dosar de prezentare - new.nottara.ronew.nottara.ro/res/doc/3652_dosar_trilogia_moldovei.pdf ·...

9
Prima reprezentație: 30 noiembrie Sala George Constantin Dosar de prezentare Apus de soare. Viforul. Luceafărul - o trilogie după Barbu Ștefănescu Delavrancea Cu: Ion CHELARU Bogdan COSTEA Alexandru SUCIU Vlad BĂLAN Ionuț NICULAE Ștefan PAVEL Sorina ȘTEFANESCU Theodora SANDU Șerban GOMOI Flavius CĂLIN Regia: Alexandru Mâzgăreanu Adaptarea textului: Adrian Nicolae Muzica: Alexandru Suciu Scenografia: Alexandra Mâzgăreanu O coproducție: Teatrul Nottara, UNATC I.L. Caragiale și Asociația „Opera Prima” Durata: 1h SINOPSIS Trilogia Moldovei de Barbu Ștefănescu Delavrancea este alcătuită din Apus de soare (1909), Viforul (1910) și Luceafărul (1910), prin care reînvie istoria Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea, prin figurile domnitorilor Ştefan cel Mare, Ştefăniţă şi Petru Rareş. Sursele sale de inspirație sunt Letopisețul Țării Moldovei de Grigore Ureche și O samă de cuvinte de Ion Neculce, dar și documente publicate de Bogdan Petriceicu Hasdeu în Arhiva istorică a României. În Apus de soare sunt urmărite clipele din urmă ale vieţii şi domniei lui

Upload: others

Post on 24-Sep-2019

10 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Prima reprezentație: 30 noiembrie Sala George Constantin

Dosar de prezentare Apus de soare. Viforul. Luceafărul - o trilogie

după Barbu Ștefănescu Delavrancea

Cu: Ion CHELARU

Bogdan COSTEA Alexandru SUCIU

Vlad BĂLAN Ionuț NICULAE Ștefan PAVEL

Sorina ȘTEFANESCU Theodora SANDU Șerban GOMOI Flavius CĂLIN

Regia: Alexandru Mâzgăreanu Adaptarea textului: Adrian Nicolae

Muzica: Alexandru Suciu Scenografia: Alexandra Mâzgăreanu

O coproducție: Teatrul Nottara, UNATC I.L. Caragiale și Asociația „Opera Prima”

Durata: 1h

SINOPSIS Trilogia Moldovei de Barbu Ștefănescu Delavrancea este alcătuită din Apus de soare (1909), Viforul (1910) și Luceafărul (1910), prin care reînvie istoria Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea, prin figurile domnitorilor Ştefan cel Mare, Ştefăniţă şi Petru Rareş. Sursele sale de inspirație sunt Letopisețul Țării Moldovei de Grigore Ureche și O samă de cuvinte de Ion Neculce, dar și documente publicate de Bogdan Petriceicu Hasdeu în Arhiva istorică a României. În Apus de soare sunt urmărite clipele din urmă ale vieţii şi domniei lui

