doamna in alb, doamna in negru.doc

7/29/2019 Doamna in alb, doamna in negru.doc

http://slidepdf.com/reader/full/doamna-in-alb-doamna-in-negrudoc 1/157



Michel Zévaco

Proiect RI – Colec ia "ţ Michel Zévaco"

Capitolul I La Montcapet

Bog ia prin ului de Montcapet a stârnit cupiditatea a dou femei misterioase, douăţ ţ ă ă surori care sem nau pân într-atât încât nu puteau fi deosebite una de alta: Jocelyne deă ă Hautfort, so ia ducelui de Sorrientès, puternic senior spaniol şi sora sa, Dalila de Hautţ -fort, cunoscut şi sub numele de Hermosa, doamna în alb şi doamna în negru. Una dină -tre ele dar care? Nimeni nu ştia a pus la cale asasinarea prin ului de Montcapet de― ― ţ c tre contele Richard de Pompignan-Ragastens şi r pirea Rolandei de Montcapet, copilă ă delicios de opt ani şi unic moştenitoare a Montcape ilor, de c tre un aventurier, Gasă ţ ă -pard Pinacle, vinovat deja de moartea domnului Laurent din Archelles, la care era secre-tar şi c ruia i-a furat testamentul prin ului. Familia Sorrientès moşteneşte imensa avereă ţ a Montcape ilor şi Rolande, care se credea c este moart , salvat din mâinile lui Pinacleţ ă ă ă de c tre Hubert de Ragastens, cade în mâinile iganilor.ă ţ

Au trecut ani. Rolande este o tân r încânt toare ea se numeşte acum Rayon d'Or.ă ă ă Întâmplarea o conduce la Paris; şi iat-o absorbit în intrigi tenebroase. Ducele de Guise,ă râvneşte la tronul Fran ei, el vrea s -l fac s dispar pe Henri al III-lea. Ducele de Sorriţ ă ă ă ă -entès, prieten apropiat, ambasadorul Spaniei la curtea Fran ei, preg teşte comploturiţ ă sumbre. El a r pit-o pe Rolande şi a trimis-o sub paz bun la Montcapet. Pu in câteă ă ă ţ

pu in, memoria Rolandei se pare c se trezeşte. Ea recunoaşte locul unde, foarte tân r ,ţ ă ă ă a tr it, acolo unde, copil fiind, l-a cunoscut pe Hubert de Ragastens, salvatorul ei. Eaă este sigur c Hubert o va elibera înc o dat .ă ă ă ă

Cât despre Hubert de Ragastens, sc pat providen ial din curs întins de Sorrientès,ă ţ ă ă el se gândea, mergând:

"În fond, nu am de ce regreta orele mai curând nepl cute pe care acest cumsecadeă duce de Sorrientès m-a f cut s le petrec în închisoarea sa. Acum v d limpede în toată ă ă ă aceast afacere şi de in m rturia a doi vinova i. Mai mult, ştiu c una dintre cele două ţ ă ţ ă ă surori nu este deloc complice... deoarece ea mi-a salvat via a... În ceea ce o priveşte peţ Rolande, ei sunt prea abili pentru a comite greşeala de a o lovi. Sunt deci aproape sigurc ea este în via . Pe de alt parte, m-am purtat ca un prost mergând s-o caut în bâră ţă ă -

logul lor. Nu la palatul Sorrientès trebuie s-o fi ascuns ei. Dar unde?"Gândindu-se la asta, ajunse în strada Truanderie şi se opri în fa a tavernei Grand-ţ

Duc, întrebându-se dac s treac prin intrarea din strada Montedour pentru a ajunge diă ă ă -rect la mansarda sa sau s intre în tavern . El îşi zise:ă ă

"Pe Dumnezeu! Dup lungul post ce mi-a fost impus de c tre acest infam m sc riciă ă ă ă care poart numele de Sorrientès, o mas copioas , stropit cu un vin bun, este tocmaiă ă ă ă ce-mi trebuie. Dar eu trebuie s fiu mort pentru toat lumea!... Ei bine! Frumoasa Mauviă ă -ette, vrednica mea propriet reas , îmi va aduce ea îns şi totul în camera mea şi suntă ă ă sigur c ea nu m va tr da."ă ă ă

2



Doamna în alb, doamna în negru

Şi el intr hot rât în sala de mese.ă ăÎntr-un col , Gyl-le-Loup, temutul tâlhar, era aşezat la mas cu cei trei acoli i ai s i:ţ ă ţ ă

Putois-l'Altesse, Maclou-la-Foudre şi Ribaud-l'Ardeur. El nu atrase aten ia lor. Dimpotriv ,ţ ă ei, care tr iau în lupt deschis cu societatea, b nuitori de nevoie, se str duir s nu-lă ă ă ă ă ă ă priveasc cu insisten . De altfel, cum el nu f cu decât s traverseze sala şi disp ru imeă ţă ă ă ă -diat în buc t rie, ei nu se ocupar de el.ă ă ă

În buc t rie, el şopti câteva cuvinte la urechea Mauviettei Gueule d'Or, frumoasa şiă ă enigmatica st până ă a casei care deveni imediat atent . Şi, prin uşa din spate, el urc înă ă mansarda sa.

Milord Gendarme şi Marasquin nu erau acolo: Ragastens plecase spre palatul Sorri-entès f r s le spun nimic. Ei îl aşteptaser . V zând c nu se întoarce, neavând o pară ă ă ă ă ă ă ă în buzunar, conform obiceiului lor, plecaser la vân toare: trebuia s -şi procure hranaă ă ă zilnic . Cât despre a presupune c domnului cavaler i se putea întâmpla o nenorocire, laă ă

asta nu s-au gândit.Ragastens îi cunoştea prea bine pentru a se nelinişti de soarta lor.Dup câteva minute, Mauviette Gueule d'Or ap ru. Purta un coş enorm pe care, înă ă

pofida aparen ei sale pl pânde şi delicate, p rea s -l duc f r efort. Ea vorbi prima,ţ ă ă ă ă ă ă etalând proviziile pe mas , cu înf işarea sa serioas care impunea atât de puternic tură ăţ ă -bulentei sale clientele:

— Sunte i foarte palid. Pariez c , aşa acoperit de r ni cum sunte i, a i f cut nebuniaţ ă ă ţ ţ ă s v bate i înc o dat .ă ă ţ ă ă

În ciuda aerului s u dojenitor, se sim ea c nu este atât de indiferent pe cât voiaă ţ ă ă s apar . El se ap r râzând cu râsul s u limpede: Nu, nu, frumoasa mea gazd . S mă ă ă ă ă ă ă ă bat, eu! Nu, dar voi ve i spune imediat c sunt un p gubos c ut tor de gâlceav !ţ ă ă ă ă ă

— Dar nu v feri i deloc, în orice caz.ă ţ— Nu este acelaşi lucru. Eu nu caut pe nimeni. Dar cine m caut , m g seşte.ă ă ă ă— A i fost c utat deci înc o dat , c ci v v d într-o stare jalnic ?ţ ă ă ă ă ă ă ă— Nu. Dar mi s-a jucat o fest , de care-mi voi aminti. Şi privitor la asta trebuie s vă ă ă

spun: este probabil c m cred mort. Prin urmare, dac vin s se intereseze de mine, vă ă ă ă ă rog s spune i c nu m-a i v zut de mult timp şi c nu şti i ce am devenit.ă ţ ă ţ ă ă ţ

El avea aerul c glumeşte, potrivit obiceiului s u şi nu d dea nici o explica ie. Ea nuă ă ă ţ puse întreb ri şi nu p ru s se mire. Ea în elese bine c era vorba totuşi de ceva serios.ă ă ă ţ ă Şi, privindu-l cu oehii ei albaştri, grav, îl asigur :ă

— Conta i pe mine. Mauviette Gueule d'Or n-a tr dat niciodat pe nimeni. Ea nu vaţ ă ă

începe cu dumneavoastr . În timp ce ve i r mâne aici, euă ţ ă voi face în aşa fel încât nimenis nu b nuiasc prezen a voastr .ă ă ă ţ ăEl mul umi:ţ— Este mai mult decât îndr zneam s v cer, v mul umesc foarte mult. Sunte iă ă ă ă ţ ţ

perla proprietarilor, aşa cum sunte i cea mai frumoas şi cea mai serioas dintreţ ă ă cabaretierele Parisului.

Ea nu surâse. S-ar fi putut spune c n-auzise complimentul. Ea salut din cap şi, cuă ă aerul s u serios, spuse:ă

— Dumnezeu s v p zeasc , domnule.ă ă ă ăŞi disp ru.ă

3



Michel Zévaco

Ragastens era probabil obişnuit cu felul ei de a fi, c ci nu-i acord mare aten ie. Elă ă ţ se aşez imediat la mas şi acord toate onorurile bucatelor preg tite de Mauvietteă ă ă ă Gueule d'Or pe care le stropi copios. Îşi acord apoi dou ore de odihn .ă ă ă

Dup care, se înf şur în manta şi ieşi. Nu ştim s spunem încotro mergea. Probabilă ă ă ă pentru a da târcoale în jurul palatului Sorrientès. Ceea ce este sigur, este c diminea a,ă ţ la el acas , îşi spunea:ă

"Montcapet!.. Pe Dumnezeu! Acolo o in prizonier ! Şi eu nu sunt decât un neghiobţ ă pentru c nu m-am gândit mai devreme!"ă

Şi el hot rî imediat:ă— Voi merge deci la Montcapet! Şi asta chiar ast zi.ăDe-abia atunci chibzui:— Voi merge, voi merge... S vedem starea pungii noastre.ăEl verific . Avu o strâmb tur de necaz: poseda în total zece écuă ă ă 1. Asta îi mai

r m sese din bog ia sa efemer , din timpurile când f cea parte din casa ducelui deă ă ăţ ă ă Guise.Începu s mearg agitat prin mansarda sa. Zece écu, era cam pu in. Şi lui îi trebuiaă ă ţ

un cal pentru a se duce la Montcapet. Avusese doi pe care-i primise de la Guise. Dar eir m seser în grajdurile ducelui. Şi z u, nu se putea duce s -i cear . Nu se mai gândi laă ă ă ă ă ă asta.

Dup un sfert de or de du-te-vino în camera sa, se linişti. Trebuie c g sise oă ă ă ă solu ie, c ci surâsul îi revenise pe buze. El se înf şur în manta şi ieşi. O or mai târziuţ ă ă ă ă era din nou acas . La un negustor pe care-l cunoştea şi care se ocupa cu de toate, gă ă-sise un cal de închiriat. Numai c acest cal nu i-l putea pune la dispozi ie decât a doua zi.ă ţ

F r s se preocupe de Milord Gendarme şi de Marasquin, care nu reveniser , aă ă ă ă

doua zi plec la drum la prima or . Acontul v rsat pentru chiria calului, cheltuielile saleă ă ă reglate cu Mauviette Gueule d'Or, au f cut s -i r mân doar doi écu, drept întreaga saă ă ă ă avere.

Aşadar, Rayon d'Or îl v zu învârtindu-se în jurul zidului care împrejmuia castelul. Eaă îl aştepta. Dar nu numai ea îl aştepta. Gaspard Pinacle se ascunsese într-un turn unde îşiamenajase un observator. El nu se gândea deloc la Ragastens, pe care-l credea îngropat în temni a palatului Sorrientès. Dar Pinacle era un om prev z tor. El îşi preg tise acestţ ă ă ă post ridicat de observa ie de unde putea cuprinde o mareţ întindere din împrejurimi. Şicum el se plictisea în imensa singur tate a castelului, cum nu inea s se afle f r întreă ţ ă ă ă -rupere în prezen a prizonierei sale, îşi petrecea câteva ore în acest post unde se sim eaţ ţ

bine ascuns şi unde avea cel pu in slaba distrac ie de a vedea ce se petrece în jurulţ ţ castelului.Ragastens uitase oare c hot râse s fac în aşa fel încât s fie crezut mort de c treă ă ă ă ă ă

Sorrientès şi ai s i? Se l sa constrâns la precau ii care nu erau în firea sa? se gândea că ă ţ ă dac dorea s fie recunoscut de Rolande, nu trebuia s se ascund , chiar dac ar fi reă ă ă ă ă -cunoscut de al ii? Oricum, el era cu fa a neacoperit şi Pinacle îl recunoscu imediat.ţ ţ ă

În primul rând, acesta fusese stupefiat. El nu putea s -şi cread ochilor. Dar a treă ă -buit s cedeze în fa a eviden ei: era chiar cavalerul de Regastens în carne şi oase, peă ţ ţ care-l vedea dând târcoale zidurilor castelului.

1 Veche moned de aur sau argint. (N.T.)ă

4




Pinacle ştia c micul cavaler Hubert fusese acela care-i desc rcase în plin figură ă ă ă pistolul înc rcat numai cu pulbere şi care f cuse din el un monstru. Venise s -i voră ă ă -beasc despre asta cavalerului. Se p rea c nu pretinde nimic: se putea dori r ul unuiă ă ă ă copil care ac ionase f r discern mânt? Nu, p rea s spun .ţ ă ă ă ă ă ă

Cu toate acestea, de cum îl recunoscu pe Ragastens, el se redresa. Şi figura sa p ruă şi mai hidoas , crispat cum era de o ur însp imânt toare. Şi el mârâi:ă ă ă ă ă

— Ah! El n-a murit!... Din infern, Satana mi-l trimite!... În fine, voi putea s -l fac să ă pl tească ă focul de pistol care a f cut din mine o fiin de care oricine se îndep rteaz cuă ţă ă ă groaz !ă

Şi se rostogolise pe scar , câte patru trepte o dat , ca un nebun. Se n pustise înă ă ă acea d r p n tur pe care am v zut-o la intrarea castelului şi unde tr ia un paznic soliă ă ă ă ă ă ă -tar.

În acest timp, Ragastens continua s fac turul zidurilor castelului. El credea c exă ă ă -

ist numeroase sp rturi pe unde i-ar fi fost uşor s intre. Dar toate aceste sp rturi fusă ă ă ă -eser astupate de curând. Sorrientès, dac ne amintim, venise el însuşi s supraă ă ă -veg-heze aceste repara ii, precum şi montarea de bare de fier cu care erau prev zute acumţ ă toate ferestrele de la parter.

Nec jit şi furios, el reveni spre intrare. El se gândea la acel paznic, care, în schimbulă câtorva monezi de aur, n-ar fi ezitat s -i încredin eze cheile castelului, l sându-l să ţ ă ă viziteze totul în voie.

El revine deci în apropierea intr rii. Îşi aminteşte atunci c nu mai are bani. Se deă ă -cise, f r s ezite, ca, înc a doua zi, s vând tot ce va g si bun de vânzare în s raca saă ă ă ă ă ă ă ă locuin . Va scoate astfel o sum suficient pentru a-l tenta pe paznic -şi a-i cump raţă ă ă ă complicitatea.

Dar aşteptând, el nu p r si locurile. Conta pe o întâmplare care s -i permit s intreă ă ă ă ă chiar azi. Apoi îşi spuse c paznicul va ieşi mai devreme sau mai târziu, pentru a faceă cump r turi şi el vroi s fie acolo s intre în vorb cu el, s -l încerce şi, cine ştie? S -l deă ă ă ă ă ă ă -cid printr-o simpl promisiune.ă ă

Şi el r mase.ăPodul mobil nu mai func iona de mult timp. Şan ul fusese acoperit. Poarta cea mare,ţ ţ

armată în fier, era închis de ani de zile. Al turi de aceast mare poart exista una maiă ă ă ă mic . El merse s-o studieze de aproape. Nimic de f cut, era prea solid . Se plictisi să ă ă ă r mân în fa a acestui zid care-l împiedica s vad ce se petrece în untru. Se ca ră ă ţ ă ă ă ţă ă într-un copac, se instala cât mai bine c lare pe o ramur groas . De acolo vedea foarteă ă ă

bine.R mase liniştit timp de câteva ore. Castelul p rea pustiu. Se gândea c trebuie toă ă ă -tuşi s fie locuit: Rolande se g sea acolo, deci şi careva care o p zea. Totuşi, nimeni nuă ă ă ieşea. Reflectând, îşi spuse c aici locuia foarte pu in lume. Poate nu mai mult de o peră ţ ă -soan sau dou . El se felicit :ă ă ă

— Cu atât mai bine. Treaba va fi mult mai uşor de îndeplinit.Ajunsese s cread c va fi prea uşor. Pu in pericol nu i-ar fi displ cut. Dimpotriv :ă ă ă ţ ă ă

pericolul îl stimula. El se convingea c cel mai dificil va fi s intre în castel. Restul deveă ă -nea o joac pentru el.ă

5



Michel Zévaco

Începea s cad noaptea atunci când v zu în fine o uş de serviciu deschizându-seă ă ă ă şi un b rbat ap ru pe prag, unde r mase un moment.ă ă ă

Îl recunoscu imediat: era paznicul pe care-l pândea cu r bdare de atâtea ore. Elă aştept pentru a vedea ce va face. Paznicul se decise s p r seasc pragul uşi şi,ă ă ă ă ă nep s tor, se îndrept spre intrare.ă ă ă

Cu tot întunericul care creştea tot mai mult, Ragastens observ c nu închisese uşa:ă ă se mul umise s-o trag în urma lui. De la în l imea unde se afla, el râse liniştit, spunânţ ă ă ţ -du-şi: "Dac deschide poarta exterioar , eu intru cu orice pre , deoarece a avut grij s -ă ă ţ ă ămi lase uşa casei deschis . Dar s vedem, vine la poart sau merge la el acas ?"ă ă ă ă

El stabili repede: paznicul se îndrepta spre poart şi, mergând, se juca cu cheia, înă -vârtind-o în jurul degetului.

Ragastens se l s repede s alunece din pom şi se ghemui în spatele unui tufiş, înă ă ă apropierea por ii care nu întârzie s se deschid . Paznicul ap ru pe prag unde se opri umţ ă ă ă

moment, aşa cum f cuse pe pragul casei. P rea c ieşise s ia aer, atâta tot.ă ă ă ăRagastens sim ea o poft nebun s sar asupra lui, s -l doboare cu o lovitur deţ ă ă ă ă ă ă pumn şi s intre. Dar lui îi displ cea s foloseasc violen a împotriva unui pârlit.ă ă ă ă ţ

Capitolul II Roata infernală

Din câteva salturi suple şi uşoare, Ragastens ajunsese la casă. Intr . Şi începu să ă râd uşor spunându-şi:ă"S-ar putea crede c poarta a fost l sat deschis special pentru mine".ă ă ă ăC zuse noaptea. În interiorul casei, întunericul şi liniştea erau st pâne. Pe dibuite, elă ă

se îndrept spre acea parte a castelului unde o v zuse pe Rayon d'Or. Era din ce în ceă ă mai convins c în cas nu era decât o persoan sau dou .ă ă ă ă

De-abia se îndep rtase, când o umbr alunec spre uş , o încuie f r zgomot deă ă ă ă ă ă dou ori, f cu s dispar cheia şi se furiş în spatele lui.ă ă ă ă ă

Aceast umbr era Pinacle care, cu ochii scânteind de ur , ascuns dup o lad , îlă ă ă ă ă v zuse intrând şi care acum îl urm rea pas cu pas.ă ă

Ragastens f cu greşeala de a continua s înainteze în întuneric. Dup câteva moă ă ă -

mente el îşi pierduse complet orientarea. El ştia bine, totuşi în ce direc ie trebuie sţ ă înainteze.

Cu tot întunericul, el şi-ar fi atins cu uşurin scopul. Dar el avu marea neşansţă ă, ― şinu acord aten ie acestui fapt de a g si frecvent uşi închise în calea sa. Neputând să ţ ― ă ă le deschid , el continu totuşi s înainteze, f r s se gândeasc la faptul c în felulă ă ă ă ă ă ă ă acesta se îndep rta probabil de scopul s u în loc s se apropie.ă ă ă

Şi în felul acesta, f r a-şi da seama, el trecu pe acolo pe unde voia Pinacle s -l conă ă ă -duc . El credea c merge la întâmplare: el mergea îns acolo unde Pinacle voia s -lă ă ă ă aduc .ă

6




Totuşi, la un moment dat, el avu vag senza ia pericolului spre care se îndrepta. Elţ în elese c era pierdut în aceast încâlceal de s li, culoare, sc ri de urcat şi de coborât.ţ ă ă ă ă ă Vru s se întoarc .ă ă

Chiar în acest moment, în fundul culoarului observ o lumin , dar nu putu distingeă ă cine purta aceast lumin .ă ă

Aşadar el urcase şi coborâse atâtea sc ri încât n-ar fi putut spune dac se afla laă ă etajul al doilea sau la parter. Dorea neap rat s ştie unde se g sea. De altfel, în elegeaă ă ă ţ c nu putea s se retrag . B rbatul care purta lumina c ci acum putea desluşi c esteă ă ă ă ― ă ă un b rbat îl z rise f r îndoial . Şi el nu voia s lase impresia c fuge. Continu deciă ― ă ă ă ă ă ă ă s înainteze.ă

Ajunse pân la acel b rbat. Era Pinacle care f cuse în aşa fel încât s apar în fa aă ă ă ă ă ţ lui Ragastens în momentul dorit.

Cum îl vedea deci singur, el se opri la doi paşi de cavaler. Ridic lumina şi cu o voceă

foarte calm , deşi pu in aspr , întreb :ă ţ ă ă— Cine sunte i?... Ce face i aici? Ce dori i?ţ ţ ţRagastens observ atunci c b rbatul care îiă ă ă vorbea pe acest ton de st pân purta oă

masc roşie.ă— Cine sunt? Cavalerul Hubert de Ragastens.— Este adev rat. V recunosc.ă ăŞi cu o ironie abia ascuns :ă— Ei bine! Domnule cavaler Hubert de Ragastens, ce face i în aceast cas care nuţ ă ă

este a voastr şi unde, dup p rerea mea, a i intrat ca un ho ?ă ă ă ţ ţ— Domnule, eu v-am spus numele meu şi m-am prezentat f r gânduri ascunse.ă ă

Vreau s ştiu cine sunte i. Sunt curios s ştiu dac sub aceast masc se afl figura unuiă ţ ă ă ă ă ă

om cinstit. Lucru de care m îndoiesc. Jos masca, domnule.ăŞi cu o mişcare mai iute ca tr snetul, el smulse masca.ă— Ia te uit !... Deşi nu se poate spune c este o fa uman , v recunosc. Da, într-ă ă ţă ă ă

adev r.ăÎnaintând doi paşi, cu degetul, spre pieptul s u, el încheie:ă— Sunte i Gaspard Pinacle.ţCu o r ceal de ghea , Pinacle recunoscu:ă ă ţă— Eu sunt.— B rbatul, relu Ragastens cu o voce care deveni t ioas , pe care l-am surprinsă ă ă ă

aruncând în ap corpul Rolandei de Montcapet pe care credea c o sufocase şi pe careă ă

eu l-am doborât pe puntea peste Oise, cu un foc de pistol înc rcat numai cu pulbere.ă— Eu sunt, repet Pinacle.ăŞi el ad ug , ar tând rana hidoas care era figura sa:ă ă ă ă— Iat ce a f cut din mine focul vostru de pistol.ă ă— B rbatul care şi-a asasinat binef c torul, maestrul Laurent din Archelles, în scopă ă ă -

ul de a lua cunoştin de testamentul prin ului de Montcapet.ţă ţ— Eu sunt.— B rbatul care a devenit aici temnicerul şi c l ul Rolandei şi care sper s termineă ă ă ă ă

sinistra treab pe care n-a putut s-o duc la bun sfârşit acum doisprezece ani.ă ă— Eu sunt.

7



Michel Zévaco

— Dumnezeule! Acest tic los neruşinat pare s se mândreasc de crimele sale!...ă ă ă Ah! Tu eşti aici pentru a o asasina din nou pe Rolande! Şi tu îndr zneşti s mi-o spui înă ă fa !... Ei bine! Tu nu vei mai asasina niciodat pe nimeni, c ci te voi sugruma.ţă ă ă

Spunând aceste cuvinte, Ragastens întinse mâinile pentru a-l apuca pe Pinacle degât.

Pinacle îl urm rea foarte atent. Brusc, el sufl în lumânare şi s ri într-o parte.ă ă ăÎn întunericul de nep truns, mâinile lui Ragastens nu întâlnir nimic. În acelaşi timp,ă ă

el auzi vocea lui Pinacle care-l ironiza:— Tu nu vei sugruma pe nimeni. În schimb eu te voi face s pl teşti focul t u "deă ă ă

pistol de odinioar .ăVocea p rea s vin dintr-o alt camer prin uşa întredeschis de unde se z rea ună ă ă ă ă ă ă

firicel de lumin şi prin care venise Pinacle. Ragastens se întoarse ca o furtun spreă ă aceast uş şi p trunse dintr-o s ritur în aceast camer .ă ă ă ă ă ă ă

Or, Pinacle nu era acolo.Ragastens auzi zgomotul uşii care se închidea în spatele s u. El în elese c a c zută ţ ă ă într-o curs .ă

El se întoarse şi s ri asupra uşii: prea târziu.ă— Sunt prins!Şi imediat se cert :ă— Nu am decât ceea ce merit. Nu eşti neghiob, prost nac pân într-atât! Acum iat -ă ă ă

m închis. P catele mele, ce mi se va întîmplă ă a? Probabil c m va l sa s mor de foameă ă ă ă şi de sete. Aşa-mi trebuie şi la dracu! Dac voi mişca un deget s ies de aici!ă ă

El era foarte sincer certându-se şi jignindu-se în felul acesta. Dar imediat îşi ream-inti de Rolande şi-şi puse problema:

— S vedem mai întâi unde m aflu.ă ăÎn acest moment lumina se stinse. Pe dibuite, el încerc s -şi dea seama. Constată ă ă

c se g sea într-o înc pere p trat , destul de mare, în care nu exista nici o mobil . El nuă ă ă ă ă ă g si vreo fereastr şi nici uşa pe unde intrase. Parchetul şi pere ii pe care le cercetă ă ţ ă scoteau un sunet metalic.

Plictisit de a se învârti şi a se reîntoarce, se aşez pe vine într-un col şi aştept .ă ţ ă Aceast aşteptare se prelungi numeroase ore care i se p rur interminabile. La un moă ă ă -ment dat, camera se lumin brusc. Lumina, alb , c dea din plafon şi din cele patruă ă ă col uri ale camerei.ţ

S ri imediat în picioare. El v zu c nu se înşelase: se afla într-un fel de mare cutieă ă ă

de fier. Numai c , el v zu de asemenea ceea ce nu v zuse în întuneric, ceea te poate că ă ă ă nu exista pu in mai înainte: el v zu o scar de fier. Sau, mai bine spus, o succesiune deţ ă ă trepte de fier care porneau de la parchet pentru a ajunge la tavan.

Atâta doar c acest fel de scar avea o form ciudat . Ea nu urca vertical. Eaă ă ă ă mergea în arc. În aşa fel încât treptele din mijloc dep şeau camera, în timp ce trepteleă de sus şi cele de jos p reau c se înfig în pere i. El în elese de prima dat cu ce seă ă ţ ţ ă asem na aceasta, c ci murmur :ă ă ă

"Ce maşin diabolic este asta? S-ar spune c este o por iune de roat ".ă ă ă ţ ăEl vru s vad de aproape. Dup ce f cuse doi paşi, auzi în spatele s u ceva ca zgoă ă ă ă ă -

motul unui declic. Toat partea de parchet pe care se g sise pu in înainte se pr buşiseă ă ţ ă

8




pe balamale invizibile. Avea în fa a lui o groap neagr care p rea de o adâncime inţ ă ă ă -sondabil . În elese înc o dat , c ci el ironiza:ă ţ ă ă ă

— Se pare c pe aceast por iune de roat vor s m fac s merg. Ei bine! S nuă ă ţ ă ă ă ă ă ă ne mişc m, iat totul.ă ă

Era foarte simplu, într-adev r.ăNumai c , în acelaşi moment, el sim i podeaua de fier cl tinându-se sub picioareleă ţ ă

sale. Abia avu timpul s fac un salt înainte, f r care putea fi înghi it de cine ştie ceă ă ă ă ţ abis. Înc o dat , el vru s reziste. Înc o dat podeaua de sub el ced . El ajunse astfelă ă ă ă ă ă pân la trepte Din tot planşeul nu mai r m sese decât o fâşie îngust , lat de numai ună ă ă ă ă picior, pe care se inea.ţ

Atunci, abisul care se g sea sub picioarele sale se lumin . I se zbârli p rul la vedă ă ă -erea unei mul imi de lame ascu ite şi t ioase dispuse în toate direc iile. Mai avu for a sţ ţ ă ţ ţ ă glumeasc :ă

— Drace! Ce tocan aş deveni, dac aş c dea acolo!ă ă ăÎn acest moment, deasupra capului s u el auzi o voce în buşit care cerea ajutoră ă ă pronun ând numele s u. Şi aceast voce era vocea Rolandei.ţ ă ă

El r cni:ă— Iat -m !...ă ăŞi f r s se gândeasc , apuc prima treapt pentru a urca pân la plafon. El urcă ă ă ă ă ă ă ă

rapid dou sau trei trepte. Şi deodat sim i c maşina de care se ag ase începea s seă ă ţ ă ăţ ă învârteasc . Şi el era acela care, urcând treapt dup treapt o f cea s se învârteasc .ă ă ă ă ă ă ă Îşi folosea for ele în acest însp imânt tor efort f r s avanseze deloc. El în eleseţ ă ă ă ă ă ţ prompt. Vru s -şi dea drumul, s pun din. Nou piciorul pe îngusta fâşie de planşeu careă ă ă r m sese. Din fericire pentru el, avu prezen a de spirit s priveasc înainte de a faceă ă ţ ă ă

mişcarea.Podeaua disp ruse complet. În locul s u nu mai r m sese decât acea enormă ă ă ă ă

groap care era în continuare luminat pentru ca el s poat vedea ce-l aşteapt dacă ă ă ă ă ă se las s cad .ă ă ă

Atunci el îşi spuse c , deoarece el era acela care ac iona roata, n-avea decât s seă ţ ă men in ag at de trepte, f r s se mişte. Cel pu in nu-şi va mai irosi for ele inutil. Darţ ă ăţ ă ă ă ţ ţ roata infernal , pus în mişcare, continua s se învârteasc singur . Se sim i aruncată ă ă ă ă ţ spre perete. El în elese c , prins între acest perete şi enorma mas de fier ce se înţ ă ă -vârtea, corpul s u va fi turtit, strivit, zdrobit.ă

Trebuia, cu orice pre , s urce din treapt în treapt .ţ ă ă ă

Şi el continu s se roteasc pe loc, f r s avanseze, suspendat deasupra unui abisă ă ă ă ă ă pres rat cu lame ascu ite, spunându-şi c , atunci când va fi la cap tul puterilor, nu-i vaă ţ ă ă mai r mâne decât s aleag : s se lase ciopâr it în fundul gropii sau s fie zdrobit întreă ă ă ă ţ ă perete şi masa de fier.

Capitolul III Sala armurilor

9



Michel Zévaco

V zând c Ragastens o reg sise în sfârşit, Rayon d'Or încercase o bucurie atât deă ă ă mare încât îşi pierduse pu in capul. Ea se repezi, f r s se gândeasc , spre una dinţ ă ă ă ă por ile exterioare, închipuindu-şi c -şi rec p ta libertatea f r întârziere. Apoi îşi spuseţ ă ă ă ă ă c în timp ce ea aştepta într-o parte, Ragastens putea foarte bine s intre prin alt . Eaă ă ă alergase deci la o alt poart .ă ă

Apoi, revenindu-i sângele rece, se gândi c Ragastens va intra cum va putea şi seă va îndrepta spre acea parte a castelului unde el o observase. Cel mai bun lucru pe care-lavea deci de f cut era s -l aştepte acolo încercând s -şi st pâneasc nervii. Şi porni spreă ă ă ă ă camera sa hot rât s nu se mişte de acolo.ă ă ă

Pentru a ajunge la camera sa, cel mai scurt drum era prin sala armurilor. Aceastaera o sal mai mult lung decât lat . Ea avea dou uşi la fiecare extremitate, în totală ă ă ă

deci patru uşi plasate fa în fat . Rayon d'Or intr în aceast salţă ă ă ă ă pu in înainte deţ c derea nop ii, adic în momentul în care Ragastens, c lare pe creanga copacului, până ţ ă ă -dea paznicul care nu va întârzia s apar .ă ă

Ea travers aceast sal , în toat lungimea ei, aruncând o privire distrat asupra ară ă ă ă ă -murilor şi str moşilor s i care p reau un şir de persoane la trecerea ei. Şi se îndrept diă ă ă ă -rect spre uşa din fa a celei prin care intrase.ţ

G si uşa închis cu cheia. Ea merse repede la celelalte uşi. Toate erau închise cuă ă cheia, chiar şi aceea prin care intrase.

Închis singur , la c derea nop ii, în aceast sal vast , populat cu statui de fieră ă ă ţ ă ă ă ă care, în semiobscuritate c p tau aspecte fantomatice, ea nu se putu împiedica s seă ă ă gândeasc la acea voce misterioas care o speriase pân la pierderea cunoştin ei. Şi îşiă ă ă ţ

spuse c o va mai auzi în mod sigur şi c , de aceast dat , i se vor întâmpla lucruri teriă ă ă ă -bile.

Rând pe rând, numeroase lumini se aprinser pe tavan. Vasta sal era acum sufiă ă -cient luminat pentru ca ea s poat observa şi cele mai îndep rate col uri. Acesta luă ă ă ă ţ -min trebuia s-o linişteasc .ă ă

Ea nu f cu decât s -i sporeasc groaza. De ce? Pentru c aceast lumin nu eraă ă ă ă ă ă obişnuit : ea avea nuan e verzui care d deau obiectelor un aspect straniu, neliniştitor.ă ţ ă

Şi începu o scen halucinant .ă ăSe auzir mai întâi plânsete, gemete, hohote de plâns sfâşietoare care p reau să ă ă

ias , cel pu in aşa credea, când dintr-o armur , când din alta. Apoiă ţ ă râsete îngrozitoare al-

ternau cu plânsete. Şi deodat o armur chem :ă ă ă— Rolande!... Rolande!...Vocea era în buşit , îndep rtat , cu vibra ii ciudate, dar totuşi foarte distinct . Eaă ă ă ă ţ ă

v zu foarte bine din ce armur se auzea. Cu toat groaza, ca împins de o foră ă ă ă ţă irezistibil , ea se apropie de aceast armur privind-o cu ochii m ri i de spaim . Cu toateă ă ă ă ţ ă acestea ea se zb tea. Nu dorea s se apropie de aceast armur care o chema. Şi totuşiă ă ă ă mergea.

Armura, cu o voce lugubr , însp imânt toare, repet :ă ă ă ă— Rolande, vino, fiica mea!

10




Groaza f cu ceea ce foamea şi setea f cuser deja o dat : ea declanşa memoria.ă ă ă ă Rolande, înnebunit , îşi aminti brusc şi strig numele armurii care o chema:ă ă

— Monseniore Huges, voi sunte i deci cel care m chema i?ţ ă ţŞi se sperie v zând c numele âşnise spontan de pe buzele sale crispate.ă ă ţAtunci, o a doua armur rânji:ă— Vino la mine, Rolande.— Monsenior Robert! horc i Rayon d'Or, numind f r s se înşele a doua armur .ă ă ă ă ă— Vino cu noi! Vino! Locul t u nu este între cei vii!ăScrâşnir mai multe armuri unele dup altele.ă ă Iar altele repetar sinistra fraz : Loculă ă

t u nu este între cei vii!ăRayon d'Or era în acest moment în culmea groazei. F r s ştie ce face, se întorceaă ă ă

şi se reîntorcea mereu pentru a face fa armurilorţă care îi vorbeau. Creierul s u exaltată atinsese acel moment de tensiune acut unde un nimic ajunge s o pr buşeasc în nebă ă ă ă -

unie.Ea se repezi asupra uneia dintre armuri şi ridic viziera coifului.ăŞi se g si în prezen a unei figuri hidoase, care nu mai avea nimic omenesc şi care,ă ţ

cu ochi str lucitori, ochi vii, o privea cu un rânjet teribil.ăEa nu ştia, nu putea s ştie c aceasta era înf işarea lui Pinacle, care îşi ridicaseă ă ăţ

masca, barba şi musta a false şi care, profitând de întuneric, se strecurase într-una dinţ aceste armuri şi de acolo, cu un talent de imita ie remarcabil, o scotea din min i cuţ ţ chem rile sale pe care ea le credea venite din alt lume.ă ă

Ea nu v zu decât acest lucru monstruos şi un lung ip t de groaz âşni de peă ţ ă ă ţ buzele sale. Pe jum tate înnebunit , f r a şti ce face, ea ridic o alt vizier şi se g si înă ă ă ă ă ă ă ă fa a unui cap de mort.ţ

Din instinct, f r s ştie, ea url :ă ă ă ă— Ajutor, Ragastens! Ajutor!Şi cavalerul, care se g sea dedesubt, auzise aceast chemare, se precipit asupraă ă ă

treptelor de fier, ac ionând astfel roata infernal pe care era condamnat s-o fac s seţ ă ă ă învârteasc pân într-atât încât, la cap tul for elor, el s-ar fi l sat s cad şi s fieă ă ă ţ ă ă ă ă ciopâr it de lamele ascu ite care garniseau groapa c scat sub roat .ţ ţ ă ă ă

Din momentul în care ea se g si fa -n fa cu acest cap de mort, Rayon d'Or nuă ţă ţă mai avu cunoştin de nimic. Ea începu s alerge ca o nebun , lovindu-se de armuri şiţă ă ă f r s înceteze s scoat lungi urlete.ă ă ă ă ă

Pinacle, care continua s-o îngrozeasc prin imita iile sale sinistre, p r si" armura, seă ţ ă ă

strecur spre uş şi ieşi. Îşi puse la loc barba, musta a şi masca. El ac iona un resort şiă ă ţ ţ imediat lumina din sal îşi relu culoarea alb obişnuit .ă ă ă ăLucrurile îşi pierdur acea înf işare fantastic pe care o avuseser pân acum. Fuă ăţ ă ă ă

un moment de r gaz pentru Rayon d'Or de încetare a groazei nebune care o agita. Înă momentul în care era pe punctul de a se pr buşi în nebunie sau de a c dea fulgerat deă ă ă team , ea respir şi avu o sclipire de luciditate.ă ă

Ea se g sea în acest moment aproape de armura care con inea un cap de mort.ă ţ Ochii s i c zur asupra acestui cap de mort. El nu-i mai f cu aceeaşi impresie c atunciă ă ă ă ă când era luminat de lumina verzuie. Ea avu curajul de a întinde mâna şi de a apucaacest cap de mort.

11



Michel Zévaco

Era o bucat ordinar de carton pe care fusese vopsit destul de grosolan un craniu.ă ă Merse repede la armura urm toare, ridic viziera coifului şi g si o bucat de cartonă ă ă ă asem n toare. Ea c ut din ochi cumplitul cap pe care-l v zuse într-un alt coif. Coiful eraă ă ă ă ă gol. Şi Pinacle nu se gândise s coboare viziera.ă

Asta fu sfârşitul. Ea în elese c a fost înşelat .ţ ă ă"Au vrut s m înnebuneasc ", îşi spuse ea.ă ă ăDar şocul fusese prea puternic. Ea tremur înc din toate încheieturile atunci cântă ă

Pinacle ap ru, cu un sfeşnic în mân . El crezu c ea era înc înnebunit de spaim . Elă ă ă ă ă ă înainta încet spre ea, fixând-o cu ochii s i reci şi spuse, cu o voce de ghea :ă ţă

— Ce înseamn aceste ipete îngrozitoare?... Ce dracu face i aici?... Locul vostru nuă ţ ţ este aici, o şti i bine.ţ

Rayon d'Or nu se mai temea. Ea ironiza:— Unde este deci, locul meu?

— În mormânt, r spunse Pinacle cu o voce sinistr .ă ăŞi el mârâi:— Întoarce i-v deci în mormântul vostru, voi nu ave i ce c uta între oamenii vii...ţ ă ţ ă

C ci voi sunte i moart , moart de doisprezece ani... Şti i bine c sunte i moart .ă ţ ă ă ţ ă ţ ă— Voi vre i s m înnebuni i prin teroare. Era cât pe ce s reuşi i. Acum este preaţ ă ă ţ ă ţ

târziu.— Fie, recunoscu Pinacle cu acel cinism deconcertant pe care-l ar tase deja vizaviă

de Ragastens, vom c uta altceva. Ve i fi totuşi zdrobit .ă ţ ă— V înşela i. Voi fi salvat , f r voia voastr . Voi fi smuls din ghearele voastre.ă ţ ă ă ă ă ă— Ştiu, conta i pe viteazul vostru, cavalerul de Ragastens. Ei bine! Privi i unde l-amţ ţ

pus pe cavalerul vostru.

El ap s cu piciorul pe o por iune a parchetului. O trap se deschise lâng o armur .ă ă ţ ă ă ă Trapa descoperi o deschiz tur exact atât de larg cât pentru a permite unui om să ă ă ă treac , cu condi ia s nu fie prea gras. El se aplec asupra acestei deschiz turi şi, cu oă ţ ă ă ă voce aspr porunci:ă

— Privi i şi spune i-mi dac acela este cel care va putea s v smulg din gheareleţ ţ ă ă ă ă mele, aşa cum spune i.ţ

O apucase de încheietura mâinii şi o tr gea spre deschiz tura pe care i-o ar ta cuă ă ă degetul.

Cu o smucitur , ea se eliber . Se aplec la rândul ei şi privi.ă ă ăCuşca de fier era luminat . Prin fa a deschiz turii se vedeau trecând treptele de fieră ţ ă

una dup alta. Ele treceau destul de repede şi rec deau cu un uşor scâr âit. La oarecareă ă ţ distan se vedea capul lui Ragastens. El era în continuare încleştat de trepte şi continţă -u , f r voia lui, toate mişc rile unei ascensiuni. Numai c el r mânea pe loc, f r să ă ă ă ă ă ă ă ă înainteze. Enorma risip de for e se efectua în gol, f r a da nici un rezultat.ă ţ ă ă

Ragastens auzise. El s lt capul. Gâfâia. Avea fa a congestionat , lac de transpiă ă ţ ă -ra ie.ţ

Rayon d'Or, r v şit , îşi sim i inima zvâcnind. Într-un suspin sfâşietor, ea strig :ă ă ă ţ ă— Ragastens! Oh! Ragastens... Pentru mine!... Curajos pân la cap t, el încerc s-oă ă ă

asigure:— Curaj!... La dracu, voi ieşi din aceast groap infernal !ă ă ă

12




Rayon d'Or nu putu s priveasc mult timp pe alesul inimii sale zb tându-se disperă ă ă -at în aceast pozi ie îngrozitoare în care ajunsese pentru ea. Livid , gâfâind, scuturată ţ ă ă de hohote convulsive pe care nu şi le putea în buşi, ea se trase înapoi. Şi ar fi c zută ă dac mâinile ei n-ar fi întâlnit armura de lâng trap .ă ă ă

Ea se ag maşinal de aceast armur . Şi tres ri. Fu ca o lumin orbitoare care-iăţă ă ă ă ă str b tu creierul. Privi obiectul de care mâinile sale se ag ase din întâmplare. Şi eaă ă ăţ v zu c acest obiect era o ghioag de fier ag at de centura armurii.ă ă ă ăţ ă

F r ca Rayon d'Or s -şi fi dat seama, ghioaga de fier se g sea desprins , inut solă ă ă ă ă ţ ă -id de coad de mâinile sale.ă

Pinacle nu se ocupa de ea. El încerca nevoia irezistibil de a-şi savura cumplitaă r zbunare, b tându-şi joc de nenorocirea învinsului. Cu o bucurie s lbatic , el scrâşni:ă ă ă ă

— Ei bine! Ce spui de mica mea maşin ? Eu sunt cel care a inventat-o, în onoareaă ta. Eu sunt cel care, în secret, am instalat aceast roat pentru tine. Am aşteptat doisă ă -

prezece ani. Dar ura este r bd toare. Ştiam c va veni o zi când vei fi în puterea mea...ă ă ăEl nu putu s spun mai mult.ă ăSim i în ceaf un şoc însp imânt tor, ca şi cum grinda principal a tavanului se abţ ă ă ă ă ă-

tuse deodat asupra lui. Şi el c zu de-a curmezişul deschiz turii, unde r mase f r să ă ă ă ă ă ă mişte, leşinat, poate mort.

Rayon d'Or, sim ind minerul ghioagei în mâinile sale, f r s ezite, cu un gest maşiţ ă ă ă -nal, ridicase mâinile şi o ab tuse asupra capului mizerabilului.ă

Ragastens v zu corpul lui Pinacle c zând. El în elese pe loc ce se întâmplase. Elă ă ţ scoase un r cnet de bucurie.ă

Din nenorocire, roata infernal continua s se învârteasc implacabil. Iar Ragastens,ă ă ă ale c rui for e se epuizau, horc ia.ă ţ ă

Atunci, ea îşi pierdu capul:— Aceast maşin ! Aceast însp imânt toare maşin cum s-o opresc?ă ă ă ă ă ăRagastens fu acela care-i suger manevra posibil v zând c ea se sprijinea deă ă ă ă

ghioag .ă— Ghioaga! spuse el. Introdu ghioaga între trap şi trepte!ăEa se supuse imediat.Ghioaga plasat de-a curmezişul deschiz turii opri prima treapt care o lovi. Maşinaă ă ă

nu voia s -şi lase prada: ea rezista, for a, gemea. Dar ghioaga inu bine. Se auzi un pută ţ ţ -ernic declic, ca zgomotul unui mare resort care se destinde şi sare. Maşina şov i, avuă câteva tres riri şi, în sfârşit, se opri.ă

O secund mai târziu, Ragastens s ri din însp imânt toarea cuşc de fier, de undeă ă ă ă ă crezuse c nu va mai ieşi viu niciodat .ă ăF r s se gândeasc , într-un gest spontan, de o inocen adorabil , Rayon d'Or seă ă ă ă ţă ă

arunc emo ionat la pieptul lui şi îi întinse buzele murmurând:ă ţ ă— Dac mureai, Hubert, aş fi murit, de asemenea şi eu.ăŞi astfel, în fa a celor dou rânduri de armuri, care reprezentau întreaga descenţ ă -

den ilustr a Montcape ilor, îşi acordar primul lor s rut: s rutul de logodn .ţă ă ţ ă ă ă ă

13



Michel Zévaco

Capitolul IV Clipe de fericire

Rayon d'Or se desprinse încetişor. Ei r m seser un moment fa în fa , inându-seă ă ă ţă ţă ţ dr g stos de mâini, ea roşie toat , el foarte palid, la fel de emo iona i şi unul şi altul.ă ă ă ţ ţ

El reveni primul la realitate. Redresându-se, cu o privire mali ioas şi un zâmbetţ ă ironic pe buze, remarc :ă

— Jalnic cavaler ave i în persoana mea. Vin s v salvez şi voi sunte i cea care mţ ă ă ţ ă salva i.ţ

— Pentru mine a i ajuns în aceast situa ie îngrozitoare. Nu sunt eu cea care v-aţ ă ţ salvat.

— Aş!... Nu este deci aceast mică ă mân în care eu am v zut acea ghioag grea?ă ă ă— Da, r spunse ea cu aceeaşi gravitate, dar cine a pus-o în mâna mea?ăEa se întoarse spre armur :ă— Este monseniorul Bertrand. Pentru c voi nu şti i. Eu îi recunosc pe to i cei din faă ţ ţ -

milia Montcapet a c ror urmaş sunt. Şi acesta, care mi-a pus ghioaga în mâini şi careă ă mi-a poruncit s lovesc, f r team şi f r mil , acesta esteă ă ă ă ă ă ă Bertrand, al cincilea Mont-capet, str bunicul meu.ă

— Ah! strig Ragastens vesel, deci acum v aminti i? Memoria v-a revenit, în fine?ă ă ţ— Da, r spunse ea şi pot, f r teama de a m înşela, s v spun: cavalere de Raă ă ă ă ă ă -

gastens, fi i bine venit în casa p rin ilor mei, în "casţ ă ţ a" mea.F r s -şi dea seama, ea adoptase o inut plin de noble e. Una din acele inuteă ă ă ţ ă ă ţ ţ

care o îndrept ea s fie considerat prin es de cei în fa a c rora se afla. Şi era imposiăţ ă ă ţ ă ţ ă -bil s - i închipui o prin es mai frumoas , mai gra ioas .ă ţ ţ ă ă ţ ă

Şi f r s -şi dea seama, el adopt o atitudine deferent , cum se cuvenea unui simă ă ă ă ă -plu cavaler în fa a unei înalte, puternice şi foarte bogate prin ese.ţ ţ

Ea nu d du aten ie acestei atitudini şi vru s -l pun în mişcare spunând:ă ţ ă ă— Veni i, cavalere, s nu mai r mânem aici.ţ ă ă— Un moment, doamn , v rog, spune el. Trebuie s m conving de un lucru careă ă ă ă

m-a intrigat... Trebuie s v d dac nu m-aă ă ă m înşelat. Şi în primul rând, s lu m acesteă ă chei pe care le v d ag ate de aceast centur .ă ăţ ă ă

Vorbind, el mersese la Pinacle care nu d dea semne de via . Îi lu o leg tur deă ţă ă ă ă

chei pe care o purta la centur . El le puse în buzunar, apoi, cu o mişcare, rapid , îi ridică ă ă masca. Dup aceea, duse mâna la barba acestuia şi trase puternic. Barba şi musta a ră ţ ă-maser în mâna sa.ă

Cu un frison de groaz , Rayon d'Or recunoscu masca hidoas care, sub coiful unuiaă ă dintre str moşii s i, îi ap ruse câteva momente şi o însp imântase.ă ă ă ă

Ragastens începu s râd privind barba fals şi spuse:ă ă ă— Este chiar aşa cum mi se p ruse.ăEl se ridic şi spuse, ar tând corpul întins la picioarele sale:ă ă— Iat corpul omului care v-a r pit odinioar şi v-a aruncat cu sânge rece în Oise,ă ă ă

de unde mi-a fost atât de greu s v scot.ă ă

14




Şi, cuprins subit de mânie la amintirea acestui josnic asasinat, el se aplec din nou,ă prinse corpul în bra e şi-i d du drumul în groap , spunând:ţ ă ă

— Ah! Tu ai construit aceast oribil maşin special pentru mine! Ei bine! Mi se pareă ă ă drept s te fac s-o încerci la rândul t u. De altfel; i-am spus c nu vei mai asasina peă ă ţ ă nimeni. Du-te s vezi cum arat fundul gropii tale. Apoi închise violent trapa peste el. Iară ă pentru Rayon d'Or, el explic :ă

— Acest mizerabil probabil nu murise. Într-o zi sau alta, a i fi putut fi victima sa.ţ Iat -v sc pat pentru totdeauna.ă ă ă ă

Ei p r sir sala armurilor. Ragastens dorea s-o conduc pe Rayon d'Or la locuin aă ă ă ă ţ sa, f r s mai întârzie.ă ă ă

Ea refuz . Acum, când se dovedise c ea era prin esa de Montcapet, fabulos de boă ă ţ -gat , Ragastens încerca f r voia lui o anumit timiditate în fa a ei. Iar atitudinile deă ă ă ă ţ mare prestan pe care ea le lua în mod natural, f r s se gândeasc , nu erau deţă ă ă ă ă

natur s -l ajute s -şi înving aceast timiditate. El nu îndr zni s insiste.ă ă ă ă ă ă ăÎns , deoarece ea dorea s încheie aceast noapte în "cas " ei, cum spunea cu ună ă ă ă naiv orgoliu, el îşi reg si întreaga siguran pentru a declara c trebuie s se asigure că ţă ă ă ă n-o mai amenin nici un pericol.ţă

Împreun , Rayon d'Or purtând sfeşnicul pentru a-i l sa lui libertatea mişc rilor înă ă ă caz de pericol, ei vizitar castelul.ă

Îi aştepta o surpriz pl cut : g sir o mare cantitate de mâncare de toate felurile şiă ă ă ă ă nenum rate sticle acoperite de un strat respectabil de praf.ă

Foamea fiind potolit , se abandonar cu pl cere flec relii. Ea povesti cum fuseseă ă ă ă r pit din capela ducelui de Guise, ceea ce el aflase dup aceea şi cum memoria i-aă ă ă revenit pu in câte pu in.ţ ţ

El povesti despre ieşirea din castelul Guise şi diferitele sale aventuri pân în moă -mentul când ea îl descoperise ag at de treptele de fier. Numai c , în aceast povestireăţ ă ă f cut cu acea verv ironic ce-i era proprie, el avu grij s treac repede peste periă ă ă ă ă ă ă -colele prin care trecuse.

Dup ce au schimbat multe confiden e, ei f cur planuri de viitor. Cu alte cuvinte,ă ţ ă ă ehschi un plan vag al campaniei pe care inten iona s-o întreprind cât mai repede penţă ţ ă -tru a o face s -şi recapete numele şi averea. Ei vedeau viitorul în roz şi nu se îndoiau deă -loc de succesul ac iunii.ţ

Rayon d'Or observ prima c soarele se ridicase deja. Pe neaşteptate, ea puseă ă aceast întrebare:ă

— Pentru a duce bine aceast campanie, va fi nevoie de bani, de mul i bani. Îi ave i?ă ţ ţRagastens se trezi aruncat brutal din în l imile diafane ale visului pe t râmul aspruă ţ ă al realit ii. Tulburat, el morm i:ăţ ă

— Bani!... La dracu! Uitasem de asta!... Este adev rat c va fi nevoie de bani.ă ă— Îi ave i? repet Rayon d'Or cu o uşoar înc p ânare.ţ ă ă ă ăţ— Nu, recunoscu Ragastens, n-am o para.El se ridic şi începu s mearg agitat. Şi mergând, izbucni:ă ă ă— Bani!... ce lucru nenorocit este existen a!... Pe cuvântul meu, în aceast lumeţ ă

mizerabil , nu po i s spui nimic şi nu po i s faci nimic f r s te izbeşti de acest cuă ţ ă ţ ă ă ă ă -vânt: bani!... s -l sugrume ciuma pe cel care a g sit acest cuvânt! S -l macine frigurileă ă ă

15



Michel Zévaco

pe cel care a inventat acest lucru searb d şi de nimic c ruia i se spune bani!... Bani! Laă ă dracu, nu, nu-i am!... Dar unde va fi meritul dac voi porni campania cu buzunarele plineă de bani? Bani!... Vom avea cu duiumul când voi duce cu bine la cap t aceast misiune,ă ă c ci o voi duce cu bine, chiar f r bani, nu v îndoi i de asta.ă ă ă ă ţ

Ea nu se îndoia. Butada şi mai ales tonul cu care fusese spus , o f cur s râd dină ă ă ă ă toat inima.ă

Ca un ştrengar fericit, începu şi el s râd împreun cu ea şi mai tare decât ea. Elă ă ă credea c îndep rtase problem c reia îi în elegea foarte bine importan a şi care-l preă ă ă ă ţ ţ -ocupa mai mult decât l sa s se vad . El înc nu sc pase. Ea-şi relu aerul serios şiă ă ă ă ă ă ridic o nou obiec ie, de altfel foarte ra ional :ă ă ţ ţ ă

— Totuşi, va trebui s tr im de acum încolo.ă ă— Este adev rat, pe coarnele diavolului, nuă m-am gândit la asta, recunoscu el cu

ciud . Şi cu aerul s u cel mai naiv:ă ă

— Ei bine! Vom tr i... Spune i-mi de ce nu vom putea tr i?ă ţ ă— Cum, dac nu avem bani?ăEl v zu c nu putea evita incomoda problem : ea nu ced .ă ă ă ăAtunci el morm i:ă— Din nou acest cuvânt mizerabil.Şi cum nu ştia la ce sfânt s se închine, în mintea lui âşni o bun inspira ie.ă ţ ă ţExista locuin a lui Ragastens. Aceast locuin apar inea de drept lui Pompignan,ţ ă ţă ţ

care era mai mare. Dar Pompignan, într-o perioad în care era sigur c va face avere,ă ă cedase drepturile sale lui Ragastens, asupra c rora primise actele în ordine care f ceauă ă din el unicul proprietar a tot ce mai r m sese din bog ia din trecut a familiei. El puteaă ă ăţ deci s dispun de ea dup bunul s u plac. Dac nu se folosise niciodat de dreptul s u,ă ă ă ă ă ă ă

era pentru c hot râse s nu accepte acest dar fr esc şi s nu permit vânzarea loculuiă ă ă ăţ ă ă unde murise tat l s u. Şi deodat Ragastens îşi amintise de aceast biat cas de careă ă ă ă ă ă el hot râse s nu se despart niciodat . Deja, îşi spunea:ă ă ă ă

"Oricum, vânzarea acestei case v aduce trei sau patru mii de livre. Pot s fac acestă ă sacrificiu pentru ea. C ci ea are de o sut de ori dreptate: f r bani nu voi reuşi nimic."ă ă ă ă

Luând aceast hot râre, care reprezenta pentru el un sacrificiu dureros, el o asigură ă ă pe tân ra:ă

— Fi i liniştit . Voi c uta banii necesari... şi îi voi g si.ţ ă ă ă— Nu c uta i, este inutil.ă ţ I-am g sit eu. Veni i.ă ţEl o urm uluit, întrebându-se unde putuse ea descoperi aceşti bani indispensabili.ă

Şi urmând-o, el o admira:"Este o adev rat prin es . Cea mai frumoas , cea mai fermec toare şi cea mai disă ă ţ ă ă ă -tins din câte se poate visa. Iar aceasta nu reprezint nimic uimitor, deoarece ea esteă ă Rolande de Montcapet."

Ea îl conduse într-o înc pere care, în timpul vie ii sale, fusese cabinetul prin ului deă ţ ţ Montcapet. Se opri înaintea acelor lambriuri de lemn pe care am v zut-o admirându-leă mult timp şi de aproape. Ea ap s pe o floare. O parte din lambriuri se d dur la o parteă ă ă ă dând la iveal un mic dulap de fier încastrat în zid.ă

Dulapul con inea şase saci pântecoşi alinia i unul lâng altul şi o caset de argintţ ţ ă ă cizelat , o adev rat capodoper , semnat Benvenuto Cellini.ă ă ă ă ă

16




— Iat banii, spuse vesel Rayon d'Or ar tând sacii.ă ă ăRagastens lu unul şi-l cânt ri în mân . Cu un fluierat de admira ie, el aprecie:ă ă ă ţ— Con ine pe pu in zece mii de livre! Şi sunt cu totul şase le fel. Asta înseamn înţ ţ ă

total şaizeci de mii de livre! Este o sum enorm !ă ă— Va fi suficient?— Eu n-aş fi putut g si mai mult de dou sau trei mii de livreă ă— Şi a i fi reuşit cu o sum atât de mic ?ţ ă ă— F r îndoial .ă ă ă— Pentru moment, lua i aceşti doi saci.ţ— Ce dori i s fac cu ei? Jum tate dintr-unul din aceşti saci va ajunge cu prisosin .ţ ă ă ţă— Nu, lua i-i pe amândoi... Eu nu mai sunt Rayon d'Or. Eu sunt prin esa Rolande deţ ţ

Montcapet. Şi prin esa de Montcapet nu se poate mul umi cu ceea ce-i ajungea lui Rayonţ ţ d'Or. Trebuie s duc o via convenabil , pân îmi voi rec p ta rangul la care am dreptulă ţă ă ă ă ă

prin naştere şi avere.Cu acelaşi aer grav, ea ad ug :ă ă— Voi înşiv va trebui s pute i s v ine i rangul potrivit viitorului so al prin eseiă ă ţ ă ă ţ ţ ţ ţ

de Montcapet.Şi, pronun ând aceste cuvinteţ care lui i se p reau foarte fireşti, ea roşi şi r mase jeă ă -

nat în fa a lui.ă ţEl se aplec deasupra mâinii ei depunând un s rut timid în care-şi puse tot sufletulă ă

iubitor şi sincer. Îndreptându-se, cu o ridicare a umerilor, gândindu-se la acest titlu de vi-itor so pe care ea i-l d duse, îşi spuse:ţ ă

"De ce nu?... S facem ce este de f cut, cât despre rest... vom tr i şi vom vedea."ă ă ăŞi îşi relu obişnuitul s u aer nep s tor.ă ă ă ă

Rayon d'Or deschise caseta.. Deasupra se aflau câteva documente. Ea le ridic . Şiă atunci ap rur uimitoare pietre pre ioase fixate în monturi minunate de aur şi argint. Diă ă ţ -ademe, coliere, br ri, inele, agrafe, erau acolo de toate. Şi ele reprezentau o avere celăţă pu in egal cu cea pe care o con ineau sacii.ţ ă ţ

Cu o voce pe care emo ia o f cea s tremure, ea dest inui:ţ ă ă ă— Acestea sunt bijuteriile mamei mele. Vorbind despre aceast mam pe care eaă ă

nu-şiAmintea s-o fi cunoscut, lacrimi umezeau frumoşii ei ochi, atât de albaştri încât

puteai crede c vezi un col de cer.ă ţDorind s -i schimbe gândurile, el întreb :ă ă

— Cum a i reuşit s descoperi i aceast comoar ?ţ ă ţ ă ăEa îi povesti cum tat lui s u, foarte bun şi foarte indulgent cu ea, îi pl cea s-o vadă ă ă ă jucându-se în aceast camer care era cabinetul lui, în timp ce el, aşezat la mas sa deă ă ă lucru citea sau scria. Copiii sunt curioşi şi buni observatori. Ea îl v zuse adeseori folosină -du-se de acest dulap secret pentru a lua sau a depune mari sume şi n-a trecut mult timppân a observat cum se procedeaz pentru a-l deschide. Acesta, ca şi restul se şterseseă ă din memoria ei amor it . Apoi, când memoria începuse s -i revin , îşi amintise vag cţ ă ă ă ă exista acolo ceva care o interesa odinioar . Şi ea începuse s caute.ă ă

— Oh! A trebuit s bâjbâi mult timp, spunea ea terminând. Nu reuşeam s reg sescă ă ă floarea în care se ascundea resortul care permite deschiderea acestui dulap. Cu toate

17



Michel Zévaco

acestea, pân la urm am reuşit s-o descop r. Gândi i-v la încântarea mea v zând că ă ă ţ ă ă ă dulapul secret nu fusese atins şi c în el se mai g sea o mic avere.ă ă ă

Trebuia s vezi cu ce aer detaşat pronun a aceste cuvinte: o mic avere.ă ţ ă— Drace! f cu Ragastens râzând, se vede bine c a i redevenit în întregime prin esă ă ţ ţ ă

de Montcapet! Şti i c aceast mic avere, cum îi spune i, mie îmi pare, bietul de mine,ţ ă ă ă ţ ca o avere enorm ? Şi nu vorbesc decât despre con inutul acestor saci rotofei care cântaă ţ un cântec atât de pl cut de ascultat.ă

Spunând aceste cuvinte, el lovi în sac şi acesta scoase sunetul clar al aurului cioc-nit!

