În statele europene structurarea instituţiilorcare se ocupă cu relaţiile externe a avut loc în sec. XV - XVI. Astfel deinstituţii apar mai întîi în statele orientale - Japonia şi Turcia. În sec.XVIII, în Occident, d.a.e. s-au instituţionalizat în ministere specializatesau organe similare. Fiind un element constitutiv important al mecanismuluide conducere statală, d.a.e. reprezintă şi apără drepturile şi intereselestatului în sfera relaţiilor internaţionale, stabileşte relaţii diplomatice şi


consulare cu statele străine, asigură colaborarea cu organizaţiileinternaţionale şi interguvernamentale, dă instrucţiunile necesarereprezentanţelor diplomatice şi instituţiilor consulare de peste hotare,dirijează şi supune controlului activitatea lor. D.a.e. menţine legături şiduce tratative cu reprezentanţele diplomatice şi delegaţiile străine,elaborează proiectele acordurilor, analizează informaţia primită. D.a.e.apără drepturile şi interesele cetăţenilor săi peste hotarele ţării. El prezintăguvernului spre soluţionare cele mai importante probleme ale politiciiexterne. Structura organizatorică a d.a.e. constă din serviciul teritorial,funcţional, administrativ. Serviciile teritoriale efectuează lucrul operativîn relaţiile cu statele dintr-o regiune anumită, menţin legături cu ambasadeleacestor state. Serviciile şi direcţiile funcţionale (protocolară, consulară,al organizaţiilor internaţionale, mass-media, al legăturilor culturale, dreptinternaţional şi tratate, arhivă etc.) îşi exercită funcţia în conformitate curamurile specializate în domeniul relaţiilor internaţionale. Serviciileadministrative gestionează problemele economice şi financiare. Şefuld.a.e. face parte din componenţa guvernului. Ca şi şeful statului şi şefulguvernului, el poate duce tratative fără mandat special şi, de regulă,semnează tratate internaţionale fără împuterniciri formale. Aflîndu-se pestehotarele statului, şeful d.a.e. se bucură de privilegii şi imunităţi diplomatice.

DEPEŞĂ (fr. “depeche”), comunicare urgentă, înştiinţareexpresă, întocmită sub formă de telegramă sau scrisoare, adresată dereprezentanţa diplomatică centrului.

DEPLINE PUTERI, documente emise de către şeful de stat,de către ministrul afacerilor externe sau de şeful de guvern prin carese atestă că şeful delegaţiei sau delegaţia ca atare este abilitată să iaparte la negocierile respective, să încheie şi să semneze tratatul care,eventual, ar rezulta din acestea. În textul d.p. se indică cine împuterni-ceşte persoana dată, numele, prenumele, rangul sau funcţia împuternici-tului, denumirea tratatului sau obiectul şi scopul tratativelor, denumireaorganizaţiei internaţionale. La semnarea tratatelor bilaterale părţile,de obicei, prezintă d.p., făcînd schimb de ele; în cazul semnării tratatelormultilaterale d.p. sînt depozitate. La conferinţele internaţionalemultilaterale se formează un comitet special cu scopul verificării d.p.

254 VALENTIN BENIUC

Reprezentanţii statelor în organizaţiile internaţionale înmînează d.p.persoanei administrative principale a organizaţiei date (secretaruluigeneral al O.N.U., directorului general al U.N.E.S.C.O. etc.). Conformpracticii unanim recunoscute, şefii statelor, şefii guvernelor, conducătoriiministerelor afacerilor externe, inclusiv şefii reprezentanţelor diplomatice,în limitele competenţei lor, au dreptul să ducă tratative şi să semnezeacorduri internaţionale fără prezentarea d.p.

DEPOZITAR (lat. “depositum” - depunere spre păstrare), oorganizaţie internaţională sau o persoană oficială, care păstrează texteleautentice ale tratatelor internaţionale multilaterale şi toate documentelecare se referă la ele (declaraţiile, rezervele, instrumentele de ratificareşi de aderare, actele de adoptare, anexele, denunţările etc.).

DIPLOMAT, persoană oficială, împuternicită de guvern săreprezinte ţara în relaţiile cu alte ţări în vederea promovării politiciiexterne a guvernului său. D. îşi îndeplineşte funcţiile în cadrul uneireprezentanţe, misiuni diplomatice sau în structurile MinisteruluiAfacerilor Externe. D. se bucură de imunităţi şi privilegii diplomatice.

DIPLOMATICA, una dintre disciplinele istorice auxiliare cestudiază forma şi conţinutul actelor diplomatice. La început d. eraconcepută ca o ştiinţă despre autenticitatea documentelor. Încă în evulmediu se efectua un oarecare lucru cu privire la controlul documentelor(d. practică). În sec. XIV - XV ia naştere d. ştiinţifică (teoretică),disciplină care timp de aproximativ 500 de ani s-a integrat cu ceapractică. Criteriile ştiinţifice ale d. au fost elaborate în sec. XVII decătre J. Mobillion, întemeietorul d. ca disciplină istorică.

DIPLOMAŢIE. Conceperea diplomaţiei este diversă, uneoricontradictorie. Într-un şir de definiţii se afirmă: “d. este aplicarealucidităţii şi tactului, cu scopul de a menţine relaţii oficiale între guverneleţărilor independente; menţinerea relaţiilor dintre state cu ajutorulmijloacelor paşnice” (E. Satow); “d. este ştiinţa despre relaţiilereciproce dintre regi şi state” (V. Dall); “d. - ştiinţa despre relaţiileexterne, la baza căreia se află studierea diplomelor (les diplomes) saua actelor emise de către monarh” (Flasan); “d. - ştiinţa despre relaţiileexterne sau afacerile externe ale statului, iar într-un sens mai îngust –


ştiinţa sau arta negocierilor” (L. de Martens); “d. - ştiinţa despreinteresele reciproce şi relaţiile dintre state sau arta de a coordonainteresele popoarelor de comun acord, iar într-un sens mai exact - ştiinţasau arta tratativelor” (Garden); “d. - ştiinţa despre relaţiile ce s-au stabilitîntre diferite state în baza intereselor comune, principiilor dreptuluiinternaţional şi obligaţiilor contractuale’” (Calvo); ‘“d. este dreptulinternaţional aplicat” (Pradie - Fodr); “d. - totalitate de semnificaţii şiprincipii necesare pentru menţinerea efectivă a relaţiilor publice dintrestate” (Cluber) etc. D. mai este tratată ca mijloc de realizare a politiciiexterne a statului; totalitate a măsurilor practice nemilitare, a procedeelorşi metodelor aplicate în dependenţă de conjunctură şi de caracterulproblemelor care se soluţionează; activitate oficială a şefilor de stat şi deguverne; domeniu de care se ocupă miniştrii afacerilor externe,departamentele afacerilor externe, reprezentanţele diplomatice, delegaţiilela conferinţele internaţionale cu privire la îndeplinirea sarcinilor şiscopurilor politicii externe a statului; apărare a drepturilor şi intereselorstatului, instituţiilor şi cetăţenilor lui de peste hotare. La noţiunea de d.este raportată arta de a duce tratative cu scopul preîntâmpinării şireglementării conflictelor internaţionale. În practica diplomatică cele mairăspîndite metode sînt: vizitele oficiale şi de alt caracter, tratativele lanivel înalt, congresele diplomatice, conferinţele, consfătuirile şi întîlnirileinternaţionale, elaborarea şi încheierea tratatelor bilaterale şi semnareadocumentelor diplomatice, participarea în structurile organizaţiilorinternaţionale, corespondenţa diplomatică, publicarea documentelordiplomatice. Odată cu crearea O.N.U. şi a altor organizaţii internaţionaleun rol deosebit îl joacă d. multilaterală. Conducerea activităţiidiplomatice a statului este realizată de guvern, iar dirijarea operativă -de departamentul afacerilor externe.

DIPLOMAŢIE (ETIMOLOGIE). În mai multe izvoare deistorie şi teorie a diplomaţiei etimologia cuvîntului “d.” este explicatăprin originea lui de la grecescul “diplomata”, ceea ce reprezenta undocument format din două tăbliţe prinse una de alta, care în Greciaantică era înmînat solilor în calitate de scrisoare de acreditare. Savantulfrancez Garden menţionează însă că la baza noţiunii de “d.” se află

256 VALENTIN BENIUC

latinescul “duplicata” – “copia actului, emis din ordinul suveranului”,al cărui original se păstra în arhivă.

DIPLOMAŢIE AD-HOC - formă a diplomaţiei la care, deregulă, statele, recurg temporar, pentru realizarea unor sarcini concrete.Formele de d. ad-hoc sînt variate. În conformitate cu rapoarteleComisiei de drept internaţional, principalii purtători ai d. ad-hoc sînt:trimişii itineranţi, delegaţii la conferinţele diplomatice (pentru diferiteprobleme) şi, mai ales, misiunile speciale etc.

DIPLOMAŢIE DE MILIŢIE. Esenţa d. de m. constă înnumirea ambasadorilor în ţările străine, pînă la stabilirea relaţiilordiplomatice şi primirea agrementului. Geneza acestei noţiuni parvinedin concordanţa cu acţiunile miliţiei nord-americane “care ignoreazătradiţiile militare”. Unul dintre promotorii d. de m. a fost marele politicianşi diplomat american G. Adams.

DIPLOMAŢIE SECRETĂ, formă a diplomaţiei în carenegocierile şi alte acţiuni diplomatice sînt întreprinse fără a informaopinia publică despre desfăşurarea şi rezultatele lor. D.s. a fostpracticată pe scară largă în trecut, în relaţiile dintre marile puteri,corespunzînd concepţiei despre diplomaţie ca instrument al politiciide forţă şi de dominaţie, de războaie de agresiune.

DISMISL (engl. “dismissal” - concediere, eliberare din funcţie),declarare a diplomatului, acreditat anterior, persoană particulară, adicălipsită de imunitate diplomatică. De obicei, d. intervine atunci cînddiplomatul declarat persona non grata se reţine cu plecarea pestetermenul indicat (de la 24 de ore pînă la 7 zile).

DOCTRINA CALVO (autor - juristul şi diplomatul argentinianC. Calvo, 1868), doctrină în care se stipulează că guvernul unei ţărinu poartă răspundere pentru pagubele şi prejudiciile cauzate străinilorîn urma tulburărilor interne sau a războiului civil (cu excepţia cazurilorcînd ele rezultă direct din activitatea guvernului). Principiul parităţiijuridice al tuturor statelor face absolut inadmisibil atît amesteculdiplomatic, cît şi intervenţia armată a unui stat cu scopul de a obligastatul - debitor să repare prejudiciile cauzate cetăţenilor săi.

DOCUMENT DIPLOMATIC, noţiune ce desemnează orice


document oficial din domeniul diplomaţiei, inclusiv: declaraţia, notaverbală, nota semnată, scrisoarea personală, aide-memoire,memorandumul, nota de protest, comunicatul comun, notacolectivă, acordul, rezoluţia, convenţia etc.

DRAGOMAN, traducător oficial care se afla pe lîngăreprezentanţele diplomatice şi consulare în statele Orientului. În virtuteaobiceiurilor stabilite în aceste ţări, d. făcea parte din componenţa corpuluidiplomatic. Actualmente termenul de d. are doar o semnificaţie istorică.

EEFECTE ALE TRATATULUI INTERNAŢIONAL. Prin-

cipalul efect pe care îl produce un tratat internaţional este crearea nor-melor juridice prin care se stabilesc drepturile şi obligaţiile părţilorcontractante. Tratatele internaţionale produc efecte directe numai asuprapărţilor contractante. Ele nu produc efecte directe asupra persoanelorjuridice sau fizice ale unui stat, cu excepţia tratatelor comunitare. De aseme-nea, regula generală (care nu exclude excepţii) este că tratatul internaţionalnu produce efecte asupra statelor terţe, fără consimţămîntul lor.

ELEMENTE ALE TRATATULUI INTERNAŢIONAL.Elementele principale ale tratatului internaţional sînt elementele esenţialeşi accesorii. Elementele esenţiale la rândul lor pot fi: 1. părţile contractante;2. consimţămîntul părţilor contractante; 3. obiectul şi scopul tratatului.Elementele accesorii ale tratatului internaţional sînt: 1. termenul, care esteun eveniment viitor şi sigur; 2. condiţia, care este un eveniment viitor, darnesigur. Elementele accesorii ale tratatului au un rol important în ceea cepriveşte intrarea în vigoare a tratatului sau încetarea efectelor sale.

EMISAR, reprezentant politic, trimis în alt stat cu o misiunespecială, uneori cu caracter secret.

EXEQUATUR (lat. “exsequare” - a clarifica, a constata, a înde-plini), document oficial, care legalizează recunoaşterea de către guver-nul statului acreditar a unui consul străin în această calitate. Forma e.se stabileşte de legislaţia internă a statului primitor. De regulă, e. esteconfirmat prin semnătura şefului statului, şefului guvernului, ministruluiafacerilor externe şi prin ştampila respectivă. Pîna la înmînarea e. statul

258 VALENTIN BENIUC

primitor poate, dacă este nevoie, să elibereze consulului străin un permistemporar. În caz de refuz, statul acreditar nu este obligat să-i comunicestatului acreditant motivele abandonului. E. nu este necesar pentruşeful direcţiei consulare a reprezentanţei diplomatice, deoareceîndeplinirea acestor funcţii este încredinţată unui membru din personaluldiplomatic al ambasadei sau al misiunii diplomatice. În unele stateconsulul îşi începe exercitarea funcţiilor după ce autorităţile centralei-au acordat permisiunea, care este publicată în presa ţării de reşedinţă.

EX GRATIA, expresie latină cu sensul “din bunăvoinţă”, folosităpentru a arăta că un subiect de drept internaţional acţionează nu întemeiul unei obligaţii legale, ci impulsionat de un sentiment debunăvoinţă, de curtoazie internaţională.

EXPULZARE, act al puterii de stat care obligă o persoană săpărăsească teritoriul ţării în limitele de timp fixate, cu interdicţia de amai reveni, recurgîndu-se chiar şi la constrîngere. E. se aplicăpersoanelor fără cetăţenie, agenţilor diplomatici declaraţi persona nongrata, din motive ce ţin de securitatea statului.

FFAZE ALE ÎNCHEIERII TRATATELOR, etape ale

procesului de încheiere a tratatului. Pentru a putea fi încheiat, un tratattrebuie să parcurgă mai multe etape şi anume: a) prezentarea deplinelorputeri; b) negocierea tratatului; c) redactarea textului tratatului; d)semnarea tratatului. Prezentarea deplinelor puteri. Pentru a puteanegocia, adopta sau semna un tratat, reprezentanţii statelor participantetrebuie să fie învestiţi cu depline puteri, consemnate într-un documentoficial, de către autorităţile competente ale statelor respective. Învirtutea funcţiilor deţinute şefii de stat, şefii de guvern, miniştrii afacerilorexterne, precum şi şefii misiunilor diplomatice sînt absolviţi de obligaţiade a prezenta depline puteri pentru adoptarea textului unui tratat întrestatul acreditant şi statul acreditar. Au acelaşi regim şi reprezentanţiiacreditaţi ai statelor la conferinţele internaţionale ori pe lîngă oorganizaţie internaţională, pentru adoptarea textului unui tratat laconferinţa sau organizaţia respectivă. Deplinele puteri pot fi acordate


reprezentanţilor statelor pentru toate f.î.t. sau numai pentru unele dinele. Negocierea tratatelor - în cadrul acesteia se discută problemelede fond şi de formă ale tratatelor, se prezintă propuneri şi proiecte detexte, se fac schimburi de note etc. Negocierile pot avea loc pe căidiplomatice obişnuite, prin intermediul unor persoane specialîmputernicite, în cadrul unor conferinţe sau congrese internaţionale.Redactarea textului tratatului este făcută după ce părţile au ajuns laun acord. În general, un tratat este alcătuit dintr-un preambul, parteaprincipală ce conţine de fapt fondul tratatului, precum şi partea finalăcare se referă, de obicei, la probleme de procedură, durată, modul deintrare în vigoare şi încetare a tratatului etc. Unele tratate conţin şianexe ce detaliază, completează ori interpretează anumite prevederiale tratatului. În ceea ce priveşte limba de redactare a tratatului, eaeste stabilită prin acordul statelor contractante, care pot conveni catratatul să fie elaborat în una sau mai multe limbi oficiale. Semnareatratatului, în conformitate cu voinţa părţilor contractante, areconsecinţe juridice diferite. Astfel, un tratat poate fi considerat încheiatca urmare a semnării sale şi ca atare dobîndeşte forţă obligatorie dinacel moment, ori poate obţine efect juridic printr-o procedură ulterioarăsemnării (cum este de ex., ratificarea), situaţie în care semnarea tratatuluiechivalează numai cu autentificarea lui. Între elaborarea tratatului şisemnarea definitivă a acestuia poate interveni o procedură intermediarăşi anume parafarea sau semnarea ad-referendum.

IÎNCHEIERE A TRATATULUI INTERNAŢIONAL,

ansamblu de proceduri prin care este elaborat şi publicat un tratat.Procedurile care duc la elaborarea şi î.t.i. sînt: a) elaborarea tratatuluiinternaţional, care este realizată în cadrul negocierilor. Prin intermediulnegocierilor care se poartă fie pe căi diplomatice obişnuite, fie în cadrulunor conferinţe, congrese sau organizaţii internaţionale (de ex.,O.N.U.), părţile îşi fac cunoscute poziţiile, prezintă propuneri,elaborează diferite proiecte de convenţii. Cînd părţile au ajuns la unacord, se trece la elaborarea şi adoptarea textelor tratatului, după

260 VALENTIN BENIUC

procedura stabilită de statele contractante; b) autentificarea textuluitratatului internaţional, care se face prin semnarea provizorie saudefinitivă a acestuia, de către agenţii care 1-au negociat. Semnareaprovizorie a tratatelor internaţionale are două forme: semnarea ad-referendum, care are o valoare provizorie şi parafarea tratatului; c)exprimarea consimţămîntului unui stat de a fi legat de un tratatinternaţional, se face prin semnarea lui definitivă sau prin schimbulinstrumentelor care constituie tratatul.

JJUS FETIALE, totalitate a regulilor şi procedurilor privitoare la

declararea războiului şi încheierea tratatelor de pace, depozitarea lor,practicate în Roma Antică de colegiul facialilor - 20 de preoţi în fruntecu pater patratus - avînd misiunea de a supraveghea respectarea dreptuluiginţilor, de a reclama insatisfacţia faţă de cei ce încalcă alianţele.

LLAISSEZ-FAIRE, expresie utilizată în limbajul diplomatic ce

desemnează caracterul unei diplomaţii laşe (treache-reus); pasive(turtle-pace d.). Uneori, însă, l.-f. explică caracterul evolutiv (“leneş”)al relaţiilor internaţionale.

LEGAŢIE, misiune diplomatică, de rangul al doilea, inferioarăambasadei. L. este condusă de un ministru, care poartă, de obicei, titlulde “trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar”, sau de un însărcinatcu afaceri, ad-interim sau permanent. Primele l. au fost înfiinţate în sec.XVI. Actualmente statele recurg din ce în ce mai puţin la asemeneamisiuni diplomatice. Numărul redus de l. se explică prin tendinţa ce o auguvernele de a ridica aceste misiuni la rang de ambasadă.

MMEMORANDUM (cuvînt latin ce desemnează “ceea ce trebuie

memorizat”), document oficial de corespondenţă diplomatică (de sinestătător sau ca anexă la o notă diplomatică), cu întrebuinţare limitată,în care sînt expuse fapte sau argumente juridice, referitoare la o


problemă din domeniul relaţiilor internaţionale. M. nu se limitează la osimplă expunere a faptelor, ci cuprinde o prezentare a istoricului problemeişi a negocierilor în curs, precizează aspectele juridice şi politice ale acestora,formulează argumentele care justifică poziţia statului în problema negociată.M. vizează un scop precis: permite celeilalte părţi o studiere mai aprofundatăa unei chestiuni politice importante şi controversate. M. se imprimă pe ofoaie fără blazon. Numărul de înregistrare, ştampila, localitatea (oraşul) şidata expedierii nu se inserează, adresa nu se indică. M. înmînat personalsau expediat prin curier se tipăreşte pe un formular de note diplomaticeneblazonat, în care este indicat doar locul şi data expedierii. Ca documentaparte m. se tipăreşte pe formularul de note al ministerului afacerilorexterne, iar ca anexă pe o foaie neblazonată.

MINISTRU CONSILIER, funcţie sau rang diplomatic într-omisiune diplomatică sau în cadrul ministerului afacerilor externe.

MINISTRU PLENIPOTENŢIAR (trimis extraordinar), agentdiplomatic care exercită permanent funcţia de şef al unei misiunidiplomatice cu rang de legaţie.

MINISTRU REZIDENT, al treilea rang diplomatic stabilit înierarhia şefilor misiunilor diplomatice la Congresele de la Viena din1815 şi Aix-la-Chapelie din 1818. În practica actuală a statelor, rangulde m.r. nu mai este folosit. Convenţia de la Viena (1961) cu privire larelaţiile diplomatice nu menţionează acest rang diplomatic.

