Download - 120051615 Sistem Nervos Central
Sistemul nervos
Sistemul nervos somatic asigura activitatea motorie somatica si sensibilitatea
senzitivo-senzoriala, iar sistemul nervos vegetativ coordoneaza activitatea inconstienta
a viscerelor.
Sistemul Nervos Sistemul nervos central(ax cerebrospinal sau nevrax)
- Maduva spinarii Bulb rahidian
- Encefal Trunchi cerebral Puntea lui Varolio
Cerebel Mezencefal
Diencefal Talamus
Hipotalamus
Metatalamus
Subtalamus
Epitalamus
Emisferele cerebrale
Sistemul nervos periferic
-Nervi Cranieni Senzitivi
Motori
Micsti
Spinali Micsti
Ganglioni Spinali si omologii lor cranieni
Vegetativi Laterovertebrali
Previscerali
Intramurali
Sistemul nervos somatic
vegetativ simpatic
parasimpatic
Prin cele doua functii esentiale, reflexa si de conducere, sistemul nervos
integreaza organismul uman in mediul de viata si realizeaza unitatea
functionala a acestuia.
• Functia reflexa realizeaza legatura intre partile componente ale
organismului si intre organism si mediu. Este coordonata de catre centrii
nervosi din substanta cenusie.
Functia reflexa se realizeaza prin actul reflex, al carui substrat anatomic este
arcul reflex. Arcul reflex este un mecanism cibernetic de autoreglare, prin
care organismul isi pastreaza integralitatea si echilibrul dinamic.
• Functia de conducere se realizeaza prin substanta alba, care formeaza cai
lungi ascendente si descendente si cai scurte.
Stimul
Receptor
Cale aferenta senzitiva
Centru de comanda
Cale eferenta motoare
Efector
Conexiune
directa
Conexiune
inversa(feed
back)
Proprietatile Neuronului. Sinapsa
Neuronul, unitatea de structura si de functiune a sistemului nervos, prezinta urmatoarele proprietati:
- generarea influxului nervos (excitabilitatea)
- Conducerea influxului nervos (conductibilitatea)
Excitabilitatea reprezinta capacitatea materiei vii de a raspunde prin manifestari specifice la actiunea stimulilor. In conductii experimentale, poate fi determinata cantitativ la animale si om. Se caracterizeaza prin uramatorii parametri:
a) Intensitatea prag a stimulilor (reobaza) reprezinta intensitatea minima necesara unui stimul pentru a produce un influx nervos. In cazul unei stimulari repetate cu excitanti subliminali apare fenomenul de sumatie care produce excitatie. Stimulii cu intensitate superioara pregului (supraliminali) au acelasi efect ca si cei cu intensitatea prag (legea tot sau nimic)
b) Timpul util este timpul minim necesar unui stimul cu intensitatea prag pentru a genera un influx nervos
c) Cronaxia este timpul minim necesar unui stimul, avand o intensitate dubla fata reobaza, pentru a induce aparitia unui influx nervos. Are valori de 10-30 de ori mai mici decat timpul util si este cu atat mai scurta cu cat excitabilitatea este mai mare. Are valori apropiate pentru neuronii senzitivi, motori si efectori (secretori).
d) Labilitatea este capacitatea neuronului de a raspunde la un anumit numar de
stimuli pe unitate de timp
e) Perioada refractara reprezinta proprietatea neuronului de a nu raspunde la
un stimul nou in timpul unui raspuns la un stimul anterior
f) Bruschetea este rapiditatea cu care actioneaza stimulul
Conductibilitatea reprezinta capacitatea de autopropagare a influxului nervos prin
axon spre alt neuron sau spre efector. Suportul fizico-chimic al
excitabilitatii si al conductibilitatii este potentialul electric membranar.
Conform teoriei ionice a lui Julius Bernstein, acest potential electric apare ca
o consecinta a repartitiei inegala a ionilor (Na ,K, Ca,) de o parte si de alta a
membranei celulare neuronale care prezinta permeabilitate selectiva.
Datorita miscarii ionice impuse de gradientul de concentratie, apar
diferentele de potential electric intre cele doua fete ale membranei.