Ei izbucnir în râs: erau tot atât de copii şi unul şi cel lalt, la fel de ferici i c sunt îaă ă ţ ă via şi c sunt împreun .ţă ă ă

Capitolul V Ragastens organizează casa prinţesei

Rayon d'Or îi ar t lui Ragastens mecanismul care permitea deschiderea dulapuluiă ă secret: era stabilit c dac el va reveni, s poat lua bani dac va fi nevoie. El se împovă ă ă ă ă -ra cu cei doi pre ioşi saci, ea lu caseta înc mai pre ioas şi plecar , îndreptându-seă ţ ă ă ţ ă ă

spre locuin a lui Ragastens.ţAici r maser pu in: timpul necesar pentru a procura un cal pentru Rayon d'Or. Apoiă ă ţ

reluar drumul spre Paris, flec rind vesel sub soarele str lucitor care le zâmbea.ă ă ăRagastens se opri într-un cartier periferic al capitalei, descoperi şi închirie o casă mobilat , ascuns în verdea , care-şi ridica pere ii acoperi i cu ghirlande de ieder întreă ă ţă ţ ţ ă o gr din vesel şi înmiresmat de o abunden de flori de diverse culori şi o livad undeă ă ă ă ţă ă se vedeau numeroşi pomi înc rca i de fructe. Totul era împrejmuit de un zid de piatră ţ ă înalt şi solid.

Era acolo tot ce trebuia: grajd, staul de vite, curte de p s ri. Toate populate cum seă ă cuvine cu

O mic lume cu pene şi p r. Ceea ce o f cu pe Rayon d'Or s spun :ă ă ă ă ă— Ah! Ce ferici i ar fi aici bunul meu Polo şi bietul meu Fringo. Şi suspin .ţ ăRagastens nu lu seama la acest suspin. El chibzuia: ranca robust îns rcinat cuă ţă ă ă ă

servirea st pânilor şi îngrijirea animalelor îi f cuse impresia unei femei de treab . Dină ă ă acest motiv o angajase. Dar, în definitiv, el nu o cunoştea şi nu dorea s-o lase peprin es la discre ia ei.ţ ă ţ

— S vedem, spuse el deodat , v-ar displ cea s fie aici, cu voi, cele trei frumoaseă ă ă ă fete pe care le-a i cunoscut în strada Truanderie?ţ

— Bergamote, Saphir şi Muscade! strig bucuroas Rayon d'Or. Cele care au fostă ă atât de bune cu mine. Cele care s-au îngrijit de voi şi de înso itorii voştri. Ah! Hubert,ţ cum po i s m întrebi dac mi-ar displace s le am lâng mine? Repede, Hubert, du-teţ ă ă ă ă ă şi le caut .ă

18




Ragastens plec . El se îndrept spre strada Truanderie. Trecu mai întâi pe laă ă locuin a sa, la Mauviette Gueule d'Or. Se gândea la Milord Gendarme şi Marasquin. I seţ p rea cea mai sigur gard pe care o putea g si pentru a veghea asupra Rolandei.ă ă ă ă

Mauviette Gueule d'Or nu-i z rise nici m car o singur dat în tavern .ă ă ă ă ăRagastens nu se mir şi nu se nelinişti. El ştia c pân la urm , într-o zi, vor reveni.ă ă ă ă

Dac întârziau prea mult, va trebui s porneasc în c utarea lor şi ştia c -i va g si. El seă ă ă ă ă ă ocup de cele trei frumoase fete.ă

Trecu s arunce o privire casei "Patroanei". Dar, v zând jaluzelele dormitorului loră ă l sate, elă în elese c era înc prea devreme: cele trei curtezane, care uneori nu se înţ ă ă -torceau decât la rev rsatul zorilor, frânte de oboseal , nu se sculau din pat înainte deă ă prânz.

Ragastens, neavând altceva mai bun de f cut, duse înapoi calul pe care-l închinaseă şi pl ti restul chiriei. Dup care el reveni la locuin a "Patroanei". De aceast dat el fuă ă ţ ă ă

mai norocos. În mai pu in de un sfert de or el era instalat la o mas într-un separeu dinţ ă ă taverna Grand Duc cu Muscade, Saphir şi Bergamote.Primul cuvânt pe care Ragastens li-l adres fu acesta:ă— Prin esa va fi fericit s v vad .ţ ă ă ă ăDup ce le liniştise în ceea ce o priveşte peă mica lor prieten , le spuse despre eaă

destul pentru a le dezl n ui bucuria şi admira ia. Ele strigar în cor:ă ţ ţ ă— Este deci, într-adev r, prin es ?ă ţ ă— Este prin esa Rolande de Montcapet, repet Ragastens. Ea are sânge regal înţ ă

vine.— Sânge regal! repet grav dulcea Muscade dând din cap.ă— Şi ea a fost camarada noastr ! strig Saphir cu mândrie.ă ă

— Iar eu am tutuit-o, am vrut s-o fac cu ou şi cu o et, se plânse cu am r ciune Bergţ ă ă -amote.

— Şi ea îşi mai aminteşte de noi? întreb cu naivitate Muscade.ă— Ea a binevoit s uite r utatea mea? se nelinişti Bergamote.ă ă— Ea vrea s ne vad ? se minun Saphir.ă ă ă— Asculta i, eu v-am v zut la treab pe toate trei. Sunt convins c nu sunte i f cuteţ ă ă ă ţ ă

pentru via aţ mizerabil pe care o duce i. Eu cred c sunte i trei femei de treab pe careă ţ ă ţ ă mizeria, sfaturile proaste constrângerea poate...

— Spune i constrângerea cu siguran , întrerupse Bergamote cu o înf işare crânţ ţă ăţ -cen . Constrângerea este cea care ne-a obligat s ajungem la aceast trist meserie.ă ă ă ă

Saphir şi Muscade, pe care Ragastens p rea s le întrebe cu privirea, confirmară ă ă aceste cuvinte cu o mişcare a capului. Şi Muscade explic :ă— Ghinionul, domnule. Am geşti o fat cinstit . Şi când ea se trezeşte, este dezonoă ă ă -

rat .ă— Aşadar, ce s faci? murmur vis toare Saphir. Te rostogoleşti în şan ... şi acoloă ă ă ţ

r mâi.ă— Aşa ar fi ajuns şi doamna prin es , dest inui deodat Bergamote, dac noi nuţ ă ă ă ă

eram acolo.Ragastens se cutremur la aceast dest inuire neaşteptat . Recunoştin a sa crescuă ă ă ă ţ

fa de bietele fete c rora le era îndatorat pentru acest serviciu de nepre uit.ţă ă ţ

19



Michel Zévaco

— Cu toate acestea, spuse el, cu pu in voin , îmi pare c a i fi putut...ţ ă ţă ă ţ— Ce greşeal ! îl întrerupse din nou Bergamote.ăŞi, ridicând din umeri:— Crede i c "Patroana" nu şi-a luat m suri de precau ie? Din prima zi, domnule, noiţ ă ă ţ

am fost debitoarele ei. Oricând vrea, ea poate s ne arunce în închisoare, pentru datorii.ă— Şi închisoarea, suspin Muscade, va fi permanent pentru bietele fete incapabileă ă

s pl teasc .ă ă ă— Îi datora i deci o sum maţ ă re? se inform Ragastens.ă— O mare, o foarte mare sum pentru noi, spune Bergamote. Pentru partea mea, îiă

sunt datoare o sut cincizeci de livre.ă— Eu cam tot atât, spune Saphir.— Şi eu la fel, spune Muscade.Şi ad ug :ă ă

— Cum crede i c ne vom putea vreodat achita, când ea ne cur pân la ultimulţ ă ă ăţă ă b nu ceea ce primim?ă ţ— Prin esa va pl ti ceea ce îi datora i, le asigur Ragastens.ţ ă ţ ăEle se privir tulburate. Apoi izbucnir în râs. Brusc, ele se îmbr işar şi începură ă ăţ ă ă

s plâng în hohote. Bucuria le r v şea, le ducea în pragul nebuniei.ă ă ă ă— Veni i, spuse blând Ragastens, prin esa v aşteapt .ţ ţ ă ăŞi el ad ug :ă ă— N-o ve i mai p r si. Ve i locui împreun cu ea. Nu v-a promis c va veni s vţ ă ă ţ ă ă ă ă

caute? Ea îşi ine promisiunea.ţAsta declanşa noi manifest ri de bucurie zgomotoas . Bietele fete credeau c tr iă ă ă ă -

esc un vis minunat.

Cu toate acestea, deodat , Bergamote se posomorî. Şi, scuturând din cap:ă— Suntem nebune, spune ea cu triste e.ţ— De ce? se speriar celelalte dou .ă ă— Gândi i-v , morm i Bergamote: s mergem la doamna prin es pentru a-i prezenţ ă ă ă ţ ă -

ta complimentele noastre, asta o pot admite. Dar s mergem s locuim lâng acest îngeră ă ă neprih nit,ă noi care arn fost ceea ce şti i, este asta posibil?ţ

Ragastens le cercet un moment cu ochii s i str lucind de bucurie. Cu o mare bă ă ă lân-de e, el spuse cu simplitate:ţ

— Veni i, totuşi.ţEle se speriar :ă

— N-ai în eles, deci domnule?ţ— Desigur, surâse Ragastens cu aceeaşi blânde e. V previn c prin esa are duşţ ă ă ţ -mani puternici, înverşuna i. Ei nu-i vor doar averea, ci şi via a şi poate onoarea. Va trebuiţ ţ s veghea i asupra ei zi şi noapte, cu un devotament neobosit. Va trebui s fi i tot timpulă ţ ă ţ în alarm , c ci se vor întinde tot felul de curse pe care va trebui s le descoperi i. Aceasă ă ă ţ -ta nu va fi f r oarecare pericol pentru voi înşiv .ă ă ă

Dac el vrusese s le încerce curajul, se l muri. Se petrecu o tripl izbucnire:ă ă ă ă— Vom veghea ziua şi noaptea!— Ne vom da via a pentru ea, dac va trebui!ţ ă— Vom fi umilele sale servitoare!

20




Ragastens surâdea satisf cut. Se felicita în sineaă sa pentru c se gândise la acesteă fete curajoase, a c ror bucurie naiv îi f cea pl cere şi pe al c ror devotament ştia că ă ă ă ă ă poate conta.

— S mergem, f cu el vesel.ă ăLa "Patroan ", Bergamote fu aceea care începu tratativele. Şi ea o f cu f r ocolă ă ă ă -

işuri, mergând drept la int , cu brusche ea ce-i era obişnuit .ţ ă ţ ă— Ne-ai jefuit, furat, chinuit destul. S-a sfârşit. V p r sim. Iat un gentilom generosă ă ă ă

care binevoieşte s pl teasc datoriile noastre, pentru care ne ve i da chitan în regul .ă ă ă ţ ţă ă— Dac acest frumos galant este atât de generos pentru a pl ti datoriile voastre, euă ă

nici nu cer altceva."Frumosul galant" era Ragastens. El îşi scoase pung şi num r patru sute cincizeciă ă ă

de livre. El puse banii pe marginea mesei, la îndemâna ei şi spuse cu r ceal :ă ă— Iat cele patru sute cincizeci de livre care vi se datoreaz .ă ă

— Este un mic acont binevenit, surâse b trâna întinzând gheara.ăMai rapid decât ea, Ragastens puse mâna pe teancul de aur şi cu acelaşi ton glacial:— Nu este un acont. Este o lichidare definitiv pentru care trebuie mai întâi s -miă ă

elibera i chitan .ţ ţă— Frumosule galant, z u, ce crede i c a i g sit aici? Dar este un c rp nos cum n-ă ţ ă ţ ă ă ă

am mai v zut! Crede într-adev r c pentru patru sute cincizeci de livre eu v voi l sa să ă ă ă ă ă pleca i?ţ

Bergamote vru s intervin , Ragastens o opri cu un gest. Şi distant:ă ă— Refuza i?ţ— Acontul, nu. Lichidarea definitiv , la acest pre , da.ă ţ— Bine, f cu Ragastens foarte calm. Urma i-m , domnişoarelor. Mergem la şefulă ţ ă

poli iei.ţ— Voi dovedi în ce fel ele îmi datoreaz mai mult! url b trân care începea s seă ă ă ă ă

înfurie.— De acord, ironiza Ragastens f r a fi impresionat. Şeful poli iei v va cere s vă ă ţ ă ă ă

justifica i creditul.ţ— Ce-mi va cere? se nelinişti "Patroana".— Ce ştiu eu?... Poate s -i explica i pu in ce fel de comer face i în această ţ ţ ţ ţ ă

pr v lie... Ah! Ah! Asta v d de gândit... Şi n-ave i idee cât de indiscret devine şefulă ă ă ă ţ poli iei când se hot r şte s -şi bage nasul în anumite afaceri necurate.ţ ă ă ă

— Sunt o femeie cinstit ! protest "Patroana".ă ă

— He! f cu liniştit Ragastens, am cunoscut câteva femei cinstite în genul vostru peă care şeful poli iei a pus s fie biciuite în pia a public . Dup care au fost sugrumate deţ ă ţ ă ă c tre maestrul Tornebise, c l ul oficial. Sper sincer s nu ave i aceeaşi soart dac -l ve iă ă ă ă ţ ă ă ţ l sa pe şeful poli iei s -şi bage nasul în afacerile voastre.ă ţ ă

"Patroana" se cutremur . Ea ştia bine ce-ar p i dac ar c dea în ghearele şefuluiă ăţ ă ă poli iei. Ea se v zu deja în mâinile de temut ale c l ului. Coborî capul, învins şi se reţ ă ă ă ă -semn . Ragastens nu l s banii decât cu chitan în regul .ă ă ă ţă ă

R mas singur , "Patroana" izbucni:ă ă ă— Fie c blestemul s cad pe tine, gentilom pref cut, suspect, desfrânat!... to i deă ă ă ă ţ -

monii infernului s te in pe foc!... Ruinat , el m-a ruinat, puşlamaua! Ruinat , jefuit ,ă ţ ă ă ă ă

21



Michel Zévaco

asasinat . Biata de mine, ce s m fac? Va trebui s merg s întind mâna în pridvorulă ă ă ă ă bisericilor?

În acest timp, Ragastens spunea:— Dac vre i, vom intra în prima pr v lie pe care o vom g si în drumul nostru şi ve iă ţ ă ă ă ţ

alege veşminte potrivite cu situa ia pe care o ve i avea de acum înainte.ţ ţCochete toate trei, ele b tur din palme, încântate.ă ăAsta se petrecea la doi paşi de Hale, unde se g sea o mare pr v lie. Se îndreptară ă ă ă

într-acolo.Şi îl întâlnir pe Jehan Géhenne, poetul-gropar, rivalul lui Ronsard, care ajunsese s -ă ă

i fac curte logodnicei sale Muscade. Imediat ele îl puser la curent cu norocul ce d duseă ă ă peste ele.

— Iat -v în l ate la rangul de suit a unei prin ese. Este o mare onoare care nu mă ă ă ţ ă ţ ă surprinde... deoarece eu v cred demne de toate onorurile.ă

Şi el suspin :ă— De-aş putea şi eu intra în serviciul acestei ilustre prin ese!ţRagastens auzise.— Nici o piedic , onorabilul meu poet, prin esa are în mod singur nevoie de un bună ţ

gr dinar. Deoarece sunte i gropar, şti i s lucra i cu p mântul, deci ve i deveni un gr diă ţ ţ ă ţ ă ţ ă -nar excelent.

La care, Jehan Géhenne r spunse foarte serios:ă— Pe sfânta Polymnie, doamna prin es va avea în mine un gr dinar cum nu s-a maiţ ă ă

v zut.ăLa pr v lie, cele trei tinere femei aleser costume simple pe care le îmbr car peă ă ă ă ă

loc. Cu fe ele sp late de toate fardurile cu care erau înc rcate f r a le înfrumuse a,ţ ă ă ă ă ţ

tr s turile lor fine şi delicate ap rur proaspete şi frumoase, având în întregime aspectulă ă ă ă unei suite într-o mare cas .ă

Cât despre Jehan Géhenne, el îşi alese un costum de meseriaş asem n tor cu cel peă ă care-l purta şi c ruia se str duia s -i dea o not aparte.ă ă ă ă

Cum era normal, Ragastens pl ti şi pornir spre locuin a prin esei, unde sosir spreă ă ţ ţ ă sfârşitul dup -amiezii.ă

Prin esa veni în întâmpinarea lor ca o persoan obişnuit , cu zâmbetul pe buze şi,ţ ă ă amabil , leă s rut pe toate trei. Iar cu vocea sa armonioas , atât de pl cut , le spuse cuă ă ă ă ă simplitate:

— Voi nu m ve i mai p r si. Eu nu am familie. Voi ve i fi familia mea.ă ţ ă ă ţ

Toate trei începur s râd . Dar ele aveau ochii plini de lacrimi. "Prin esa" v zuă ă ă ţ ă lacrimile din ochii lor. Ea le lu cu ea râzând şi spunând:ă— Veni i s vede i casa noastr . Veni i s vede i camerele voastre.ţ ă ţ ă ţ ă ţAcesta fu sfârşitul: ele îşi reg sir siguran a. Prin esa r mânea definitiv pentru eleă ă ţ ţ ă

Rayon d'Or.Ele vizitar casa din pivni pân -n pod. Şi peste tot se auzeau strig te de uimire,ă ţă ă ă

râsete, exclama ii f r sfârşit. Îndeosebi camerele lor li se p rur admirabile.ţ ă ă ă ăÎn acest timp Jehan Géhenne îşi lu în primire domeniul: gr dina.ă ăDup ce vizitaser casa, ele trecur în gr din . Şi bietele fete se extaziar în fa aă ă ă ă ă ă ţ

vegeta iei, florilor, fructelor. Trecuse atât de mult timp de când nu v zuser lucruri atâtţ ă ă

22




de frumoase. Imediat, conduse de acelaşi gând, cu stâng cie, ele alc tuir fiecare câteă ă ă un mic buchet pe care i-l oferir lui Rayon d'Or, uşor emo ionat de aceast mişc toareă ţ ă ă ă aten ie.ţ

Ragastens le urm pas cu pas. V zând-o pe Rolande atât de mul umit , el se sim eaă ă ţ ă ţ b rbatul cel mai fericit de pe p mânt.ă ă

Dup gr din , Rayon d'Or le duse s viziteze şi celelalte locuri. Da, era mul umit ,ă ă ă ă ţ ă biata copil Rayon d'Or. Totuşi ea dorea înc ceva, c ci vizitând grajdul, ea suspin :ă ă ă ă

— Fericirea mea va fi întreag dac aş avea aici pe bunul meu Polo şi pe bunul meuă ă Fringo!

Aceast dorin urma s se împlineasc în parte cel pu in a doua zi diminea .ă ţă ă ă ― ţ ― ţăÎn aceast diminea , de la un timp, se f cb auzit un l trat prelungit de cealaltă ţă ă ă ă

parte a por ii masive fixat în zidul împrejmuitor. La început, Rayon d'Or nu acordţ ă ă aten ie. Apoi, aceste l tr turi sfârşir prin a-i provoca uimirea.ţ ă ă ă

— Ah! f cu ea emo ionat , s-ar spune c este l tratul lui Polo!ă ţ ă ă ăŞi, f r s se mai gândeasc , ea alerg la poart şiă ă ă ă ă ă o deschise.Era într-adev r câinele, Polo, care se rostogoli la picioarele ei, cu mici chel l ituriă ă ă

prin care-şi manifesta bucuria.

Capitolul VI Polo şi Fringo

Ne place s credem c cititorul nu a uitat c , atunci când ducesa de Guise venise s-ă ă ăo ia de la "Patroan ", Rayon d'Or pusese ca singur condi ie ca Polo, câinele s u, Fringoă ă ţ ă s o urmeze la palatul Guise.ă

Într-adev r, Polo şi Fringo fuseser instala i la palat: Fringo într-un mic grajd amenaă ă ţ - jat special pentru el, Polo pe lâng Rayon d'Or pe care n-o p r sea. Dintre ei doi, Poloă ă ă era cel mai fericit: el tr ia lâng st pâna sa, se culc în camera sa, pe pragul uşii. El oă ă ă ă urm câteodat la duces , c ci inteligentul animal g sise mijlocul s fie pl cut tuturor.ă ă ă ă ă ă ă

Polo se sim ea fericit îndeosebi pentru c era liber.ţ ăExisten a se ar ta mai pu in agreabil pentru Fringo. Şi asta deoarece bietul animalţ ă ţ ă

era for at s r mân în grajdul s u.ţ ă ă ă ă

Fringo era mort de plictiseal dac prietenul s u Polo nu venea s -l distreze deă ă ă ă dou zeci de ori pe zi. Probabil c se consolau amândoiă ă spunându-şi c aceast via ciuă ă ţă -dat nu se va prelungi veşnic şi c va veni o zi în care-şi vor relua existen a de alt dat .ă ă ţ ă ă

Din nenorocire, aceast zi nu venea repede.ăPolo f cuse cunoştin cu Ragastens. Şi s nu fie de mirare dac spunem c deă ţă ă ă ă -

veniser imediat prieteni. Fringo f cuse de asemenea cunoştin cu cavalerul. Dar, înă ă ţă -chis în grajdul s u, el nu putuse s se împrieteneasc strâns cu el, aşa cum o f cuseă ă ă ă Polo.

23



Michel Zévaco

Iar zilele trecuser , f r farmec, dar în definitiv suportabile, deoarece erau cu st pâă ă ă ă -na lor pe care o vedeau şi o auzeau zilnic.

Într-o zi, trist zi, lucrurile luaser o întors tur proast . Biata loră ă ă ă ă fericire şi aşa atâtde redus , disp ruse cu totul. În ziua aceea, Polo se v zuse închis într-un mic cabinet.ă ă ă De ce? Pentru ce? El nu ştia nimic. Intrase acolo f r nici o b nuial , chemat de st pânaă ă ă ă ă sa care îl îmbr işase plângând şi îl îndemnase:ăţ

— Aşteapt -m aici. S fii cuminte.ă ă ăDup care ea ieşise şi închisese uşa.ăPrin urmare el se culcase şi adormise. Cât dormise? Nu ştia. Trezit, mai întâi el

aştept r bd tor, cuminte, aşa cum îi recomandase ea. El aşteptase mult timp, foarteă ă ă mult timp. Aceasta el o ştia foarte bine, deoarece sim ea, dup morm iturile stomacului,ţ ă ă c ora mesei trecuse de mult.ă

Deodat , el începu s mârâie, apoi s lanseze apeluri furioase. Cum ea totuşi nu veă ă ă -

nea, el îşi înte i strig tele. F cu o asemenea g l gie încât uşa se deschise pân la urm .ţ ă ă ă ă ă ăPolo âşni ca o s geat spre camera st pânei. Ea nu era acolo. El o c ut peste totţ ă ă ă ă ă unde ştia c s-ar putea g si. Dar n-o g si.ă ă ă

Din acest moment putea fi v zut r t cind, ca o fiin în suferin , peste tot în imenă ă ă ţă ţă -sa locuin .ţă

Asta dur mai multe zile. Apoi, cum nu era prost, cum era sigur c scotocise pesteă ă tot, el îşi zise:

"Dac n-o g sesc, înseamn c a plecat, ea nu mai este în cas . Trebuie deci s-oă ă ă ă ă caut în alt parte."ă

Polo ieşi aşadar din palatul Guise. În strad , el se gândi. Cu alte cuvinte, în minteaă sa, trecea în revist locurile unde avea şanse s-o întâlneasc pe cea pe care o c uta.ă ă ă

El în elese şi în acelaşi timp ghici c trebuia s înceap de la punctul de plecare,ţ ă ă ă adic de la palatul Guise.ă

Porni din nou c o s geat , reveni în palat şi scotoci iar şi peste tot.ă ă ă ăLungile şi perseverentele sale cercet ri sfârşir prin a-l duce în acea galerie de undeă ă

Ragastens o r pise pe Rayon d'Or. Din galerie, el trecu în capel . Aici el pierdu urma înă ă fa a uşii secrete pe unde ieşise st pâna sa. El sim i c ea trecuse peţ ă ţ ă

Acolo, cu tot acest obstacol care-l oprea. Îşi d dea seama c trebuie s ocolească ă ă ă acest obstacol de netrecut.

A durat mult, foarte mult. Dar reuşi s reg seasc urm într-o curte, în fa a capeleiă ă ă ă ţ de la parter. Aceast urm îl conduse la poart mare. Aici el ezit o secund , apoi ieşiă ă ă ă ă

din palat. Se învârti, coti, adulmec în fa a por ii, apoi seă ţ ţ îndep rt cu nasul în p mânt.ă ă ă Şi sfârşi prin a ajunge la palatul Sorrientès.S p trund în untru nu p rea deloc o treab uşoar , c ci poarta era bine p zit .ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă

Cu toate acestea el reuşi s se furişeze. Servitorii îl descoperir . L-au urm rit, l-au stâlcită ă ă în b taie, l-au copleşit cu toate proiectilele pe care le-au putut g si. El ieşi de acoloă ă gâfâind, rupt, însângerat, şchiop tând.ă

El îşi linse r nile, b u o duşc la o fântân şi începu din nou s caute, cu mai multă ă ă ă ă ă îndârjire. F cu ocolul palatului. Într-o parte a zidurilor se g sea o poart dosnic . Aici ră ă ă ă ă-mase nemişcat. Se învârti un moment adulmecând şi porni din nou.

24




Cu nasul pe urm , el merse cu o siguran deplin pân în suburbia Saint-Denis. Seă ţă ă ă opri în fa a leprozeriei Saint-Lazare.ţ

El nu înceta s adulmece solul, gemând încet. P rea groaznic de încurcat, deoareceă ă g sise dou urme: una care mergea spre Saint-Denis, alta care mergea spre suburbiaă ă Temple. Care era cea bun ?ă

Relu , în fine, prima cale. Pe aceast nou urm el nu p rea foarte sigur. Aceasta seă ă ă ă ă observ din aceea c avansa încet, cu nasul tot timpul pe sol, c utând, adulrnecînd,ă ă ă oprindu-se adeseori pentru a sorbi aer.

El ajunse pân la urm în suburbia Temple, într-un loc delicios câmpenesc, numită ă Courtille.

Or, tocmai la Courtille Ragastens închinase o cas mobilat pentru Rayon d'Or. Aici,ă ă în ajun, el adusese pe Jehan Géhenne, Muscade, Bergamote şi Saphir.

Atunci când, recunoscându-i vocea, st pâna sa venise ea îns şi s -i deschid , bietulă ă ă ă

Polo era într-o stare jalnic . Slab s -i plângi de mil , murdar de nu-l putea lua decât cuă ă ă cleştele de c rbuni, o ureche sfâşiat , cu o ran sângerânda la un picior pe care-l târaă ă ă penibil. Când îşi v zu st pâna, nu avu puterea s sar şi s se învârteasc în jurul ei,ă ă ă ă ă ă l trând vesel, cum îi pl cea s fac . El se târî pân la ea, se pr buşi la picioarele sale,ă ă ă ă ă ă gemând. Şi la cap tul puterilor, acum c -şi atinsese scopul, doborât poate de bucurie,ă ă r mase respirând greu, întins într-o rân , pe jum tate leşinat.ă ă ă

— Bergamonte, Muscade, Saphir, pentru Dumnezeu, veni i repede! Bietul meu Poloţ moare.

Duser bietul animal, îi d dur toate îngrijirile pe care le cereau starea sa jalnic . Elă ă ă ă se supuse la tot «ce i-au f cut, în elegând c era spre binele s u. Şi îşi manifesta reă ţ ă ă -cunoştin a lingând uşor mâinile care-l îngrijeau.ţ

Bravul Polo nu dorea nicidecum s moar . El se f cu bine în aşa fel încât se aruncă ă ă ă asupra excelentului pateu pe care buc t reasa se gr bise s i-l prepare şi din care nuă ă ă ă l s nici o f ră ă ă âm .ă

Apoi, toat diminea a, el nu p r si perna pe care, ghiftuit, se culcase şi dormiseă ţ ă ă dus.

La amiaz , ca şi cum vreo trompet invizibil sunase deşteptarea, el fu în picioare.ă ă ă El c sc şi se întinse. P rea c doreşte s se asigure dac for ele i-au revenit. El gândeaă ă ă ă ă ă ţ c da.ă

Merse la Rayon d'Or pe care o copleşi cu aten ii.ţDar reg sirea lui Polo, îi atâta acesteia dorin a arz toare de a-l reg si şi pe Fringo.ă ţ ă ă

— Vai! spunea ea, din nenorocire eu nu pot să merg la palatul Guise! M-ar opri aco-lo. Aş fi pierdut pentru voi to i. S rmanul Fringo! Ce-i de f cut?ă ţ ă ă— Doamn , interveni hot rât Bergamote, dac dori i, voi merge eu s -l caut peă ă ă ţ ă

Fringo al vostru.— Dar te vor l sa s -l iei?ă ă— Vom vedea, replic Bergamote, foarte decis .ă ăRayon d'Or îi d du toate indica iile necesare, îi f cu recomand ri. Bergamote plecă ţ ă ă ă

f r s mai întârzie, luându-l cu ea pe Polo, al c rui ajutor îi putea fi pre ios.ă ă ă ă ţOfi erul de paz de la poarta palatului, c ruia i se adres , p ru foarte nedumerit.ţ ă ă ă ă

Bergamote îi adres cel mai fermec tor surâsă ă al ei, îi arunc o ocheă ad ame itoare.ă ţ

25



Michel Zévaco

Ofi erul îşi bomb pieptul, îşi mângâie musta a, îi adres unul dintre cele mai galanteţ ă ţ ă complimente.

Ea surâse extrem de îmbietor, insinuant. Ofi erul p rea s se decid . Exact în acestţ ă ă ă moment ap ru Pompignan, înso it de inseparabilul s u rival: Maulistrac. Ofi erul considă ţ ă ţ -er c este o bun ocazie s scape de r spundere. El îi abord pe cei doi gentilomi şi leă ă ă ă ă ă transmise cererea Bergamotei.

Pompignan r spunse cu un aer distrat:ă— Dac m g ruşul apar ine acestei femei, nu exist nici un motiv s nu-i fie restituă ă ă ţ ă ă -

it.Bergamote auzise. Gândindu-se la bucuria prin esei, frumoasa ei fa se însenin .ţ ţă ă

Ea f cu cea mai gra ioas reveren a sa, spunând:ă ţ ă ţă— V mul umesc mult, domnule ofi er. Este un adev rat noroc pentru mine de a înă ţ ţ ă -

tâlni un asemenea galant cavaler.

— Ce nu se face pentru o asemenea frumoas fat ca voi, protest curtenitoră ă ă ofi erul, care ad ug :ţ ă ă— Veni i, frumoasa mea copil , nu vreau s las altuia grij de a v conduce la grajţ ă ă ă ă -

duri.În drum, el îi f cu o curte asidu , Bergamote ferindu-se s -l descurajeze. Numai c ,ă ă ă ă

atunci când el vru s -i fure un s rut, ea ştiu foarte bine s -l evite, f r s par prea speă ă ă ă ă ă ă -riat . Aceast rezisten neprev zut îl înfl c ra mai mult pe ofi er. El ceru st ruitor o înă ă ţă ă ă ă ă ţ ă -tâlnire. Ea se l s . Rugat pu in şi consim i în fine s-o acorde. Dar, şireat , ea îi d du ună ă ă ţ ţ ă ă nume fals şi o adres greşit .ă ă

În acest timp, Polo nu avea nevoie de încuviin area nim nui pentru a se strecura înţ ă curte şi de a alerga ca o s geat la grajdul prietenului s u. El îi s ri literalmente de gât.ă ă ă ă

Urmar op ieli nebune, s rituri dezordonate, l tr turi vesele, la care Fringo r spunseă ţ ă ă ă ă ă într-un mod r sun tor.ă ă

În felul acesta îi g sir Bergamote şi ofi erul.ă ă ţDou ore mai târziu, Bergamote îl aducea triumf toare pe bunul Fringo.ă ăAşadar, fericirea lui Rayon d'Or era complet : deoarece îi avea în jurul ei pe to i ceiă ţ

pe care îi iubea.Aceast fericire vă a dura mult timp? O vom afla în curând.

Capitolul VII Unde apar doi Pinacle

Pinacle fusese pe jum tate omorât de c tre Rayon d'Or.ă ăPinacle, f r cunoştin , fusese aruncat de Ragastens în fundul cuştii de fier undeă ă ţă

cavalerul credea c va fi ciopâr it de lamele ascu ite şi t ioase ce se g seau acolo.ă ţ ţ ă ăDar tic losul nu era mort.ă

26




Roata infernal oprindu-se, declanşase automat vreun resort invizibil care aduseseă podeaua la loc. Pinacle c zuse pe aceast podea. El r mase mult timp f r cunoştin .ă ă ă ă ă ţă Apoi începu s se mişte uşor, gemând. Trecu înc destul de mult timp pân s -şi revin .ă ă ă ă ă Se v zu întins la baza ro ii şi se cutremur zicându-şi:ă ţ ă

"Am sc pat uşor!"ăAl doilea gând al s u fu acesta:ă"Trebuia s ies cât mai repede de aici... altfel voi cr pa aici ca ună ă câine."Dar prima mişcare pe care o încerc îi smulse gemete de durere. R mase nemişcată ă

acolo unde se g sea. Îl prinse o febr puternic şi începu să ă ă ă delireze; r mase mult timpă în aceast situa ie critic , între via şi moarte, f r cunoştin . Dup un timp, febr şiă ţ ă ţă ă ă ţă ă ă delirul sc zur . Deveni din nou conştient. Pinacle era un om înv at. Deci el îşi d du seaă ă ăţ ă -ma exact de starea sa şi-şi zise:

"Acum sunt salvat... cu condi ia s ies de aici."ţ ă

El se târî spre un col al carcerei sale, pe dibuite c ci lumina se stinsese c utţ ― ă ― ă ă şi g si un resort ascuns abil pe care ap s .ă ă ăUşa de fier pe unde intrase Ragastens şi pe care el n-o mai reg sise, se deschise deă

la sine. Pinacle ieşi din acest gen de cavou care era cât pe ce s devin al s u. El se târî ă ă ă cu greu pân în acea parte a castelului unde-şi rezervase un apartament.ă

Acolo, din cuf rul s u de voiaj, el lu anumite medicamente de care nu se deă ă ă -sp r ea.ă ţ

Dup dou zile, datorit unor stimulente puternice şi unor alifii preparate de el înă ă ă -suşi, se sim i destul de ref cut pentru a se reîntoarce la Paris. El sosi la poarta Saint-Deţ ă -nis, a doua zi dup ce Rayon d'Or îi reg sise pe Fringo şi Polo.ă ă

Trecând prin fa a bisericii Saint-Sepulcre, el îl întâlni pe Ragastens care ieşea dinţ

strada Aubray-le-Boucher. Dar el nu-l v zu. În schimb cavalerul îl z ri imediat şi tres riă ă ă uimit. Dar el glumi în sinea sa:

"Ia te uit ! Se pare c baionetele sale erau f cute exclusiv pentru mine, deoareceă ă ă pe el l-au cru at, dar Doamne! Iat nu scelerat care se poate l uda c are o via grea!"ţ ă ă ă ţă

El porni pe urmele lui Pinacle care p trunsese pe strada Four care se întindea de-aă lungul

Cimitirului Inocen ilor f r s b nuiasc nici un pericol. Regastens se gândea:ţ ă ă ă ă ă"Nu, mai bine s -l las s tr iasc . Cine ştie? Acest netrebnic mi-ar putea fi util. Nuă ă ă ă -

mai c va trebui s -l supraveghez de aproape. Şi mai întâi s vedem unde merge".ă ă ăEl continu s -l urm reasc pe Pinacle. N-a fost o treab dificil , c ci b rbatul cuă ă ă ă ă ă ă ă

masc roşie nu c uta deloc s se ascund .ă ă ă ăRagastens îl v zu intrând în palatul Sorrientès.ă"Bun, îşi zise el cu un surâs ironic, el îşi va anun a st pânul şi st pâna c eu sunt înţ ă ă ă

via şi c Rolande nu mai este în puterea lor. În curând, to i aceşti câini turba i vor fi peţă ă ţ ţ urmele mele."

Şi el se îndep rt ridicând din umeri.ă ăPinacle intr în cabinetul lui Sorrientès. El îl g si pe duce între patru ochi cu una dină ă -

tre doamnele în gri. Neştiind în prezen a cui se afla, Pinacle se p str într-o rezerv pruţ ă ă ă -dent . Doamna în gri îi spuse:ă

— Vorbeşte f r team .ă ă ă

27



Michel Zévaco

— Doamn , monseniore, zise Pinacle înclinându-se, sunt un mesager de veştiă proaste.

Doamna în gri bomb ni:ă— Ai l sat s - i scape Domnişoara d'Orberives?ă ă ţ— Da, recunoscu Pinacle. În plus, trebuie s recunosc cu toat umilin a c m-amă ă ţ ă

înşelat: Rolande de Montcapet este în via . Rolande de Montcapet este domnişoaraţă d'Orberives pe care o aveam în puterea noastr şi care acum ne-a sc pat.ă ă

— Vede i, draga mea, spune Sorrientès, c v-a i înşelat atunci când nu m-a i asculţ ă ţ ţ -tat.

R mânând calm , doamna admise:ă ă— În elegeam c avea i dreptate şi v-am spus-o. Am avut un moment de sl biciune.ţ ă ţ ă

Este o lec ie ce nu va fi pierdut . Dar s -l ascult m pe Pinacle care, desigur, a l sat laţ ă ă ă ă urm vestea cea mai proast , cea mai important .ă ă ă

— Într-adev r, doamn , spune Pinacle. Şi privindu-l pe duce cu insisten :ă ă ţă— Cavalerul Ragastens este în via .ţăCu toat extraordinara sa st pânire de sine, Sorrientès tres ri:ă ă ă— Imposibil!— Cavalerul de Ragastens este în via , repet energic Pinacle. La Montcapet l-amţă ă

v zut deodat ap rând în fa a mea... Nu poate fi nici un dubiu, monseniore, i-am vorbit...ă ă ă ţ El s-a ridicat contra mea şi mi-a r pit prin esa... dup ce m-a doborât.ă ţ ă

El îşi înclin capul şi ar t ran pe care lovitura de m ciuc pe care Rayon d'Or i-oă ă ă ă ă ă f cuse la ceaf şi pe care el o ascundea abil sub p r.ă ă ă

— Drace! f cu Sorrientès, este o minune c n-a i murit. Ave i un cap solid, domnuleă ă ţ ţ Pinacle.

Doamna în gri interveni la rândul s u:ă— Ştirea este grav , spuse ea.ă— Cu atât mai grav , sublinie Sorrientès, deoarece ne dovedeşte c avem aici ună ă

tr d tor pe care trebuie s -l descoperim cu orice pre .ă ă ă ţ— El este descoperit, duce. Din p cate nu putem face nimic împotriva lui.ă— Crede i c este ea?ţ ă— Dar cine crede i c ar putea fi? exclam doamna în gri ridicând uşor din umeri.ţ ă ă

Acum, când ştie c Rolande este în via , şi-a pus în minte c noi s -i restituim averea.ă ţă ă ă Este sora mea, ea m ador : deci ea nu ne va denun a, nu va c uta? S ne fac nici celă ă ţ ă ă ă mai mic r u. Atâta doar c ea este cinstea personificat . Şi aceast cinste ne va duce laă ă ă ă

ruin ... dac o l s m s ac ioneze.ă ă ă ă ă ţ— Bine, bine, spune Sorrientès. O vom supraveghea de aproape.Pinacle privea şi ascult cu o uimire de în eles.ă ţAcest amestec de afec iune cu greşeala grav nu-i spunea nimic care s valorezeţ ă ă

ceva. Dac l-ar fi ascultat pe el, ar fi suprimat pur şi simplu persoana sup r toare. Cuă ă ă otr vurile pe care el le prepara, era cum nu se poate mai uşor.ă

Din fericire pentru cealalt doamn în gri, nu i s-a cerut p rerea. Iar respectul s uă ă ă ă pentru cei doi ciuda i complici care erau st pânii s i era atât de mare încât el nu îndr zniţ ă ă ă s vorbeasc .ă ă

Doamna în gri porunci:

28




— Spune i-ne ce vi s-a întâmplat şi cum s-au petrecut lucrurile.ţPovestirea lui nu avea nimic conform cu realitatea, sau atât de pu in încât nu meritţ ă

s vorbim. Dac nu era exact , aceast povestire nu era mai pu in verosimil . Sofrientesă ă ă ă ţ ă şi doamna în gri n-aveau nici un motiv de îndoial . Ei luar drept adev rat ceea ce leă ă ă povesti el.

Ragastens relua lupta mai înverşunat ca niciodat .ăŞi cavalerul era cu atât mai de temut acum când ob inuse m rturisirile a trei vinoţ ă -

va i.ţAtunci când Pinacle terminase, începu un fel de consiliu de r zboi între cei trei. Înă

curând vom vedea puse în aplicare hot rârile luate aici. Neă vom mul umi deocamdat sţ ă ă spunem c întrevederea se încheie prin aceste cuvinte pronun ate de doamna în gri:ă ţ

— Aşa r mâne. Eu m voi ocupa de Rolande... Şi de aceast dat n-o voi cru a, v-oă ă ă ă ţ jur.

— Iar eu, declar Sorrientès, m voi ocupa de acest mic aventurier Ragastens. În ceă ă m priveşte, voi face în aşa fel încât s nu-l scap.ă ă— Cât despre voi, relu doamna în gri adresându-se lui Pinacle, ocupa i-v de treă ţ ă -

burile pe care le ave i de rezolvat în palat, dup care pute i s v relua i serviciul peţ ă ţ ă ă ţ lâng rege.ă

Şi, cu un gest autoritar, îl concedie spunând:— Merge i... Şi fi i preg tit s ac iona i la primul semn.ţ ţ ă ă ţ ţPinacle salut şi ieşi. Dup aproximativ dou ore el ieşi din palat şi se îndrept peă ă ă ă

jos spre Luvru unde intr . Or, lucru extraordinar, într-adev r tulbur tor, chiar în momenă ă ă -tul în care Pinacle se îndrepta spre cabinetul regelui, în acest cabinet Henri al III-lea dis-cuta apropiat cu cine?

Cu Pinacle însuşi.Sau cel pu in cu cineva care îi sem na uluitor. Cineva care purta acelaşi costum deţ ă

catifea neagr , aceeaşi masc roşie, care avea aceeaşi barb nu prea stufoas , t iat înă ă ă ă ă ă form ascu it , în fine, cineva care avea aceleaşi gesturi şi aceleaşi intona ii ale vocii. Şiă ţ ă ţ acest Pinacle misterios, necunoscut pentru noi, pe un ton de familiaritate respectuoas ,ă avea cu regele aceast conversa ie cel pu in ciudat :ă ţ ţ ă

— Astfel, sire, ne-am în eles: alimente, medicamente, tonic, chiar un simplu paharţ cu ap , nu ve i lua nimic, absolut nimic din ceea ceă ţ eu v voi aduceă sau din ce eu v voiă recomanda s lua i.ă ţ

Iar regele r spundea cu o anumit vioiciune:ă ă

— La dracu, voi avea grij . Fi i liniştit, domnule Pinacle, nu numai c nu voi lua nimă ţ ă -ic din ceea ce voi îmi ve i prescrie ţ , dar voi face astfel încât s p strez şi s v restituiă ă ă ă medicamentele pe care voi mi le ve i aduce ţ . Aşa cum am f cut numaidecât.ă

Şi el ar t din ochi un flacon roz pe o m su .ă ă ă ţă— Numai o parte, rectific interlocutorul regelui.ăŞi ad ug , foarte serios:ă ă— Deoarece m cunosc, sire. Sunt capabil s v cer s -mi ar ta i flacoanele pentruă ă ă ă ă ţ

a fi sigur c m asculta i. Gândi i-v c , dac nu-mi ve i putea prezenta aceste flacoane,ă ă ţ ţ ă ă ă ţ nu va trebui mai mult pentru a-mi trezi b nuielile. N-ave i idee, sire, cât de suspiciosă ţ sunt.

29



Michel Zévaco

— Fi i liniştit, asigur Henri, nu v voi restitui decât o parte din con inut. Şi voi p sţ ă ă ţ ă -tra restul pentru a vi-l ar ta dac voi mi-l ve i cereă ă ţ .

— Este de la sine în eles, mai recomand Pinacle, c dac ve i fi întrebat...ţ ă ă ă ţ— Eu voi sus ine c v-am ascultat cu sfin enie, întrerupse regele. Aceasta este de laţ ă ţ

sine în eles.ţDup aceast asigurare categoric , Pinacle se înclin în fa a regelui şi ieşi printr-oă ă ă ă ţ

uş care se g sea la stânga. Şi cum se închise aceast uş în urma lui, o alt uş , situată ă ă ă ă ă ă în fa a acesteia, se deschise şi ap ru un alt Pinacle, cel care venea de la palatul Sorrienţ ă -tès. O secund mai mult şi cei doi b rba i masca i s-ar fi g sit fa -n fa .ă ă ţ ţ ă ţă ţă

Dar, v zând apari ia acestui nou Pinacle, regele nu p ru deloc surprins. R spunzândă ţ ă ă reveren ei sale, el îi adres un surâs foarte gra ios. Şi el se interes cu multţ ă ţ ă ă bun voin :ă ţă

— Ei bine! Domnule Pinacle, v-a i rezolvat treburile aşa cum a i dorit?ţ ţ

— Aproape, sire, r spunse Pinacle destul de evaziv.ă— V-a i întors de mult timp?ţ— Abia am avut timp s -mi schimb costumul şi am venit s m pun la dispozi iaă ă ă ţ

Maiest ii Voastre.ăţ— V sunt recunosc tor pentru acest zel, spuse regele. Cu atât mai recunosc tor cuă ă ă

cât v-am sim it lipsa, domnule.ţ— Regele m copleşeşte.ăPinacle întreb , la rândul s u. El avea dreptul: era medicul care vorbea:ă ă— Cum se simte regele?— Admirabil, f cu regele bine dispus.ă— Da, constat Pinacle cu satisfac ie, regele arat bine. S vedem pulsul (El îi luă ţ ă ă ă

mâna şi pip i). Destul de regulat... S vedem limba. (Regele scoase limba). Pu in camă ă ţ înc rcat ... Cum st m cu insomniile?ă ă ă

— S-a sfârşit cu insomniile, domnule Pinacle! strig vesel regele. Dorm ca un simpluă muritor. Datorit acelui tonic pe care l-a i preg tit pentru mine.ă ţ ă

— Regele a luat cu regularitate acest medicament?— Drace! Am avut grij s nu uit!ă ă— S vedem flaconul.ăPinacle merse s -l ia, îl destup , îl duse la nas. Dup ce-l mirosi, îl astup la loc. Elă ă ă ă

m sur cantitatea din ochi. El cl tin din cap. Apoi spuse:ă ă ă ă— Recomand regelui s nu dep şeasc doza pe care i-am prescris-o. Mi se pare că ă ă ă

regele a dep şit pu in aceast doz . Trebuie s v previn, sire, c acest preparat con ineă ţ ă ă ă ă ă ţ otrav . Aceast otrav , salvatoare luat în doza potrivit , poate deveni mortal dac seă ă ă ă ă ă ă dep şeşte doza. Nu uita i asta, sire.ă ţ

— Drace! Şi spune i c am dep şit aceast doz ?ţ ă ă ă ă— Pu in, sire. Dar, linişti i-v : r ul nu este mare... cu condi ia s nu se repete.ţ ţ ă ă ţ ă— Nu, voi fi atent s nu se mai întâmple.ă— V sf tuiesc insistent, sire. Pinacle îşi f cu reveren a şi ieşi.ă ă ă ţEl nu f cuse zece paşi pe culoar când cel lalt Pinacle, care ieşise atunci când ină ă -

trase el, p ru s -l urm reasc tiptil.ă ă ă ăPinacle intr în apartamentul s u şi închise uşa.ă ă

30




Cel lalt Pinacle scoase o cheie din buzunar, deschise aceast uş şi intr ca la elă ă ă ă acas .ă

Pinacle p trunse în laboratorul s u şi începu s lucreze.ă ă ăAscuns într-un col , cel lalt Pinacle îl urm rea ce face.ţ ă ă

Capitolul VIII Milord Gendarme şi Marasquin

Dup ce le instalase pe Bergamote, Saphir, Muscade şi pe logodnicul acesteia dină urm , Jehan Géhenne, în apropierea lui Rayon d'Or, Ragastens g sea c nu era suficient.ă ă ă Şi el se gândea mereu la Milord Gendarme şi Marasquin, care f ceau cât zece b rba iă ă ţ dintre cei mai solizi. Din p cate, Miloră d Gendarme şi Marasquin nu reap ruser laă ă locuin a din strada Mondétour pe unde Ragastens trecea din când în când pentru a întreţ -ba de ei. Tocmai atunci el îl întâlnise pe Gaspard Pinacle pe care-l credea mort. El în eleţ -sese imediat c Sorrientès nu va întârzia s încerce vreo lovitur mişeleasc contraă ă ă ă Rolandei. Venise deci momentul s -i caute pe cele dou puşlamale deoarece ei nu maiă ă d deau nici un semn de via .ă ţă

El vizit unul dup altul toate locurile r u famate pe care ei aveau obiceiul s leă ă ă ă frecventeze. Dar nu-i g si nic ieri. S spunem f r întârziere c el nu risca s -i întâlă ă ă ă ă ă ă -neasc pentru simplulă motiv c în acest moment ei erau închişi într-una din celulele de laă

Conciergerie.Atunci când Ragastens îi p r sise pentru a se duce la palatul Sorrientès, ei aştepă ă -tar linişti i întoarcerea sa. Dar în lips de bani, au fost nevoi i s -şi caute hrana zilnic .ă ţ ă ţ ă ă

În prima zi ei reuşiser s ob in un credit pentru o cin destul de pr p dit laă ă ţ ă ă ă ă ă Léonarde Bancale. Prinzând gustul dup acest prim succes, ei vruseser s recidiveze.ă ă ă Dar oricât de bun fat era gazda de la Truie-Fidèle, ea oprise creditul şi îi trimisese să ă ă încerce în alt parte; dac doreau, la concuren a sa Mauviette Gueule d'Or.ă ă ţ

Ei plecaser la întâmplare, încrezându-se în ea. Întâmplarea refuzase s -i ajute. Înă ă ziua aceea, dup ce neglijaser s serveasc dineul şi pentru motive temeinice, au fostă ă ă ă nevoi i s se mul umeasc la cin cu strângerea centurii. Regimul nu era tocmai hr niţ ă ţ ă ă ă -tor. Ei îl suportar destul de filozofic: aveau obişnuin a. Puteau reveni acas s se culce.ă ţ ă ă

Preferaser s mearg sub stâlpii unui mic pod.ă ă ă— Ne va fi mai bine aici, explic Marasquin. În primul rând ne va fi mai pu in caldă ţ

decât în cocioab noastr . Apoi vom g si aici o societate numeroas . Iar eu am oroareă ă ă ă de singur tate. În fine, s-ar putea s întâlnim un bun coleg care ne va semnala vreo opă ă -era ie pl cut ce va fi poate fructuoas . Ce spui, cumetre?ţ ă ă ă

Milord Gendarme era obişnuit s se lase condus de el în acest gen de asociere careă îi unea. El se mul umi s aprobe printr-un morm it.ţ ă ă

Sub stâlpii podului, nimeni nu le semnal ceea ce Marasquin numea "O opera ieă ţ pl cută ă". În schimb, ei se luar la ceart cu câteva haimanale. Ajunser repede la b taie.ă ă ă ă

31



Michel Zévaco

Haimanalele aveau numeroşi tovar şi pe care îi chemar în ajutor. Copleşi i de num rulă ă ţ ă lor, în ciuda for ei şi a îndemân rii lor, Marasquin şi Milord Gendarme fur stâlci i în bţ ă ă ţ ă-taie. Nu asta speraser s g seasc sub pod.ă ă ă ă

Ei plecar la rev rsatul zorilor şi traversar Universitatea pentru a ajunge la ar .ă ă ă ţ ă Câteva fructe pe care reuşir s le fure din dreapta şi din stânga constituir hrana loră ă ă pentru toat ziua. O considerar mai curând neîndestul toare. Ei se îndep rtaser pu ină ă ă ă ă ţ prea mult de oraş. Sosir prea târziu pentru a se putea întoarce în oraş: por ile erau înă ţ -chise. Se culcar în şan . Dar aş! Se aflau în plin anotimp frumos.ă ţ

A doua zi, ei se întoarser la locuin a lor cu speran a vag de a-l g si pe domnulă ţ ţ ă ă cavaler, ceea ce ar fi pus cap t mizeriilor. Ruşina i şi ploua i, ei se strecurar în alee f ră ţ ţ ă ă ă a face zgomot. Mauviette Guele d'Or nu-i v zu trecând. Vai! Domnul cavaler nu se întorsă -ese. Ei aşteptar . Dar foamea se f cea imperios sim it . Ei plecar din nou, împinşi de nuă ă ţ ă ă ştiu ce speran himeric .ţă ă

R t cir toat ziua pe str zi, la întâmplare, ca sufletele în suferin . Dup patru zileă ă ă ă ă ţă ă nu avuseser alt hran decât acea mas pr p dit pe care o datorau Leonardei Bană ă ă ă ă ă ă -cale şi cele câteva fructe pe care le şterpeliser .ă

— Dup acest joc, vom fi transforma i în schelete r t citoare, constat Marasquin,ă ţ ă ă ă furios şi mâhnit de acest ghinion persistent.

Şi el ad ug hot rât:ă ă ă— Trebuie s ispr vim.ă ăUn cavaler d du col ul str zii şi se ciocni de ei. Ei îi barar drumul cu pumnalul înă ţ ă ă

mân .ăÎn mod sigur, nu aveau noroc. Ei c zuser peste Pompignan pe care nu-l reă ă -

cunoscur de prima dat . Şi Pompignan, care se întorcea din vreo expedi ie în care-lă ă ţ

trimisese ducele de Guise, era urmat de o trup de solda i care îl readuceau la palat.ă ţChiar dac ar fi fost singur, Pompignan nu era b rbatul s se lase jefuit la drumulă ă ă

mare f r s se ia la har . Prompt ca tr snetul, el s ri înapoi şi în acelaşi timp avu spaă ă ă ţă ă ă -da în mân . Cu o voce poruncitoare, el strig :ă ă

— Şterge i-o cerşetorilor!ţMilord Gendarme şi Marasquin scoaser s biile cu aceeaşi mişcare teribil .ă ă ă

Marasquin, foarte politicos, îl comp timi:ă— Ah! Domnule, am fi preferat s rezolv m treaba f r zarv . Voi nu a i vrut aşa,ă ă ă ă ă ţ

deci nu da i vin decât pe voi înşiv dac ve i fi lichidat.ţ ă ă ă ţF r a fi de talia fratelui s u Ragastens, Pompignan nu era un scrimer mai pu in deă ă ă ţ

temut. El accept ciocnirea f r şov ire. Şi o suport victorios timpul necesar ca oameniiă ă ă ă ă s i s vin în fuga mare.ă ă ăAceştia c zur pe neaşteptate peste cei doi z p ci i şi nu le l sar timpul s -şiă ă ă ă ţ ă ă ă

caute sc parea într-o fug precipitat . Înconjura i de treizeci de solda i înarma i cu suli eă ă ă ţ ţ ţ ţ şi halebarde, Milord Gendarme şi Marasquin nici nu avur timp s se apere. Şi cât ai clipiă ă din ochi, se v zur stâlci i în b taie, dezarma i, aduşi jalnic şi dezumfla i în fa a celui peă ă ţ ă ţ ţ ţ care steaua lor rea îi f cuse s -l asalteze.ă ă

Atunci, ei îl recunoscur . Ei îşi plecar capul ruşina i şi îngrozi i la gândul a ceea ceă ă ţ ţ va spune domnul cavaler dac va afla vreodat c au avut obr znicia s -l atace pe proă ă ă ă ă -priul s u frate.ă

32




Pompignan, de asemenea, îi recunoscu. El îi privi cu aten ie cu acel aer sumbru şiţ dezam git care nu-l mai p r sea.ă ă ă

V zând c el t cea, Marasquin se înarma cu curaj. Mai întâi, el se scuz :ă ă ă ă— Ce vre i, domnule, foamea scoate lupul din p dure... De trei zile n-am mâncatţ ă

nimic... Eram turba i.ţPompignan f cu o mişcare. Marasquin în elese c dorea s pun o întrebare. Elă ţ ă ă ă

t cu, aştept cu team . Pompignan scutur din cap c cineva care se r zgândeşte şi ră ă ă ă ă ă ă-mase mut, mereu vis tor. Marasquin rug timid:ă ă

— Sper c monseniorul va în elege, c ne va ierta... c nu are de gând s ne preă ţ ă ă ă -dea...

Aceste cuvinte îl smulser pe Pompignan din visul s u. El strig :ă ă ă— Duce i-v la dracu!ţ ăŞi porunci:

— Da i-le armele şi l sa i-i s plece.ţ ă ţ ăSolda ii se supuser pasiv. Cei doi nenoroci i îşi încinser s biile şi pumnalele cu oţ ă ţ ă ă bucurie profund , ferici i c au sc pat atât de uşor. În acest timp, Pompignan scormoneaă ţ ă ă în punga sa. El lu o pies de aur pe care le-o arunc moroc nos:ă ă ă ă

— ine i... deoarece v e foame.Ţ ţ ăŞi comand oamenilor s i:ă ă— La drum!Ca şi cum nimic nu se întâmplase, el îşi relu drumul, l sându-i pe cei doi bie iă ă ţ

am râ i z p ci i şi ului i de generozitatea s .ă ţ ă ă ţ ţ ă— Este fratele demn al domnului cavaler, spuse grav Marasquin.Dup mai pu in de o jum tate de or erau aşeza i la mas fa -n fa într-un col ală ţ ă ă ţ ă ţă ţă ţ

sufrageriei de la Truie-Fidèle. Leonardei Bancale care veni la masa lor îi ar tar fruă ă -moasa lor pies de aur. Nu era nevoie de mai mult: mâncare şi sticle ap rur imediat înă ă ă fa a lor.ţ

Mult timp nu avur alt preocupare decât de a goli farfuriile şi paharele.ă ă Terminar totuşi prin a se sim i, nu chiar s tui, dar mai la largul lor. Atunci, începură ţ ă ă

s observe ce se petrecea în jurul lor. Aten ia lor se îndrept spre dou personaje careă ţ ă ă ocupau centrul s lii, f ceau mare t r boi şi-şi permiteau o cheltuial ce ar ta c cei doi,ă ă ă ă ă ă ă ame i i de b utur , aveau pung plin . Îmbr ca i cu haine noi din cap pân -n picioare,ţ ţ ă ă ă ă ă ţ ă costumele lor de o bog ie şi de o elegan ip toare stârneau invidia şi admira ia maăţ ţă ţ ă ţ - jorit ii consumatorilor. Erau în centrul aten iei pe care o suportau cu dezinvoltur pu inăţ ţ ă ţ

dispre uitoare a oamenilor ce au conştiin a propriei lor importan e.ţ ţ ţMilord Gendarme şi Marasquin cerceteaz cu mai mult aten ie cele dou imporă ă ţ ă -tante personaje. Ei se privir cu o profund surprindere. Apoi, Milord Gendarme care toă ă -tuşi nu vorbea mult, morm i pe un ton amenin tor:ă ţă

— Hei! Sunt cei doi tipi r i care au vrut s ne omoare când eram r ni i!ă ă ă ţŞi Marasquin, cu un surâs ascu it, preciza:ţ— Trombafior şi Spartimosca!— Oh! Deci s-au îmbog it?... Pe cine dracul au putut ei pr da?...ăţ ă

33



Michel Zévaco

Erau, într-adev r, Trombafior şi Spartimosca ce îşi d deau aere de mari seniori şiă ă risipeau nebuneşte cele dou zeci de mii de livre pe care le storseser de la doamna înă ă gri.