MISIUNE DIPLOMATICĂ. Termenului m.d. i se dau mai multeaccepţii: organ al statului trimiţător, instituţie permanentă şi distinctă depersoanele fizice, care o alcătuiesc; organ al unui subiect de dreptinternaţional, instituit în mod permanent pe lîngă un alt subiect de dreptinternaţional şi însărcinat cu asigurarea relaţiilor diplomatice ale acestuisubiect; organ al unui stat reprezentîndu-1 în exterior; agenţie pe care unstat o înfiinţează într-un alt stat etc. Termenul m.d. deseori se foloseştepentru desemnarea reprezentantului diplomatic sau a unei delegaţii detrimişi pentru îndeplinirea unei misiuni speciale peste hotarele ţării.

MISIUNE SPECIALĂ (AD-HOC), misiune temporară, avîndun caracter de reprezentare a unui stat, într-un alt stat cu consimţămîntulacestuia din urmă pentru a trata chestiuni concrete sau pentru a îndeplini

262 VALENTIN BENIUC

o sarcină anumită. M.s. trebuie să aibă o sarcină specifică, un caractertemporar, chiar dacă durata nu este scurtă. M.s. este constituită dinunul sau mai mulţi reprezentanţi ai statului trimiţător, dintre care estedesemnat şeful misiunii şi poate cuprinde personalul diplomatic-administrativ, tehnic şi de serviciu. Statul primitor acordă m.s. imunităţişi privilegii similare cu ale membrilor personalului diplomatic.

MODUS VIVENDI, expresie ce desemnează caracterultemporar şi de scurtă durată al unui acord încheiat în condiţiile ce nupermit semnarea unui acord de lungă durată. De obicei, statele recurgla această formă de acord internaţional atunci cînd nu au ajuns decît lao soluţionare parţială a problemelor negociate, ori cînd situaţia concretăce constituie obiectul tratativelor impune ca pînă la realizarea unui acordcomplet sau de lungă durată să existe o reglementare, fie şi provizorie,rezervîndu-se poziţia părţilor pentru viitor, cînd se va reglementaproblema în cauză. Din punct de vedere al obligativităţii m.v. are aceeaşivaloare ca oricare alt acord internaţional.

NNEGOCIERI DIPLOMATICE, esenţă a activităţii diploma-

tice, care constă în apărarea intereselor statului propriu prin încercareade a ajunge la un acord cu statul negociator, de a găsi cu el puncte detangenţă. În acest sens, noţiunea de n.d. este echivalentă cu cea dediplomaţie. În fond, n.d. intervin în două situaţii: a) pentru încheiereaunui acord, indiferent de natura şi obiectul acestuia; b) pentru soluţionareaunui diferend sau conflict. În ambele cazuri n.d. sînt subordonate realizăriiunui interes comun. După numărul statelor participante, n.d. pot fibilaterale sau multilaterale. Acestea din urmă au căpătat o largărăspîndire în cadrul organizaţiilor şi conferinţelor internaţionale. Dupănivelul lor, n.d. se poartă la nivelul şefilor de state şi guverne (diplomaţiala nivel înalt), la nivelul miniştrilor afacerilor externe, la nivelulambasadorilor sau la nivelul de experţi. După obiectul lor n.d. pot fioficiale şi oficioase. N.d. oficiale se fac în numele celor două state şiconstituie un început de angajament. N.d. oficioase constau din contacte,în cursul cărora părţile îşi sondează intenţiile în mod reciproc. N.d. pot


lua forma orală sau cea scrisă. Se mai face distincţie între n. directe(adică, cele care presupun contactul dintre şeful de misiune şi şeful destat) şi n. indirecte (contacte între şeful de misiune şi ministrul de externe).N.d. presupun desfăşurarea unor etape distincte: prenegocierea - punctulde plecare în discuţiile ce urmează; n.d. propriu-zise - tratative, careîncep cu declararea oficială a intereselor părţilor, urmînd expunereaprevederilor şi măsurilor ce trebuie întreprinse pentru realizareaobiectivului comun; protonegocierea - desfăşurarea în paralel cunegocierile a unei acţiuni de armonizare a intereselor părţilor.

NOTĂ DIPLOMATICĂ, document diplomatic, care are maimulte forme: a) n. verbală, comunicare scrisă, care emană de la misiuneadiplomatică sau ministerul afacerilor externe al statului acreditar. N. v.este întocmită şi redactată la forma impersonală, începe şi se încheie cuo formulă de curtoazie; pe ea se pune ştampila - element esenţial al n.v.,iar uneori şi parafa (iniţialele). N. v. are ca obiect probleme de importanţăsecundară, dar poate fi folosită şi pentru probleme mai importante;b) n. personală, de obicei, tratează problemele de o importanţădeosebită, prin care destinatarul este informat în mod oficial despreanumite evenimente importante. N. p., în conformitate cu cerinţele stabilitede protocolul diplomatic al statului de reşedinţă, ia forma unei scrisoriredactată la persoana întîia din numele celui subsemnat şi se scrie pe unformular de note, pe care se indică adresa, dar nu se pune ştampila;c) n. semnată, document, cu caracter solemn, adresat ministruluiafacerilor externe sau personal şefului de misiune. Ea începe cu o anumităformulă (“Domnule Ministru” sau “Domnule Ambasador”) şi se încheiecu o formulă de curtoazie (de ex., “Primiţi vă rog, Domnule Ministru,asigurările înaltei mele consideraţii”). N. s. este întotdeauna iscălită deexpeditor; d) n. colectivă, este adresată unui guvern de cătrereprezentanţii mai multor state, care au de comunicat observaţiile lor;este o formă de adresare deosebit de solemnă; e) n. identice şi n.paralele, documente cu acelaşi conţinut, care sînt prezentate simultan;f) n. circulară - adresare în scris, transmisă de către departamentuldiplomatic unui anumit număr de ambasade pentru a aduce la cunoştinţăpersoanelor de răspundere ale statului de reşedinţă opinia sau poziţia

264 VALENTIN BENIUC

guvernului său asupra unei sau altei probleme. N. c. sînt utilizate pentrua comunica informaţii curente de ordin protocolar sau administrativ;g) n. de audienţă, document în care se rezumă conţinutul convorbirilorpurtate între doi sau mai mulţi diplomaţi în cadrul unei audienţe laoficialităţile din ţara de reşedinţă. In n. de a. sînt consemnate, de obicei,toate problemele abordate în timpul discuţiei. Redarea corectă a ideilorexpuse de ambele părţi constituie principala condiţie a unei n. de a.

PPACTA SUNT SERVANDA (expresie latină “înţelegerile trebuie

respectate”), principiu fundamental al dreptului internaţional potrivit căruiaobligaţiile care rezultă din tratatele internaţionale sau din alte izvoare dedrept internaţional şi din principiile acestuia unanim acceptate, trebuieîndeplinite cu bună credinţă. Pentru prevenirea încălcării tratatelor, încădin cele mai vechi timpuri în textele respective erau prevăzute clauzereferitoare la modalităţile de garantare a executării. Astfel, în trecut serecurgea la o serie de garanţii cum ar fi: jurămîntul religios, luarea deostateci, ipoteca, ocupaţia militară paşnică individuală sau colectivă, gajulfinanciar asupra unor venituri. În prezent toate acestea nu mai prezintădecît un interes istoric. În condiţiile contemporane urmărirea respectăriitratatelor se poate face în cadrul organizaţiilor internaţionale prin procedurispecifice, ce ţin de anumite sancţiuni.

PACTUM DE CONTRAHENDO, tratat sau clauză dintr-untratat prin care părţile se obligă să încheie un nou tratat şi convin asupraunor probleme care vor constitui obiectul acestuia; angajament de aîncheia într-un viitor apropiat un nou tratat. O variantă a p. de c. estepactum de mutando, care se referă la modificarea unui tratat existent.

PACTUM DE NEGOCIANDO, acord de voinţă al statelor,materializat într-un tratat internaţional sau clauză a unui tratat prin carepărţile convin să negocieze o problemă concretă. Sarcina de a negocia,asumată prin p. de n. este supusă regulilor generale privind apariţia,modificarea şi stingerea obligaţiilor internaţionale şi se referă numai laînceperea şi desfăşurarea procesului de negociere, nu şi la rezultatul acestuia.

PARAFARE (lat. “paraphe” - semnătură abreviată), semnare a


textului numai cu iniţialele reprezentanţilor statului şi intervine în condiţiisimilare cu semnarea ad referendum. Prin p. se poate înţelege un modde constatare a autenticităţii textului unui tratat. P. nu reprezintă o etapăobligatorie în procesul încheierii tratatului. Ea permite însă evitareaunor eventuale contradicţii sau neînţelegeri cu privire la textul tratatului,deoarece constituie o dovadă incontestabilă a faptului că acesta a fostcoordonat de către împuterniciţi. De obicei, după p. are loc semnareatratatului. P. unui text are valoarea semnării tratatului, dacă statele careau participat la negocieri au convenit asupra acestui fapt.

PERSONA GRATA (expresie latină cu sensul de “persoanăagreată”), reprezentant diplomatic, desemnarea căruia, în calitate deşef al reprezentanţei diplomatice, a fost aprobată de guvernul statuluiîn care este numit. Orice funcţionar diplomatic, care are permisiuneade intrare în ţara de reşedinţă este de asemenea considerat p.g.

PERSONA NON GRATA (expresie latină cu sensul de “persoanăneagreată”), reprezentant diplomatic, căruia i s-a refuzat agrementul sau afost declarat de către guvernul statului acreditar persoană nedorită, pentruacţiuni sau activităţi incompatibile cu statutul de diplomat.

PLENIPOTENŢIAR, persoană învestită cu depline puteri, carereprezintă conducerea unui stat pe lîngă guvernele altor state. Termenulde p. este adesea folosit în preambulul sau în clauzele finale ale tratatelor,pentru a desemna persoana însărcinată să negocieze, să redacteze şi săsemneze tratatul. În trecut calitatea de p. nu se acorda, deoarecediplomaţii erau însărcinaţi să negocieze tratate şi erau învestiţi de cătresuveranii lor cu depline puteri. Însă, după ce statele au introdus proceduraratificării textului semnat, iar semnătura nu mai are decît menirea de aconfirma autenticitatea textului, rolul de p. s-a diminuat. Cu toate acestea,rangul de ministru plenipotenţiar stabilit de Congresul de la Viena (1815)este recunoscut şi lăsat în vigoare de Convenţia de la Viena (1961).

POLITICA EXTERNĂ, continuare a politicii interne, extindereaei în relaţiile cu alte state prin intermediul diferitor mijloace şi metode;arta întreţinerii relaţiilor internaţionale. Scopul principal al p.e. esteasigurarea condiţiilor internaţionale favorabile pentru realizareaintereselor unui sau altui stat. Totodată, p.e. se caracterizează printr-

266 VALENTIN BENIUC

un şir de particularităţi condiţionate de faptul că în lume există o mulţimede state cu diferite interese şi programe în diverse domenii. Aceastanecesită coordonarea p.e. ale subiecţilor de drept internaţional, indiferentde regimul lor politic. Actualmente creşte rolul şi importanţa problemelorglobale şi celor regionale, mai ales în domeniul securităţii, în sfera protecţieimediului ambiant, a dezvoltării relaţiilor economice. De aceea sîntnecesare nu numai acţiuni comune şi bine coordonate, dar şi unelemodificări în politica internă a statelor. Astfel, p.e. continuă şi consolideazăpolitica internă a statului în corespundere cu realitatea internaţională, culegislaţiile şi criteriile dezvoltării mondiale. În condiţiile actuale p.e. devine,în ascendenţă, o artă de a duce tratative, de a obţine compromisuripolitice, raţionale şi reciproc acceptabile. Una dintre problemele de bazăale p.e. este promovarea principiului de coexistenţă paşnică a statelor -în calitate de instrument universal de dirijare a relaţiilor mondiale.

“POSOLSCAIA CANŢELEARIA”, organ de stat, specificpentru Rusia sec. XVIII, care gestiona afacerile externe în perioadadomniei lui Petru I. Călătoriile ţarului, care au devenit mai frecventeodată cu începutul războiului Nordic (1700-1721), au contribuit laconstituirea “Cancelariei diplomatice de campanie” (“Posolscaiapohodnaia canţelearia”, 1700-1701), care mai tîrziu a fost numită P.C.,deoarece obiectul principal al activităţii ei constituiau afacerile externe.Imediat după fondare, P.C. a ocupat o poziţie dominantă faţă de“Posolschii pricaz”, (Departamentul de legaţie), care mai continua săfuncţioneze. În 1709 şefului P.C. G. Golovchin i s-a conferit titlul decancelar, iar locţiitorului său Şafirov - cel de vicecancelar. În anul 1710oraşul de reşedinţă al P.C. devine Petersburgul. În decembrie 1717P.C. este reorganizată în Colegiul afacerilor externe.

“POSOLSCHI PRICAZ”, instituţie guvernamentală din Rusia,(mijlocul sec. XVI - începutul sec. XVIII), care administra relaţiile custatele străine. Baza acestei structuri a fost pusă în 1549, cînd “afacerilede ambasadă” au fost încredinţate diacului I. M. Viskovatîi. Cătresfîrşitul sec. XVI P.P. sub conducerea “diacului de dumă” şi a“tovarăşului” său (de asemenea diac) activau 15-17 subdieci şi cîţivatranslatori. În sec. XVIII, paralel cu creşterea importanţei internaţionale


a Statului Rus, se extind şi funcţiile personalului din P.P., al cărui structurăera concepută după principiul teritorial-statal. Sub auspiciile P.P. seafla toată activitatea diplomatică curentă: trimiterea solilor ruşi pestehotare; întocmirea pentru ei a instrucţiunilor şi a corespondenţei;primirea solilor străini; administrarea afacerilor străinilor sosiţi, cuexcepţia militarilor; administrarea în faza iniţială a teritoriilor noi anexate;administrarea cu încasarea banilor pentru răscumpărarea prizonierilor.Sub răspunderea P.P. se mai aflau pecetea statului şi arhiva de stat. Oastfel de diversitate de afaceri necesita majorarea număruluipersonalului P.P., care în 1689 încorpora de acum 53 de subdieci, 23de translatori şi 17 interpreţi. Începînd cu 1667 în fruntea P.P. nu maierau numiţi dieci, ci persoane din rîndul boierilor. În anul 1720 P.P. afost desfiinţat şi înlocuit cu Colegiul afacerilor externe.

POSTELNIC, dregător la curtea domnitorilor moldoveni;persoana cea mai apropiată de domn, “păzitorul patului domnesc”, care,în afară de atribuţiile sale referitoare la curte şi la toţi slujitorii ei, maiavea şi funcţii protocolare. P., caracterizat de cronicari şi istorici drept“vorbitorul înaintea domnului” şi “talmaciu de limbi străine”, primea trimişistrăini, însoţea persoane suspuse pentru a fi prezentate domnului, deseoriera trimis în solii. Referindu-se la cel de-al “doilea p.”, care ţinea locul“marelui p.”, Dimitrie Cantemir menţiona că la începutul sec XVIII acestase îngrijea ca la sosirea solilor străini “audienţele sau ceremoniile la curtepentru primirea lor să se facă după obiceiuri”. P. era “propriu-zis ministrultreburilor din afară ale domnului”. În Regulamentul organic al Moldovei,alineatul “Departamentul marelui postelnic”, p. este numit “şeful canţelarieidomnului atît pentru treburile din lăuntru cît şi pentru cele de afară”. Întimpul revoluţiilor europene din 1848, departamentul postelniciei estetransformat în Minister de Externe.

POŞTĂ DIPLOMATICĂ, cel mai răspîndit şi mai importantmijloc de legătură dintre state, dintre guvernele acestora şi reprezentanţelediplomatice sau consulare de peste hotare. Cu ajutorul p.d., carefuncţionează într-un regim special, se expediază corespondenţa oficială,documentele şi obiectele destinate uzanţelor de serviciu.

PRECĂDERE DIPLOMATICĂ, preferinţă care trebuie

268 VALENTIN BENIUC

urmată, conform ordinii şi rangului diplomatic, în cazul în care agenţiimai multor state se întîlnesc în cursul unei ceremonii, la un dineu etc.;drept al agenţilor diplomatici de a ocupa locul considerat cel mai deonoare. P.d. a fost examinată la Congresul de la Viena (1815) şi laCongresul de la Aix-la-Chapelle (1818). Regulamentul stabilit şiadoptat la aceste Congrese prevedea următoarele: ambasadorii auprecădere faţă de miniştrii plenipotenţiari şi trimişii extraordinari, iartrimişii şi miniştrii faţă de însărcinaţii cu afaceri. În cadrul fiecărei clase,precăderea trimişilor diplomatici se stabileşte în raport cu dataprezentării scrisorilor de acreditare sau cu data notificării oficiale asosirii lor. Chestiunea precăderii şefilor de misiune, care în trecutprovoca numeroase controverse, în prezent nu mai este actuală. Cutoate acestea, Convenţia de la Viena (1961) a reluat ideile generaleale reglementării, care au fost reflectate în articolele 16 şi 17.

PROCONSUL, locţiitor ad-hoc al consulului în perioada lipseiacestuia, sau în caz de boală.

PRO MEMORIA (fr. aide-memoire), în practica diplomaticăse întîlnesc două tipuri de p.m. - fie înmînat personal, fie expediat princurierul diplomatic. Înmînarea p.m. urmăreşte scopul de a facilitasoluţionarea unei probleme şi de a preveni unele tratări neadecvatecare pot să apară în cursul unei conversaţii sau declaraţii orale. P.m.se întocmeşte, de regulă, la forma impersonală şi nu conţine adresărisau complimente. P.m. se tipăreşte pe o foaie fără blazon, cu indicareasub text a locului şi datei înmînării; numărul de ieşire şi ştampila nu sepune, adresa nu se indică; sub text se inserează denumirea documentului- “Pro Memoria”. Dacă p.m. conţine expunerea declaraţiei oralesau însăşi declaraţia, fără fraze introductive, atunci la sfîrşitul ei nu seindică nici data şi nici locul înmînării. Dacă înmînarea p.m. nu a fostpreconizată, iar interlocutorul insistă asupra acestui fapt, ea poate fitrimisă împreună cu nota verbală sau cea personală, ori cu cartea devizită (cu referire la rugămintea adresată).

PROTOCOL, noţiune ce provine de la două cuvinte din greacaveche “protos” - primul şi “kollao” - a lipi, adică “ceea ce este lipit maiîntîi”. Iniţial termenul se referea la prima filă lipită pe un sul de papirus,


pe care erau scrise datele despre originea sa. În sec. al Vl-lea cuvântuldesemna prima pagină a unui document oficial, care îi autentificaoriginea. El a semnificat apoi, succesiv, textul original al unui act denotariat, registrul în care sînt înscrise aceste texte şi repertoriulmodelelor folosite la redactarea textelor administrative. În cele dinurmă, la începutul sec. al XVII-lea, prin p. se înţelegea o culegere deformule utilizate pentru a stabili corespondenţa între persoane, în funcţiede rangul acestora. În accepţia modernă p. este un termen fără unconţinut bine determinat, aplicat celor mai diferite înţelegeriinternaţionale.

PROTOCOL DIPLOMATIC, totalitate a regulilor şi tradiţiilor,respectate de guvernele, ministerele afacerilor externe, reprezentanţelediplomatice şi de persoanele oficiale în relaţiile diplomatice. Principiilede bază ale p.d. sînt fixate în Convenţia de la Viena din 1961 cu privirela relaţiile diplomatice. P.d. al fiecărui stat are unele particularităţi,condiţionate de trecutul istoric al statului, de tradiţiile şi obiceiurilenaţionale. Domeniul utilizării p.d. este destul de larg: onorurile acordatediplomaţilor la sosirea lor în ţara de reşedinţă, ceremonialul prezentăriiscrisorilor de acreditare sau de rechemare, participarea diplomaţilorla diferite solemnităţi, recepţii, audienţe, transmiterea de felicitări saucondoleanţe, folosirea formulelor de politeţe, în conversaţii şi în scris,ţinuta diplomaţilor etc. Respectarea p.d. este obligatorie: abaterea dela el sau încălcarea normelor lui poate prejudicia demnitatea şi onoareaaltui stat sau a reprezentanţelor oficiale şi respectiv poate generacomplicaţii în relaţiile dintre state, precum şi consecinţe politice nedorite.

PROXENIE (gr. “proxen” - în loc de oaspete), prototip alpostului consular, în fruntea căruia se afla proxenul. Activitatea p., înlinii mari, era similară cu activitatea consulatelor contemporane. Dacăcineva dintre locuitorii unei localităţi venea în oraşul unde proxenul îşiexercita funcţiile, ultimul era dator să-1 primească la el acasă, să-1trateze în caz de boală. Dacă oaspetele deceda, p. era obligată să-i iaaverea sub ocrotirea sa, ca mai apoi s-o trimită rudelor. P. erauautorizate şi pentru a purta negocieri cu părţile cointeresate.