In conditii de repaus neurilema este pozitiva pe fata externa si negativa pe
cea interna. Intre cele doua fete exista o diferenta de potential de 70 mV
numita potential de repaus. In timpul potentialului de repaus, membrana
este permeabila pentru K si impermeabila pentru Na. Membrana devine
negativa la exterior si pozitiva la interior. Diferenta de potential devine 35
mV si se numeste potential de actiune. Acesta
Sinapsele neuro-neuronale pot fi axosomatice sau axodendritice,axoaxonice sau dendrodentritice.
Din punct de vedere al mecanismului prin care se face transmiterea,sinapsele pot fi chimice sau electrice.
In urma interactiunii dintre mediatorul chimic eliberat in fanta sinaptica si receptorii de pe membrana postsinaptica,apare depolarizarea membranei postsinaptice,numita potential postsinaptic excitator,daca este vorba de un neuron postsinaptic, sau potential terminal de placa,daca este vorba de o fibra musculara scheletica.Acest potential,care nu trebuie confundat cu potentialul de actiune,are doua proprietati speciale:sumatia temporala si cea spatiala .In prim caz,doua asemenea potentiale produse prin descarcarea de mediator din aceeasi fibra presinaptica se pot suma,rezultand un potential mai mare,iar in cel de-al doilea caz,potentialele postsinaptice excitatorii,produse de doua terminatii presinaptice vecine pe aceeasi membrana postsinaptica,se pot cumula.
Oboseala transmiterii sinaptice.Stimularea repetata si rapida a sinapselor excitatorii este urmata de descarcari foarte numeroase ale neuronuluipotsinaptic,pentru ca,in urmatoarele milisecunde,numarul acestora sa scada accentuat.In acest caz,avem de-a face cu un mechanism de protectie impotriva suprastimularii,care se realizeaza prin epuizarea depozitelor de mediator chimic de la nivelul terminatiei presinaptice.
Sinapsele chimice:
1)sunt alcatuite din terminatie presinaptica,fanta sinaptica,celula postsinaptica.2)Se foloseste sub actiunea impulsului nervos;ca mediator chimic interactioneaza cu receptorii specifici de pe membrana postsinaptica,3)SN vegetative,placa motorie
Sinapsele electrice:
1)sunt alcatuite din doua cellule de aceleas\i dimensiuni,2) folosesc la trecerea ionilor si a moleculelor prin aceste locuri de jonctiune.3)exemple:miocardul,muschi neted
Reflexul
Mecanismul fundamental de functionare a sistemului nervos este actul reflex.
Reflexul reprezinta reactia de raspuns a centrilor nervosi la stimularea unei zone receptoare.Termenul de reflex a fost introdus de matematicianul si filozoful Rene Descartes.Raspunsul reflex poate fi excitator sau inhibitor.
Baza anatomica a actului reflex este arcul reflex,alcatuit din cinci componente anatomice:receptorul,calea afferenta,centrii nervosi,calea eferenta si efectorul.
Receptorul este o structura excitabila care raspunde la stimuli prin variatii de potential gradate proportional cu intensitatea stimulului.Majoritatea receptorilor sunt celule epiteliale diferentiate si specializate in celule senzoriale(gustative,auditive,vestibulare).Alti receptori din organism sunt corpusculii senzitivi.
La nivelul receptorului are loc transformarea energiei stimulului in impuls nervos.In functie de provenienta stimulului,se deosebesc:exteroreceptori-primesc stimuli din
afara organismului;interoreceptori-primesc stimului din interiorul organismului;proprioreceptori-primesc stimuli de la muschi,tendoane,articulatii si informeaza despre pozitia corpului si permit controlul miscarii.
In functie de tipul de energie pe care o prelucreaza:chemoreceptori-stimulati chimic:muguri gustativi,epiteliul olfactiv,corpii carotidieni si aortici;nociceptorii sunt considerati ca facand parte din aceasta categorie,deoarece sunt stimulati de substante chimice eliberate de celulele distruse;fotoreceptori-sunt stimulati de lumina:celule cu conuri si bastonase;termoreceptori-raspund la variatiile de temperatura:terminatii nervoase libere;mecanoreceptori-stimulati de deformarea membranei cerebrale:receptori pentru tact,vibratii si presiune.