Cele dou zeci de mii de livre, Trombafior, cu o cinste care merit a fi semnalat , leă ă ă împ r ise cu Spartimosca.ă ţ

Mai întâi ei f cuser proiecte extraordinare. Ei vorbir despre cump rarea deă ă ă ă terenuri, case, pentru a se c p tui; proiectau multiple forme de comer c rora vor puteaă ă ţ ă s se consacre. Dup ce trecuser în revist toate plasamentele avantajoase pe care leă ă ă ă puteau face, ei sfârşir prin a cump ra, fiecare... o solid centur de piele.ă ă ă ă

În buzunarele centurii lor ei închiser str lucitoarele piese de aur şi-şi încinseră ă ă aceast centur în jurul mijlocului, sub c maş , chiar pe piele. Ei hot râr s -şi poarteă ă ă ă ă ă ă averea cu ei şi s scoat de acolo treptat.ă ă

Şi ei începur un chef nest pînit.ă ă

Cu naivitate, ei îşi închipuiau c averea lor va dura cât vor tr i, pân când voră ă ă ajunge la vârsta înaintat a lui Matusalem de biblic amintire. Şi ar fi fost uimi i şi scană ă ţ -daliza i dac li s-ar fi spus c , aşa cum cheltuiau, nu vor trece nici şase luni şi vor fi totalţ ă ă ruina i.ţ

Ei erau deci acolo, dându-şi ifose, cheltuind f r m sur c mari seniori ce credeauă ă ă ă ă c deveniser . Este de la sine în eles c aveau cu ei o band de fete frumoase câtuşi deă ă ţ ă ă pu in sperioase şi de puşlamale care chefuiau pe cheltuiala lor,ţ cum se cuvine şi care,prin linguşiri iscusite, îi determinau s fac o cheltuial ruin toare.ă ă ă ă

Prima inten ie a lui Milord Gendarme fusese s se ridice, s mearg la cele douţ ă ă ă ă str lucite personaje şi s le doboare, f r alte explica ii. Marasquin îl intuise pe scaună ă ă ă ţ ţ spunând:

— Imbecilule! Nu vezi c au buzunarele pline cu aur? Este bine s -i facem să ă ă pl teasc pentru ce au vrut s ne fac . Dar este mai bine s le fur m aurul.ă ă ă ă ă ă

Milord Gendarme a în eles asta foarte bine. Ei se înfundar mai adânc în col ul lor,ţ ă ţ ascunzându-se cât mai bine. Şi aşteptar ocazia.ă

Ea se prezent la rev rsatul zorilor, atunci când Trombafior şi Spartimosca ieşir . Eiă ă ă se strecurar f r zgomot în urma lor. Cu un dos de mân formidabil, Milord Gendarme îlă ă ă ă trimise pe Spartimosca s se întind în şan . În acest timp, Marasquin îşi lua elan, îşiă ă ţ proiecta capul în stomacul lui Trombafior şi-l trimitea s -şi întâlneasc tovar şul în şan .ă ă ă ţ

Ei se n pustir asupra pr zii. Cu o rapiditate fantastic şterpelir pungile de baniă ă ă ă ă care le smulse o strâmb tur dezam git deoarece, atingându-le, apreciar c ele nuă ă ă ă ă ă

con ineau ceea ce speraser s g seasc . Apoi, avur un moment de uluial : scotocinţ ă ă ă ă ă ă -du-le pe cele dou lichele leşinate, ei sim ir centurile de piele. Le smulser cât ai clipiă ţ ă ă din ochi. Şi r maser pe jum tate nebuni de fericire în fa a acestui uluitor chilipir.ă ă ă ţ

Vai! Se putea spune c ghinionul negru îi urm rea pân la cap t.ă ă ă ăCâ iva dintre înso itorii lui Trombafior şi ai lui Spartimosca ieşir exact la timp penţ ţ ă -

tru a-i vedea sp lând putina. Observând cele dou corpuri întinse f r cunoştin în miă ă ă ă ţă - jlocul drumului, unii se gr bir s -i ajute... sau pentru a termina jaful. Al ii se lansar înă ă ă ţ ă urm rirea celor doi fugari urlând:ă

— Ho ii!ţ

34




Şi, culmea ghinionului, Milord Gendarme şi Marasquin nimerir orbeşte în mijloculă unei patrule conduse de cavalerul comandant al pazei de noapte. Ei fur primi i cuă ţ bra ele deschise, duşi cu delicate e la Conciergerie şi arunca i într-o celul neagr şi inţ ţ ţ ă ă -fect . În fine şi aceast ultim lovitur îi doborî, ei constatar c , în fuga lor precipitat ,ă ă ă ă ă ă ă ei pierduser prosteşte pungile de bani şi centurile cucerite prin lupt grea. Se g seauă ă ă din nou la fel de nenoroci i ca înainte de ispravţ a lor. Cel pu in, se consolau spunându-şiţ c aveau pâine şi ap ... atâta timp cât r mâneau prizonieri.ă ă ă

Dup câteva zile, au fost scoşi din celula lor. Cu mâinile legate la spate, ei se v zură ă ă plasa i între patru sergen i care aveau misiunea de a-i transfera la Châtelet.ţ ţ

În momentul acela Ragastens, care-i c uta f r întrerupere, îi întâlni. El r mase ună ă ă ă moment buim cit. Apoi, f r s se gândeasc , f r s ezite, el scoase spada şi se repeziă ă ă ă ă ă ă ă cu toat for a asupra celor patru sergen i. Ca nişte fire de paie prinse de furtun , cei paă ţ ţ ă -tru neferici i sergen i, z p ci i şi încurca i, se trezir învinşi, împr ştia i, arunca i deţ ţ ă ă ţ ţ ă ă ţ ţ -

parte. Când îşi revenir , ei constatar c prizonierii lor disp ruser .ă ă ă ă ăNi se pare inutil s spunem cât de bucuroşi erau cei doi cumetri.ăRagastens îi echip cu haine noi, îi înarma şi-i conduse la casa de la Courtille. Acolo,ă

el le spuse:— R mâne i linişti i aici, f r v s mişca i. Ve i fi bine trata i şi nu ve i duce lipsă ţ ţ ă ă ă ă ţ ţ ţ ţ ă

de nimic.Ei strâmbar din nas. Nu le pl cea s r mân închişi. Preferau mizeria lor şiă ă ă ă ă

zdren ele lor, în libertate, decât acest belşug care li se oferea cu condi ia s nu ias .ţ ţ ă ăRagastens le-o ar t pe Rayon d'Or care chiar atunci se plimba în gr din , împreună ă ă ă ă

cu Bergamote, Muscade şi Saphir. Şi le explic blând:ă— Am nevoie de voi pentru a veghea asupra ei.

Marasquin ghici ceea ce el nu spunea.— Am în eles, domnule, spuse el simplu. Nu ne vom mişca. Vom fi o paz bun . Neţ ă ă

vom l sa t ia i pe loc dac trebuie... Dar nimerii nu se va atinge de iubita voastr .ă ă ţ ă ăRagastens mul umi cu un surâs. Şi, liniştit de acum înainte, el se îndep rtţ ă ă

spunând:"Acum, între noi, domnule de Sorrientès".

Capitolul IX La Courtille

Ragastens nu putea r mâne sub acelaşi acoperiş cu logodnica sa. Dincolo de faptulă c se opuneau convenien ele, el era hot rât s înceap f r întârziere lupta împotriva luiă ţ ă ă ă ă ă Sorrientès, avea nevoie de toat libertatea de ac iune.ă ţ

Iat pentru ce îi adusese pe Milord Gendarme şi Marasaquin la Courtille, pentru aă face ei ceea ce nu putea face el însuşi. El se mul umise s le spun s vegheze asupraţ ă ă ă logodnicei sale, f r s le dea instruc iuni am nun ite. Sim ea c poate conta pe spiritulă ă ă ţ ă ţ ţ ă

35



Michel Zévaco

subtil al lui Marasquin. El ştia c priceputul personaj va şti singur s organizeze admirabilă ă ap rarea. Şi în aceast privin nu se înşela.ă ă ţă

Liniştit asupra acestui punct esen ial, el îşi lu r mas bun de la Rayon d'Or, spunânţ ă ă -du-i:

— Eu plec. Îndat ce voi putea, cât de des voi putea, chiar de-ar fi pentru câtevaă minute, voi veni s v v d. Din nenorocire, nu pot s spună ă ă ă când. În elege i c din acestţ ţ ă moment eu nu-mi mai apar in.ţ

— În eleg, spune ea cu un aer serios. V voi aştepta în fiecare or din zi şi dinţ ă ă noapte. Merge i deci, frumosul meu cavaler şi fie ca Dumnezeu s v ajute.ţ ă ă

Şi roşind, ea îi întinse fruntea într-un gest de cast abandon. Frem tând, el îşi puseă delicat buzele pe p rul fin de aur şi plecase. Revenise la locuin a sa din Mondétour, fiindă ţ hot rât s r mân locatarul frumoasei Mauviette Gueule d'Or.ă ă ă ă

Ragastens plecat, Marasquin se organizase imediat: o camer de la parter deveniă

un fel de corp de gard unde el şi Milord Gendarme urma s serveasc masa şi s stea înă ă ă ă permanen . O a doua camer le servea de dormitor. A treia fu destinat lui Jehanţă ă ă Géhenne. Cu toate c Marasquin nu conta deloc pe groparul-poet devenit gr dinar. Chiară ă dac erau de form împreun , cei trei b rba i, uni i um r lâng um r în cas , puteau daă ă ă ă ţ ţ ă ă ă ă o mân de ajutor când era cazul.ă

Cele trei camere erau dispuse în aşa fel încât trebuia neap rat s treci prin corpulă ă de gard pentru a p trunde în celelalte camere sau pentru a urca la etaj.ă ă

Toate lucrurile fiind astfel orânduite de c tre Marasquin, ridicat la demnitatea deă guvernator al locului, Rayon d'Or era p zit admirabil.ă ă

Buna dispozi ie pe care cei doi curajoşi o ar taser când au aflat c trebuie s -şiţ ă ă ă ă sacrifice libertatea pentru a r mâne închişi în aceast cas , aceast bun dispozi ie oă ă ă ă ă ţ

pierduser îndat ce recunoscuser pe Saphir şi Bergamote care, dac ne amintim, îi înă ă ă ă -grijiser , în urma ciocnirii de la palatul Guise, cu atâta devotament şi delicate e.ă ţ

Îndr gosti i în toat regul , ei n-avuseser timp s -şi înceap curtea, plecaser atâtă ţ ă ă ă ă ă ă de repede. De atunci, ei avuseser alte griji pe cap, ei le cam uitaser pe frumoasele lor.ă ă

Or, iat c le reg seau ridicate la rangul de suit a unei prin ese. Şi atât de fruă ă ă ă ţ -moase, atât de proaspete, atât de elegante cu podoabele lor cochete, încât focul caremocnea se aprinse din nou şi-i topi mai mult ca oricând şi de data asta serios.

Cele trei înso itoare n-o p r seau pe prin es . Dac ea r mânea în camer , eleţ ă ă ţ ă ă ă ă st teau cu ea. Dac ea cobora în gr din , ele o înso eau.ă ă ă ă ţ

Atunci când prin esa r mânea în cas , Milord Gendarme şi Marasquin nu puteau sţ ă ă ă

le vad pe iubitele lor, având în vedere c erau obliga i s r mân la corpul de gard .ă ă ţ ă ă ă ă Atunci ei erau trişti, moroc noşi. Pentru a-şi risipi triste ea, goleau numeroase sticle deă ţ vin vechi. Pentru distrac ie, începeau interminabile partide de c r i: excelent pretext deţ ă ţ a-şi desc rca proasta dispozi ie în certuri formidabile, înso ite de insulte violente.ă ţ ţ

Dac prin esa cobora în gr din , era bucurie, era soarele. Radios, Marasquin îşiă ţ ă ă încingea centura şi comand :ă

— Repede, cumetre, s-o escort m pe doamna prin es şi s veghem.ă ţ ă ăIar Milord Gendarme, str lucitor, repet cu vocea sa de bas:ă ă— S veghem, fulgere şi tunete! S veghem bine.ă ă

36




Şi ei le urmau, umflându-şi pieptul, mângâindu-şi must ile enorme, rotindu-şi ochii,ăţ sco ând suspine neîntrerupte la adresa frumoaselor lor care p reau c nu v d manevraţ ă ă ă lor. Asta era toat curtea pe care şi-o permiteau. Dar ei îşi vedeau idolii, le auzeau, le adă -mirau. Şi asta le ajungea: erau ferici i.ţ

Capitolul X Guise şi Sorrientès

În acest timp, duşmanii lui Ragastens nu st teau inactivi.ăGuise, în primul rând, se ocupa de el în asemenea m sur încât uitase deocamdată ă ă

de Saint-Mégrin şi de ducesa de Guise. El organizase la Paris o adev rat goan care, deă ă ă altfel, nu d dea nici un rezultat.ă

Sorrientès, posomorât şi îngrijorat, îi spune f r menajamente:ă ă— Monseniore, v-am spus c Ragastens era mort.ă— Ei bine! întreb prompt Guise, întâmpl tor v-a i înşelat?ă ă ţ— Da, monseniore, Ragastens este în via .ţăDe aceast dat , Sorrientès nu crezu deă ă cuviin s mai ascund mult timp fa deţă ă ă ţă

duce modul în care încercase s se debaraseze de Ragastens. El povesti deci cum îlă aruncase el însuşi pe aventurier într-o temni a palatului s u.ţă ă

— Şi diabolicul Ragastens a ieşit de acolo?

— Trebuie s-o credem.— Pentru c a i fost tr dat, declar Guise dup un moment de gândire.ă ţ ă ă ă— Poate... Este primul lucru la care m-am gândit şi eu. Totuşi, ine i seama de asta:ţ ţ

Ragastens, la plecarea de la mine, s-a dus la Montcapet. Pinacle era singur acolo. Auzi i,ţ monseniore, singur! Şi Pinacle este un om abil. În plus, el nu poate fi b nuit. Pinacle aă reuşit s pun mâna pe Ragastens. El l-a închis într-un soi de cavou unde, ca s spunemă ă ă aşa, se g sea înmormântat de viu.ă

— Ei bine? întreb avid Guise.ă— Ei bine! Afurisitul Ragastens a ieşit din acest cavou. El aproape c l-a omorât peă

Pinacle şi l-a închis în locul s u... Şi iat -l acum la Paris, pe urmele noastre.ă ă— Dar este diavolul în persoan acest nemernic cerşetor! strig Guise, într-un du-te-ă ă

vino agitat.— Nu ştiu dac este diavolul în persoan dar este în mod sigur un om foarte hot râtă ă ă

şi de un curaj extraordinar. La dracu, este uşor de în eles ce urm reşte: s fie recunosţ ă ă -cut acest soi de iganc ce este domnişoara d'Orberives drept prin esa Montcapet s-o iaă ţ ă ţ de so ie şi... s pun mâna pe titlurile şi milioanele defunctului prin de Montcapet. Esteţ ă ă ţ un vis destul de frumos.

— Dar nu este decât un vis, sus inu Guise ridicând din umeri. Voi sunte i posesorulţ ţ legitim al acestei averi şi nu sunte i dispus s renun a i la avutul vostru.ţ ă ţ ţ

37



Michel Zévaco

— F r îndoial , r spunse Sorrientès cu aceeaşi nep sare rece, îmi voi ap ra avutulă ă ă ă ă ă din toate puterile, pute i s m crede i. Şi m simt în stare s -l p strez în ciuda tuturor...ţ ă ă ţ ă ă ă Exceptând, totuşi pe maiestatea sa, regele Fran ei... Şi nu v ascund c m tem tocmaiţ ă ă ă de o interven ie a regelui în aceast problem .ţ ă ă

— Ce v face s presupune i c regele va interveni împotriva voastr ? se neliniştiă ă ţ ă ă Guise. Nu v bucura i de favorurile maiest ii sale?ă ţ ăţ

— Da, dar am de asemenea marea onoare de a fi prieten cu monseniorul Henri deLorraine, duce de Guise.

— V în eleg, domnule ambasador, r spunse Guise mai întunecat dar, dincolo deă ţ ă faptul c regele n-are influen asupra mea, nu v d acum acest aventurier de Ragastensă ţă ă va putea ajunge pân la el şi s -l întoarc pân într-atât contra mea... încât prietenii meiă ă ă ă s fie atinşi.ă

— Ave i memoria scurt , monseniore. Ragastens va merge la rege şi-i va dezv luiţ ă ă

numele'celui care a vrut s -l omoare atunci când, deghizat în biet gentilom, înso it nuă ţ -mai de contele de Loigne, regele se dusese s spun vorbe dulci şi s suspine sub feră ă ă -eastra iubitei sale.

— Nu este suficient s spun un nume, morm i Guise care p li, mai trebuie s şiă ă ă ă ă dovedeasc .ă

— Şi cine v spune c Ragastens nu are dovezi? Este un lupt tor de temut acest Raă ă ă -gastens şi, de asemenea, un vulpoi rafinat. Crede i-m , duce, trebuie s ne debaras mţ ă ă ă de el cu orice pre . În caz contrar s-ar putea s ne pierdem în aceast afacere voi, capul,ţ ă ă iar eu averea.

— Pe sângele Domnului! izbucni exasperat Guise, nimeni nu se va atinge de capulunui prin de Lorrenaţ !... Nu-i nimic, ave i dreptate, acest Ragastens trebuie s dispar ...ţ ă ă

îi voi veni de hac.Din aceast conversa ie între cei doi duci au rezultat dou lucruri:ă ţ ăChiar la întoarcerea sa în bogatul s u palat, Sorrientès se duse drept spre locul reă -

tras unde st teau de preferin cele dou surori.ă ţă ăSorrientès r mase un moment cu ele vorbind despre diverse lucruri. Apoi el seă

ridic şi ieşi. Dup câteva minute, una dintre cele dou surori îl reg si.ă ă ă ă— S-a f cut, spune el, ducele se ocup de Ragastens.ă ă— Poate va fi mai norocos decât noi.— Sper. În orice caz, el va produce vâlv . În aşa fel încât, dac acestui blestemată ă

Ragastens i se va întâmpla o nenorocire, toat lumea va şti c Guise a fost cel care l-aă ă

lovit.— Şi nimeni nu va putea spune c l-am suprimat noi pentru a sc pa de un acuzatoră ă sup r tor. Asta este important.ă ă

— Ave i ştiri despre Rolande?ţ— Da, Ragastens a ascuns-o într-o cas pe care a închiriat-o la Courtille.ă— La Courtille!... Unde vine asta? Ea explic :ă— La Courtille este la por ile Parisului, în suburbia Temple. Rolande este p zit acoţ ă ă -

lo de cei doi înso itori ai lui Ragastens: Milord Gendarme şi Marasquin. V asigur c esteţ ă ă bine p zit de acest soi de cerşetori care reprezint puterea, îndemânarea, inteligen a şiă ă ă ţ

38




devotamentul absolut. Oamenii lui Pinacle supravegheaz de aproape aceast cas şiă ă ă m in la curent cu ceea ce se întâmpla.ă ţ

— Foarte bine, aprob Sorrientès. Rolande, prin ea îns şi, nu este de temut. Vom ştiă ă unde s-o g sim dac va fi nevoie. Putem deci s-o l s m s tr iasc liniştit în casa sa deă ă ă ă ă ă ă ă la Courtille.

— Este şi p rerea mea, spune ea. Cu condi ia ca Ragastens s dispar .ă ţ ă ă— Bineîn eles. Dar cred c Guise nu-l va sc pa. Fi i sigur c el îşi va arunca toatţ ă ă ţ ă ă ă

haita asupra lui şi nu-l va mai sl bi pân când nu-l va doborî.ă ăEa se gândi un moment şi, cu un surâs enigmatic:— M voi str dui s adaug la aceast hait un copoi care, probabil va face el singură ă ă ă ă

treaba.Ei se desp r ir la aceste cuvinte.ă ţ ăNici el, nici ea nu v zur o umbr care se desprinse din cutele, unei ample draperiiă ă ă

şi alunec într-un coridor.ăAceast umbr era cealalt sor , cealalt doamn în gri. Cea care c utase s-o lină ă ă ă ă ă ă -işteasc pe Rolande, cea care îl smulsese pe Ragastens din moartea lent prin foameă ă care-l aştepta în temni a în care Sorrientès îl aruncase.ţ

Aceea pe care Sorrientès o supraveghea cu stricte e, dup cum spusese. Totuşi, înţ ă pofida acestei supravegheri ea reuşise s -i urmeze şi s asculte toat conversa ia lor.ă ă ă ţ

Capitolul XI Haita lui de Guise

Al doilea lucru care rezultase din acea convorbire dintre cei doi duci a fost acela c ,ă la pu in timp dup plecarea lui Sorrientès, Guise, în cabinetul s u, adunase în jurul lui peţ ă ă câ iva dintre apropia ii s i cei mai intimi: cei care-i erau cei mai ataşa i, pe a c ror fideliţ ţ ă ţ ă -tate şi devotament ştia c poate conta pân la moarte.ă ă

Printre ei, în primul rând se g seau contele de Pompignan şi baronul de Maulistrac.ă

To i ascultau în linişte, pu in îngrijora i c ci, dup atitudinea st pânului, eiţ ţ ţ ă ă ă în elegeau c va fi vorba de probleme de cea mai mare gravitate.ţ ă

— Trebuie s şti i, domnilor, c via a mea atârna într-un fir.ă ţ ă ţEi se privir cu o spaim de nespus. Guise continu cu voce aspr :ă ă ă ă— Ajunge un cuvânt, un singur cuvânt pronun at de un om c ruia am f cut impruţ ă ă -

den a s m dest inui şi va fi moartea mea. Moartea st pânului vostru, auzi i?ţ ă ă ă ă ţDe aceast dat nu mai fu uimire, ci o explozie s lbatic :ă ă ă ă— Pe sângele lui Cristos!— Moarte diavolului!

39



Michel Zévaco

— Acest om trebuie s moar !ă ă— Noi suntem aici, via a noastr pentru a voastr !ţ ă ă— Numele acestui om!— Numele s u, monseniore, numele s u!ă ăNumai Pompignan nu spunea nimic. El presim ea c este vorba despre fratele s uţ ă ă

Ragastens. O lupt confuz , dar de o t rie extraordinar se ducea în cugetul s u întreă ă ă ă ă ambi ia s şi ceea ce mai r m sese din dragostea fratern .ţ ă ă ă ă

Guise îi linişti cu un gest şi aruncând pe furiş o privire spre Pompignan a c ruiă re inere o remarcase foarte bine:ţ

— Îl cunoaşte i cu to ii, spuse el, este cel pe care îl c ut m în zadar de atunci cândţ ţ ă ă a avut insolen a de a v insulta chiar în casa noastr .ţ ă ă

Şi întorcându-se spre Pompignan care se încorda, cu sudoarea spaimei la r d cinaă ă p rului, el încheie:ă

— Este fratele vostru, Pompignan, este Ragastens. Trebuie s sfârşim o dat pentruă ă totdeauna. Sau sunte i al turi de mine şi atunci sunte i împotriva fratelui vostru. Sauţ ă ţ sunte i cu fratele vostru şi atunci sunte i contra mea. Trebuie s alegi, Pompignan, sţ ţ ă ă alegi imediat.

Pompignan avu o ultim ezitare. Şi ridicând capul, privindu-l în fa pe Guise, careă ţă nu înceta s -l fixeze cu o privire de foc:ă

— Eu nu mai am frate, monseniore, spune el în sfârşit. Toat familia mea sunte iă ţ voi,Monseniore. Sunt al vostru împotriva oricui ve i dori s m desemna i.ţ ă ă ţ

— Accept f r scrupule sacrificiul ce mi-l faci, fidelul meu înso itor pentru c , veziă ă ţ ă tu, Ragastens este pe o cale greşit .ă

— Vai! Monseniore, asta mi-am spus şi eu.— Po i s -l renegi f r mustr ri de conştiin , în locul t u aş proceda ca tine.ţ ă ă ă ă ţă ă— Ah! Monseniore, îmi uşura i conştiin a de o grea povar .ţ ţ ă— Nu conteaz , f cu Guise cu bun voin , nu voi uita dovada de devotament ce-miă ă ă ţă

dai, Pompignan. Ai spus c eu sunt toat familia ta. Voi face în aşa fel încât s n-ai de ceă ă ă te plânge de familia ta. Şi pentru c pierzi un frate r u, vei g si în mine unul bun care teă ă ă va ajuta s ajungi atât de sus încât vei fi uluit.ă

— M copleşi i, monseniore, murmur Pompignan aplecându-se asupra mâinii peă ţ ă care ducele i-o întindea.

Guise se întoarse spre grupul care aştepta frem tând de ner bdare şi care nuă ă

vedea f r o surd invidie evidenta favoare a unui rival, şi, cu o voce t ioas , comand :ă ă ă ă ă ă— La vân toare, vitejii mei copoi! V-am ar tat bestia. Trebuie s -mi aduce i capulă ă ă ţ s u. Haide! Pleca i, şo pe el!ă ţ

— Asupra lui Ragastens! Moarte lui Ragastens! url haita care se avântă ă afar .ă

Capitolul XII Copoiul doamnei în gri

40




Pompignan nu strig . Dar el ieşi ca şi ceilal i cu pas hot rât.ă ţ ăAfar , acea siguran pe care o ar tase în fa a st pânului s u, pieri brusc. În timpă ţă ă ţ ă ă

ce înso itorii s i porneau în c utarea celui c ruia li se ceruse capul, el, mai posomorât cţ ă ă ă ă niciodat , cu capul c zut în piept, începu s r t ceasc la întâmplare pe str zi, cufundată ă ă ă ă ă ă într-o reverie îngrozitoare.

"Cum, îşi spunea el, voi face eu asta, voi comite aceast fapt mârşava?... M voiă ă ă împov ra eu omorând cu propriile mele mâini pe acest frate pe care-l iubeam atât deă mult?... S mergem deci! Va fi curat nebunie! Datoria mea mi-a fost ar tat limpede:ă ă ă ă s -l smulg pe Ragastens de pe drumul s u greşit şi s -l aduc pe calea cea bun . Şi dacă ă ă ă ă darul convingerii şi dragostea fratern n-au nici o influen asupra lui deoarece el nuă ţă ― respect nimic şi orice sentiment de onoare pare în buşit la el trebuie s -l readuc laă ă ― ă

bine cu for a."ţVedea c nu era departe de a-şi schimba hot rârea. Avu o alt inspira ie care i seă ă ă ţ p ru admirabil . El rezolv cu hot râre de aceast dat :ă ă ă ă ă ă

"Este lucru stabilit: r mân cu ducele şi m voi lupta cu propriul meu frate. Şi nu va fiă ă ucis atâta timp cât voi fi al turi de cei care vor s -l prind ... Şi cine ştie dac nu-l voi recă ă ă ă -oncilia cu monseniorul?... De ce nu?... S mergem, cred c de data aceasta am g sită ă ă solu ia cea bun ."ţ ă

Orice ar fi, aceast hot râre luat , el se sim i uşurat.ă ă ă ţAcest marş lung îl dusese la Universitate f r s -şi dea seama. El travers podurileă ă ă ă

şi porni pe strada Saint-Martin. Pe aceast strad el avea oă ă mic locuin într-o cas izoă ţă ă -lat . El nu ocup aceast locuin , preferând-o pe aceea mai spa ioas şi mai confortaă ă ă ţă ţ ă -

bil de care dispunea la palatul Guise. Dar el se întorcea aici în fiecare zi. Vom vedeaă curând pentru ce.

El se îndrept deci spre aceast locuin . Cu cât se apropia, cu atât gr bea pasul cuă ă ţă ă o nelinişte nervoas pe care nu reuşea s-o st pâneasc . Cu toate acestea, el se mustr :ă ă ă ă

— De ce dracu m gr besc aşa?ă ăŞi cu furie:"Va fi şi azi c şi ieri, ca şi mâine, ca întotdeauna probabil: nu voi g si acolo nimic,ă ă

nimic... Şi este normal s fie aşa; ea nu are nevoie de mine... Infern! Deci nu voi reuşi s -ă ămi smulg din inim aceast pasiune fatal !"ă ă ă

Urc treptele sc rii câte patru deodat . Inima îi s rea în piept. Şi, în graba lui stână ă ă ă -

gace, nu reuşea s introduc cheia în broasc .ă ă ăSfârşi totuşi prin a deschide. El intr repede, iar ochii s i scormoneau ca şi cum elă ă c uta ceva. Descoperi în fine ceea ce c uta. Chipul i se lumin . Avu un strig t de bucurieă ă ă ă care sem na cu un hohot de plâns.ă

Din acest moment se putea crede c asupra lui se ab tuse nebunia. Se repezi ca ună ă nebun spre o m su în fa a c reia c zu în genunchi. Pe aceast m su se g sea o mică ţă ţ ă ă ă ă ţă ă ă vaz de faian cu gâtul lung, unde înflorea un trandafir. Un singur trandafir splendid, deă ţă un roşu sângeriu, al c rui parfum pl cut înmiresma întreaga camer .ă ă ă

Cu mişc ri mângâietoare şi delicate, el scoase trandafirul roşu din vaz , îl duse laă ă buze şi-l s rut cu un soi de frenezie. Şi, cu buzele lipite de trandafir, el bâlbâi:ă ă

41



Michel Zévaco

"Ea nu m-a uitat!... Ea are nevoie de mine!... Ea m aşteapt , în aceast sear !... Eaă ă ă ă m iubeşte, e sigur... Ea n-a încetat niciodat s m iubeasc ".ă ă ă ă ă

Depuse un ultim s rut pe trandafirul roşu şi îl puse cu delicate e la loc în vaza sa. Seă ţ repezi cu ardoare la un cuf r şi-l deschise spunând:ă

— Trebuie s te faci frumos, Pompignan. În aceast sear î i vei vedea doamna. Treă ă ă ţ -buie s fii fermec tor pentru a-i pl cea.ă ă ă

Nu se mai gândea la Guise, nici la fratele s u. El nu se gândea la nimic, decât c eaă ă îl aştepta chiar în aceast sear şi c ea tot îl mai iubeşte.ă ă ă

Când fu gata îmbr cat, îşi controla inuta într-o oglind şi se asigur c totul era înă ţ ă ă ă regul , c era într-adev r frumos, impun tor la vedere, îşi încinse lunga şi puternicaă ă ă ă spad şi bunul s uă ă pumnal. El lu o mant lung , de culoare neutr , pe care o arunc peă ă ă ă ă umeri şi ieşi spunând:

— Acum s prindem for e. O mas fin şi delicioas nu va fi prea mult. S mergemă ţ ă ă ă ă

la hanul Lys, la frumoasa Colinette. Am timp, de altfel, deoarece este de-abia ora cinci şiea nu m va primi decât la ora zece, dup c derea nop ii.ă ă ă ţPe strad , el mergea cu capul sus, cu un mers hot rât, f când cu mândrie s suneă ă ă ă

pintenii de aur dela cizmele sale înalte din piele de c prioar de culoare gri, r sucindu-şiă ă ă musta a şi zâmbind larg tuturor femeilor, tinere sau b trâne, urâte sau frumoase. Şi elţ ă avea într-adev r o înf işare impun toare.ă ăţ ă

Întâmplarea f cu s -l întâlneasc pe Saint-Mégrin, mereu de-o elegan rafinată ă ă ţă ă pân la exces şi care p rea la fel de sprinten, la fel de fericit ca Pompignan.ă ă

Îndat ce-l observ , el veni la el cu bra ele deschise şi-l îmbr işa, strigând pe tonulă ă ţ ăţ cel mai afectuos:

— Ei! Drag conte, cât de fericit sunt s v întâlnesc!ă ă ă

Saint-Mégrin înapoie îmbr işarea din toat inima, aşa cum fusese dat şi oferi comăţ ă ă -pliment pentru compliment pe acelaşi ton afectuos:

— F r indiscre ie, drag conte, pot s v întreb unde merge i cu acest pas uşor?ă ă ţ ă ă ă ţ— Dar, r spunse Saint-Mégrin, merg ca de obicei s iau masa de sear . Şi v m ră ă ă ă ă -

turisesc chiar, dragul meu conte, c simt un apetit teribil.ă— Slav Domnului! Iat c se potriveşte de minune. Şi eu merg s supez. Şi eu am oă ă ă ă

foame de lup. Conte, face i-mi marea pl cere şi mareaţ ă onoare de a accepta supeul pecare vi-l ofer aici aproape, la nobilul han Lys.

— Accept din toat inima, la fel cum voi oferi i. Şi v rog s crede i c toată ţ ă ă ţ ă ă pl cerea şi toat onoarea vor fi pentru mine.ă ă

Ei se luar de bra şi intrar în hanul Lys. Doamna Collinette, gra ioas şi frumoas ,ă ţ ă ţ ă ă se gr bi şi le servi masa cea mai fin , cea mai delicat ce şi-ar fi putut-o dori orice gură ă ă -mand.

La desert, Pompignan şi Saint-Mégrin deveniser realmente buni prieteni.ăEi se desp r ir la ora stingerii, în fa a hanului, dându-şi întâlnire într-o zi apropiat :ă ţ ă ţ ă

Satnt-Megrin dorea s -l trateze la rândul s u pe noul s u prieten.ă ă ăClopotele de la Saint-Thomas-du-Louvre, din apropiere, sunau ora nou atunci cândă

Pompignan ajunse la acea poart scund a palatului Sorrientès plasat în zidul deă ă ă ap rare şi pe unde ieşise Ragastens. Ştia c era în avans cu o or . Dar ner bdarea îl deă ă ă ă -vora. El se ascunse în spatele unui pom şi aştept cu r bdare.ă ă

42




De-abia se auzi ultimul sunet al orei zece în liniştea nop ii atunci când auzi o uşoarţ ă alunecare de cealalt parte a zidului înalt care înconjura palatul. El se apropie repede deă poart . Ea se întredeschise pu in, f r zgomot. El se strecur în gr din . O mâna mic ,ă ţ ă ă ă ă ă ă uşoar , catifelat apuc mâna sa fierbinte de emo ie şi-l trase uşor. Se l s condus, f ră ă ă ţ ă ă ă ă s spun nimic.ă ă

Femeia care venise s -i deschid îl conduse la o bolt de verdea prev zut cu oă ă ă ţă ă ă banc rustic . Ea îşi d du la o parte pelerina şi se aşez peă ă ă ă banc . Era îmbr cat în griă ă ă din cap pân -n picioare. Era Jocelyne, era Hermosa?ă

Ea îi f cu semn cu mâna s se aşeze lâng ea. La un deget al acestei mâini scânteiaă ă ă un faimos rubin enorm, t iat în form de romb. El nu se supuse invita iei mute, dar seă ă ţ l s s cad în genunchi, apuc aceast mâna şi o acoperi de s rut ri p timaşe.ă ă ă ă ă ă ă ă ă

El începu s vorbeasc pe un ton sc zut, aprins: aă ă ă— În sfârşit v v d, sunte i aici... Mi se pare c visez... Este atâta timp, atât de multă ă ţ ă

timp de când aştept clipa asta. Luni lungi cât eternitatea... Luni în care în toate zilelel sate de Dumnezeu m-am dus la locuin a mea din strada Saint-Martin în speran a de aă ţ ţ g si semnul convenit care trebuia s -mi arate c pute i s m primi i... Şi nimic, mereuă ă ă ţ ă ă ţ nimic. Ajunsesem s m întreb dac nu m-a i uitat.ă ă ă ţ

Ea protest :ă— S v uit, eu!... Vede i bine c nu.ă ă ţ ăEl se aşez aproape de ea, îi trecu un bra în jurul taliei, pe cel lalt peste piept şi-iă ţ ă

murmur la ureche:ă— Ah! Dac a i vrea!... Spune i un cuvânt, face i un semn şi v iau, v duc... şiă ţ ţ ţ ă ă

nenorocire celui care va vrea s ne despart ! Nenorocire celui care se va pune în caleaă ă fericirii noastre!... Spune i, vre i s fi i a mea cu totul, pentru totdeauna?ţ ţ ă ţ

Şi îi acoperi fa a cu s rut ri p timaşe. Deodat ea se desprinse uşor, îi înl turţ ă ă ă ă ă ă mâinile de pe umerii s i, inându-l sub farmeculă ţ ochilor s i negri, mari, înc rca i de efluă ă ţ -vii magnetice:

— Asculta i, spune ea, v-am chemat... Şi totuşi, vede i, nu pot nici m car s vţ ţ ă ă ă primesc în cas ... şi nu pot s v acord decât câteva biete minute...ă ă ă

Se opri un moment ca şi cum dorea s vad efectul produs de aceste cuvinte careă ă r sturnau toate speran ele bietului tân r. Ea continu , fascinându-l mereu cu privirea:ă ţ ă ă

— V-am chemat pentru a v spune: se apropie momentul când, dac voi o dori i, voiă ă ţ fi a voastr , cu totul şi pentru totdeauna.ă

— Puteri ale cerului, va fi posibil!... când?...

— Nu depinde decât de voi s fie aşa, chiar de mâine.ăEl se ridic brusc. Cu un gest aspru el îşi fix centura şi, livid, buim cit, cu mânaă ă ă crispat pe mânerul pumnalului, cu o voce r guşit :ă ă ă

— Ce trebuie s fac?ă— S înl tura i ultimul obstacol care se opune fericirii noastre. Ultimul, auzi i?ă ă ţ ţCu un gest brutal, el scoase pumnalul din teac şi-l flutur în aer într-o pozi ie fuă ă ţ -

rioas . El gâfâi:ă— Cine?... cine?... spune i pe cine trebuie s lovesc?ţ ăSigur de ea, de puterea sa diabolic , ea trânti:ă ă— Cavalerul Hubert de Ragastens.

43



Michel Zévaco

Pompignan se aştepta la acest nume. Totuşi, el r sun în mintea sa ca un tr snet. Iă ă ă se p rea c cerul se pr buşea deodat peste el. Şi el se cl tin , d du înapoi, îngrozit,ă ă ă ă ă ă ă scrâşnind din din i.ţ

Ea sim i pericolul care o amenin a. Ghici c ra iunea învingea şi c probabil el îi vaţ ţ ă ţ ă sc pa. Se pr buşi la pieptul lui, îl îmbr işa cu pasiune, îi întinse buzele roşii... de un roşuă ă ăţ sângeriu.

Printr-un s rut violent ca o muşc tur şi dulce, extrem de dulce, ea reuşi s -i reînvieă ă ă ă be ia mortal care fusese pe punctul de a se împr ştia. Şi când ea v zu c el redeveniseţ ă ă ă ă un nebun furios, îşi retrase buzele şi, ag at de gâtul lui, mângâindu-l cu r suflarea eiăţ ă ă cald , cu o voce sfârşit , pe jum tate leşinat :ă ă ă ă

— Tu nu ştii c te iubesc?... C nu te-am iubit niciodat decât pe tine?... Nu vezi că ă ă ă vreau s fiu a ta, mereu, mereu?ă

La rândul s u, el o transe spre el, îi acoperi buzele. Şi, într-un entuziasm neă -

maipomenit:— Ei bine, s fim blestema i împreun !... Infernul mi se va p rea dulce dac va treă ţ ă ă ă -bui s cobori şi tu acolo cu mine, dac m vei ame i mereu cu s rut rile tale mai arză ă ă ţ ă ă ă-toare decât focurile sale eterne! Vezi c sunt gata s -mi lovesc fratele?... Pentru a teă ă avea, îmi voi lovi tat , îmi voi lovi mama, voi lovi pe oricine!... Vei fi a mea... Ragastensă va muri!

Ea deschise poarta, îl z p ci cu un ultim s rut, îl împinse afar spunând:ă ă ă ă— Loveşte!... Şi voi fi a ta pentru totdeauna.În noaptea întunecoas , el fugi aşa cumă rebuie s fi fugit Cain dup ce-l lovise peă ă

fratele s u Abel.ă

Capitolul XIII A doua întâlnire dintre Ragastens şi Pompignan

Minunea la care nu îndr znise s spere Saint-Mégrin şi frumoasa sa amant , ducesaă ă ă de Guise, se îndeplinise: dispari ia domnişoarei d'Orberives schimb acest mariaj care iţ ă se p rea insuportabil lui Saint-Mégrin şi care stârnea gelozia ducesei. Bucuria lor, treă -buind s-o ascund cu grij , nu era mai pu in arz toare.ă ă ţ ă

Saint-Mégrin şi ducesa de Guise se vedeau în cuibul lor de dragoste aproape zilnic.Dup câtva timp asta nu le mai p rea suficient. Era, probabil, farmecul pericolului care leă ă lipsea. Orice ar fi fost, Saint-Mégrin pe care ea nu-l mai vedea la palatul Guise dup ă c s toria lui ratat cu domnişoara d'Orberives, îşi. Relu vizitele în zilele când ştia că ă ă ă ă ducesa nu putea veni la întâlnire.

El nu putea comite o impruden mai mare.ţăLa dou zile dup ce Pompignan se împrietenise cu Saint-Mégrin, acesta veni laă ă

palat pentru a-i face o vizit ducesei.ăEl nimeri prost.

44




Guise primise ştiri despre blestematul Ragastens. Doi dintre oamenii s i îl întâlnisă -er pe cavaler pe strad . Ei şarjaser împreun , cu sabia ridicat , f r explica ie, f ră ă ă ă ă ă ă ţ ă ă provocare. Fuseser aduşi la palat, amândoi tare r ni i. Aceast ştire proast îl aduseseă ă ţ ă ă pe duce într-o dispozi ie moroc noas .ţ ă ă

Pe deasupra, i se anun c domnul conte de Saint-Mégrin venea s se prezinteţă ă ă doamnei ducese. Asta sfârşi prin a-l exaspera. El porni furios spre apartamentele so ieiţ sale.

El intr brusc, în momentul când era cel mai pu in aşteptat. Saint-Mégrin era acolo,ă ţ într-adev r, îmbr cat cu o elegan extrem , conform obiceiului s u. Dar erau prezen iă ă ţă ă ă ţ câ iva seniori şi femei din anturajul ducesei.ţ

În aceste condi ii, un scandal ar fi p rut ridicol. Guise nu inten iona asta. El seţ ă ţ re inu, s rut galant mâna so iei sale. Saint-Mégrin veni s -şi prezinte reveren a.ţ ă ă ţ ă ţ

— Ia te uit , Saint-Mégrin, se mir Guise care simul c abia atunci îl v zuse. Ceă ă ă ă ă

dracu face i aici?ţ— Vede i doar, monseniore, r spunse insolent Saint-Mégrin, îi fac curte doamneiţ ă ducese.

— Bineîn eles c v d, replic Guise cu aceeaşi gravitate. Dar m mir într-adev r sţ ă ă ă ă ă ă ă v v d aici. Acesta nu este locul vostru.ă ă

O linişte brusc plan asupra nobilei adun ri. Toate privirile se a intir asupra celoră ă ă ţ ă doi b rba i care st teau fa -n fa . Saint-Mégrin nu era prea r bd tor. El se redresa.ă ţ ă ţă ţă ă ă

— Asta înseamn c m alunga i din casa voastr , domnule? întreb el pe un ton deă ă ă ţ ă ă o suprem impertinen .ă ţă

— Nu, protest cu vioiciune ducele, nu se alung o persoan cum este contele deă ă ă Saint-Mégrin.

Şi, cu un surâs ascu it:ţ— M mir s v v d aici, am spus c acesta nu este locul vostru deoarece mi seă ă ă ă ă

pare c un b rbat atât de profund îndr gostit cum pretinde i c sunte i de domnişoaraă ă ă ţ ă ţ d'Orberives nu era dator s nu aib linişte pân n-o reg sea pe aceea care l-aă ă ă ă fermecat... sau cel pu in pedepsit r pitorul. Iat ce am vrut s spun.ţ ă ă ă

Saint-Mégrin îşi muşc buzele pân la sânge. Şi, luând un aer trist:ă ă— Este foarte drept ceea ce spune i, monseniore. Dar am cutreierat în zadar Parisulţ

f r a putea s-o g sesc pe cea pe care o iubesc. Şi am venit aici mai curând pentru a-miă ă ă uita durerea.

— În eleg asta, ironiza Guise. Dar r pitorul, Saint-Mégrin, r pitorul, pe acesta l-a iţ ă ă ţ

c utat? Eu, în locul vostru, nu aveam linişte decât dac -l g seam şi-l pedepseam cum seă ă ă cuvine.De aceast dat , Saint-Mégrin în elese unde voia s ajung ducele. El era prins.ă ă ţ ă ă— Gândi i-v , f cu el la noroc, c l-am c utat şi eu pe acest cavaler de Ragastens.ţ ă ă ă ă— Şi nu l-a i g sit? rânji Guise. El totuşi nu se ascunde deloc. Nu este v zut. Decâtţ ă ă

acest fanfaron pe str zile oraşului. Şi ave i grij , vreau s v vin în ajutor:, strada Saint-ă ţ ă ă ăDenis, în împrejurimile str zii Truanderie, tocmai în jurulă acestei ore, ave i şansa de a vţ ă întâlni omul şi a v r zbuna pe el.ă ă

Şi cu un surâs cumplit:

45



Michel Zévaco

— Numai c , p zi i-v bine, Saint-Mégrin: doi dintre devota ii mei au avut o expliă ă ţ ă ţ -ca ie cam aprins cu acest Ragastens; mi i-au adus serios r ni i. Ah! Aceast lichea esteţ ă ă ţ ă un spadasin de temut. Probabil, de fapt, va fi mai valabil pentru voi...

Saint-Mégrin nu-l l s s termine.ă ă ă— Monseniore, v d imediat, pe fa , ceea ce vre i s m determina i s fac.ă ţă ţ ă ă ţ ăUn surâs palid trecu pe buzele lui Guise. Saint-Mégrin, surâz tor şi de o curtuoazieă

rafinat ca şi elegan a sa, s rut mâna ducesei, îşi f cu reveren a în fa a doamnelor şiă ţ ă ă ă ţ ţ ieşi cu un pas nep s tor.ă ă

Guise îl urm ri cu o privire care înjunghia. În sinea lui îşi spunea:ă"Dac el îl omoar pe Ragastens sau dac Ragastens îl omoar , am oricum avantaă ă ă ă -

jul de a sc pa de un duşman. M car dac ei ar putea s -şi dea o lovitur dubl şi să ă ă ă ă ă ă moar amândoi!..."ă

La poarta palatului, Saint-Mégrin îl întâlni pe Pompignan. El ieşea tocmai pentru a

porni în c utarea lui Ragastens. C ci, lucru îngrozitor, Pompignan nu mai protesta. Elă ă reuşise s în buşe complet vocea conştiin ei. Pompignan era foarte hot rât s -şi ucidă ă ţ ă ă ă fratele, deoarece ea i-o poruncise, deoarece ea va fi dup aceea a lui.ă

Şi iat c , dup manifest rile de prietenie, Saint-Mégrin, f r a avea inten ii rele, îiă ă ă ă ă ă ţ spune cu un surâs sceptic:

— Eu merg s dau târcoale împrejurimilor str zii Truanderie. Se pare c am şanseă ă ă s întâlnesc acolo pe r pitorul domnişoarei d'Orberives, pentru care mor de dragoste.ă ă

— Merg cu voi.Saint-Mégrin ştia c Ragastens era fratele lui Pompignan. Cum el nu putea să ă

b nuiasc îngrozitoarea realitate, îşi spuse în mod firesc c noul s u prieten era f r înă ă ă ă ă ă -doial neliniştit pentru fratele s u. În drum, el se gr bi s -l asigure:ă ă ă ă

— Eu nu pretind nimic de la domnul de Ragastens. Fi i f r team , drag prietene,ţ ă ă ă ă nu am nicidecum inten ia s -l ucid.ţ ă

Pompignan coborî capul, jenat.Ei sosir la intrarea în strada Truanderie. Începur s se plimbe încoace şi încolo,ă ă ă

flec rind despre un lucru sau altul. Întâmplarea îi ajut . Dup o jum tate de or , ei îl obă ă ă ă ă -servar pe Ragastens care ieşea de la el şi care, aşa cum spusese Guise, nu se ascundeaă deloc.

Pompignan se inu deoparte.ţSaint-Mégrin îl abord pe cavaler. Şi cu p l ria în mân , cu acea polite e distinsă ă ă ă ţ ă

care-i era proprie:

— Domnule cavaler, spune el, a i vrea s m conduce i la domnişoara d'Orberivesţ ă ă ţ care este logodnica mea?Ragastens îl v zuse pe Pompignan. Dar, cum acesta l sa impresia c nu-l cunoaşte,ă ă ă

f cu la fel şi nu se ocup decât de Saint-Mégrin. Şi, cu aceeaşi polite e, r spunse:ă ă ţ ă— Domnule conte vre i s -mi spune i de ce îmi cere i s v conduc la cea despreţ ă ţ ţ ă ă

care vorbi i, care este logodnica mea?ţ— Pentru c o ador... Pentru c via a îmi pare insuportabil f r ea.ă ă ţ ă ă ă— Exact ca şi mie.— Asta înseamn c refuza i?ă ă ţ— Absolut.

46




— În acest caz, îndr znesc s cred, domnule, c -mi ve i face onoarea s lupta i cuă ă ă ţ ă ţ mine.

— Onoarea va fi de partea mea, domnule.Şi deodat , serios:ă— Totuşi, l sa i-m s v spun c ave i un fel aparte de a fi recunosc tor pentruă ţ ă ă ă ă ţ ă

serviciul pe care vi l-am f cut opunându-m c s toriei voastre cu cea pe care o numi iă ă ă ă ţ domnişoara d'Orberives.

— Ce în elege i prin asta? exclam prompt Saint-Mégrin.ţ ţ ă— C aceast c s torie nu v convenea deloc. C felul în care vorbi i despre ea îmiă ă ă ă ă ă ţ

era suficient pentru a m l muri asupra sentimentelor voastre fa de domnişoara d'Oră ă ţă -berives... dac n-aş şti pe de alt parte c inima voastr este dat în întregime alteia.ă ă ă ă ă

— Şti i asta?ţ— Trebuie s-o numesc?

— Inutil! f cu vioi Saint-Mégrin.ăŞi, cu din ii strânşi, agitându-şi în aer sabia:ţ— Sunt foarte nec jit, domnule. Nu am nici un sentiment de duşm nie împotrivaă ă

voastr . Nu v doream moartea. Dup cele ce mi-a i spus, este altceva. ine i-v bine,ă ă ă ţ Ţ ţ ă domnule, c ci sunt obligat s v omor.ă ă ă

— Face i-o... dac pute i, ironiza Ragastens.ţ ă ţEi încrucişar spadele.ăÎn acest moment, Pompignan scoase sabia la rândul s u şi se arunc între cei doiă ă

adversari:— Un moment, v rog.ăRagastens îşi privi fratele cu ochi str lucitori.ă

— Trebuie s termin m, morm i Pompignan cu o voce surd . Hubert, te implor să ă ă ă ă m urmezi.ă

— Unde, Richard? întreb rece Ragastens.ă— La palatul Guise, spuse Pompignan.Şi, cu ardoare:— Ducele va face pace cu voi. Îmi dau cuvântul de onoare pentru asta.— Dar eu refuz împ carea cu el!ă— Refuzi s treci pe drumul drept?ă— Ia te uit , f cu Ragastens, voi numi i asta drumul drept! Eu îl numesc loc pericuă ă ţ -

los. Un loc periculos în care nu voi fi atât de prost s v urmez. Asculta i aşadar: euă ă ţ

cunosc inten iile ducelui fa de mine: nu mai târziu decât ieri doi dintre câinii s i au vrutţ ţă ă s m asasineze... Ast zi este domnul şi voi, fratele meu, care v ridica i în fa a mea,ă ă ă ă ţ ţ trimişi şi unul şi altul de Guise...

— V repet c ducele va face pace cu voi!ă ă— Eu nu vreau s fac pace cu el!ă— Recunosc, izbucni Pompignan furios, nefericitule, c nu vrei s abandoneziă ă

aceast via dezordonat pe care o duci.ă ţă ă— Noi nu în elegem onoarea în acelaşi fel, replic Ragastens cu blânde e.ţ ă ţPompignan venise pentru a-l ucide pe Ragastens. În ultimul moment avusese o ul-

tim ezitare. Şi el încercase s -l salveze. Consider c f cuse destul:ă ă ă ă ă

47



Michel Zévaco

— Sunte i un criminal înveterat... ruşinea numelui nostru... Apar ine i c l ului careţ ţ ţ ă ă deja unge funia pentru voi... Dar pe infern, nu se va putea spune c un Ragastens îşi vaă sfârşi cariera cu funia de gât ca un r uf c tor josnic... V voi omorî cu mâinile mele!ă ă ă ă

— Spune i mai degrab c vre i s m ucide i pentru a v supune amantei voastre,ţ ă ă ţ ă ă ţ ă spune Ragastens cu o blânde e extrem de trist . Ei bine! Cum dori i, omorâ i-m !ţ ă ţ ţ ă

Şi el îşi încrucişa bra ele la piept, îşi privi fratele drept în fa . S-ar putea spune cţ ţă ă se resemnase s se lase ucis f r s se apere? Probabil. Sau voise pur şi simplu s vadă ă ă ă ă ă dac Pompignan va avea mârşava îndr zneal de a se coborî pân la asasinat.ă ă ă ă

Se l muri repede. Dup o ultim ezitare, Pompignan se întunec de furie şi url :ă ă ă ă ă— Aşadar mori!...Şi lans o lovitur furioas de spad . Ceea ce s-ar fi întâmplat dac instinctul deă ă ă ă ă

conservare nu l-ar fi f cut pe Ragastens s sar într-o parte.ă ă ăAceast s ritur îl aduse în fa a lui Saint-Mégrin, care aştepta cu ner bdare şi careă ă ă ţ ă

era hot rât acum s -l omoare pe omul care-i cunoştea secretul.ă ăSaint-Mégrin îl primi în vârful spadei. Numai c el f cu ceea ce fratele nu f cuse: îlă ă ă avertiz în mod loial înainte de a lovi:ă

— În gard , domnule, v ucid!ă ăEl nu d du lovitura decât dup aceea: dar atunci el întâlni spada lui Ragastens care,ă ă

iute ca fulgerul, veni s pareze.ăAtunci, acest fapt monstruos, hidos, se produse: Pompignan, pe jum tate nebun,ă

f r s ştie probabil ce face. Pompignan îndr zni aceast ac iune mârşava: s -l atace peă ă ă ă ă ţ ă fratele s u al turi de Saint-Mégrin.ă ă

Schimbul de lovituri care urm a fost deă o rapiditate ce inea de miracol. Ragastensţ nu se ocupa de Pompignan. Cu o lovitur formidabil , el îndep rt simultan cele două ă ă ă ă

spade. Lovitura fusese atât de violent , atât de neprev zut , încât Pompignan şi Saint-ă ă ăMégrin se cl tinar .ă ă

Aceasta a durat probabil un sfert de secund . A fost de-ajuns pentru Ragastens: cuă o mişcare fulger toare, el întinse deodat ambele bra e. Vârful spadei sale intr în bra ulă ă ţ ă ţ lui Saint-Mégrin. Saint-Mégrin l s s -i cad spada sco ând un strig t de durere. Mânaă ă ă ă ţ ă stâng a lui Ragastens se ab tu asupra bra ului drept al lui Pompignan şi-l paraliza. Scă ă ţ ă-pat de Saint-Mégrin, el îl trase pe fratele s u spre el cu o for irezistibil , şi-l strânseă ţă ă pân la sufocare. În acelaşi timp el strângea şi r sucea încheietura mâinii lui Pompignan.ă ă Pompignan, ca şi Saint-Mégrin, trebui s deschid mă ă âna, f când s se aud un geam tă ă ă ă surd. Sabia îi c zu la picioare. Şi el era dezarmat, în teribila strânsoare a mezinului.ă

Aceasta, repet m, n-a durat decât un sfert de secund .ă ăRagastens îi d du drumul fratelui. Livid, zbârlit, cu privirea str lucitoare, cu spada înă ă mân , el st tu în fa a lui un moment nedefinit. Şi era atât de teribil, atât de înfricoş tor,ă ă ţ ă încât Pompignan se înfiora spunându-şi:

"Mi-a sunat ceasul!..."Ragastens nu-l lovi. El scoase un sunet r guşit şi, cu o mişcare lent , de un dispreă ă ţ

strivitor, îşi puse sabia în teac . Şi cu o voce f r inflexiuni, de nerecunoscut:ă ă ă— Este a doua oar când spada voastr se încrucişeaz cu a mea... Nu ştiu dac , aă ă ă ă

treia oar , voi putea s m st pânesc destul pentru a-mi aminti c sunte i fratele meu.ă ă ă ă ă ţŞi se îndep rt , cu capul plecat.ă ă

48




Pompignan era atât de zdrobit, atât de copleşit, încât r mase intuit locului f r să ţ ă ă ă se gândeasc s -şi ridice sabia pe care o privea cu un aer z p cit.ă ă ă ă

Saint-Mégrin îşi înf şur rana cu o batist . Şi întors în direc ia în care se îndep rtaseă ă ă ţ ă Ragastens, f r a izbucni, f r vehemen , dar cu o r ceal îndârjit , el l s s -i scapeă ă ă ă ţă ă ă ă ă ă ă aceast amenin are:ă ţ

— Ne vom reîntâlni!...

Capitolul XIV Sorrientès intervine

Sorrientès urm rea cu un interes pasionat diversele etape ale luptei inegaleă sus inute de Ragastens împotriva haitei de câini turba i lansat contra lui de c tre Guise.ţ ţ ă ă Fie prin Guise, însuşi, fie prin iscoadele sale, el era inut la curent cu cele mai mici deţ -talii, în fiecare zi şi aproape în fiecare or . El era chiar mai bine informat decât Guiseă deoarece sistemul s u de spionaj era organizat.ă

Şi Ragastens nu primise nici cea mai mic zgârietur .ă ă Totuşi, copoii se asociau mai mul i pentru a-l copleşi. Şi, cel mai adesea, c deauţ ă

asupra lui pe neaşteptate, prin perfidie. Dar se putea crede c el avea ochi de Argus şiă c un talisman îl f cea invulnerabil. Atât de bine c acum, dac nu erau jdecît trei sauă ă ă ă patru, acoli ii lui Guise nu mai îndr zneau s -l atace şi trimiteau dup înt riri. Dinţ ă ă ă ă

nenorocire, când aceste înt riri soseau, se întâmpla întotdeauna c blestematul Ragasă ă -tens disp rea, le alunecase printre degete cu o abilitate diabolic .ă ăAceste dispari ii neaşteptate îl nelinişteau profund pe Sorrientès. Ele i se p reauţ ă

atât de extraordinare încât ajunsese s cread c in de supranatural. Şi nu era singurul.ă ă ă ţ Guise, oamenii s i şi Pinacle gândeau la fel.ă

Şi deoarece a venit vorba de Pinacle, s spunem c el organizase o supraveghereă ă strâns în jurul lui Ragastens şi care depunea, în aceast treab , un zel atât de aprins,ă ă ă încât era evident c la mijloc se g sea un interes pur personal. Care era acest interes? Oă ă vom spune la timpul şi locul potrivit.

Orice ar fi fost, în ciuda acestei supravegheri riguroase, Ragastens le aluneca print-re degete în momentul când credeau c l-au prins. Mai mult decât atât: Ragastens, ură -

m rit pas cu pas, care nu era pierdut din ochi un minut, Ragastens disp rea subit timpă ă de câteva ore, câteodat pentru o zi întreag , f r a se puă ă ă ă tea şti ce s-a întâmplat cu el înacest timp. Şi deodat el reap rea, aşa cum disp ruse, f r a putea spune cum şi peă ă ă ă ă unde.

Şi tocmai aceste dispari ii şi apari ii inexplicabile însp imântau mai presus de oriceţ ţ ă pe Sorrientès, Pinacle şi Guise.