Ştefan, când acesta este încercat de boală și tulburat de îndoieli, și când cere, în tradiția creștină, izbăvirea și iertarea, dar nu pregetă să fie ferm în continuare în deciziile sale ce privesc viitorul Moldovei. În contrast cu figura grandioasă a lui Ștefan cel Mare, imaginea lui Ștefăniță din Viforul este cea a unui domnitor despotic, meschin, care încearcă în zadar să lupte cu amintirea legendară a bunicului său, Ștefan cel Mare. Un antierou, Ștefăniță întruchipează toate defectele unui conducător – egoismul, cruzimea, micimea, violența, având parte de o moarte la fel de violentă ca urgia pe care a lăsat-o în urmă. În Luceafărul, ultima piesă din trilogie, este înfățișată figura luminoasă a lui Petru Rareș, adevăratul continuator al lui Ștefan cel Mare. Întors la curtea Moldovei după 22 de ani de pribegie, Petru Rareș trebuie să îi convingă pe toți că este fiul lui Ștefan cel Mare. Deși figură luminoasă, nici Petru Rareș nu reușește să reziste intrigilor de la curte și conflictului ireconciliabil între politica sa ce viza independența țării și interesele boierimii. Barbu Ştefănescu Delavrancea (1858-1918), prozator, dramaturg, orator şi gazetar. Absolvă, ca bursier, Liceul „Sf. Sava”, iar în 1877 se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti. Este şi anul debutului său literar, cu o poezie publicată în România liberă, sub semnătura Barbu, folosită şi pentru debutul în volum Poiana Lungă – Amintiri, din 1878. Pleacă în 1882 în Franţa, pentru a-şi pregăti doctoratul în drept. Întors în ţară după doi ani, se înscrie în Baroul de Ilfov, e profesor, conferenţiar al Ateneului Român, redactor la România liberă, prim-redactor la Epoca, Lupta, colaborator la Revista literară, Familia, Drepturile omului, Românul, Literatură şi ştiinţă, Vieaţa, redactor la Revista nouă etc. S-a implicat și în politică, a fost înscris în Partidul Liberal, deputat de Prahova (1894), membru al Partidului Conservator (1898), primar al Bucureştilor (1899-1901), concentrându-se pe două aspecte: problema ţărănească şi cea naţională. Făcând politică, a fost desemnat deputat în mai multe rânduri, vicepreşedinte al Camerei, ministru al Lucrărilor Publice, ad-interim la Culte şi Instrucţiune Publică, ministru al Industriei şi Comerţului. La izbucnirea primei conflagraţii mondiale, pledează înflăcărat pentru intrarea în război. Semnarea unei păci separate cu Germania i se pare umilitoare şi îl determină să se retragă din Guvern. După o perioadă în care interesul pentru literatură căzuse în umbră, se reîntoarce la adevărata sa pasiune, cu trilogia alcătuită din piesele Apus de soare (1909), Viforul (1910) şi Luceafărul (1910), practicând un tip de literatură tradiţională, cu efluvii romantice, pornind de la creaţia populară, înclinată spre reflexivitate critică. În 1912 este ales membru al Academiei Române, discursul de recepţie intitulându-se Din estetica poeziei populare. Din opera sa literară amintim câteva titluri: Poiana Lungă – Amintiri, Bucureşti, 1878; Sultănica, Bucureşti, 1885; Linişte, Bucureşti, 1887, Trubadurul, Bucureşti, 1887; Petre Ispirescu, Bucureşti, 1887; Paraziţii, Bucureşti, 1892; Între vis şi viaţă, Bucureşti, 1893; Hagi-Tudose, Bucureşti, 1903; Apus de soare, Bucureşti, 1909; ediţia II, Bucureşti, 1912; Stăpânea odată Bucureşti, 1909; Viforul, Bucureşti, 1910; Luceafărul, Bucureşti, 1910; Linişte. Trubadurul. Stăpânea odată…, Bucureşti 1911; Irinel, Bucureşti, 1912; Din estetica poeziei populare, Bucureşti, 1913; Norocul dracului, Bucureşti, 1916.

CRONICI Încercând să ne imaginăm un singur spectacol, în care cele trei părți – Apus de soare, Viforul și Luceafărul – sunt reprezentate ca acte ale unei singure drame a națiunii, aflăm adevărata grandoare a gradării tensionale politice pe care Delavrancea o imprimă acestei dezbateri a ideii de patriotism. Apus de soare va fi actul constituirii conștiinței naționale, a așezării unui stat și a unui popor în matca propriei dimensiuni istorice. [...] Viforul va ilustra impasul și degringolada unei cârmuiri debusolate ce așază idealul individual înaintea idealului obștei, a țării, amenințându-i temeliile. [...] Luceafărul ne propune, ca o apoteoză în ideea de împlinire a cauzei naționale, cuprinderea sub același scut a tuturor celor de-un sânge și de-o limbă din cele trei împărății care-i desparte abuziv. Delavrancea nu s-a abătut de la canoanele tradiției. Politicul este continuu dublat de istorie în întreaga sa trilogie care, prin rezonanța ideilor pe care le vehiculează, a rămas și va rămâne mereu de o stringentă actualitate pentru publicul românesc.