Nevroglia
La mamiferele superioare, nevrogliilor de 10 ori numarul neuronilor. Forma si dimensiunile corpului celular pot fi diferite, iar prelungirile variabile ca numar. Se descriu mai multe tipuri de nevroglii: celula Schwann, astrocitul, cligodendroglia, microglia, celulele ependimare si celulele satelite. Nevrogliile sunt celulele care se divid intens, nu contin neurofibrile si nici corpi Nissl. Au rol de suport pentru neuroni, de protectie, trofic, rol fagocitar, in sinteza tecii de mielina si in sinteza de ARN si a altor substante pe care le cedeaza neuronului.
Celula nervoasa are proprietatile de excitabilitate si conductibilitate, adica poate genera un potential de actiune care se propaga si este condus.
Conducerea impulsului nervos
Aparitia unui potential de actiune intr-o zona a membranei neuronale determina aparitia unui nou potential de actiune in zona vecina. Asadar, aparitia unui potential de actiune intr-un anumit punct al membranei axonale este consecinta primului potential de actiune generat la nivelul axonului respectiv.
Conducerea la nivelul axonilor amielinici (fig. 12)
In acest caz, potentialul de actiune poate sa apara in orice zona a membrei. Proprietatile electrice ale membranei permit depolarizarea regiunilor adiacente, iar potentialul de actiune este condus intr-o singura directie, deoarece in directia opusa, unde s-a produs potentialul de actiune anterior, membrana este in stare refractara absoluta.
Conducerea la nivelul axonilor
mielinizati
In acest caz, datorita proprietatilor
izolatoare ale mielinei, potentialul de
actiune apare la nivelul nodurilor
Ranvier si “sare” de la un nod la altul
intr-un tip de conducere numita
“saltatorie”. Acest tip de conducere
permite viteze mult mai mari. Aceasta
explica aparitia mai rapida a unor
reflexe decat altele.
Sinapsa este conexiunea
functionala intre un neuron si o alta
celula. In SNC, a doua celula este tot
un neuron, dar in SNP ea poate fi o
celula efectoare, musculara sau
secretorie. Desi similara cu cea
neuroneurala, sinapsa
neuromusculara se numeste placa
motorie sau jonctiune
neuromusculara.
La nivelul sinapselor,
transmiterea se face intr-un singur
sens.
In functie de viteza de adaptare:
-fazici-raspund cu o crestere a activitatii la aplicarea stimulului,da,in ciuda mentinerii acestuia,activitatea lor scade ulterior:receptorul olfactiv;
-tonici-prezinta activitate relativ constanta pe toata durata aplicarii stimulului:receptorul vizual.
La nivelul receptorului are loc traducerea informatiei purtate de stimul in informatie nervoasa specifica.
Calea aferenta.Receptorii vin in contact sinaptic cu terminatiile dendritice ale neuronilor senzitivi din ganglionii spinali sau de pe traiectul unor nervi cranieni.
Prin centrii unui reflex se intelege totalitatea structurilor din sistemul nervos central care participa la actul reflex respectiv.Sistemul nervos central are trei nivele majore,cu atribute functionale specifice:nivelul maduvei spinarii,nivelul subcortical si nivelul cortical.
Calea eferenta reprezinta axonii neuronilor motori somatici si vegetativi prin care se transmite comanda catre organul efector.
Efectorii.Principalii efectori sunt muschii striati,muschii netezi si glandele exocrine.