270 VALENTIN BENIUC

QQUAI D’ORSAY (fr.), expresie ce denumeşte sediul Ministerului

Afacerilor Externe al Republicii Franceze, situat pe cheiul cu acestnume, pe malul sting al rîului Sena.

RRAISON D’ÉTAT, expresie franceză ce desemnează motivaţia

unui act politic, diplomatic de importanţă majoră. Ca motivaţie pot serviproblemele de importanţă vitală pentru existenţa de mai departe a statuluisau problemele ce vizează toată populaţia acestui stat. Aplicareaprincipiului r. d’é. exclude orice restricţie morală sau de alt caracter.

RAPORT DIPLOMATIC, informaţie, analiză, propuneriadresate guvernului de către şeful misiunii diplomatice. După regularitater.d. pot fi ordinare, care se scriu şi se expediază periodic pe adresaM.A.E. şi extraordinare, care sînt trimise destinatarului cu ocaziaunor evenimente excepţionale sau recepţionării unor noi instrucţiuni.După conţinutul lor r.d. sînt descriptive (descriu, pur şi simplu, situaţiadin ţară); narative (expuneri de fapte, întâlniri, întrevederi etc.) saudeliberative (dări de seamă asupra negocierilor, cerere de instrucţiuni,prezentări făcute guvernului său recomandări şi sugestii etc.). În ceeace priveşte forma, r.d. pot fi scrise sau verbale.

REALPOLITIC (engl.), politică bazată pe realism ce presupunesupremaţia intereselor statului, o justificare a acţiunilor lui pe arenainternaţională. Noţiunea de r. apare în cadrul şcolii politice din sec.XIX şi reflectă caracterul politicii externe şi a diplomaţiei promovatede către cancelarul Germaniei Otto von Bismarck. Actualmente aceastăformulă este expresie a doctrinelor politicii externe, care cer o aprecierelucidă a situaţiei internaţionale şi a forţelor proprii; eliminarea iluziilorşi a prejudecăţilor ideologice.

RECEPŢIE DIPLOMATICĂ, acţiune oficială organizată cuocazia sărbătorilor naţionale, sosirii unor personalităţi importante saua unor delegaţii, conform regulilor protocolare ale ţării gazde; reuniunece constituie o formă de contact a membrilor personalului diplomatical misiunii cu ceilalţi membri ai corpului diplomatic, cu autorităţile şi


cercurile politice, sociale, comerciale şi culturale ale statului dereşedinţă. R.d. sînt de mai multe feluri: “cupa de şampanie” seorganizează între orele 12°° -13°° fără ca invitaţii să fie aşezaţi lamasă; dejunul (lunch) - între 12°° şi 15°°, invitaţii sînt aşezaţi la masă;ceaiul - între orele 16°° şi 18°°, fără a sta în mod obligatoriu la masă(se organizează, de regulă, numai pentru doamne); coctail sau “à lesfourchettes” - cu începere între orele 17°° şi 18°° şi durează 2 ore,fără ca invitaţii să fie aşezaţi la masă; prînzul - cea mai importantăformă a recepţiei, care începe, de obicei, între orele 19°° şi 2100 şidurează 2-2,5 ore, invitaţii stînd la masă pînă la plecarea oaspeteluide onoare; prînz-bufet, o varietate a prînzului, cînd cei prezenţi sîntaşezaţi la mese separate, cîte 4-5 persoane; cina începe la ora 2100

stînd la masă şi durează pînă la plecarea oaspetelui de onoare. Formar.d. se alege în funcţie de motivul convocării ei. Uneori r.d. prevede,conform înţelegerii reciproce, schimburi de cuvîntări, discursuri, toasturi.

RECUNOAŞTERE (în relaţiile internaţionale), act unilateral alunui stat, prin care el se pronunţă faţă de o situaţie nou apărută încomunitatea internaţională, în viaţa unui stat sau popor, de natură sădetermine raporturi juridice între statul care face recunoaşterea şientitatea recunoscută de el. R. internaţională este un act de suveranitatea statelor, generator de anumite consecinţe juridice. Ea nu constituie oobligaţie pentru state şi nu este condiţionată în timp. În actualacomunitate internaţională nu există un organ internaţional competentde recunoaştere. Ca obiect al r. internaţionale pot fi: statele nou apăruteîn comunitatea internaţională (ca subiecte de drept internaţional);guvernele apărute pe cale neconstituţională; poporul care luptă pentruindependenţă; răsculaţii într-un război civil. În funcţie de volumul şiextensiunea efectelor, r. poate fi de jure, cu un caracter deplin şidefinitiv şi de facto, cu un caracter limitat şi provizoriu. Între acestedouă forme de r. nu există decît o deosebire de grad, şi nu de esenţă.După forma de expimare, r. poate fi expresă, făcută prin acte unilateralespeciale, arătate mai sus, sau tacită, cînd, în lipsa unor acte formale,r. poate fi dedusă fără echivoc din acţiuni concrete, cum ar fi stabilireade relaţii diplomatice.

272 VALENTIN BENIUC

REGIM DE CAPITULAŢIE, regim de drept deosebit,conform căruia statul acordă unele avantaje cetăţenilor, supuşi ai altuistat, aflaţi pe teritoriul său. R. de c. prevede retragerea completă sauaproape completă a străinilor din sfera jurisdicţiei statului de reşedinţăşi subordonarea lor exclusiv puterii consulului statului din care provin(aşa-numita jurisdicţie consulară); scutirea lor de impozite directe;dreptul de a locui într-un cartier separat şi alte privilegii. R. de c. seacordă străinilor în mod unilateral, dar nu pe bază de reciprocitate.

REGULAMENTUL DE LA VIENA (1815), intrat în uz subdenumirea de “Statutul cu privire la agenţii diplomatici”. MembriiCongresului de la Viena, din 1814-1815,1-au aprobat ca anexă laActul final, semnat la 19 martie 1815, în scopul preîntîmpinării diver-genţelor apărute în problemele de precădere şi de etichetă diplomatică.În special R. de la V. a stabilit 3 clase de agenţi diplomatici:ambasadori, care reprezintă monarhii, legaţi papali sau nunţi; trimişii şi“alţi împuterniciţi de pe lîngă suverani”; însărcinaţii cu afaceri acreditaţipe lîngă miniştrii afacerilor externe. În Regulament se prevedea fixareaunei proceduri unice de primire a agenţilor diplomatici pentru toatestatele. La semnarea tratatelor multilaterale, ordinea semnăturilor sedetermina prin tragerea la sorţi. Principiile Regulamentului au rămas înpractica diplomatică în calitate de norme ale dreptului internaţionalpentru o perioadă de aproximativ 150 de ani. Ele erau respectatechiar şi de statele care n-au aderat la acest Regulament.

RELAŢII CONSULARE, raporturi juridice stabilite între douăstate, prin care acestea îşi acordă drepturi şi îşi asumă obligaţii privitoarela reprezentarea intereselor lor consulare, determină statutul juridic alconsulatelor şi fixează norme privind desfăşurarea activităţii acestora,în scopul promovării reciproce a intereselor economice, comerciale,culturale şi în alte domenii, precum şi în vederea asigurării protecţieiadecvate a cetăţenilor statului trimiţător.

RELAŢII DIPLOMATICE, categorie specială de raporturiîntre state, de o deosebită calitate şi importanţă. Existenţa de r. d.constituie o stare normală a raporturilor dintre două state; ele presupun,de regulă, existenţa unei stări de pace şi reprezintă, în esenţă, instru-


mente de pace între statele respective - deci implică un minimum derelaţii de înţelegere şi de colaborare.

RENVOI, expresie franceză, ce desemnează actul de rechemare,concediere, expulzare a diplomatului din ţara de reşedinţă.

RESTITUŢIE (lat. “restitutio”- refacere, reconstruire), actîntreprins de către statul vinovat pentru restabilirea drepturilor încălcate.În cazul în care motivele de ordin social sau material fac imposibilărecurgerea la “restitutio”, statul răspunzător este obligat să plăteascădespăgubiri pentru daunele provocate prin “reparatio”.

RETORSIUNE (lat. “retorsio” - acţiune retroactivă), acţiunede răspuns a unui stat faţă de actele inamicale ale altui stat; mijloc deconstrîngere pentru restabilirea relaţiilor normale dintre state. Caexemplu de r. pot servi unele acte legislative, administrative sau judecă-toreşti: mărirea taxelor vamale pentru produsele importate dintr-unstat; suspendarea definitivă a comerţului; interzicerea intrării cetăţenilorşi a navelor unui stat pe teritoriul statului respectiv; expulzarea în masăa cetăţenilor unui stat din statul respectiv; ruperea relaţiilor diplomaticeetc. Actul de r. nu este un act ilegal.

SSCHIMB DE NOTE, situaţie în care două documente

unilaterale şi independente consemnează un acord: unul prezintă opropunere de acord şi altul o acceptare. S. de n. se realizează întreministerul afacerilor externe şi misiunea diplomatică sau între douădelegaţii care au purtat tratative. Dacă în notele prezentate nu se indicădata cînd acordul intră în vigoare, atunci acesta poate fi aplicat înpractica relaţiilor dintre state din momentul înmînării ultimei note.

SCRISOARE DE ACREDITARE, declaraţie de voinţă princare statul acreditar îşi exprimă consimţămîntul pentru desemnarea înfuncţie a şefului de misiune; document oficial al statului acreditant princare se atestă calitatea oficială a persoanei numită în calitate de şef demisiune diplomatică. S. de a. constituie instrumentul diplomatic, întocmitdupă formulele şi terminologia proprie dreptului diplomatic, semnată decătre şeful statului acreditant şi adresată omologului său din statul acreditar

274 VALENTIN BENIUC

(în cazul numirii şefului de misiune din prima şi a doua clasă - ambasadorsau ministru) sau de către ministrul afacerilor externe al statului acreditantşi adresată omologului său din statul acreditar (în cazul desemnăriiînsărcinatului cu afaceri). De regulă, în s. de a. se indică numele, titlul,calitatea specială a diplomatului, obiectul general al misiunii sale şi apelulde a i se acorda sprijin în îndeplinirea funcţiilor sale.

SCRISOARE DE ÎNCREDINŢARE, document în careşeful statului prezintă pe scurt scopul misiunii reprezentantului său pecare îl trimite într-un alt stat, într-o misiune temporară.

SCRISOARE DE RECHEMARE, document ce confirmărechemarea din funcţie a ambasadorului sau ministrului plenipotenţiar. Şefulde misiune primeşte de la guvernul său s. de r. pe care le prezintă în cadrulunei audienţe private şefului statului de reşedinţă. Scrisoarea emană de laşeful statului acreditant şi este adresată şefului statului acreditar. S. de r.este scrisă în acelaşi stil ca şi scrisoarea de acreditare. Dacă rechemarease datorează faptului că agentul diplomatic nu mai este persona grata,acest motiv nu se menţionează, invocîndu-se un alt motiv. Dacă relaţiilesînt bune şi îndeplinirea misiunii a fost satisfăcătoare, în cadrul acesteiîntrevederi se face remiterea de decoraţii şi de scrisori de acreditare.

SCRISOARE PARTICULARĂ CU CARACTER SEMI-OFICIAL, document de corespondenţă diplomatică transmis persoaneloroficiale în legătură cu acordarea unor servicii neoficiale (de caracter personal)sau cu ocazia discutării unor probleme, care nu pot fi divulgate în public;are un caracter mai puţin protocolar decît nota semnată.

“SECŢIE DE INTERESE”, formă a reprezentanţei diploma-tice, în condiţiile absenţei relaţiilor diplomatice dintre state. S. de i. afost instituită de către S.U.A. la Havana, pe lîngă ambasada Elveţiei.Paralel a fost deschisă o secţie similară în incinta ambasadei R.S.S.Cehoslovace din Washington, ce reprezenta interesele Cubei în S.U.A.S. de i. se deosebeşte de ambasadă prin caracteristici pur formale:lipsa inscripţiei ce desemnează denumirea organizaţiei, lipsa drapeluluide stat şi a titulaturii persoanelor în funcţie.

SEMNARE A TRATATELOR, act final prin care părţile îşiexprimă voinţa de a fi legate prin tratat. Dreptul internaţional public


prevede două forme de s.t.: 1. Semnarea provizorie a tratatului carepoate fi efectuată în două forme: semnarea “ad-referendum” şisemnarea prin parafare; 2. Semnarea definitivă a tratatului constituiemomentul de intrare a acestuia în vigoare, dacă aceasta se prevede întextul tratatului sau rezultă din deplinele puteri ale agenţilor care aunegociat tratatul ori s-a stabilit în timpul negocierilor tratatului. S.t. seface după anumite reguli procedurale prin care se exprimă principiulegalităţii statelor, după aşa-numita procedură a alternatului.

SERVITUTE INTERNAŢIONALĂ (lat. “servitus” -obligaţie, angajament), termin care în practica diplomatică desemneazăreducerea independenţei unui stat, pe al cărui teritoriu un alt stat exercităo activitate de reglementare legislativă sau administrativă. S.i. presupunecedarea expresă a dreptului suveran de către un stat altui stat.

SFÎNTA ALIANŢĂ (1815 -1833), uniune a monarhilor euro-peni, înfiinţată după înlăturarea lui Napoleon I. La 14 (26) septembrie1815 ţarul Rusiei Alexandru I, împăratul austriac Francisc I şi regele PrusieiFrederic Wilhelm al III-lea au semnat la Paris aşa-numitul “Act al SfinteiAlianţe”, la care, ulterior, vor adera majoritatea monarhilor din Europa.Scopul primordial al S.A. consta în menţinerea hotarelor europene,demarcate la Congresul de la Viena (1815); lupta comună împotriva mişcă-rilor revoluţionare şi a celor de eliberare naţională de pe continent. Odatăcu izbucnirea revoluţiilor din 1830 în Franţa şi în Ţările de Jos, S.A. aprimit o puternică lovitură, iar revoluţiile din 1848-1849 au consemnatsfirşitul S.A. Din momentul creării S.A. şi pînă la destrămarea ei au fostconvocate patru Congrese: la Aachen (1818), la Troppau (1820), laLaibach (1821), şi la Viena (1822). Ultimul Congres a dezvăluit contradicţiiledintre principalii participanţi la S.A., în special între Rusia şi Austria înlegătură cu mişcarea de eliberare naţională din Grecia (1821-1830), întreS.A. şi Marea Britanie, din cauza poziţiilor contrare în ceea ce priveşterăzboiul de independenţă dus de coloniile spaniole din America Latină.

SIGILIUL STATULUI, semn distinct al unei ţări, pecete, ştam-pilă cu stema statului şi denumirea acestuia care se aplică pe un tratatpentru garantarea autenticităţii acestuia.

SIMAHIE (gr. “maho” - lupt. “sim” - împreună), uniune militaro-

276 VALENTIN BENIUC

politică, care îngloba polisurile ce atinseseră o înaltă dezvoltare politicăşi economică. Istoria Greciei antice cunoaşte mai multe uniuni de acestgen. Prima a apărut în Pelopones, în jurul Spartei (sec. VI î.e.n.) şi senumea uniunea Lacedemoniană. Ulterior apare Prima Ligă maritimăAteniană, fondată în anii 478-470 î.e.n.. care mai tîrziu s-a transformatîntr-o mare putere maritimă; succesiv a apărut cea de-a doua Ligămaritimă Ateniană (378-377 î.e.n.); aproximativ în aceeaşi perioadă aparUniunea oraşelor din Beoţia (mijlocul sec. IV î.e.n.) şi Uniunea oraşelorhalchidice; apoi Uniunea oraşelor etolice şi aheiene (sec.III î.e.n.).

SIMPOLITIE, uniune a oraşelor - state greceşti etnic înrudite,caracterizată în literatura de specialitate ca prototip al statelor federativesau confederative. Majoritatea s. cunoscute în sec. IV î.e.n. se formauîn arealul vechilor uniuni tribale. Uneori membrii s. se aflau la diferiteetape de dezvoltare, de aceea asemenea uniuni includeau atît polise,cît şi uniuni tribale. Cele mai influente şi mai durabile s. au fost cele dela Tucidide, Arcadia, Colhida ş.a.

SOLIE, misiune diplomatică în evul mediu, trimisă din numelemonarhului (domnitorului) în alte ţări, pentru a exprima voinţasuveranului, a încheia acorduri, a participa la manifestări solemne.Soliile prezentau nu numai scrisorile de acreditare şi instrucţiunile, ci şidarurile care erau înmînate la prima recepţie.

STATUL GAZDĂ, stat pe al cărui teritoriu au loc conferinţe şiconsfătuiri internaţionale, sesiuni ale organismelor internaţionale etc.În relaţiile dintre s.g. şi statul trimiţător, delegaţia celui din urmă îşireprezintă statul faţă de conferinţă, dar nu faţă de statul gazdă.Tratamentul care revine organelor statului trimiţător este acordat des.g. în cadrul unui sistem vast de raporturi juridice, care se stabilescîntre s.g. şi organizaţia internaţională acreditară, dar nu pe bazaraporturilor directe dintre cele două state. Între statul trimiţător şi s.g.se creează o situaţie juridică pe care nici unul dintre ele n-o poateignora şi aceasta constituie un raport de ospitalitate diplomatică.

STATUS-QUO, expresie latină ce desemnează situaţia de lucruriîntr-o anumită perioadă (de ex., status - quo ante bellum - stareexistentă pînă la război şi status quo post bellum, situaţie care s-acreat după război). Termenul este folosit de analiştii politici pentru a


descrie politica externă a unui stat, al cărui scop este păstrareadistribuţiei puterii existente în lume. Conceptul derivă din termenuldiplomatic “status quo ante bellum” - clauză inserată în tratatele depace, care semnifică restaurarea condiţiilor existente înainte de război.

STIL DIPLOMATIC, în sens larg, s.d. vizează un ansamblude norme care reglementează forma documentelor; în sens restrîns,s.d. se referă la stilul propriu-zis. În decursul secolelor s.d. constituiauna dintre exigenţele importante şi tradiţionale de care agentuldiplomatic trebuia să ţină seama. Această exigenţă decurge din condiţiileîn care se desfăşoară activitatea diplomatică (personalităţileparticipante, natura problemelor şi contextul abordării lor etc.).

STRUCTURA TRATATULUI INTERNAŢIONAL, cu-prinde partea introductivă, denumită “preambulul tratatului”, în carese indică părţile contractante, motivele care au determinat încheierea lui,scopul şi obiectul; dispozitivul (sau corpul) tratatului, în care sînt expusearticolele sale şi care constituie conţinutul principal al prevederilor lui;“partea finală” (clauzele finale), reglementează modalitatea de intrareîn vigoare a tratatului, posibilitatea de aderare la el, locul şi data încheieriitratatului, precum şi semnăturile agenţilor care 1-au încheiat. Partea finalăa unui tratat poate include şi unele anexe.

TTERMINOLOGIE DIPLOMATICĂ DIN GRECIA

ANTICĂ: “dialaghe” - împăcare; “siuntaxis” - înţelegere; “omolo-gia” - tratat; “siuntexs” - convenţie; “sumbolon” - tratat economic;“sponde” - armistiţiu; “airene” - încheierea păcii; “cheriucos” sau“angelos” - crainic, mesager, vestitor; “perbutos” - căpetenie, sol;“arhipresbeutos “- cel care se află în fruntea soliei; “siumbola” - prototipal scrisorilor de acreditare; “diplomata” - document ce desemna dreptulde a duce tratative; “proxen “ - prototip al şefului de post consular.

TRIMIS AL DOMNITORULUI, sol cu rol de observator;diplomat cu caracter ocazional, care era recrutat, de obicei, din rîndurilesfatului domnesc. Peste hotarele Moldovei deseori era trimis postelnicul,uneori mitropolitul sau chiar un călugăr sau o altă “slugă care va vorbifoarte bine” din numele domnitorului. T.d. primea instrucţiuni pentru a

278 VALENTIN BENIUC

“descoperi” cît mai clar voinţa domnitorului; el ducea daruri şi aveadreptul să primească daruri atît pentru domnitor, cît şi pentru sine.Atunci cînd problemele ce urmau să fie rezolvate erau deosebit deimportante, domnitorul mergea însuşi pentru a se întâlni cu conducătoriistatelor învecinate. Astfel, Petru Rareş în cea de-a doua domnie a sa“s-a dus la Ţarigrad de ş-au plecat capul supt talpele împăratului”.

UULTIMATUM, document diplomatic adresat de către un stat

unui alt stat prin care primul aduce la cunoştinţa celui din urmă, că încazul nemanifestării unei anumite atitudini de către acesta, primul varecurge la război (în caz dacă cererea nu este satisfăcută, u. nuîntotdeauna implică ameninţarea cu forţa); notă sau memorandum princare un guvern sau reprezentantul său diplomatic menţionează condiţiileasupra cărora insistă statul, în numele căruia se face declaraţia. Notaconţine o cerere expresă a unui răspuns prompt, clar şi categoric.