Constantin Cubleșan, Opera literară a lui Delavrancea, Editura Minerva, București, 1982

Delavrancea e, într-adevăr, nu numai romantic, ci și realist. Acest dublu aspect sub care apare își găsește explicația și în înrâurirea epocii în care a trăit – epocă de tranziție – și în personalitatea sa, înzestrată cu aptitudini de diversificare.

Ovid Densușianu, Barbu Delavrancea, într-un discurs ținut pe 31 mai 1919 „A vrut să îmbine istoria cu «eternul» omenesc. Și în acest scop nu se putea duce la altă școală mai frumoasă decât la aceea a lui Shakespeare, marele zugrav al istoriei și al veșnicelor patimi omenești, maestrul și modelul tuturor romanticilor. Ceea ce l-a prins și l-a interesat mai mult la Shakespeare a fost suflul tragic, semnificația generală a personajelor și adâncimea lor umană, unele procedee de compoziție. Delavrancea n-a lăsat însă nimic netrecut prin ființa sa creatoare; materialul parcurs a lăsat urme în el, dar el a reacționat cu totul personal și original și mai ales în spiritul culturii naționale, la impulsurile pe care drama shakesperiană i le-a sugerat. Nu încape îndoială că nu poate fi vorba de influențe shakesperiene masive în paginile trilogiei. Tripticul istoric se desfășoară, în cea mai mare parte, conform adevărului istoric sau tradiției populare, care prelungește în rândurile posterității figuri și reputații consacrate, și conform specificului național care conferă evocărilor farmecul și pitorescul autohton, dar se simte în unele scene, în unele figură, câte o străfulgerare de model shakesperian, reminiscență a unei lecturi recente sau a unui contact mai vechi, dar predilect și deci prelungit al lui Delavrancea cu opera marelui englez. Așa cum spunea și Victor Eftimiu, ecourile se simt, mai puternice sau mai slabe în toate piesele trilogiei, în Apus de soare, ca și în Viforul și în Luceafărul. Apus de soare, unde Ștefan apare tragic în apoteoză, dominând cu personalitatea lui copleșitoare scena și istoria, și strivind în consecință personajele celalalte, așa încât ele nu mai pot via dramatic, eroul e profund diferit de marile figuri istorice făurite de Shakespeare. Așa cum arată Ion Trivale, el nu e un Henric V aclamat de popor și lipsit de contradicții lăuntrice,

nu e un Richard II dramatic din cauza slăbiciunii, nici un Cezar puternic, dar neuman și lipsit de măreție personală. Ștefan e marele domn prin voința unanimă a Moldovei, șeful de stat care a condus cu înțelepciune vreme de 47 de ani țara, eroul neînfricat și drept, autocratul care, dintr-o viziune superioară a necesităților țării, încearcă să-și prelungească voința după moarte. Dar trupul e șubred și nu mai ascultă, și tragedia domnului începe în momentul când el își dă seama că în lipsa persoanei lui fizice, voința lui uriașă nu va mai fi respectată. Măreția lui Ștefan e reală și completă; lui nu i se pot cunoaște slăbiciuni omenești. Până și dușmanii lui sunt siliți să-i recunoască măreția. Cine sunt dușmanii domnului? Sunt dușmanii voinței lui, trei boieri, care complotează împotriva ei: paharnicul Ulea, stolnicul Drăgan, jitnicerul Stavăr. Dar pentru că acea voință n-ar urmărit și nu vrea decât binele Moldovei, conspiratorii sunt odioși. Pe boierii conspiratori din Apus de soare îi supără tocmai mărirea lui Ștefan. Paharnicul Ulea spune: «Bietul Domn! Mare a fost că de mărirea lui nu mai sufla nici un boier ...», iar într-un schimb de replici, în actul III, stolnicul Drăgan și jitnicerul Stavăr încerarcă și ei să afle cusururi domnului“.