Ragastens, de unul singur, inea aşadar în frâu pe Sorrientès şi Pinacle cu droaia lorţ de spioni pus pe urmele sale şi Guise cu armata sa de asasini. Nu mai punem la soă -coteal pe Pompignan, mai hot rât ca niciodat la fratricid şi pe Saint-Mégrin care, cuă ă ă

49



Michel Zévaco

bra ul în eşarf , redus deocamdat la neputin , nu era unul dintre ceiţ ă ă ţă mai pu in porni iţ ţ împotriva lui Ragastens de când ştia c acesta îi cunoştea secretul iubirilor sale.ă

Trebuie s ad ug m c to i: doamna cu rubinul, Sorrientès, Pinacle,ă ă ă ă ţ Guise, Pompig-nan, Saint-Mégrin, to i f r excep ie, acum, apreciau la justa lui valoare pe formidabilulţ ă ă ţ lupt tor care inea piept cu succes for elor lor reunite. Teama lor supersti ioas reunină ţ ţ ţ ă -du-se, ei nu mai pronun au numele lui Ragastens decât cu o groaz în buşit . Şi, totuşi,ţ ă ă ă ei nu se gândeau, nu vorbeau, nu se ocupau decât de el. El devenise coşmarul lor. To iţ sim eau c dac ei nu-l omoar , el va fi acela care-i va omorî, îi va ruina sau le va disţ ă ă ă -truge fericirea, prezent sau viitoare.ă

S-a putut vedea c Sorrientès era un om expeditiv. În timp ce Guise se înc p ânaă ă ăţ într-un gen de ac iuni care nu-i aduseser decât decep ii, el îşi zise:ţ ă ţ

"Am f cut r u s m încred în duce. El nu va reuşi niciodat . În "timp ce eu r mână ă ă ă ă ă inactiv, contând pe gl9 Ragastens ac ioneaz ... Dispari iile sale misterioase mai ales mţ ă ţ ă

îngrozesc. Ce face el în acest timp?... în mod sigur pune la cale vreo lovitur nefastă ă care se va sparge deasupra capului meu c o lovitur de tr snet!... Hai, a sosit timpul s -ă ă ă ămi rezolv eu însumi treburile!..."

"Dar asta este o treab josnic pe care nu mi-o voi asuma eu însumi. Trebuie deciă ă s g sesc un curajos care consimte s fac asta, în schimbul unei sume acceptabile,ă ă ă ă cum se cuvine... Ceea ce trebuie, este un b rbat destul de suplu, îndemânatic, abil, penă -tru a merge pe urmele lui Ragastens, pân când se va ivi o ocazie potrivit , în plus, treă ă -buie s aib o for excep ional ...ă ă ţă ţ ă Destul de puternic pentru a nu fi nevoie s lovească ă decât o singur dat . Este evident c un asemenea om este greu de g sit. Dar nu esteă ă ă ă imposibil de a-l g si şi stabili pre ul... S c ut m."ă ţ ă ă ă

Şi el într-adev r începea s cauteă ă , noaptea, singur, ceea ce demonstra: o bravură

real , el se resemn s scotoceasc locurile r u famate unde mişunau cerşetorii şi desă ă ă ă ă -frânatele de cea mai joas spe .ă ţă

Este de la sine în eles c se deghizase dup împrejur ri: p l rie decolorat şi deforţ ă ă ă ă ă ă -mat de care atârna un rest de pan de cocoş, vest scurt de postav, roas , ascunsă ă ă ă ă ă de o jachet de piele roşcat , f r mâneci, cizme obosite care urcau sus, peste pană ă ă ă -taloni, pinteni uriaşi, în fine, spânzurata de centura destr mat de piele, o spad nemă ă ă ă-surat . Sub vest purta o c maş fin de zale.ă ă ă ă ă

Numai c , acest costum, care lui i se p rea abject, oribil, era prea nou, prea curat.ă ă Şi el îl purta cu o elegan care-l tr da pe marele senior travestit. Din aceast cauz elţă ă ă ă atr gea aten ia peste tot, atunci când credea c trece neobservat.ă ţ ă

În momentul în care îl reg sim, Sorrientès intra într-o tavern infect , un loc pericuă ă ă -los din strada Mauvais-Garcons şi se instal la o mas .ă ăSorrientès cuprinse decorul şi indivizii într-o privire atent şi p trunz toare, seă ă ă

aşez liniştit şi-i comand birtaşului o m sur de hidromel. Şi imediat deveni intaă ă ă ă ţ aten iei. Întotdeauna seţ întâmpla astfel. El începea s se obişnuiasc şi nuă ă mai acordaaten ie:ţ

Într-un col al s lii, unde se g seau trei indivizi cu mutre bune de spânzur toare înţ ă ă ă compania unei desfrânate, avu loc, pe şoptite, o discu ie rapid . Desfrânata se ridic şiţ ă ă cu un pas indolent se îndrept spre Sorrientès. Ireveren ioas , ea se aşez în fa a luiă ţ ă ă ţ înainte de fi invitat şi cu o voce dogit , cu aerul cel mai ademenitor:ă ă

50




— Dac sunte i în c utarea unei fete frumoase, spune ea, nu mai c uta i multă ţ ă ă ţ ă vreme, frumosule senior. Din strada Tiron pân la Champ-Gaillard, nu ve i g si una maiă ţ ă amabil ca mine.ă

Sorrientès îşi scoase punga. Era o grav impruden , c ci to i aveau ochii a inti iă ţă ă ţ ţ ţ asupra lui.

Sorrientès nu p ru s observe efectul puternic, deosebit de expresiv, provocat deă ă vederea pungii sale. Cu un gest neglijent, el deschise aceast pung în care desfrânataă ă arunc o privire scrut toare care p rea s numere, s pip ie, s cânt reasc monedeleă ă ă ă ă ă ă ă ă de un galben mat. El lu una din aceste monede spunând cu un ton de trufaş curtoazieă ă care fu suficient, el singur, s -l denun e pe marele senior ce era:ă ţ

— Nu, frumoasa mea copil , nu sunt în c utarea unei fete frumoase... Altfel v-aş fiă ă preferat tuturor duceselor din lume.

Şi, întinzându-i piesa de aur, ad ug cu un surâs:ă ă

— Nu se va spune, totuşi, c v-am f cut s v pierde i întregul folos al ofertei voasă ă ă ă ţ -tre atât de gra ioase. Lua i aceasta şi merge i s be i cu prietenii voştri.ţ ţ ţ ă ţDesfrânata r mase încremenit la aceast generozitate. Ea se n pusti asupra pieseiă ă ă ă

de aur şi mul umi:ţ— Într-adev r! Sunte i un cavaler galant... şi cel mai generos pe care l-am întâlnită ţ

vreodat !... V mul umesc mult.ă ă ţEa reveni la prietenii ei. Sorrientès nu-i mai acord aten ie. Când ea se aşez laă ţ ă

mas cu indivizii dubioşi, desfrânata le ar t piesa de aur. Şi în şoapt :ă ă ă ă— Pute i s merge i acolo. Pung , plin s se reverse, nu con ine decât monedeţ ă ţ ă ă ă ţ

asem n toare. Este un adev rat noroc.ă ă ăCerşetorii tremurar de l comie. Cu un gest iute, hot rât, to i trei îşi fixar centurileă ă ă ţ ă

şi se ridicar în acelaşi timp. Cl tinându-şi umerii, ei se îndreptar spre Sorrientès, liniştită ă ă în fa a paharului s u de hidromel, de care nu se atinsese şi pe care nu p rea s -i vad .ţ ă ă ă ă

Cei trei se oprir în fa a mesei lui Sorrientès care, f r s fac o mişcare, îi m sură ţ ă ă ă ă ă ă cu o privire rece. Cel care era la mijloc, o brut îndesat , puternic , dotat cu o foră ă ă ă ţă herculean , se leg n şi, cu un râs bestial, cu o voce de be iv, pronun :ă ă ă ţ ţă

— Domnul nu se plictiseşte singur?— Nu, f cu Sorrientès glacial.ă— Domnul nu doreşte ca noi s -i inem companie?ă ţ— Nu.— Domnul nu este vorb re .ă ţ

— Nu.— Domnul nu este politicos.— Nu.Cerşetorul relu într-un mârâit furios:ă— Sunte i nou venit în aceast tavern . Ne datora i bun venit. Trebuie s pl ti i.ţ ă ă ţ ă ă ţ— Şi dac refuz?ă— Nu se va ine seama de permisiunea voastr .ţ ăAbia terminase şi-şi întinse ghearele spre buzunarul unde Sorrientès înfundase pun-

ga râvnita. În acelaşi timp, cei doi înso itori îşi ab tur labele enorme pe bra ele duceluiţ ă ă ţ pentru a-l imobiliza în timp ce cel lalt va face şterpeleal .ă ă

51



Michel Zévaco

Labe şi gheare nu avur timp s apuce... Sorrientès se ridic repede. Cei doi pumniă ă ă ai s i se întinser , ca dou resorturi puternice, unul la dreapta, altul la stânga şi lovir înă ă ă ă plin fa pe cei doi cerşetori care vroiau s -l înha e. Ei se cl tinar urlând şi seă ţă ă ţ ă ă pr buşir pe o mas care se rostogoli la p mânt, cu vase, pahare.. şi cu ei...ă ă ă ă

Cu o alt mişcare, la fel de rapid , Sorrientès îşi apuc paharul plin şi-i azvârliă ă ă con inutul în fa a celui din fa a sa, spunându-i cu o voce caustic :ţ ţ ţ ă

— Iat pl tit bun venitul meu.ă ăB rbatul se scutur mârâind injurii şiă ă amenin ri teribile.ţăUn morm it de uimire se rostogolea printre cerşetori. Ei se ridicar to i f cândă ă ţ ă

zarv .ă To i, mai pu in un grup dintr-un col întunecat, care nu se mişc .ţ ţ ţ ăUrm o pauz care dur probabil o secund . Sorrientès aştept foarte calm, foarteă ă ă ă ă

nep s tor, foarte sigur pe el. În acest timp, doi cerşetori înaintar apleca i în spatele luiă ă ă ţ

Sorrientès care, f r a avea aerul, îi urm rea cu coada ochiului şi-i l sa s se apropie.ă ă ă ă ăCând îi v zu predispuşi s atace, f r s se întoarc , cu o dubl lovitur cu o preă ă ă ă ă ă ă ă -cizie fulger toare şi o for extraordinar , el îi trimise s întâlneasc , la podea, pe primiiă ţă ă ă ă doi dup care r maser întinşi, f r s mai mişte.ă ă ă ă ă ă

Bruta, care se ştersese în acest timp, r cni:ă— Ah! Fals cerşetor, spre nenorocirea ta, vii s ne insul i şi s ne loveşti la noiă ţ ă

acas ... Fereşte- i pielea!ă ţEl avea pumnalul în mân . Ridic mâna şi o repezi ca fulgerul.ă ăSorrientès, cu o simpl mişcare a bustului, evit lovitura. Şi din nou pumnul s u seă ă ă

întinse cu o for nest pânit . Brut se rostogoli la câ iva paşi sco ând o înjur tur .ţă ă ă ă ţ ţ ă ăAtunci, din acel grup ce r mânea spectator liniştit în col ul s u, o voce aprob :ă ţ ă ă

— Bravo!... Pe to i dracii, iat un b rbat!...ţ ă ă Tot atunci, pumnale, cu ite, spade scoaserţ ă luciri sinistre.Bruta, ridicat dintr-o s ritur , vocifera:ă ă ă— La mine, cerşetorime! Moarte falsului cerşetor!— Moarte falsului cerşetor! url banda într-un glas.ăPân acum, Sorrientès dispre uise s trag spada din teac . V zând lucind cu itele,ă ţ ă ă ă ă ţ

el scoase rapid spad . El se preg ti de lupt . Cerşetorii traser mesele şi scaunele laă ă ă ă pere i. Desfrânatele se îngr m dir într-un col sco ând ipete ascu ite. Cât %i clipi seţ ă ă ă ţ ţ ţ ţ f cu un spa iu liber.ă ţ

Sorrientès se retrase cu sânge rece în spatele mesei sale şi avertiz cu o voce ironă -

ic :ă — V place acest joc?... O s v arde i.ă ă ă ţCerşetorii, cu pumnalele în mâini, înaintară spre el, cu bruta în frunte.Situa ia devenea critic . Sorrientès în elese asta. El nu-şi pierdu sângele-rece. Îi l sţ ă ţ ă ă

s vin . Şi, una dup alta, cu o rapiditate ce inea de miracol, loviturile în epau în gră ă ă ţ ţ ă-mad . Câ iva cerşetori c zur , sângele âşni, gemete şi horc ituri erau acoperite deă ţ ă ă ţ ă urletele şi vocifer rile bandei.ă

Sorrientès se v zu pierdut. Banda era asupra lui. El mai îndep rt câ iva dar eiă ă ă ţ c deau peste el, gata s -l copleşeasc . Se încorda într-un efort disperat.ă ă ă

În acest moment, o voce aspr lans pe un ton de o deosebit autoritate:ă ă ă

52




— Destul!... L sa i cu itele!... Trece i,ă ţ ţ ţ la locurile voastre!...Şi, lucru ciudat, care-l uimi pe Sorrientès, cerşetorii r maser intui i locului, se suă ă ţ ţ -

puser ordinului, ascunser cu itele şi ruşina i c şcolarii prinşi asupra faptului, plecândă ă ţ ţ ă capetele, se îndep rtar în grab murmurând cu o team ascuns :ă ă ă ă ă

— Gyl-le-Loup!... Aten ie, este Gyl-le-Loup, cu el nu este de glumit.ţEra într-adev r Gyl-le-Loup care, din col ul s u întunecat unde st tea cu înso itoriiă ţ ă ă ţ

s i, Putois-l'Altesse, Maclou-la-Foudre şi Ribaud-l'Ardeur, asistase la toat înc ierarea şiă ă ă entuziasmat de viguroasa ap rarea a lui Sorrientès, intervenise la timp pentru a-l salva.ă Şi acum el st tea singur în mijlocul s lii, cuă ă cu itulţ s u lat ag at de centur , cu atiă ăţ ă -tudinea îmblânzitorului în mijlocul fiarelor s lbatice.ă

Iar ceilal i se gr beau s adune r ni ii, s pun mesele şi scaunele la locul lor, seţ ă ă ă ţ ă ă aşezau f r zgomot, f r s îndr zneasc s ridice vocea.ă ă ă ă ă ă ă ă

El porni liniştit s -şi reia locul. Sorrientès, care şi-l reluase, îl opri invitându-l:ă

— Sper, viteazule, c nu m ve i refuza s goli i cu mine. O sticl ?ă ă ţ ă ţ ă— Dac v face pl cere, r spunse simplu Gyl-le-Loup care se aşez pe scaunul peă ă ă ă ă care Sorrientès i-l ar ta în fa a lui.ă ţ

Înainte de a se aşeza, Sorrientès scotoci neglijent în pung , cauza principal aă ă înc ier rii care izbucnise. El lu patru sau cinci monede pe care le arunc pe mas ,ă ă ă ă ă spunându-i birtaşului care înmul ea temenelile în fa a acestor doi clien i de vaz , destulţ ţ ţ ă de tare pentru a fi auzit de to i:ţ

— Îmi face pl cere, acum, s -i cinstesc pe aceşti voinici. Lua i acest aur şi servi i-iă ă ţ ţ cu tot ce vor comanda.

Printre aceşti b rba i care, pu in înainte, urlau: "La moarte!", trecu un fream t deă ţ ţ ă laude şi de mul umiri.ţ

Sorrientès surâse. Gyl-le-Loup aproba cu gravitate:— Bine face i, dup ce i-a i b tut m r, îi cinsti i.ţ ă ţ ă ă ţŞi pe un ton pu in dispre uitor:ţ ţ— Nu trebuie s v pese de ei. Sunt nişte mişei pârli i pe care o momeal de câtevaă ă ţ ă

nenorocite monede de aur ajunge s -i orbeasc şi care îşi risc pielea pentru a puneă ă ă mâna pe ele. Bie iţ indivizi care nu ştiu s priveasc mai departe de lungul nasului.ă ă

În timp ce el vorbea, Sorrientès se aşezase în fa a lui şi-l studia mul umit:ţ ţ"Cred c am g sit omul pe care-l c utam".ă ă ăŞi cu o voce tare, ca r spuns la cuvintele lui Gyl-le-Loup:ă— Spuneai c tu ştii s vezi mai departe decât lungul nasului. Ce ai v zut deci, înă ă ă

ceea ce m priveşte?ă— Am v zut c era aici ceva mai bun de f cut decât s v fure câteva monede deă ă ă ă ă aur, r spunse Gyl-le-Loup.ă

Şi cu hot râre, aplecat peste mas pentru a se apropia de interlocutorul s u, înă ă ă şoapt :ă

— Voi c uta i un om, monseniore. Îl ave i în fa a voastr .ă ţ ţ ţ ăSorrientès începea s se conving . Cu toate acestea, el îşi porni interogatoriul:ă ă— Tu nu eşti mişel?— Eu, protest Gyl-le-Loup, eu, ho ! Vre i s râde i. Nu, nu sunt atât de prost!ă ţ ţ ă ţ

Mul umesc lui Dumnezeu, meseria mea este mai rodnic .ţ ă

53



Michel Zévaco

— Şi care este aceast meserie?ăGyl-le-Loup, cu un gest sinistru, mângâie mânerul cu itului s u lat şi cu un calm înţ ă -

sp imânt tor:ă ă— M bat cu acesta... în contul celor care consimt s fixeze un pre pentru asta... Laă ă ţ

ordinele voastre, monseniore.Iar pe tonul cuiva care-şi vinde marfa:— Cu mine, pute i fi liniştit, treaba se rezolv curat şi prompt. Omul de care vre i sţ ă ţ ă

sc pa i poate fi considerat mort din momentul în careă ţ mi-a fost indicat. Eu nu lovescdecât o singur dat . Dar este lovitura cea bun . Nimeni n-a sc pat.ă ă ă ă

— Lucrezi singur?— Singur sau cu oamenii mei de care r spund ca de mine însumi. Cum se cuvine,ă

este mai scump dac particip şi ei. Iat -i acolo, în acel col .ă ă ă ţEl îi indic din ochi pe Putois-l'Altesse, Maclou-la-Foudre şi Ribaud-l'Ardeur, care nuă

se mişcaser de la locul lor şi care aşteptau întoarcerea şefului golind de zor paharele.ăSorrientès arunc o privire spre ei, avu un gest de satisfac ie şi, aplecându-se laă ţ rândul s u peste mas :ă ă

— S st m de vorb , spuse el brusc.ă ă ă— Nici s nu v gândi i la asta! protest Gyl-le-Loup. Prea mul i ochi şi prea multeă ă ţ ă ţ

urechi sunt aici la pând pentru a trata o afacere.ă— Unde locuieşti?— Strada Montorgueil, aproape de zidurile oraşului, lâng Filles-Dieu. Casa lui Gyl-ă

le-Loup este cunoscut . Oricine poate s v-o arate.ă ă— Mâine diminea , la ora zece, voi fi la tine.ţă— Mâine diminea , la ora zece, v voi aştepta.ţă ă

Capitolul XV Acasă la Gyl-le-Loup

A doua zi diminea , la ora fixat , Sorrientès se oprea în fa a casei care-iţă ă ţ fusese ară-tat ca fiind cea a lui Gyl-le-Loup. De aceast dat nu considerase necesar s îmbraceă ă ă ă

costumul s u de cerşetor. Numai c el se înf şurase într-o mant larg ale c rei revere îiă ă ă ă ă ă ascundeau chipul.

El nu era singur. Pinacle insistase s -l înso easc şi ducele consim ise. Dar Pinacleă ţ ă ţ nu-l înso i pe duce pân la cap t. El se opri şi aştept , nu în fa a casei, ci la intrarea înţ ă ă ă ţ strada Saint-Sauveur.

Doar c aceast cas , indicat de Gyl-le-Loup ca fiind situat pe strada Montorgueilă ă ă ă ă era, în realitate, chiar în Curtea Miracolelor2. De fapt, era vorba de o magherni hidoas .ţă ă În realitate, ea era foarte solid , c ci pere ii s i exteriori din p mânt b tut, mascau oă ă ţ ă ă ă

2 Cartier al vagabonzilor cerşetori în vechiul Paris. (N.T.)

54




zid rie bun şi groas care sus inea cu uşurin cele patru etaje ale sale. Sub acoperişulă ă ă ţ ţă de paie se ascundea un adev rat şi solid acoperiş bine f cut. Aceast cas trucată ă ă ă ă pen-tru a da o impresie de s r cie şi ruin n-avea decât un parter acoperit de un acoperişă ă ă destul de înclinat. Jos, se afla o uş şi o fereastr . Uşa p rea roas de carii, r u prins înă ă ă ă ă ă balamale ruginite, care p rea c poate fi smuls cu cea mai mare uşurin . Este de laă ă ă ţă sine în eles c ea era trucat şi la fel de solid ca şi restul.ţ ă ă ă

Sorrientès b tu la aceast uş . O femeie b trân , îmbr cat într-un costum deă ă ă ă ă ă ă ranc , dar de o cur enie ireproşabil , deschise imediat. Era mama lui Gyl-le-Loup.ţă ă ăţ ă

Acesta îl aştepta. El se înclin în fa a lui într-o atitudine nelipsit de o anumit demă ţ ă ă -nitate.

Sorrientès merse drept la int şi, cu o r ceal teribil :ţ ă ă ă ă— Eşti gata s -l loveşti pe b rbatul pe care i-l voi desemna?ă ă ţ— F r îndoial , pentru c este meseria mea.ă ă ă ă

Şi el se corect având în glas acea asprime aă comerciantului care vrea s eviteă tocmeala:— Dac totuşi ve i accepta pre ul. Şi v previn c nu las niciodat ună ţ ţ ă ă ă sol3.— Te previn c vei avea o afacere profitabil ... Foarte profitabil .ă ă ă— Aceasta va face cincizeci écu de aur... Nici un sou4 mai pu in.ţ— Va trebui s fii ajutat de oamenii t i. Şi înc nu ştiu dac voi patru...ă ă ă ă— Atunci va face optzeci écu... Cred c zece écu. de fiecare om nu este prea mult.ă— În plus, va trebui s face i anumite preg tiri pe care le voi indica.ă ţ ă— În acest caz, va face o sut écu... Pl ti i înainte. Scuza i-m , monseniore, dar esteă ă ţ ţ ă

o condi ie esen ial la care nu renun niciodat pentru nimeni.ţ ţ ă ţ ăSorrientès scoase o pung şi o puse în mâna lui Gyl-le-Loup spunând:ă

— Ai în untru dublul sumei pe care o ceri.ăGyl-le-Loup, pe care Sorrientès se gândea probabil s -l copleşeasc , nu manifestă ă ă

nici surpriz , nici bucurie. El puse pung în buzunar. Sorrientès ad ug :ă ă ă ă— O dat treab f cut , vei primi o pung identic .ă ă ă ă ă ăDe aceast dat , Gyl-le-Loup salut . Astfel îşi ar ta întreaga mul umire.ă ă ă ă ţ— Indica i-mi omul.ţ— i-l voi indica atunci când va fi momentul.ŢUcigaşul nu insist . El nu se interes de numeleă ă b rbatului pe care trebuia s -lă ă

loveasc . Fusese pl tit: restul nu-l privea. Şi el aştept ordinele clientului, încremenit înă ă ă îngrozitoarea lui indiferen .ţă

— Î i repet, insist Sorrientès, c b rbatul este dotat cu o abilitate diabolic şi cţ ă ă ă ă ă este de o for ieşit din comun. Dac nu-l dobori din prima lovitur , el nu te va ierta.ţă ă ă ă— Bun. V-am spus ieri c nu lovesc decât o dat , aceasta fiind întotdeauna lovituraă ă

cea bun .ăŞi Sorrientès ar t cum se aştepta s se desf şoare expedi ia. Gyl-le-Loup îl ascultă ă ă ă ţ ă

cu o aten ie încordat , aprobând, pe ici, pe colo, cu un semn din cap. Aceste explica ii nuţ ă ţ durar mai mult de zece minute. Când Sorrientès termin ,ă ă Gyl-le-Loup nu ceru numeleb rbatului, nu puse nici cea mai mic întrebare.ă ă

3 Vechi monede m runte, pară a, m run işă ţ . (N.T.)4 Vechi monede m runte, pară a, m run işă ţ . (N.T.)

55



Michel Zévaco

Sorrientès avu un surâs de satisfac ie. El se înf şur în manta şi, cu mâna pe clan :ţ ă ă ţă— Ne-am în eles, nu te mai mişti de aici şi aştep i ordinele mele?ţ ţ— Fi i f r grij ... Pentru pre ul pe care l-a i pl tit, ve i fi servit spre deplina voastrţ ă ă ă ţ ţ ă ţ ă

satisfac ie.ţSorrientès ieşi.La intrarea în strada Saint-Sauveur, el îl reg si pe Gaspard Pinacle care-l aştepta cuă

o ner bdare febril şi care se inform cu promptitudine:ă ă ă— Ei bine! Monseniore?— Ei bine! r spunse Sorrientès, de aceast dat pot s spun cu toat siguran a: luiă ă ă ă ă ţ

Ragastens i-a sunat ceasul.Aceste cuvinte erau pronun ate pe un ton de o siguran care ar ta o încredere abţ ţă ă -

solut . Cu toate acestea, Pinacle cl tin din cap cu un aer neîncrez tor. El nu p reaă ă ă ă ă foarte convins.

În drum, Sorrientès, pe şoptite, îl puse la curent cu precau iile pe care crezuse deţ cuviin s le ia. Pinacle îl ascult cu aten ie, f r a se putea şti dac îl aprob sau îlţă ă ă ţ ă ă ă ă dezaprob . Ei se desp r ir , în fa a palatului Sorrientès.ă ă ţ ă ţ

În palat, Sorrientès g si pe una dintre cele dou doamne în gri. El îi expuse demeră ă -surile pe care le f cuse şi tot ceea ce convenise cu Gyl-le-Loup. Ei, ca şi lui Pinacle, îiă spuse, încheind:

— Lui Ragastens i-a sunat ceasul.Şi, înc o dat , atunci când se desp r eau, oă ă ă ţ umbr se strecur afar din cameraă ă ă

unde ei veniser s stea de vorb cu certitudinea c nici o ureche indiscret nu putea s -ă ă ă ă ă ăi asculte. Şi aceast umbr era cealalt doamn în gri.ă ă ă ă

La Luvru, în laboratorul s u, Pinacle îşi relu lucr rile sale de chimist. Dar, evident,ă ă ă

era cu gândurile aiurea. Şi deodat , pe negândite, el strig cu voce tare:ă ă— Ei bine! Nu, nu cred. Şi de aceast dat , diabolicul Ragastens va sc pa!... Numaiă ă ă

eu singur voi putea s reuşesc prin otrav ... Da, dar unde, cum s -l fac s ia această ă ă ă ă otrav , deoarece nu ştiu unde locuieşte, unde s -l g sesc?ă ă ă

În spatele uşii pe care o ascundea o draperie groas , i se p ru c aude un râsă ă ă în buşit! Imediat fu în picioare, cu pumnalul în mân .ă ă

Şi brusc, cu pumnalul în mân , se repezi ca un nebun spre uş pe care o deschiseă ă împingând-o violent. În spatele acestei uşi, care d dea într-o mic anticamer , nu era niă ă ă -meni. În fa se g sea uşa de ieşire. I se p ru c aceast uş tocmai se închisese în moţă ă ă ă ă ă -mentul în care el o deschidea pe cealalt .ă

Dintr-o s ritur , el o deschise larg. El nu v zu pe nimeni în culoarul pe care-l cercetă ă ă ă cu o privire b nuitoare. Gânditor, el reveni în anticamer , cercet , scotoci apartamentulă ă ă în toate col urile şi cotloanele, cu cea mai meticuloas aten ie. Se convinse c era sinţ ă ţ ă -gur. Se întoarse în laborator, puse pumnalul în teac , îşi trecu maşinal o mân pesteă ă fruntea jilav şi murmur , ca pentru a se linişti:ă ă

— Devin de o nervozitate excesiv ! Dac nu reuşesc s m st pânesc, voi sfârşiă ă ă ă ă prin a-mi juca singur o fars !... Este clar c am v zut r u, am auzit r u. Nu este nimeniă ă ă ă ă aici. Aşadar nimeni n-a putut râde în spatele acestei uşi, nimeni n-a putut închide uşa ex-terioar în momentul în care eu o deschideam pe aceasta... Iar am visat!...ă

56




Dar Pinacle v zuse şi auzise bine. În momentul când el gândea cu voce tare în laboă -ratorul s u, era cineva care-l pândea şi care începuse s râd uşor auzind cugetarea sa.ă ă ă Şi acest cineva era un al doilea Pinacle, atât de asem n tor cu primul încât acesta, dacă ă ă ar fi reuşit s -l surprind , ar fi putut crede c era propria sa imagine reflectat în vreoă ă ă ă oglind .ă

Şi Pinacle ar fi surprins în mod sigur aceast umbr misterioas care-i sem na atâtă ă ă ă de uimitor, dac n-ar fi r mas imobilizat de team câteva secunde. De aceste câteva seă ă ă -cunde profitase acel Pinacle ce st tuse la pând care, cu o suple e şi o uşurin remarcaă ă ţ ţă -bile, s rise asupra uşii şi se strecurase în culoarul unde disp ruse.ă ă

În cursul dup -amiezii, Gyl-le-Loup v zu intrând în sala în care se. G sea o femeieă ă ă înf şurat din cap pân -n picioare într-o pelerin cafeniu-închis. El se ridic , salut cuă ă ă ă ă ă gravitatea posac ce-i era proprie şi aştept ca ea s vorbeasc .ă ă ă ă

— Tu te numeşti Gyl-le-Loup?

— La ordinele voastre, r spunse el înclinându-se.ă— Asear , în strada Mauvais-Garcons, aiă salvat un senior pe care nişte cerşetorivoiau s -l jefuiasc ...ă ă

— Şi? întreb Gyl-le-Loup circumspect.ă— Acest senior a venit aici, în aceast diminea , s te vad ...ă ţă ă ă— Şi?— El i-a dat o pung con inând dou sute écu de aur pentru a-l sc pa de un b rbatţ ă ţ ă ă ă

pe care i-l va indica la timpul potrivit. Dup care vei primi al i dou sute écu de aur.ţ ă ţ ă— Şi? repet Gyl-le-Loup pentru a treia oar .ă ăAtunci, ea scoase de sub pelerin o mân alb şi fin . Aceast mână ă ă ă ă ă inea o pungţ ă

pe care ea i-o ar t spunând:ă ă

— Sunt aici cincizeci écu de aur. ine.ŢGyl-le-Loup privi punga. Totodat , el privi mica mâna care inea aceast pung . Şi elă ţ ă ă

v zu, pe un deget al acestei mâini, un rubin enorm, de un roşu sângeriu, cum nu v zuseă ă niciodat unul asem n tor, t iat în form de romb. El întreb rezervat:ă ă ă ă ă ă

— Pentru ce?— Eu nu vreau s -l salvez pe b rbatul pe care trebuie s -l loveşti... Dimpotriv .ă ă ă ă

Vreau s fiu sigur c el este mort. Şi pentru asta vreau s v d eu îns mi. În elegi?ă ă ă ă ă ă ţ— Nu, f cu laconic Gyl-le-Loup. R bd toare şi tenace, ea relu :ă ă ă ă— Pentru a vedea, trebuie s fiu anun at din timp în ce moment va avea loc ac iă ţ ă ţ -

unea. Tu singur po i s-o faci... Iar eu pl tesc înainte. Ceea ce- i cer este uşor de f cut.ţ ă ţ ă

Gyl-le-Loup se gândi o secund şi:ă— Într-adev r, spune el, treaba nu mi se pare imposibil şi... cincizeci écu de aură ă este o sum bun de p strat... Dar, drace! Cum vre i s procedez pentru a v anun a?ă ă ă ţ ă ă ţ

— Este uşor: la malul râului, deasupra portului Saint-Nicolas-du-Louvre, sunt câ ivaţ plopi.

— Îi v d de aici.ă— O batist , o cârp alb oarecare ag at într-unui din aceşti pomi va ar ta că ă ă ăţ ă ă ă

chîar în ziua aceea tu î i vei face treaba.ţDe aceast dat , Gyl-le-Loup înha punga spunând:ă ă ţă— Se va face.

57



Michel Zévaco

Dar, cum la dou ore dup plecarea femeii necunoscute, o alt femeie, de asemeă ă ă -nea înf şurat într-o pelerin cafeniu-închis, se prezent în fa a lui Gyl-le-Loup şi îi cereaă ă ă ă ţ acelaşi lucru în termeni identici. Ca şi prima, aceasta afirm c vrea s se asigure ea înă ă ă -s şi c b rbatul era în mod sigur mort. Ca şi prima, ea îi d dea o pung la fel de convenă ă ă ă ă -abil garnisit . Şi, ca şi prima, aceast necunoscut avea pe un deget un rubin enorm, t iă ă ă ă -at în form de romb, asem n tor celui pe care-l v zuse mai devreme cu dou ore laă ă ă ă ă cealalt femeie.ă

Gyl-le-Loup fu surprins. În orice caz, el nu l s nimic s se vad . Înha a douaă ă ă ă ţă pung aşa cum f cuse şi cu prima, îşi reînnoi promisiunea şi se feri s spun c aceeaşiă ă ă ă ă cârp alb ag at în acelaşi pom va servi ca semnal pentru dou persoane care nuă ă ăţ ă ă p reau s ştie una de alta.ă ă

Totuşi, aceste dou demersuri şi sumele importante ce i-au fost date, îl f cur s -şiă ă ă ă pun întrebarea pe care nu şi-o pusese pân acum:ă ă

"Ah! Cine dracu este acest b rbat pe care atâ ia oameni vor s -l omoare?"ă ţ ăEl se gândi la asta câteva secunde şi ridicând din umeri cu nep sare:ă"De ce s m amestec?... M-au pl tit din belşug. N-am decât s -mi câştig banii înă ă ă ă -

deplinindu-mi cinstit treaba. Restul nu m priveşte."ăŞi nu se mai gândi la asta.

Capitolul XVI Capcana

Trecur dou zile în care Gyl-le-Loup r mase f r ştiri de la cel pe care-l numeaă ă ă ă ă "monsenior", f r a-i cunoaşte numele. Pentru el, Sorrientès era "clientul". Şi cum acestă ă client pl tise cum el nu fusese pl tit niciodat , nu se mai întreb despre asta şi se sină ă ă ă -chisi prea pu in de rest.ţ

În a treia zi, ap ru Sorrientès.ă— Este pentru seara asta, spune el f r introducere.ă ă— Cu atât mai bine! Începusem s m plictisesc. La dracu, nu sunt obişnuit să ă ă

r mân închis în felul acesta!ă— Ai urmat întocmai instruc iunile mele? se nelinişti Sorrientès.ţ— Întocmai: barca este legat în portul Luvrului şi con ine câteva pietre de pavaj reă ţ -

spectabile; sacul este preg tit şi nu-l mai aştept decât pe omul nostru.ă ă— Nu uita c înainte de a-l arunca în ap , vreau s v d dac este într-adev r mort!ă ă ă ă ă ă— Îl ve i vedea. Aşa cum ne-am în eles.ţ ţ

58




— Bine. S te g seşti, împreun cu oamenii t i, sub arcada Bourbon spre ora trei aă ă ă ă dup -amiezii. Voi fi acolo. B rbatul trebuie s treac pe strada Poulies la c derea nop ii.ă ă ă ă ă ţ Eu i-l voi ar ta. Ne-am în eles?ţ ă ţ

F r voia lui, Sorrientès manifest o anume nervozitate. Gyl-le-Loup r mânea calm,ă ă ă ă constant în cumplita sa indiferen . El îl potoli:ţă

— Fi i liniştit, totul va merge bine, v spun.ţ ăSorrientès plec .ăGyl-le-Loup se duse s -şi avertizeze oamenii c venise momentul s ac ioneze. Eiă ă ă ţ

primir ştirea cu o explozie de bucurie. Şi ei începuser s se plictiseasc . Această ă ă ă ă lenevie prelungit îi enerva şi-i ap sa.ă ă

Gyl-le-Loup se duse apoi în portul numit cu indiferen portul Luvrului sau portulţă Saint-Nicolas. Cu o agilitate remarcabil , el se ca r într-unui din plopii care-i fusese deă ţă ă -semnat şi ag semnalul convenit.ăţă

Şi gândindu-se la Sorrientès care se ar ta atât de generos:ă"Despre un client faimos nu se poate spune decât c este un client faimos!... încă ă un alt chilipir asem n tor şi iat -m bogat pentru totdeauna... Nu mai am decât s mă ă ă ă ă ă retrag şi s duc o via liniştit , ca un burghez cinstit!"ă ţă ă

La mai pu in de dou ore dup ce Gyl-le-Loup pusese semnalul, o litier se oprea înţ ă ă ă fa a por ii casei de la Courtille unde prin esa Rolande de Montcapet locuia, p zit deţ ţ ţ ă ă Milord Gendarme şi de Marasquin. Una dintre cele dou surori coborî. Era Jocelyn? Eraă Hemosa? Mister. Tot ce putem spune este c era îmbr cat în gri şi avea pe deget acelă ă ă rubin t iat în form de romb care apar inea Hermosei.ă ă ţ

Doamna în gri b tu în poart într-un anume fel. Era semnalul cuvenit pentru a ar taă ă ă c cel care b tea era de-al casei. Trebuie s credem c doamna în gri era bine inforă ă ă ă -

mat . Poarta se întredeschise cu precau ie, destul totuşi pentru a-i permite c între înă ţ ă gr din .ă ă

Rayon d'Or care în mod sigur se g sea acolo, r mase uluit recunoscând-o pe viză ă ă -itatoare care se înf şurase în pelerin sa şi nu coborâse gluga. Doamna în gri fu aceeaă ă care vorbi imediat şi cu volubilitate:

— Repede, avertiza i-l pe domnul de Ragastens s se pun în gard . I s-a întins oţ ă ă ă capcan . Un cerşetor teribil, un ucigaş numit Gyl-le-Loup, urmeaz s -l loveasc azi. Nuă ă ă ă pierde i o secund .ţ ă

Rayon d'Or sim i c leşin .ţ ă ă— Cine îmi spune, doamn , zise ea cu vocea sa armonioas , c tocmai avertismenă ă ă -

tul vostru nu ascunde capcana.Doamna în gri o privi cu mil . Şi, cl tinând capul:ă ă— Biet copil! suspin ea, v în eleg crunta nelinişte. V jur, pe Dumnezeu cel viu, că ă ţ ă ă

am salvat deja via a domnului de Ragastens şi c demersul meu actual n-are alt scopţ ă decât de a i-o salva înc o dat .ă ă

Cu pas rapid, doamna în gri se îndrept spre litier . Ea mai ad ug cu o profundă ă ă ă ă comp timire:ă

— Crede i-m , nu pierde i timpul. Eu, vai! Nu pot face mai mult.ţ ă ţEa urc şi porunci:ă— La palat.

59



Michel Zévaco

Greul vehicul porni. Rayon d'Or r mase pe pragul por ii, cumplit de neliniştit şi tulă ţ ă -burat . O clip ea urm ri litiera cu privirea, gândindu-se la ce urma s fac . Şi ea se înă ă ă ă ă -toarse.

Atunci, pe drumul îngust, din partea opus , se v zu venind o alt litier . S spunemă ă ă ă ă c aceast litier st tuse ascuns la distan de cas . În untru era cealalt sor Heră ă ă ă ă ţă ă ă ă ă ― -mosa sau Jocelyne? ― îmbr cat în gri, cu pelerina cafeniu-închis pe umeri, cu rubinul în.ă ă Form de romb pe deget. Şi ea supraveghea intrarea casei cu o privire arz toare, cu ună ă surâs ascu it pe buze. O v zu intrând pe sora sa şi nu se mişc .ţ ă ă

Ea o v zu ieşind, v zu litiera îndep rtându-se. Şi d du ordin s avanseze. Atunci,ă ă ă ă ă Rayon d'Or observ : aceast a doua litier . Dar Rayon d'Or nu se îndoi c aceast litieră ă ă ă ă ă ieşea din spatele unui boschet de arbori unde se ascunsese.

Aceast litier se opri în fa a lui Rayon d'Or. A doua doamn în gri nu coborî. Dar eaă ă ţ ă scoase capul din vehicul. Şi cu o voce îngrijorat :ă

— Sora mea a ieşit de aici?... Da, o v d... Dac ine i la via a voastr , dac ine i laă ă ţ ţ ţ ă ă ţ ţ via a celui pe care-l iubi i, feri i-v s face i ce v-a spus ea... Vor s se foloseasc de voiţ ţ ţ ă ă ţ ă ă pentru a-l atrage pe domnul de Ragastens într-o capcan .ă

Ea nu ad ug nici un cuvânt în plus. Se reaşez în interiorul litierei care plec imediă ă ă ă -at.

Rayon d'Or r mase intuit locului, mai tulburat ca niciodat . C ci a doua doamnă ţ ă ă ă ă ă în gri vorbise cu aceeaşi sinceritate c şi cealalt . Rayon d'Or se întreba deci cu spaimă ă ă ce s fac .ă ă

Ea fu trezit din gânduri de c tre Marasquin. Şi el intervenea în primul rând pentru aă ă ruga, respectuos, pe doamna prin es s intre în untru, unde va gândi tot atât de bineţ ă ă ă decât în mijlocul drumului, unde era în pericol.

Rayon d'Or consider c sfatul era judicos. Ea intr în untru. Marasquin încuie poară ă ă ă -ta de dou ori, puse cheia în buzunar şi, pe un ton care nu admitea replic , decise:ă ă

— De acum înainte, voi merge eu s deschid... Chiar şi atunci când se va da semă -nalul convenit.

Prim m sur a lui Rayon d'Or fu s cear :ă ă ă ă ă— S plec m. S -l avertis m pe domnul de Ragastens.ă ă ă ăCu r ceal , Marasquin protest :ă ă ă— Eu n-o voi l sa pe doamna prin es s comit o asemenea impruden .ă ţ ă ă ă ţăŞi el explic :ă— Cine ne spune c nu vor s dea cu o piatr dou lovituri şi s v loveasc în aceă ă ă ă ă ă ă -

laşi timp cu domnul cavaler?Şi Milord Gendarme, care nu vorbea prea mult şi a c rui putere de în elegere eraă ţ mai curând înceat , aprob :ă ă

— Ai dreptate, Marasquin.— Atunci, merge i voi doi, f r mine, spune Rayon d'Or care în elegea c ei aveauţ ă ă ţ ă

dreptate.— Cine ne spune c nu vor profita de absen a noastr pentru a v lovi?...ă ţ ă ă— Este adev rat! strig Rayon d'Or care nuă ă mai ştia unde-i este capul. Ce-i de f cut,ă

Dumnezeule, ce-i de f cut?ă

60




— Va merge groparul, rezolv Marasquin. Va merge, dar, aten ie: el nu va da nici ună ţ sfat. El va repeta doar ceea ce au spus cele dou doamne, dracu s le sugrume peă ă amândou . Domnul cavaler va hot rî ce trebuie s fac .ă ă ă ă

Sfatul era bun. Rayon d'Or nu ezit s -l urmeze. Înarmat cu toate indica iile neceă ă ţ -sare, Jehan Géhenne plec imediat. El reveni la c derea nop ii.ă ă ţ

El nu reuşise s -l întâlneasc pe Ragastens.ă ăLa ora stabilit , Gyl-le-Loup sosi la întâlnire, împreun cu oamenii s i. Sorrientèsă ă ă

aştepta deja sub arcad .ăGyl-le-Loup îşi plas imediat oamenii.ă— Tu Putois-PAltesse, f cu el pe tonul s u scurt şi autoritar, aici, în spatele acestuiă ă

pom gros... Tu Ribaud-l' Ardeur, în aceast înt ritur ... şi tu, Maclou-la-Foudre, în această ă ă ă groap ... S st m cu ochii deschişi... Cine are sacul?.ă ă ă

— Iat -l, spune Maclou-la-Foudre. Un sac bun, într-adev r. Omul va intra bine în elă ă

pentru a-şi dormi ultimul somn.— Bine, bine! Îndat ce voi lovi, voi ve i alerga to i trei şi ve i strecura corpul în sac.ă ţ ţ ţ Apoi, la drum spre barc . A i în eles?ă ţ ţ

Şi ei disp rur cu o rapiditate şi o agilitate care-l uluir pe Sorrientès, r mas sub ară ă ă ă -cad cu Gyl-le-Loup.ă

— S aştept m, spune el, s se înarm m cu r bdare, c ci aşteptarea va fi lung .ă ă ă ă ă ă ă— Sunte i sigur c omul va veni pe aici? întreb ucigaşul.ţ ă ăŞi el indic strada Poulies care se desf şura în fa a lor şi care ducea la aceast ară ă ţ ă -

cad Bourbon.ă— Sigur? f cu Sorrientès. Nu. Dar sper... De câteva zile, omul trece pe aici în fiecareă

sear , la c derea nop ii;.. De altfel, este supravegheat de foarte aproape; îndat ce seă ă ţ ă

va angaja în aceast direc ie, un om al meu va veni s ne avertizeze.ă ţ ă— S aştept m, spune filozofic Gyl-le-Loup.ă ăÎn timp ce aceste fiare s lbatice st teau laă ă pând , topi i în umbra protectoare a ară ţ -

cadei Bourbon, gata s sar , pe la spate, asupra pr zii, acolo sus, destul de departe, la oă ă ă fereast de la marginea reşedin ei regale, un om st tea la pând : Gaspard Pinacle.ă ţ ă ă

Şi Pinacle se apleca peste marginea ferestrei, de parc ar fi vrut s se arunce. Elă ă privea cu înc p ânare înspre arcada Bourbon. Ochii s i, ochi de nebun, nu puteau s seă ăţ ă ă desprind de acolo. Şi scrâşnea din din i, în prada unei spaime nebune care n-avea moă ţ -tiv s fie aparent :ă ă

— Îl vor sc pa! În mod sigur!... Diabolicul Ragastens le va sc pa înc o dat !... Euă ă ă ă

singur, aş putea... Da, dar, pe infern, cum, cum s -l fac s ia otrava?...ă ăPu in mai departe, la palatul Sorrientès, Jocelyne şi Hermosa aşteptau de asemeţ -nea. Şi una dintre ele surâdea cu un aer ironic, cu o lic rire de triumf în ochi. Cealalt ,ă ă dimpotriv , avea r spândit pe figur o expresie de nelinişte şi mişca încet buzele caă ă ă ă cineva care se roag . Care era cea care se bucura deja, sigur de moartea lui Ragastensă ă şi care era cea care se înduioşa şi se ruga?

De-a lungul str zilor oraşului, sub soarele str lucitor, doi câini urm reau acelaşiă ă ă vinat: Ragastens. Şi aceşti doi câini erau Pompignan şi Saint-Mégrin, ref cut pu in după ţ ă r nirea sa.ă

61




Cei trei spectatori invizibili ai acestui asasinat efectuat cu o siguran şi o rapiditateţă uimitoare, r maser un moment intui i Locului, neîndr znind s cread c deja se f ă ă ţ ţ ă ă ă ă ă-cuse.

Cei trei acoli i ai lui Gyl-le-Loup nu pierdur o secund . Ei s rir şi c zur împreunţ ă ă ă ă ă ă ă asupra corpului imobil, întins în praf, cu bra ele în cruce.ţ

— Repede, sacul! comand Gyl-le-Loup cu oă voce r guşit , ciudat de schimbat .ă ă ăCu o precizie şi rapiditate a mişc rilor care ar ta c aveau experien a acestei trebiă ă ă ţ

oribile, cei trei cerşetori îl înh ar pe Ragastens şi-l strecurar în sac. Ei îl întoarser peăţ ă ă ă sub capul cadavrului şi-l legar solid. Cu un gest autoritar, Gyl-le-Loup îi opri. Cât de pută -ernic se dovedi înfricoş torul ucigaş, o dat treab f cut , nu putea sc pa emo iei careă ă ă ă ă ă ţ se ab tuse asupra lui.ă

Era probabil remuşcarea de a-l fi asasinat pe omul care-i salvase mama şi careacum îl sugrum . Capul lui Ragastens se vedea ieşind din sac.ă

Acum Sorrientès, Pompignan şi Saint-Mégrin se gr beau cu aceeaşi agita ie impulă ţ -siv . To i trei, împreun , ajunser lâng sinistrul grup.ă ţ ă ă ăGyl-le-Loup ieşise deja de sub emo ia s trec toare. Cu o mân , el ar t capul lividţ ă ă ă ă ă

al lui Ragastens; cu cealalt , el îşi puse cu un gestă brutal cu itul roşu de sânge sub ochiiţ lui Sorrientès şi, cu un calm însp imânt tor, cu un soi de orgoliu inconştient:ă ă

— Iat !... V-am spus-o: eu nu lovesc decât o dat , dar aceasta este întotdeaunaă ă lovitura cea bun !ă

Sorrientès, Pompignan şi Saint-Mégrin privir cu ochi de nebuni. Ei nu se mirar să ă ă se vad reuni i în fa a acestui cadavru. P reau s considere asta foarte natural. Cu oă ţ ţ ă ă voce inexpresiv , însp imânt toare, Sorrientès pronun :ă ă ă ţă

— Pe onoarea mea, este adev rat! El este mort!ă

Şi to i trei scoaser acelaşi suspin de uşurare.ţ ăGyl-le-Loup aştepta nep s tor. Şi, cu o linişte îngrozitoare, îşi şterse cu itul roşu deă ă ţ

sânge înainte de a-l pune la loc în teaca lui.Sorrientès îşi reveni primul din emo ie. El f cu un gest care voia s spun : "Face iţ ă ă ă ţ

s dispar !" şi comand glacial:ă ă ă— Termin - i treaba.ă ţLa rândul s u, Gyl-le-Loup f cu un semn oamenilor s i. Câte doi, ei ridicar sacul peă ă ă ă

umerii lor zdraveni. Şi grupul funebru se puse în mişcare spre portul Luvrului.Pompignan şi Saint-Mégrin r maser la locul lor, buimaci. Dar curând se înviorar .ă ă ă

Conduşi de acelaşi sentiment de curiozitate morbid , ei se strecurar ca nişte pungaşi înă ă

spatele grupului. Voiau s vad pân la cap t.ă ă ă ăGyl-le-Loup şi oamenii s i se urcar într-o barc pe fundul c reia fu întins cadavrul.ă ă ă ăPutois-l'Altesse desf cu barca, în timp ce Ribaud-ă l'Ardeur şi Maclou-la-Foudre apu-

car ramele.ăSorrientès puse o pung în mâna lui Gyl-le-Loup.ă— Aceast pung nu con ine dou sute écu de aur, ci trei sute.ă ă ţ ăGyl-le-Loup avu o scurt ezitare. Probabil c era uimit. Apoi se repezi asupra pungiiă ă

şi o f cu s dispar în buzunar cu o îndemânare uluitoare, în acest timp, Sorrientès luă ă ă ă un pumn de aur şi îl l s s cad în barc , spunând celor trei cerşetori mira i:ă ă ă ă ă ţ

— Asta este pentru voi.

63



Michel Zévaco

Barca se îndep rt încet. Sorrientès se rezem de un pom şi privi. El nu privea sină ă ă -gur: aproape de el, ghemui i la dreapta şi la stânga, erau Pompignan şi Saint-Mégrin,ţ acolo sus, la fereastra Luvrului, era Pinacle; mai departe, la fereastra palatului Sorrien-tès, erau cele dou doamne în gri: Jocelyne şi Hermosa. Şi to i şi toate, privir această ţ ă ă barc ce se oprea spre mijlocul râului.ă

În barc , doi oameni se ridicar în picioare. Un moment ei balansar sacul de careă ă ă legaser dou pietre de pavaj enorme şi-i aruncar în ap . Se auzi zgomotul c derii ură ă ă ă ă -mat de âşnirea apei. Asta a fost tot. Mai mult de cinci minute, barca r mase acolo, înţ ă -vârtindu-se pe loc. Când se confirm c râul îşi p stra prada, barca se îndep rt definiă ă ă ă ă -tiv, urmând curentul în direc ia pie ei Grève.ţ ţ

Sorrientès r mase pe loc înc zece minute, explorând râul cu privirea sa ascu it .ă ă ţ ă Dup aceea, plec spunând:ă ă

"De aceast dat sunt sigur c Ragastens este mort".ă ă ă

Dup el, Pompignan şi Saint-Mégrin se îndep rtar la rândul lor spunând:ă ă ă— El este mort.Şi mai departe, una dintre cele dou doamne în gri plângea încet, în timp ceă

cealalt , cu un inexprimabil accent de triumf, îşi spunea:ă"De aceast dat , iat -ne linişti i!"ă ă ă ţ

Capitolul XVII Ragastens este mort!

De la în l imea ferestrei unde st tea la pând , Pinacle asistase la sfârşitul asasin riiă ţ ă ă ă lui Ragastens. Cu alte cuvinte el v zuse aducerea şi depunerea în barc a corpului cavă ă -alerului închis într-un sac. Dup care v zuse cum acest sac a fost aruncat în mijlocul râuă ă -lui.

Într-un acces de bucurie nebun , el scrâşnise din din i într-un rânjet s lbatic:ă ţ ă— De aceast dat , el este într-adev r mort!... în sfârşit, pot s respir!...ă ă ă ăEl scosese, efectiv, un suspin de uşurare. Se sim ea mai uşor. I se p rea eliberat c ,ţ ă ă

Ragastens fiind mort, coşmarul s u luase sfârşit.ăEra în culmea satisfac iei. Porni spre apartamentul s u, pe întuneric. Mai întâi, el nuţ ă

lu seama la asta şi mergea cu siguran . Apoi, pu in câte pu in, pasul i se încetini,ă ţă ţ ţ scrut umbr cu ochi nelinişti i. Brusc, se opri în mijlocul unui culoar întunecos şi moră ă ţ -m i:ă

— Ragastens este mort!... pe infern, este prea curând!... Cine-mi dovedeşte c nu s-ăau înşelat?... C era chiar el în acel sac?... Şi dac era el, cine-mi dovedeşte c era într-ă ă ăadev r mort?... Cine-mi spune c el n-a ieşit din acel să ă ac?...

El se gândi o secund la acest fapt care-l neliniştea. Şi spaima îl cuprinse din nou.ă Continu :ă

64




— Este... este ceva care-mi spune c diabolicul Ragastens n-a murit!... O simt, suntă sigur!... Astfel c nu voi întârzia s -l v d reap rând, mai lare ca niciodat , cu eternul s uă ă ă ă ă ă surâs de diavol pe buze... turbat de furie contra mea!... Şi de aceast dat nu voi maiă ă sc pa viu! Şi cine ştie?... cine ştie dacă ă nu-mi d deja târcoale, dac nu este aici, ascunsă ă în umbr , gata s cad asupra mea?ă ă ă

Aceast team absurd ajunse s -l înnebuneasc .ă ă ă ă ăEl se pr v li în tromb pe sc rile întunecate. Printr-o adev rat minune nu-şi rupseă ă ă ă ă ă

picioarele. Travers culoarele şi saloanele izbindu-se de mobile. Şi ajunse la el f r să ă ă ă ştie cum condus de instinct, c ci judecata îl l sase.ă ă

La el, în anticamer , dup ce a încuiat uşa de dou ori, r mase mult timp lipit de ea.ă ă ă ă Se cl tina pe picioare, gâfâia, cu p rul zbârlit, cu privirea r t cit . Îi fu imposibil s maiă ă ă ă ă ă fac doi paşi.ă

Acest acces de nebunie sc zu pu in câte pu in. El se calm , îi reveni judecata. Dară ţ ţ ă

nu se linişti cu totul. El aprinse toate lumin rile pe care le g si. Cu spada în mân ,ă ă ă cercet minu ios apartamentul, scotocind cuferele şi l zile, scrutând col urile, privindă ţ ă ţ sub pat. Dobândi certitudinea c era singur, c nimic nu-l amenin a. Abia atunci se liniştiă ă ţ în întregime.

El se sim ea zdrobit, la cap tul puterilor. Vru s se culce. Sim ea c are absolutţ ă ă ţ ă ă nevoie de odihn . Totuşi nu îndr znea. Atunci, târî o lad în fa a uşii camerei sale, bariă ă ă ţ -cadând-o. Mai liniştit, se arunc în pat. Dar nu se dezbr c şi-şi puse sabia lâng el.ă ă ă ă

În felul acesta îşi petrecu Pinacle prima noapte care urm dup moartea lui Ragasă ă -tens.

A doua zi, în mijlocul anima iei care domnea în reşedin a regal , el se sim i mai înţ ţ ă ţ largul s u, aproape redeveni st pân pe sine. Oricum, înf işarea sa nu mai era aceeaşi.ă ă ăţ

Astfel încât, atunci când se prezent la ceremonia scul rii regelui, pentru consulta iaă ă ţ medical , Henri al III-lea, care îi ar ta întotdeauna o bun voin pronun at , îl întreb cuă ă ă ţă ţ ă ă o preocupare v dit :ă ă

— Ce ave i, domnule Pinacle? De câtva timp p re i neliniştit, agitat. Sunte i bolnav?ţ ă ţ ţ— M simt pu in obosit, sire.ă ţ— Trebuie s v menaja i, domnule Pinacle. Nu vreau s aud c cei mai buni slujitoriă ă ţ ă ă

ai mei îşi distrug s n tatea în serviciul meu. Merge i, domnule şi odihni i-v , v-o ordon.ă ă ţ ţ ăPinacle îşi f cu reveren a şi se retrase.ă ţZiua aceea şi cea care urm , Pinacle le petrecu când spunându-şi cu t rie c Ragasă ă ă -

tens era mort, când sus inând cu acea şi t rie contrariul. Ar fi vrut s -l vad pe st pânulţ ă ă ă ă

s u, Sorrientès, pentru a-l întreba pe aceast tem . Dar, pentru asta, trebuia s ias dină ă ă ă ă Luvru şi s se hazardeze pe str zi. El nu îndr zni s-o fac şi prefer s aştepte pân aă ă ă ă ă ă ă doua zi când la Luvru urma s aib loc o s rb toare. S rb toare de la careă ă ă ă ă ă ambasadorulMaiest rii Sale regele Spaniei nu va lipsi.ă

O s rb toare la Luvru era un eveniment mai degrab rar. De aceea, to i cei pe careă ă ă ţ Henri al III-lea îi onorase cu o invita ie, to i cei care aveau intrarea liber la curte, mariţ ţ ă sau mici, se gr beau s participe la aceast s rb toare care avea loc a treia zi după ă ă ă ă ă moartea lui Ragastens.