UTI POSSIDETIS (lat. -”posedaţi ceea ce posedaţi”, expresie,practic, similară cu “Status-quo”), principiu al dreptului roman, aplicatla procedura de delimitare a frontierelor dintre ţările Americii Latine.Un precedent al utilizării acestui principiu în emisfera de Vest a fostcreat prin tratatul între Venesuela şi Cundinamarca (1811). În acestcontext s-a ţinut cont nu numai de situaţia politică reală la acel moment,ci şi de drepturile juridice - “juris”.

VVIOLARE A TRATATELOR INTERNAŢIONALE,

situaţie cînd una dintre părţile contractante ale tratatului îl încalcă încondiţii neautorizate de el sau în cazul violării unei dispoziţii, esenţialăpentru realizarea obiectului sau scopului tratatului. V.t.i. are loc înurmătoarele condiţii: respingerea neautorizată a tratatului; violarea uneidispoziţii ce împiedică realizarea scopului stipulat în tratat; aplicarearepresaliilor împotriva persoanelor, grupurilor sociale şi etno-naţionalevizate în tratat. Statului îi revine responsabilitatea în cazul violării unuitratat, indiferent care organ al statului poartă vina pentru încălcare. Caurmare a v.t.i. pot apărea diferendele politice dintre state.

III. PERSONALITĂŢI

280 VALENTIN BENIUC

Caius Iulius Caesar(100– 44 î. e.n)

Cel mai relevant reprezentant aldiplomaţiei Romei Antice, secolul I î.e.n.,este Caius Iulius Caesar (102-44 î.e.n.).El îşi manifestă în mod deosebit depregnant talentul său diplomatic în timpulcampaniei din Galia (58-51 î.e.n.).

Succesele lui Caesar au fost determi-nate, în primul rînd, de puterea economicăşi militaro-politică a Romei. Pe de altă parte, el însuşi poseda calităţile unuiveritabil diplomat, care-i permiteau să se folosească de orice împrejurarefavorabilă, manifestînd, totodată, o deosebită voinţă şi previziune politică.

Contemporanii îl considerau pe Caesar drept o persoanăsociabilă, generos, simplu în relaţiile cu alţii, venea în contact cu oamenii,indiferent de vîrsta şi provenienţa lor etnică. Pe de altă parte, în politicasa, ilustrul militar şi diplomat se călăuzea în mod special de principiul“scopul scuză mijloacele”, urmărind interesul de stat şi pe cel personal.

În perioada guvernării lui Caesar, politica externă a Romei iaproporţii de amploare, fiind expansionistă în răsărit – Asia Mică şi Siriaşi la nord, în Galia, Germania şi Britania. În aceste condiţii, activitateadiplomatică a Romei şi a exponenţilor săi se desfăşoară într-o situaţierelativ mult mai favorabilă: în spatele solului şi al oratorului roman se aflamarea putere a imperiului, care întrecea de cîteva ori forţele adversarilorsăi. În acest sens, sarcinile şi metodele diplomaţiei caesariene erau maipuţin complexe şi direct orientate spre scopul final.

În acea perioadă, întreaga Galie trecea printr-o profundă crizăinternă. Orînduirea comunei primitive treptat oferea locul relaţiilorsclavagiste. Vechile conflicte dintre triburi se amplificau prin contradic-ţiile sociale dintre diferite grupuri ale populaţiei galice. În această situaţie,Caesar a profitat cu o deosebită abilitate de contradicţiile create îninteresul statului roman. Cu ajutorul aşa- numiţilor “amici ai Romei”, el areuşit să organizeze o conferinţă generală în Galia, un fel de congres al


reprezentanţilor tuturor triburilor galice. Caesar a obţinut să fie proclamatconducătorul adunării şi apărător al intereselor întregii Galii. Aceastămanevră diplomatică i-a facilitat sarcina cuceririi Galiei. În calitatea sade arbitru şi apărător al galilor, Ceasar era solicitat de către principiitriburilor galice, în vedeea soluţionării multiplelor probleme ale acestora.Acest fapt îi permitea lui Caesar să fie pe deplin informat despre viaţainternă a Galiei, să intervină atunci cînd cerea situaţia în fricţiunile dintretriburi, dirijîndu-le în mod sigur, prin mijloacele sale diplomatice şi militare.

În “Amintirile lui Caesar despre campania din Galia”, sînt semnificate45 de cazuri de negocieri desfăşurate între romani şi solii triburilor galice.Acest fapt denotă că Caesar acorda o deosibită atenţie negocierilor diplo-matice, fiind gata să le accepte cu orice ocazie, indiferent de condiţii, chiarşi cu riscul pentru propria viaţă. Negocierile, de obicei, se purtau de pepoziţii de forţă, în majoritatea cazurilor desfăşurîndu-se în interesul Romei.

Un deosebit interes, în acest context, prezintă tratativele purtatecu Ariovist – conducător al unor triburi duşmănoase lui Caesar. Locultratativelor a fost determinat prin trimişii din ambele părţi, ca mai apoicei doi să se întîlnească pe o culme, situată la o distanţă egală de lataberele de luptă. Caesar şi Ariovist au negociat fiind pe cai, în spatelelor aflîndu-se cîte zece ostaşi înarmaţi şi gata de încăierare.

În adresarea sa către căpetenia germanilor, Caesar menţionaonorurile acordate acestuia de către senatul roman, cerîndu-i insistentsă elibereze teritoriile ocupate. Răspunsul lui Ariovist a fost dîrz şicategoric: “În Galia eu am sosit mult mai devreme decît voi, romanii, şiprecum eu nu îndrăznesc să intru în provinciile romane, la fel şi romaniinu trebuie să se amestece în afacerile mele”.

De obicei, asemenea negocieri nu durau mult timp şi se încheiaufără nici un rezultat: totul se hotăra pe cîmpul de luptă.

“Dezbină şi stăpîneşte” constituia principiul diplomatic ce a ghidatactivitatea de politică externă a marelui împărat roman. Dezbinîndu-şiadversarii şi unindu-i pe partizanii săi, Caesar a zdrobit, spre sfîrşitul anului52 î.e.n., oştile triburilor gallice şi le-a supus în întregime Romei. În felulacesta, inclusiv datorită măestriei diplomatice a lui Caesar, posesiunile romanes-au mărit prin anexarea Galiei, una din cele mai bogate regiuni ale Europei.

282 VALENTIN BENIUC

Demostene(384-322 î.e.n.)

Om de stat, strateg, unul dintre ceimai iluştri oratori ai Greciei Antice.

Petrecîndu-şi viaţa în unul dinfaimoasele centre politice şi culturale aleGreciei – Atena, unde toţi cetăţenii aveauposibilitatea să vorbească în faţa Jude-cătoriei şi Adunării populare, Demostenedepune eforturi esenţiale pentru însuşirea artei oratorice. TînărulDemostene prea bine ştia că cei mai buni oratori ai Atenei se bucuraude respect, deseori fiind desemnaţi în funcţii de stat şi trimişi în calitatede soli în străinătate.

Urmînd exemplul învăţătorului său, pe nume Eseu – unul dintre cei maibuni avocaţi în afaceri de moştenire din Atena – Demostene a trebuit laînceput să scrie discursuri politice pentru alţi oratori. Mai apoi, luînd lecţii deelocinţă politică, încearcă în cîteva rînduri să vorbească în faţa publicului, darsuferă eşec. Vocea slabă, expunerea neclară şi culmea – gîngăveala şi grasiereamoştenită genetic, îl face să se retragă, dar pentru a reveni.

Pentru a nu-şi permite să iasă din casă şi-a ras o jumătate decap, zilnic făcînd diferite exerciţii pentru a-şi corecta pronunţarea. Elîşi punea două pietricele în gură, ceasuri întregi străduindu-se săvorbească tare şi clar, iar pentru a însuşi pronunţarea corectă a literei“r” asculta cu atenţie mîrîitul unui căţel stăruind asupra sunetului adecvat.Aici însă originalele metode de autoinstruire oratorică nu iau sfîrşit.Ridicîndu-se în munţi sau plimbîndu-se pe malul mării zbuciumate, elrostea cu voce tare versuri şi discursuri improvizate, înăbuşind cu voceaecoul munţilor şi zgomotul mării. După 3 luni el îşi atinge scopul multaspirat, apărînd din nou în faţa publicului.

Deja la vîrsta de 30 de ani, Demostene participă activ laguvernarea statului, iar calităţile sale oratorice şi le aplica cu succes înmobilizarea Adunării polulare la luptă cu cel mai periculos duşman alAtenei – regele macedonian Filip. Însă incapacitatea Adunării ateniene


de a fi receptivă la situaţia politică şi militară din regiune o lipseşte dealiaţi, căzînd în capcanele diplomaţiei lui Filip.

Acesta din urmă, propunînd atenienilor pace, reuşeşte să-i corupăpe solii atenieni Filocrat şi Eshin, care au încheiat pacea, dar îndefavoarea Atenei. Puţin mai tîrziu, regele macedonian încalcă condiţiiletratatului şi începe războiul împotriva aliaţilor politici şi militari ai acesteia.

În celebrul discurs “Despre solia inculpată”, Demostene acuzăcu vehemenţă practica diplomaţiei greceşti. Fiind lipsit de posibilitateasă atace direct Adunarea populară (din considerente etice şipragmatice), marele tribun îl învinuia pe Eshin în faţa întregii adunăride incompetenţă, încetineală, exces de încredere faţă de duşman,incapacitatea de a negocia. Atacurile oratorice în adresa prietenuluisău mascau în fond critica sistemului diplomatic atenian.

În acest sens, Demostene învedera: “Solii nu au la dispoziţie nicicorăbii militare, nici armate, nici cetăţi; arma lor este cuvîntul şicircumstanţele favorabile, care în timpul negocierilor diplomatice, adoptăriiunor decizii importante sînt trecătoare şi odată ratate nu le mai întorci”.

Mai mult, propunerile înaintate Adunării cu greu sînt acceptate,iar uneori respinse de către opoziţia agresivă şi incompetentă. Iar atuncicînd această procedură este epuizată, încep discuţiile, care durează lanesfîrşit, cu privire la finanţarea noilor solii.

Regimul oligarhic şi autocraţiile oferă posibilitatea întreprinderii unoracţiuni prompte, la comandă. În ceea ce ne priveşte, mai întîi, trebuie săfie informat consiliul care mai apoi urmează să adopte decizia preliminară.La rîndu-i, această procedură este aplicată numai după ce solii expediază,iar consiliul primeşte informaţia în scris, după care urmează convocareaadunării populare strict în zilele prevăzute de lege.

Astfel, conchidea Demostene, ambasadorul care mereu întîrziedatorită constituţiei noastre imperfecte, nu pur şi simplu ratează şansa,el ne frustrează de capacitatea de a influenţa evenimentele.

Aceste critici cu privire la metodele diplomatice de soluţionare aproblemelor interstatale sunt actuale şi astăzi pentru politicienii şidiplomaţii care manifestă încetineală şi incompetenţă, punînd ţara lagrele încercări.

284 VALENTIN BENIUC

Hugo Grotius(1583-1645)

Hugo de Groot, cunoscut şi dupănumele său latin Hugo Grotius, este unuldintre remarcabilii diplomaţi ai secoluluial XVII-lea, considerat şi fondatorul teo-riei dreptului internaţional contemporan.

Născut în ziua de Paşti, la 10 aprilie1583, în oraşul Delft din Olanda, Grotiusde mic copil demonstra capacităţi deosebite, fiind supranumit mai tîrziu decătre regele Franţei, Henric al IV-lea - “miracolul Olandei”. La vîrsta de 8ani compunea cu uşurinţă versuri latineşti, iar la vîrsta de 11 ani a fostînscris la Universitatea din Leyda, unde a însuşit o vastă cultură clasică,juridică şi filosofică, impunîndu-se chiar şi dascălilor săi, care-l numeau“tînărul de un uimitor talent”. La Universitatea din Orleans a studiat apro-fundat dreptul, iar la 5 mai 1598, avînd doar 15 ani, Grotius obţine titlul dedoctor în drept. În acelaşi an Johann van Oldenbarnveldt, consilier de Olanda,fiind impresionat de calităţile excepţionale ale lui Grotius şi de oda dedicatăregelui francez, a decis să-l invite pe tînărul de 15 ani în calitate de membrual misiunii diplomatice pe lîngă regele Franţei, Henric al IV-lea.

Activitatea diplomatică a lui Hugo Grotius se desfăşoară în perioadaconfruntărilor militare dintre regele Spaniei Filip al IV-lea şi rebelii olandezi,precum şi disensiunilor anglo-olandeze. Astfel, în anul 1613 este trimis încomponenţa unei misiuni diplomatice olandeze în Anglia pentru aplanareaconflictelor legate de operaţiunile de comerţ ale Olandei în mările indiene.Din cauza că s-a expus împotriva politicii prinţului de Orania Mauriciu deNassau, în 1619 Grotius este condamnat la închisoare pe viaţă. Peste doiani, reuşind să evadeze, se refugiază la Paris. Mult timp după aceste eveni-mente, autorităţile Olandei au continuat să manifeste o atitudine ostilă faţăde Grotius, chiar şi după publicarea celebrei sale lucrări “Despre dreptulrăzboiului şi al păcii”, apărută la Paris în anul 1625, lucrare consideratăfundamentală pentru teoria generală a statului şi dreptului, filosofia dreptuluişi dreptul internaţional contemporan.


După o perioadă de 10 ani de şedere în capitala Franţei, în toamnaanului 1631, Grotius revine în patrie. Însă nici acum, după moarteaduşmanului său, prinţul de Orania, el nu s-a bucurat de primirea lacare avea dreptul şi la care se aştepta. Autorităţile olandeze i-au cerutrecunoaşterea vinovăţiei sale, însă, demn ca întotdeauna, Grotius apreferat să părăsească din nou patria, plecînd la Hamburg. Viaţa i-aoferit încă o posibilitate de a-şi aplica talentele sale pe tărîm diplomatic.În anul 1633, la începutul celei de-a doua etape a războiului de 30 deani, Grotius acceptă invitaţia cancelarului Suediei - Oxentierna, de a fireprezentantul acestei ţări la curtea franceză. În acea perioadă, Grotiusîn lucrările sale nu condamna războiul ca instrument de politică externă,dar susţinea că este inacceptabil să duci un război fără motive binedeterminate. El sugera că printr-un sistem de conferinţe, contacte şireuniuni internaţionale se poate ajunge la reconcilierea confesiunilorcare divizau creştinătatea şi la evitarea polemicilor doctrinare. Peparcursul celor 10 ani de activitate diplomatică în capitala Franţei elşi-a realizat cu succes misiunea ce i-a fost încredinţată. Grotius a purtatnegocieri cu cardinalul Richelieu, în rezultatul cărora Suedia intervineîn războiul de 30 de ani, pentru ca în secolul al XVII-lea să devină celmai puternic stat din Scandinavia. În virtutea caracterului şi pregătiriisale umaniste, el renunţă la activitatea diplomatică ce se manifesta înacea perioadă nu prin cele mai alese caracteristici. Astfel, putem explicacererea adresată reginei Cristina, suverana Suediei, privind eliberareasa din funcţia de ambasador al Suediei în Franţa. Se poate de presupuscă realitatea caracteristică perioadei date era într-o serioasă disonanţăcu viziunile teoretico-filosofice expuse în vestita sa lucrare “Despredreptul războiului şi al păcii”, în care Hugo Grotius a consacrat uncapitol întreg drepturilor cuvenite ambasadorilor, menţionînd că eitrebuie să se bucure de două drepturi esenţiale: dreptul de a fi primitde către suveranul la care este trimis şi inviolabilitatea persoanei sale,a membrilor misiunii şi a proprietăţii lor. În anul 1645 Hugo Grotiusrevine în Olanda, dar de curînd se întoarce în Suedia pentru a suplini ofuncţie propusă în Consiliul de Stat, devenind astfel şi om politic.

286 VALENTIN BENIUC

Armand-Jean de Richelieu(1585-1642)

Arman-Jean de Richelieu – una din-tre cele mai remarcabile figuri ale diplo-maţiei franceze şi europene din secolul alXVII-lea – cunoscut, de asemenea, subnumele de “Cardinalul roşu”, s-a născutla 9 septembrie 1585, la Paris, într-ofamilie cu vechi tradiţii de activitate înserviciul public.

În septembrie 1594, Richelieu este admis la Colegiul Navariei dinParis, şcoală prestigioasă, accesibilă doar nobilimii franceze. Aici el s-aremarcat prin rezultate extraordinare în studierea limbii latine şi greceşti,după care urmează prestigioasa Academie militară Pluvinel. În 1602, elabandonează studiile la academie şi se înscrie la teologie, astfel lansîndu-se spre o nouă perspectivă a carierei sale. La 17 aprilie 1607, la vîrstade 21 de ani, în ziua Paştelui, printr-o bulă emisă de papă, Richelieu,pentru meritele sale excepţionale, este numit episcop de Lucon. Activîndîn calitate de episcop la Lucon, lui Richelieu îi aparţine meritul de a fiprimul francez care a scris un tractat teologic în limba maternă. Dupăasasinarea protectorului său, Henric al IV-lea, Richelieu vine la Parissă-şi ofere serviciile reginei Maria de Medici. În această perioadă, i sepropune conducerea ambasadei în Spania, funcţie importantă, dar pecare o refuză deoarece ambiţa lui nu se mai mulţumea cu o simplă misiunediplomatică, fie ea chiar şi permanentă. La 30 noembrie 1616, regeleFranţei Ludovic al XIII-lea, influenţat de regina mamă - Maria Medici,semnează înaltul decret prin care Armand-Jean de Richelieu este numitsecretar de stat pe problemele de politică externă şi militară. Primullucru pe care şi l-a propus, în noua sa funcţie, a fost instituirea unuisistem de informare metodică despre toate problemele cu care seconfrunta diplomaţia franceză. În acest sens, Richelieu remite o circularătuturor agenţilor diplomatici ai regelui Franţei, cerîndu-le informaţiidetaliate cu privire la statul în care îşi reprezentau suveranul. La data


cînd Richelieu ocupa funcţia de secretar în afacerile externe, situaţiapolitică şi diplomatică a ţării era complicată de declanşarea conflictuluimilitar cu Spania, Franţa nemaifiind o putere de prim rang în Europa.Richelieu depune eforturi considerabile în scopul redresării situaţiei create,mai tîrziu, Franţa revenind în rolul de primă vioară în afacerile europene.Succesele sale în calitate de secretar de stat îl determină pe Ludovic alXIII-lea să-i ofere, în anul 1622, titlul de cardinal, iar la 29 aprilie 1624Richelieu este numit prim-ministru al Franţei. Prin decretul regal de la 11martie 1626, “Cardinalul roşu” obţine de la suveranul său concentrareaproblemelor externe într-un singur secretariat de stat, astfel fiind creat,în fond, Ministerul Afacerilor Externe francez.

În perioada de activitate a lui Richelieu, războiul de 30 de ani(1618-1648) era în plină desfăşurare. Harta politică şi confesională aEuropei era în continuă schimbare, evenimentele evoluînd într-o direcţienefavorabilă pentru Franţa şi pentru alte state ale continentului, carezultat al violentei reafirmări a Casei de Habsburg.

Casa de Habsburg urmărea scopul ce ţinea de unitatea politică şispirituală în Europa pentru reinstalarea autorităţii sale şi a absolutismuluiimperial, manevră politică prin care Austria insista să obţină supremaţia pecontinent şi să reducă Franţa la un stat de categoria a doua. Pentru aepuiza forţele beligeranţilor şi a prelungi războiul, Richelieu i-a subvenţionatpe duşmanii duşmanilor săi, a mituit, a aţîţat rebeliuni etc. Pacea Westfalicădin anul 1648, încheiată după moartea cardinalului, a reprezentat inclusivtriumful politicii sale, Franţa devenind o ţară extrem de influentă.

Politica lui Richelieu a fost una de centralizare a autorităţii statului,interesul acestuia fiind mai presus de orice sentimente, ideologii şidoctrine. Diplomaţia în accepţiunea lui reprezenta un ansamblu coerentşi continuu în timp şi spaţiu, o linie de gîndire şi acţiune completă. Odeosebită importanţă Richelieu acorda negocierilor diplomatice, careaveau menirea de a direcţiona spre încheierea tratatelor cu alte state.Ele trebuiau respectate cu scrupulozitate religioasă. Richelieu menţiona:“Suveranii trebuie să semneze cu precauţie acordurile internaţionale,dar de îndată ce le-au încheiat, trebuie să le respecte cu sfinţenie”.Politica, în viziunea lui Richelieu, trebuie să aibă sprijinul opiniei publice.