Zoe Dumitrescu-Bușulenga, „Influențe shakespeariene în trilogia dramatică a lui Delavrancea”, Limbă și literatură, nr. 6, 1962

REGIZORUL

Născut pe 24 ianuarie 1987, la Bucureşti, Alexandru Mâzgăreanu este unul dintre cei mai creativi, mai curajoşi şi mai de succes regizori ai tinerei generaţii. A absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, Facultatea de Teatru, Secţia „Regie”, la clasa profesorului Tudor Mărăscu (2008), şi masterul, la aceeaşi specializare, la clasa profesorului Alexa Visarion (2011). În mai puțin de șapte ani, el a lucrat în teatre importante din România: Teatrul Național I.L. Caragiale, Teatrul Odeon, Teatrul de Comedie, Teatrul Nottara, ArCuB și Teatrul Metropolis. În montările sale, el a surprins mereu prin propuneri îndrăznețe, caracterizate de candoare, cu un umor inteligent și subtil, uneori cu accente aspre, dure, care se impun în sensibilitatea publicului. Printre spectacolele montate se numără: Fool for Love de Sam Shepard, la UNATC, licență (2008); Romanțioșii de Edmond Rostand, la Teatrul de Comedie și preluat de Teatrul Nottara (2008); Funcționarii, după A.P. Cehov, la Teatrul Metropolis (2010); Dragă Elena Sergheevna de Ludmila Razumovskaia, la Teatrul de Comedie (2010); Purificare Petr Zelenka, la Teatrul Național I.L. Caragiale (2011); Pentru că pot de Arthur Kopit, la Teatrul ODEON (2011); Cabina artistelor de Arnost Goldflam, la ArCuB (2011); A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, la Teatrul Regina Maria, Oradea (2013); Gărgărițele se întorc pe pământ de Vasili Sigarev, la Teatrul Tineretului, Piatra Neamț (2013); Factorul uman de Thierry Janssen, la Teatrul de Comedie (2014); Vicleniile lui Scapino de J.-B.P. Molière, la Teatrul Tineretului, Piatra Neamț (2014); Căsătoria N.V. Gogol, la Teatrul Regina Maria, Oradea (2014). A coordonat spectacolul-lectură Frați de cruce de Liviu Lucaci, la Teatrul Nottara (2013).

Este coordonatorul proiectului „Spectacolul începe cu o lectură” la Teatrul Nottara (2013); membru al Clubului de Excelență al Tinerilor Dignitas (Fundația Dignitas). La Teatrul Nottara a regizat spectacolele: True West de Sam Shepard (2010), O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale (2012), Mizantropul de J.-B.P. Molière (coproducție a Asociației Opera Prima și Fundației Dignitas, 2014), Fazanul de Georges Feydeau (2015) și Somnambulism de Iaroslava Pulinovici (2017).