Regele nu st tea în fotoliul s u. Contrar obişnuin ei sale, era în bun dispozi ie. Înă ă ţ ă ţ primul rând, cu vocea sa nazal , el declarase:ă

65



Michel Zévaco

— Aici, vreau ca to i s se distreze.ţ ăŞi el mersese s-o prind de mâna pe doamna ambasadoare a Spaniei: frumoasa şiă

vesela Jocelyne care, pentru aceast ocazie, îmbr case o toalet alb , înstelat cu diaă ă ă ă ă -mante enorme, de o frumuse e extraordinar . Şi el deschisese balul cu ea.ţ ă

Nu era nevoie de mai mult. Conversa iile particulare reîncepuser . Perechile se forţ ă -maser . Grupuri începur s danseze. Se rev rs o veselie excesiv . O anima ie extraoră ă ă ă ă ă ţ -dinar domnea în vasta sal .ă ă

În mijlocul acestei mul imi str lucitoare de seniori şi de splendide nobile doamne,ţ ă Pinacle îl c uta pe ducele Sorrientès.ă

Pân la urm îl g si pe cel pe care-l c ut . El merse s -l abordeze. Exact în acestă ă ă ă ă ă moment ap ru ducele de Guise, urmat de câ iva dintre gentilomii s i, printre care Pomă ţ ă -pignan. Şi cum cei doi duci se îndreptar cu vioiciune unul spre altul, el se d du la oă ă parte, hot rât s aştepte ca ei s -şi termine conversa ia.ă ă ă ţ

În acelaşi moment ap ru Saint-Mégrin care-l c uta pe Pompignan: deveniser insepă ă ă -arabili şi nu mai puteau s se lipseasc unul de altul.ă ăCei doi tineri se abordar exact cum se întâlniser Sorrientès şi Guise.ă ăPinacle se afla la distan egal de cele dou grupuri. N-avea decât s -şi aplece ureţă ă ă ă -

chea la dreapta şi la stânga pentru a afla ce-şi spun cei doi duci, pe de-o parte, cei doicon i pe de alt parte.ţ ă

El ascult atent ce spunea Guise. Nu fu surprins s aud c era vorb înc şi mereuă ă ă ă ă ă despre Ragastens. Şi Guise spunea, cu aerul omului care caut s se conving :ă ă ă

— Este sigur c a murit?... Nu v-a i înşelat?... Gândi i-v c de dou ori a i crezut că ţ ţ ă ă ă ţ ă l-a i omorât, era i sigur... Şi de dou ori el a reap rut...ţ ţ ă ă

— Nu este acelaşi lucru, monseniore, spune el energic. Aici, am v zut cu proprii meiă

ochi: am v zut capul livid, cu ochii închişi, ieşind din sacul unde era b gat. Îmi spune i că ă ţ ă putea s nu fie înc mort. Fie. Dar acest sac, l-am v zut depus în fundul b rcii... Şi acoloă ă ă ă nu mai era altul, decât acesta... Apoi, am v zut cum l-au aruncat în râu. Şi am aşteptată mult timp, cel pu in un sfert de or . Şi sunt sigur, cu totul sigur c râul a p strat cu fideliţ ă ă ă -tate coletul ce i-a fost încredin at. Din locul în care sacul a fost aruncat, nici o fiin vieţ ţă n-a revenit la suprafa a apei. Eu am v zut, v-am spus, Acum, dac voi crede i c am fostţ ă ă ţ ă neatent, c am v zut prost, întreba i pe domnul de Pompignan, întreba i pe domnul deă ă ţ ţ Saint-Mégrin. Ei au v zut totul, ca şi mine.ă

— Pompignan, chem imediat Guise.ăPompignan şi Saint-Mégrin auziser ultimele cuvinte ale lui Sorrientès şi se apropiauă

amândoi.— S vedem, spune Guise, repet -mi ce ai v zut.ă ă ăPompignan nu ceru explica ii. El în elese foarte bine despre ce era vorba.ţ ţ— Monseniore, spuse el pe tonul scurt al unui ofi er care-şi face raportul, l-am v zutţ ă

pe ucigaş s rind din ascunz toarea sa şi lansându-se pe urmele b rbatului. Ucigaşul aă ă ă lovit. B rbatul a c zut. Noi alergasem. În acest timp, vedeam pe acoli ii ucigaşuluiă ă ţ b gând corpul într-un sac. Când noi am sosit în apropierea lor, numai capul mai eraă afar din sac.ă

— Şi era într-adev r capul lui Ragastens?ă— Era capul lui. F r nici un dubiu, monseniore. Mai ales pentru mine.ă ă

66




— Continu .ă— Sacul a fost depus pe fundul b rcii şi aruncat în mijlocul râului. Nimeni n-a revenită

la suprafa . Sunt sigur... M-am uitat bine... Nu exist nici o îndoial .ţă ă ă— Ce ave i de spus, monseniore? triumf Sorrientès.ţ ăGuise aprob cu un semn din cap. Dar, tenace, se întoarse spre Saint-Mégrin.ă— Şi voi, Saint-Mégrin, a i v zut la fel? Lucrurile s-au petrecut în felul acesta? L-a iţ ă ţ

recunoscut bine pe Ragastens?Şi Saint-Mégrin confirm :ă— L-am recunoscut perfect, monseniore. L-am recunoscut viu şi l-am recunoscut

mort. Lucrurile s-au petrecut exact aşa cum a spus Pompignan. Totuşi, este un am nuntă pe care el l-a omis, probabil pentru c nu l-a remarcat. Iat -l: când ucigaşul s-a lansat,ă ă am v zut lama cu itului s u. Aceast lam era alb , neatins . Dup ce a lovit, el a pusă ţ ă ă ă ă ă ă aceast lam sub ochii domnului duce. Şi aceast lam era mânjit de sânge.ă ă ă ă ă

— Este adev rat, sus inu Sorrientès, îmi amintesc de acest am nunt pe care amă ţ ă neglijat s vi-l semnalez.ă— Z u, concluziona Guise, în fine convins, dubiul nu este posibil: Ragfastens esteă

într-adev r mort.ă— El este mort, repetar ceilal i trei cu convingere.ă ţPinacle nu pierduse un singur cuvânt din aceast discu ie macabr . Şi cum Guise şiă ţ ă

Sorrientès se îndep rtau împreun , el consider inutil s cear detalii mai ample. Şi seă ă ă ă ă îndep rt la rândul s u, repetându-şi cuvintele lui Guise:ă ă ă

"Dubiul nu este posibil: Ragastens este într-adev r mort."ăŞi el ad ug :ă ă"S nu m mai gândesc la asta."ă ă

Dar er uşor de spus: "S nu m mai gândesc", el totuşi la asta se gândea. Şiă ă ă mereu, ca un refren obsedant, revenea în mintea sa aceast fraz , întotdeauna aceeaşi:ă ă "Ragastens este mort". Ea reveni atât de des încât sfârşi prin a fi convins. Şi el morm i:ă

— Ah! De ce credeam, în fond, c n-a fost spus totul?... De ce îmi vârâsem în cap să ă m îndoiesc, ca un idiot?... Nu, pe infern, simt bine de aceast dat , simt dup bucuriaă ă ă ă care mă incita, da, simt c el este mort, într-adev r mort.ă ă

Şi furios pe el însuşi, el p r si sala şi se îndrept spre acea parte a Luvrului, acumă ă ă pustie, unde se g sea apartamentul s u. El mergea cu pas sigur. Nu întoarse capul niciă ă m car o, dat . Şi nu se mai gândi la asta. Sfârşise deci prin a se convinge.ă ă

Dar, chiar de când p r sise sala Cariatidelor, un b rbat se strecur în spatele lui şiă ă ă ă

începu s -l urmeze pas cu pas. Şi acest b rbat, era propria sa imagine vie, acea imagineă ă care îi ap ruse pe culoarele pustii ale Luvrului şi pe strad . Era, într-un cuvânt, cel laltă ă ă Pinacle.

Câtva timp, primul Pinacle merse liniştit. Apoi, avertizat de nu ştiu care instinct mis-terios, el avu, o dat în plus, senza ia neliniştitoare c este urm rit. Totuşi, el nu se înă ţ ă ă -toarse. El se gândi: la ce bun s se întoarc ? De ce se putea teme? Deoarece sim ea că ă ţ ă Ragastens este mort.

Şi, cu ajutorul repet rii c sim ea asta, sim i deodat c nu credea, c nu crezuseă ă ţ ţ ă ă ă niciodat . Sim i asta atât de bine încât strig cu voce tare:ă ţ ă

67



Michel Zévaco

— Ei bine! Nu! Ei to i se înşeal !... Ragastens nu este mort!... Ragastens este un diţ ă -avol ieşit din infern... Diavolul îl alungi, nu-l omori!... Va trebui s m gândesc maiă ă curând la asta.

Cel lalt Pinacle, care-l urma de aproape, auzi. El fu scuturat de un râs ciudat.ăProbabil nu-şi luase precau ia s -şi în buşe complet râsul şi Pinacle percepu acestţ ă ă

rânjet înapoia lui. Fusese probabil doar un rezultat al întâmpl rii. Oricum, Pinacle, în moă -mentul când să deschid o uş , se opri, p ru s ezite un moment şi se întoarse dintr-6ă ă ă ă dat .ă

Pinacle se v zu în cel lalt cap t al s lii. Şi r mase intuit locului, cu ochii m ri i deă ă ă ă ă ţ ă ţ groaz . Cel lalt Pinacle luase aceeaşi pozi ie ca a lui.ă ă ţ

Pinacle întoarse capul la dreapta. Cel lalt Pinacle f cu la fel. Pinacle ridic încetă ă ă mâna. Cel lalt f cu acelaşi lucru. Atunci Pinacle începu s râd . El g sise o explica ie,ă ă ă ă ă ţ cea mai simpl , cea mai fireasc . Şi el strig cu voce tare:ă ă ă

— Desigur, este propria mea imagine pe care o v d într-o oglind pe care înc n-amă ă ă observat-o!... Pe cuvântul meu, înnebunesc.Ei f cu o jum tate de întoarcere şi puse mâna pe clan a uşii ridicând din umeri caă ă ţ

pentru a-şi bate joc de el însuşi.Iute ca fulgerul, cel lalt Pinacle alunec în spatele unei draperii şi r mase acolo,ă ă ă

privind şi ascultând. Iar ochii s i, în umbr sclipeau mali ios, în timp ce un surâs ironic îiă ă ţ r t cea pe buze.ă ă

Totuşi, dup ce deschisese uşa, Pinacle se întoarse. Voia, probabil, înainte de aă trece pragul, s se asigure c nu s-a înşelat, c exist într-adev r în fundul s lii o oglindă ă ă ă ă ă ă care-i reflectase imaginea. Poate c era doar un gest inconştient. Oricum, el se întoarceă şi privi înspre locul presupusei oglinzi.

El n-o mai g si. Pentru motive serioase. R mase complet buim cit. Ochii s i, cu oă ă ă ă expresie r t cit , începur s scormoneasc peste tot. Şi el bâiguia:ă ă ă ă ă ă

— Totuşi, aici... adineauri...Reveni de unde plecase. Şi cum nu putea s admit c înnebunise, prefera să ă ă ă

cread în interven ia demonului. El nu mai c ut . Merse înapoi, încet, cu ochii fixa i cuă ţ ă ă ţ înd r tnicie asupra acelui perete unde nu era nimic şi unde teama, groaznica team , îlă ă ă f cuse s descopere lucruri misterioase, însp imânt toare.ă ă ă ă

Când ajunse la uş , se întoarse brusc şi o lu la s n toasa, ca un nebun, sco ând ună ă ă ă ţ urlet lung, înfior tor.ă

Atunci, al doilea Pinacle ieşi din spatele draperiei. El râdea din r sputeri, inându-seă ţ

cu mâinile de burt . Râdea atât de tare, încât, nemaiputând, se l s s cad pe o canaă ă ă ă ă -pea unde continu s râd dând din picioare şi lovindu-se cu palma peste coapse.ă ă ă

Capitolul XVIII Pompignan se supără

68




Trecur câteva zile. Ragastens nu mai reap ru. Se confirm c , de aceast dat , eraă ă ă ă ă ă într-adev r mort.ă

Aceasta se dovedi o adev rat uşurare, o eliberare pentru to i. Pentru to i, în afară ă ţ ţ ă de Pinacle, despre care am vorbit şi în afar de Pompignan, de care ne vom ocupa.ă

Cel mai vesel dintre to i fu ducele de Guise, bineîn eles. Guise petrecuse s pt mâniţ ţ ă ă cumplite cu teama permanent de a fi denun at de Ragastens. Sorrientès, dac ne amă ţ ă -intim, f cuse tot ce putuse pentru a între ine şi dezvolta în el aceast team . Eliberat deă ţ ă ă aceast amenin are îngrozitoare, Guise sim ea nevoia imperioas de a reac iona, de a seă ţ ţ ă ţ distra pu in.ţ

Şi cum cea mai mare pl cere a sa era s mearg la palatul Sorrientès pentru a faceă ă ă curte Jocelynei şi Hermosei, el veni în fiecare zi. C ci el era mereu la fel de profund înă -dr gostit de cele dou surori. Şi el nu putea s se hot rasc s aleag , c ci chiar din moă ă ă ă ă ă ă ă -mentul când p rea c seă ă decide pentru una, observa imediat c nu se putea lipsi deă

cealalt .ăPotrivit obiceiului, el mergea la palatul Sorrientès cu acea escort impozant , magă ă -nific şi formidabil care nu-l p r sea niciodat . Bineîn eles c Pompignan se num raă ă ă ă ă ţ ă ă printre privilegia ii careţ f ceă au parte din cercul apropia ilor prezidat de Jocelyne şi Herţ -mosa. De altfel, el nu str lucea în conversa ie c ci el nu vorbea decât atunci când era înă ţ ă -trebat direct şi-i era imposibil s evite un r spuns, iar aceste r spunsuri erau atât deă ă ă scurte cât îi permitea buna-cuviin . În restul timpului st tea dinadins retras, palid şi tacţă ă -iturn.

Şi asta deoarece treburile sale amoroase erau departe de a merge în sensul dor-in elor sale. Vr jitoarea, care reuşise s -i înarmeze bra ul împotriva propriului s u frate,ţ ă ă ţ ă nu d dea semn de via . Ea nu-şi inuse promisiunea de a fi a lui pentru totdeauna şi nuă ţă ţ

p rea s se sinchiseasc de a şi-o ine.ă ă ă ţChiar a doua zi dup moartea lui Ragastens, Pompignan se gr bise spre locuin a saă ă ţ

din strada Saint-Martin. În ner bdarea sa de îndr gostit, el îşi închipuia cu naivitate c vaă ă ă g si acolo semnalul care s -l cheme la ea. El se vedea deja la întâlnire. El o auzea dejaă ă spunându-i cu vocea sa seduc toare:ă

— Ia-m de aici... Du-m cu tine... F cu mine ce doreşti... Sunt a ta acum şi pentruă ă ă totdeauna...

Nu aşa se în eleseser ?ţ ăInima îi tresalt în timp ce urca treptele sc rii, câte patru o dat . Îl aştepta o crudă ă ă ă

decep ie: semnalul convenit nu era acolo. Lovitura a fostţ dur . Îşi reveni totuşi destul deă

repede, zicându-şi:— În fond, nimic nu este înc pierdut. Ragastens nu este mort decât de ieri... Şiă supravegheat strict cum este ea, nu poate face ceea ce vrea. va fi sigur mâine.ă

Pronun ase cu o rece indiferen cuvintele: "Ragastens nu este mort decât de ieri".ţ ţă Cel care l-ar fi v zut în acest moment n-ar fi b nuit niciodat c , cel care vorbea atât deă ă ă ă degajat, era fratele lui. Un frate care-l iubise cu tandre e, c ruia n-avea nimic de reţ ă -proşat, pe are n-avea nici un motiv s -l urasc . În schimb, pronun cu un fior de pasiuneă ă ţă arz toare:ă

— Va fi sigur mâine.

69



Michel Zévaco

N-a fost altfel nici a doua zi, nici în zilele urm toare. De mai multe ori pe zi el seă gr bea spre locuin a lui. Şi nu g sea niciodat acolo semnalul sperat. Atunci el îşi spuneă ţ ă ă cu o sumbr am r ciune.ă ă ă

"Pe infern, în eleg! Nu eu l-am omorât pe Ragastens; deci ea consider c nu-mi daţ ă ă -toreaz nimic, c este eliberat de promisiune!... Şi ea are dreptate, la urma urmei!... N-ă ă ăam nimic de reclamat... deoarece nu mi-am f cut treaba! Fiindc fatalitatea pentru mineă ă a f cut s nu m gândesc la asta mai devreme!...ă ă ă

Şi, scrâşnind furios din din i, cu o expresie de inexprimabil regret:ţ"Dac aş fi ştiut!... Era atât de uşor s -l omor pe Ragastens în portul Luvrului!..."ă ăAcest gând, care-i venea atât de târziu, îl doborî. Dar, dup ce admisese c ea eraă ă

în dreptul ei şi c el n-avea nimic de reproşat se revolt . Şi,ă ă str b tând cu paşi mari şi fuă ă -rioşi camera, r sucindu-şi musta a cu un gest nervos, el strig :ă ţ ă

— Ei bine! Nu, ar fi o tr dare!... Promisiune f cut , promisiune inut . În definitiv n-aă ă ă ţ ă

fost niciodat vorba ca Ragastens s fie lovit în mod expres de mâna mea! Este vinaă ă mea dac s-a g sit altul s-o fac ? Esen ialul era ca Ragastens s dispar . El este mort,ă ă ă ţ ă ă este fapt împlinit, deci ea trebuie s pl teasc !...ă ă ă

Şi se sili s fie calm, str duindu-se s se am geasc pe el însuşi, îndârjindu-se s -şiă ă ă ă ă ă readuc pe ochi leg tura care-l orbea:ă ă

— Ea va pl ti... Ea îşi va ine promisiunea. Mai întâi pentru c este sincer , apoiă ţ ă ă pentru c m iubeşte... Da, ea m iubeşte, o simt, sunt sigur de asta!...ă ă ă

Aşteptând, îi f cea r u. S -l înso easc pe Guise, c ci purtarea celor dou cocheteă ă ă ţ ă ă ă cu ducele îi ascu ea gelozia pân la delir. Ştia bine c -i face r u. O repet cu str şnicie.ţ ă ă ă ă ă Lua hot rârea eroic s nu mai vin . Dar era peste puterile lui: îndat ce Guise porunceaă ă ă ă ă escorta, el era gata primul.

Şi el st tea în col ul cel mai întunecat al s lii de recep ie, palid, cu ochii r t ci i,ă ţ ă ţ ă ă ţ silindu-se s r mân , în aparen , indiferent. Şi tot timpul cât dura îngrozitorul supliciu,ă ă ă ţă el strig în sinea sa, în delir:ă

"Cu toate acestea, am drepturi!... Da, una dintre aceste dou femei mi-a dat drepă -turi asupra ei!... dar care din ele?... Infern şi blestem, c reia am dreptul s -i fac reă ă -proşuri?..."

Iat motivul pentru care t cea.ă ă Totuşi, întâmplarea îi oferi ocazia s -şi dezl n uie furia într-un acces care nu-şiă ă ţ

g seaăscuze decât în intensitatea pasiunii sale:

Pe un culoar Sorrientès, Jocelyne şi Hermosa îl conduceau pe Guise. Sorrientès îlantrena înainte pe Guise, cu care dorea s se între in în particular. Hermosa şi Jocelyneă ţ ă încetinir din discre ie pasul şi ajunser curând în coada cortegiului.ă ţ ă

Pompignan se aşez în fa a lor, le bar trecerea şi se înclin adânc.ă ţ ă ăÎn aparen , atitudinea sa era respectuoas , cele dou surori se oprir pu in surţă ă ă ă ţ -

prinse, deloc neliniştite. S reamintim c , pentru a-l primi pe Guise, ele îşi reluaser ,ă ă ă Hermosa obişnuitul ei costum negru, Jocelyne costumul ei alb. Ele se oprir şi aşteptar ,ă ă curioase.

Pompignan frem ta, tâmplele îi zbârnâiau, un nor roşu trecea prin fa a ochilor s i.ă ţ ă Gelozia îl excita, îl f cea s tremure din cap pân -n picioare.ă ă ă

70




El deschise gura, el vorbi. Şi iat ce spuse, cu o voce care dârdâia:ă— Una dintre voi mi-a f cut o promisiune pe care este timpul s şi-o in .ă ă ţ ăSe adresase în special Hermosei. De ce mai degrab ei decât Jocelynei? Probabil că ă

n-ar fi putut spune. Probabil pentru c ea avea pe deget rubinul în form de romb. El ştiaă ă totuşi c acest rubin nu-i permitea s-o identifice pe aceea care îl purta, deoarece îlă v zuse pe degetul doamnei în alb, care era Jocelyne, ducesa de Sorrientès.ă

Astfel c Hermosa fu aceea care r spunse:ă ă— Ce este de spus?— Repet c este timpul s se in promisiunea ce mi-a fost f cut , deoarece Ragasă ă ţ ă ă ă -

tens este mort. C aceea care mi-a f cut-o, aceast promisiune, m priveşte şi vedeă ă ă ă dac sunt eu b rbatul cu care s se joace. Aşa c s ia seama. Sunt la cap tul r bd rii!...ă ă ă ă ă ă ă ă Va trebui s -şi in cuvântul... sau altfel nu mai r spund de mine!ă ţ ă ă

Şi f r s aştepte r spunsul pe care-l ghicea ustur tor, se întoarse şi porni ca turbată ă ă ă ă

f când un gest de amenin are nest pânit .ă ţ ă ăCele dou surori se privir un moment cu o enorm uimire. Era clar c nuă ă ă ă în elegeau nimic din aceast ieşire nedemn .ţ ă ă

Hermosa, cu aerul s u sever, protest :ă ă— Acest domn de Pompignan se comport ca un mitocan josnic! Iat c acum el înă ă ă -

dr zneşte s amenin e femei.ă ă ţIar vesela Jocelyne, cu o ridicare dispre uitoare a umerilor:ţ— Aş! S fim îng duitoare, bietul b iat nu-mi pare s fie în toate min ile. Probabil că ă ă ă ţ ă

moartea fratelui s u, care-l iubea cu tandre e, se pare, l-a scos din min i.ă ţ ţEle nu mai ad ugar nici un cuvânt şi-i ajunser pe musafiri.ă ă ă

Capitolul XIX Cain!...

A doua zi, Pompignan se îndrept spre locuin a sa din strada Saint-Martin, îndată ţ ă ce-şi terminase serviciul la palatul Guise. El regret ieşirea neghioab din ajun.ă ă

El în elegea, acum când era st pân pe sine, c nu avusese dreptul s se înfurie. Şi,ţ ă ă ă dat fiind caracterul mândru al celei pe care o amenin ase, nu era deloc liniştit asupra urţ -

m rilor pe care le putea avea aceast chestiune.ă ăEra atât de absorbit în gândurile sale încât nu observase c un grup îl urma pas cuă

pas de la ieşirea sa din palatul Guise. Acest grup se compunea din Gyl-le-Loup şi cei treiacoli i ai s i: Putoisţ ă l'Altesse, Maclou-la-Foudre şi Ribaud-l'Ardeur.

Pompignan sosi la locuin a sa unde intr . Pe strada Saint-Martin, aceast locuinţ ă ă ţă era situat într-o cas aflat pe col cu strada Baudroierie.ă ă ă ţ

Gyl-le-Loup se post în fa şi cu acel ton scurt, aspru, care-i era propriu, comand :ă ţă ă— Du-te.

71




— Vrei s ştii cum am sc pat din capcana lui Sorrientès?ă ă— Da, da, vreau s ştiu... Altfel simt cum capul îmi va exploda, c voi c dea fulgeră ă ă -

at.Gyl-leLoup era postat tot în fa a casei. Numai c el se apropiase şi se afla înţ ă

apropierea celor doi fra i; în consecin , el putea s aud ce-şi spuneau. Dar el nu seţ ţă ă ă ocupa de ei. Împreun cu cei trei înso itori Maclou-le-Foudre revenise, având mereuă ţ ― pachetul sub bra el formase un cerc în jurul celor doi fra i şi p rea c -şi luase sarcinaţ ― ţ ă ă de a îndep rta trec torii ce ar fi vrut s se apropie prea mult.ă ă ă

Ragastens se întoarse spre el, îi f cu semn s se apropie, şi-i spuse scurt:ă ă— Povesteşte cum mi-ai salvat via a.ţ— Ucigaşul! tres ri Pompignan care-l recunoscu imediat. Dar el este cel care aă

lovit!...— Povesteşte, repet Ragastens surâzând.ă

Şi Gyl-le-Loup, cu vocea sa aspr , cu o simplitate fireasc , povesti:ă ă— Cineva a venit s -mi cear s -l scap de un b rbat care-l deranjeaz . Este meseriaă ă ă ă ă mea, s-a fixat pre ul, am acceptat f r s -mi fac griji s ştiu cine era b rbatul pe careţ ă ă ă ă ă trebuia s -l lovesc. Clientul a impus o gr mad de precau ii. Era dreptul s u deoareceă ă ă ţ ă pl tea în consecin . În ultimul moment îmi ar t pe cel pe care trebuiaă ţă ă ă s -l lichidez. Şiă pe cine recunosc?... pe b rbatul care, f r s m cunoasc , doar pentru c m-a v zută ă ă ă ă ă ă ă plângând şi pentru c i-am spus c ea este nevinovat , şi-a riscat via a pentru a-mi salvaă ă ă ţ mama pe care o duceau s-o ard în pia a Grève.ă ţ

Pompignan asculta cu o aten ie avid . Era de-a dreptul ag at de buzele ucigaşului.ţ ă ăţ— În elege i, relu Gyl-le-Loup, c nu puteam lovi pe b rbatul pentru care mi-aş fiţ ţ ă ă ă

dat sângele pic tur cu pic tur . C ci eu nu m consider achitat cât de cât fa de el.ă ă ă ă ă ă ţă

Mai degrab l-aş fi lovit cu pumnalul în piept pe cel care pl tise. Aveam chiar poft s-oă ă ă fac, n-a atârnat decât de-un fir de p r. Dar m-am gândit. Sunt mai mul i cei care vor s -lă ţ ă omoare. Pân la mari doamne care, de asemenea, au intervenit. Dac -l scot din gheareleă ă acestuia, el va c dea în ghearele altuia, el nu va sc pa. Nu, cel mai bine este s la. C imă ă ă -presia c m supun. Când va fi considerat mort, va fi l sat în pace. Aceasta, în elege i,ă ă ă ţ ţ mi-a trecut prin minte ca un fulger. Şi n-am ezitat, nu m-am tr dat c -l cunosc pe b ră ă ă -batul pe care trebuia s -l omor. M-am strecurat în spatele lui şi am lovit... Oh! Numai cuă pumnul. Dar o lovitur de pumn care era bine aplicat , v asigur, deoarece domnul cavă ă ă -aler, care este solid totuşi, a c zut gr mad . Iat .ă ă ă ă

— Dar, r cni Pompignan, am v zut lucind lama cu itului!... Am v zut aceast lamă ă ţ ă ă ă

roşie de sânge!... Tu ai ar tat-o celui pe care-l numeşti clientul!ă— Sângele, f cu Gyl-le-Loup, râzând zgomotos, iat de unde l-am scos.ă ăEl îşi suflec mâna stâng pân la cot, îşi ar t bra ul zgâriat oribil şi, cu aceeaşiă ă ă ă ă ţ

simplitate:— Ştiam c acest client era suspicios. Mi-am luat m surile mele. Cu acest sânge, ală ă

meu, am înroşit lama cu itului.ţ— Dar sacul!... Sacul în care era corpul, care a fost aruncat în râu şi care n-a

reap rut?ă

73



Michel Zévaco

— Sacul a r mas pe fundul râului. Cât despre corp, asta este altceva, deoarece iat -ă ăl aici. Putois-PAltesse este cel care a luat locul domnului cavaler în sac. Pe el l-am arun-cat în râu. Dar Putois înoat ca un peşte... şi el s-a ales numai cu o baie.ă

Dup aceste explica ii, Pompignan admise în sfârşit c -l avea în fa a sa pe frateleă ţ ă ţ s u, viu şi nu un spectru, aşa cum crezuse. El respir adânc. Şi el deveni pe loc distant,ă ă închis, cu ochii a inti i în schii fratelui s u.ţ ţ ă

Ragastens aştept un moment, sperând un cuvânt, un gest care s -i arate c şi-aă ă ă reg sit în fine pe acel frate pe care l-a iubit atât alt dat şi pe care înc -l mai îndr geaă ă ă ă ă din tot sufletul s u sensibil şi sincer. Pompignan nu pronun acest cuvânt, nu schiă ţă ţă acest gest. Ragastens suspin .ă

— Frate, spune el, vreau s - i spun câteva cuvinte. Nu crezi c ne vom sim i maiă ţ ă ţ bine la tine acas ?ă

— Ne sim im foarte bine aici, r spunse el. Vorbeşte.ţ ă

Ragastens încrunt imperceptibil sprâncenele. Începea s -l irite aceast nep sare.ă ă ă ă Totuşi, el se st pâni. Dar în vocea cu care vorbi ap ru un început de asprime. El merseă ă drept la int :ţ ă

— Eşti în serviciul unei bande de tic loşi, profitori turba i, care nu se dau înapoi deă ţ la nici o crim pentru a-şi satisface poftele lor nem surate. Nu în elegi c locul unui Raă ă ţ ă -gastens nu este printre ho i cu titluri de noble e pe care c l ul îi aştept cu ner bdare?...ţ ţ ă ă ă ă Dac ar fi numai asta... Dar aceşti oameni se îndârjesc în dorin a lor de a m omorî, peă ţ ă mine, fratele t u. Tu ştii şi, lucru îngrozitor, care m copleşeşte de durere, nu numaiă ă pentru c r mâi cu ei, dar mai ales pentru c îi sprijini din toate puterile şi te g sesc înă ă ă ă -totdeauna în primul rând al celor mai furioşi s m asasineze. Hai, Richard, vino- i înă ă ţ fire!... Vino cu fratele t u care n-a încetat s te iubeasc pentru c el ştie bine c nu maiă ă ă ă ă

eşti st pân pe judecata ta. Revino la fratele t u care, nu uita, în fond, n-a p r sit nicioă ă ă ă -dat drumul drept, drumul onoarei. Nu este posibil s - i fi pierdut orice sentiment cinstit.ă ă ţ Nu este posibil c leg tura fr easc ce ne unea s fie rupt pentru totdeauna, s peră ă ăţ ă ă ă ă -sişti în aceast cumplit lupt fratricid pentru bunul plac al unei femei care va treceă ă ă ă prin via a ta ca un geniu r u... Hai, Richard, pu in voin , pe sângele lui Dumnezeu!ţ ă ţ ă ţă P r seşte aceast femeie care nu ştie decât s te împing la r u.ă ă ă ă ă ă

Pompignan r spunse pe un ton sec, t ios:ă ă— Nu vreau s-o p r sesc.ă ă— Nu vezi deci c ea îşi râde de tine, c nu te iubeşte, c nu te-a iubit niciodat ?ă ă ă ă— Min i!... M iubeşte! strig Pompignan.ţ ă ă

— Aceast femeie, relu Ragastens cu putere, i-a ordonat s m omori, promi ândă ă ţ ă ă ţ c va fi apoi a ta. Puteam s - i spun c pactul mârşav pe careă ă ţ ă ţi-l propunea trebuia s teă l mureasc asupra valorii sentimentelor sale. Dar tu nu în elegi asta, nu mai ai minteaă ă ţ limpede. Nu- i voi spune decât atât şi vei în elege: sunt opt zile de când aceast femeieţ ţ ă m crede mort. Şi-a inut promisiunea? Nu. Tu vii aici în fiecare zi s cau i un cuvânt deă ţ ă ţ la ea. Şi în fiecare zi pleci disperat, c ci n-ai g sit nimic. Vezi bine c ea nu te iubeşte.ă ă ă

— Min i! repet Pompignan cu aceeaşi furie îndârjit . Ea m iubeşte!... Ea n-a scrisţ ă ă ă înc , este adev rat! Dar va scrie!... Sunt sigur!ă ă

74




Ragastens îl privi lung. F r îndoial c nu se l s înşelat de comedia pe care o jucaă ă ă ă ă ă fratele s u, c ci cl tin din cap şi r mase un moment gânditor. Apoi, fixându-l pe Pomă ă ă ă ă -pignan cu o privire înc rcat de mil fr easc , cu o voce grav , el spune:ă ă ă ăţ ă ă

— Dac este aşa, dac eşti convins într-adev r c norocul şi fericirea ta depind deă ă ă ă moartea mea, eu consimt s mor.ă

Şi apropiindu-se de el, îşi desf cu haina, îi ar t pieptul şi, foarte calm, cu o ciudată ă ă ă blânde e în glas, încheie:ţ

— Loveşte, Richard, loveşte f r team şi f r remuşc ri. Îmi dau via a de bun voieă ă ă ă ă ă ţ ă pentru tine şi po i fi sigur c niciodat spectrul meu nu va veni s te viziteze nop ile şi sţ ă ă ă ţ ă te insulte cu acel nume pe care-l strigai adineaori cu groaz : Cain. Hai, loveşte...ă

Şi întindea pieptul gol. Pompignan sim i cum se scufund într-o centur de gheaţ ă ă ţă care-l înconjura. R v şit, se trase doi paşi înapoi schi ând un gest de groaz .ă ă ţ ă

— Vezi bine, spune Ragastens, c nu crezi în dragostea, ei... Deoarece nu înă -

dr zneşti s accep i sacrificiul pe care i-l fac în mod sincer şi din toat inima.ă ă ţ ţ ăŞi încet, ca şi cum dorea s -i mai lase timp s se r zgândeasc , el îşi încheie haina.ă ă ă ăPompignan nu se r zgândi. Era învins de atâta generozitate eroic . El îşi l s capulă ă ă ă

în piept, ruşinat şi o lacrim fierbinte âşni din ochii s i, i se prelinse încet pe obraz, f ră ţ ă ă ă ca el s caute s-o ascund . Brusc, el îşi arunc bra ele în jurul gâtului fratelui s u şi, înă ă ă ţ ă şoapt , cu o voce f r vlag :ă ă ă ă

— Tu eşti o inim nobil , Hubert... iar eu, eu sunt un mizerabil. Dac unul dintre noiă ă ă trebuie s moar , fiu eşti tu acela... Acela sunt eu, care sunt blestemat. Adio!ă ă

Şi înainte ca Ragastens s poat face un gest, el fugi ca un nebun.ă ă— Richard! strig Ragastens r v şit.ă ă ăPompignan auzi. El întoarse capul, schi un gest şi lans în mijlocul larmei str zii:ţă ă ă

— Adio!Şi disp ru.ăRagastens r mase un lung moment gânditor. El fu scos din gândurile sale de voceaă

lui Gyl-le-Loup.— Domnule, este timpul s plec m. Pute i fi recunoscut.ă ă ţRagastens îşi în buşi un suspin dureros. Şi reveni la realitate. Îşi arunc ochii în jurulă ă

lui. V zu c Pompignan l sase poarta casei deschis . F cu un semn omului cu pachetul,ă ă ă ă ă Maclou-la-Foudre şi intr pe alee. Maclou-la-Foudre îl urm .ă ă

Câteva minute mai târziu, acesta din urm ieşi singur. El avea mereu pachetul subă bra . Atunci, Gyl-le-Loup se îndep rt , împreun cu cei trei înso itori ai s i.ţ ă ă ă ţ ă

Mai trecur câteva minute. Poarta se deschise din nou. Ieşi un b rbat.ă ăEra Pinacle, care, cu masca sa roşie ascuns în parte de gulerul mantalei, se îndeă -p rt cu un pas liniştit.ă ă

S -l l s m s mearg şi s -l urm m un moment pe Gyl-le-Loup.ă ă ă ă ă ă ăAjuns la cap tul str zii Saint-Martin, el îşi p r si înso itorii şi ieşi din oraş. El merseă ă ă ă ţ

pân la leprozeria de la Saint-Lazare. Aici, se întoarse la dreapta, trecu de Montfaucon şiă se opri la Courtille, în fa a casei Rolandei.ţ

El b tu în poart într-un fel anume. Dup un timp, vizeta fixat în poart se deă ă ă ă ă -schise şi ochiul suspicios al lui Marasquin îl cercet . În clipa când recunoscu vizitatorul, elă deschise în grab .ă

75



Michel Zévaco

Marasquin strig din toate puterile:ă— Doamn !... doamn ... Ştiri!ă ăPrudent şi circumspect ca întotdeauna, el nu spunea decât strictul necesar pentru a

o l muri pe prin es . Dar ea în elese foarte bine, c ci alerg înso it de Muscade, Saphiră ţ ă ţ ă ă ţ ă şi Bergamote. Iar Milord Gendarme încheia alaiul şi scotea imense suspine privind-o cudragoste pe Saphir.

— Doamn , spune Gyl-le-Loup îndulcindu-şi glasul şi înclinându-se cu respect, domă -nul cavaler m trimite s v spun c este s n tos şi c totul merge conform dorin eiă ă ă ă ă ă ă ţ sale.

Capitolul XX O misiune delicată

Era chiar în aceeaşi zi când Ragastens avea cu fratele s u Pompignan acea ultimă ă convorbire pe care am relatat-o în capitolul precedent. Cu aproximativ o or înainte deă aşteptata vizit a lui Guise, în acel mic salon unde am avut deja ocazia s -i vedem îmă ă -preun , îl reg sim pe Sorrientès între patru ochi cu una dintre cele dou doamne în gri.ă ă ă

Deci, doamna în gri vorbea. Şi, cu acel aer grav, pe acel ton autoritar care, trebuies fim de acord te ducea cu gândul la Hermosa mai curând decât la Jocelyne, ea spunea:ă

— Iat -ne deci sc pa i, în fine, de acel adversar de temut care era cavalerul de Raă ă ţ -

gastens.— Dar Rolande r mâne, f cu Sorrientès.ă ă— Este adev rat, dar lipsit de ajutorul lui Ragastens; ea nu este deloc de temut.ă ă— Nu v încrede i în ea prea mult. Rolande are un caracter foarte hot rât.ă ţ ă— Dar nici nu m încred în ea, m încred chiar atât de pu in încât am de gând să ă ţ ă

m ocup de ea imediat... Am de gând s m ocup eu însumi, cu ajutorul lui Pinacle.ă ă ăAceste cuvinte, în aparen banale, pe care ea le pronun ase cu un aer indiferent,ţă ţ

însemna în realitate condamnarea la moarte a Rolandei. Sorrientès în elese asta foarteţ bine.

Mai era cineva care, ca şi el, în elese acelaşi lucru. Şi aceasta era cealalt doamnţ ă ă în gri care, asista, nev zut ca întotdeauna, la convorbirea lor secret , f r ca ei s-oă ă ă ă ă

b nuiasc .ă ă— Apropo de Pinacle, spuse Sorrientès, dup o scurt t cere, nu g si i doamn , c ,ă ă ă ă ţ ă ă

de câtva timp, are purt ri ciudate?ă— Lui Pinacle îi este team de Ragastens. Şi teamă a sa este atât de ciudat încâtă

este pe cale s -l înnebuneasc .ă ă— Dar Ragastens este mort! exclam Sorrientès.ă— El nu crede în aceast moarte. Şi asta demonstreaz c el a înnebunit.ă ă ăŞi, cu o r ceal înfior toare, ea ad ug :ă ă ă ă ă

76




— Când el îşi va îndeplini treaba la Luvru, va fi prudent s ne debaras m de el, dacă ă ă nu vrem s ne tr deze.ă ă

— Poate c ave i dreptate. M voi gândi la asta.ă ţ ăLa rândul s u, ceea ce pronun a el, era o condamnare la moarte. Ea f cu un gestă ţ ă

care însemna c ea conta pe el. Şi ea relu :ă ă— Pân atunci, nu vi se pare c a sosit momentul s termin m cu Henri al III-lea, câtă ă ă ă

mai curând posibil?— Eram cât pe-aci s v-o spun.ă— Deoarece este şi p rerea voastr , îi voi da ordin lui Pinacle s vin chiar mâineă ă ă ă

pentru a primi ultimele instruc iuni în aceast problem .ţ ă ăSorrientès aprob cu un uşor semn din cap.ă— Ar fi timpul s sfârşim de asemenea cu ducele de Guise, spune ea cu r ceal .ă ă ă— Cum ave i de gând asta, doamn ?ţ ă

— Ducele este un cavaler încânt tor. Curtea care ne-o face, surorii mele şi mie, esteă un divertisment foarte pl cut. Dar pl cerea pe care el o g seşte aici, îl face s uite c , înă ă ă ă ă acest timp, so ia s îl înşeal cu frumosul Saint-Mégrin.ţ ă ă

— Ce putem face noi?— Nu sunte i prietenul s u? Preveni i-l. Spune i-i c la curte lumea se amuz peţ ă ţ ţ ă ă

seama p aniei sale conjugale. R ni i-i orgoliul... deoarece doar aici este vulnerabil. Şiăţ ă ţ ve i vedea c va ac iona.ţ ă ţ

— Vre i s fiu eu acela care... replic Sorrientès tres rind.ţ ă ă ă— Ce vede i extraordinar în asta?...ţ— M îns rcina i cu o misiune extrem de riscant . Ducele nu este omul care s laseă ă ţ ă ă

s i se spun în fa asemenea lucruri f r a reac iona dup cum îi convine. S-ar puteaă ă ţă ă ă ţ ă

ca el s se ridice contra mea şi nu a lui Saint-Mégrin. Desigur, o chestiune cu Guise nuă m sperie. Şti i bine asta. Dar îmi închipui c nu asta urm ri i.ă ţ ă ă ţ

— Nu, f r îndoial !... Dar nu se pune problema s i se spun f r menajamente că ă ă ă ă ă ă ă so ia îl înşeal .ţ ă

— Şi c trebuie s-o omoare?ă insinu Sorrientès.ă— Asta îl priveşte pe duce, spune ea. Totuşi, dac îl face i s în eleag c este bâră ţ ă ţ ă ă -

fit, c se râde de el, pe la spate... Este posibil c efectiv s fac s curg torente deă ă ă ă ă ă sânge pentru a înghe a râsul pe buzele insolen ilor.ţ ţ

Ea spunea acestea cu un calm îngrozitor. Cu acelaşi calm, ea se ridic , îi întindeă mâna.

— Ducele trebuie s vin , spune ea. Am tocmai timpul s m schimb pentru a-l priă ă ă ă -mi.El se înclin galant, îi s rut mâna, promi ând:ă ă ă ţ— Aşa r mâne. Îi voi vorbi ducelui.ăEa mul umi cu un surâs şi ieşi.ţEl o urm ri cu o privire tulbure şi, când uşa se închisese în urma ei, morm i cu ună ă

gest amenin tor:ţă— Da, îi voi vorbi ducelui... pentru c este o chestiune de via şi de moarte pentruă ţă

mine. Dar jur pe Dumnezeu c pentru tine va fi mai mult decât lovitura pe care i-o vei daă ducesei de Guise!...

77



Michel Zévaco

Şi ieşi cu un pas ap sat şi hot rât.ă ăDup el, cealalt doamn în gri ieşi din col ul în care se ascunsese şi, alunecând caă ă ă ţ

o fantom , disp ru.ă ăPu in mai târziu, sosi Guise, p trunse în marele salon, urmat ca de obicei de vreoţ ă

zece dintre apropia ii s i.ţ ăPompignan lipsea. Aflat înc sub influen a ultimei convorbiri pe care o avusese cuă ţ

Ragastens cu pu in timp înainte, el avusese curajul s se ab in pretextând o subit inţ ă ţ ă ă -dispozi ie.ţ

Se form cercul, prezidat de Jocelyne şi Hermosa care erau singurele femeiă prezente laaceast reuniune. Se produse schimbul obişnuit de cochet rii din partea celor două ă ă surori, de complimente subtile din partea lui Guise.

Dar, de aceast dat , Sorrientès ca urmare a întrevederii pe care o avusese cuă ă

doamna în gri, întrerupse petrecerea. Cu prima ocazie el îl antrena deoparte pe Guise şiacolo, cu o gravitate simulat :ă— Monseniore, spune el, m vede i într-o groaznic încurc tur . Pentru Dumnezeu,ă ţ ă ă ă

da i-mi un sfat.ţ— Despre ce este vorba? întreb Guise, care-l ascult distrat, ocupat cum era să ă ă

arunce ocheade celor dou tinere femei, la care ele r spundeau cu vârf şi îndesat.ă ă— Este vorba de un prieten al meu la care in mult, monseniore. Acest prieten are laţ

curte o slujb care, f r a fi de prim importan , îl situeaz totuşi în aten ia tuturor.ă ă ă ă ţă ă ţ Acest prieten este c s torit. So ia sa este tân r , foarte frumoas , cochet , destul deă ă ţ ă ă ă ă z p cit , uşuratic , pentru a spune totul. Ad uga i la asta c ea nu încearc nici un senă ă ă ă ă ţ ă ă -timent de afec iune pentru so ul ei.ţ ţ

Portretul era destul de asem n tor pentru ca Guise s -l recunoasc imediat. El reă ă ă ă -nun dintr-o dat la manevrele sale galante şi începu s asculte cu aten ie.ţă ă ă ţ

Sorrientès continu :ă— Aşadar, comportarea doamnei este la fel de uşuratic precum îi este şi firea. Şiă

cum ea nu este deloc discret în intrigile sale amoroase, toat curtea este la curent cuă ă p ania bietului meu prieten. Acest b rbat politicos este luat straşnic în zeflemea, pe asăţ ă -cuns, se amuz to i de situa ia lui.ă ţ ţ

Guise în elesese. El continu s surâd . Dar surâsul s u deveni mai ascu it când îlţ ă ă ă ă ţ auzi pe Sorrientès spunând c se amuzau to i de situa ia lui.ă ţ ţ

— Ei bine! zise el, ce pute i face?ţ

— M întreb, monseniore, dac nu este datoria mea s -l avertizez pe prietenul meu,ă ă ă cu singurul scop de a-şi r zbuna onoarea jignit . Iat sfatul pe are-l aştept de laă ă ă bun voin a voastr : Trebuie s vorbesc? Trebuie s tac?ă ţ ă ă ă

Guise simul un moment c se gândeşte şi:ă ă— Permite i s m ab in, spune el. Totuşi, s facem o presupunere: s admitem cţ ă ă ţ ă ă ă

eu sunt acel prieten drag de care vorbi i şi c veni i s -mi dezv lui i nenorocirea mea.ţ ă ţ ă ă ţ Şti i ce aş face în primul rând?ţ

— Aştept s -mi face i onoarea de a mi-o spune.ă ţGuise cu un gest dur, îşi lovi minerul spadei:

78



Michel Zévaco

— Totuşi, regele se simte minunat. Nu s-a semnalat nici o tulburare, nici o indispoz-i ie a Maiest ii Sale.ţ ăţ

— Exact din acest motiv otrava mea este o capodoper , spune Pinacle cu un anumită orgoliu. V-am explicat la timpul s u: atunci când otrava îşi va produce efectul, regele seă va îmboln vi, având toate aparen ele unor friguri. Aceste friguri vor dura câteva zile, optă ţ sau poate zece... şi se va sfârşi.

— Şi când se va face sim it efectul?ţ— Nu înainte de trei luni.— Este prea mult, replic ea pe un ton t ios.ă ă— Oh! surâse Pinacle cu acelaşi orgoliu nes buit, mi-am perfec ionat mult otrava.ă ţ

Este o problem de dozaj. Dac ordona i, regele poate muri mâine, la o or dup ce vaă ă ţ ă ă lu b utura pe care o voi prepara.ă ă

— Nu, nu, spune ea repede, aceast moarte fulger toare va p rea suspect . Va treă ă ă ă -

bui ca regele s înceap s resimt efectele licorii tale de acum în dou zeci de zile, înă ă ă ă ă aşa fel încât totul s se termine într-o lun .ă ă— Este posibil, doamn .ă— Ei bine! F -o, spune ea cu r ceal .ă ă ăŞi îl concedie spunând:— Du-te, se apropie ora când î i vei vedea realizate ambi iile.ţ ţPinacle se înclin şi ieşi.ăS revenim acum la Luvru.ăÎn timp ce Pinacle ieşi din apartamentul s u, cel lalt Pinacle, care-l pândea mereuă ă

cu o r bdare de vân tor, ap s pe un resort ascuns. O uş mic şi îngust se deschiseă ă ă ă ă ă ă de la sine. El intr hot rât.ă ă

Un mic dulap de fier era fixat în zid. El merse la acest dulap, scoase o cheie dinbuzunar şi o introduse în broasc . Lu o l di de fier, scoase o alt cheie din buzunar şiă ă ă ţă ă o deschise. Ea con inea o jum tate de duzin de flacoane de cristal.ţ ă ă

Trebuie s credem c el cunoştea de minune con inutul l di ei, c ci strig :ă ă ţ ă ţ ă ă— Ah! Ah! Iat un nou flacon!ăEra o mic fiol plin cu un lichid incolor, transparent ca apa. Îl privi lung, îl întoarseă ă ă

şi îl reîntoarse, îl destup , îl miroşi şi murmur cu un aer îngrijorat:ă ă— Cui îi este destinat aceast nou otrav ?... Regelui, domnului cavaler de Ragasă ă ă ă -

tens?... Nu ştiu de ce îmi închipui c este pentru rege... şi c nu se va întârzia utilizareaă ă ei... în orice caz, s facem acesteia ceea ce am f cut celorlalte.ă ă

Cu flaconul în mân , el reveni în camera unde st tuse la pând .ă ă ăEl merse la un dulap şi-l deschise. Erau acolo mai multe costume ag ate şi ordoăţ -nate cu precizie. Jos, pe o mic mas , un lighean de aram , un ibric mare plin cu ap şiă ă ă ă diverse accesorii de toalet . Al turi de mas , o g leat mare. Sus, pe o planş , un num ră ă ă ă ă ă ă mare de fiole şi de cutii de toate formele şi culorile.

El c ut printre aceste fiole şi lu una. O compar cu micul flacon pe care-l inea înă ă ă ă ţ mân . Erau absolut identice.ă

O umplu cu ap din ibric. O destup şi o şterse conştiincios. Apoi merse s-o pun înă ă ă cutiu a de fier, în locul flaconului pe care-l luase şi pe care-l înfund în buzunar. Încuieţ ă apoi cutiu a, o puse la locul ei, dup care închise micul dulap de fier.ţ ă

80



Michel Zévaco

Aşezat în fa a mesei, Pinacle r mase destul de mult timp f r s se mişte. El calculţ ă ă ă ă ă în minte doza de otrav pe care trebuia s-o verse în vin.ă

El lu fiola, se ridic şi merse s goleasc o parte din ea în maşina de g tit. M sură ă ă ă ă ă ă din ochi ceea ce r m sese şi, satisf cut, reveni s se aşeze. Lu sticla de vin cu o mână ă ă ă ă ă ferm , o destup şi goli în untru tot ce r m sese în fiol . Arunc fiola şi agit sticla penă ă ă ă ă ă ă ă -tru a gr bi amestecul.ă

Când aprecie c amestecul era complet, el astup sticla şi o puse al turi de celeă ă ă -lalte, pu in mai la o parte. Şi pronun cu un rânjet cumplit:ţ ţă

— Iat !... Într-o lun , Valois va fi mort... Iar eu voi fi ministru!...ă ăEl spuse asta şi, în acelaşi moment, groaza se ab tu asupra lui. C ci, o voce care ră ă ă-

sun în urechile sale ca un tr snet, se auzi pe neaşteptate:ă ă— Otr vitor!... Regicid!...ăEl se ridic dintr-o s ritur şi se întoarse, c ci vocea venea din spatele lui. Şi r maseă ă ă ă ă

intuit locului, palid, zbârlit, tremurând: uşa era larg deschis şi în cadrul ei se vedea peţ ă el însuşi, nemişcat, cu bra ele încrucişate la piept. Un lung frison îl scutur din cap pân -ţ ă ăn picioare. Dârdâind, împleticindu-se, cu privirea fixat la însp imânt toarea apari ie deă ă ă ţ la care nu-şi putea lua ochii, el se tr gea încet înapoi, lovindu-se de mobile.ă

Şi deodat tres ri violent.ă ăDin nou în spatele lui, o alt voce strigase:ă— Regicid!... Nelegiuire!...Se întoarse brusc, pe jum tate nebun. Şi se v zu din nou pe el însuşi, da, pe el înă ă -

suşi, rezemat de perete, cu o mân în şold, iar cealalt pe garda spadei.ă ăEl închise ochii pentru a sc pa de infernala viziune. Îi redeschise imediat şi din ină -

stinct privi spre uş unde se v zu nemişcat, cu bra ele încrucişate. Se întoarse promptă ă ţ

spre partea opus . Şi se v zu rezemat de "perete, cu mâna în şold. N-avea de ce s seă ă ă îndoiasc : de aceast dat , diabolica apari ie era dubl .ă ă ă ţ ă

R mase pe loc, buimac, cu creierul golit de orice gând, incapabil s fac o mişcare,ă ă ă s schi eze un gest. P rea s nu mai aib vii decât ochii. Şi într-adev r, el privea cu oă ţ ă ă ă ă groaz de nespus cele dou fantome care începuser s înainteze încet spre el...ă ă ă ă

Cel care avea bra ele încrucişate la piept desf cu bra ele şi întinse unul din ele spreţ ă ţ el, îl atinse cu vârful degetului.

A fost lovitura de gra ie. Aceast simpl atingere produse asupra lui Pinacle, aflat laţ ă ă cap tul puterilor, efectul unei arsuri cumplite, intolerabile. Îşi reg si vocea. Şi asta penă ă -tru a scoate un urlet înfior tor, un urlet de animal înjunghiat.ă

Şi el c zu pe spate, fulgerat de spaim .ă ăCele dou fantome se oprir imediat şi izbucnir în râs.ă ă ăContinuând s râd , unul dintre ei s -l numim al doilea Pinacle închise uşa peă ă ― ă ―

unde ap ruse şi, cu o privire rapid , se asigur c n-au l sat nici o urm a trecerii lor.ă ă ă ă ă ă Cel lalt, pe care-l vom numi al treilea Pinacle, exclam :ă ă

— Hei! Acest mizerabil a murit? Nu mai d semn de via !ă ţă— Drace! Iat ceva care ar face s nu progreseze lucrurile!ă ă— Ar fi nepl cut, într-adev r!... Avem nevoie de acest tic los pentru demascareaă ă ă

complicilor s i care sunt instigatorii acestor atentate mârşave.ă

82




Al doilea Pinacle se aplecase deja peste adev ratul Pinacle. Dup un examen rapid,ă ă el se ridic :ă

— Este doar leşinat. Îşi va reveni.— Pentru a fi predat c l ului, c ruia îi apar ine.ă ă ă ţAcest al treilea Pinacle vorbea cu o autoritate aparte. Cel lalt îi ar ta un respect eviă ă -

dent. Totuşi, el nu ezit s sugereze:ă ă— Poate!... Poate, dac vrem s reuşim, ar fi bine s -l l s m în via .ă ă ă ă ă ţă— A i condus aceast chestiune cu atâta iscusin încât cel mai bun lucru pe care-lţ ă ţă

pot face este s v las s proceda i cum crede i de cuviin . Deci, dac socoti i necesară ă ă ţ ţ ţă ă ţ s -l l s m în via , hot rârea voastr va fi respectat . Ave i cuvântul meu.ă ă ă ţă ă ă ă ţ

Al doilea Pinacle se înclin . Al treilea relu :ă ă— Dar pentru ce dracu i-a i provocat o groaz atât de extraordinar încât era cât peţ ă ă

ce s moar ?ă ă

— Deoarece, explic al doilea Pinacle surâzând, el va ieşi de aici cu mintea maiă sl bit , mai bolnav . Pentru reuşita planului pe care l-am conceput, am nevoie ca ină ă ă -teligen a s -i fie suficient de confuz , voin a destul de sl bit , pentru ca acest om s nuţ ă ă ţ ă ă ă mai fie decât un instrument docil, inconştient, în mâinile mele.

— Asta va dura mult timp?— Oh! Asta nu depinde numai de el, din p cate, r spunse al doilea Pinacle cu că ă

subit gravitate. Dar cred... da, cred c ora drept ii va suna curând.ă ă ăţCu aceste cuvinte, el deschise mica uş secret , se înclin respectuos în fa a înso iă ă ă ţ ţ -

torului s u şi disp rur amândoi, f r s se mai ocupe de Pinacle, r mas întins f ră ă ă ă ă ă ă ă ă cunoştin pe parchet.ţă

Capitolul XXII Două vechi cunoştinţe

Cu toat superba indiferen cu care primiser avertismentul deghizat pe care i-lă ţă ă d duse Sorrientès, ducele de Guise fusese totuşi destul de uimit pentru a-şi scurta conă -siderabil vizita. Atât cât mai r mase la palatul Sorrientès, el îşi p str masca de siguă ă ă -ran trufaş . Dar, de cum trecu podul mobil, furia lui izbucni.ţă ă

El sosi acas . Şi numai dup felul cum mergea, dup cum urc treptele peronuluiă ă ă ă monumental, în s rituri furioase, cei din jurul lui în eleser c monseniorul era în pradaă ţ ă ă unuia din acele accese de mânie teribil rare însemna întotdeauna vreo pedeapsă ă rapid . Şi fiecare tremura pentru pielea sa.ă

Guise se închise în cabinetul s u aruncând ordinul c nimeni s nu-l deranjeze.ă ă ă Sfârşi prin a se calma suficient pentru a putea ra iona. Şi începu s se gândeasc . Seţ ă ă gândi mult timp. Şi este de crezut c g si o solu ie, c ci îi reveni înf işarea surâz toare.ă ă ţ ă ăţ ă

Abia atunci îi chem pe câ iva dintre apropia ii s i care se gr bir s alerge. Printreă ţ ţ ă ă ă ă ei era şi Maulistrac. Guise le d du instruc iuni care se puteau rezuma la aceasta: să ţ ă

83



Michel Zévaco

Când Maulistrac se prezent în fa a lui, Guise era într-o stare de furie care ajungeaă ţ la delir. În jurul lui to i tremurau, c ci îl sim eau la cap tul r bd rii şi în elegeau c atunţ ă ţ ă ă ă ţ ă -ci când furia lui va izbucni, va lovi f r mil şi la întâmplare.ă ă ă

Maulistrac ştia asta mai bine ca oricine. De aceea, el binecuvânta întâmplarea care-lf cuse s -i întâlneasc pe Trombafior şi Spartimosca. Este de la sine în eles c el doreaă ă ă ţ ă s -şi atribuie întregul merit al descoperirii. Şi, pe drum, el se în elesese cu cei doi derbeă ţ -dei care, în. Schimbul unei alte pungi garnisit copios pe care el le-o d du, consim ir laă ă ţ ă planul lui.

— Monseniore, strig el triumf tor, intrând, s-a f cut, vizuina a fost descoperit !...ă ă ă ă— Pe bunul Dumnezeu, Maulistrac, era timpul. Începeam s m întreb dac eşti bună ă ă

de ceva!...

Maulistrac, cu fals modestie, povesti c a luat în serviciul s u doi pungaşi pe care-iă ă ă pusese s urm reasc , nu pe duces , ci pe Saint-Mégrin,ă ă ă ă lucru la care nimeni nu segândise. Şi c aceşti doi şnapani, de altfel foarte obişnui i în acest gen de treburi, reuşisă ţ -er în sfârşit s descopere ceea ce nimeni nu putuse g si pân acum. El îi adusese nuă ă ă ă -mai ca ducele s -i poat interoga şi s le dea recompensa pe care ei contau.ă ă ă

— S intre, porunci scurt Guise.ăÎn mai pu in de un minut, conduşi de Maulistrac, Trombafior şi Spartimosca seţ

frângeau în dou într-unui dintre cele mai adânci saluturi. Guise, în fa a acestor mutreă ţ bune de spânzur toare care reflectau josnicie, nu-şi putu ascunde dezgustul. El deschiseă un sipet de abanos, lu un s cule cu bani, îl l s s cad şi, împingându-l cu piciorulă ă ţ ă ă ă ă spre ei, cu o voce care plesni la fel ca şi gestul:

— Prinde i!ţ spune el.S cule ul con inea o mic avere. Ei nu v zur decât asta. Se n pustir asupra lui. Şi,ă ţ ţ ă ă ă ă ă

orbi i, plonjar din nou într-unui din saluturile lor ieşite din comun.ţ ă— Vorbi i, ordon Guise.ţ ăEi istorisir adev rul. Numai c în loc s spun c întâmplarea f cuse totul, eiă ă ă ă ă ă ă

pretinser c au ac ionat dup instruc iunile baronului de Maulistrac.ă ă ţ ă ţCând terminar , Guise se înf şur în manta şi cu aceeaşi voce seac :ă ă ă ă— Conduce i-m .ţ ăŞi lui Maulistrac:— Vino cu mine.

Ei sosir . Cu nasul ascuns în gulerul mantalei, Guise studie locul.ăEl avu o scurt convorbire pe şoptite cu cei doi tic loşi. El le împ r i aur cu larghe eă ă ă ţ ţ şi-i îns rcina s racoleze zece indivizi gata la orice f r delege ca şi ei, pe care urmau s -iă ă ă ă ă aduc luni diminea a, la ora zece, într-un loc pe care îl desemn .ă ţ ă

Ei plecar pentru a îndeplini aceast misiune de încredere. Exultau de bucurie. Creă ă -deau c a dat norocul peste ei...ă

Dar, îndat ce întoarser spatele, Guise, strângând bra ul lui Maulistrac, pronun :ă ă ţ ţă— În înc ierare, trebuie ca aceste dou puşlamale s r mân mor i pe loc.ă ă ă ă ă ţ— În eleg, f cu Maulistrac cu un zâmbet crud. Voi face eu asta.ţ ă

86




Dar Sorrientès min ise spunând c Jocelyne şi Hermosa nu erau la palat. Şi nu fusţ ă -ese Guise, nici Sorrientès care trimisese s -l caute pe Maulistrac. Doamna în gri eraă aceea care dorise s -l îndep rteze un moment.ă ă

Îndat ce Maulistrac se îndep rtase, se deschise o uş . Ap ru o femeie. Era îmbră ă ă ă ă-cat în gri din cap pân -n picioare. Avea pe deget acel rubin t iat în form de romb, peă ă ă ă care-l cunoaştem. Ea intr cu un pas uşor, maiestuos. Figura sa avea o expresie deă hot râre foarte rece, neîndur toare.ă ă

Pompignan îşi sim i inima s rind dezordonat în piept. El nu v zu c ea avea o înţ ă ă ă -f işare de ghea . El se repezi întinzând mâinile rug toare, gata s îngenuncheze şi cuăţ ţă ă ă o voce pasionat , care implora:ă

— În fine, iat -v !... V-a i hot rât!... Credeam...ă ă ţ ăNu putu spune mai mult. Pe un ton sec, cu o voce care biciuia, ea întrerupse:— Linişte, domnule!. Asculta i ce am venit s v spun: reproşând unei femei c a iţ ă ă ă ţ

avut onoarea favorurilor sale, a i comis o ac iune odioas , josnic , r ut cioas , care arţ ţ ă ă ă ă ă face s roşeasc peă ă cel mai abject b d ran... Gra ie vou , iat -m dezonorat în ochiiă ă ţ ă ă ă ă familiei mele... Şi îndr zni i s v prezenta i aici dup aceast frumoas isprav ! Nu vă ţ ă ă ţ ă ă ă ă ă voi permite s agrava i r ul pe care l-a i f cut deja. Şti i c nu mai poate fi nimic comună ţ ă ţ ă ţ ă între noi. Pleca i, domnule şi evita i de acum înainte s mai ap re i în aceast cas .ţ ţ ă ă ţ ă ă

În fa a acestor cuvinte de o violen calculat cu r ceal , Pompignan r mase prosţ ţă ă ă ă ă -tit, sufocat. Şi cum ea îi întorcea spatele, f r a-i face m car onoarea unui semn din cap,ă ă ă f r s prea ştie ce spune, el bâigui:ă ă ă

— Este concedierea mea ceea ce-mi anun a i!ţ ţEa întoarse încet capul şi arunc pe deasupra um rului:ă ă— Cred c m-am exprimat limpede.ă

Arunc asupra lui o privire înc rcat cu oă ă ă batjocur cumplit , ridic din umeri cu ună ă ă dispre strivitor, avu un mic râs dispre uitor, deschise uşa f r s se gr beasc şi disţ ţ ă ă ă ă ă -p ru.ă

Pompignan nu-şi d du seama c ea plecase. Efortul pe care-l f cuse pentru a rezistaă ă ă tenta iei de a o sugruma fusese atât de formidabil încât tremura ca o frunz zgâl âita deţ ă ţ furtun . Atunci când deschise ochii, se trezi singur. Suspin r guşit, asemenea unui horă ă ă -c it.ă

— Ea m alung aşa cum nu se face unui jefuitor mârşav!... Ragastens a avut drepă ă -tate!...