1. CORP CELULAR
2. PRELUNGIRILE NEURONALE
• DENDRITELE
- prelungiri citoplasmatice ce
contin neurofibrile si
corpusculi Nissl
- conduc influxul nervos
centripet
• AXONUL
- teaca lui Schwann
- teaca lui Henle
- teaca de mielina
NEURONI
CELULELE GLIALE
Substanţa albă a măduvei spinării Fasciculele nervoase ascendente Calea sensibilităţii exteroceptive 1. PROTOPATICĂ – tact, presiune, durere, variaţii termice N1 (ganglionul spinal) dendrita este în raport cu organele receptoare axonul pătrunde pe calea rădăcinii posteriore în MS face sinapsă cu N2 în coarnele posterioare de unde - fie prin CORDONUL VENTRAL SPINOTALAMIC (sensibilitatea difuză şi excitaţia de presiune) - fie prin CORDONUL LATERAL SPINOTALAMIC (sensibilitatea termică şi dureroasă) ajung la N3 din nucleul talamic şi apoi, în ariile senzitive I şi II 2. EPICRITICĂ – fină, discriminativă N1 (ganglionul spinal) calea fasciculului Goll şi Burdach (cordonul
posterior) se formează calea FASCICUL SPINOBULBAR N2 se găseşte în nucleii Goll şi Burdach N3 din nucleul talamic şi apoi, în ariile senzitive I şi II
Calea sensibilităţii PROPRIOCEPTIVE 1.CONŞTIENTĂ – articulaţii, oase, periost – CALEA SPINO-TALAMO-CORTICALĂ N1 (ganglionul spinal) calea fasciculului Goll şi Burdach (cordonul posterior) se formează calea FASCICUL SPINOBULBAR N2 se găseşte în nucleii Goll şi Burdach (bulb) formează încrucişarea Senzitivă Banda Reil medială N3 din nucleul talamic şi apoi, în ariile senzitive I şi II (girusul postcentral)
2. INCOŞTIENTĂ – informaţii de la nivelul fusurilor nuero-musculare, receptorilor tendinoşi N1 gaglionul din MS, scurt traiect ascendent, apoi sinapsă cu N2 neuronii somatosenzitivi nuclei Clarke (cordonul lateral de aceeaşi parte) Bechterev (cordonul lateral de partea opusă)
se formează tractul cerebelos direct Flechsing şi încrucişat Gowers
traiect ascendent prin pedunculii cerebeloşi inferiori şi superiori ajung la
N3 din cerebel
Sensibilitatea interoceptivă N1 ganglionul spinal zona senzitivă N2 cale multisinaptică, multineuronală cu traiect până la formaţiunea reticulată a trunchiului cerebral calea ascendentă spinotalamică laterală care ajunge până la nucleii reticulaţi ai talamusului şi apoi, axonul N3 se proictează difuz la nivelul scoarţei cerebrale
SNC cai centrale
• sunt căile de conducere ale influxului nervos de la periferie spre măduva spinării şi invers • sunt 31 de perechi aşezaţi de o parte şi de alta a măduvei spinării: 8 cervicali 12 toracali sau dorsali 5 lombari 5 sacrali 1 coccigian.
NERVII SPINALI
NERVII SPINALI sunt formaţi din:
Rădăcina anterioară: - motorie - conţine fibre motorii , axoni ai neuronilor din coarnele medulare anterioare şi laterale
Rădăcina posterioară: - senzitivă - prezintă pe traiectul ei un ganglion spinal în care se găsesc neuronii de origine pentru fibrele senzitive - prelungirile periferice neuronale (dendritele) ajung la structurile receptoare, iar cele centrale (axonii) intră în măduva spinării
Trunchiul nervului spinal: rezultă prin unirea celor 2 rădăcini, - înainte de a părăsi canalul medular; conţine fibre: senzitive, motorii - după ieşirea din canalul vertebral se divide în: ramura ventrală ramura dorsală ramura comunicantă albă ramura meningeală.
Rădăcina posterioară
Rădăcina anterioară
Ganglion spinal
Trunchiul nervului spinal
NERVII SPINALI
Ramura ventrală îşi distribuie fibrele în muşchii şi pielea regiunilor anterioare ale gâtului, trunchiului, membrelor superioare şi inferioare - ramurile anterioare se anastomozează şi formează plexurile: cervical, brahial, lombar, sacral, coccigian.
Ramura dorsală îşi distribuie fibrele în tegumentul şi musculatura regiunii dorsale a trunchiului, de o parte şi de alta a liniei mediane a corpului.
Rădăcinile nervului
Substanţa cenuşie
Substanţa albă Rădăcina posterioară
Rădăcina posterioară
Ganglionul spinal
Ramura comunicanta
Ramura ventrală
Nerv spinal
Lanţul ganglionar simpatic
Ramura dorsală
Ramura comunicantă albă conţine fibre vegetative preganglionare. Ramura meningeală conţine fibre vasomotoare pentru meninge.