ACTORII

ȘERBAN GOMOI Născut pe 22 iulie 1986, Şerban Gomoi a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, specializarea „Arta actorului” şi are masterul în teatru clasic. În spectacolul de licenţă, l-a interpretat pe Malvolio în A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, în regia lui Liviu Lucaci. La Festivalul Internaţional de Teatru şi Film Studenţesc Hyperion, din 2008, a obţinut Premiul pentru rol secundar masculin, pentru rolul Nicolai Ivanovici Triletski din spectacolul Platonov. Printre rolurile sale din teatru se numără: Boon, din Însetaţi de Wajdi Mouawad, regia: Elena Morar, Studioul de teatru UNESCO; Jean, Domnişoara Iulia de August Strindberg, regia: Liviu Lucaci, Teatrul de Comedie; Demetrius, Visul unei nopţi de vară de William Shakespeare, regia: Gelu Colceag, Teatrul Mic; Reabovski, Zvăpăiata, după A.P.Cehov, regia: Elena Morar, Teatrul de Comedie; Leo, 7 zile din viaţa lui Simon Labrosse de Carole Frechette, regia: Elena Morar, Teatrul Luni de la Green Hours. De-a lungul timpului a apărut în diverse scurtmetraje în cadrul UNATC, a făcut dublaj pentru Disney Channel, a jucat în filme de lungmetraj şi în seriale de televiziune – rolul Brâncoveanu, în Portretul luptătorului la tinereţe, regia şi scenariul: Constantin Popescu; Zero Theorem, regia: Terry Gilliam; Six Bullets, regia: Ernie Barbarash, Cu un pas înainte, serial produs de Mediapro Pictures. Deși angajat la Teatrul Nottara abia în 2017, Șerban Gomoi este legat de scena acestui teatru încă de dinainte, interpretând personajele Pasquinot, în Romanţioşii de Edmond Rostand, Austin, în True West de Sam Shepard, Clitandre în Mizantropul de Molière (spectacol găzduit), toate trei în regia lui Alexandru Mâzgăreanu, Urechiatu, în Mobilă şi durere, regia: Alice Barb, Spiridon, în O noapte furtunoasă, regia: Alexandru Mâzgăreanu, rolurile Călugăr şi un paracliser, în Mult zgomot pentru nimic, de William Shakespeare, regia: Diana Lupescu, iar în stagiunea actuală îi interpretează pe Pontagnac, în Fazanul de Georges Feydeau, regia: Alexandru Mâzgăreanu. Tot în 2017, Șerban Gomoi a participat la Laboratorul de teatru DENS, organizat de Teatrul Nottara, unde a lucrat sub îndrumarea regizorului rus Roman Ilin Feodori, pe textul lui Camil Petrescu, Mitică Popescu. SORINA ȘTEFĂNESCU Este absolventă a Facultății de Teatru din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, specializarea „Actorie”, unde a studiat sub îndrumarea profesoarei Adriana Popovici (2008). Între 2008 și 2010 a urmat studii masterale, specializare