R mase un moment gânditor şi certându-se:ă

— De aceast dat , totul este sfârşit! Nu am decât ceea ce merit!... Dar, mul umescă ă ţ lui Dumnezeu, Ragastens n-a murit... Şi Ragastens o va pedepsi pe tic loas dup cumă ă ă merit !...ă

Întoarcerea lui Maulistrac îl scoase din gândurile sale.— Aşadar, îi spune el, îmi ve i face şi mie cunoscut, în sfârşit, ce va fi aceast expeţ ă -

di ie c reia monseniorul îi acord o importan atât de mare încât îşi d osteneala s oţ ă ă ţă ă ă preg teasc el însuşi?ă ă

— Cum, se mir Maulistrac, n-a i în eles?ă ţ ţ— Spune i mai degrab c n-am auzit nimic. Este mai exact.ţ ă ă— Este vorba de a-i aplica lui Saint-Mégrin pedeapsa pe care o merit obr znicia sa.ă ă

89




— Sunte i sigur?ţ— Otr vurile lui Pinacle nu iart ... Şi regele a b ut una dintre aceste otr vuri.ă ă ă ăP rea atât de sigur pe el încât Guise îl admir cu o spaim confuz .ă ă ă ă— Peste o lun !... Un tron de înh at!... Şi ce tron! Cel mai frumos din toat creştă ăţ ă -

in tatea!...ă— Nu depinde decât de voi s -l ave i, monseniore. De altfel, acest tron nu v revineă ţ ă

de drept?... Cât despre mine, eu am luat m suri şi pot s v r spund c , dinspre parteaă ă ă ă ă aceasta, nu va avea loc nici un incident sup r tor. Dar, monseniore, ar fi timpul s lua iă ă ă ţ m surile necesare dac nu vre i s v p r seasc norocul.ă ă ţ ă ă ă ă ă

— Aşa voi face, spune cu ardoare Guise care uitase deocamdat de so ia sa şi deă ţ amantul ei. În câteva zile, voi convoca familia şi pe cei mai hot râ i partizani ai mei penă ţ -tru a discuta acest subiect important. V voi anun a - locul şi ziua când va avea locă ţ aceast reuniune care nu va ajunge la nici un rezultat dac nu ve i asista şi voi, mareleă ă ţ

nostru prieten.— Cât mai devreme, cu atât mai bine. Ierta i-m dac insist, monseniore, dar timpulţ ă ă preseaz .ă

— Fi i liniştit, nu voi l sa s -mi scape ocazia. El se înf şur în manta şi se preg ti sţ ă ă ă ă ă ă ias .ă

Dar dac el uitase pentru moment de so ia sa, Sorrientès avea motivele sale s n-oă ţ ă uite. El relu deci conversa ia exact acolo de unde o f cuse s devieze:ă ţ ă ă

— V spuneam deci, monseniore, c într-o lun ve i fi regele Fran ei. Mai mult decâtă ă ă ţ ţ orice, va fi necesar s conta i pe aceast opinie public ce trebuie s v fie favorabil .ă ţ ă ă ă ă ă

— Ei bine! f cu Guise frapat de aceast insisten .ă ă ţă— Ei bine! Monseniore; vre i deci c cei r u inten iona i s strige în gura mare cţ ă ă ţ ţ ă ă

noul rege a fost un so atât de ultragiat încât a trebuit s -şi înjunghie cu propria sa mânţ ă ă so ia infidel ?ţ ă

— Poate c ave i dreptate, f cu Guise. Dar în ceea ce-l priveşte pe Saint-Mégrin, aşaă ţ ă r mâne. Şi v asigur c nici o putere omeneasc nu-l va putea sc pa de r zbunareaă ă ă ă ă ă mea!

Sorrientès se înclin reprimindu-şi un surâs. El îl cunoştea bine pe duce, c ci gână ă -dea în sinea lui:

"Bun. EL n-o va lovi pe duces . Este tot ce doream."ăGuise, inând mai mult ca niciodat la anonimatul s u, Sorrientès se mul umi s -lţ ă ă ţ ă

conduc pân la peron, f r onorurile obişnuite.ă ă ă ă

Când reveni în cabinetul s u, o g si acolo pe doamna în gri care-l aştepta.ă ă— Ei bine? întreb ea cu un interes ce dovedea importan a pe care o acorda acesteiă ţ chestiuni, ce spune monseniorul?

— Spune c Saint-Mégrin va fi mort mâine.ă— Ce-mi pas mie de Saint-Mégrin! Eu de duces v întreb. Şti i bine asta.ă ă ă ţ— Ducesa va avea soarta amantului ei.El min ea cu atâta siguran încât ea nu b nui nimic. Se retrase gândind:ţ ţă ă"Într-o lun , voi fi so ia lui Guise... şi regina Fran ei!"ă ţ ţEl, cu un surâs ironic, îşi spunea:"Nu chiar mâine te vei c s tori cu Guise!"ă ă

91



Michel Zévaco

Capitolul XXVI 21 iulie

Escortat tot timpul de Pompignan şi de Maulistrac, Guise lu bacul de la Luvru care-lă trecu pe cel lalt mal. Şi merse în strada Saint-Andre-des-Arts, la palatul Saint-Denisă unde locuia fratele s u, cardinalul de Guise. Acolo îşi petrecu noaptea.ă

A doua zi, în cursul dup -amiezii, el sosea la or pe care o fixase, în strada Saint-ă ăHonoré, chiar în locul pe care-l stabilise.

În jurul lui, în mici grupuri de doi sau trei, inându-se de bra , asasinii, vreo dou zeciţ ţ ă la num r, mergeau într-o parte şi-n alta, vorbind tare, râzând în hohote. Erau aici ca la oă partid de pl cere.ă ă

Pompignan era şi el acolo. Solicitase onoarea de a conduce banda. Avea pentru astamotivele sale.

La cap tul str ziiă ă l'Austruce, masa i în spatele turnului Coin, care-i ascundea, era oţ duzin de b rba i cu mutre îngrozitoare de fiare în libertate, parc anume pentru a teă ă ţ ă înghe a de spaim .ţ ă

Aceştia erau tâlharii racola i de Trombafior şi Spartimosca.ţAdev ratul şef era Maulistrac care supraveghea totul şi în mod deosebit pe Tromă -

bafior şi Spartimosca. Ca şi Pompignan la cel lalt cap t al str zii, st tea singur la ină ă ă ă -

trarea în aceat strad . El supraveghea poarta Luvrului, care era aproape. Poarta peă ă unde trebuia s ias Saint-Mégrin.ă ăSaint-Mégrin ap ru.ăMaulistrac îl observase. Cu voce joas , el comand :ă ă— Aten ie!ţÎndat ce v zu c Saint-Mégrin se întorcea la stânga, el comand pe acelaşi ton:ă ă ă ă— La drum!Band se puse în mişcare. Nu în grup compact, ci unul câte unul, în linişte, avândă

aerul unor oameni care se plimb şi care nu se cunosc unii cu al ii. Ei cunoşteauă ţ manevr care const în a prinde vânatul între dou focuri.ă ă ă

De cealalt parte a str zii Saint- Honore, Pompignan îl recunoscuse pe Saint-Mégrină ă

care înainta f r s se gr beasc . Ca şi Maulistrac, el avertiz :ă ă ă ă ă ă— Aten ie, domnilor, iat -l!ţ ăÎn felul acesta, Saint-Mégrin se g sea prins din toate p r ile: dac se întorcea laă ă ţ ă

stânga, d dea peste primul grup; dac se întorcea la dreapta, se g sea în fa a lui Pomă ă ă ţ -pignan şi a celui de-al doilea grup care opera sub ochiul lui Guise, mereu nemişcat înlocul pe care-l alesese. Dac ar fi vrut s se întoarc pe unde venise, s-ar fi ciocnit deă ă ă Maulistrac şi de tâlharii lui.

92




Saint-Mégrin sosi în strada Saint-Honoré. El se g si în fa a lui Pompignan. Îi întinseă ţ mâna surâzând. Pompignan scoase sabia din teac f r s se gr beasc şi, foarte calm,ă ă ă ă ă ă avertiz :ă

— Conte, trebuie s ne ucidem din ordin. Este momentul s v aminti i promisiuneaă ă ă ţ pe care ne-am f cut-o de a inti drept în inim .ă ţ ă

Şi el trecu în gard cu atât a uşurin de parc s-ar fi aflat pe planşele s lii de arme.ă ţă ă ăÎn timp ce-i vorbea, Saint-Mégrin privea în jurul lui. El nu v zu decât ceea ce aveaă

înaintea lui, dar asta îi ajunse pentru a în elege, cu atât mai bine cu cât îl ghici f r difiţ ă ă -cultate pe Guise în acea statuie întunecat , drapat în cutele rigide ale mantalei.ă ă

În acelaşi timp, el avu pumnalul şi spada în mân .ăÎntre Pompignan şi Saint-Mégrin ciocnirea armelor a fost de o rapiditate extraordi-

nar , îndat ce armele se angajar , Pompignan strig :ă ă ă ă— Drept în inim , Saint-Mégrin!ă

— Drept în inim , Pompignan! r spunse Saint-Mégrin.ă ăŞi el fanda cu o lovitur fulger toare.ă ăPompignan v zu lovitura venind. Pentru un scrimer de for a s n-ar fi fost decât ună ţ ă

joc s-o pareze. Dar el nu numai c nu c ut s pareze, dar îşi îndep rt spada şi întinseă ă ă ă ă ă pieptul. Atins în inim , Pompignan c zu gr mad .ă ă ă ă

Totul nu durase mai mult de câteva secunde. Dou sau trei secunde de ezitare ură -mar dup aceast moarte tragic . Saint-Mégrin profit de asta pentru a-şi provoca duşă ă ă ă ă -manul, strigând cu voce tun toare:ă

— Guise, ieşi la lumin , laşule, fricosule, mişelule!... Vino s te m sori cu mine, dacă ă ă ă ai curaj!... Dar tu nu îndr zneşti. Tu nu ştii s mânuieşti decât cu itul, arma asasinilor!...ă ă ţ

Urlete s lbatice, r cnete de moarte, amenin ri îngrozitoare, insulte colosale, înjură ă ţă ă-

turi intraductibile izbucnir într-un cor însp imânt tor şi-i acoperir vocea. Şi cele două ă ă ă ă bande: cea pe care Saint-Mégrin o avea în fa a lui şi cea pe care o avea în spate, se nţ ă-pustir în acelaşi timp.ă

În acest timp, banda lui Trombafior se apropia de strada Saint-Honoré. Acestepuşlamale auziser strig tele scoase de confra ii lor. Ei în eleseser c vânatul se luptaă ă ţ ţ ă ă cu haita. Trebuie s se gr beasc dac voiau s participe la aceast str lucit isprav . Eiă ă ă ă ă ă ă ă ă îşi scoaser cu itele şi pornir în fug , unindu-şi urletele cu acele ale celor dou bande,ă ţ ă ă ă care, reunite într-una singur , se luptau deja.ă

Nefericitul Spartimosca era departe de a b nui c moartea, sub înf işarea luiă ă ăţ Maulistrac, mergea în urma sa.

Maulistrac, într-adev r, se strecurase în spatele celor doi borfaşi. Avea pumnalul înă mân şi-i mânca din ochi cu un surâs sinistru. El ridic bra ul şi-l repezi cu un gest fulă ă ţ -ger tor.ă

Atins între umeri, Spartimosca se pr buşi cu fa a la p mânt.ă ţ ăMaulistrac ridic bra ul a doua oar şi împlânta pumnalul roşu de sânge, pân laă ţ ă ă

mâner, între umerii lui Trombafior.Numai c Trombafior avu o tres rire teribil şi se întoarse urlând:ă ă ă— Ah! Tr d torule, m-ai. Omorât!...ă ăŞi în acelaşi timp, la rândul s u, cu o mişcare fulger toare, repezi pumnalul în gâtulă ă

lui Maulistrac care cu siguran nu prev zuse aceast ripost mortal .ţă ă ă ă ă

93



Michel Zévaco

Dup ce lovi, Trombafior c zu pe spate. În acelaşi timp, Maulistrac se pr buşi pesteă ă ă el. El nu se va mai ridica.

Saint-Mégrin, în ciuda înf iş rii sale efeminate, era viteaz. Cu o s ritur uluitoare,ăţ ă ă ă el se rezem de o cas pentru a se feri cel pu in s fie atacat pe la spate. Şi el lansă ă ţ ă ă aceast amenin are la adresa lui Guise, mereu eap n, nemişcat în col ul unde se afla,ă ţ ţ ă ţ cu ochii scânteietori, p rând o statuie a r zbun rii:ă ă ă

— Guise, vei c dea, ca şi mine, sub cu itele asasinilor!...ă ţDup aceste cuvinte profetice, el nu mai scoase o vorb Şi f cea fa cu din iiă ă ă ţă ţ

strânşi, lovind mai adesea decât se ferea. Şi surâdea cu un surâs teribil de fiecare dată când vedea c zând câte unul din asasinii s i.ă ă

El nu întârzie s cad , la rândul lui. Dar vigoarea rezisten ei sale exasperase furiaă ă ţ agresorilor s i care continuar s loveasc f r mil . Chiar şi atunci când el nu mai d duă ă ă ă ă ă ă ă semn de via .ţă

Nefericitul Saint-Mégrin fu ciuruit cu lovituri de pumnal. Cronicarii timpului spun că primise peste treizeci de lovituri, dar el nu muri decât a doua zi.Guise îl crezu mort pe loc. Când se plictisi v zând lovindu-se în cel pe care-l credeaă

un cadavru, el plec furios, ca şi cum mai era înc însetat de sânge.ă ăÎn acest timp, ducesa îşi aştepta amantul în acel luxos cuib de dragoste pe care el îl

amenajase pentru ea. Neliniştea o copleşea, o nelinişte foarte vie care se pref cu repedeă în spaim .ă

Când ajunsese la disperare, auzi poarta izbindu-se. Ea scoase un strig t de bucurie:ă— El este!Cu mâna sa alb , ea deschidea amantului. Dar cel care intr fu so ul. Mai întâi eaă ă ţ

nu-l recunoscu. Şi cu o voce care tremura, ea pronun :ţă

— Iat -v , în fine! Muream de nelinişte!... Ea nu putu spune mai mult: Guise, cu ună ă gest

Violent, îndep rt mantaua şi ea îl recunoscu. Cuvintele îi înghe ar pe buze şi ră ă ţ ă ă-mase intuit locului, incapabil s schi eze un gest, nici m car pentru a-şi salva via a.ţ ă ă ă ţ ă ţ

El se înclin în fa a ei cu o sumbr ironie şi cu o voce de ghea :ă ţ ă ţă— Nu v mai aştepta i amantul, doamn , spuse el. El nu va veni... El nu va mai veniă ţ ă

niciodat ... L-am omorât.ăRidic gulerul mantalei peste fa , îi întoarse spatele şi ieşi f r s -i mai acorde vreoă ţă ă ă ă

aten ie.ţDucesa scoase un geam t în buşit şi c zu f r cunoştin pe podea.ă ă ă ă ă ţă

Trebuie s ad ug m, înainte de a încheia acest capitol, c , atunci când oamenii luiă ă ă ă Guise îşi adunar r ni ii, nu g sir decât trei cadavre: cele ale lui Pompignan, Maulistracă ă ţ ă ă şi Spartimosca. Cât despre Trombafior se constat c disp ruse. Dar cum el nu f ceaă ă ă ă parte djn casa ducelui, cum nu era cunoscut, nimeni nu remarc aceast misterioas disă ă ă -pari ie.ţ

Capitolul XXVII După asasinat

94



Michel Zévaco

A fost pentru ea ca o lovitur de m ciuc . I se p rea c totul se pr buşea în jurul ei.ă ă ă ă ă ă Lovitura era atât de dur , atât de neprev zut , încât îşi închipui c n-a auzit bine, c nuă ă ă ă ă putea fi duces .ă

Totuşi, era chiar ea. Intr vioaie, gra ioas , râzând larg, jucând cu o art des vârşitaă ţ ă ă ă dureroasa comedie care-i fusese impus de c tre temutul ei so .ă ă ţ

Comedian la fel de des vârşit , doamna în gri, care-şi revenise pe loc, o primi cuă ă ă manifest ri de cea mai mare prietenie. De altfel, vizita fu scurt , ducesa de Guise, reă ă -spectând cu stricte e ordinele ducelui, se retrase dup câteva minute pentru a mergeţ ă într-o alt vizit .ă ă

Doamna în gri îşi redresa capul pe care-l inuse aplecat, o lic rire cumplit seţ ă ă aprinse în admirabilii s i ochi negri şi cu un gest rece, de hot râre implacabil :ă ă ă

"Ei bine! Fie, voi lua totul de la cap t pân când voi reuşi!"...ă ăO dat luat aceast hot râre, ea ad ug în sinea ei:ă ă ă ă ă ă

"S ne ocup m deocamdat de ceea ce este mai urgent. A sosit timpul s se teră ă ă ă -mine cu Rolande."

Capitolul XXVIII Otrava lui Pinacle

Câteva ore mai târziu, la Luvru, Pinacle primea unul din acele bilete misterioase

care nu puteau compromite nici pe cel care le trimitea nici pe cel care le primea întrucâtele nu con ineau nici un cuvânt. Din modul în care acest bilet era împ turit, el în eleseţ ă ţ semnifica ia ordinului care i se adresa.ţ

El scotoci în dulapul s u de fier şi, din acea cutiu , lu un flacon minuscul pe care-lă ţă ă puse în buzunar.

Cu flaconul în buzunar, Pinacle se îndrept spre palatul Sorrientès unde fu primit deă doamna în gri.

— Iat -l, spune Pinacle, înmânându-i flaconul.ă— Care sunt efectele acestei otr vi?ă— Depinde, doamn . Depinde de doz şi de constitu ia celei care o ia. Am încercată ă ţ

aceast otrav pe un câine şi pe o g in . În doze egale, câinele a murit dup o or . G iă ă ă ă ă ă ă -

na n-a rezistat mai mult de un sfert de or . Da i unui om un sfert din acest flacon: el vaă ţ muri dup o s pt mână ă ă ă jum tate: nu va dura decât trei sau patru zile. Face i s -l ia peă ţ ă tot: el va c dea fulgerat dup dou ore. Şi asta f r s resimt nici o indispozi ie.ă ă ă ă ă ă ă ţ

— În acest caz, spune ea, Rolande va trebui s ia tot con inutul flaconului.ă ţEl se înclin indiferent.ă— Casa este preg tit ? întreb ea dup o scurt t cere.ă ă ă ă ă ă— Dac dori i, pute i merge acolo chiar de azi doamn .ă ţ ţ ăEa încheie pe un ton hot rât:ă— Voi merge acolo imediat.

96



Michel Zévaco

— Goli i con inutul acestui flacon în paharul cu lapte pe care îl servi i st pânei voasţ ţ ţ ă -tre, în fiecare diminea , când ve i reveni de la pia .ţă ţ ţă

— Şi îmi da i pentru asta zece mii de livre! exclam mama Jacqueline, privind lungţ ă flaconul cu un ochi b nuitor.ă

— Pentru asta, da.Cu un suspin dureros de regret, mama Jacqueline lu s cule ul, îl puse pe mas şi,ă ă ţ ă

f r s se supere, f r s se revolte, nici s se tulbure, cu simplitate:ă ă ă ă ă ă ă— Adresa i-v altcuiva, doamn . Mama Jacqueline nu este o otr vitoare.ţ ă ă ăSpunând asta, ea apuc cele dou coşuri, îşi f cu reveren a şi se îndrept spre uş .ă ă ă ţ ă ăDoamna în gri o opri şi, cu un mârâit furios:— Prost nac tic loas !ă ă ă ă Cine i-a permis s presupui c este vorba de otrav ? Dreptţ ă ă ă

cine m iei? Nu este vorba de otrav . Este un somnifer, în elegi? Nu. Nu ştii ce este ună ă ţ somnifer?... Ei bine! Este pentru a o adormi pe st pâna ta. Pentru a o adormi, auzi, nuă

pentru a o omorî!— Dac aş fi sigur ! murmur mama Jacqueline tulburat .ă ă ă ă— Nu te mai opune, insist doamna în gri care redeveni poruncitoare. Ia-l, î i spun.ă ţ— Dac aş putea fi sigur !... Jura i-mi pe partea voastr de paradis c nu esteă ă ţ ă ă

otrav .ă— i-o jur, pe partea mea de paradis.ŢMama Jacqueline avu o ultim ezitare şiă definitiv învins :ă— Ei bine!... da i-mi flaconul!ţDoamna în gri îi d du flaconul, instruc iuni şi sfaturi asupra modului cel mai sigur deă ţ

a le pune în aplicare. Mama Jacqueline ascult cu aten ie, promise s urmeze sfaturile şiă ţ ă vru s fug . Ea o opri din nou şi, cu un surâs subtil:ă ă

— Dac nu te vei supune imediat, la întoarcerea acas , eu voi afla... Atunci, po i s -ă ă ţ ăi încredin ezi sufletul lui Dumnezeu, c ci î i va suna ceasul.ţ ţ ă ţ

Acestea fuseser spuse pe un astfel de ton încât buc t reasa în elese c cea careă ă ă ţ ă vorbea astfel nu f cea amenin ri în zadar. Şi, cutremurându-se din creştet pân -n t lpi:ă ţă ă ă

— Fi i liniştit spune ea, voi face cinstit ceea ce ne-am în eles, deoarece sunt pl titţ ă ţ ă ă înainte.

Şi se retrase ca o hoa . Singur , doamna în gri, cu un surâs triumf tor, pronun :ţă ă ă ţă— De aceast dat , Rolande nu m va mai deranja.ă ă ăÎn aceast diminea , mama Jacqueline îşi rezolv cursele cu o iu eal uimitoare şiă ţă ă ţ ă

se gr bi s se întoarc acas .ă ă ă ă

În acest timp, cealalt doamn în gri, înf şurat din cap pân -n picioare în pelerină ă ă ă ă ă sa, sosi la micul dejun. Ea lovi puternic în poart .ăB tu din nou, insistent. În acelaşi timp, striga din toate puterile:ă— În numele cerului, deschide i, dac vre i s evita i o nenorocire ireparabil !... Deţ ă ţ ă ţ ă -

schide i, deschide i, este vorba de via a Rolandei, ave i mil !...ţ ţ ţ ţ ăRolande recunoscu vocea. Ea nu ezit :ă— Deschide, Marasquin, spune ea cu o voce melodioas , dar ferm .ă ă— Doamn ! Încerc s protesteze Marasquin.ă ă ă— Deschide, repet Rolande cu acelaşi calm care nu admitea replic .ă ăMarasquin se supuse morm ind.ă

98




Doamna în gri se repezi în tromb spre Rolande. Masa era aşezat sub o bolt înă ă ă -florit . Pe fa a de mas alb erau patru boluri fine din faian decorat , pline cu lapteă ţ ă ă ţă ă gras, o frumoasă turti de unt, mici pâini aurii. Spre aceast mas se repezi doamna înţă ă ă gri. Dintr-o privire ea v zu c holurile erau înc pline. Ea gâfâi:ă ă ă

— Mul umesc lui Dumnezeu, sosesc la timp! Şi, întorcându-se spre Rolande, maiţ mult

Mirat decât speriat :ă ă— Nu be i, Rolande, este otrav !... Goni i, goni i imediat buc t reasa. Este oţ ă ţ ţ ă ă

tic loas !... Ea este aceea care a v rsat otrava în laptele vostru.ă ă ăRolande nu se mişcase. O privea pe doamna în gri cu o expresie de neîncredere.— Voi nu m crede i, Rolande? Chema i buc t reasa, chema i-o aici şi ve i vedea.ă ţ ţ ă ă ţ ţ— Mam Jacqueline, chem Rolande.ă ăF r grab , foarte palid şi foarte tulburat , buc t reasa veni. Ea o recunoscu peă ă ă ă ă ă ă

doamna în gri şi deschise ochii mari de uimire şi groaz . Foarte calm , doamna în gri oă ă întreb :ă— Te-ai supus, ai v rsat licoarea pe care i-am dat-o? Da? În care bol?ă ţ— În acesta, ar t buc t reasa bolul Rolandei.ă ă ă ă— Vede i? întreb Doamna în gri adresându-se Rolandei.ţ ă— Cum, f cu Rolande, a i vrut s m otr vi i, mam Jacqueline?... Ce s fac cu voi?ă ţ ă ă ă ţ ă ăBuc t reasa s ri şi reproşa violent:ă ă ă— Era deci otrav ?... Mi-a i jurat pe partea voastr de paradis c nu era decât ună ţ ă ă

şi... un so... în fine ceva, o licoare care adoarme!— O licoare care adoarme pentru totdeauna, vai! murmur trist doamna în gri.ăCu toate acestea, Rolande r mânea neîncrez toare. Doamna în gri o v zu. Ea cl tă ă ă ă -

in îndurerat din cap. C ut un mijloc s-o conving .ă ă ă ă ăG ini ciuguleau în libertate, obişnuite şi deloc speriate cum se întâmpla întotdeaunaă

când animalele sunt tratate cu blânde e. Doamna în gri le v zu, se aplec şi apuc unaţ ă ă ă din aceste g ini care se culc pentru a se l sa prins . Ea îi turn în cioc pu in din lapteleă ă ă ă ă ţ aflat în bolul Rolandei şi o aşez pe p mânt spunând:ă ă

— Într-un sfert de or , acesta biat pas re va muri. Atunci v ve i convinge. Dumă ă ă ă ţ -nezeu s v p zeasc , verişoar .ă ă ă ă ă

Ea f cu un semn lui Marasquin care se gr bi s -i deschid şi disp ru, l sându-le peă ă ă ă ă ă tinerele femei încremenite în jurul mesei.

În timp ce Rolande r mânea nemişcat , adâncit în gânduri, Bergamote merse să ă ă ă

mulg vaca, aduse alte ceşti în care puse laptele cald înc şi o atinse respectuos cu vâră ă -ful degetelor pe Rolande, care reveni la realitate:— S dejun m doamn , spune ea. Noi eram suita voastr . Vom fi servantele voasă ă ă ă -

tre, iar eu m voi ocupa de buc t rie. Şi ve i vedea c m pricep destul de bine. Dar treă ă ă ţ ă ă -buie s nu mai fie nici o persoan suspect în jurul vostru.ă ă ă

Marasquin aprob zgomotos. Şi întorcându-se spre mama Jacqueline, distrus , elă ă strig :ă

— Afar , c ea, afar de aici!... F - i bagajele şi şterge-o. Altfel nu r spund de pieleaă ăţ ă ă ţ ă ta.

99



Michel Zévaco

Buc t reasa nu aştept s i se spun de dou ori îşi f cu repede bagajul. Tnainte deă ă ă ă ă ă ă a se îndep rta; umil şi poc it :ă ă ă ă

— Pentru mântuirea mea veşnic , doamn , v jur c n-am ştiut c era otrav !...ă ă ă ă ă ăEvident, ea era sincer .ă— V cred, spune Rolande cu blânde e.ă ţ Mergeţi în pace, biat femeie. Nu cer nimică

de la voi.G ina fugise cotcod cind şi scuturându-se. Era supravegheat cu aten ie. Trecu ună ă ă ţ

sfert de or . Apoi o or , apoi dou ... G ina se ducea şi venea, ciugulind, scormonind,ă ă ă ă râcâind împreun cu suratele ei. Nu numai c nu murise, dar nici m car nu p rea s aibă ă ă ă ă ă inten ia s r poseze atât de devreme.ţ ă ă

"Ciudat, îşi spunea gânditoare Rolande. Nu era otrav în lapte. Atunci, ce înseamnă ă aceast comedie?... Ce amenin are necunoscut se ascunde sub aceast interven ie?..."ă ţ ă ă ţ

Şi Marasquin, îngrijorat, îi spunea lui Milord Gendarme:

— S deschidem ochii, cumetre. E ceva necurat la mijloc... S deschidem ochii.ă ăŞi Milord Gendarme, f r s în eleag , dar foarte convins, rostogolind îngrozitoră ă ă ţ ă ochii, repeta:

— S deschidem ochii!ă

Capitolul XXIX O aventură a lui Polo

Este evident c g ina nu putea fi otr vit , deoarece al doilea Pinacle se str duise să ă ă ă ă ă înlocuiasc otr vurile adev ratului Pinacle cu ap limpede sau uşor colorat în aceeaşiă ă ă ă ă nuan cu a lichidului înlocuit. Dar Pinacle şi cele dou doamne în gri nu cunoşteau acestţă ă am nunt esen ial. Prima doamn în gri crezu deci c , dac Rolande nu murise, era penă ţ ă ă ă -tru c sora sa intervenise la timp ca s-o împiedice s bea. Deci ei îi atribuia acest eşec,ă ă împotriva ei se dezl n ui furia sa.ă ţ

"Ea ne va distruge! îşi spuse ea cu mânie. Ah! Dac nu era sora mea, dac n-aş iubi-ă ăo aşa cum o iubesc, m debarasam repede de ea!"ă

Un moment ea se pierdu în gânduri de omor. Trebuie c afec iunea pentru sora saă ţ era profund , c ci ea le respinse spunând:ă ă

— S-o lovesc pe ea, sora mea!... Nu, n-aş putea. Cu toate acestea, nu vreau ca eas ne aduc la ruin , s ne piard pe to i. Nu trebuie s -i fac r u. Dar pot şi vreau s-o facă ă ă ă ă ţ ă ă incapabil s ne fac r u.ă ă ă ă

Luând aceast hot râre, ea îşi c ut sora, f r îndoial cu inten ia de a o p zi înă ă ă ă ă ă ă ţ ă -cuind-o în palatul Sorrientès în timp ce ea ac iona. C ci ea nu renun ase s-o loveasc peţ ă ţ ă Rolande. Dar cealat doamn în gri se dovedi un adversar redutabil, demn de a se mă ă ă ă-sura cu ea: ea sc p tuturor c ut rilor, ea r mase de neg sit.ă ă ă ă ă ă

100




Doamna în gri nu persevera s-o caute. Era sigur c-o poate învinge pe sora sa. Nuă -mai c planurile sale erau în întregime r v şite. Ea nu se tulbur peste m sur . Se înară ă ă ă ă ă -ma cu un mic pumnal pe care-l ascunse la sân, spunând cu o hot râre rece:ă

— Deoarece nu este alt cale, o voi lovi pe Rolande eu însumi, cu propria meaă mân !ă

Şi f r s piard o secund , începu s gândeasc . S-o loveasc pe Rolande, eraă ă ă ă ă ă ă ă bine. Dar cum? Rolande nu ieşea niciodat . Cât despre a p trunde în cas , nici nu puteaă ă ă fi vorba. De altfel, ea ştia c ar fi fost degeaba: Rolande era bine p zit . Trebuia deci deă ă ă -terminat mai întâi s ias şi apoi s fie îndep rta i oamenii s i. În asta consta dificulă ă ă ă ă ţ ă -tatea. Trebuie s credem c totuşi ea sfârşi prin a g si o cale, c ci un surâs triumf toră ă ă ă ă trecu pe buzele sale.

La dou zile dup tentativa de otr vire, Bergamote porni cu Fringo şi Polo careă ă ă op ia şi-i s rea pân la bot. Bergamote urma Strad Mare care, mai bine spus, era maiţ ă ă ă ă

degrab un drum m rginit de case destul de rare, toate înconjurate de gr dini. Ea treă ă ă -buia neap rat s ajung la casa pe care doamna în gri i-o d ruise mamei Jacqueline.ă ă ă ăOr, în aceast zi, trecând prin fa a acestei case, Polo r mase înm rmurit în fa aă ţ ă ă ţ

por ii din grilaj de şipci desp r it la mijloc de un gard de p ducel şi de şoc. El mirosiţ ă ţ ă ă aerul agitând ciotul s u de coad cu frenezie: el sim ise c în cas era o c eluş . Ină ă ţ ă ă ăţ ă -stinctele sale de aventurier se declanşar imediat. Din moment ce acolo era o c eluşă ăţ ă era de la sine în eles c trebuia s p trund în aceast cas pentru a-şi prezenta omagiţ ă ă ă ă ă ă -ile cui se cuvine.

El împinse poarta cu laba. Ea rezist . El nu se înc p âna, ştia foarte bine c în inteă ă ăţ ă -rior trebuia s fie o mic bar de metal care împiedica s-o deschid din exterior. Atunciă ă ă ă el reveni în fa a por ii, latr şi întinse urechea.ţ ţ ă

Nu aştept mult timp. O femeie ap ru în gr din . Era doamna în gri. C eluşa veniă ă ă ă ăţ la ea şi-i f cu tot felul de aten ii. Doamna se aplec şi o mângâie. Ea se îndrept spreă ţ ă ă poart şi o deschise.ă

Şi, în aceast sear , pentru prima dat , Polo nu se întoarse acas la ora cinei. Asta oă ă ă ă contrarie pe Rolande, dar n-o nelinişti: ştia c este în stare s se apere şi se gândi c elă ă ă va reveni a doua zi.

Dar a doua zi, Polo nu ap ru.ăVeni seara, neliniştea Rolandei crescând: în mod sigur, câinele ei p ise ceva. Şi deăţ -

odat ea auzi un urlet prelung de animal înjunghiat şi recunoscu timbrul lui Polo. Scoasă ă din min i, ea strig :ţ ă

— Marasquin, Bergamote, veni i repede, to i, îl omoar pe s rmanul meu Polo!...ţ ţ ă ăŞi f r s aştepte, uitând c mii de pericole necunoscute o amenin au pe ea îns şi,ă ă ă ă ţ ă ea se repezi înspre partea de unde venise urletul zburând în ajutorul câinelui s u. Laă chemarea ei, toat lumea alergase, în frunte cu Marasquin şi Milord Gendarme. Am spusă c se l sase noaptea. Ei z rir o umbr care alerga pe drum, la dreapta. Crezur c eraă ă ă ă ă ă ă st pâna lor. Se lansar cu to ii în direc ia aceea.ă ă ţ ţ

Or, Rolande se întorsese la stânga, chemând: "Polo!.. Polo!" c ci acelaşi urletă dureros de animal biciuit se auzise de mai multe ori. Ea alerg astfel destul de mult şiă deodat se izbi de o mic umbr ap rut nu ştia de unde.ă ă ă ă ă

101



Michel Zévaco

Ea o recunoscu imediat pe doamna în gri. În elese c a fost atras într-o curs . Vruţ ă ă ă s se întoarc şi s intre în cas . Prea târziu, doamna în gri o prinsese de încheieturaă ă ă ă mâinii.

— Pentru ultima oar , vrei s dispari? Vrei s renun i la preten iile tale?ă ă ă ţ ţRolande în elese c aceast femeie venise cu inten ia s-o omoare. Şi, cu hot râreaţ ă ă ţ ă

neclintit din care nici moartea n-o putea clinti:ă— Nu voi renun a niciodat la vreunul din drepturile mele.ţ ă Teribil , doamna în gri renun :ă ţă— Mori, deci, deoarece tu o vrei!...Ea ridic bra ul înarmat cu un mic pumnal. Cât de viteaz era, Rolande închise ină ţ ă -

stinctiv ochii. Dar bra ul nu lovi.ţPe la spate, dou mâini se ab tuser asupra pumnalului ridicat şi-l împiedicaser să ă ă ă ă

loveasc . Doamna în gri se întoarse ca o tigroaic atunci când i se r pesc puii. Şi se g siă ă ă ă

fa -n fa cu cealalt doamn în gri, cu sora sa. Şi ea strig :ţă ţă ă ă ă— Tu!... Eşti tu!...Cu o voce grav , de nesfârşit triste e, cealalt spuse:ă ă ţ ă— Eu sunt!— Biat nebun ! Tu ne ruinezi!... Tu ne distrugi! Las -m ...ă ă ă ă— Nu te voi l sa s comi i aceast ultim crim . Cât voi fi eu în via , nu te veiă ă ţ ă ă ă ţă

atinge de Rolande.Şi Rolandei care, cu ochii m ri i de groaz , privind f r s se mişte aceast scenă ţ ă ă ă ă ă ă

de un puternic tragism:— Chema i-v oamenii, Rolande.ţ ă— Vrei deci s te ucid şi pe tine?ă

— Tu nu m vei ucide, spune cealalt doamn cu un calm impun tor. Tu nu m veiă ă ă ă ă omorî atâta timp cât aceast copil va avea nevoie s fie ap rat .ă ă ă ă ă

Şi cum Marasquin, Milord Gendarme, Jehan Géhenne şi cele trei înso itoare veneauţ alergând, recunoscându-şi greşeala şi înconjurând-o imediat pe prin es , ea ad ug :ţ ă ă ă

— Acum po i s m omori, dac vrei.ţ ă ă ăDoamna în gri, ciufulit , prad furiei, ridică ă ă pumnalul asupra surorii sale care nu se

mişc . Se putu crede, un moment, c ea va lovi. La un semn al Rolandei, Marasquin seă ă preg tea s sar pentru a o dezarma. Brusc, cu un gest violent, ea arunc pumnalul într-ă ă ă ăun tufiş şi, ridicând mâna într-un gest de anatem :ă

— Belestemat !... Fii blestemat !...ă ă

Şi plec împleticindu-se, lovindu-se de pomi, pronun ând cuvinte furioase.ă ţCealalt doamn în gri se întoarse atunci spre Rolande şi, cu aceeaşi blânde eă ă ţ trist :ă

— Într-un desiş, pe aici, v ve i g si câinele legat de un pom. Bietul animal a fostă ţ ă frânt de lovituri pentru a-l obliga s urle... trebuia s v atrag afar , nu-i aşa?... Dar, înă ă ă ă ă fond, nu este prea r u... P zi i-v bine, Rolande, c ci înc nu s-a terminat totul.ă ă ţ ă ă ă

Ea îşi coborî gluga peste fa şi disp ru înainte ca Rolande s -i poat adresa un cuţă ă ă ă -vânt de recunoştin .ţă

102




Capitolul XXX Înlocuitorul lui Gyl-le-Loup

În timp ce doamna în gri se ciocnea de sora sa care, pentru dou oar în mai pu ină ă ţ de trei zile, f cuse s eşueze combina iile sale aduc toare de moarte pe care le pregă ă ţ ă ă-tise îndelung şi cu migal , Sorrientès nu uita c are de preg tit execu ia unei alte conă ă ă ţ -damn ri la moarte: cea a lui Pinacle.ă

Dar, înainte de asta, Sorrientès considerase indispensabil s se asigure asupra anuă -mitor treburi care-l interesau în mod deosebit. Şi el pusese s fie chemat Pinacle. Îi vomă reg si deci pe amândoi, între patru ochi, în cabinetul lui Sorrientès.ă

Mai întâi, Sorrientès întreb :ă— La ce dat se va îmboln vi regele?ă ăF r s ezite, ca omul care f cuse deja toate calculele, Pinacle preciza:ă ă ă ă— Între întâi şi trei ale lunii viitoare.— Câte zile va dura aceast boal ?ă ă— Între opt şi zece zile. Regele va muri între 9 şi 11 august. Probabil pe data de 10.

— Nu se spune c regele îşi propune s organizeze o mare s rb toare la Luvru,ă ă ă ă chiar la 10 august?— Se vorbeşte despre asta la Luvru. Dar nu este înc nimic hot rât, oficial cel pu in.ă ă ţ— În acest caz, este probabil c aceast s rb toare s nu aib loc. Admi ând că ă ă ă ă ă ţ ă

regele nu va muri pân atunci, el va fi prea bolnav pentru a putea asista.ăLa rândul s u, Pinacle se gândi pu in şi ad ug :ă ţ ă ă— Regele nu va fi atât de bolnav încât s r mân la pat. Regele va avea accese ină ă ă -

termitente de febr , mai mult sau mai pu in lungi. Accesul odat trecut, el se va puteaă ţ ă crede şi probabil se va crede vindecat. Totul va depinde deci de cât de mult va dori să asiste la aceast s rb toare. Este sigur c , dac ine s apar , el v put s-o fac : până ă ă ă ă ţ ă ă ă ă ă ă în ultimul minut el va gândi c are puterea s-o fac .ă ă

— În aşa fel încât s-ar putea ca regele s moar în cursul desf şur rii acestei s rbă ă ă ă ă ă-tori?

— Este foarte posibil, într-adev r, monseniore.ăUrm o scurt t cere în timpul c reia duceleă ă ă ă p ru s calculeze, s pl nuiasc menă ă ă ă ă -

tal. Apoi, ridicând capul, fixându-şi interlocutorul cu o privire p trunz toare:ă ă— S vorbim de doamn , spune el. Am motive s cred c se apropie momentul cândă ă ă ă

va dori s scape de mine. Nu va trece mult timp şi ea v va cere o otrav ce-mi va fi desă ă ă -tinat .ă

El f cu o pauz şi, fixându-l mult mai insistent, ad ug :ă ă ă ă

103




Gyl-le-Loup se gândi o secund , şi, foarte hot rât:ă ă— Atunci când m-a i c utat pentru acel gentilom al c rui corp noi l-am aruncat înţ ă ă

râu, am f cută jur mântul c aceast afacere va fi ultima. Scuza i-m deci dac o refuză ă ă ţ ă ă pe aceasta. Deşi dou mii cinci sute de livre!... Dar, nu. Simt c mi se va întâmpla oă ă nenorocire dac -mi voi c lca jur mântul.ă ă ă

Sorrientès nu-şi putu re ine un gest de nemul umire.ţ ţ— Totuşi, nu vreau s v las în încurc tur . Eu refuz în contul meu, dar pot s v ină ă ă ă ă ă -

dic un om care se va îns rcina cu aceast treab .ă ă ă— Prefer m s rezolvi tu asta. Am încredere în tine...ă ă— R spund de cel pe care vi-l propun ca de mine însumi, întrerupse Gyl-le-Loup.ă

Hot râ i-v , monseniore, pot s trimit s -l caute pe omul care va fi aici în dou minute.ă ţ ă ă ă ăSorrientès se gândi o secund şi, hot rându-se:ă ă— În definitiv, spune el ce conteaz cine se va îns rcina cu treab , cu condi ia ca eaă ă ă ţ

s fie f cut . Trimite s - i caute omul.ă ă ă ă ţ Trebuie s credem c Gyl-le-Loup avea motivele sale personale s in ca această ă ă ţ ă ă misiune s fie încredin at unui om ales de el c ci, v zând c Sorrientès se decidea, oă ţ ă ă ă ă lic rire de satisfac ie lumin o clip fizionomia sa întunecat . El merse la fereastr , o deă ţ ă ă ă ă -schise şi lans o fluier tur ascu it . Aproape imediat unul dintre oamenii s i ap ru înă ă ă ţ ă ă ă strad , sub fereastr . Pe acel ton scurt ce-i era propriu, el îi d du un ordin cu voceă ă ă sc zut şi întorcându-se spre Sorrientès:ă ă

— Omul va fi aici într-un minut, spune el închizând liniştit fereastra, deşi era cald.Sorrientès r spunse cu un semn din cap şi aştept , înf şurat în mant .ă ă ă ăDup mai pu in de dou minute, omul ap ru şi se înclin înaintea lui Sorrientès.ă ţ ă ă ă

Acest om era Trombafior.

Capitolul XXXI Gyl-le-Loup

În timpurile sale bune, Trombafior, care inea în mod deosebit la pre ioasa sa perţ ţ -soan , îşi cump rase o c maş fin de zale la care nu mai renun ase. Îşi datora via aă ă ă ă ă ţ ţ acestei precau ii. Pumnalill lui Maulistrac îşi atenuase efectul datorit zalelor preaţ ă

strânse şi foarte solide. Trombafior se alesese doar cu o contuzie în spate.Sim ind c este lovit pe la spate, prima sa mişcare, instinctiv a fost s se întoarcţ ă ă ă ă

şi s dea lovitur pentru lovitur . Maulistrac pl tise cu via a sa aceast ripost . Apoi,ă ă ă ă ţ ă ă acest atac viclean fusese o revela ie pentru Trombafior. Într-o str fulgerare, el în eleseţ ă ţ c ducele de Guise nu putea suporta ca secretul nefericirii sale conjugale s fie cunoscută ă de o haimana de teapa lui. El în elese asta şi imediat s-a l sat s cad pe spate, f cândţ ă ă ă ă pe mortul.

Îndat ce spadasinii ducelui plecaser , l sând pe câmpul de lupt mor i şi r ni i,ă ă ă ă ţ ă ţ Trombafior se ridic dintr-o s ritur şi o şterse cât putu de repede.ă ă ă

105



Michel Zévaco

El hot rî s mearg pentru a se ascunde la Curtea Miracolelor, unde oameniiă ă ă ducelui, bineîn eles, nu c lcau. Ceea ce f cu chiar în aceeaşi sear , dup c derea nop ii.ţ ă ă ă ă ă ţ

Şi, pentru a înşela mai bine, se pref cu a fi în c utarea unei munci oarecareă ă oferindu-şi serviciile unor anumi i cerşetori care erau şefi de band .ţ ă

Firesc, el se adresase în primul rând lui Gyl-le-Loup.Îndat ce Trombafior se g si în prezen a lui Sorrientès, Gyl-le-Loup îi l s între patruă ă ţ ă ă

ochi şi se retrase discret într-o alt camer . Dar, de cum intr în aceast camer , merseă ă ă ă ă prompt la perete, deschise o mic vizet ascuns care-i permitea s vad şi s audă ă ă ă ă ă ă ceea ce se f cea şi se spunea în camera pe care o p r sise. Şi el privi şi ascult .ă ă ă ă

Trombafior era hot rât s refuze aceast misiune, aşa cum f cuse Gyl-le-Loup. Dară ă ă ă când v zu cum clientul expune pe mas o mie de livre în frumoase piese de aur cu efigiaă ă regelui, el se gr bi s accepte.ă ă

Gyl-le-Loup, pe care Sorrientès îl chem , consim i s -i comunice lui Trombafior ziuaă ţ ă

când va trebui s ac ioneze şi, o dat treab f cut , s -i remit cealalt jum tate aă ţ ă ă ă ă ă ă ă ă sumei promise, pe care Sorrientès o num r pe loc. înainte de a ieşi, el se întoarse şi,ă ă f r s ridice vocea, cu un surâs:ă ă ă

— V previn c , dac nu v ve i îndeplini treaba sau dac ve i sc pa omul, eu voiă ă ă ă ţ ă ţ ă afla.

Gyl-le-Loup şi Trombafior r maser singuri. Trombafior se încurc în mul umiri exă ă ă ţ -agerate pe care Gyl-le-Loup le opri printr-o ridicare din umeri care însemna c treaba nuă valora mai nimic.

— Cum ai de gând s procedezi?ă Trombafior nu se l s rugat s explice cum seă ă ă aştepta el s rezolve treaba. Gyl-le-ă

Loup îl ascult cu gravitate, aprob , ad ug câteva sfaturi ascultate cu respectul ce-i eraă ă ă ă

datorat şi-l concedie spunând:— Vei trece pe aici în fiecare zi pentru a putea s - i comunic momentul când va treă ţ -

bui s ac ionezi.ă ţ— N-am inten ia s lipsesc. La dracu! Afacerea aduce un venit destul de bun pentruţ ă

ca s nu-mi cru osteneala.ă ţ Trombafior plec , Gyl-le-Loup ieşi la rândul s u. El merse în strada Truanderie, laă ă

tavern Grand-Duc. Din col ul întunecos unde se aşez , el ridic vocea pentru a comană ţ ă ă -da o sticl de vin. Gazda îns şi, frumoasa şi enigmatica Mauviette Gueule d'Or, fu aceeaă ă care-i aduse sticla de vin şi un pahar. În timp ce ea se apleca peste mas pentru a-iă umple paharul, Gyl-le-Loup îi strecur în şoapt :ă ă

— Trebuie s -l v d pe domnul cavaler.ă ăMauviette nu se clinti, ea continu s toarne vin în pahar şi, dintr-o r suflare:ă ă ă— Treci pe alee, urc la el şi aşteapt . Merg s -l caut.ă ă ăEa se înapoie la buc t rie f r grab , aruncând în dreapta şi în stânga privireaă ă ă ă ă

st pânului şi cu aerul s u serios, cu vocea sa blânda, dar foarte autoritar , ca un generală ă ă pe câmpul de lupt , dând în trecere ordine:ă

— Catho, şterge aceast mas ; Marion, la ce te gândeşti, fiica mea? Nu-i vezi peă ă acei domni care se ostenesc s - i fac semn? Loison, adun aceste c ni şi pahareă ţ ă ă ă goale...

106



Michel Zévaco

— Acum, când sunte i la curent, ce trebuie s fac?ţ ă— Ceea ce s-a stabilit între clientul t u, Trombafior şi tine, respinse categoric Raă -

gastens.— Cum, voi vre i?... se mir Gyl-le-Loup.ţ ă— De ce nu? surâse Ragastens. Numai c , atunci când va trebui s comunici ziuaă ă

când Trombafior va trebui s ac ioneze, m vei anun a pe mine, înaintea lui. Restul mă ţ ă ţ ă priveşte.

— Bine, domnule, r spunse Gyl-le-Loup care nu f cu alte observa ii.ă ă ţMai discutar câtva timp, Ragastens, f r îndoial , îl îns rcina cu vreun comision şiă ă ă ă ă

îi d du instruc iuni. Dup care se desp r ir .ă ţ ă ă ţ ă

Capitolul XXXII Cele două doamne în gri se confruntă din nou

Cele dou tentative de omor contra Rolandei dând greş din vina surorii sale, doamă -na în gri p r sise Courtille şi revenise la palatul Sorrientès.ă ă

Între cele dou surori avusese loc o explica ie agitat . Aceea care o salvase peă ţ ă Rolande, la tot ceea ce sora sa putuse s -i spun , r spunsese cu înc p ânare:ă ă ă ă ăţ

— Nu vreau s te atingi de Rolande.ă— Deoarece ac iona i ca un duşman, nu m ve i condamna dac v voi trata caţ ţ ă ţ ă ă

atare. De acum înainte ve i fi supravegheat cu stricte e şi ve i r mâne aici.ţ ă ţ ţ ă— Prizonier ?ă— Nu, spune cu r ceal funesta doamn în gri, dar nu ve i fi sl bit din ochi. Şi nuă ă ă ţ ă ă

ve i mai ieşi singur .ţ ăEra prima dat în via a lor c cele dou surori, care se iubeau cu tandre e, seă ţ ă ă ţ

vedeau desp r ite de un diferend atât de grav.ă ţDoamna în gri îl puse la curent pe Sorrientès cu cele dou eşecuri pe care le înă -

durase la Courtille.Ea încheie spunând c trebuise s dea dispozi ii pentru ca sora sa s fieă ă ţ ă

supravheat cu stricte e şi s nu poat ieşi f r asentimentul lor.ă ţ ă ă ă ăSorrientès ascult aceste ştiri nepl cute cu acelaşi calm suveran, cu aceeaşi expreă ă -

sie de nep truns. Şi, f r s -i pronun e numele, f r s spun o vorb de natur să ă ă ă ţ ă ă ă ă ă ă ă dezv luie dac cea despre care vorbea era so ia sa sau sor ei, aprobând precau iile luă ă ţ ă ţ -ate, el ajunse s se nelinişteasc :ă ă

— Nu trebuia totuşi s se recurg la prea mult asprime în privin a ei. Este soraă ă ă ţ voastr , la urma urmei şi şti i cât de mult v iubeşte şi v admir .ă ţ ă ă ă

— Fi i liniştit, spune ea cu cea mai mare seriozitate, nici eu nu vreau s fie nefericţ ă -it .ă

— Face i deci cum este mai bine, f cu el uşurat.ţ ă

108



Michel Zévaco

V zând-o ap rând, Rolande, pu in palid întreb cu vocea sa armonioas pe careă ă ţ ă ă ă nici o emo ie n-o altera:ţ

— Veni i pentru a m salva sau pentru a încerca s m lovi i?ţ ă ă ă ţ— Pentru a v salva, spune ea cu gravitate. Rolande nu tremura, nu se temea deă

nimicPentru ea. Dar, sub calmul s u aparent era tulburat în mod ciudat. Era întotdeaunaă ă

astfel atunci când se g sea în prezen a unei doamne în gri.ă ţŞi asta este de în eles: ea nu ştia niciodat dac o avea în fa a ei pe cea bun , ceaţ ă ă ţ ă

care-i promisese s vegheze asupra ei şi care-şi inuse cinstit cuvântul sau pe cea fuă ţ -nest , cea care o urm rea cu o ur neîndur toare. Ea întreb cu candoare:ă ă ă ă ă

— Nu-mi spune i cui trebuie s adresez recunoştin a mea, care este profund , sinţ ă ţ ă -cer şi pe care nimic n-o va putea schimba? Jocelynei, Hermosei?ă

— În eleg crunta voastr încurc tur , suspin vizitatoarea, dar re ine i asta: pe patţ ă ă ă ă ţ ţ -

ul de moarte, am f cut doamnei de Hautfort, mama mea care, vai! Ghicise instincteleă rele ale surorii mele, jur mântul de a veghea asupra ei, de a o conduce, de a o proteja,ă de a repara în m sura puterilor mele r ul pe care ar putea s -l fac şi de a n-o tr daă ă ă ă ă niciodat . Tocmai pentru a nu m abate de la acest jur mânt sfânt veghez asupra voasă ă ă -tr . Pentru a nu-l înc lca tr dându-mi sora, nu v voi spune dac eu sunt Jocelyne sauă ă ă ă ă Hermosa.

Rolande sim i c ea avea dreptate şi nu insist . Atunci doamna în gri vorbi. Eaţ ă ă povesti conversa ia pe care o surprinsese în aceeaşi zi între Sorrientès şi funesta doamţ -n în gri. Ea d du am nuntele cele mai precise asupra atentatului c ruia trebuia s -iă ă ă ă ă cad victim Henri al III-lea şi încheie spunând:ă ă

— V întreba i probabil în ce m sur moartea regelui poate s v intereseze? Pentruă ţ ă ă ă ă

c , regele mort, sora mea va fi atotputernic . Atotputernic , auzi i? Adic îi va fi uşor să ă ă ţ ă ă ob in contra voastr o judecat care s v resping revendic rile şi s v condamne laţ ă ă ă ă ă ă ă ă ă orecluziune veşnic într-o m n stire unde ve i fi îngropat de vie. V întreba i, de asemeă ă ă ţ ă ă ţ -nea, f r îndoial , ce pute i face pentru a împiedica acest oribil atentat contra regelui.ă ă ă ţ Este foarte simplu: trebuie s -l anun a i pe domnul de Ragastens care va ac iona cum vaă ţ ţ ţ considera mai bine.

— Vai! Doamn , suspin Rolande, domnul de Ragastens este mort. Voi şti i bineă ă ţ asta.

Proferând aceast minciun , ea nu se putu împiedica s roşeasc şi s întoarcă ă ă ă ă ă

ochii. Doamna în gri îi v zu stânjeneal şi surâse:ă ă— Nu şti i s min i i. Şi foarte amabil :ţ ă ţ ţ ă— Trebuie s fi i atent la asta. Şi eu îl credeam pe domnul de Ragastens mort. Şiă ţ ă

şti i cine m-a informat c nu era? Voi.ţ ă— Eu, Dumnezeule! protest Rolande.ă— Voi, repet doamna în gri cu mai mult convingere.ă ăŞi ea explic :ă— V cunosc suficient pentru a şti c sunte i dintre acelea care, atunci când şi-auă ă ţ

dat inima, nu şi-o iau niciodat înapoi. Or, privi i-v , Rolande: crede i c dac b rbatul peă ţ ă ţ ă ă ă care l-a i ales era într-adev r mort, a i avea o expresie atât de calm , atât de indiferenţ ă ţ ă -

110




t ? Nu, nu-i aşa?... Trebuie s fi i atent la asta, v spun eu. Dac va vedea sora mea, eaă ă ţ ă ă ă ar fi f cut aceeaşi observa ie ca şi mine. Ea s-ar fi l murit c şi mine. Şi ea ar fi ac ionată ţ ă ă ţ în consecin . Fie ce-o fi, eu nu v cer s m rturisi i c domnul de Ragastens este în viţă ă ă ă ţ ă -a . Dar sus ine i-o într-un mod care s -l fac pe oricine s v cread . Acum sunte iţă ţ ţ ă ă ă ă ă ţ avertizat , am f cut ceea ce am putut. Restul v priveşte.ă ă ă

Şi, f r s aştepte un cuvânt de mul umire, ea se îndrept spre poart , înso it deă ă ă ţ ă ă ţ ă Rolande şi to i ai ei. Marasquin deschide, ea d un ultim şi dublu avertisment:ţ ă

— Nu ieşi i... Spune i domnului de Ragastens c ave i aceste informa ii de laţ ţ ă ţ ţ aceeaşi femeie care, ajutându-l s evadeze din palatul Sorrientès, i-a spus dou cuvinteă ă privind misterioas şi îngrozitoarea treab pe care o îndeplineşte Pinacle la Luvru. El,ă ă care ştie c n-am min it atunci, va în elege c nu mint nici ast zi.ă ţ ţ ă ă

Ea se avânta pe drum şi disp ru.ăA doua zi diminea , atunci când funesta doamn în gri veni s-o elibereze pe soraţă ă

sa, ea g si z vorul împins pân la cap t, aşa cum îl pusese ea îns şi în ajun. Iar sora sa,ă ă ă ă ă cu un surâs enigmatic pe buze, aştepta cu r bdare s fie eliberat , brodind.ă ă ăDup aceast vizit a doamnei în gri, a urmat plecarea lui Jehan Géhenne la Curteaă ă ă

Miracolelor unde avu o convorbirte cu Gyl-le-Loup. Dup care, groparul-poet se întoarseă la Courtille şi Gyl-le-Loup merse la tavern Grand-Duc, la Mauviette Gueule d'Or, unde l-ăam v zut deja o dat .ă ă

Ceea ce a f cut ca Ragastens s cunoasc hot rârile lui Sorrientès la dou zeci şi paă ă ă ă ă -tru de ore dup ce fuseser luate, aşa cum aflase de inten ia sa de a-l omorî pe Pinacleă ă ţ prin Trombafior.

Capitolul XXXIII Pregătiri dubioase

Pe durata zilelor urm toare, a Sorrientès desf şur o activitate extraordinar . Înă ă ă ă fiecare zi, fie la el acas , fie la palatul Guise, el avu lungi şi secrete convorbiri cu duceleă care, de partea sa, nu st tea inactiv.ă

O dat terminate convorbirile cu Guise, Sorrientès, îmbr cat foarte simplu, cu nasulă ă înfundat în gulerul mantalei, seara, începu s fac vizite misterioase la un num r considă ă ă -

erabil de persoane apar inând tuturor mediilor sociale, dar mai cu seam clerului şiţ ă burgheziei.

Dar asta nu este totul, el merse s -i vad pe conduc torii diverselor corpora ii: mariă ă ă ţ -narii, m celarii, negustorii şi al ii. În fine, el discut cu numeroşi clerici: Guillaume Roseă ţ ă şi Maurice Poncet, predicatori care se f ceau remarca i prin violen a atacurilor lor, de laă ţ ţ amvon, contra regelui, cu Jean Prevost, paroh de Saint-Séverin; Jean Boucher, paroh deSaint-Benoist; Jean Pelletier, paroh de Saint-Jaeques-la-Bouehefie; Jean Guincestre, parohde Saint-Gervais, mergând de la Cetate la Universitate, de la Universitate în oraş.