288 VALENTIN BENIUC

Această abordare a condiţionat în mare măsură apariţia primului ziarşi punerea în circuitul literar de către Richelieu a pamfletului politicpentru popularizarea acţiunilor pe care le întreprindea pentru a sebucura de un sprijin larg. Acţiunile politice ale lui Richelieu aveau uncaracter pragmatic şi se axau pe raţiunea de stat, concepută ca mijlocşi ca scop al politicii naţionale şi monarhice franceze. Pe parcursulanilor doctrina “Raison d’Etat” s-a dezvoltat devenind principiulcălăuzitor al diplomaţiei europene. Richelieu a conceput cîteva principiide conduită şi de organizare diplomatică ce au influenţat esenţialpractica diplomatică europeană în secolele care au urmat.


Nicolae Milescu Spătarul(1636 - 1708)

Nicolae Milescu Spătarul – reprezen-tant de vază al culturii medievale moldove-neşti (a doua jumătate a secolului XVII –începutul secolului XVIII) – provine dintr-o familie de nobili moldoveni mai puţincunoscută. Se ştie doar că această familiedeţinea proprietăţi în regiunea Vasluiului şică era originară din Peloponez pe care l-apărăsit cu mulţi alţi greci în secolul al XVI-lea, stabilindu-se cu traiulpe pămînturile Moldovei.

Nicolae Milescu Spătaru şi-a făcut studiile la Academia slavo-greaco-latină din Iaşi, apoi şi le-a continuat la Marea Şcoală de pelîngă Patriarhia din Constantinopol. Ştia bine latina, vorbea slavona,turca, italiana, fiind totodată un profund cunoscător al istoriei, în specialal celei bisericeşti.

Revenind în Moldova după terminarea studiilor la Constantinopol,Nicolae Milescu devine “grămătic”, adică secretar al domnitoruluiGheorghe Ştefan, funcţie modestă, dar care necesita cunoaşterea limbilorstrăine, în special greaca şi latina. Sub domnia lui Gheorghe Ghica eldevine spătar, titlu pe care-l păstrează toată viaţa ca pe un al doileanume. În calitatea sa de spătar el a condus în august 1659 o mică armatăcu un efectiv de o mie de oameni, trimisă în Transilvania de către voievodulMoldovei spre a-l combate pe principele Gheorghe Rákóczy, ridicatîmpotriva Porţii Otomane. Mai apoi l-a urmat pe Gheorghe Ghica, carea fost trimis de turci în Valahia, însă după mazilirea acestui domnitor decătre Poartă, în septembrie 1660, Nicolae Milescu se întoarce înMoldova, unde în acel timp domnea Ştefan Vodă, numit Ştefăniţă.

Cîteva luni mai tîrziu după revenire, Ştefăniţă moare subit, faptcare îl face să se refugieze în Valahia, unde este numit de domnitorulmuntean Grigore Vodă capuchehaie - reprezentantul diplomatic aldomnitorului pe lîngă Poartă. Acest post de mare încredere, Nicolae

290 VALENTIN BENIUC

Milescu l-a obţinut graţie bunei cunoaşteri a limbilor străine, deosebitde preţuite pe acele timpuri la curţile domneşti. În 1664, domnitorulValahiei a fost înlocuit de către Poartă cu un alt voevod, iar NicolaeMilescu îşi pierde din nou slujba, ori capuchehaele era omul deîncredere şi prietenul particular al domnitorului.

Repetatele schimbări de domnie, cauzate de situaţia nestatornicădin Moldova şi Valahia, nu i-au permis lui Nicolae Milescu să-şi facăcariera la care aspira. După cîţiva ani de peregrinări prin Europa, înPomerania îl întîlneşte pe fostul domnitor al Moldovei Gheorghe Ştefan,sosirea spătarului fiind pentru refugiatul domnitor mai mult decîtbinevenită. Milescu Spătaru este trimis la Paris în vederea obţineriisprijinului curţii franceze, regele Ludovic al XIV-lea promiţînd, în acestsens, că va interveni pe lîngă Poartă scriind în aceeaşi zi ambasadoruluisău la Haga o scrisoare în care îi ordona să militeze la Constantinopolpentru readucerea la domnie a prinţului exilat. Pînă la urmă însă,intervenţiile solului francez au fost ignorate.

Reîntors din misiune, mai rămîne în ţara vecină pînă la moarteadomnitorului exilat - 27 ianuarie 1668. Resemnat, el se întoarce înMoldova, unde domnea principele Iliaş Alexandru. Domnia lui Iliaş aprovocat numeroase nemulţumiri, acesta fiind străin de obiceiurile ţăriipe care o moştenise. Milescu Spătarul, fiind iniţiatorul unei serii deintrigi împotriva acestui domnitor, convinge Poarta de trădarea vasaluluimoldovean în favoarea Poloniei, cu care turcii se aflau atunci în război,reuşind în cele din urmă să obţină mazilirea acestuia. Milescu Spătarunu s-a bucurat însă de rezultatele propriilor uneltiri, ori voievodul careaflase de faptele lui a ordonat prinderea şi tăierea septului nazal alacestuia.

În ianuarie 1671, Milescu Spătaru se afla la Constantinopol, înpreajma patriarhului Dosithei al Ierusalimului, care avea bune relaţii cuRusia. Dosithei primeşte o scrisoare din partea ţarului în care cereasâ-i fie trimis pentru traducerea scrierilor religioase şi a corespondenţeidiplomatice un bun cunoscător al limbilor străine. El îl convinge pespătar să plece în Rusia înmînîndu-i o scrisoare de recomandare pentruţarul Alexei şi mai multe scrisori secrete cu caracter politic.


Sosit la Moscova, Nicolae Milescu este numit la 14 decembrie1671 şef al corpului de traducători din greacă şi latină la PosolskiiPricaz (Departamentul soliilor), cu o soldă de 100 de ruble pe an.Apreciindu-i erudiţia şi ataşamentul faţă de cauza pentru care servea,ţarul pune sub răspunderea lui Milescu Spătaru (1675) realizarea uneiimportante misiuni diplomatice pe lîngă împăratul Chinei. Ţarul Alexeiaspira luarea căilor comerciale între China şi Rusia sub propriile auspicii,asumîndu-şi şi rolul de supraveghetor al comerţului din Extremul Orientspre Europa, rezervîndu-şi totodată posibilitatea exportului de blănuricătre China. La 17 aprilie 1676, în urma ordinului expres al împăratului,caravana porni spre China.

Călătoria a durat aproape un an. Milescu Spătaru a fost primitde două ori în audienţă la împăratul Chinei, însă spre sfîrşitul lunii august1677, situaţia se înrăutăţeşte brusc. Nicolae Milescu, refuzînd săprimească în genunchi darurile împăratului, a fost nevoit să aşteptemai mult timp în ploaie răspunsul acestuia. Scrisoarea adresată ţaruluiRusiei conţinea expresii umilitoare, iar trimişilor ţarului li s-a ordonatsa părăsească imediat capitala imperiului.

De rînd cu activitatea politică şi diplomatică Nicolae Milescu,prin călităţile sale de cărturar, a contribuit esenţial la dezvoltarea gîndiriisocial-politice, filosofice, geografice, ştiinţelor naturii din Moldova şiRusia medievală.

Nicolae Milescu s-a stins din viaţă în 1708, la Moscova, în vîrstăde 72 de ani, după un serviciu de aproape patru decenii pe lîngă mariiîmpăraţi ai Rusiei, numele său fiind înscris pentru secole în măreaţacultură europeană.

292 VALENTIN BENIUC

Constantin Cantacuzino(1640-1716)

Constantin Cantacuzino, om politicşi mare stolnic al Valahiei, este una dintreremarcabilele personalităţi ale secolului alXVII-lea.

Născut în anul 1640, într-o familie deboieri nobili, Constantin Cantacuzino îşiîncepe studiile primare în casa părintească,fiind instruit de dascălii greci. La vîrsta de25 de ani el este trimis să-şi continuie studiile la Adrianopol, unde l-a avutca profesor pe Dionisie - călugăr grec din Ierusalim. După moartea acestuia,în anul 1666, el pleacă la Constantinopol, unde se familiarizează cu opereleliteraturii clasice greceşti şi problemele fundamentale ale filosofiei. Aflîndu-se aici, el stabileşte primele contacte cu cercurile diplomatice europene,cu care avea să menţină bune legături în deceniile următoare.

În aprilie 1667, prin contribuţia ambasadorului Angliei la Constan-tinopol, Cantacuzino pleacă în Italia să studieze la Universitatea dinPadova geografia, filosofia, fizica şi matematica. Frecventele călătoriila Veneţia, considerată în acea perioadă capitala diplomaţiei europene,i-au permis lui Cantacuzino să se familiarizeze cu vestita şcoalădiplomatică veneţiană. La Veneţia şi Padova Cantacuzino a însuşitprimele noţiuni şi metode diplomatice, unele aspecte din diplomatică,care se afirmase către acel moment ca o adevărată ştiinţă despredocumentele (tratatele) internaţionale. După o absenţă de aproximativ5 ani, în 1669, el se reîntoarce în ţara sa.

Imediat după înscăunarea fratelui său, Şerban Cantacuzino, ConstantinCantacuzino îşi începe cariera politico-diplomatică în calitate de marestolnic. Priorităţile activităţii sale diplomatice constau în consolidarea relaţiilorŢării Româneşti cu Austria. El reuşeşte să stabilească legături de culise cucurtea austriacă în speranţa slăbirii dominaţiei otomane cu ajutorulHabsburgilor. Însă, după ocuparea de către Austria a Transilvaniei (1687),stolnicul Cantacuzino ajunge la concluzia că vecinătatea Austriei este maimult ca ameninţătoare. Ţinînd cont de această conjunctură şi aspirînd la


consolidarea relaţiilor diplomatice cu Polonia, pentru a menţineindependenţa ţării sale, Cantacuzino stabileşte legături cu marele logofătmoldovean Miron Costin, care era un recunoscut adept al politiciipoloneze. Astfel, prin intermediul lui Miron Costin, Cantacuzinotransmite regelui Poloniei informaţii cu privire la situaţia internă dincadrul Imperiului Otoman, mişcarile flotei veneţiene din MareaMediteraneană şi armata austriacă din Transilvania.

După încheierea păcii de la Karlowitz (1699), stolnicul muntean îşireorientează activitatea diplomatică spre stabilirea unor relaţii politicecu puterile europene tentate să ducă război împotriva turcilor. Astfel,Cantacuzino stabileşte relaţii diplomatice cu Rusia, menţinîndu-le printr-un intensiv schimb de scrisori cu ţarul Petru cel Mare şi miniştrii guvernuluirus. Mesajele marelui stolnic cuprindeau date despre răscoalele izbucniteîn cadrul Imperiului Otoman, pregătirile de război ale turcilor şi tentativeletătarilor de a cîştiga autonomia. Cantacuzino adesea anexa la scrisorilesale planurile cetăţilor turceşti, aflate în construcţie sau în reparaţie;rapoartele agenţilor trimişi în diferite regiuni ale Imperiului Otoman, precumşi date privind numărul soldaţilor şi vaselor militare maritime.

Informaţiile trimise cuprindeau de asemenea date despre uneleevenimente politice şi diplomatice din Polonia, Ungaria şi chiar dinalte ţări îndepărtate cum ar fi – Anglia, Olanda, Germania, Austria şiFranţa. Toate acestea ne permit să menţionăm buna cunoaştere decătre Cantacuzino a situaţiei internaţionale în ansamblu.

Acumularea informaţiilor secrete privitor la situaţia internă din cadrulstatelor străine era posibilă datorită activităţii eficiente a cancelariei domneşti,condusă de către Constantin Cantacuzino. Pentru obţinerea operativă ainformaţiilor, stolnicul a creat o reţea de agenţi, care erau trimişi în diferiteregiuni ale Imperiului Otoman şi Europei Occidentale. Deseori, în calitatede agenţi secreţi erau angajaţi chiar membrii casei Cantacuzinelor (laConstantinopol aflîndu-se însăşi fiul său – Ştefan Cantacuzino).

Fiind de facto în fruntea politicii externe a Ţării Rămâneşti pe parcursulmai multor ani şi un fervent luptător împotriva Porţii, Constantin Cantacuzinoşi-a sfîrşit viaţa la fel ca Constantin Brîncoveanu, fiind omorît laConstantinopol împreună cu fiul său – Ştefan Cantacuzino – pentru trădare.

294 VALENTIN BENIUC

Jean-Batiste Colbert Torsy(1665-1748)

Jean-Batist Colbert, cunoscut înistoria diplomaţiei universale sub numelede markizul de Torsy, este considerat unuldintre cei mai remarcabili miniştri deexterne ai Franţei.

Jean-Batist Colbert s-a născut la 14septembrie 1665, în familia lui CharlesColbert, markiz de Crouassi, ministru alafacerilor externe şi rudă cu marele ministru de finanţe Colbert.

Tînărul Torsy a primit o educaţie aleasă. Deja la vîrsta de 8 aniscria în limba latină, iar la 16 ani studia documente vechi de politicăexternă, experienţă necesară în vederea desfăşurării practiciinegocierilor diplomatice. Pentru a aprofunda cunoştinţele tînăruluimarkiz, tatăl său îl trimite mai tîrziu la studii peste hotare.

Primele activităţi ale lui Torsy în domeniul diplomaţiei aveau caracterprotocolar. La vîrsta de 19 ani el a fost trimis în Portugalia, în frunteaunei delegaţii oficiale a cărei sarcină era să asiste la ceremonia deinaugurare a noului rege, iar la vîrsta de 20 de ani – la Copenhaga –pentru exprimarea condoleanţelor în legătură cu decesul reginei-mame.

În rezultatul participării la diferite negocieri, desfăşurate încapitalele europene: Stokholm, Viena, Münhen, Hamburg, Roma,Veneţia, Berlin, Neapole şi Londra, Torsy acumulează o bogatăexperienţă diplomatică. Aflîndu-se timp de 4 luni la Madrid, Torsy seocupă intensiv de corespondenţa diplomatică, de redactarea unorscrisori de mare impotanţă politică şi diplomatică pentru ţara sa.

Între anii 1692-1696 Torsy, activînd în ministerul afacerilorexterne, condus de către tatăl său, markizul de Crouassi, îl înlocuieştepreluîndu-i postul de ministru al afacerilor externe pentru o perioadăde 19 ani.

O preocupare constantă a noului ministru, în vederea promovăriiunei mai eficiente politici externe, a fost inclusiv reformarea aparatului


central al ministerului, reuşind să structureze din numărul mic dediplomaţi: personal de cifrare, interpreţi şi arhivari, o adevărată gardădiplomatică, care veghea cu perseverenţă interesele Franţei. La fel demult s-a implicat şi în activitatea de modificare a structurii ambasadelorFranţei, străduindu-se să consolideze în special funcţia de secretar alambasadei. A fost instituită procedura de acreditare a ambasadorilorşi trimişilor, iar în statele de personal al ambasadelor era prevăzutăactivitatea rezidenţilor oficiali şi a agenţilor secreţi. Astfel, datorităeforturilor depuse de Torsy în Europa a fost formată pentru primadată structura clasică a serviciului diplomatic.

Conştientizînd necesitatea studierii documentelor şi precedentelordiplomatice, în 1711 Torsy creează Arhiva ministerului afacerilor externefrancez. În acelaşi an, Torsy înmînează regelui Franţei Ludovic al XIV-lea un memorandum prin care motivează necesitatea perfecţionăriimecanismului de pregătire a cadrelor în domeniul relaţiilor diplomatice,prin crearea unei Academii. Deschisă în anul 1712, Academia includea6 bursieri şi 6 aspiranţi. Componenta de bază a procesului de instruire oconstituia studierea şi analiza materialelor din arhiva ministerului de resort.Torsy însuşi se interesa de succesele studenţilor săi.

Calităţile ce i-au permis lui Torsy să obţină importante beneficiipolitice şi diplomatice pentru Franţa erau reprezentate de abilitateaprofesională, onestitatea, mintea lucidă şi caracterul dur. Diplomatulfrancez Jule Kambon menţiona că Torsy, în acest sens a reuşit săspulbere toate prejudecăţile duşmănoase ale lui Sent-Simon faţă deel, iar Voltaire a declarat că “ministrul de externe, markizul de Torsy, aputut îmbina onestitatea cu viclenia”.

Markizul de Torsy a gestionat politica externă franceză într-operioadă destul de complicată, cînd ţara sa, fiind implicată în războiulpentru moştenirea spaniolă, provoacă formarea unei puternice coaliţiiantifranceze. Către 1709, cînd resursele Franţei erau practic epuizate,curtea de la Versaille a decis să încheie pace. Condiţiile de pace, pro-puse de către aliaţi, erau umilitoare pentru Franţa. În această situaţie,Torsy decide de a se implica personal în complicata serie de negocieri.Această decizie, în pofida eventualei ştirbiri din propria reputaţie, era

296 VALENTIN BENIUC

întemeiată pe jertfirea acesteia în favoarea reputaţiei statului său. “Nueste nimic mai onorabil pentru un ministru, decît o asemenea decizie”,scria în acest context Jules Cambon despre hotărîrea lui Torsy de aconduce personal delegaţia franceză la negocierile de pace cu ţărilecoaliţiei antifranceze.

După şirul de virtuţi pe tărîmul activităţii diplomatice şi îndatădupă moartea regelui Franţei Loudovic al XIV-lea, regentul Philip deOrleans, fără a lua în consideraţie testamentul regal în care se stipulamenţinerea lui Torsy în calitate de ministru de externe al Franţei, i-acerut acestuia să demisioneze, motivîndu-şi decizia prin intenţia de aschimba cursul politici externe spre o mai strînsă colaborare cu Anglia.

Torsy a murit la 2 septembrie 1748 la vîrsta de 80 de ani. Memo-riile şi notele sale intime constituie surse importante atît pentru istoriapoliticii externe a Franţei de la sfîrşitul secolului al XVII-lea – începutulsecolului al XVIII-lea, cît şi pentru istoria diplomaţiei în general.


Petru cel Mare (Petru I)(1672-1725)

Petru I, fiul ţarului rus Alexei Mihai-lovici de la a doua soţie Natalia Narâşkina,s-a născut în anul 1672.

Talentul de diplomat al lui PetruAlexeevici s-a manifestat pregnant întimpul vizitei pe care o întreprinde în Euro-pa în anii 1697-1698. El era un negociatordur, dar flexibil, capabil să accepte atunci cînd situaţia cerea şi o soluţiede compromis. Se remarca şi prin capacitatea de a genera în situaţiicritice, idei inedite, ce conduceau spre noi modalităţi de a ieşi dinimpas. Sinceritatea şi îndeplinirea obligaţiunilor, asumate prin semnareatratatelor, erau considerate de către Petru I calităţi indispensabile aleunui conducător de stat. În afară de forţa militară şi virtutea pe cîmpulde luptă, respectarea cuvîntului dat reprezenta pentru Petru I cheiasuccesului în politica externă.

În rezultatul acţiunilor diplomatice întreprinse de către Petru I încadrul aşa-numitei “Marea Solie”, Rusia reuşeşte să iasă din izolareapolitică şi economică în care se afla, reuşind stabilirea unor bune relaţiicu Austria, Danemarca, Brandenburg şi Polonia. După încheierea păciide la Constantinopol (1700), Petru I îşi îndreaptă atenţia spre Suedia,cu care a purtat mai multe războaie pentru influenţa la Marea Baltică.

Victoria în lupta de la Poltava (1709), a marcat începutul deveniriiRusiei în calitatea sa de mare putere europeană. Totodată, printr-oserie de căsătorii dinastice Petru I a extins influenţa Rusiei şi asupraunora dintre numeroasele cnezate germane, neînsemante din punct devedere militar şi strategic, dar importante prin legăturile politice şi derudenie pe care le aveau cu cele mai puternice curţi regale europene.

Petru I a acordat o atenţie deosebită reformării serviciului diplo-matic rus, organizîndu-l după modelul european. “Posolski Prikaz”-instituţia care se ocupa până în acel moment de problemele externe nuputea face faţă cerinţelor timpului, nefiind capabilă în măsura necesită-

298 VALENTIN BENIUC

ţilor să coordoneze ampla activitate diplomatică a imperiului. Procesulde reorganizare a acestei instituţii în “Colegiul Afacerilor Externe” iasfârşit către anul 1720. Activitatea Colegiului se afla sub controlul directal Ţarului şi se axa în special pe redactarea “hrisoavelor” către suveraniistrăini, a rezoluţiilor, a declaraţiilor şi a altor acte de mare importanţă,având în marea lor majoritate un caracter secret. Au fost create misiunidiplomatice permanente, a căror lipsă s-a resimţit acut încă din secolulal XVI-lea.

Petru cel Mare aplica cu ingeniozitate întregul set de instrumentediplomatice în realizarea politicii externe a Rusiei: alianţele militare şipolitice, acordurile şi înţelegerile internaţionale, asigurarea diplomaticăa politicii sale pe arena internaţională; personal participa la cele maiimportante negocieri, dirija nemijlocit activitatea ambasadoriloracreditaţi în ţările Europei de Vest şi în Turcia, deseori scria personalinstrucţiunile diplomatice şi semna acorduri redactate de el însuşi.