„Arta Actorului”, în cadrul Facultăţii de Teatru a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L Caragiale, la clasa prof. Gelu Colceag. În prezent, îşi desfăşoară cursurile doctorale în Studii Teatrale Aplicate, sub coordonarea profesorului Olga Delia Mateescu. Şi-a dorit să facă teatru pentru „a trăi mai multe vieţi într-una singură”, o interesează schimbările, transformările, căutările, tot ceea ce te face să descoperi şi să mergi mai departe cu noi întrebări. Primul rol pe scena unui teatru profesionist a fost acela al Mariei Efimovna Grekova, în Platonovde A.P.Cehov, în regia lui Liviu Lucaci (UNATC şi Teatrul Foarte Mic, 2008), un spectacol „de suflet”, pe care încă îl consideră un reper în cariera sa. A urmat, în acelaşi an, rolul Asistenta lui Straforel, în Romanţioşii de Edmond Rostand, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu, un spectacol care s-a jucat la Teatrul de Comedie, la Teatrul Nottara, precum şi într-un miniturneu, în Austria şi Germania. A avut numeroase roluri în teatrul independent: Carol, în Central Park West de Woody Allen, regia: Kovács Zsuzsanna, 2011; Diriginta, în Aggressive Mediocrity de Catinca Drăgănescu, regia: Catinca Drăgănescu, Teatrul Luni de la Green Hours, 2013; Silvia Toscano, în Disco Love, după Yasmina Reza, Olivier Lécot și Jean Dujardin, regia: Catinca Drăgănescu şi Alexandru Mâzgăreanu, 2014, la Godot Café-Teatru; Delia, în Occupy-future de de Catinca Dragănescu, regia: Catinca Drăgănescu, Teatrul Mignon, 2014. Colaborarea cu regizorul Alexandru Mâzgăreanu, fostul ei coleg de facultate, este una importantă, pentru că subliniază ideea de echipă, pe care o consideră esenţială pentru succesul unui proiect. În regia lui a jucat în spectacolele: Funcţionarii, după A.P. Cehov, Teatrul Metropolis, 2010 – rolul Domnişoara; Dragă Elena Sergheevna de Ludmila Razumovskaia, Teatrul de Comedie, 2010 – rolul Elena Sergheevna; Cabina artistelor de Arnošt Goldflam, ARCUB, 2011 - rolul Klara. La Teatrul de Comedie a interpretat-o şi pe Kristin, în Domnişoara Iulia de August Strindberg, regia: Liviu Lucaci, 2009, iar la Teatrul Naţional I.L. Caragiale a fost Otillia Miller, în Vizita bătrânei doamne de Friedrich Dürrenmatt, regia: Alexander Morfov, 2011 (spectacol nominalizat la categoria „Cel mai bun spectacol”, în cadrul Premiilor UNITER 2012), Evelyn, în Dragoste, în patru tablouri de Lukas Bärfuss, regia: Elena Morar, Proiect 9G la TNB, 2014 și D, Bom, Ru, F1, în Suntem ultimii cinci de Samuel Beckett, Proiect 9G la TNB, 2014. Pe scena Teatrului Nottara, a întruchipat varii personaje: Ziţa, în O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regia: Alexandru Mâzgăreanu (2012), Arsinoé, în Mizantropul de J.-B.P. Molière (2014, spectacol găzduit) şi Lucienne, în Fazanul de Georges Feydeau (2015-prezent), în regia aceluiași regizor, și Nastia, în Iubirea la oameni de Dmitri Bogoslavski, în regia Evgheniei Berkovici (2017-prezent). Carierea actoricească a Sorinei Ștefănescu nu se oprește doar la scena teatrului, ci continuă și în cinematografie, actrița putând fi văzută în Born to Fly - Nadia Comăneci, regia: Pola Rapaport, film documentar, 2015; Germans, regia: Cristian Twente, Castel Film, 2008 și Vecini pentru 10 minute, regia: Alexandru Roza, scurtmetraj UNATC, 2008. A primit Premiul pentru cea mai bună actriţă într-un spectacol de regie, pentru rolul Domnişoara din Funcţionarii, la Gala Absolvenţilor, Secţiunea „Masterat”, 2010