111



Michel Zévaco

În acest timp, Guise avea lungi conferin e cu membrii familiei sale, cu c pitanii s i,ţ ă ă cu o mul ime de predicatori, de preo i, de c lug ri, de membri ai Parlamentului, de oaţ ţ ă ă -meni din marea burghezie.

Toate aceste demersuri, oricât de bine erau ascunse, nu puteau trece completneobservate. Cei care participaser la aceste misterioase convorbiri nu p strau întreagaă ă discre ie dorit . A rezultat c se p l vr gea straşnic în rândul popula iei, unde se maniţ ă ă ă ă ă ţ -fest o agita ie care creştea f r încetare. Circulau zvonuri dintre cele mai ciudate, f ră ţ ă ă ă ă s se indice nimic precis şi f r s se poat spune de unde plecau pentru a face înconjuă ă ă ă ă -rul oraşului cu o rapiditate surprinz toare.ă

O dat , 10 august, revenea f r încetare pe toate buzele. Nimeni n-ar fi putut spuneă ă ă cu exactitate ce urma s se întâmple la acest 10 august apropiat. Dar nu era un pariziană care s nu jure c în acea zi se vor produce evenimente formidabile. Şi cum tot oraşulă ă ştia acum c , chiar în ziua aceea, regele va organiza o mare s rb toare la Luvru, seă ă ă

f cea o apropiere între ceremonie şi evenimentele scontate.ă Între timp, acest întâi august, aşteptat cu atâta ner bdare, sosise în sfârşit. Dis-de-ădiminea , Sorrientès îl chemase pe Pinacle şi se închisese cu el în cabinetul s u. Aici, elţă ă se inform cu ardoare:ă

— Ei bine! Regele?Sigur de el, cu o indiferen sinistr , Pinacle afirm :ţă ă ă— Boala se va declara înainte de sfârşitul zilei.— Voi merge ast zi la Luvru, declar Sorrientès. Vreau s fiu acoloă ă ă . Vreau s v d cuă ă

proprii mei ochi.— Ve i vedea, monseniore şi v ve i convinge. Va trebui probabil s v înarma i cuţ ă ţ ă ă ţ

r bdare şi s v prelungi i vizita la Luvru. Eu nu pot, în elege i, s precizez la ce or seă ă ă ţ ţ ţ ă ă

vor manifesta primele simptome.— Nu conteaz , spune Sorrientès, voi merge totuşi. Voi merge cu ducele de Guiseă

care, de asemenea, vrea s fie acolo.ă— Cu privire la monseniorul duce de Guise, monseniorul îmi permite s -i comunic oă

observa ie pe care am f cut-o?ţ ă— Vorbeşte, consim i Sorrientès cu bun voin .ţ ă ţă— Ei bine! Monseniore, parcurgând str zile, am auzit c toat lumea vorbeşte deă ă ă -

spre un eveniment însemnat care urmeaz s se produc pe 10 viitor.ă ă ă— Ei bine? f cu Sorrientès cu o naivitate admirabil jucat .ă ă— Ei bine! Monseniore, continu Pinacle, noi ştim c acest eveniment însemnat deă ă -

spre care vorbeşte poporul, este moartea regelui care, dup toate probabilit ile, se vaă ăţ produce în ziua aceea.— De acord, f cu Sorrientès cu un surâs enigmatic, dar tot în ziua aceea, monseă -

niorul de Guise se va proclama rege. Acesta este, mi se pare, un eveniment şi mai însemnat decât moartea regelui.

— În mod sigur, relu Pinacle care se posomorî şi mai mult. Nu vi se pare c acestă ă brav popor va face repede leg tura între aceste dou importante evenimente: moarteaă ă regelui şi în l area pe tron a ducelui de Guise? Se va trage în mod obligatoriu concluziaă ţ c ducele cunoştea dinainte data exact a mor ii regelui. De aici pân la a-i atribuiă ă ţ ă aceast moarte, nu va fi decât un pas care va fi repede f cut. Dar, eu îi cunosc bine peă ă

112




parizieni, monseniore: chiar din momentul când~ vor face aceast remarc , acela peă ă care-l numesc marele Henri va deveni pentru ei asasinul regelui. Şi ei nu vor permiteniciodat ca acest asasin s urce pe tronul celui asasinat.ă ă

Sorrientès îl l sase s vorbeasc , cu surâsul s u enigmatic pe buze. Când v zu c aă ă ă ă ă ă terminat, el se îndrept şi fixând asupra lui str lucirea ochilor s i de foc, cu o voceă ă ă t ioas , el l s s cad ca o lovitur de secure:ă ă ă ă ă ă ă

— Dar eu sper s se întâmple astfel. La nevoie, oameni ai mei vor a â a aceast fuă ţ ţ ă -rie şi aceast revolt . Guise va fi şi va r mâne asasinul regelui. Şi când se va prezentaă ă ă pentru a culege coroana regal din sângele victimei sale, mul imea indignat se va ridiă ţ ă -ca înaintea lui, care fu idolul ei, cum ai spus-o atât de bine şi-l va sfâşia cu din ii. Şi cumţ acestei ri îi trebuie un st pân, cum nu mai poate fi vorba de Valois, neam epuizat, cumţă ă nu mai poate fi vorba de Bourboni, care sunt eretici, aceast coroan îmi va reveni mie,ă ă care nu sunt amestecat cu nimic în asasinarea regelui. Nici m car nu va fi nevoie s mă ă ă

aplec pentru ca s-o ridic. Voi fi rugat în genunchi s-o primesc.Ame it de succesul iminent şi pe care-l credea asigurat, el se l sase transportatţ ă pân la a-i dezv lui lui Pinacle, uluit de admira ie, gândurile sale cele mai secrete. Îşiă ă ţ revenea deja în fire şi regret c vorbise. Un cuvânt al lui Pinacle, acum, putea s ducă ă ă ă la pr buşirea acestui eşafodaj atât de încet şi de laborios elaborat în umbr . El în eleseă ă ţ asta prea târziu, el dori s repare, cel pu in în parte, r ul pe care-l f cuse asigurându-şiă ţ ă ă complicitatea celui care devenise confidentul s u cel mai apropiat. Şi, cu o bun voină ă ţă semea , el îl concedie spunând:ţă

— Merge i, domnule Pinacle şi nu uita i c în ceea ce v priveşte, nu s-a schimbatţ ţ ă ă nimic. Orice s-ar întâmpla, ve i fi ministru.ţ

Îndat ce ieşise, Sorrientès îşi spuse:ă

"Am avut limba prea lung . Acum, dac regele tr ieşte sau moare, trebuie ca acestă ă ă om s dispar . Ştie prea multe".ă ă

El se gândi o secund şi hot rî:ă ă"Chiar în aceast sear , îl voi înştiin a pe Gyl-le-Loup c omul s u poate ac ionaă ă ţ ă ă ţ

mâine".

Capitolul XXXIV Trombafior acţionează

Sorrientès urc pe cal şi, cu mica sa escort obişnuit , se îndrept spre palatulă ă ă ă Guise.

Acolo, de asemenea, se tr ia în aşteptarea febril a faimosului eveniment despreă ă care vorbea poporul. Numai c , aici, câ iva apropia i, al c ror devotament rezista laă ţ ţ ă orice, cunoşteau adev rul. Ceilal i nu ştiau nimic, dar ghiceau despre ce este vorba. Şiă ţ unii şi al ii îşi p zeau cu pruden limba şi, dac n-ar fi fost decât dup ei, desigurţ ă ţă ă ă poporul n-ar fi avut de ce s se agite aşa cum o f cea.ă ă

113



Michel Zévaco

La palatul Guise, se discuta pe ascuns despre o întrunire care trebuia s se ină ţ ă chiar a doua zi. Se vorbea pe ocolite despre hot râri de cea mai mare importan ce voră ţă fi luate la aceast întrunire la care nu trebuia s asiste decât familia ducelui, câ iva dină ă ţ -tre c pitanii s i şi cei mai decişi dintre partizanii s i.ă ă ă

Lucru straniu, care nu atrase aten ia nim nui, aceast întrunire, care interesaţ ă ă înainte de toate pe lorreni şi unde trebuia s fie luate astfel deă hot râri care în caz de ină -succes puteau s -i duc pe to i la eşafod, aceast întrunire urma s se in seara laă ă ţ ă ă ţ ă palatul Sorrientès şi nu la palatul Guise sau în una din nenum ratele m n stiri devotateă ă ă cardinalului de Guise, care era abate de Cluny, cea mai important dintre aba iile regată ţ -ului.

C Sorrientès avea interes ca aceast întrunire s se in la el acas , asta mi seă ă ă ţ ă ă pare sigur. Dac el reuşise s -l conving pe Guise c trebuia s fie astfel, nu vom ezitaă ă ă ă ă s spunem c asta era extraordinar. Fie ce-o fi, încrederea pe care Guise, familia şi partiă ă -

zanii s i o aveau în el era atât de mare, încât g seau foarte normal ca lucrurile s se peă ă ă -treac în felul acesta.ăGuise şi Sorrientès plecar la Luvru. Escorta lui Guise era mai numeroas decât deă ă

obicei şi mai fastuoas , mai remarcabil ca niciodat . Guise şi Sorrientès mergeau înă ă ă frunte, unul lâng altul. Ei trebuir s - i in caii. la pas. Îndat ce Guise ap ru în strad ,ă ă ă ţ ţ ă ă ă ă el fu salutat prin manifest ri delirante:ă

— Tr iasc Guise!... Tr iasc marele Henri!... Tr iasc sus in torul bisericii!...ă ă ă ă ă ă ţ ăAceste aclama ii fur imediat urmate de completarea lor obligatorie:ţ ă— Moarte ereticilor!... Moarte calviniştilor!...Şi poporul care scotea aceste aclama iiţ frenetice de tr iasc , urmate de strig te deă ă ă

moarte, se îmbrâncea la trecerea lor pentru a vedea mai de aproape, pentru a-l atinge şi

a-l aclama din nou pe cel care era idolul s u.ăGuise str lucea, radios, surâzând femeilor, îşi ridica p l ria c tre b rba i pe care-iă ă ă ă ă ţ

numea: "Prietenii mei... Bunii mei prieteni!..." Şi lui Sorrientès care, al turi de el, surâdeaă enigmatic, lui Sorrientès care, probabil, organizase aceast manifesta ie, plin de bucurieă ţ şi de trufie, îi strecur în şoapt :ă ă

— Ce se întâmpla cu ei? Nu am v zut niciodat o izbucnire asem n toare! Ah! Î iă ă ă ă ţ bucur sufletul s te sim i iubit astfel de un atât de brav popor!ă ă ţ

Guise fu astfel înso it pân la Luvru de aclama iile unei mul imi în delir care mergeaţ ă ţ ţ pe urmele sale.

De altfel, Henri al III-lea nu vorbea decât despre s rb toarea pe care avea de gândă ă

s-o dea la 10 august. El promitea minuni despre care vorbi mult timp. În fond, nu numaic era bine dispus, dar şi p rea c se simte înc admirabil. Guise, pu in descump nit,ă ă ă ă ţ ă privea pe furiş la Sorrientès. Iar Sorrientès, vag îngrijorat, îl întreba din ochi pe Pinacle,prezent şi el, care cu un semn din cap îl linişti p rând a spune: "Aştepta i, ave i r bdare".ă ţ ţ ă

Şi ei aşteptar . Regele, cu o elocven inepuizabil , enumera distrac iile pe careă ţă ă ţ avea de gând s le ofere invita ilor s i, binevoind s consulte pe "bunul s u v r" şi peă ţ ă ă ă ă "marele s u prieten, domnul ambasador".ă

Şi deodat , în mijlocul enumer rii programului s rb torii sale, el se opri. L-au v zută ă ă ă ă tremurând, scuturat de un frison puternic. Cu din ii cl n nind, el pronun cu greutate,ţ ă ţă ţă ducând mâinile la gât şi la piept:

114



Michel Zévaco

F r s b nuiasc faptul c era urm rit pas cu pas, Pinacle sosi la poarta Saint-Honă ă ă ă ă ă ă -oré şi se întoarse la stânga. Locul era pustiu dup dorin . Trombafior îl alesese în peră ţă -fect cunoştin de cauz .ă ţă ă

El îl l s pe Pinacle s se îndep rteze de poarta Saint-Honoré; când îl v zu ajunsă ă ă ă ă unde dorea el, se încorda şi s ri cu pumnalul în mân .ă ă

Ragastens s ri în acelaşi timp cu el. Şi, avântându-se, el lans lui Pinacle acestă ă avertisment:

— Aten ie, domnule, v atac din spate.ţ ă ăPinacle era curajos când nu era vorba de― Ragastens. El f cu un salt într-o parte,ă

scoase pe loc sabia şi f cu fa agresoruluiă ţă .El n-avu nevoie s se-ncaiere. Ragastens c zuse asupra lui Trombafior înainte caă ă

acesta s -l loveasc pe Pinacle: în momentul în care tâlharul ridica bra ul pentru a lovi,ă ă ţ el primi o lovitur formidabil în ceafa care-l f cu s se clatine şi-l trimise s se întind înă ă ă ă ă ă

mijlocul str zii. Înainte de a-şi reveni din surpriz , Ragastens s ri asupra lui, îi lu pumă ă ă ă -nalul şi-l arunc în şan . Trombafior se ridic imediat şi, spumegând de furie, f cu faă ţ ă ă ţă acestui agresor care c zuse, asupra lui pe neaşteptate.ă

Cu vocea sa ironic , Ragastens îl sf tui:ă ă— Pleac , este cel mai bun lucru pe care-l ai de f cut.ă ăAtunci, Pinacle îl recunoscu. Şi el r mase intuit locului, cu p rul zbârlit, cu ochiiă ţ ă

r t ci i, îngrozit, cu creierul gol.ă ă ţ Trombafior îl recunoscu de asemenea şi scrâşni din din i:ţ— Cavalerul blestemat!... De aceast dat , te voi doborî!...ă ăEl încerc s scoat sabia. Ragastens nu-i l s timp. El îşi proiect pumnii unul după ă ă ă ă ă ă

altul cu o rapiditate fantastic . Şi o grindin de lovituri se ab tu asupra capului lui Tromă ă ă -

bafior. Ragastens încet s loveasc . Îl apuc de gât şi-l zgâl âi cu putere, aruncându-i înă ă ă ă ţ fa , într-un hohot de râs:ţă

— Pleac ! Dar pleac o dat ! Vezi bine, c te iert.ă ă ă ăEl îl întoarse dintr-o mişcare şi cu o for irezistibil îl proiect înainte, aproapeţă ă ă

zburând. Şi Trombafior, cu sângele âşnind pe nas şi pe gur , fugi cât îl ineau picioarele,ţ ă ţ la întâmplare, f r s ştie încotro. În fa a bisericii Saint-Honoré, aproape în fa a str ziiă ă ă ţ ţ ă Champ-Fleuri, se afla stâlpul infamiei. El c zu la baza acestui stâlp, doborât de furie şi deă ruşine mai degrab decât de loviturile primite şi r mase întins f r cunoştin .ă ă ă ă ţă

Îndat ce se v zu singur cu Pinacle, Ragastens se întoarse spre el şi cu un surâsă ă ironic:

— Ei bine! Maestre, cred c -mi datora i mult recunoştin .ă ţ ă ţă— Voi, bâigui Pinacle cu mintea tulburat , voi! În via !ă ţă— Eu însumi, surâse Ragastens, viu şi destul de s n tos, dup cum vede i.ă ă ă ţ— Voi, repet Pinacle f r s prea ştie ceea ce spunea, voi care îmi salva i via a!ă ă ă ă ţ ţ—- Cred c da, ironiza Ragastens.ă— Dar pentru ce, url Pinacle, înnebunit de-a binelea, pentru ce m-a i salvat?ă ţRagastens se apropie de el. Pinacle, f r s -şi dea seama, inând înc sabia înă ă ă ţ ă

mân , îi v zuă ă expresia atât de teribil încât se d du înapoi pân când, întâlnind peretele,ă ă ă se opri cl n nind din din i. Atunci Ragastens îl atinse cu vârful degetului şi, cu o voce deă ţă ţ ghea , explic :ţă ă

116




— Pentru c -mi apară ţii. Pentru c trebuie s mori de mâna mea.ă ă— Omoar -m numaidecât, hohoti Pinacle, nebun de groaz .ă ă ă— Nu, protest Ragastens cu aceeaşi inflexiune de ghea , te voi omorî când voiă ţă

crede eu de cuviin . Fii sigur, asta va fi curând. Asta se va întâmpla la 10 august, la Luţă -vru, unde i-am dat întâlnire st pânului t u Sorrientès. Pân atunci, fugi.ă ă ă

Cu degetul, la întâmplare, îi indic strada Saint-Honoré. Iar Pinacle se supuse, se înă -dep rt împleticindu-se, f r s -şi dea seama c întorcea spatele palatului Sorrientès,ă ă ă ă ă ă unde se îndrepta când aceast extraordinar aventur d duse peste el.ă ă ă ă

Capitolul XXXV Întâlnire neplăcută

Când Pinacle se pierduse în dep rtare, Ragastens porni cu mersul s u suplu şi degaă ă - jat ce-i era 'caracteristic. Curând se opri în fa a intr rii palatului Sorrientès. El c ut unţ ă ă ă intrând unde se ghemui şi se aranja cât putu mai bine, ca omul care ştie c va r mâneă ă mult timp la pând şi care, f r s caute s stea comod, ine totuşi s -i fie cât mai pu ină ă ă ă ă ţ ă ţ

incomod posibil.Îl vom l sa în aşteptarea sa plictisitoare şi vom reveni un moment la Trombafior peă care îl l sasem leşinat lâng acest stâlp al infamiei care se ridica în fa a bisericii Saint-ă ă ţHonoré.

C zuse noaptea atunci când uşa sinistrului monument se deschise. Trei b rba iă ă ţ ieşir dintre care unul inea în mân un felinar aprins. Acest b rbat era c l ul: meşterulă ţ ă ă ă ă Tornebise. Ceilal i doi erau cele dou ajutoare ale sale. Uriaşul Médard Sang-de-Boeuf şiţ ă vicleanul usc iv Simon Bec-de-Lièvre.ăţ

Meşterul Tornebise, în negru, izbi cu piciorul corpul lui Trombafior, care nu d deaă înc semn de via şi bomb ni:ă ţă ă

— S -l ia dracu pe be ivul care vine s doarm aici.ă ţ ă ă

El p şi peste corp şi începu s se îndep rteze. Un gând subit îl f cu s se întoarc .ă ă ă ă ă ă Proiect lumina felinarului s u asjapra figurii celui pe care-l luase drept be iv. Îl apuc ună ă ţ ă tremurat violent încât felinarul, la cap tul bra ului s u enorm, începu s danseze ca oă ţ ă ă frunz agitat de furtun . Îl recunoscuse pe Trombafior. Trombafior cu care trebuie că ă ă ă avea o socoteal teribil de reglat, judecând dup emo ia cumplit care-l tulbur .ă ă ă ţ ă ă

El ridic sabia lui Trombafior şi o întinse unuia dintre ajutoarele sale. La centur , elă ă avea mai multe frânghii solide, noi. Alese una. Cu gesturi m surate, f r grab , el mă ă ă ă ă-sur din ochi lungimea frânghiei, trase de ea pentru a se asigura de rezisten a ei. Satisă ţ -

117




Capitolul XXXVI Casa călăului

În Cetate, pe malul râului, în apropierea podului Saint-Michel, în consecin nu deţă -parte de Palat, singur , ca un loc ciumat de care nimeni nu se apropie, se ridica o casă ă cu înf işare modest , dar care p rea foarte solid . În fa a acestei case se oprir Simonăţ ă ă ă ţ ă Bec-de-Lièvre şi Médard Sang-de-Boeuf, sus inându-l pe Trombafior.ţ

Meşterul Tornebise scoase o cheie din buzunar, deschise uşa şi, reluându-şi feli-narul, îşi concedie cu un gest ajutoarele care se îndep rtar glumind. El se întoarse spreă ă Trombafior.

— Intr , spune el cu o voce care p rea foarte calm .ă ă ă

Şi Trombafior se supuse înc o dat , pasiv, f r s spun un cuvânt. P rea lipsit deă ă ă ă ă ă ă orice gând şi de orice voin . Nici un sentiment de revolt , nici m car acel instinct deţă ă ă conservare care face ca înecatul s se aga e de cel mai mic p i, nu se men inea în el.ă ţ ă ţ Era descurajarea complet . Probabil, în cele din urm , aceast descurajare şiă ă ă această n ucire proveneau din convingerea absolut c era în mod implacabil pierdut şi c nici oă ă ă ă putere omeneasc nu-l putea smulge destinului s u care era hot rât. Ceea ce este sigur,ă ă ă este c dac meşterul Tornebise i-ar fi ordonat s sar în râu sau s se arunce pe c ră ă ă ă ă ă -buni aprinşi, s-ar fi supus cu aceeaşi pasivitate inconştient .ă

Trombafior intr deci cu pas eap n de automat. În spatele lui, meşterul Tornebiseă ţ ă încuie uşa, înfund cheia în buzunar şi puse felinarul pe o mas .ă ă

Meşterul Tornebise izbucni într-un râs îngrozitor spunând:

— Ba bine c nu! Ai vrea s te lovesc, ai?... Te gândeşti c vei sc pa cu o nenorocită ă ă ă ă lovitur de pumn!... Nu, m voi p zi s te omor dintr-o singur lovitur . Tu vei muri de oă ă ă ă ă ă moarte care va veni cu o încetineal nemaipomenit . Supliciul t u va dura zile şi zile,ă ă ă poate s pt mâni. Po i s m crezi pe cuvânt. Eu m pricep, am calculat treaba în aşa felă ă ţ ă ă ă încât s dureze cât mai mult timp posibil.ă

Era însp imânt tor s vezi şi s auzi. Acea raz de luciditate care aprinsese înă ă ă ă ă Trombafior speran a de a sfârşi dintr-o lovitur , se stinse brusc. El începu din nou sţ ă ă tremure, s -i cl n ne din ii. C zu din nou în inconştien a sa n uc , înc o scutur tur caă ă ţă ţ ă ţ ă ă ă ă ă aceasta şi ar fi c zut fulgerat.ă

Meşterul Tornebise îl examin cu o bucurie s lbatic . El îl lu de bra şi îl împinseă ă ă ă ţ

spre a doua camer , poruncindu-i cu o blânde e sinistr :ă ţ ă— Intr aici. Totul este preg tit pentru a te primi cum se cuvine... Şi de mult timp.ă ăIar Trombafior intr , mai mult împins de meşterul Tornebise decât dup propria luiă ă

voin .ţă— Vezi, nu te-am min it, totul este preg tit pentru primire... Vino şi te aşeaz peţ ă ă

acest scaun, aici... Pentru tine l-am f cut cu propriile mele mâini şi l-am fixat unde este.ă Sunt ani de când te aşteapt ... Ştiam bine c într-o zi vei veni s te aşezi pe el. A durată ă ă mult timp dar tu ai venit, totuşi... Aşeaz -te, dac - i spun.ă ă ţ

Trombafior c zu distrus pe scaunul fatal.ă

119



Michel Zévaco

Cu gesturi iu i, precise, f r grab , dar cu o îndemânare extraordinar , meşterulţ ă ă ă ă Tornebise îi dezleg mâinile, manevr numeroasele curele care-l înconjurau şi, cât aiă ă clipi din ochi, Trombafior se g si bine aranjat, cu spatele sprijinit de un stâlp, atât deă strâns legat încât îi era imposibil s schi eze cea mai mic mişcare.ă ţ ă

Trombafior îl privea pe c l u cu ochi imenşi, ochi înfricoşa i de spaim , ochi de nebă ă ţ ă -un.

Dup un moment de t cere, meşterul Tornebise relu cu o voce domoal , f ră ă ă ă ă ă vlag , îndep rtat :ă ă ă

— N-o aveam decât pe ea... aceea pe care tu mi-ai luat-o. Era bucuria c minuluiă meu, soarele existen ei mele întunecate. Ea te-a v zut pe tine, tân r, frumos, fercheş şiţ ă ă s-a îndr gostit, nefericit !... Pe mine nu m luase decât pentru c era cochet şi c mă ă ă ă ă ă ă ştia bogat. Ignor m asta atunci... Tu ai v zut-o împodobit cu bijuterii pre ioase. Tu nu oă ă ă ţ iubeai. Dar tu ai crezut-o bogat şi i-ai spus c banii pe care presupuneai c -i are suntă ţ ă ă

buni de pus mâna pe ei. Tu i-ai f cut semn. Şi ea te-a urmată luând, la sfaturile tale, toatebijuteriile pe care i le d ruisem şi to i banii pe care i-a g sit în cas .ă ţ ă ăEl se opri şi r sufl greu, cu ochii pierdu i în gol, absorbit de amintirea celei pe careă ă ţ

o mai iubea înc , în pofida tr d rii ei. Apoi relu cu vocea sa domoal , monoton :ă ă ă ă ă ă— Atâta timp cât a avut bani şi bijuterii de vândut, ea a crezut c o iubeai, aşa cumă

eu crezusem c m iubeşte. Veni o zi când ultima moned scoas din vânzarea ultimeiă ă ă ă bijuterii se risipi. Atunci tu ai condus-o la Val d'Amour, printre prostituate. Şi i-ai spus:"F ca ele şi adu-mi bani." Atunci, asta a fost infernul. O snopeai în b taie dac nuă ă ă aducea suma stabilit de tine. O snopeai din nou în b taie, mai tare înc , când refuz s -ă ă ă ă ăi execute ordinele şi s exercite ruşinoasa meserie pe care tu i-ai impus-o. Într-o zi aiţ ă

lovit-o atât de tare şi atât de mult timp, încât ea a murit.

El se opri înc o dat şi r mase un moment gânditor. Brusc, se ridic şi, cu voceaă ă ă ă schimbat , într-un morm it, furios:ă ă

— Dac ai fi iubit-o, eu nu spuneam nimic, nu te c utam pentru a te omorî. Dar tu n-ă ăai iubit-o niciodat , tu ai zdrobit-o, ai furat-o şi în cele din urm ai asasinat-o cu sângeă ă rece, cu r utate, ca o brut feroce ce eşti. Pentru asta vei pl ti prin torturi pe care nicioă ă ă -dat un condamnat nu a îndurat ceva asem n tor în camera de supliciu.ă ă ă

El îi întoarse brusc spatele, ca şi cum se temea c nu poate rezista tenta iei de a-lă ţ sugruma. Merse la perete şi, liniştit, temeinic, alese dintre nenum ratele instrumente deă tortur care erau ag ate acolo.ă ăţ

Dac l-ar fi observat pe Trombafior, nu şi-ar mai fi dat atâta osteneal .ă ă

Îngrozitoarele preg tiri ale c l ului sfârşiser prin a-i tulbura mintea atât de puteră ă ă ă -nic zdruncinat . El n-a c zut fulgerat. Dar devenise subit nebun. Nebun de team . Acumă ă ă el fredona leg nându-şi capul. Deodat , el izbucni într-un râs strident.ă ă

— Hei! se mir meşterul Tornebise, ce l-a apucat?ăEl se întoarse. Trombafior îl privea cu ochi goi râzând mereu cu râsul s u timp.ăNeliniştit, meşterul Tornebise se apropie repede de el şi-l cercet cu aten ie.ă ţ— Oh! f cu el cu un accent de regret inexprimabil, va sc pa el oare de r zbunareaă ă ă

mea?

120




El îl inu pe Trombafior sub observa ie. Îi puse întreb ri, îi întinse capcane, c ci seţ ţ ă ă îndoia. Merse pân acolo încât îl dezleg şi-l l s liber.ă ă ă ă

Trombafior merse şi se aşez pe vine în fa a reşoului şi-şi întinse mâinile deasupraă ţ c rbunilor aprinşi cu strâmb turi ale fe ei şi morm ieli de satisfac ie. Dar nu încerc să ă ţ ă ţ ă ă plece. Şi dup ce îşi înc lzise mâinile, începu s se joace chiar cu acele instrumente deă ă ă tortur care-l înnebuniser .ă ă

Meşterul Tornebise îl privi pân la rev rsatul zorilor.ă ă— Hai, Dumnezeu a vorbit, Dumnezeu a lovit, spune el. N-am decât s m înclin înă ă

fa a sfintei sale voin e.ţ ţEl merse la perete, lu o frânghie, prima care-i c zu în mân . Îi f cu un la şi o trecuă ă ă ă ţ

printr-un scripete ag at de tavan. Sub la plas un scaun, îl lu pe Trombafior de mânăţ ţ ă ă ă şi-l conduse la acest scaun. Şi, f r asprime, cu aceeaşi voce stins :ă ă ă

— Urc , spune el.ă

Temându-se c nebunul nu în elege ordinul pe care i-l d duse, îl prinse de sub bra eă ţ ă ţ şi-l ridic . Nebunul consim i cu bun voin la ceea ce consider ca pe un joc şi urc peă ţ ă ţă ă ă scaun.

Prompt, meşterul Tornebise îi trecu la ul în jurul gâtului, înf şur frânghia în jurulţ ă ă încheieturii mâinii şi d du o lovitur de picior scaunului care se rostogoli la câ iva paşiă ă ţ distan . Aparent f r efort, corpul fu ridicat pân la tavan, înf şur frânghia în jurul unuiţă ă ă ă ă ă piron gros fixat în perete şi ieşi, l sându-l pe Trombafior spânzurat de tavan, cu limbaă scoas , scuturat înc de ultimele tres riri ale agoniei.ă ă ă

Capitolul XXXVII Conspiraţia lui Guise

Trebuie s revenim câteva ore în urm , în aceeaşi sear de 2 august. Vom p trundeă ă ă ă în palatul Sorrientès c tre momentul când cavalerul de Ragastens se aşezase la pând înă ă fa a por ii.ţ ţ

V zut de afar , palatul p rea adormit. Nici o fereastr nu era luminat . Totul era înă ă ă ă ă -tunecat, liniştit. Cu toate acestea, în marele cabinet al lui Sorrientès se înghesuia odestul de numeroas societate. Acest cabinet era luminat de o duzin de lumin ri, dară ă ă

cum obloanele erau închise, grelele perdele trase, nici cea mai mic raz de lumin nuă ă ă se strecura în afar . Cum cabinetul era foarte mare, cele câteva lumin ri aprinse erau ină ă -suficiente pentru a lumina convenabil, domnea acolo o semiobscuritate care d dea acesă -tei întruniri un aer de mister destul de tulbur tor.ă

Nu erau aici decât aprigi şi decişi partizani ai lui Guise. Sau cel pu in oameni careţ erau considera i ca atare. Familia era complet : cei doi fra i, Mayenne şi cardinalul deţ ă ţ Guise, verii: d'Aumale şi d'Elboeuf, chiar şi socrul, ducele de Nemours. Nici o femeie. Celpu in, nici un costum de femeie.ţ

121



Michel Zévaco

"În sfârşit, sunt rege!"Cu acelaşi surâs enigmatic, Sorrientès spuse simplu:— ine i, monseniore, vede i voi înşiv .Ţ ţ ţ ăGuise apuc scrisoarea cu o mân frem t toare şi o devor rapid cu privirea. Şi, înă ă ă ă ă -

tre tare şi încet, destul de tare totuşi pentru a fi auzit de toate urechile avide întinse spreel, citi pasajul esen ial:ţ

"… Având întotdeauna de l udat bunele voastre oficii şi excelentele informa ii cuă ţ care ne-a i inut la curent despre toate treburile, noi am hot rât s ţ ţ ă ă lu m în considera ieă ţ st ruitoarele voastre insisten e cu privire la Alte a Sa monseniorul duce de Guise. În conă ţ ţ -secin , noi v cerem şi v ordon m s -l înştiin a i pe seniorul duce c nu vom ridica nici ţă ă ă ă ă ţ ţ ă o obiec ie a-l recunoaşte ca legitim rege al Fran ei chiar din momentul când poporul ţ ţ Parisului îl va accepta ca atare şi el va fi încoronat solemn de c tre prin ii bisericii...ă ţ "

Guise, aproape sufocat, suspend un moment lectura. Şi respirând adânc, l sând înă ă fine s i se reverse bucuria:ă

— Pe Dumnezeu cel viu, este scris f r ocolişuri! strig el radios.ă ă ăChiar de la primele cuvinte ale lecturii sale, toat asisten a se ridicase într-o mişă ţ -

care spontan . Un lung fream t voios agit aceast mul ime unde se g seau, într-ună ă ă ă ţ ă talmeş-balmeş, mari seniori, c pitani, preo i, magistra i, burghezi şi chiar câ iva oameniă ţ ţ ţ din popor.

Surâzând mereu, ca omul care are conştiin a for ei şi valorii sale, ca omul care ştieţ ţ c n-are în fa a lui decât marionete ale c ror fire invizibile sunt în mâinile sale şi pe careă ţ ă le face s se mişte dup placul s u, cu toate aparen ele celui mai profund respect, Sorriă ă ă ţ -

entès, cu vocea sa grav şi sonor , în acelaşi timp blând şi poruncitoare, îndemn ;ă ă ă ă— Continua i, monseniore. Citi i urmarea. Ea nu este lipsit de interes, dup cum a iţ ţ ă ă ţ

v zut.ăŞi Guise, orgoliosul şi trufaşul duce de Guise, nu se gândi s refuze, se supuse docil,ă

îşi relu lectura cu o voce mai puternic , mai sigur :ă ă ă

"... Noi vom aduce, înc de acum, aceast hot râre la cunoştin a Sfântului P rinteă ă ă ţ ă papa, al c rui consim mânt poate fi socotit c sigur, dat fiind c el ne-a asigurat c -şiă ţă ă ă ă va potrivi hot rârea dup a noastr . În ceea ce priveşte ajutorul material, fie în trape, fieă ă ă în numerar, cum se va stabili, eventual de a acorda Alte ei Sale, nimeni nu ni se pare ţ

mai calificat decât voi, care sunte i la fa a locului, chiar la sursa informa iilor, pentru a ţ ţ ţ hot rî. Fiind încredin a i de siguran a judec ii voastre şi de priceperea voastr recunosă ţ ţ ţ ăţ ă -cut , noi vom aproba şi confirm dinainte toate angajamentele pe care crede i c treă ă ţ ă -buie s le lua i în aceast problem .ă ţ ă ă "

Aceast lectur terminat , izbucni o explozie de bucurie delirant . Entuziasmul seă ă ă ă rev rs şi se traduse printr-un strig t unanim care âşni în acelaşi timp de pe toateă ă ă ţ buzele:

— Tr iasc regele Filip al Spaniei!ă ă

124



Michel Zévaco

— Iar eu, lans o voce proasp t şi vesel , eu pl tesc pe loc! Trebuie s v îmă ă ă ă ă ă ă -br işez, domnule!ăţ

Cu aceste cuvinte, un foarte tân r senior, îmbr cat admirabil, se apropie de Sorrienă ă -tès, îşi arunc bra ele în jurul gâtului şi pe cei doi obraji, aplic dou s ruturi sonore. Înă ţ ă ă ă aceast mişcare îi c zu p l ria şi un p r blond, bogat, i se r spândi pe umeri şi reă ă ă ă ă ă -cunoscur mutrişoara acestei pariziene dezghe ate care era ducesa de Montpensier,ă ţ sora lui Guise.

V zându-se recunoscut de to i, ea începu s râd , f r s manifeste nici cea maiă ă ţ ă ă ă ă ă mic jen şi, cu o figur adorabil :ă ă ă ă

— Cu atât mai r u pentru doamna ambasadoare, dac este geloas , spuse ea.ă ă ă— Într-adev r, spune la rândul s u grasul Mayenne, pentru c suntem la efuziuni,ă ă ă

nu vreau s r mân la urm .ă ă ăŞi întinzând mâna sa lat :ă

— Bate palma, duce. De acum înainte, între noi, la bine şi la r u.ăIar în el însuşi:"Aş vrea s se termine... Simt o foame infernal şi o mas bine garnisit îmi vaă ă ă ă

c dea mai bine decât toate aceste cuvinte care, deoarece f r îndoial sunt g unoase,ă ă ă ă ă fac un gol teribil în stomac"

Cu polite ea sa rafinat , dar f r s manifeste nici cea mai mic emo ie, Sorrientèsţ ă ă ă ă ă ţ mul umi:ţ

— Domnilor, m vede i adânc mişcat deă ţ dovezile de bun voin pe care mi leă ţă adresa i. Nu merit deloc atâtea laude şi mul umiri. Ani ac ionat ca un prieten fidel şi deţ ţ ţ -votat. Asta este tot. Acestea fiind spuse, permite i-mi s v amintesc c pierdem un timpţ ă ă ă pre ios ocupându-ne de modesta mea persoan . S revenim deci, dac vre i, la adeţ ă ă ă ţ -

v ratul scop al acestei întruniri.ăDup cum se vede, Sorrientès prelua cu autoritate conducerea dezbaterilor. Dar el oă

f cea într-un mod mascat de un respect atât de profund încât susceptibilitatea b nuă ă -itoare a ducelui nu putu fi tulburat . F r s aştepte permisiunea, el continu :ă ă ă ă ă

— Îmi r mâne s v fac cunoscute angajamentele care cred c pot fi luate în nuă ă ă ă -mele suveranului meu. Angajamente confirmate dinainte, dup cum şti i. Înainte deă ţ toate: la 10 august ziua mor ii lui Henri de Valois, ziua proclam rii voastre, dup înţ ă ă -coronarea care va avea loc imediat, o sum de cinci milioane, destinat s fac faă ă ă ă ţă nevoilor presante, va fi pus la dispozi ia vistieriei Maiest ii Sale.ă ţ ăţ

Înaintea anun rii acestei cifre, enorm în acea epoc , aten ia deveni avid , fiecareţă ă ă ţ ă

calculând în sine ce putea scoate din aceast sum pentru el personal.ă ăF r a p rea s remarce puternica impresie pe care o produceau cuvintele sale,ă ă ă ă Sorrientès continu cu un aer indiferent:ă

— Regele nu va trebui s se team s risipeasc aurul f r s -l numere. Cele cinciă ă ă ă ă ă ă milioane epuizate, vor veni alte milioane la dispozi ia sa. Comorile Indiilor sunt inepuizţ -abile. Şi aceste comori vor fi la dispozi ia regelui. În al doilea rând: o mic armat deţ ă ă dou sprezece mii de oameni va porni foarte curând din Flandra şj se va apropia de Parisă în marş for at, astfel încât, la 10 august, regele s-o aib la îndemân , pentru orice evenţ ă ă -tualitate. O a doua armat spaniol , mai mare, va fi preg tit s invadeze Navarra. Dacă ă ă ă ă ă regele Navarrei ar manifesta inten ia s v dispute coroana eu v asigur, monseniore, cţ ă ă ă ă

126




îi vom da de lucru atât de mult şi de sever la el acas , încât nu va avea timp s se gână ă -deasc la altceva decât s -şi apere statele cât de bine va putea. Şi înc va trebui s seă ă ă ă considere fericit dac -i vom l sa un regat redus la minim. Iat ce v ofer, monseniore.ă ă ă ă Dac asta vi se pare insuficient, spune i-o. Prietenul sigur pe care-l ave i în mine va conă ţ ţ -sidera dorin ele voastre drept ordine pe care se va gr bi s le execute.ţ ă ă

Guise ca şi cei care-l înconjurau de altfel era uluit. I se p rea c tr ieşte un vis― ― ă ă ă fabulos. El se considera foarte fericit de a fi recunoscut de-a dreptul de c tre regeleă Spaniei. În plus, i se ofereau milioane şi arme. Nu îndr znise niciodat s spere la un ajuă ă ă -tor atât de complet, atât de puternic. Cu o clip înainte, el îl proclamase aşa cum gândeaă şi mul umise cu c ldur . Dar el începea deja s se adapteze noii sale situa ii, atât deţ ă ă ă ţ uimitoare cum era. El se str duia deja s interpreteze sincer rolul s u de rege. El se inuă ă ă ţ în rezerv şi se mul umi s spun :ă ţ ă ă

— Asta mi se pare foarte rezonabil. Cred c va fi suficient.ă

Sorrientès se înclin într-un salut în care se afla f r îndoial mai mult ironie decâtă ă ă ă ă respect real. Şi îndreptându-se:— Rolul meu s-a terminat deci pentru moment.Guise lu la rândul s u conducerea dezbaterilor şi-şi d du ordinele pe un ton t ios:ă ă ă ă— Imediat ce Henri de Valois va fi mort, eu m proclam rege şi merg la Notre-Dameă

pentru ceremonia de încoronare care va avea loc în aceeaşi zi. Asta v priveşte, cardiă -nale.

Aceste cuvinte se adresau fratelui s u, cardinalul de Guise, care se ridic şiă ă r spunse:ă

— La 10 august m voi afla la Notre-Dame unde-l voi aştepta pe rege. Cardinali,ă episcopi, parohi şi decani ai tuturor consiliilor de canonici din Paris m vor înconjura. Toă -

tul va fi preg tit pentru ceremonie.ă— Bine. Eu m voi g si la Luvru cu o escort de dou sute de gentilomi. To i înă ă ă ă ţ

veşminte de curte şi spada de parad . În eleg c este bine stabilit c m aflu la o s rbă ţ ă ă ă ă ă-toare şi c nu sunt animat de inten ii rele. Deci, f r solda i, f r arme la vedere. Ceeaă ţ ă ă ţ ă ă ce nu înseamn c vreau s m predau cu mâinile şi picioarele legate la voia întâmpl rii.ă ă ă ă ă Vorbeşte, de Cosse.

Contele de Cosse-Brissac, care trebuia s joace mai târziu rol, important, spune:ă— L-am v zut pe c pitanul pe care-l şti i, monseniore. Noi suntem de acord. G rzileă ă ţ ă

regelui sunt de partea noastr . La 10 august Crillon, Nancey, Larchand, Lansac,ă Dampierre vor fi aresta i de. Proprii lor oameni. Ne vor fi predate cele patru por i ale Luţ ţ -

vrului.— Bine. O sut de oameni la fiecare din aceste por i. Cosse, ve i prelua comandaă ţ ţ general a acestor patru sute de oameni şi ve i sta la poarta principal . Bois-Dauphin vaă ţ ă sta la poarta de la malul apei. Maineville va fi la a treia şi Chamois la a patra poart . Eă rândul vostru, domnule Rapin.

— Eu, spune Rapin, locotenent al şefului jandarmeriei, eu r spund de arcaşi, seră -gen i şi ofi eri ai jandarmeriei. Ei vor forma un şir de-a lungul cortegiului, începând de laţ ţ Luvru pân la Notre-Dame şi nu vor fi cei mai pu in înfl c ra i în a striga: "Tr iască ţ ă ă ţ ă ă regele!"

— Vorbi i, domnule Testu.ţ

127




To i conspiratorii, unii dup al ii, venir s se încline înaintea ducelui de Guise şiţ ă ţ ă ă ieşir .ă

În marele cabinet, nu mai r maser cu Sorrientès decât Guise, fra ii s i, sora sa şi oă ă ţ ă jum tate de duzin de apropia i care trebuia s -i escorteze pân la locuin a lor. Duceleă ă ţ ă ă ţ îşi luase r mas bun de la gazda sa. El se îndrepta deja spre uş pentru a se retrage laă ă rândul s u împreun cu ai s i.ă ă ă

În acest moment, uşa se deschise violent şi Pinacle, uitând complet de etichet ,ă strig cu o voce care gâfâia:ă

— Alarm , monseniore, alarm ! Ragastens nu este mort!... am dovada sigur , induă ă ă -bitabil : l-am v zut...ă ă

— A i v zut prost, f cu Sorrientès ridicând din umeri.ţ ă ă— I-am vorbit. I-am recunoscut vocea.— A i crezut c -l recunoaşte i.ţ ă ţ

— El mi-a salvat via a.ţ— Dovada c nu este el: Ragastens nu v-ar fi salvat. Dimpotriv .ă ă— Avea motivele lui s ac ioneze astfel, se înfiora Pinacle. Motive întemeiate, peă ţ

care mi le-a adus la cunoştin , de altfel.ţă— V-a explicat pentru ce v-a salvat via a?ţ— Da, monseniore.Guise şi Sorrientès începur s întrevad c Pinacle nu era poate atât de nebun peă ă ă ă

cât credeau. Ei se consultar din priviri. Guise f cu o mişcare din cap care însemna: "Ină ă -teroga i-l".ţ

Iar Sorrientès, cu acea îng duin pu in mali ioas pe care o manifeşti fa de copiiiă ţă ţ ţ ă ţă înd r tnici sau de bolnaviă ă :

— Vorbi i, spune el, explica i-v .ţ ţ ăŞi Pinacle se explic . Adic el povesti cum fusese smuls pumnalului lui Trombafior,ă ă

pe care nu-l numi pentru simplul motiv c nu-i ştia numele. Dar, în fa a am nuntelor peă ţ ă care le furniza, trebuia s se recunoasc faptul c nu se înşelase. Toate persoaneleă ă ă prezente îl cunoşteau pe Ragastens. Sau cel pu in ştiau c era în posesia unui secretţ ă care, dac un capriciu l-ar fi împins s mearg s -l divulge regelui, putea duce laă ă ă ă c derea capului lui Guise sub securea c l ului. To i ştiau deci ce. Interes avusese duceleă ă ă ţ s se debaraseze de un om care-i inea via a în mâinile sale. To i urm riser deciă ţ ţ ţ ă ă povestea lui Pinacle cu un viu interes. To i fur consterna i s vad c el nu se înşelaseţ ă ţ ă ă ă afirmând c acest duşman sc pase de la moarte prin nu se ştie ce minune.ă ă

Guise, foarte palid, n ucit de aceast lovitur neprev zut , îşi r sucea nervos musă ă ă ă ă ă -ta a. Şi, într-o explozie de mânie:ţ— Dar acest om este diavolul în persoan ! Pe sângele Domnului, cu cât esteă

omorât, cu atât este v zut ap rând din nou, viu şi mai înr it ca oricând. Cum dracu aă ă ă putut sc pa loviturii de pumnal al omului vostru?ă

Sorrientès, la fel de palid ca Guise, nu spunea nimic, se gândea deja, chibzuia. Elr spunse cu o r ceal însp imânt toare:ă ă ă ă ă

— Ceea ce conteaz , duce, nu este de a afla cum a sc pat acest om, ci de a lua mă ă ă-surile necesare, imediate, pentru a-l reduce la neputin . C ci el se va n pusti asupraţă ă ă noastr ... Şi nu este acum momentul de a lupta contra unui adversar de asemenea for !ă ţă

129




sfeşnic cu trei lumin ri. Din pivni pân -n pod, totul p rea adormit, realmente de dataă ţă ă ă aceasta.

În cabinetul s u, Sorrientès stinse toate lumin rile şi nu l s aprins decât sfeşniculă ă ă ă pe care-l pusese pe masa de lucru. El lu o mant aruncat pe un fotoliu şi se înf şur înă ă ă ă ă ea din cap pân -n picioare. Ieşi f r zgomot. În întuneric, el se îndrept f r s ezite spreă ă ă ă ă ă ă camera sa. El lu de acolo un felinar cu geamuri opace pe care îl aprinse. Cu felinarul înă mân , el coborî în gr din şi merse drept la. Acea poart dosnic pe unde Pompignan seă ă ă ă ă strecurase la ultima întâlnire pe care o avusese cu doamna în gri. Întredeschise f r zgoă ă -mot aceast poart . O form vag , cu figura acoperit în întregime de manta se ridic înă ă ă ă ă ă fa a lui. Pe şoptite, abia auzit, Sorrientès puse aceast întrebare:ţ ă

— Când va fi momentul potrivit?— Când Fran a şi Spania vor fi unite r spunse forma vag , întinzând o mân avândţ ă ă ă

în c uşul palmei un semn de aur care str lucea.ă ă

Sorrientès îndrept lumina felinarului spre figura omului care îndep rt o secundă ă ă ă mantaua.— Intra i, spune el.ţOmul intr în gr din . În mai pu in de un minut, zece persoane fur introduse cuă ă ă ţ ă

acelaşi ceremonial. Dou minute mai târziu erau aduna i cu to ii în cabinetul lui Sorrienă ţ ţ -tès care el singur, la lumina slab a celor trei lumin ri aprinse, avea figura descoperit .ă ă ă El se aşez în fa a mesei şi cu o voce t ioas :ă ţ ă ă

— A i asistat cu to ii la întrunirea care a precedat-o pe aceasta, sunte i deci laţ ţ ţ curent cu situa ia. Destul cu tr sn ile, acum s vorbim serios. Crede i c Henri de Guiseţ ă ă ă ţ ă poate fi regele vostru?

Cei zece conjura i, pronun ar într-un glas şi în acelaşi timp:ţ ţ ă

— Nu vom accepta niciodat ca rege un asasin.ă— Voi hot râ i deci condamnarea lui Guise? întreb Sorrientès cu o voce de oă ţ ă

r ceal însp imânt toare.ă ă ă ă— În numele parlamentului pe care îl reprezint aici, spune o voce, declar: Henri de

Lorrena, duce de Guise, va fi condamnat la moarte ca uneltitor de tulbur ri şi de r să ă -coal , ca a â tor la ura cet enilor unii contra altora şi ca ucigaş. Judecata va avea locă ţ ţă ăţ la 10 august.

— Poporul, spune o a doua voce, nu va aştepta aceast judecat . La ieşirea sa de laă ă Luvru, Henri de Guise va fi luat şi f cut buc i. S-a hot rât astfel în mânia s legitim .ă ăţ ă ă ă

— Corpora iile oraşului pe care le reprezint, spune a treia voce, accept în unanimiţ ă -

tate propunerile care le-au fost f cute şi care dep şesc în generozitate concesiunileă ă smulse cu greutate vechilor noştri regi, care, de altfel, n-au fost niciodat respectate.ă Chiar de pe acum, corpora iile oraşului au întreprins demersuri active pe lâng cele maiţ ă importante municipalit i ale regatului pentru a le determina s recunoasc şi s conăţ ă ă ă -firme acordul intervenit între noi.

— Clerul pe care îl reprezint, spune o a patra voce, se va g si la 10 august, în mareă pomp , în biserica metropolitan Notre-Dame, pentru a primi acolo jur mântul de credă ă ă -in al Alte ei Sale ducele de Sorrientès, vicerege al Fran ei. Dup care clerul, corpurileţă ţ ţ ă legiuitoare şi corpora iile de meşteşugari, la rândul lor, vor depune jur mântul lorţ ă

131



Michel Zévaco

viceregelui, reprezentantul recunoscut al Maiest ii Sale Filip al II-lea, rege al Fran ei şiăţ ţ Spaniei.

Cele zece personaje necunoscute, rând pe rând, luar cuvântul şi, în final, cu un enă -tuziasm nest vilit, aclamar într-un glas:ă ă

— Tr iasc regele Fran ei şi Spaniei!... Tr iasc viceregele nostru!ă ă ţ ă ă— Domnilor, relu Sorrientès f r a se desp r i de calmul s u, s l s m aclama iileă ă ă ă ţ ă ă ă ă ţ

pentru 10 august, ziua când vom depune jur mântul de credin .ă ţăŞi îi concedie cu o m re ie suveran :ă ţ ă— Merge i, domnilor şi de acum pân la 10 august, continua i-v treaba ascuns ,ţ ă ţ ă ă

dar atât de generoas , spunându-v c , dac am fost înă ă ă ă suferin , se apropie ora cândţă noi to i vom fi în culmea gloriei.ţ

Ei ascultar în linişte. Dar în trecere, to i, unul dup altul, s rutar mă ţ ă ă ă âna lui Sorrien-tès. Iar Sorrientès accept acest omagiu regal.ă

Singur, din nou, în marele s u cabinet, cu un surâs de triumf pe buze, el murmur :ă ă— Într-un an, dup ce-i voi înşela, rând pe rând, pe Henri de Valois, Henri de Guiseă şi Filip al Spaniei, voi fi rege!... Regele Fran ei!...ţ

Capitolul XXXIX Ajunul lui 10 august

Pe durata zilelor care urmar , Guise, pe de-o parte şi Sorrientès, pe de alt parte,ă ă întreprinser cercet ri active, dar ele r maser infructuoase. Nici unul nu d du de urmaă ă ă ă ă lui Ragastens. Nimeni nu-l v zuse. Ajunser s cread c Pinacle visase.ă ă ă ă ă

Dar acesta, pe care Sorrientès, care pentru moment nu se mai gândea s se deă -baraseze de el, îl interog din nou fa de Guise, îşi men inu energic declara iile. Şi el fuă ţă ţ ţ acela care d du explica ia cea mai plauzibil :ă ţ ă

— Noi nu ştim, spune el, ce pl nuieşte Ragastens. Dar el ştie bine c , dac -l vomă ă ă descoperi, s-a zis cu el. El se va p zi s se arate. A spus c îl vom vedea la Luvru la 10ă ă ă

august. Fi i siguri c -şi va ine cuvântul. Îl ve i g si la Luvru. Şi îl ve i g si la 10 august şiţ ă ţ ţ ă ţ ă nu înainte.

El p rea şi era într-adev r atât de convins încât sfârşi prin a le transmite convină ă -gerea sa. Şi, continuându-şi cercet rile la întâmplare, ei îşi luar toate m surile încât Raă ă ă -gastens s nu le poat sc pa atunci când vor fi st pâni pe situa ie.ă ă ă ă ţ

Dac nu puteau sc pa de o vag nelinişte gândindu-se la acest Ragastens pe careă ă ă nu puteau, pune mâna, ei erau mai linişti i îh privin a regelui. Pinacle îi asigur c -l f ţ ţ ă ă ă-cuse pe rege s ia o nou por ie de otrav şi c el se va stinge la data fixat . Asupraă ă ţ ă ă ă acestui punct, Sorrientès avea în el o încredere absolut . În plus, rapoartele spionilor peă

132




care-i între inea la Luvru erau unanime în a semnala boala regelui care se agrava pe ziţ ce trece. Se punea chiar întrebarea dac , având în vedere starea de, s n tate a regelui,ă ă ă aceast faimoas s rb toare de la 10 august nu va fi amânat pentru mai târziu.ă ă ă ă ă

Totul mergea deci bine. Cel pu in aşa gândeau ei.ţÎntr-adev r, Pinacle nu min ise asigurându-i c pusese din nou otrav în vinul destiă ţ ă ă -

nat regelui.Înc de a doua zi dup acea dubl întrunire care se inuse la palatul ambasadoruluiă ă ă ţ

Spaniei, Pinacle executase conştiincios ordinul lui Sorrientès. Şi de atunci, în fiecare zi, elconstata cu proprii s i ochi progresele rapide ale bolii. Iar el avea satisfac ia intim de aă ţ ă constata în acelaşi timp c ceea ce prev zuse se realiza: Miron, medicul obişnuit ală ă regelui, nu b nuise nici un moment otrava şi în boal regalului s u client nu vedea decâtă ă ă o boal banal pe care-şi f cea iluzii s-o vindece.ă ă ă

Dac Guise şi Sorrientès, sub calmul lor aparent, nu-şi puteau reprima un fior deă

groaz de fiecare dat când se gândeau la Ragastens şi se întrebau nelinişti i la ceea ceă ă ţ putea unelti în umbr , Pinacle rec zuse în chinurile spaimei. Pinacle tr ia sub ap sareaă ă ă ă unei spaime îngrozitoare care nu-i l sa o clip de r gaz şi care creştea pe m sur ce seă ă ă ă ă apropia ziua fatal .ă

Era v zut r t cind ca o fantom pe culoarele Luvrului pe care le cercet cu ochiiă ă ă ă ă m ri i de groaz . Avea tres riri teribile la cel mai mic zgomot suspect. Şi toate zgoă ţ ă ă -motele lui i se p reau suspecte. O adiere, un nimic, o uş trântit , o perdea mişcat deă ă ă ă vânt îi d deau palpita ii cumplite, aducându-i pe frunte o sudoare rece. El nu se sim eaă ţ ţ în siguran nic ieri. În afara apartamentului s u, el tremura şi se gr bea ca un nebun sţă ă ă ă ă se încuie cu cheia. Iar când era la el acas , aceeaşi groaz nebun îl apuc de gât, îl suă ă ă ă -foca şi-l f cea s fug afar , la întâmplare.ă ă ă ă

Din nou frica, o fric puternic , deprimant , înnebunitoare se ab tuse asupra lui şiă ă ă ă nu-l mai p r sea. Şi dac aceast via de coşmar cum devenise via a s se mai preă ă ă ă ţă ţ ă -lungea câtva timp, era sigur c , aşa cum p ise Trombafior, îl va duce la nebunie, aceă ăţ -leaşi cauze conducând în mod fatal la aceleaşi efecte.

Sosise 9 august, ajunul acelei faimoase s rb tori despre care curtea şi oraşul nuă ă încetau s vorbeasc şi când atâtea evenimente însemnate urmau s se produc .ă ă ă ă

O dat mai mult, gonit de teama cumplit , Pinacle începu s fug prin s lile unde oă ă ă ă ă mul ime dţ e lucr tori se str duiau febril s fac ultimele preg tiri, fixând draperii aici,ă ă ă ă ă ridicând estrade acolo, ag ând ghirlande de flori şi de verdea . O dat mai mult el seăţ ţă ă refugie în apartamentul s u unde, totuşi, un instinct sigur îl avertiz c era maiă ă ă

amenin at c oriunde.ţ ăIntrând la el acas , Pinacle închise uşa cu cheia şi puse cheia în buzunar. În micaă anticamer , el arunc o privire b nuitoare în jurul lui, scormonind toate col urile înă ă ă ţ -tunecate, încet, şov ind cu regret parc , el se îndrept spre uşa laboratorului s u şi puseă ă ă ă mâna pe clan .ţă

Dar nu deschise. R mase acolo, nemişcat, întrebându-se dac s deschid sau s seă ă ă ă ă întoarc . Brusc, se întoarse pe jum tate, cuprins de o spaim de nespus pe care nimică ă ă nu p rea s-o justifice. Un moment, fu pe punctul s se n pusteasc asupra uşii de ieşireă ă ă ă şi s fug .ă ă

133



Michel Zévaco

El se supuse ra iunii. F cu apel la întregul s u sânge-rece, îşi trecu maşinal mânaţ ă ă peste fruntea înghe at , ca şi cum voia s alunge gândurile negre care-l copleşeau.ţ ă ă Reuşi s treac peste acest acces de fric ira ional . C ci, trebuie s recunoaştem, elă ă ă ţ ă ă ă lupta din toate puterile, cu disperare, uneori cu un curaj admirabil, împotriva lui însuşi şi împotriva acestei spaime cumplite care-i m cina creierul.ă

Deschise. Deschise încet, f r zgomot, cu pruden , ca şi cum avea de gând s sură ă ţă ă -prind pe cineva. El deschise, dar nu intr . R mase un moment pe prag, scormonindă ă ă camera cu o privire neliniştit .ă

El nu v zu acolo pe nimeni, nu descoperi nimic suspect. Toate lucrurile sale seă g seau la locul lor, acolo unde le l sase. Nimic nu fusese deranjat. Nimeni nu intraseă ă acolo, asta era evident. Se sim i pu in mai liniştit şi suspin uşurat.ţ ţ ă

Intr . F cu doi paşi. Nu mai mult; înc nu era complet liniştit şi nu voia s se îndeă ă ă ă -p rtezeă prea mult de uşa pe unde putea s fug . F cu deci doi paşi şi se opri, gata să ă ă ă

sar înapoi în caz de pericol. Şi din nou r scoli înc perea cu privirea, cu aceeaşi aten ieă ă ă ţ neliniştit . Se convinse c era singur acolo, c nimic nu-l amenin a. El se y linişti cu totulă ă ă ţ şi se întoarse pentru a închide uşa în urma lui.

Se întoarse şi r mase încremenit, livid, cu ochii r t ci i, cu p rul zbârlit.ă ă ă ţ ăAcolo, în cadrul acestei uşi pe care se preg tea s-o închid , b rbatul atât de temut,ă ă ă

Ragastens, pentru a-i spune pe nume, st tea nemişcat, fixa asupra lui o privire lic rindă ă de mali iozitate şi surâzând batjocoritor. Şi lucru cel mai r u era, aşa cum era plasat, inţ ă -terzicea orice fug . Pinacle, care nu cunoştea alt ieşire decât pe aceea, întrucât era sină ă -gura vizibil , se afla prins în laboratorul s u ca un şobolan în curs . Şi el ştia bine asta.ă ă ă

El nu-şi revenise înc din uluirea care i-o provocase aceast apari ie inexplicabil şiă ă ţ ă însp imânt toare, când Ragastens spunea deja cu vocea sa t ioas şi zeflemitoare:ă ă ă ă

— Pe Dumnezeul meu, domnule Pinacle, câte precau ii pentru a intra la voi acas !ţ ă Ce om prudent sunte i! La naiba, nu e un lucru uşor s v surprind cineva la voi acas !ţ ă ă ă ă Nu vorbesc despre mine, bineîn eles. Eu sunt un demon ieşit din infern. Şti i asta. Şi maiţ ţ şti i, de asemenea, c demonii se bucur de avantajul de a trece prin cele mai groaseţ ă ă ziduri.