Menţionăm că în perioada domniei lui Petru cel Mare a fostformată o întreagă pleiadă de iluştri diplomaţi ruşi: A. A. Matveev,B. I. Kurachin, P. A. Tolstoi, T. F. Dolgoruchii, V. L. Dolgoruchii,P. P. Şafirov ş.a.m.d. Necesitatea instruirii propriilor diplomaţi eraimpusă de faptul că majoritatea diplomaţilor-mercenari, angajaţi decătre ţar în serviciul diplomatic rus, s-au dovedit a fi neloiali faţă deinteresele Rusiei.

Domnia lui Petru I (1689-1725) a însemnat pentru Rusia oevoluţie în toate domeniile activităţii de stat, ea transformând-o dintr-un stat medieval în unul modern. Diplomaţia lui Petru I a reuşit săscoată Rusia din izolaţionismul în care se afla, conferindu-i statutul demare putere a Europei.


Benjamin Franklin(1706-1790)

Una dintre marcantele figuri alediplomaţiei americane din perioada deeliberare naţională din America de Nordeste şi Benjamin Franklin (1706-1790) –renumit politician, filosof, inventator şisavant, revoluţionar şi diplomat. Cătremijlocul anilor ‘50 ai secolului al XVIII-lea, el era recunoscut în Europa şi Ame-rica de Nord ca promotor al ideilor iluministe, autor al unor importanteinovaţii în domeniul fizicii, fondator şi redactor al almanahului “SărmanulRichard”.

Benjamin Franklin s-a născut în 1706, în familia unui meşteşugardin oraşul Boston. De la vîrsta de 12 ani depune eforturi considerabileîn vederea autoinstruirii. Perioada de maturitate Franklin şi-a petrecut-oîn unul din principalele centre urbane ale Americii coloniale –Philadelphia. Anume aici, el desfăşoară o semnificativă activitateiluministă; organizează “Societatea meşteşugarilor şi comercianţilor”,care avea drept scop “autoperfecţionarea”; deschide o mică tipografie,care edita ziare şi almanahuri calendaristice. Datorită veniturilor obţinutedin activităţile sale poligrafice, Franklin devine o persoană influentă,ceea ce i-a permis dobîndirea unor funcţii importante în departamentelemunicipale şi crearea unui colegiu pentru tineri, care ulterior va sta labaza fondării Universităţii din Pensilvanya.

Spre sfîrşitul anilor ’40 ai secolului al XVIII-lea, Benjamin Franklinse implică activ în cercetarea fenomenelor atmosferice. Capacităţilesale deosebite de experimentator şi inventator au contribuit la realizareaunui şir de invenţii, una din care este şi paratrăsnetul. Cercetările îndomeniul fizicii realizate la Philadelphia au provocat discuţii în cercurileştiinţifice europene, contribuind, astfel, la răspîndirea popularităţii luiFranklin.

Datorită reputaţiei sale de savant, înţelepciunii şi perseverenţei,

300 VALENTIN BENIUC

legăturilor cu personalităţi de seamă, B. Franklin reuşeşte să devinăun reprezentant de vază al Americii coloniale în statele europene. Pînăla începutul conflictului militar dintre statele nord-americane şi metropolaengleză, Franklin s-a aflat la Londra în calitate de reprezentantdiplomatic al Statului Pensilvanya şi al altor colonii din America deNord. El depunea eforturi considerabile pentru apărarea intereselorcoloniilor americane în cadrul instituţiilor guvernamentale, utilizînd înacest scop şi paginile presei britanice. Odată cu începutul conflictului,Franklin se reîntoarce în ţară, pentru a participa activ la mişcarea deeliberare naţională, devenind unul din membrii Comisiei de redactarea Declaraţiei de Independenţă, elaborată de Thomas Jefferson.

Ruperea relaţiilor dintre Marea Britanie şi coloniile răzvrătite,războiul pentru independenţă au provocat schimbări considerabile înpolitica internaţională a puterilor europene. Anume în aceste condiţiipolitice, Franklin îşi începe ilustra sa activitate diplomatică în stateleeuropene.

Ţinînd cont de faptul că Franţa, condusă de Ludovic al XVI-lea,era principalul adversar al Angliei, Franklin miza pe susţinerea francezăîn vederea obţinerii asistenţei militare şi financiare. Fiind la Curtea dela Versailles, el încheie o înţelegere politică cu Franţa, practicînd odiplomaţie abilă şi totodată ofensivă, în raport cu guvernul de la Londra.În realizarea cu succes a acestor acţiuni diplomatice au contribuitluciditatea şi autoritatea lui B. Franklin ca savant, precum şi legăturilesale cu cercurile ştiinţifice şi literare din Europa.

Prezenţa sa la Paris entuziasma lumea. Ziarele şi saloanelereacţionau cu mare interes la auzul numelui lui Franklin; portretul luiapărea pretutindeni – în cafenele şi restaurante, pe tabacherele deprizat, pe batiste. Atît timp cît nu putea fi recunoscut ca reprezentantdiplomatic al Americii, el era considerat “ambasadorul Americii pelîngă poporul francez”. În calitate de ambasador al SUA în FranţaBenjamin Franklin s-a aflat 9 ani.

Reşedinţa lui Franklin în Passy era mereu vizitată de către mariireprezentanţi ai societăţii franceze, care simpatizau revoluţia americană.Farmecul personal, demnitatea sa de cetăţean al Americii, precum şi


accesibilitatea în comunicare au contribuit esenţial la crearea unei imaginifavorabile a întregii mişcări de eliberare naţională.

În 1785 Franklin se întoarce în ţară, lăsîndu-i întregii Europe unprofund sentiment de stimă faţă de personalitatea şi activitatea sadiplomatică. Figura acestui iscusit diplomat continuă şi pînă astăzi săprezinte un deosebit interes pentru comunitatea mondială.

O relevantă apreciere a activităţii diplomatice, desfăşurate decătre B. Franklin, îi aparţine lui Thomas Jefferson. Sosit la Paris încalitatea sa de trimis cu afaceri, Jefferson a fost întrebat de cătreministrul afacerilor externe al Franţei: “Dumneavoastră sînteţi cel careîl veţi înlocui pe doctorul Franklin?”. Răspunsul a fost pe cît de ingenios,pe atît de sincer – “Pe el nu-l poate înlocui nimeni, eu sunt doarsuccesorul lui”.

302 VALENTIN BENIUC

Antioh Cantemir(1709-1744)

Antioh Cantemir, fiul mezin al mareluicărturar al secolului al XVIII-lea şi domnitoral Moldovei Dimitrie Cantemir, refugiat înRusia după înfrîngerea luptei de la Stănileştidin 1711, s-a născut la 10 septembrie 1709.Primele cunoştinţe de carte sînt acumulateîn casa părintească, unde o mare importanţă se acorda studiilor, caelement integrant al tradiţiilor de familie. De instruirea copiilor în familiaCantemir se ocupa mama acestora pe nume Casandra, consideratăde contemporanii săi ca fiind o femeie deosebit de cultivată. În casăerau invitaţi diferiţi profesori greci, germani şi ruşi. Concomitent custudiile pe care le obţinea în familie, Antioh frecventa Academia slavo-greco-latină din Moscova. Apoi, cînd l-a însoţit pe tatăl său – DimitrieCantemir - în campania din Persia, s-a hotărît să rămînă la Astrahan,pentru a studia limbile străine, geografia şi istoria. La întoarcerea dinAstrahan, Antioh adresează o scrisoare ţarului rus - Petru I, în caresolicită permisiunea de a pleca în străinătate pentru a studia. În aceastăscrisoare se enumerau obiectele pe care dorea să le desăvîrşească laacel moment (la vîrsta de 15 ani), printre care: istoria, geografia,jurisprudenţa şi alte ştiinţe necesare formării unui om de stat şi diplomat.

La vîrsta de 22 de ani prinţului moldovean i s-a încredinţat primamisiune diplomatică. Astfel, la 1 ianuarie 1732, el pleacă la Londra încalitate de ambasador al Imperiului Rus. În drum spre Anglia(mai întîila Berlin, apoi la Haga), Antioh cumpăra cărţi, stabilea legături cumulte librării de renume din Europa. La Haga va încerca, cu sprijinulcontelui Gavrila Golovkin – ministrul plenipotenţiar rus în Olanda, săediteze manuscrisele lui Dimitrie Cantemir.

Misiunea diplomatică la Londra nu începe în cele mai bune condiţii.Vîrsta amabsadorului nu inspira încredere atît ministrului de externerus – Ostermann, cît şi demnitarilor englezi, care puneau la îndoialăcapacităţile profesionale ale lui Cantemir. Însă tînărul diplomat


demonstrează contrariul. Timp de 6 ani eforturile lui diplomatice eraudirecţionate spre intensificarea şi consolidarea relaţiilor politice,economice şi tehnico-ştiinţifice dintre Rusia şi Anglia. Corespondenţadiplomatică a lui A. Cantemir conţinea o profundă analiză a politiciiinterne şi externe a statelor europene.

În luna martie 1738, A. Cantemir este numit ambasador al Rusieila Paris. În scrisorile sale trimise în St. Petersburg, el analizanesinceritatea cabinetului francez faţă de Rusia, acţiunile de subminareîn Suedia, politica filo-turcă a cardinalului şi prim-ministrului francezde Fleury. Fostul ambasador la Londra era considerat adversar alFranţei, care, în opinia Parisului, transmitea în Rusia doar informaţiidefavorabile guvernului francez. În plus, situaţia dificilă a diplomatuluiera agravată şi de nesiguranţa materială şi indiferenţa curţii ruseşti faţăde demersurile repetate ale ambasadorului de a suplimenta subvenţiile.Lipsa de bani era compensată prin inteligenţa, prezenţa de spirit şisinceritatea, care au condus la recunoaşterea autorităţii lui Cantemir lacurtea lui Ludovic al XV-lea.

Antioh Cantemir avea o sănătate precară, suferea de o boală destomac ce a evoluat, în cancer. În ultimii ani de viaţă, boala s-a agravat,la care s-au mai alăturat şi alte complicaţii pulmonare, grăbindu-i astfelsfîrşitul survenit la 11 aprilie 1744, în Franţa. Moartea lui Cantemir aafectat puternic prietenii săi, printre care îl regăsim pe Montesquieu,care cu această ocazie scria: “Veţi găsi peste tot prieteni care vorînlocui pe cel pe care l-aţi pierdut, însă Rusia nu v-a înlocui uşor unambasador de calitatea lui Cantemir”.

304 VALENTIN BENIUC

Charles Maurice deTalleyrand-Perigord

(1754-1838)

Charles Maurice de Talleyrand-Pe-rigord a rămas în istoria Franţei ca unul dinfondatorii diplomaţiei clasice, cel mai activpersonaj al epocii napoleoniene, unul dintrecei mai proeminenţi diplomaţi ai Europei dinprima jumătate a secolului al XIX-lea.

Talleyrand s-a născut la 2 februarie1754, într-o veche familie aristocratică din Franţa. În perioada anilor1760-1778, îşi face studiile la colegiul parisian Arcour, mai apoi launul din seminarele duhovniceşti şi în sfîrşit la Universitatea dinSorbonna. Abat la Saint-Denis la vîrsta de 21 de ani, apoi episcop deAntun (1789), Talleyrand se angajează în activitatea politică în calitatede reprezentant al clerului. Se pronunţă în favoarea monarhieiconstituţionale şi adoptă o atitudine critică faţă de sistemul religiosexistent. Propune naţionalizarea averilor bisericeşti, participă laredactarea regulamentului clerical, devenind mai apoi capul noului sistemconfesional din Franţa. Răspopit în ianuarie 1791 şi temîndu-se să nufie învinuit, după căderea monarhiei, de relaţii cu curtea regală,Tayllerand se refugiază în Anglia. În 1792, fiind expulzat din aceastăţară, ajunge în SUA de unde revine în Franţa în 1796. Anii de zbuciumîn afara ţării se finalizează cu revenirea lui Talleyrand în marea politicăfranceză, atribuindu-i-se unul din primele roluri în guvernarea ţării. Fiindnumit ministru al afacerilor externe, el reuşeşte să realizee serioasereforme în vederea transformării ministerului de externe într-o instituţiebine organizată şi eficientă. Din momentul cînd guvernul devinenepopular, Tayllerand demisionează, angajîndu-se activ în pregătirealoviturii de stat din 9 februarie 1799, în rezultatul căreia la putere înFranţa vine Napoleon Bonaparte, cu care îşi leagă soarta politică pînăîn 1809.

Biografii lui Tayllerand menţionează că acesta era înzestrat cu o


deosebită capacitate de adaptare la noile condiţii, cu un puternic spiritpractic şi cu o preferinţă accentuată pentru rezultatele imediate.Contemporanii remarcau criticismul, cinismul şi, totodată, superficia-litatea prin care se manifesta renumitul francez; el iubea banii şi seoferea a fi corupt de către englezi, ruşi, austrieci, olandezi şi încă demulţi alţii. Cu toate acestea, remarca Tarle - unul din cei mai profunzicercetători al vieţii şi activităţii lui Talleyran, acesta respecta o anumită“etică” a spionajului: dacă nu izbutea să realizeze cele promise, întorceabanii primiţi în calitate de plată pentru serviciile sale. Acordînd asemeneaservicii marilor puteri, el reuşea să rămînă şi un iscusit apărător alintereselor naţionale ale Franţei.

După căderea lui Napoleon, Franţa se pomeneşte într-o izolareinternaţională totală. Tayllerand pleacă în Anglia, unde aplicînd cu succesmetodele diplomaţiei clasice bazate pe principiul realismului politic şidemonstrînd remarcabile calităţi de negociator reuşeşte să atenuezeşocul loviturii pe care Franţa o încasase de la imperiul rus. Fiind înfruntea guvernului provizoriu, ineditul politician şi diplomat contribuieactiv la revenirea burbonilor la putere.

La Congresul de la Viena (1814-1815) Talleyrand reprezintăFranţa în calitate de ministru de externe al lui Ludovic al XVIII-lea.Activitatea sa la acest congres a reprezentat apogeul carierei sale diplo-matice. Insistînd asupra aplicării “legitimismului”, unul dintre cele maiimportante principii din dreptul internaţional, el a obţinut excludereapretenţiilor teritoriale faţă de Franţa de pe agenda întrunirii. Mai mult,el izbuteşte să creeze o alianţă secretă dintre Franţa, Austria şi Angliaîmpotriva Rusiei şi Prusiei.

După revoluţia din 1830, Talleyrand îl susţine pe regele Louis-Philipp de Orleans şi în calitatea sa de ambasador la Londra(1830-1834) se implică ca mediator în procesul de negociere a recu-noaşterii independenţei Regatului belgian.

Prevăzător şi ager, abil şi şiret, dispunînd de o deosebită culturăpolitică, Talleyrand a supravieţuit în funcţia de ministru al afacerilor externetrei regimuri de guvernare: Directoratul, Consulatul şi Imperiul luiNapoleon, cît şi domnia a doi regi din dinastia Bourbonilor - Loudovic

306 VALENTIN BENIUC

al XVIII-lea şi Louis-Philipp de Orleans. Din 1790 şi pînă în 1834,Talleyrand a depus de 18 ori jurămînte de credinţă guvernelor franceze.

Mereu în centrul evenimentelor politice de importanţă majoră,foarte activ, dar neemotiv, realist şi cinic, Tayllerand şi-a pus experienţaîn slujba Franţei fără a-şi neglija cîtuşi de puţin interesele personale. Afost o personalitate care a provocat opinii şi atitudini controversateatît contemporanilor, cît şi posteriorilor. Pînă şi vestea morţii sale în1838 a provocat exclamări ironice: “Oare într-adevăr cneazulTalleyrand a murit? Ar fi interesant pentru ce i-a trebuit aceasta acum!”


James Monroe(1758-1831)

James Monroe - al cincilea preşe-dinte al SUA- una dintre cele mai proemi-nente figuri ale diplomaţiei americane, carea contribuit activ la lupta pentru indepen-denţa şi consolidarea SUA, s-a născut înprimăvara anului 1758 într-o localitate dinapropierea rîului Monroe, statul Virginia.

După o copilărie plină de aventuri, întoamna anului 1774, se înscrie la Colegiul“William şi Mary” din Williamsburg, capitalaVirginiei. Însă la 19 aprilie 1775, zi în care s-a înregistrat ciocniri sîngeroaseîntre trupele britanice şi detaşamentele de patrioţi americani de la Lexingtonşi Concord, James Monroe alături de mai mulţi profesori şi studenţiabandonează studiile şi se înscrie voluntar în Armata Continentală, condusăde către George Washington. La vîrsta de 20 de ani devine comisar militarpe lîngă guvernatorul Virginiei, Thomas Jefferson. Tocmai relaţiile apropiatecu Jefferson, autorul “Declaraţiei de Independenţă” a SUA, vor exercitao influenţă profundă şi de durată asupra lui Monroe.

Eforturile şi seriozitatea cu care îşi îndeplinea obligaţiunile au constituitun suport esenţial în desemnarea sa în calitate de senator în primulCongres, din partea Adunării legislative a Virginiei, funcţie pe care o vadeţine pînă în anul 1794, cînd va fi trimis în prima misiune diplomatică.

După proclamarea neutralităţii în conflictul armat dintre Franţa şiAnglia, James Monroe este desemnat în funcţia de ambasador alStatelor Unite la Paris, activitatea în această postură fiind criticatăvehement de către autorităţile de la Washington, inclusiv pentru discursulsău în faţa Convenţiei Naţionale în care se declara deschis sprijinulpentru Franţa. Activitatea sa diplomatică se complică odată cusemnarea tratului comercial de la 13 noiembrie 1794 dintre John Jay,preşedintele Curţii Supreme a SUA, cu autorităţile de la Londra. Înacest context, alternativa preşedintelui SUA G. Washington constadoar în demiterea lui James Monroe. După ce revine în SUA, Monroe

308 VALENTIN BENIUC

este ales în 1799 guvernator al statului Virginia, funcţie pe care o vadeţine pînă în 1802.

Ţinînd cont de experienţa diplomatică acumulată, lui Monroe i seîncredinţează în 1803 soluţionarea problemei Louisiana. Conform tratatuluidin 1763, acest teritoriu a fost cedat de către Franţa Spaniei. Datorită abili-tăţii diplomatice a lui Monroe, Louisiana devine parte componentă a SUA.

După această misiune de succes, el este numit ambasadorplenipotenţial şi extraordinar cu misiunea de a negocia cu guvernul spaniolsecesiunea Floridelor. Prin decizia lui Th. Jefferson, Monroe urma să-şidesfăşoare activitatea sa diplomatică nu doar în Franţa şi Spania, dar şiîn Marea Britanie. Aflîndu-se la Londra (20 iulie 1803), Monroe înţelegecă negocierile pentru achiziţionarea Floridelor au suferit un eşec total,Spania împotrivindu-se categoric să cedeze aceste teritorii. Întors înţară, spre sfîrşitul anului 1807 Monroe se retrage la Albermale (Virginia),unde în toamna anului 1808 află că această problemă a fost soluţionatăîn favoarea SUA. Puterile europene, în primul rînd Franţa şi Anglia, auprotestat categoric împotriva anexiunii. În aceste împrejurări, preşedinteleMadison îl numeşte pe James Monroe în funcţia de secretar de stat(noiembrie 1811) pentru a diminua din tensiunea acestor proteste.

În pofida faptului că Monroe refuză să-şi depună candidatura laalegerile prezindenţiale (toamna anului 1816), peste patru ani, în 1820,el este ales doar cu un singur vot contra, preşedinte al SUA. Cel ce avotat contra Plumer din New Hampshire a făcut-o din simplul motiv,ca Washington - primul preşedinte al SUA - să rămînă singurulpreşedinte ales în unanimitate.

Alături de alte succese remarcabile, lui James Monroe i sedatorează semnarea tratatului cu Spania (22 februarie 1919) conformcăruia Madridul consimţea cedarea Floridei de Vest şi Floridei de EstSUA, fără nici o recompensă financiară.

Promotor al intereselor naţionale ale Statelor Unite, preşedinteleJames Monroe lansează la 2 decembrie 1823 renumita “doctrinăMonroe” Congresului SUA, considerată de către istorici drept un succespolitic remarcabil. După retragerea sa de la preşidenţie (martie 1825),James Monroe îşi petrece ultimii ani de viaţă la o vilă situată în apropiereacasei fiicei sale Maria. Moare la 4 iulie 1831, la New-York.


Ioan Capodistria(1776-1831)

Ioan Capodistria s-a născut la 31ianuarie (11 februarie) 1776, într-o familiede aristocraţi, pe insula Carfu. În 1994 eleste admis la Universitatea din Padova,unde îşi făceau studiile copiii aristocraţilorionici. La Padova, cît şi în Veneţia, Capo-distria studiază medicina , în acelaşi timpluînd cursuri de ştiinţe ale diplomaţiei,drept şi filosofie.