XII Perechi de Nervi Craniani
• Oftalmic
• Optic
• Oculomotor comun
• Patetic (Trohlear)
• Trigemen
• Oculomotor extern (Abducens)
• Facial
• Acustic (Acustico-vestibular)
• Glosofaringian
• Vag
• Spinal (Accesor )
• Hipoglos
NV I
Nervul olfactiv
• Nerv senzitiv
• Epiteliul senzitiv
din cavitatea
nazală
• Lipsa mirosului -
anosmie
Lobul
Frontal
Bulbul olfactiv
Tractul
olfactiv
Lama ciuruită
a
lamei ciuruite
Filamentele
Nervului
olfactiv
Mucoasa
nazală
NV II
Nervul optic
• Nerv senzitiv • anopsie
• daltonism
Globii oculari
Retina
Nervul optic
Chiasma optică
Tractul optic
Nucleul geniculat
din talamus
Conexiuni optice
Cortexul vizual
NV III
Nervul oculomotor comun
• Nerv motor
• Fibrele somatomotorii: - muşchiul drept superior - muşchiul drept inferior - muşchiul drept intern - muşchiul oblic inferior - muşchiul ridicătorului
pleoapei
• Fibrele vegetative - muşchii ciliari - muşchii circulari ai irisului
• diplopia ,ptoză palpebrală
NV IV
Nervul trohlear
• Nerv motor
• Are originea la nivelul coliculilor cvadrigemeni
• Acţionează asupra muşchiului oblic superior al globului ocular
• Nerv mixt
• Originea reală în nucleul masticator din punte
• Coordonează sensibilitatea feţei şi a dinţilor prin intermediul ramurilor senzitive oftalmică, maxilară şi prin fibrele senzitive ale ramurii mandibulare
• Controlează muşchii masticatori prin fibrele motorii ale ramurii mandibulare
NV V
Nervul trigemen
• Nerv motor
• Muşchiul drept extern al globului ocular
NV VI
Nervul abducens
(oculocomun
extern)
NV VII
Nervul facial • Nerv mixt
• Fibrele senzitive: papilele gustative din cele 2/3 anterioare ale mucoasei linguale
• Fibrele motorii: mimica feţei
• Fibrele vegetative motorii: glandele salivare sublinguale şi submandibulare
NV VIII
Acustico-vestibular
• Nerv senzitiv
• Ramura acustică: organul lui Corti din
urechea internă
• Ramura vestibulară: receptorii statici din urechea internă
NV IX
Nervul Glosofariangian
Nerv mixt • Fibrele senzitive: papilele gustative din 1/3 de
la baza limbii şi mucoasa faringiană
amigdalele palatine cavitatea timpanică trompa auditivă • Fibrele motorii: muşchii
faringelui superior • Fibrele vegetative motorii:
glandele salivare parotide • Culege şi sensibilitatea de la
nivelul arterei carotide interne – din jurul sinusului carotidian (chemo- şi baro-receptori)
NV X
Nervul vag • Nerv mixt
• Fibrele motorii: musculatura vălului palatin musculatura faringelui, laringelui • Fibre senzitive: tegumentul pavilionului urechii mucoasa laringelui esofagul, stomacul inima aparatul respirator
• Fibre vegetative: • laringe • trahee, bronhii, plămâni • inimă • stomac, ficat, pancreas, • splină
NV XI
Nervul spinal (accesor)
• Nerv motor
• Organele inervate: muşchiul sterno-cleido-
mastoidian muşchiul trapez
NV XII
Nervul hipoglos
• Nerv motor
• Organele inervate: - musculatura limbii - musculatura regiunii
subhioidiene
ENCEFALUL este partea din sistemul nervos central situată în cutia craniană. Poate fi subdivizat: - într-o regiune aşezată în prelungirea măduvei spinării: trunchiul cerebral pe a cărei parte dorsală se găseşte cerebelul - într-o regiune ce formează creierul
Meningele cerebrale sunt membranele conjunctive care acoperă encefalul 1. Pia mater - aderă la suprafaţa creierului, pătrunde în şanţuri - are rol hrănitor
2. Arahnoida - acoperă creierul trecând peste şanţuri şi fisuri fără a pătrunde în ele din loc în loc aderă de pia mater şi formează cisternele cu lichidul cefalorahidian. 3. Dura mater - căptuşeşte cutia craniană şi se continuă cu dura mater spinală - în interiorul cavităţii craniene trimite septuri durale care împart cavitatea în compartimente: un sept între cele două emisfere cerebrale un sept între creierul mare şi creierul mic un sept între cele două emisfere ale creierului mic.