Şi, în derâdere, intr , închise uşa r sucind cheia de dou ori, punând-o apoi în buzuă ă ă -nar.

Pinacle îl privea buim cit. În acest moment era complet incapabil s spun o vorb ,ă ă ă ă s schi eze cel mai mic gest de ap rare. Dac ar fi vrut, Ragastens îl putea apuca de gâtă ţ ă ă pentru a-l sugruma. El n-ar fi putut opune nici o rezisten , ca o oaie la abator.ţă

Iar Ragastens îl vedea bine, c ci surâsul s u batjocoritor se accentua. Şi cu o dezină ă -voltur care-l duse pe Pinacle la ultimele limite ale spaimei, îl invit cu amabilitate:ă ă— Intra i, intra i, domnule Pinacle şi aşeza i-v . C ci, Dumnezeu s m ierte, vţ ţ ţ ă ă ă ă ă

cl tina i pe picioare ca şi cum a i fi beat.ă ţ ţSpunea adev rul: Pinacle se cl tina atât de r u încât p rea c este gata s seă ă ă ă ă ă

pr buşeasc . Şi ar fi c zut, într-adev r, dac Ragastens nu i-ar fi venit în ajutor, cu mânaă ă ă ă ă de fier, nu l-ar fi sus inut şi condus la un scaun pe care c zu gr mad şi r mase apatic,ţ ă ă ă ă ştergându-şi maşinal transpira ia rece care-i inundase fruntea. Între timp Ragastens,ţ aşezându-se liniştit, spunea cu aerul s u de batjocur neîndur toare:ă ă ă

134



Michel Zévaco

— Desigur, m rturisi Pinacle f r ezitare, recunosc asta cu pl cere. Merg chiar maiă ă ă ă departe: nu ezit s recunosc c tân ra cunoscut sub numele de Rayon d'Or mai întâi,ă ă ă ă apoi sub numele de domnişoara d'Orberives nu este alta decât prin esa Rolande,ţ moştenitoarea natural şi unic a prin ului, tat l s u.ă ă ţ ă ă

— Astfel încât, f cu Ragastens care începea s se întrebe unde voia s ajung ,ă ă ă ă vorbind, ve i repara în parte r ul pe care l-a i f cut odinioar .ţ ă ţ ă ă

Ca şi cum n-auzise, Pinacle, care avea ideea lui, continu :ă— Iar când prin esa Rolande va intra în posesia averii tat lui ei, voi... voi v ve iţ ă ă ţ

c s tori cu ea?ă ăVocea sa avea vibra ii atât de ciudate, încât Ragastens tres ri şi sim i o vag nelinţ ă ţ ă -

işte. Trebui s fac un efort pentru a se for a s r mân calm.ă ă ţ ă ă ă— Prin esa Rolande este logodnica mea, spune el, deci m voi c s tori într-adev rţ ă ă ă ă

cu ea.

Pinacle izbucni într-un râs strident, cumplit. Şi printre hohotele acestui râs demonic:— Într-un cuvânt, târgul pe care mi-l propune i se rezum la asta: voi m ierta i şiţ ă ă ţ m l sa i în via . În schimb, eu v dau titlurile şi averea prin ului de Moncapet... C ci,ă ă ţ ţă ă ţ ă atunci când v ve i c s tori cu prin esa, voi ve i pune mâna pe toate acestea! Drace,ă ţ ă ă ţ ţ şti i s le aranja i!ţ ă ţ

— Caraghiosule, strig Ragastens care sim ea cum clocoteşte de furie.ă ţPinacle se ridic într-o atitudine sfid toare, cu o voce aprig , t ioas :ă ă ă ă ă— Ei bine! Aceast avere nu v va reveni!... Omorâ i-m , dac vre i, dar eu nu voiă ă ţ ă ă ţ

vorbi!— Ce spui? Repet ! r cni Ragastensă ăCu o voce seac , t ioas ca o lovitur de secure, cu aceeaşi atitudine sfid toare şiă ă ă ă ă

cu ochii str lucind de o bucurie s lbatic , Pinacle repet :ă ă ă ă— Nu voi vorbi!Ragastens îl cercet o secund , descump nit de aceast lovitur neprev zut . Pinaă ă ă ă ă ă ă -

cle nu mai era acelaşi om. Pinacle nu se mai temea şi-l înfrunta pe fa . Pinacle, înţă sfârşit, p rea hot rât s nu cedeze. Ragastens v zu toate acestea dintr-o privire şi o disă ă ă ă -perare groaznic se ab tu asupra lui şi în mintea sa tulburat , strig :ă ă ă ă

"Blestem! De unde vine aceast inexplicabil schimbare? Pe ce temei se bazează ă ă acest tic los pe care teama îl dobora adineaori?"ă

N-a fost decât o sl biciune trec toare. El v zu c Pinacle p rea s -l sfideze, buă ă ă ă ă ă -curându-se de tulburarea sa şi de încurc tura sa. Redeveni st pân pe sine. Instantaneu,ă ă

tr s turile sale îşiă ă reluar acea expresie glacial , teribil , care avea darul de a-l îngroziă ă ă pe Pinacle. Cu pumnalul în mân el merse încet spre el:ă— Refuzi s vorbeşti?ăUn uşor fior îl str b tu pe Pinacle, care p li. Dar el r spunse hot rât:ă ă ă ă ă— Da.— În acest caz, vei muri, declar Ragastens cu r ceal .ă ă ăDin palid, Pinacle deveni livid. Acelaşi fior îl scutur din creştet pân -n t lpi. Evident,ă ă ă

îi era team . Dar el nu se mişc şi cu aceeaşi hot râre, deşi cu o voce mai în buşit ,ă ă ă ă ă spune:

— Omoar -m !ă ă

138




Încet, Ragastens ridic bra ul, propti vârful pumnalului în gâtul lui Pinacle care se înă ţ -corda, tremur , închise ochii, dar nu f cu o mişcare, nu spuse un cuvânt pentru a sc paă ă ă de moarte. âşnir câteva pic turi de sânge. Pinacle gemu în buşit. Dar nu se mişc . ElŢ ă ă ă ă nu ceru îndurare. Ragastens în elese c se va l sa înjunghiat ca o oaie dar nu va reveniţ ă ă asupra hot rârii sale. O furie teribil puse st pânire pe el. El arunc pumnalul, c ci n-ă ă ă ă ăavusese niciodat inten ia de a lovi, îl apuc de gât şi scuturându-l violent:ă ţ ă

— Ah! Tic losuleî şi totuşi i-e team s mori! Cel pu in spune-mi pentru ce nu vreiă ţ ă ă ţ s vorbeşti!ă

Şi cu un brânci puternic îl trimise s cad în fotoliul care se g sea în spatele lui.ă ă ăPinacle se cl tin , îşi şterse sângele care curgea din în ep tura pe care Ragastens i-ă ă ţ ă

o f cuse la gât şi, îndreptându-se, cu o voce care tremura, nu deă team , ci de ur , o ură ă ă arz toare, s lbatic , neînduplecat , într-un rânjet hidos:ă ă ă ă

— V voi spune: da, mi-e team de moarte şi adineaori v-am cerut iertare. Dar vă ă ă

ur sc... v ur sc pentru c a i f cut din mine un monstru dezgust tor de care oricine seă ă ă ă ţ ă ă îndep rteaz cu dezgust, pentru c , datorit vou , am fost condamnat la aceast izolareă ă ă ă ă ă îngrozitoare care-mi otr veşte via a... V ur sc cu o ur atât de turbat încât îmi voi daă ţ ă ă ă ă cu bucurie via a, eu care m tem de moarte, îmi voi da cu bucurie sufletul satanei chiarţ ă dac trebuie s mor blestemat, numai s am certitudinea c v va ajunge r zbunareaă ă ă ă ă ă mea.

— Cum, se mir sincer Ragastens, cum te vei r zbuna pe mine refuzând s aju i s iă ă ă ţ ă se fac dreptatea care i se datoreaz unei orfane?ă ă

— Nu în elege i? V voi explica.. Eu nu m gândisem la asta. Voi sunte i acela careţ ţ ă ă ţ mi-a i dat ideea. Nu m plâng de asta, ideea este grozav , iar eu voi fi r zbunat, v asigţ ă ă ă ă -ur. Iat care este aceast r zbunare: prin esa Rolande nu va reuşi s i se recunoască ă ă ţ ă ă

drepturile, deoarece n-are dovezi. Ea va r mâne s rac , atât de lipsit de toate, încât nuă ă ă ă va avea nici m car un nume al ei. Acesta, când v ve i c s tori, dac v ve i c s tori, vaă ă ţ ă ă ă ă ţ ă ă fi iganca Rayon d'Or. Asta este tot.ţ

— Ei bine! Dar... eu nu v d în asta r zbunarea!... Ori c este prin esa Rolande deă ă ă ţ Montcapet, foarte bogat , ori c este s raca iganc Rayon d'Or, crezi c asta m vaă ă ă ţ ă ă ă împiedica s m c s toresc cu ea şi s fiu fericit?ă ă ă ă ă

— V ve i c s tori, fie! triumf Pinacle, dar ca s fi i fericit, asta este o altă ţ ă ă ă ă ţ ă chestiune! Via a voastr va fi otr vit aşa cum este a mea. Mai întâi, oric6 a i spune, ve iţ ă ă ă ţ ţ regreta nespus s-o vede i nenorocit pe femeia iubit care ar fi putut fi fabulos de boţ ă ă -gat . Asta nu e totul. Cine va fi so ia legitim a distinsului nobil de Ragastens, conte deă ţ ă

Pompignan? O doamn s rac , adev rat, dar de rang nobil? Nu. O fat f r nume, oă ă ă ă ă ă ă r t citoare de drumul mare, o fost tovar ş a acelei josnice femei numit "Patroana".ă ă ă ă ă ă Ah! Desigur! Ve i vedea primirea care vi se va face când o ve i prezenta pe aceast noţ ţ ă -bil doamn de Ragastens. Se vor îndep rta de voi cu dezgust, aşa cum se îndep rtează ă ă ă ă de mine. Ca şi mine, ve i fi condamnat s tr i i în singur tate. Singur tate în doi, esteţ ă ă ţ ă ă adev rat. Iar când iubeşti, cau i singur tatea. Aştepta i. L sa i timpul s lucreze şi ve iă ţ ă ţ ă ţ ă ţ vedea ce existen cumplit ve i duce. Ah! Ah! Începe i s în elege i!... V spune i f rţă ă ţ ţ ă ţ ţ ă ţ ă ă îndoial c cel mai simplu va fi s nu v c s tori i cu Rayon d'Or. Atunci, r zbunareaă ă ă ă ă ă ţ ă mea se va împlini, oricum. C ci voi o adora i pe aceast tân r şi f r ea ve i lânceziă ţ ă ă ă ă ă ţ

139



Michel Zévaco

într-o existen de o mie de ori mai nenorocit decât a fost a mea. Oricum, r zbunareaţă ă ă mea este asigurat . Pute i s m omorâ i, eu nu voi vorbi.ă ţ ă ă ţ

El se înfl c rase şi, în ura turbat care izbucnea din fiecare din cuvintele sale învenă ă ă -inate, p rea hidos, însp imânt tor.ă ă ă

— Ah! Tic losule! strig Ragastens la cap tulă ă ă r bd rii, aceasta este mârşava soă ă -coteal pe care ai f cut-o. Aşteapt pu in.ă ă ă ţ

Se repezi la el, îl r sturn , îl imobiliza proptindu-i genunchii în piept. De altfel, Pinaă ă -cle nu opunea rezisten . Cât ai bate din palme, Ragastens îl leg , îl ridic pe um r, deţă ă ă ă -schise uşa secret care d dea în acel mic cabinet unde l-am v zut în mai multe rânduriă ă ă pe al doilea Pinacle la pând şi îl l s s cad pe patul îngust care se g sea acolo.ă ă ă ă ă ă

Dup ce f cu asta, f r s -i mai dea vreo aten ie, începu s mearg într-un du-te-ă ă ă ă ă ţ ă ăvino agitat, gândind:

"Cum, am lucrat în umbr s pt mâni şi s pt mâni pentru a ajunge la asta!... Ceeaă ă ă ă ă

ce se poate spune, este c în pofida fricii care îl sugrum , el nu va vorbi, tic losul!...ă ă ă Acum, ce-i de f cut? Ce-i de f cut?ă ă "Merse astfel mult timp, c utând, chibzuind. Şi, deodat , ideea cea bun trebuie că ă ă ă

âşni în mintea sa suprasolicitat , c ci tr s turile sale contractate se destinser , îşi reluţ ă ă ă ă ă -ar expresia obişnuit de nep sare şi surâsul s u ironic îi reap ru pe buze în timp ce-şiă ă ă ă ă spunea:

"Pe Dumnezeu! Devin şi eu turbat! Cum de aceast idee atât de simpl , care desă ă -curc totul, nu mi-a venit mai devreme?"ă

Şi apropiindu-se de Pinacle care îl privea cu ochii înc rca i de o ur mortal , ca şiă ţ ă ă cum nimic nu se întâmplase, cu vocea sa glacial şi t ioas :ă ă ă

— Mâine, voi veni s te caut şi, în fa a regelui şi a cur ii sale, tu vei vorbi.ă ţ ţ

— Nu voi vorbi, repet Pinacle cu aceeaşi înc p ânare neclintit .ă ă ăţ ă— Iar eu, surâse Ragastens, foarte sigur pe el, î i spun c vei vorbi. Şi tu vei vorbi,ţ ă

chiar dac vrei sau nu.ăŞi ieşi, l sându-l pe Pinacle stupefiat şi într-o oarecare m sur neliniştit de această ă ă ă

siguran extraordinar .ţă ă

Capitolul XL 10 august

Veni în sfârşit aceast faimoas zi de 10 august.ă ăGuise d duse ultimele dispozi ii, de comun acord cu prietenul s u Sorrientès, deă ţ ă

ajutorul c ruia nu se putea lipsi. Avea convingerea c va triumfa.ă ăO singur umbr întuneca marea lor bucurie: dispari ia neliniştitoare a lui Ragasă ă ţ -

tens, ceea ce f cea inevitabil o întâlnire cu el. C ci ei nu se îndoiau c -l vor vedeaă ă ă ă ap rând la Luvru. Dar aceast întâlnire nu-i neliniştea peste m sur : îşi luaser până ă ă ă ă ă într-atât precau iile lor, de comun acord, încât erau foarte siguri pe ei.ţ

140



Michel Zévaco

— Ce figur ne face i aici? Suntem la s rb toare şi nu la o înmormântare. Aici, v dă ţ ă ă ă c se distreaz , se râde.ă ă

Şi îşi reluase refrenul:— Frumosule v r şi voi, prietenul nostru, ve i vedea imediat surpriza mea. V ve iă ţ ă ţ

minuna.Guise şi Sorrientès îşi luaser imediat o figur radioas .ă ă ăŞi nu le fusese greu c ci bucuria îi r scolea. Şi, la un semn discret al lui Miron careă ă

implora îndurare pentru regalul s u bolnav, ei se îndep rtaser , pierdu i în mul imeaă ă ă ţ ţ str lucitoare care îşi d dea osteneala cât mai bine pentru a l sa impresia c se disă ă ă ă -treaz .ă

— Nu mai este decât umbra lui, murmur Guise la urechea lui Sorrientès. Cât maiă poate dura? Poate o or .ă

— M mir c nu-l v d pe Pinacle, r spunse Sorrientès. El ne-ar fi l murit. Ce dracuă ă ă ă ă

poate s fac ? S ne înarm m cu r bdare, monseniore şi s aştept m.ă ă ă ă ă ă ă— Oh! surâse Guise, fi i liniştit, nu voi pleca de aici înainte ca totul s fie terminat.ţ ă Doresc numai s nu ne fac s aştept m prea mult.ă ă ă ă

Şi cu un râs r sun tor, c ci certitudinea succesului îi d dea o siguran deplin :ă ă ă ă ţă ă— Ve i vedea c l ud rosul nostru nu va îndr zni s vin . Va fi în profitul nostru.ţ ă ă ă ă ă ă— S dea Domnul! r spunse Sorrientès care poate nu avea aceeaşi încredere.ă ăÎn acest moment, un crainic strig cu o voce puternic :ă ă— Alte a Sa, doamna prin es de Montcapet! Loc Alte ei Sale!ţ ţ ă ţIar acest anun zgomotos c zu asupra lui Sorrientès ca o lovitur de m ciuc ce-lţ ă ă ă ă

ame i.ţAruncat astfel, brusc, acest nume ilustru de Montcapet, pe care majoritatea îl cre-

dea stins, atrase aten ia. Conversa iile se întrerupser , voiau s vad cine era aceastţ ţ ă ă ă ă prin es de Montcapet pe care nimeni nu o cunoştea şi toate privirile se îndreptar spreţ ă ă ea.

Rolande era condus de un tân r gentilom cu o expresie str lucitoare, care aveaă ă ă într-adev r o înf işare mândr şi falnic în costumul s u negru, din catifeaua cea maiă ăţ ă ă ă fin , cel mai bogat care se putea vedea, f r ornamente sau broderii, înfrumuse at deă ă ă ţ sclipitoarea albea a unor dantele scumpe.ţă

Cea mai mare parte dintre cei de fa nu-l cunoşteau pe acest b rbat tân r şi nu-iţă ă ă ştiau numele. Dar Guise şi Sorrientès, ca şi cei din anturajul lor, îl recunoscur pe cavă -alerul de Ragastens pe care-l c utaser în zadar timp de opt zile.ă ă

Şi îi scutur un fior. Se sim ir p lind. C ci expresia str lucitoare a lui Ragastens,ă ţ ă ă ă ă mersul s u suplu, degajat, atitudinea sa mândr , hot rât , privirea sa ascu it , înc rcată ă ă ă ţ ă ă ă cu o ironie mali ioas pe care o arunc spre ei, totul anun a b t lia. Şi, cu toate for eleţ ă ă ţ ă ă ţ covârşitoare de care dispuneau, cu toate precau iile luate, pentru prima dat în aceastţ ă ă zi care se anun a triumf toare pentru ei, avur groaznicul presentiment al unei înfrânţ ă ă -geri ireparabile.

Roşie sub focul miilor de priviri curioase a intite asupra ei, foarte dreapt în toaletaţ ă ei simpl din satin alb, Rolande, mân în mân cuă ă ă Ragastens, înainta cu acel mers de onoble e fireasc la ea şi totuşi uşor şi extrem de gra ios. Şi avea atâta puritate în azurulţ ă ţ limpede al ochilor ei blânzi, un farmec atât de puternic în surâsul care-i înflorea pe buze,

142



Michel Zévaco

— Ridica i-v , verişoara mea... C ci Montcape ii, care descind în linie direct dinţ ă ă ţ ă str moşul nostru comun, Hugues Capet cel Mare, sunt verii noştri. Veri buni care s-auă g sit întotdeauna al turi de noi, loiali şi fideli pân la moarte.ă ă ă

Rolande se supuse şi se ridic în picioare la baza tronului, al turi de Ragastens careă ă se declarase public logodnicul s u.ă

Regele gâfâi, lu o înghi itur dintr-o po iune calmant pe care i-o d du Miron şi reă ţ ă ţ ă ă -lu cu aceeaşi bun voin :ă ă ţă

— Vorbi i, frumoasa mea verişoara. Şi dac nu depinde decât de noi, vi se va faceţ ă pe deplin dreptate.

— Sire, spune Rolande cu vocea sa armonioas , cer restituirea titlurilor şi bunuriloră tat lui meu, Bertrand al VI-lea, prin de Montcapet, a c rui moştenitoare legitim şi unică ţ ă ă ă sunt eu.

— Cum, se mir Henri al III-lea, nu sunte i în posesia moştenirii paterne?ă ţ

— Nu, sire. Şi dac Maiestatea Voastr permite, voi l sa domnului cavaler de Ragasă ă ă -tens, viitorul meu so , sarcina de a-mi sus ine drepturile.ţ ţ— Fie, consim i cu amabilitate Henri. Vorbi i deci, domnule de Ragastens.ţ ţO t cere deplin se l s asupra acestei str lucitoare asisten e.ă ă ă ă ă ţÎşi aminteau c aceast avere fabuloas a Montcape ilor, pe care aceast frumoasă ă ă ţ ă ă

tân r o reclam ca fiind a ei, era de inut de ambasadorul duce de Sorrientès. Scană ă ă ţ ă -dalul presim it p rea inevitabil, luând propor ii formidabile, care dep şeau tot ce seţ ă ţ ă putea imagina. Iar aten ia deveni ascu it . Şi începeau deja s se priveasc pieziş, cuţ ţ ă ă ă priviri înc rcate de b nuial şi suspiciune, c ci partizanii lui Sorrientès erau numeroşi, iară ă ă ă num rul lor sporea cu partizanii lui Guise care se solidarizau cu ei şi cu st pânul lor. Şiă ă to i, prieteni sau duşmani, sim eau c ambasadorul va fi acuzat.ţ ţ ă

Invitat s vorbeasc , Ragastens atac direct. Şi ar tându-l pe Sorrientès cu un gestă ă ă ă dispre uitor, cu o voce t ioas :ţ ă ă

— Sire, îl acuz pe acest b rbat c în complicitate cu una din aceste dou femei, şi-aă ă ă însuşit moştenirea Montcape ilor prin uneltiri criminale.ţ

— Ce spune i de asta, domnule ambasador? întreb Henri adresându-se lui Sorrienţ ă -tès.

— Spun, sire, r spunse Sorrientès cu am r ciune, c se pare c accepta i cu uşură ă ă ă ă ţ -in oţă acuza ie dezonorant împotriva unui om pe care l-a i onorat cu prietenia voastr .ţ ă ţ ă

— Voi sunte i prietenul nostru, replic regele, dar Montcape ii sunt p rin ii noştri.ţ ă ţ ă ţ— Montcape ii, fie. Dar aceast femeie nu este o Moncapet. Aceast femeie şi acestţ ă ă

b rbat sunt impostori, aventurieri din cel mai r u soi, pe care îi desfid s poat aduceă ă ă ă cea mai mic dovad în sprijinul obraznicelor minciuni pe care au avut insolen a s leă ă ţ ă sus in în fa a Maiest ii Voastre.ţ ă ţ ăţ

În acest moment, regele fu scuturat de un acces atât de violent încât Sorrientèscrezu c dezbaterea se va încheia prin moartea sa. El schimb cu Guise o privire triumf ă ă ă-toare. Dar nu fusese decât o alarm . Prin îngrijirile energice ale lui Miron, Henri al III-leaă îşi reveni. P ru chiar c -şi reg sise pu in mai mult putere. Chiar prin aceasta ei sfârşiră ă ă ţ ă ă prin a se linişti. Pentru ei, ca şi pentru to i cei care ştiau, era clar c regele îşi tr ieşte ulţ ă ă -timele minute.

144




Din clipa aceea, Sorrientès nu mai acord decât o importan minor acuza iilor luiă ţă ă ţ Ragastens. Sigur de reuşit , f cu aceast uriaş greşeal de a-l dispre ui pe formidabilulă ă ă ă ă ţ adversar pe care-l avea înaintea lui. Greşeal cu atât mai de neiertat la el, care fuseseă primul în a-i recunoaşte valoarea.

Regele fiind restabilit, se întoarse spre Ragastens ca pentru a-l invita s r spund .ă ă ă Acesta relu imediat, cu aceeaşi voce t ioas :ă ă ă

— Îl acuz pe acest b rbat de a fi încercat, mereu în complicitate cu una dintre celeă două femei, în trei rânduri distincte, s-o asasineze pe prin esa Rolande, aici de fa , penţ ţă -tru a-şi asigura st pânirea unei averi furate.ă

— Nu mai spune! rânji Sorrientès cu un dispre suprem, pe cine ve i face s creadţ ţ ă ă c ducele Sorrientès, reprezentantul Maiest ii Sale regele Spaniei, este un pungaş josă ăţ -nic dublat de un asasin tic los? Dac ine i neap rat s m acuza i de crime imaginare,ă ă ţ ţ ă ă ă ţ c uta i cel pu in crime mai nobile, mai distinse, aşadar verosimile. Dar această ţ ţ ă

prosteasc , aceast ridicol n scocire, mai bine îmi smulg limba decât s m înjosesc s-ă ă ă ă ă ăo contest.— Vre i crime mai nobile, mai distinse? Fie, replic Ragastens cu vocea sa rece şiţ ă

t ioas . V acuz de complot împotriva siguran ei statului. Şi cine ştie? Poate de atentată ă ă ţ contra persoanei sacre a regelui. C ci boala s poate s par pe bun dreptate suspect .ă ă ă ă ă ă

— Bravo, zeflemisi Sorrientès, iat cel pu in o descoperire ingenioas . Haide i,ă ţ ă ţ face i-ne dezv luiri senza ionale. Cât despre mine, nu m voi sup ra s aflu de ce suntţ ă ţ ă ă ă capabil când m implic s conspir contra regelui Fran ei c ruia îi sunt oaspete.ă ă ţ ă

Cei care erau implica i în complot îi admirau îndr zneala. Guise în primul rând.ţ ă Aceştia îi primir cuvintele cu surâsuri complice.ă

Ragastens nu surâdea. El p stra acea atitudine glacial , dispre uitoare, pe care oă ă ţ

adoptase de la începutul acestui gen de duel. Şi el r spunse cu aceeaşi r ceal :ă ă ă— Eu, nu voi vorbi. Dar, dac regele binevoieşte s permit , voi aduce un martoră ă ă

care va reuşi s v intereseze, având în vedere c el ştie multe.ă ă ă— Cum, se minun Sorrientès, îl ave i în mâna pe omul care a fost martor la atenă ţ -

tatele mele criminale, omul care a fost, poate, complicele meu?— Voi a i spus-o, domnule. Iar acest complice este numitul Pinacle!ţ— Pinacle! râse în hohote Sorrientès, ah! Pentru Dumnezeu, iat ce este foarte nosă -

tim. Acest domn Pinacle care trebuie s m striveasc , m amestec în revela iile sale!ă ă ă ă ă ţ Sire voi vede i în mine un criminal înveterat şi îndr zne . V rog, v implor s aproba i sţ ă ţ ă ă ă ţ ă se înf işeze înaintea voastr domnul Pinacle... Şi dac acesta m acuz ... într-adev r,ăţ ă ă ă ă ă

voi consim i s m recunosc vinovat.ţ ă ăDe aceast dat , Sorrientès nu glumea. El vorbea serios şi cu toat franche ea,ă ă ă ţ deoarece îşi luase atât de bune precau ii, el era sigur c nu are nimic a se teme de Pinaţ ă -cle. Chiar dac ar fi vrut, Pinacle nu-l putea tr da. Siguran a sa venea de la aceast ceră ă ţ ă -titudine absolut . Poate c ar fi fost mai pu in liniştit dac l-ar fi cunoscut mai bine peă ă ţ ă Ragastens şi dac ar fi luat seam la lic rul mali ios care-i trecu prin privire ca un fulger.ă ă ă ţ

— S vin domnul Pinacle, comand Henri al III-lea.ă ă ă— Pinacle este prizonierul meu spune Ragastens foarte simplu. Dac regele vrea să ă

m autorizeze, m duc s -l caut. Şi pentru c domnul s nu poat spune c am influen ată ă ă ă ă ă ă ţ

145



Michel Zévaco

martorul, prin prezen a mea, m ofer s stau în afara acestei s li tot timpul cât va duraţ ă ă ă interogatoriul.

— Tocmai voiam s-o cer, f cu repede Sorrientès.ă— Merge i, domnule, consim i Henri al III-lea. Dar gr bi i-v , c ci m simt sl bit.ţ ţ ă ţ ă ă ă ă— În dou minute, Pinacle va fi în fa a Maiest ii Voastre, promise Ragastens, careă ţ ăţ

se îndrept imediat spre uş .ă ă

Capitolul XLI Pinacle vorbeşte

Câteva secunde mai târziu, Ragastens p trundea în acel cabinet secret unde, înă ajun, îl închisese pe Pinacle, care, strâns legat, era întins pe pat. Ragastens se aplecă asupra lui şi, vesel, cu o siguran ciudat :ţă ă

— Am venit s te caut, spune el. A sosit momentul când trebuie s vorbeşti.ă ă— Eu nu voi vorbi, repet Pinacle cu aceeaşi înc p ânare.ă ă ăţRagastens ridic din umeri, ca omul sigur de el. N-am putea spune ce argumente aă

folosit pentru a-şi aduce prizonierul la supunere oarb , dar ceea ce este sigur, este c ,ă ă dou minute mai târziu, Pinacle se prezenta singur, liber, înaintea regelui şi se înclinaă adânc.

Dar, în timpul scurtului moment care se scursese, pe estrad , unde regele se luptaă

cu moartea, se petrecuse o scen extrem de scurt pe care trebuie s-o relat m aici: înă ă ă -tre rege şi medicul s u Miron se angajase o discu ie destul de vie. Nu se auzea ceă ţ spuneau deoarece vorbeau încet, dar dup mimica lor expresiv se în elegea c Mironă ă ţ ă insista ca regele s se lase transportat în patul s u. Iar regele, care p rea c este laă ă ă ă cap tul puterilor, r spundea nu, din cap, cu înd r tnicie. Şi la rândul s it cerea nu se ştiaă ă ă ă ă ce, iar medicul se înc p âna s -l refuze. Atât de bine încât regele, pierzându-şi r bă ăţ ă ă -darea, uit de sine o secund şi pronun aceste cuvinte, destul de tare, încât peră ă ţă -soanele care înconjurau tronul le auzir :ă

— Ei! Domnule, crede i c eu nu simt c mi-a sunat ceasul? Crede i c pentruţ ă ă ţ ă aceast tân r şi pentru acel cavaler de Ragastens consimt s -mi scurtez cele câtevaă ă ă ă momente care-mi r mân de tr it? S-a vorbit de complot împotriva siguran ei statului, deă ă ţ

atentat contra persoanei mele... Trebuie s aflu înainte de a muri. Haide, da i-mi elixirulă ţ vostru, v-o ordon.

— Sire, implor Miron, gândi i-v c dup ce ve i bea, nu v vor mai r mâne de tr ită ţ ă ă ă ţ ă ă ă decât câteva minute.

— Ce-are a face, numai s aflu. Da i-mi.ă ţMiron se resemn suspinând şi-i d du regeluiă ă câteva pic turi dintr-un înt ritor careă ă

trebuia s fie un puternic stimulator, c ci îi revenir o parte din puteri.ă ă ăSorrientès şi Guise auziser . Ei schimbar un surâs subtil şi ridicar din umeri. Pu ină ă ă ţ

îi interesa acum c erau acuza i. În câteva minute ei vor fi st pânii. Şi ei luar o atitudineă ţ ă ă

146



Michel Zévaco

Şi aşezându-se în fa a tronului într-o atitudine de sfidare arogant care provocţ ă ă murmure indignate, pe care el nu p ru s le ia în seam , pe un ton provocator:ă ă ă

— N-am ezitat s recunosc c aceast tân r este într-adev r prin esa Rolande deă ă ă ă ă ă ţ Montcapet şi c monseniorul, ca şi doamna doamnă ― a, sire, este una dintre cele două doamne de Hautfort care ne ascult , dar la dracu dac ştiu care au c utat de trei oriă ă ― ă s-o omoare, ceea ce era cel mai sigur mijloc de a sc pa de revendic ri ce puteau fi stână ă - jenitoare. Din nenorocire noi n-am reuşit. Spun noi, c ci este de la sine în eles c i-amă ţ ă ajutat din toate puterile pe monseniorul duce şi pe doamna. Recunosc de asemenea c ă noi am f cut tot ce-am putut pentru a ne debarasa de monseniorul de Ragastens careă devenise cavalerul prin esei. Devotament care nu era tocmai dezinteresat, de altfel,ţ c ci, c s torindu-se cu ea, spera s pun mâna pe aceast avere pe care-şi f cea iluziiă ă ă ă ă ă ă c i-o va restitui.ă

— Min i, lacheule! arunc Rolande, luând o atitudine de indignare orgolioas .ţ ă ă

Pinacle se înclin în fa a ei într-un salut de o ironie exagerat şi relu :ă ţ ă ă— Dragostea este oarb , spuse el.ăŞi, ca şi cum nimic nu se petrecuse, el continuă cu vocea sa t ioas , f r s se ină ă ă ă ă -

timideze de murmurele provocate de atitudinea sa insolent şi de cinismul cuvinteloră sale:

— Din nefericire, ne-a urm rit ghinionul şi l-am ratat pe turturelul interesat, aşa cumă o ratasem pe turtureaua oarb .ă

— Ah! remarc Henri al III-lea şti i c da i impresia c v mândri i cu crimele voasă ţ ă ţ ă ă ţ -tre?

Pinacle adopt o atitudine de trufie nem surat . Şi, cu o violen nemaipomenit :ă ă ă ţă ă— Eu m mândresc cu ceea ce noi am f cut, da, spune el. Şi dac este ceva careă ă ă

m uimeşte, este de a vedea c monseniorul se înc p âneaz s p streze t cerea, înă ă ă ăţ ă ă ă ă timp ce eu, care nu sunt nimic pe lâng el, eu vorbesc. De fapt, poate c socoteşte că ă ă aceast mare onoare îmi este acordat ca recompens pentru bunele şi credincioaseleă ă ă mele servicii. Dac este aşa, mul umirile mele din toat inima, monseniore. Deci, eu mă ţ ă ă mândresc cu ceea ce am f cut noi. Vorbi i de crime, sire. Asta se poate interpreta. Ceă ţ numi i voi crim ? Voi, viitor rege, pentru a ob ine coroana Poloniei, a i renun at deţ ă ţ ţ ţ bun voie la coroana Fran ei. Cu toate acestea, la moartea regelui Charles al IX-lea, a iă ţ ţ alergat în mod deschis la scar . L-a i înl turat pe fratele vostru, devenit moştenitor legită ţ ă -im prin renun area voastr . I-a i luat tronul, coroana, regatul, într-un cuvânt toateţ ă ţ bunurile. Voi numi i asta crim ? Nu, pe Dumnezeu! Voi spune i: "Ac iune politic ". Şiţ ă ţ ţ ă

asta explic totul, justific totul, reabiliteaz totul.ă ă ăLa aceste cuvinte de o cutezan insolent , de neconceput, un mârâit amenin torţă ă ţă se f cu auzit printre partizanii regelui.ă

Guise, care exulta, şopti la urechea lui Sorrientès:— Şti i c acest Pinacle este un b rbat!ţ ă ă— Deci îl aproba i?ţ— Întru totul, pe sângele lui Dumnezeu!— Tic losule! strig Henri al III-lea care încerca în zadar s se ridice, cred c încerciă ă ă ă

s - i insul i regele!ă ţ ţ

148




Aceast replic a regelui fu sus inut de protestele partizanilor s i dintre care uniiă ă ţ ă ă strigar :ă

— La moarte, neruşinatul!Pinacle nu p ru s se tulbure nici de mânia regelui, nici de furtuna care vuia în jurulă ă

lui. Cu un sânge-rece ciudat, el f cu fa vijeliei pe care o provocase. Într-o atitudineă ţă mândr , cu bra ele încrucişate la piept, glacial:ă ţ

— Pardon, ripost el, în numele vostru, domnul de Ragastens mi-a pus pumnalul înă gât, m-a amenin at cu cele mai v t m toare chinuri dac refuzam s vorbesc. Euţ ă ă ă ă ă vorbesc, iar voi v sup ra i şi aceştia url : "La moarte!" Dac voi ordona i, eu pot să ă ţ ă ă ţ ă tac... Dar atunci n-o s afla i nimic din ceea ce v intereseaz cel mai mult.ă ţ ă ă

— Vorbeşte! ordon cu promptitudine regele. Şi adresându-se curtenilor s i:ă ă— Linişte, domnilor... Vom încheia imediat conturile.— El va fi mort numaidecât, rânji Guise la 332 urechea lui Sorrientès care aprob cuă

un surâs.Pinacle relu cu aceeaşi îndr zneal nep s toare:ă ă ă ă ă— Noi eram s raci, noi nu eram nimic. Dar noi aveam pofte uriaşe, ambi ii uriaşe şi,ă ţ

de ce s n-o spunem? O mare inteligen , str lucitoare, capabil s domine peste ceeaă ţă ă ă ă ce se cheam prejudec i. O avere fabuloas se afla la îndemâna noastr . Noi am pusă ăţ ă ă mâna pe ea. Cum? Suprimând moştenitoarea legitim şi luându-i locul. Dup asta,ă ă doamna a lansat asupra posesorului acestei averi pe un tân r gentilom pe care-l scoseseă din min i cu dragostea ei, care l-a provocat şi l-a omorât pe loc. Noi am moştenit. Ce amţ f cut noi mai mult decât a i f cut voi? Aceast avere noi n-am considerat-o decât miă ţ ă ă - jlocul necesar pentru a atinge culmile care f r ea ne r mâneau interzise.ă ă ă

Şi întorcându-se spre Sorrientès, cu un surâs insinuant:

— Trebuie s merg mai departe, monseniore? V-a i rezervat onoarea de a spune voiă ţ înşiv marile probleme pe care le-a i rezolvat cu aceast avere?ă ţ ă

Iar Sorrientès, contaminat f r voia lui de exemplul contagios al lui Pinacle, Sorrienă ă -tès, uitând de orice pruden , strig :ţă ă

— Da, pe Dumnezeu! Ceea ce r mâne de spus, vreau s-o spun eu însumi.ă— Un moment, interveni Henri al III-lea. Înainte de a merge mai departe, este de

în eles c voi recunoaşte i c tot ceea ce a spus acest om esteţ ă ţ ă exact.— Z u!ă brav Sorrientès.ă— Voi recunoaşte i, preciza Henri, c aceast tân r este prin esa de Montcapet, cţ ă ă ă ă ţ ă

averea pe care o de ine i îi apar ine şi c va trebui s i-o restitui i?ţ ţ ţ ă ă ţ

— Recunosc, f cu Sorrientès într-un puternic hohot de râs, c este într-adev ră ă ă Rolande de Montcapet. Recunosc c averea pe care o de in îi apar ine. Cât despre a i-oă ţ ţ restitui, asta este o alt problem !ă ă

Capitolul XLII Prăbuşirea

149



Michel Zévaco

În acest moment, un alt hohot de râs, limpede, sonor, r spunse hohotului de râsă strident al lui Sorrientès.

Acesta, uimit, vag neliniştit, poate regretând deja bravada sa îndr znea , se înă ţă -toarse spre Pinacle care de asemenea râdea. Iar Pinacle cu un gest iute, smulgând mas-ca, peruc şi barba fals , descoperi figura fin a lui Ragastens care, cu o privire juc uş ,ă ă ă ă ă râzând din toat inima, spunea cu aerul s u batjocoritor:ă ă

— Pe Dumnezeu! Trebuie s recunoaştem c nu este uşor s v smulg cineva oă ă ă ă ă m rturisire! Dar în sfârşit, voi a i f cuto totuşi. Este esen ialul.ă ţ ă ţ

— Ragastens! url Sorrientès, care se v zu pierdut.ă ă— Diabolicul Ragastens în persoan ! zeflemisi din nou Ragastens,ăSorrientès arunc priviri cumplite în jurul lui. Se gândea poate la vreo ac iune disă ţ -

perat . În acest moment Guise îl împinse cu cotul şi, dină ochi, i-l ar t pe rege care horă ă -

c ia. Asta i-a fost de ajuns s -şi recapete acel sânge-rece care rareori îl p r sea. Şi,ă ă ă ă batjocoritor la rândul s u, el compliment :ă ă— Bine jucat, domnule.Ragastens surâse, îi întoarse spatele şi p ru c nu se mai intereseaz decât deă ă ă

rege.Miron se gr bi, se str dui cât putu mai bine; trebuie c -şi pierduse pu in capul, c ciă ă ă ţ ă

pronun cu voce tare, f r menajamente:ţă ă ă— Am spus-o eu bine! Acum totul s-a sfârşit. Trebuie s v preg tim, sire, pentru aă ă ă

v înf işa înaintea Judec torului Suprem.ă ăţ ăAceste cuvinte aruncar consternare printre partizanii regelui care începur s seă ă ă

lamenteze şi s geam . Partizanii lui Sorrientès şi ai lui Guise, dimpotriv , îşi l sar buă ă ă ă ă -

curia s izbucneasc . Şi ei efectuar o manevr care, apropiindu-i de st pânii lor, îi sepaă ă ă ă ă -rar de duşmani. În aşa fel încât asisten a se g si împ r it în dou tabere distincte: de oă ţ ă ă ţ ă ă parte partizanii regelui, dintre care unii plângeau şi se lamentau, de cealalt partizaniiă lui Guise şi ai lui Sorrientès, amesteca i, care rânjeau.ţ

Totuşi, regele gemu cu o voce sfârşita:— St pâne Dumnezeul meu, ai mil de mine, biet p c tos!ă ă ă ăEl f cu un efort extraordinar pentru a se ridica, dar nu reuşi. Miron îl ajut . Şi el proă ă -

nun cu greutate, destul de tare totuşi pentru a fi auzit:ţă— Domnilor, regele moare... regele este mort...Este momentul de a striga...

— Fran a şi Spania, la noi! Lans Sorrientès cu o voce tun toare.ţ ă ăEra semnalul convenit pentru a chema trupele care se g seau în sala al turat . Laă ă ă acest semnal, draperiile se îndep rtar , toate uşile se deschiser . Din toate p r ileă ă ă ă ţ g rzile regelui n v lir , cu archebuzele în mân , cu fitilele aprinse, gata s ia foc.ă ă ă ă ă ă

Mai întâi, Guise şi Sorrientès, exultând, r v şi i de o bucurie nebun , se crezură ă ţ ă ă st pâni pe situa ie. Se preg teau deja s arunce ordine. Dar, în locul lui Cosse care treă ţ ă ă -buia s preia comanda general a trupelor, ei îl v zur ap rând pe Crillon; în locul c piă ă ă ă ă ă -tanilor pe care îi desemnaser pentru a-i înlocui pe c pitanii regelui care trebuiauă ă aresta i, ei îi v zur pe ei înşişi, nicidecum aresta i şi care, defilând, le aruncau surâsuriţ ă ă ţ de o ironie amenin toare.ţă

150




Ei d dur înapoi, livizi, nesiguri, în elegând prea târziu c uneltirile lor, complotul loră ă ţ ă eşuase, c fuseser traşi pe sfoar de o mân de maestru, în eleser asta cu atât maiă ă ă ă ţ ă bine cu cât aceste trupe se aranjau astfel încât s le încercuiasc partizanii care avusă ă -eser nefasta idee de a se grupa de o parte. Iar solda ii înarma i cu archebuze st teauă ţ ţ ă gata s trag .ă ă

În acest moment regele, pe tronul s u, regele muribund, se ridic vioi, singur, caă ă omul care se simte de minune şi n-are deloc poft s moar . Şi, într-un hohot de râs, elă ă ă spunea:

— Ei bine! Domnilor, ce spune i de surprizaţ mea? Cred c este destul de reuşit .ă ăŞi, oprindu-se din râs, luând o atitudine maiestuoas , îşi relu fraza:ă ă— Este momentul s se strige: Tr iasc regele!ă ă ăŞi într-o izbucnire de furie:— Haide i domnule de Guise, striga i: Tr iasc regele! Striga i tare pentru ca s vţ ţ ă ă ţ ă ă

auzim.Guise se v zu pierdut. Dar el se gândi c , în toat aceast problem pus la cale deă ă ă ă ă ă Ragastens, el o pricepea bine, numele s u nu fusese pronun at nici m car o dat . Elă ţ ă ă trase concluzia c Ragastens, în mod cavaleresc ca întotdeauna, nu vrusese s -l denun eă ă ţ şi-şi destinase loviturile pentru Sorrientès. El nu ezit şi aruncând o privire poruncitoareă partizanilor s i masa i în jurul lui:ă ţ

— Din toat inima, sire spune el. Şi strig cu voce plin :ă ă ă— Tr iasc regele!ă ăIar partizanii s i, ascultând de ordinul lui mut, strigar ca şi el, dup el. Partizaniiă ă ă

regelui nu r maser ultimii s aclame şi, timp de câteva secunde, fu un strig tă ă ă ă formidabil care zgudui pân şi puternicele cariatideă 5 ale lui Jean Goujon.

— Este bine, spuse regele când entuziasmul, sincer de o parte, simulat de cealalt ,ă se potolise.

Şi el ad ug pe un ton glacial:ă ă— Cred, domnule, c prezen a voastr este necesar pe domeniile voastre.ă ţ ă ăAceasta se adresa lui Guise care, în pr buşirea tuturor visurilor sale ambi ioase, seă ţ

consider foarte fericit s scape atât de uşor. Şi, temându-se ca regele s nu se r zgână ă ă ă -deasc , nu aştept s i se repete ordinul. El se înclin în t cere şi, urmat de to i ai s i, seă ă ă ă ă ţ ă retrase cu grab , încât regele nu se putu împiedica s spun surâzând:ă ă ă

— Fricoşii p r sesc scena.ă ăŞi, ar tându-l pe Sorrientès, ab tut, copleşit:ă ă

— Acest om s fie arestat.ăC pitanul Larchand, care era de serviciu şi care asistase impasibil la toate acesteă scene, se apropie de Sorrientès şi, cu o voce aspr :ă

— Sabia voastr , domnule.ăSorrientès nu vru înc s se recunoasc învins. El lu o atitudine mândr şi într-ună ă ă ă ă

mârâit amenin tor:ţă— Lua i seama, spune el cu trufie. Eu reprezint aici pe Maiestatea Sa regele Spaniei.ţ

Orice violen exercitat asupra persoanei mele aduce atingere regelui, st pânul meu.ţă ă ă Este r zboiul cu Spania.ă

5 Cariatide― statuie reprezentând o femeie, înlocuind o coloană ― arhit. (N.T.)

151



Michel Zévaco

— Nu-i posibil, domnule, f cu Henri cu un dispre strivitor, regele st pânul vostru neă ţ ă va mul umi de a-l fi sc pat de un r uf c tor josnic aşa cum sunte i voi!... Lua i-l!ţ ă ă ă ă ţ ţ

Iar Sorrientès, clocotind de mânie, se v zu nevoit s -şi predea spada şi s urmezeă ă ă garda care-l încadra cu suli a înţ mân .ă

Trupele, devenite inutile, se retraser . În marea sal , în jurul regelui, nu mai r m să ă ă ă -eser decât persoane a c ror fidelitate era verificat de multă ă ă ă vreme. Toate fe eleţ str luceau de o bucurie sincer , c ci foarte pu ini oameni erau la curent cu comedia careă ă ă ţ se desf şura la Luvru de câteva zile şi ale c rei scene ce o precedaser nu fuseseră ă ă ă decât deznod mântul. Şi cum aceştia ştiuser s p streze secretul, rezulta c ceilal iă ă ă ă ă ţ crezuser într-adev r c regele se sfârşea.ă ă ă

Henri al III-lea coborî atunci de pe tronul s u, mul umi fidelilor s i şi adresându-seă ţ ă lui Ragastens, desemnându-i-le pe Jocelyne şi Hermosa care st teau înl n uite şi epeneă ă ţ ţ ca nişte statui, el spuse:

— Trebuie s ispr vim cu aceste dou femei şi s afl m care dintre ele este crimiă ă ă ă ă -nal .ăŞi adresându-se direct lor:— Haide i, care este aceea s recunoasc .ţ ă ăCele dou surori se strânser în bra e mai strânsă ă ţ şi r maser epene, înghe ate,ă ă ţ ţ

f r un cuvânt, f r un gest. Regele încrunt sprâncenele. Rolande înainta şi cu vocea saă ă ă ă ă blânda, spuse:

— O iert din toat inima pe aceea dintre voi care a vrut s m omoare. Dar cealalt ,ă ă ă ă atât de bun , atât de generoas , c reia îi sunt datoare pentru via a mea, pe care oă ă ă ţ iubesc ca pe o sor mai mare, pe care aş vrea s-o consolez, c ci o ghicesc groaznic deă ă nefericit , aceasta nu va recunoaşte?ă

Cele dou surori r maser mute, indiferente.ă ă ă— S încheiem, spune regele cu ner bdare. Îl vom aduce pe meşterul Tornebise,ă ă

c l ul oficial. El va şti s le fac s vorbeasc .ă ă ă ă ă ă— Cum sire, protest Ragastens, vre i s le 340 supune i Ia cazne pe cele dou neă ţ ă ţ ă -

fericite? Aşadar voi uita i c noi suntem datori pentru via a noastr uneia dintre ele?ţ ă ţ ă— Nu uit nimic, domnule, spune Henri cu blânde e, dar nu v d alt mijloc de reţ ă -

zolvare. Trebuie s credem c în ziua aceea c l ul se g sea la Luvru, c ci el ap ru imediată ă ă ă ă ă ă

dup ce regele trimisese s -l cheme. În spatele lui, cele dou ajutoare ale sale, unul rână ă ă - jind şi strâmbându-se conform obiceiului s u, cel lalt grav, sever. La un semn al regelui,ă ă

ei înaintar spre cele dou surori. Meşterul Tornebise ridica deja formidabilul s u pumnă ă ă pentru a-l pr v li asupra lor. Iar asta ajunse pentru a frânge pasiva lor rezisten .ă ă ţăUna dintre cele dou surori se repezi, se l s s cad în genunchi înaintea regelui şi,ă ă ă ă ă

ascunzându-şi fa a în mâini, izbucni în hohote de plâns:ţ— Eu sunt vinovat !ăAceasta era Hermosa, doamna în negru, doamna care nu se desp r ea niciodat deă ţ ă

acel rubin enorm, t iat în form de romb.ă ăA fost o uşurare pentru to i de a cunoaşte în sfârşit pe aceast vinovat . Dar atunciţ ă ă

se petrecu ceva neprev zut: Jocelyne, doamna în alb, vesela şi glumea Jocelyne, seă ţă repezi la rândul s u, cu tr s turile în sprite, cu buzele crispate, cu privirea dur , rea. Eaă ă ă ă ă

152




se aplec asupra surorii ei, o apuc pe sub bra e, o s lt cu o putere de care nu putea fiă ă ţ ă ă vreodat b nuit şi cu o voce r sun toare:ă ă ă ă ă

— Ridica i-v , sora mea! Tu te-ai sacrificatţ ă întotdeauna pentru mine, dar nu voi ac-cepta acest ultim sacrificiu.

Şi în faţa regelui, ridicându-şi cu mândrie capul, cu o privire p trunz toare, eaă ă brav :ă

— Vinovat , cum spune i voi, sunt eu. Iat capul meu, lua i-l. Iat corpul meu,ă ţ ă ţ ă chinui i-l, zdrobi i-l prin c l ul vostru. Dar nu ve i reuşi ca eu s m umilesc, s -mi plecţ ţ ă ă ţ ă ă ă capul, s cer iertare!ă

— Într-adev r, spune regele, dac mai aveam o urm de îndoial , un asemeneaă ă ă ă mod de exprimare era suficient pentru a o risipi.

Rolande c zu în genunchi înaintea regelui şi implor :ă ă— Sire, d rui i-i via a acestei nefericite.ă ţ ţ

Regele se în l cu bun tate spunând:ă ţă ă— Frumoasa mea verişoara, nu pot fi mai sever decât voi. Aceast criminal îşi vaă ă sfârşi zilele într-o m n stire.ă ă

Atunci, Hermosa îngenunche din nou înaintea regelui şi implor favoarea de a-şiă urma sora în m n stire. Regele ezit :ă ă ă

— Ei cum! V închide i într-un mormânt, tân ra şi frumoas cum sunte i?ă ţ ă ă ţ— Sire, hohoti Hermosa, am jurat mamei mele pe patul de moarte s veghez asupraă

ei.— Fie, consim i regele cu un regret vizibil. Voi ne-a i salvat via a, noi nu putem sţ ţ ţ ă

v refuz m prima favoare pe care o solicita i.ă ă ţHermosa se ridic , merse la Rolande şi, cu o voce trist :ă ă

— Fi i fericit al turi de cel pe care-l iubi i, spune ea, a i fost demn de el. În apartaţ ă ă ţ ţ ă -mentul meu ve i g si partea care mi-a revenit din averea voastr , neatins . N-am conţ ă ă ă -sim it niciodat s m ating de acest aur ob inut prin crim . Era partea voastr pe careţ ă ă ă ţ ă ă am p zit-o cu mare grij , c ci aveam presentimentul c nu sunte i moart şi c v voiă ă ă ă ţ ă ă ă revedea într-o zi.

Rolande o prinse în bra e cu dragoste, o îmbr işa cu efuziune şi-i şopti:ţ ăţ— R mâne i cu noi. Ve i fi sora noastr preaiubit .ă ţ ţ ă ăHermosa o desemn din ochi pe Jocelyne, încremenit în seme ia ei:ă ă ţ— Am jurat s n-o p r sesc niciodat .ă ă ă ă— Fie, spune Rolande cu triste e, dar aminti i-v c ave i în mine o sor şi cţ ţ ă ă ţ ă ă

locuin a noastr va fi întotdeauna şi a voastr .ţ ă ăHermosa mul umi cu un semn din cap şi merse la Jocelyne pe care o cuprinse deţ talie. Erau înconjurate de g rzi. Pornir . Hermosa cu capul aplecat şi hohotind nebă ă -uneşte. Jocelyne mergea cu un pas sigur, cu capul sus, cu buzele crispate într-un rictusdispre uitor, cu o privire insolent . P rea într-adev r c ea conducea şi comanda g rzile,ţ ă ă ă ă ă în timp ce sora sa avea aerul unei criminale. În momentul ieşirii, ea se opri şi întoarsespre grupul unde se g sea Ragastens şi Rolande împreun cu regele, ea lans ca pe ună ă ă blestem:

— V ur sc şi v dispre uiesc! Nu am decât un regret, acela de a nu fi putut s vă ă ă ţ ă ă zdrobesc pe to i!ţ

153



Michel Zévaco

— Domnilor, spuse regele când ea ieşi, vi-l prezint pe domnul de Ragastens-Pompig-nan care în curând va fi prin de Montcapet. Iubi i-l cu încredere. Nu pentru c va fi deţ ţ ă zece ori mai bogat decât mine, iubi i-l din dragoste pentru mine, c ci dac mai sunt încţ ă ă ă în via , lui i-o datorez. Lui care, sub deghizarea acelui scelerat de Pinacle, timp de s pţă ă -t mâni, ziua şi noaptea, a vegheat asupra mea cu un devotament care nu s-a dezmin ită ţ niciodat , nici m car o secund .ă ă ă

Epilog

C s toria lui Ragastens, devenit printr-un brevet al regelui prin de Montcapet, cuă ă ţ Rolande de Montcapet, a fost celebrat la pu in timp dup aceea, în biserica Saint-Geră ţ ă -main-l'Auxerrois, cu un fast str lucit, regele Henri al III-lea inând s asiste cu toată ţ ă ă curtea sa.

A doua a, într-o ceremonie mai modest avu loc o tripl c s torie:ă ă ă ă Jehan Géhenne, poetul-gropar, se c s tori cu frumoasa Muscade, Milord Gendarmeă ă

cu gra ioasa Saphir, iar Marasquin cu planturoasa Bergamote. Trebuie s credem c eiţ ă ă avuseser curajul s -şi declare dragostea. Este de la sine în eles c n-au p r sit serviciulă ă ţ ă ă ă la "domnul prin şi doamna prin es ", cum îi numeau ei.ţ ţ ă

Lui Sorrientès, printr-o favoare special , i se t ie capul în pia a Grève, de c treă ă ţ ă

meşterul Tornebise.Guise se retr sese pe domeniile sale, fiind ner bd tor s revin .ă ă ă ă ăPinacle sc p de c l u, r mânând s -şi petreac restul vie ii în închisoare.ă ă ă ă ă ă ă ţÎn mai pu in de cincisprezece zile dup c s toria lor, Ragastens şi Rolande o v zurţ ă ă ă ă ă

ap rând pe Hermosa în mare doliu.ă— Nefericit mea sor , spune ea, s-a pedepsit ea îns şi înghi ind o otrav fulgeră ă ă ţ ă ă-

toare. Singur pe lume, f r familie, cu via a distrus , vin s m stabilesc în c minulă ă ă ţ ă ă ă ă vostru.

— V aşteptam, sora mea, spune Ragastens, ştiam bine c sora voastr nu vaă ă ă supravie ui pr buşirii visurilor sale ambi ioase.ţ ă ţ

Şi cu aerul s u ironic, ad ug :ă ă ă

— Dar nu vorbi i de via distrus , pe sângele lui Dumnezeu! Sunte i tân r , fruţ ţă ă ţ ă ă -moas , bogat , via a voastr abia începe. Iau asupra mea sarcin de a v g si un genă ă ţ ă ă ă ă -tilom viteaz şi demn care, c s torindu-se cu voi, v va dovedi c spun adev rul.ă ă ă ă ă

154




Sfârşit

* * *

* * *

E-book realizat dup : Michel Zévaco – Doamna în alb, doamna în negruăEditura "A. P."Bucureşti, 1992

Traducere de: Ioan Dr ghiciă

Edi ie originalţ ă: Michel Zévaco – La dame en blanc, la dame ennoir

Tallandier, Paris, 1956

Men iune:ţ Cartea "Doamna în alb, doamna în negru" face parte dintr-un ciclu de 5c r i.ă ţ

Ciclul Les aventures des Ragastens (père, fils et petit-fils):

1. Borgia! 1. Crimele familiei Borgia2. Triboulet 2. Regele cerşetorilor (probabil)

155



Michel Zévaco

3. La Cour des miracles 3. Curtea miracolelor4. La Grande Aventure 4. neidentificat cartea în lb.

română5. La Dame en blanc, La Dame en noir 5. Doamna în alb, doamna în ne-

gru

* * *

O formatare unitar f cut deă ă ă BlankCd. Pentru a fi eviden iat de alte format ri,ţ ă ă fiecare volum va purta pe lâng numele fişierului şi men iunea: [v. BlankCd]. În aceaşiă ţ formatare unitar mai pute i citi:ă ţ

Michel Zévaco – Cavalerii Pardaillan [v. BlankCd]Michel Zévaco – Epopeea Dragostei [v. BlankCd]Michel Zévaco – Fausta [v. BlankCd]Michel Zévaco – Fausta învinsă [v. BlankCd]Michel Zévaco – Pardaillan şi Fausta [v. BlankCd]

Michel Zévaco – Iubirile lui Chico [v. BlankCd]Michel Zévaco – Fiul lui Pardaillan [v. BlankCd]Michel Zévaco – Comoara Faustei [v. BlankCd]Michel Zévaco – Sfârşitul lui Pardaillan [v. BlankCd]Michel Zévaco – Sfârşitul Faustei [v. BlankCd]Michel Zévaco – Regina Argotului vol.1 [v2.0 BlankCd]Michel Zévaco – Regina Argotului vol.2 [v2.0 BlankCd]Michel Zévaco – Puntea suspinelor vol.1 [v4.0 BlankCd]Michel Zévaco – Puntea suspinelor vol.2 [v4.0 BlankCd]Michel Zévaco – Puntea suspinelor vol.3 [v4.0 BlankCd]Michel Zévaco – Puntea suspinelor vol.4 [v4.0 BlankCd]Michel Zévaco – Marie-Rose [v2.0 BlankCd]Michel Zévaco – Nostradamus – Regele întunericului [v. BlankCd]Michel Zévaco – Fiul lui Nostradamus [v1.0 BlankCd]Michel Zévaco – Marchiza de Pompadour [v. BlankCd]Michel Zévaco – Rivalul regelui [v. BlankCd]Michel Zévaco – Regina blestemat [v. BlankCd]ăMichel Zévaco – Crimele familiei Borgia [v. BlankCd]Michel Zévaco – Doamna în alb, doamna în negru [v. BlankCd]

156




În preg tire:ă

Michel Zévaco – Don Juan şi Comandorul

Not :ă Dac i-a pl cut formatarea şi î i lipseşte una sau mai multe c r i formatateă ţ ă ţ ă ţ unitar, le po i g si (cu ctrl+click-stânga)ţ ă aici.

Atenţie: Pentru a vă deplasa mai uşor prin e-book, plasaţi cursorul mouse-ului înCuprins e-book pe un anumit capitol, apoi ap saă ţi tasta ctrl apoi click-stânga.

Cuprins e-book Doamna în alb, doamna în negru:

Cuprins e-book Doamna în alb, doamna în negru: ...........................................................................................................157

http://sites.google.com/site/cartifree/bine-ai-venit

http://sites.google.com/site/cartifree/bine-ai-venit

doamna in alb, doamna in negru.doc

Documents