În 1803-1806, el suplineşte funcţia de secretar de stat al RepubliciiUniunea celor Şapte Insule, ce constituia începutul instituţionalizării statuluigrec din perioada modernă, format pe baza cîtorva insule Ionice. Învirtutea funcţiei ce o deţinea, Capodistria colabora cu reprezentantulRusiei G. Mocenigo, care repetat informa conducerea imperiului desprealesele capacităţi ale tînărului secretar de stat. După transmiterea,conform tratatului de la Tilzi (1807), insulelor Ionice Franţei, Capodistriaeste invitat să treacă la slujba Rusiei. Acesta, la rîndul său, intervine curugămintea pe lîngă graful N. P. Rumeanţev de a fi desemnat în calitatede ministru-rezident în Milan sau în Moldova şi Valahia “pentru activităţice se referă la statistică, comerţ şi ştiinţă”.

La începutul lunii mai 1812, Capodistria este delegat de cătreRumeanţev la Bucureşti pentru a fi numit în fruntea cancelarieidiplomatice a amiralului Ciceagov. Cancelaria, de fapt, îndeplineafuncţia departamentelor Orientului Mijlociu şi Balacani ale Ministeruluide Externe al Rusiei.

În noiembrie 1813, Capodistria este delegat de către AlexandruI într-o misiune diplomatică specială în Elveţia, după care în octombrie1814, el este trimis de către ţar în calitate de expert la Congresul de laViena. După aceste activităţi diplomatice, ad-hoc, în septembrie 1815,a fost emis înaltul decret cu privire la desemnarea lui în funcţia desecretar de stat pe probleme de politică externă, punîndui-se în sarcină

310 VALENTIN BENIUC

finalizarea tratativelor cu Franţa şi semnarea tratatului de pace (20noiembrie 1815). Alexandru I, apreciind ilustrele capacităţi diplomaticeale lui Capodistria, în august 1816, acesta este numit în frunteaMinisterului Afacerilor Externe al Rusiei. Este de remarcat că dirijareaacestui minister era realizată în tandem cu alt secretar de stat – K. B.Neselrode. În responsabilitatea lui Capodistria se aflau relaţiile Rusieicu statele orientale, inclusiv Imperiul Otoman, iar Neselrode eraresponsabil de relaţiile Rusiei cu ţările Europei de Vest.

În afacerile orientale, Capodistria promova politica “paşilorconcreţi”. El a elaborat planul politicii externe a Rusiei faţă de Turcia,considerînd că Moldova, Valahia şi Serbia trebuiau să fie transformateîn state practic independente faţă de Poartă şi unite într-o alianţă politicăsub protecţia marilor puteri. Secretarul de stat pleda pentru eliberareaGreciei de sub ocupaţia otomană şi edificarea statului grec. Mai tîrziuînsă, Alexandru I respinge acest plan, după care urmează şi ostracizareapolitică a lui Capodistria. În cadrul unei audienţe particulare (1922),Alexandru I îi propune lui Capodistria să-şi ia un concediu pentruîntremarea sănătăţii, fapt ce însemna demisionarea acestuia din funcţiadeţinută. În această situaţie Capodistria îi relata corespondentului săude pe insulele Ionice D. Romas: “Renaşterea şi veritabila independenţăa poporului pot fi obţinute doar de el însuşi. Ajutorul din afară poateconsolida aceste realizări, însă nu le poate produce”.

Fascinează nu doar capacităţile diplomatice ale lui Ioan Capo-distria, dar şi spiritul lui patriotic care s-a manifestat printr-o luptăacerbă pentru stabilitatea greacă, pînă în ultima zi din viaţă. La 9octombrie 1831, Capodistria este omorît printr-o acţiune de complot,provocată de agenţii secreţi occidentali.


Metternich(1773 - 1859)

Prinţul Klemens Wenzel NepomukLothar von Metternich, proeminentdiplomat austriac şi figură influentă înpolitica europeană din prima jumătate asec. XIX, s-a născut în familia unui diplo-mat austriac la 15 mai 1773, la Koblenz.

Studiază la Universităţile din Stras-bourg şi Mainz filosofia, dreptul şi diplo-maţia. Profesorii sînt frapaţi nu doar de inteligenţa tînărului Mettrnich,dar şi de lipsa de sinceritate şi de vanitatea lui. La vîrsta de 21 de ani,în 1794, el îşi începe cariera diplomatică pe care nu o va părăsi decîtîn 1848. La început el este desemnat în calitate de ambasador la Berlin,împăratul Austriei considerînd important menţinerea unor relaţii de bunăînţelegere cu cele mai proeminente personalităţi publice din Prusia.

În calitatea sa de diplomat Metternich se deosebea printr-oprofundă inteligenţă, puternică stăpînire de sine, caracter ascuns şiviclenie. Metternich a fost singurul om politic care a ştiut să cîştigedeplina încredere a împăratului Francisc al II-lea, care l-a numit ministrude stat, iar mai apoi cancelar al Imperiului habsburgic, încredinţîndu-iîncheierea păcii de la Viena (14 octombrie 1809), cu Napoleon.

Una din principalele preocupări diplomatice ale lui Metternichconsta în a stabili relaţii tolerabile cu împăratul francez, mediind cusucces, în acest sens, căsătoria lui Napoleon cu Maria Louise, fiicaîmpăratului austriac, obţinînd astfel anularea prevederilor tratatului dela Schonbrunn (octombrie 1809), în urma căruia Austria era obligatăsă cedeze o parte considerabilă din propriul teritoriu.

În afara preocupaţiilor de slăbire a presiunilor politice asuprahabsburgilor, Meternich a jucat un rol deosebit în formarea coaliţieiantinapoleoniene, fapt pentru care împăratul Francisc i-a conferit titlulde prinţ ereditar. Scena pe care Metternich urma să-şi joace rolul decorifeu al diplomaţiei europene avea să fie Congresul de la Viena

312 VALENTIN BENIUC

(1814-1815). La Congres se hotăra soarta mai multor ţări de pe bătrînulcontinent, precum a Europei în ansamblu. Această situaţie crea omulţime de neînţelegeri, probleme şi animozităţi între participanţii laacest for istoric. Prima conferinţă s-a soldat cu un eşec total din cauzaproblemei poloneze. Metternich, în postura sa de preşedinte alCongresului, pune în aplicare virtuoasele sale calităţi de organizator şidiplomat, pentru a păstra buna înţelegere şi atmosfera de lucru.

În trenanta perioadă cît a durat Congresul, Metternich a organizato adevărată cavalcadă de festivităţi, sărbători şi fastuoase banchete,fapt pentru care era frecvent criticat. Este de remarcat însă că atmosferarespectivă îl ajuta pe Metternich să-i prindă pe negociatori în momentelede destindere, să ţeasă cît mai multe şi mai inpenetrabile intrigi. Metternicha folosit toate ocaziile, a depăşit toate obstacolele, a făcut tot ce a fostnecesar ca în numele “restauraţiei”, al “legitimităţii” şi al “echilibruluieuropean” Austria să obţină cît mai multe avantaje, iar ceilalţi participanţiai Congresului să rămînă convinşi de necesitatea rezultatelor atinse.Metternich a obţinut adoptarea hotărârii de creare a Uniunii germane înfrunte cu Austria, iar pentru a izola Rusia şi a limita puterea ei dupăvictoria asupra lui Napoleon, el încheie împotriva acesteia un acord secretcu Anglia şi Franţa. Împăratul austriac a rămas nespus de satisfăcut deserviciile lui Metternich în asigurarea păcii şi ordinii în Europa, în special,în restaurarea superiorităţii Austriei de odinioară.

După Congresul de la Viena, marele diplomat contribuie laedificarea şi durabilitatea unui echilibru european, menţinut prin intervenţiiarmate şi serioase presiuni economico- financiare. De rînd cu parteneriisăi de coaliţie din Sfînta Alianţă, a construit un organism politic european,o alianţă militară axată pe o ideologie arhiconservatoare, obiectivulprimordial al căreia era lupta cu mişcările revoluţionare şi de eliberarenaţională în Europa. În perioada care a urmat Vienei, Metternich a jucatrolul decisiv în conducerea sistemului internaţional edificat şi interpretareaexigenţelor Sfintei Alianţe. Extraordinara abilitate diplomatică i-a permisacestuia să-i convingă pe aliaţi, care indiscutabil reprezentau serioaseameninţări geopolitice la adresa Imperiului Austriac, de faptul că pericolulideologic exercitat de revoluţie le contracara oportunităţile strategice.


Marile succese ale diplomaţiei lui Metternich prefaţau însă marileînfrîngeri. Mişcările revoluţionare din întreaga Europă au început săsfîşie pînza de păiangen ţesută de Metternich. Principiile Sfintei Alianţedeveneau tot mai vulnerabile şi mai puţin respectate chiar de cătreînsăşi autorii acestora. Viena îşi pierdea treptat din influenţa sa înEuropa, iar pacea de la Adrianopol reprezenta o serioasă înfrîngerepentru Austria ca putere cu interese mari în zona balcanică. Strălucitacarieră diplomatică şi politică a lui Metternich sfîrşea lamentabil.Lovitura de graţie aplicată sistemului geopolitic european, edificat cuparticiparea consacrată a marelui diplomat austriac a fost dată înperioada mişcărilor sociale şi politice europene din 1848. Metternichdemisionează şi pleacă în Anglia unde moare uitat de toţi în 1859 lavîrsta de 86 de ani.

Este de menţionat că din toţi cei care au marcat profund istoriasecolului XIX, Metternich a fost cel mai durabil în postura sa de “vizitiual Europei”, care cu puţin timp înainte de moarte spunea cu mîndrie:“Eu am fost temelia ordinii”.

314 VALENTIN BENIUC

Karl Nesselrode(1780-1862)

Karl Nesselrode s-a născut la 2 de-cembrie 1780 la Lisabona. Tatăl său,contele Maximilian Vilhelm Karl Nessel-rode, schimbîndu-şi de cinci ori cetăţenia,a servit în calitate de diplomat în Austria,Olanda, Franţa, Prusia şi Rusia. Mamasa, baronesa Luiza Gontar, l-a educat pemicul Karl în spiritul religiei protestante,fapt ce s-a resimţit pe tot parcursul vieţiişi carierei sale diplomatice. El primeşte studii gimnaziale în una dininstituţiile Berlinului, după care îşi începe serviciul militar în calitate demiciman.

În 1801, după o încercare eşuată de a-şi face cariera militară,Nesselrode îşi începe activitatea diplomatică, fiind angajat în misiuneadiplomatică rusă din Germania în calitate de funcţionar, apoi trimis înaceeaşi postură la Haga, Berlin, Paris. În aceste circumstanţe, el facecunoştinţă cu recunoscutul om de stat K. Metternich, pe care-l consi-dera un diplomat genial, ale cărui sfaturi “totdeauna erau salvatoare”.

În 1811 Nesselrode a fost desemnat în funcţia de secretar destat pe lîngă Alexandru I. În perioda războiului ruso-francez (1812),el îndeplinea diverse misiuni diplomatice în cadrul armatei, iar în cam-pania împotriva lui Napoleon (1813-1814), el îl însoţea pe AlexandruI în diferite misiuni diplomatice. A participat activ la lucrările Congresuluide la Viena (1814-1815). După terminarea războiului cu Franţa,Nesselrode a luat parte la toate congresele care au urmat, insistîndîmpreună cu Metternich asupra menţinerii absolutismului european.

În 1816 Karl Nesselrode este desemnat în calitate de Ministrude Externe al Rusiei, responsabil de direcţia europeană, de cea orientalăfiind responsabil grecul Ioan Capodistria, care era mult mai abil şibine instruit, fapt ce provoca invidia colegului său. Cînd în Grecia s-aînceput mişcarea de eliberare naţională, Nesselrode împreună cu


Metternich s-au pronunţat categoric împotriva susţinerii acesteia,influenţîndu-l în acest sens pe Alexandru I.

În 1822 Nesselrode, după destituirea lui Capodistria din fucţiade ministru, rămîne de unul singur în fruntea ministerului de externerus, păstrînd acest post după sine şi în perioada domniei lui Nicolai I.Obiectivul de bază al politicii externe promovate de către Nesselrodeconsta în apropierea maximă de Austria, sub influenţa căreia Rusia aparticipat în campania militară împotriva Ungariei, salvînd monarhiaaustriacă .

În 1844 Nesselrode este desemnat în funcţia de prim-ministru alimperiului, rămînînd în exerciţiu pînă în 1856, cînd este destituit. Atîtpe plan extern, cît şi intern Karl Nesselrode se pronunţa categoricîmpotriva orişicărei mişcări liberale, pledînd pentru conservarea relaţiilorsclavagiste şi menţinerea cenzurii.

Karl Nesselrode şi-a scris biografia pînă în 1815 (“Autobiog-raphie”, Paris, 1866), care a fost publicată în limba franceză.

316 VALENTIN BENIUC

Henry John Temple(Lord Palmerston)

(1784-1865)

Vestitul diplomat britanic, HenryJohn Temple - Lordul Palmerston, s-anăscut în Westminster la 20 octombrie1784, într-o veche familie de nobili anglo-saxoni. A fost educat la celebra şcoală dinHarrow, urmând mai târziu Universităţiledin Edinburgh şi din Cambridge. La vârstade 18 ani, după moartea timpurie a tatăluisău, Henry John obţine titlul de cel de-al III-lea Viconte Palmerston.

Palmerston îşi începe cariera politică în calitate de membru alguvernului conservator (tory), fiind desemnat în funcţia de Lord alAmiralităţii, iar mai târziu în cea de Secretar de stat la Ministerul deRăzboi. În 1830 Palmerston acceptă propunerea Lordului Grey şiguvernului său liberal (whig) de a deveni şeful Ministerului AfacerilorExterne. În gestionarea politicii externe a Angliei Palmerston se vadistinge printr-o serie de calităţi impresionante pe care le recunoaşteaînsuşi K. Marx: “polemist desăvîrşit, memorie atotcuprinzătoare, tactneîntrecut, prezenţă de spirit”.

Devenind şef al diplomaţiei britanice şi menţinînd acest post peparcursul a trei decenii, Lordul Palmerston a exercitat o influenţă majorăasupra destinului multor ţări din Europa. Primul mare succes diplomatical lui a fost obţinerea independenţei Belgiei în faţa pericolului anexăriiei de către Franţa.

Politica externă promovată de Palmerston se axa pe trei priorităţide bază: păstrarea păcii şi balanţei puterilor în conformitate cu prevederileTratatului de la Paris din 1815; menţinerea superiorităţii navale britanice;protejarea drepturilor cetăţenilor britanici în străinătate.

Palmerston promova o politică externă agresivă, ameninţîndfrecvent guvernele străine, în scop de şantaj politic, cu forţa navalăbritanică. Implicarea flotei militare în toate afacerile politice ale Marii


Britanii a devenit vestită prin termenul “diplomaţia de canonieră”(gunboat diplomacy).

Palmerston susţinea că principalul obiectiv al politicii externebritanice trebuie să rezidă în creşterea continuă a influenţei Angliei înlume, considerînd în acest sens că Rusia şi Franţa constituie un pericoldirect pentru interesele Marii Britanii. Pentru Palmerston echilibrul deputere s-a transformat într-un principiu de bază al politicii britanice.Dacă în anii ’30 aliatul Marii Britanii împotriva coaliţiei lui Metternich(din care făceau parte Austria, Prusia şi Rusia) era Franţa, mai târziuPalmerston n-a ezitat să încheie un acord secret cu Rusia în problemaorientală. “Este greşit să se creadă că Anglia trebuie să aibă prieteni şiduşmani eterni, doar interesele ei trebuie să fie eterne şi perpetue”,deseori menţiona Palmerston.

Convingerea ministrului de externe britanic în faptul că ImperiulOtoman e departe de a fi omul bolnav al Europei se va dovedi a fihotărîtoare pentru soarta Orientului, împiedicînd cotropirea şi împărţireaacestuia. La 13 iulie 1841 la Londra a fost semnat un nou acord întrecele cinci mari puteri europene prin care se obligau să apere integritateateritorială şi independenţa Inperiului Otoman. Triumful îi aparţinea înîntregime lui Palmerston.

Demis în 1844 în rezultatul căderii guvernului, Palmerston estenumit în 1846 pentru a treia şi ultima oară ministru de externe la vîrstade 62 de ani. Cinci ani mai tîrziu i se oferă postul de ministru de interneîn care se încadrează cu toată energia lui de a cunoaşte şi a producerezultate benefice pentru ţara sa.

În 1855, la vîrsta onorabilă de 71 de ani, lordul Palmerston devineprim-ministru al Marii Britanii. După terminarea războiului din Crimeea,Palmerston se implică în problemele de unificare a Italiei. Cu mareabilitate, primul ministru britanic reuşeşte să substituie Franţa înrecunoştinţa popurului italian şi să consolideze în mentalitatea acestuiaconvingerea că fără sprijinul Angliei unitatea Italiei nu s-ar fi realizat.

Atitudinea lui Palmerston faţă de războiul de seccesiune din SUAavea un caracter mai complex. Idealul lui Palmerston consta îninstituirea a două state nord-americane independente: Federaţia nordică

318 VALENTIN BENIUC

şi Confederaţia sudică. Instinctiv dar şi din interes pentru ţara saPalmerston nu putea simpatiza decît Sudul.

Faţă de Prusia Palmerston nu nutrea nici încredere şi nici stimă.În 1848 şi 1849 el o silise să respecte drepturile Danemarcei asupraducatelor germane de Holstein şi Slesvig avîndul atunci de partea sape ţarul Nicolae I. În acest context acţiunile energice ale lui Bismark ise păreau lipsite de sens şi de perspectivă politică. De fapt, totul s-adovedit a fi invers şi, totodată, simplu - steaua lui Palmerston apunealin şi maestuos, ascunzînd insistent slăbita capacitate a bătrînului lordde a mai percepe realitatea ca altă dată.

La 18 octombrie 1865, Palmerston s-a stins încet din viaţă încasa de pe moşia din Brocket. Nu se aştepta nimeni să-l vadă murind,li se părea etern. La 22 februarie 1866 el a fost înmormîntat în criptagloriilor naţionale britanice din Westminster Abbey.


Alexandr Mihailovici Gorceakov(1798-1883)

Cneazul Gorceakov ocupă, pe bunădreptate, un loc deosebit în istoria diplo-maţiei universale. Recunoscut nu doar înRusia, ci şi peste hotarele ei, Gorceakovera apreciat de către contemporanii săi caun veritabil “maestru în arta diplomatică”.

Născut în anul 1798, într-o familienobilă, Gorceakov primeşte o educaţiealeasă. În anul 1811, absolveşte gimnaziullui Alexandru I din Sankt-Petersburg, iarmai apoi susţine cu excelenţă examenele de admitere la liceul dinŢarskoe Selo, unde timp de 6 ani îşi face studiile împreună cu Puşkin,Puşcin, Veazemski.

Deja în anii de studenţie el era obsedat de perspectiva cariereide diplomat. Spre sfîrşitul studiilor în acest prestigios liceu, el îşi notaîn zilnicul său intim: “Am ales cel mai nobil domeniu de activitate –diplomaţia. Acum mă strădui să învăţ limbile străine”.

Absolvind liceul cu medalie de aur, Gorceakov, care vorbea foartebine nu doar rusa, ci şi franceza, germana, engleza, italiana îşi începecariera diplomatică la vîsta de 19 ani, fiind angajat în anul 1817 laMinisterul Afacerilor Externe în funcţie de consilier titular. Primulîndrumător în activitatea sa practică a fost contele I. Capodistria, peatunci – secretar de stat la ministerul afacerilor externe pe problemeleOrientului.

În anii 1820-1822 Gorceakov, însoţindu-l pe ministrul afacerilorexterne Nesselrode la Congresele “Sfintei Alianţe” de la Tropau, Leibahşi Verona, acumulează o preţioasă experienţă diplomatică pestehotarele ţării, ca mai apoi să fie numit în calitate de prim-secretar alambasadei ruse în Anglia. Complicatele relaţii cu Nesselrode auconstituit însă o piedică în calea manifestării înaltelor sale capacităţi demuncă, aplicării în practică a limbilor străine, a isteţimii şi erudiţiei încadrul misiunilor diplomatice de la Londra, Roma, Berlin, Florenţa,

320 VALENTIN BENIUC

Viena. Invidia bătrînului ministru de externe al Rusiei faţă de capacităţiletînărului diplomat l-au determinat pe Gorceakov să se retragă, pentruun timp, de la treburile diplomatice ale statului.

Între timp, în anul 1838, Gorceakov se căsătoreşte cu văduvacontelui Musin-Puşkin, rudele căreia l-au ajutat să revină la activitateadiplomatică. În anul 1841 a fost numit ministru plenipotenţiar al Rusieiîn regatul Wüntenberg, iar începînd cu anul 1850 îşi continuă misiunea,în aceeaşi postură, pe lîngă Uniunea Germană. Activitatea lui eradirecţionată spre consolidarea influenţei Rusiei în afacerile statelorgermane. În perioada războiului din Crimeea, Gorceakov activează laViena în calitate de ambasador.