VLAD BĂLAN Vlad Bălan (n. 1993, București) a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, secţia Actorie, în 2015, iar în 2016, masteratul în Arta actorului, în cadrul aceleiași facultăți. În timpul studiilor, a participat la workshopuri susţinute de Florin Fieroiu, Gigi Căciuleanu, Paul Bargetto, Mihaela Michailov, Lorette Enache, David Esrig, Radu Penciulescu. Începând din 2011, a jucat în numeroase spectacole de teatru, atât în sfera independentă, cât și în teatrul de stat și cel radiofonic. Printre rolurile sale semnificative, se numără: Javert, Thenardier, în Mizerabilii de Victor Hugo, regia Dana Rotaru, UNATC I.L. Caragiale, Ţȃnţarul, Gaura din ciorap, Ceasul, în Cel mai mic bal din lume de Malina Prześluga, regia Alexandru Mȃzgăreanu, Teatrul Radiofonic, Radiodifuziunea Romȃnă, Bruno, în Vizita inopinată de Szabolcs Hajdú, regia Alexandru Mȃzgăreanu, Teatrul Nottara, spectacol-lectură, Radu, în With a little help from my friends de Maria Manolescu, regia Alexandru Mȃzgăreanu, Teatrul Excelsior, Bubu, în #Teen Spirit (spectacol colectiv), regia Peter Kerek, Teatrul Excelsior, Maksim, în Somnambulism de Iaroslava Pulinovici, regia Alexandru Mȃzgăreanu, Teatrul Nottara, spectacol-lectură, Tom, în Sylvia de A.R. Gurney, regia Alexandru Jitea, Teatrul Arte dell Anima, Tom, în Norman de Alan Ayckbourn, regia Alexandru Jitea, UNATC I.L. Caragiale, Danny, în Iluzii de Ivan Vîrîpaev, regia Andreea Vulpe, Godot Cafe-Teatru, Baronul, în Fundătura după Maxim Gorki, regia Mircea Rusu, Palatul Naţional al Copiilor, El, în Elevator de Gabriel Pintilei, regia Dorin Boca, Teatrul Mignon, Jaime, în Noaptea ursului după Ignacio del Moral, regia Magda Catone, Teatrul Luni de la Green Hours, Luca, în 7 dintr-o lovitură de Lia Bugnar, regia Anghel Damian, spectacol independent, Vitea, în Dragă Elena Sergheevna după Ludmila Razumovskaia, regia Alexandru Mâzgareanu, Teatrul de Comedie. Roluri în film: Horia, în Valea mută, producţie HBO Europe, regia Marian Crişan, Chelnerul, în Nu mă atinge-mă, producţie 4 Proof Film, regia Adina Pintilie, Geo, în Noaptea ursului, producţie Hi Fi Film Production, regia Răzvan Macovei, Răzvan, în F.R.A., regia Florin Babei, Vlad, în Psihoterapeut, regia Isabella Szanto, El, în Trei copii, regia Mihnea Aliciu, Giani, în Giani şi Gigi, regia Bianca Bănică, Soldatul tânăr, în Fără frontiere, regia Andrei Ruse, Young Client, în Eastern European Taxi, regia Bogdan Horia Zamonea, Andrei, în 12 oameni nervoşi, regia Paul Negoescu, anul 2009. Vlad Bălan are experiență și în domeniul pedagogiei: a fost profesor de dramă la Școala Ioanid, trainer la Festivalul internaţional de teatru pentru adolescenţi Ingenious Drama Festival din Bacău, trainer la Festivalul Naţional de Teatru T4T din Timişoara în cadrul căruia s-a creat un spectacol cu o trupă de adolescenţi, trupa luȃnd premiul pentru „Complexitatea actului artistic” şi pentru „Performanţă actoricească”. A fost trainer la Festivalul Internaţional de Teatru Ingenious Drama Festival din Bacău, trainer la Festivalul Naţional de Teatru T4T din Timişoara, în cadrul căruia s-a creat un spectacol cu o trupă de adolescenţi, trupa obținând premiul pentru Cel mai bun spectacol, Cel mai bun actor, Cea mai bună actriţă, Cea mai bună muzică. A susținut ateliere de dezvoltare personală cu copii din ciclul primar în cadrul Școlii Altfel, facilitate de asociaţia Ideo Ideis și a fost trainer la Festivalul Naţional de Teatru Aplauze din Constanţa, în cadrul căruia s-a lucrat cu copii din ciclul primar şi din gimnaziu. De asemenea, a fost coordonator al trupei de teatru Brainstorming Bucureşti, care a