Trunchiul cerebral cuprinde: - Bulbul rahidian - Puntea lui Varolio - Pedunculii cerebrali
Faţa anterioară a trunchiului cerebral 1. Chiasma optică 2. Hipofizaa 3. Hipotalamusul 4. Pedunculii cerebrali 5. Puntea lui Varolio 6. Bulbul rahidian 7. Olivele bulbare 8. Decusaţia piramidală 9. Măduva spinării 10.Nerv spinal
II - XII nervii cranieni
Faţa posterioară a trunchiului cerebral 6. Bulbul rahidian 11. Glanda epifiză 12. Coliculii cvadrigemeni 13. Ventriculul IV 14. Pedunculul cerebelos superior 15. Pedunculul cerebelos mijlociu 16. Pedunculul cerebelos inferior IV - VII nervii cranieni
La nivelul bulbului substanţa cenuşie reprezentată sub formă de nuclei:
- nuclei senzitivi ai nervilor cranieni: nervului V (nervul trigemen), nervului VII (nervul facial),
IX (nervul glosofariangian), X (nervul vag) ramura vestibulară din nervul VIII
- nucleii motori : nervul cranieni IX (nervul glosofariangian), X (nervul vag) , XI
(nervul accesor), nervului hipoglos (XII)
- nuclei vegetativi ai nervilor cranieni nucleul salivar inferior (IX)
nucleul dorsal al nervului vag (X)
- nuclei proprii bulbului rahidian: nucleii olivari
nucleii Gol şi Burdach nucleii substanţei reticulate: nucleii respiratori, cardioinhibitori şi
vasomotori.
Substanţa albă este organizată sub formă de cordoane reprezentând o continuare a celor de la măduvă.
Tracturile nervoase ascendente sunt axoni ai neuronilor Goll şi Burdach localizate în cordonul posterior.
Tracturile spinotalamice au traseu ascendent prin cordoanele anterioare şi laterale, fără a face sinapsă în bulb, în drumul lor spre
talamus. Fasciculele spinocerebeloase trec prin bulb şi punte şi ajung la nivelul
cerebelului.
Tracturile descendente sunt reprezentate de tracturile piramidale, cu origine la nivelul cortexului cerebral. Ele au traseu prin bulb fără a se
opri la acest nivel cu excepţia celor care se încrucişează la nivelul decusaţiei piramidale trec de partea opusă.
Sistemului motor extrapiramidal, cu originea în nucleii trunchiului cerebral: fasciculele rubrospinal, tectospinal, vestibulospinal, dar şi
fibrele care fac legătura între nucleii hipotalamici şi nucleul dorsal al vagului din bulb.
La nivelul bulbului rahidian se închid următoarele reflexe: de vomă, strănut, tuse reflexul de deglutiţie,
reflexul salivar reflexele secretorii motorii digestive
reflexele respiratorii reflexele adaptative cardio-vasculare.
Puntea lui Varolio Substanţa cenuşie este dispusă sub formă de nucleii:
-motori: V trigemen, VI abducens, VII facial
-senzitivi: sunt nucleul terminal principal al nervului trigemen V, nucleul nervilor acustici VIII
-vegetativi: nucleul salivar superior, nucleul lacrimal
-proprii:
nucleii pontini ai substanţei reticulate, oliva superioară,
nucleii lemisului lateral, nucleul corpului trapezoid.
Substanţa albă de la nivelul Punţii lui Varolio
Fasciculele ascendente: fascicule spinotalamice, spinobulbare şi spinocerebeloase, care au traseu
ascendent spre cortex.
Fasciculele descendente aparţin căilor motorii piramidale şi căilor corticopontine, ambele căi motorii voluntare.
Fibrele transversale alcătuiesc pedunculii cerebeloşi
mijlocii.
Puntea lui Varolio
Funcţia reflexă realizată prin prezenţa centrilor de reglare a unor procese fiziologice importante: salivaţia, masticaţia, secreţia lacrimală, clipirea, salivaţia cardiovascular.
Mezencefalul se află situat între Puntea lui Varolio şi diencefal. Este format din pedunculi cerebrali şi corpi cvadrigemeni
Mezencefal
Substanţa albă este formată din fascicule conducătoare ascendente şi descendente.