În februarie 1856, cînd Rusia se afla într-o totală izolare diploma-tică, Gorceakov este numit în funcţia de ministru al afacerilor externe.Preocupîndu-se în mod special de reorganizarea serviciului diplomaticrus, reuşeşte să perfecţioneze atît structura aparatului central alministerului de externe, cît şi serviciul diplomatic şi consular extern,exercitînd totodată serioase remanieri în sistemul de pregătire şi instruirecontinuă a cadrelor diplomatice.

Restructurarea sistemului diplomatic rus se răsfrînge benefic asuprapoliticii externe a Imperiului Rus, care la sfîrşitul anilor ’50 – începutulanilor ’60 poate fi caracterizată printr-o expresie a lui Gorceakov:“Rusia se concentrează”. Aceasta însemna reducerea amestecului activîn afacerile europene, iar sarcina de bază a politicii externe consta înanularea prevederilor Tratatului de pace de la Paris (1856) cu privirela neutralizarea Mării Negre.

În acest sens, este semnificativ faptul că în perioada activităţiicneazului Gorceakov în calitatea sa de ministru al afacerilor externe,Rusia nu a fost implicată în conflicte militare care dominau Europa.

Marele succes diplomatic al lui Gorceakov vine în anul 1871.Aflîndu-se în funcţia de cancelar de stat şi dirijînd nemijlocit politicaexternă a Imperiului Rus, el profită de înfrîngerea militară a Franţei, desusţinerea politică şi diplomatică a Prusiei şi de izolarea politică aAngliei, reuşind să încheie renumita Convenţie de la Londra cu privirela anularea prevederilor Tratatului de pace de la Paris. Astfel, Rusia


sparge blocada internaţională, recăpătîndu-şi influenţa de mare puterepe continentul european.

Triumful diplomatic a lui Gorcekov i-a adus faima unei marcantepersonalităţi politice pe arena internaţională. El obţine succes în luptadiplomatică împotriva lui Bismark; reuşeşte să utilizeze “Alianţa celortrei împăraţi” pentru pregătirea diplomatică a unui nou război cu Turcia;asigură neutralitatea puterilor europene în războiul ruso-turc din anii1877-1878.

Menţionăm că diplomaţia promovată de către Gorceakov se axape tradiţiile politicii externe a Imperiului Rus iniţiate de către Petru I,care constau în “eliberarea popoarelor creştine de sub dominaţiaImperiului Otoman”. Evident, această politică avea un caracter imperial,iar “apărarea creştinătăţii” servea drept pretext politic pentru expan-siunea Rusiei în Balcani.

După mai multe victorii, dar şi înfrîngeri diplomatice, cneazulGorceakov, care din cei 85 ani de viaţă 66 i-a consacrat cariereidiplomatice, obţine în 1882 demisia din postul de ministru de externe,cu un an înainte de deces. După moartea lui ziarul “Golos” din Sankt-Petersburg scria: “Numele cneazului Gorceakov aparţine istoriei.Urmaşii lui vor aprecia la justa valoare acţiunile sale în folosul patriei”.

322 VALENTIN BENIUC

Otto von Bismarck(1815-1898)

În istoria Europei secolului al XIX-lea,cancelarul Otto von Bismarck va rămâne ofigură de referinţă a procesului de unificarea Germaniei în jurul Prusiei. Prin rezultatelepoliticii sale de unificare a Germaniei, esteconsiderat, pe bună dreptate, unul dintre ceimai iluştri diplomaţi ai timpului.

Otto von Bismarck s-a născut în anul1815, la Schonhausen, în Prusia, într-oveche familie de iuncheri, în care se păstra un cult deosebit pentruinstituţia monarhică.

Studiile universitare le-a urmat la Facultatea de Drept dinGottingen. Vorbea patru limbi, dovedindu-se a fi un deosebit observatoral realităţilor din jur, un cunoscător al naturii umane. Avea o imaginaţiebogată şi era înzestarat cu veritabile calităţi diplomatice.

Cariera diplomatică a început-o în anul 1851 în calitate de secretarpe lângă ministrul plenipotenţiar al Prusiei în Dieta din Frankfurt. Înscurt timp, a fost avansat în postura de ministru, în care a activat pînăîn 1859. Aflîndu-se la Frankfurt, el a putut sesiza îndeaproape politicaexternă şi diplomaţia guvernelor europene în ansamblu. În Francfurt,făcînd diplomaţie intragermană, Bismark şi-a dezvoltat calităţile deom politic, de psiholog şi de urzitor de intrigi. A apărat cu fermitatepoziţia şi prestigiul Prusiei, impunîndu-se destul de insistent în mediuldiplomaţilor de la Frankfurt. În iunie 1852 regele Prusiei îl trimite laViena, la “şcoala de înalte studii diplomatice”, ca mai tîrziu, în 1859,Bismark să fie desemnat ambasador la Sankt-Petersburg. Rechematîn 1862 din Rusia, el este trimis în aceeaşi postură în Franţa, rămînîndacolo doar pentru cîteva luni. În acest răstimp, acumulînd o conside-rabilă experienţă politică şi diplomatică, Bismark este recunoscut înGermania drept o persoană aptă să folosească orice mijloc întruconsolidarea puterii Prusiei şi realizării actului de unificare în jurul ei.

În septembrie 1862, el este plasat în fruntea ministerului deexterne. Cinic, hotărît, independent şi activ, în cele din urmă destul de


abil în relaţiile sale cu regele şi suveranii străini, în opt ani a realizatmarele său proiect - unitatea germană.

Odată cu desemnarea în postura de prim-ministru al Prusiei(septembrie 1862), Bismarck demarează realizarea marelui proiect deunificare a Germaniei, axîndu-şi diplomaţia în acest sens pe politica deforţă. În acest context, se înscrie războiul împotriva Danemarcei (1864)pentru ducatele Schleswig şi Holstein; războiul cu Austria, care a fostzdrobită la Sadova, în podişul Boemia. În urma acestui “război fratricid”din 1866, Bismarck a obţinut rezultatul scontat, eliminînd astfel Austriadin Confederaţia germană şi învingînd toate statele germane aliate Vienei.Realismul diplomatic promovat de către Bismarck a exclus politica deumilire a Austriei prin cucerirea Vienei, contînd pe o eventuală alianţăcu aceasta împotriva Franţei şi în scopul dominării Europei.

În logica evenimentelor şi a sistemului diplomaţiei bismarkiene seînscrie şi cel de-al treilea război pentru unificarea Germaniei cu Franţa(1870-1871). Acest război nu definitiva doar unitatea Germaniei, eldetermina şi faptul cui va aparţine hegemonia în Europa.

Metodele politice şi diplomace ale lui Bismarck au triumfat odată cuîncoronarea lui Wilhelm I (Versailles, 18 ianuarie 1871, Sala Oglinzilor). Înacest sens, vreme de douăzeci de ani (1870-1890), Bismarck în calitate decancelar al Germaniei a dominat politica internă a Germaniei şi prin ea Europa.

În martie 1890, tînărul împărat Wilhelm al II-lea îl îndepărtează pebătrînul cancelar de la cîrma politicilor germane la care a stat de veghetimp de 28 de ani. Îndată, după concedierea lui Bismarck, Franţa reuşeştesă se apropie de Rusia şi să construiască la începutul anilor ’90 oputernică alianţă împotriva Germaniei. Astfel, “coşmarul coaliţiilor” devinerealitate. Realizările lui Bismarck prin forma şi conţinutul lor au fost la felde neobişnuite ca şi personalitatea sa. Pe tabla şahului politic şi diplomaticBismarck n-a lăsat nici o problemă nesoluţionată, a analizat uimitor decomplex şi profund orice situaţie internaţională, oferind cele maiingenioase soluţii determinate în fond de interesul naţional al Germaniei.

Este de reţinut însă că toată virtutea politică şi diplomatică a luiBismarck a fost estimată la nivelul unui titlu de duce şi al unei scrisoride mulţămire din partea tînărului rege, care a primit în moştenire unimperiu, în care domina Prusia. În ziua demisionării, în faţa celor prezenţiBismarck ar fi spus: “ Felicitaţi-mă – comedia s-a sfîrşit...”

324 VALENTIN BENIUC

Mihail Kogălniceanu(1817-1891)

Mihail Kogălniceanu s-a născut la 6septembrie 1817, la Iaşi, fiind primul copildin cei zece în familia vornicului IlieCogălniceanu. Primele învăţături le capătăîn casa părintească, iar apoi, împreună cuprietenul său, viitorul poet şi diplomatVasile Alecsandri este instruit de cătredascălul Gherman Vida.

Începînd cu 1828, el învaţă la unpension francez, iar mai apoi la Institutuldin Miroslava, unde studiază atît dreptul, istoria şi geografia, cît şilimbile: franceza, greaca, germana.

În anul 1834, împreună cu doi feciori ai domnitorului Mihai Sturza,este trimis la studii mai întîi la Lunevill (Franţa), iar peste un an – laUniversitatea din Berlin. Occidentul a influenţat foarte serios asupratînărului moldovean. Aici el începe să înţeleagă ideile fundamentale alerevoluţiei franceze, ce au contribuit în mod decisiv la formarea sapolitică şi idiologică. Tînărul Kogălniceanu este impresionat de libertateaindividului în Occident. Astfel, într-o scrisoare către tatăl său elmenţiona: “Aici tot îi slobod, fieşte om îi craiu şi poate să vorbească şisă scrie orice îi va plăcea, fără ca să fie oprit”.

În Germania a făcut cunoştinţă cu vestiţi oameni ai timpului -Humboldt, Ranke ş.a.m.d., citeşte cu pasiune periodicele timpului, deunde se informează despre evenimentele politice din Europa şi desprecele ce se petreceau în Moldova.

În martie 1838, Kogălniceanu se întoarce în Moldova şi seangajează într-o intensă activitate pentru reformarea societăţii subaspect social şi politic.

După unirea Valahiei şi Moldovei sub domnia prietenului săumoldovean Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Kogălniceanudesfăşoară o prodigioasă activitate de stat. Ocupînd postul de ministrude interne, el iniţiază şi pune în aplicare o serie de legi şi reforme de o


deosebită importanţă. În 1859 Kogălniceanu participă la elaborareaproiectului de constituţie, care urma să stabilească viitoarea structurăde stat a principatelor unite.

La începutul anului 1876, Mihail Kogălniceanu a devenit ministrude externe. În această funcţie el începe activitatea pentru recunoaştereaşi consolidarea tînărului stat pe arena internaţională. Fiind delegat laCongresul de la Berlin, împreună cu primul ministru Brătianu, el aînaintat un memoriu cu privire la menţinerea integrităţii teritoriale aRomâniei, recunoaşterea independenţei şi neutralităţii statului românesc.Acceptarea acestor condiţii de către puterile europene a constituit oadevărată victorie diplomatică a lui Mihail Kogălniceanu, care acordao atenţie deosebită relaţiilor cu statele mici din Peninsula Balcanică,acestea avînd o situaţie şi o pondere similară statului Român.

În postura sa de ministru al afacerilor externe Kogălniceanu a înţelesnu doar importanţa relaţiilor politice, dar şi ale celor economice, stăruindsă asigure aceste relaţii cu un cadru juridic corespunzător. El susţinea“că diplomatul este deopotrivă dator a privi cu cea mai mare atenţie nunumai aspectele politice, dar şi cele comerciale ale relaţiilor dintre state”.

Odată cu remanierile din guvern, la 25 noiembrie 1878, Kogălni-ceanu părăseşte conducerea Ministerului Afacerilor Externe. El estenumit în calitate de trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Paris,fiind primul reprezentant oficial al României în Franţa. În martie 1881Kogălniceanu a încheiat cu guvernul francez o convenţie referitoare lastabilirea relaţiilor consulare între România şi Franţa. El participă activla elaborarea unui regulament de navigaţie pe Dunăre în care se stipulaşi dreptul statului Român de rînd cu celelalte state riverane.

Mihail Kogălniceanu este rechemat din misiunea sa diplomaticăla Paris, la 24 noiembrie 1881, fiind şi ultima sa misiune oficială.

Zece ani mai tîrziu, la 20 iunie 1891, ilustrul diplomat moldoveanse stinge din viaţă.

326 VALENTIN BENIUC

Vasile Alecsandri(1821-1890)

Vasile Alecsandri s-a născut în familialui Vasile Alecsandri şi a Elenei Cozoni;şi-a petrecut copilăria la Iaşi şi la Mirceştipe moşia tatălui său. În casa părintească,sub oblăduirea unui dascăl grec, el îşicapătă primele cunoştinţe de carte, dupăcare îşi urmează studiile într-un pensionfrancez alături de Mihail Kogălniceanu. În1834 împreună cu alţi tineri moldoveni, inclusiv Alexandru I. Cuza,Ion Neculce ş.a., au fost trimişi la studii la Paris. In 1838 apar primeleîncercări literare în limba franceză.

Vasile Alecsandri îşi începe activitatea diplomatică la 23 octombrie(4 noiembrie) 1858 în calitate de Secretar de Stat al Moldovei, încadrul guvernului provizoriu al “căimăcămiei celor trei” – AnastasePanu, Vasile Sturza şi Ştefan Catargiu. La acel moment Alecsandri sebucura de un adevărat renume printre intelectualii din ţară şi de pestehotare. Către această perioadă la Paris văzuse lumina tiparului a douaediţie a “Doinelor” în traducere franceză, iar la Londra în 1854 englezulMurray publicase aceeaşi culegere tradusă în limba engleză. În acestcontext I.Voinescu menţiona într-o scrisoare: “Dintre toţi poeţii noştridoar poemele lui Vasile Alecsandri puteau da străinilor o idee despreobiceiurile şi caracterul propriu ţării noastre”.

Primele intervenţii în domeniul diplomaţiei Vasile Alecsandri leface în ajunul convocării Conferinţei de la Viena (martie 1855). Profitîndde relaţiile personale, el îl roaga pe ziaristul H.Desprez, purtătorul decuvînt al ministrului de externe francez, să-l susţină pe Costachi Negri,reprezentantul domnitorului moldovean la această conferinţă. Cu unan mai tîrziu, Alecsandri participă la lucrările Conferinţei de laConstantinopol (februarie 1856), fiind unul din coautorii Memoriuluicu privire la revendicările Principatelor Dunărene.

În prima fază a activităţii sale diplomatice în calitate de Secretar


de Stat al guvernului moldovean (1858-1859), Vasile Alecsandri estepreocupat de soluţionarea unor probleme de ordin consular apăruteîntre Moldova şi Austria în privinţa întocmirii corecte a paşapoartelor(consulul austriac Gödel-Lann considera titulatura paşapoartelor–”Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei” drept una inacceptabilă).În vederea afirmării autonomiei Moldovei faţă de suzerana ei de veacuri– Turcia, Alecsandri recheamă din funcţia de capuchehaie a Moldoveipe lîngă Poarta Otomană, pe Fotiade, care se “prea bucura deîncrederea turcilor”.

În cea de-a doua fază a carierei sale diplomatice, Alecsandri – înpostura sa de Ministru al Afacerilor Externe al Principatelor Unite(1859-1860), din ordinul domnitorului Moldovei şi Valahiei –Alexandru Ioan Cuza – este trimis într-o misiune diplomatică ad-hocla Paris, Londra şi Torino cu scopul de a informa guvernele ţărilorrespective despre “actele săvîrşite în Moldova şi Valahia la începutulanului 1859”.

Sosit la Paris, diplomatul moldovean este primit chiar a doua zide ministrul de externe al Franţei - contele Walewski. Îndată dupăîntîlnirea cu Walewski lui Alecsandri i se oferă o întrvedere cu Napoleonal III-lea, acesta promiţîndu-i susţinere morală şi diplomatică, acceptîndînfiinţarea unei agenţii a Principatelor la Paris.

Mult mai dificilă a fost misiunea lui Alecsandri la Londra, unde,după o săptămînă de aşteptare, este primit de către ministrul de externeenglez, lordul Malmesbery, însă nu în calitate de persoană oficială, cica un trimis particular al colonelului Cuza, al cărui titlu de domnitor nuera recunoscut de către guvernul englez. După ce revine la Paris,Alecsandri pleacă în Italia, la Torino, pentru a negocia recunoaştereadomniei lui Cuza. Trecînd din nou prin Paris, la 25 martie 1859, elrevine la Iaşi. Alecsandri îşi continuă activitatea sa de ministru de externeal Moldovei pînă în octombrie 1859, după care este desemnat încalitate de ministru al Moldovei şi Valahiei, funcţie exercitată pînă la28 mai 1860.

În martie 1861, Alecsandri, bucurîndu-se de deplina şi continuaîncredere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, este trimis ca

328 VALENTIN BENIUC

reprezentant personal la Paris şi Torino. După reîntoarcerea sa dinItalia, în iunie 1861 Vasile Alexandri se stabileşte pentru mai mult timpla Paris, inclusiv în calitate de şef al Agenţiei înfiinţate în rezultatulnegocierilor cu Napoleon al III-lea, suplinind această funcţie pînă în1890. În iunie 1890, el se reîntoarce la Mirceşti, iar la 29 august 1890,marele diplomat moldovean trece în lumea celor drepţi.


Henrik Ferdinand Herbert Bismarck(1849-1904)

Contele Herbert Bismarck, diplomatgerman, feciorul mai mare a lui Otto VonBismarck. Cariera diplomatică al acestuiaîncepe în 1882, odată cu desemnarea înfuncţia de consilier al ambasadei germaneîn Londra. Semnificativ este că H. Bismarckfără ştirea ambasadorului purta tratative cuminiştrii englezi privitor la criza egipteană (1882), astfel realizînd planuriletatălui său de a “tampona locomotivele franceză şi engleză”.

Tactica lui H. Bismarck consta în a convinge cabinetul englez dea soluţiona criza fără participarea Franţei. În acest sens, Angliei i sepromitea “ajutor pozitiv” din partea Germaniei. În intenţia sa de aaccelera procesul, H. Bismarck şantaja miniştrii englezi cu o eventualăintervenţie a ţărilor europene în afacerile egiptene. Dar reacţia echilibratăa Franţei la acţiunea de ocupare a Egiptului de către Anglia a împiedicatrealizarea planurilor germane. În corespondenţa diplomatică din Londrasînt expuse informaţii deosebit de interesante despre politicienii englezi.

După o scurtă activitate în funcţia de consilier al ambasadei dinPetersburg (1884) H. Bismarck este desemnat (1885) în calitate desecretar de stat-adjunct, iar în 1886 – în postul de secretar de stat.

În ianuarie 1887, H. Bismarck poartă negocieri separate cureprezentanţii Rusiei – Pavel Şuvalov şi fratele său Petru– în privinţaformării unei alianţe ruso-germane în locul “alianţei celor trei împăraţi”.H. Bismarck informa cu regularitate cancelarul despre derulareatratativelor, care între timp se pregătea pentru un război preventivîmpotriva Franţei. În pofida faptului că fraţii Şuvalov nu aveau împuter-nicirile necesare şi eforturile lui Herbert s-au dovedit a fi năprasnice,tatăl se bucura mult de succesele diplomatice ale feciorului său.

330 VALENTIN BENIUC

Drago Luis Maria(1859-1921)

Drago Luis Maria, renumit diplomatargentinian şi recunoscut publicist, s-anăscut în Buenos Aires, unde şi-a făcutstudiile în domeniul dreptului.

În calitatea sa de Ministru al Aface-rilor Externe al Argentinei (1902-1903),Drago, în decembrie 1902, îşi expunepentru prima dată vestita sa doctrină în legătură cu conflictul venesuelez(1902-1903), în care argumentează necesitatea neaplicării intervenţiilormilitare pentru încasarea datoriilor internaţionale. (Spre deosebire dedoctrina Calvo, enunţată în 1868, doctrina Drago nu exclude amesteculdiplomatic pentru achitarea datoriilor faţă de ţările străine).

În 1907, în calitate de reprezentant al Argentinei la cea de-adoua conferinţă de la Haga, participă activ la elaborarea aşa-numiteidoctrine Drago-Porter; în 1910-1911, Drago participă în calitate demembru al Curţii Internaţionale de Arbitraj în soluţionarea conflictuluianglo-american cu privire la dreptul de a pescui în partea de nord aOceanului Atlantic; în 1920 el este desemnat în calitate de reprezentantal Argentinei în Liga Naţiunilor.

Drago este autor al mai multor lucrări în dreptul internaţional, celemai cunoscute fiind: “Republica Argentina şi conflictul venesuelez”,“Încasarea cu forţa a datoriilor de stat”, “Triumful arbitrajului” ş. a. m. d.

Formatul A5. Coli editoriale 17,10. Tirajul 500 ex.“PRINT-CARO” SRL, 2013

MD-2049, m. Chişinău,str. Astr. N. Donici, 14

tel/fax /373 22/ 931653; 069220081

VALENTIN BENIUC

DIPLOMAŢIA:ISTORIE

TERMINOLOGIEPERSONALITĂŢI

Curs universitar

diplomaŢiairim.md/wp-content/uploads/2018/03/v.-beniuc-diplomatie... · 2019-04-17 · americii...

Documents