participat şi cȃştigat numeroase festivaluri de teatru naţionale şi internaţionale, precum Ideo Ideis Alexandria, Bunte-Buhne Stutgard, ID Fest Bacău, T4T Timişoara, Magic Fest Suceava. ALEXANDRU SUCIU Născut pe 28 mai 1985, Alexandru Suciu este actor și compozitor liber-profesionist, absolvent al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică I.L.Caragiale din București, clasa prof.univ.dr. Florin Zamfirescu. Dintre rolurile sale din teatru amintim: Preot, Apostol, Soldat, în Jesus Christ Superstar de Andrew Lloyd Webber, regia: Adrian Pintea, ArCub, 2007; Le Beau, Corin, Oliver din Cum vă place? după William Shakespeare, regia: Florin Zamfirescu, Teatrul Odeon, 2007; Judele Adam din Ulciorul sfărâmat de Heinrich von Kleist, regia: Dana Rotaru, Teatrul Masca și Teatrul Odeon, 2008; Cezar Bolliac din Picături de mentă roşie, adaptare după Gelu Naum, regia: Ioana Petre, Teatrul Masca, 2008; Stefano din Furtuna de Wiliam Shakespeare, regia: Alexandru Lustig, la Teatrul de Comedie, 2008; Curio din A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, regia: Mihai Constantin, la Teatrul Bulandra, 2008; Mihail Kuvaldin din Funcționarii, după A.P. Cehov, regia: Alexandru Mâzgăreanu, la Teatrul Metropolis, 2013. A compus, de asemenea coloana sonoră a spectacolelor: Căsătoria de Nikolai Gogol, regia: Alexandru Mâzgăreanu, la Teatrul Regina Maria, Oradea; Factorul uman de Thierry Janssen, regia: Alexandru Mâzgăreanu, Teatrul de Comedie; Gărgărițele se întorc pe pământ de Vasili Sigarev, regia: Alexandru Mâzgăreanu, Teatrul Tineretului Piatra Neamț, A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, regia: Alexandru Mâzgăreanu, Teatrul Regina Maria, Oradea; Umbre și Eroi la Castelul Corvinilor de Alexandru Molico, regia Ciprian Dumitraşcu; Pentru că pot de Arthur Kopit, regia: Alexandru Mâzgăreanu, Teatrul Odeon; Jidova. Crâmpei de Geneză de Alexandru Molico, regia Ciprian Dumitraşcu; Purificare de Petr Zelenka, regia Alexandru Mâzgăreanu, Teatrul Național I.L.Caragiale. Pe scena Teatrului Nottara a jucat în două spectacole în regia lui Alexandru Mâzgăreanu: Mizantropul de Molière, rolul DuBois, şi Fazanul de Georges Feydeau, rolul temperamentalului soţ „încoronat” Soldignac. Pentru amândouă semnează şi muzica, precum şi pentru montarea O noapte furtunoasă, în regia aceluiaşi Alexandru Mâzgăreanu. BOGDAN COSTEA A studiat Arta Actorului în cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale. În timpul studiilor a jucat în spectacolele din cadrul facultăţii: Pescăruşul de A.P. Cehov, (regia: Tania Filip), The Pillowman de Martin McDonagh (regia: Adrian Titieni), D'ale carnavalului de I.L. Caragiale şi Un cuplu ciudat de Neil Simon (ambele în regia lui Radu Gabriel). Pe scenă a jucat în spectacolele: Pescăruşul de A.P. Cehov, regia: Ana-Ioana Macaria (2014), Cronică fantastică de I.L. Caragiale, regia: Marius Costache (2013, Teatrul Mignon), Romeo şi Julieta de W. Shakespeare (2013, Teatrul de Comedie), Neo, un spectacol de Sever Bârzan (2013, Godot Café-Teatru), Un pedagog de şcoală nouă, spectacol pentru copii (2013, Teatrul din Constanţa), Prof de Jean-Pierre Dopagne, regia: Cristian Dumitrescu (2011, Teatrul Act).

A avut o relaţie deosebită cu Teatrul Podul, unde a jucat în mai multe montări în regia lui Cătălin Naum: Ștefan-Vodă, după B.Șt. Delavrancea, O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, Până când, monşer?, după I.L. Caragiale, 6*4=24, sonete Shakespeare, Hamlet de W. Shakespeare, Năpasta de I.L. Caragiale, Mărăcini în gură, plopi şi o apă, vă rog! de Mihai Anton. A fost distribuit în filmelele: Căsătorie în stil italian şi Calm Center, regia: Alex Ispas (2011), Vine vremea şi Pietricica, regia: Andrei Teodorescu (2012), Luna, regia: Alex Ispas (2013) şi What God wants, God gets, God help us all, regia: Mihai Pârcălabu (2014). În 2011 participă la un workshop de comedia dell'arte susţinut de Mihai Gruia-Sandu.

Spectacolul face parte din programul de manifestări artistice 100 DE ANI ÎMPREUNĂ (Românii fără frontiere), dedicat aniversării Centenarului Marii Uniri. Persoană de contact: Claudiu Sfirschi-Lăudat Serviciul de Specialitate artistică [email protected]