Substanţa cenuşie este dispusă sub formă de nuclei:
motori: nucleii nervilor cranieni – oculomotor, trohlear
(III,IV) senzitivi: nucleul mezencefalic al trigemenuli (V)
vegetativi: nucleul accesor al oculomotorului (III) care controlează musculatura ciliară şi muşchii corpului ciliar
nuclei proprii: nucleul roşu: cu rol inhibitor asupra tonusului muscular
coliculii cvadrigemeni: reflexul oculocefalogir substanţa neagră: cu rol în mecanismele de veghe.
Cerebelul sau creierul mic este aşezat pe partea posterioară a trunchiului cerebral, în etajul posterior al cutiei craniene. Superior este acoperit de emisferele cerebrale de care este despărţit de un sept al dura mater.
Suprafaţa este brăzdată de şanţuri paralele de diferite adâncimi: -cele superficiale delimitează lamele -cele adânci delimitează lobuli - cele profunde delimitează lobii cerebeloşi
Cerebelul este alcătuit: - dintr-o porţiune mediană –vermis - două porţiuni laterale - numite emisfere cerebeloase. El are trei feţe: 1. una superioară, care vine în raport cu cortul cerebelului şi prin
ea cu emisferele cerebrale, 2. una inferioară care vine în raport cu fosele cerebeloase ale
osului occipital, 3. alta anterioară, care vine în raport cu triunghiul cerebral
Substanţa cenuşie formează scoarţa cerebeloasă: - strat molecular extern - strat celule Purkinje - strat granular intern.
Substanţa albă este formată din trei formată din trei feluri de fibre:
Fibrele de asociere fac legătura dintre diferitele regiuni ale scoarţei cerebeloase şi dintre scoarţa cerebeloasă şi nucleii
cerebeloşi.
Fibrele comisurale realizează legătura dintre diferitele zone din cortexul cerebelos ale unei emisfere cerebeloase cu cele similare din
emisfera cerebeloasă opusă.
Fibrele de proiecţie leagă scoarţa cerebeloasă şi nucleii cerebeloşi cu alte segmente ale nevraxului.
Fibrele de proiecţie aferente şi eferente realizează legăturile sau conexiunile cerebelului cu celelalte formaţiuni ale nevraxului. a. Fibrele aferente vin de la măduvă, trunchiului cerebral şi scoarţa cerebrală şi se termină la scoarţa cerebeloasă sau nucleii cerebeloşi, Fasciculul spinocerebelos anterior. Fasciculul spinocerebelos posterior. Fasciculul bulbocerebelos. Fasciculul olivocerebelos. Fasciculul vestibulocerebelos. Fasciculul corticopontocerebelos. b. Fibrele eferente pleacă din scoarţa cerebeloasă şi din nucleii cerebeloşi şi se termină la trunchiul cerebral şi la talamus. Fasciculul fastigiobulbar. Fasciculul dentorubric. Fasciculul dentotalamic.
Cerebellar
Peduncles
Pedunculii cerebeloşi: - inferiori sau, corpii restiformi unesc cerebelul cu bulbul; - pedunculii cerebeloşi mijlocii sau braţele punţi leagă cerebelul de punte; - pedunculii cerebeloşi superiori sau braţele conjunctive unesc cerebelul cu mezencefalul.
Pedunculii cerebeloşi sunt alcătuiţi din fibre nervoase care vin la cerebel sau care pleacă de la cerebel.
Cerebellum
Reglarea tonusului
muscular,
Coordonarea activităţilor
voluntare
Programarea şi
iniţierea
Mişcărilor
voluntare
Menţinerea echilibrului,
Controlul mişcărilor ochiului Vestibulocerebellum
Spinocerebellum
Cerebrocerebelum
Lob anterior
Lob posterior
Lob
Flocculo-Nodular
Folia
Şanţ primar
Balance
Motor Skill
Pablo Casals
Posture
Gait – Ataxia
Tremor
Cerebellar
Ataxia
Ataxic gait and
position:
Left cerebellar tumor
a. Sways to the right in
standing position
b. Steady on the
right leg
c. Unsteady on the
left leg
d. ataxic gait
a b c
d
Cerebellar tumors on vermis
- Truncal Ataxia
- Frequent Falling
The child in this picture:
- would not try to stand
unsupported
- would not let go of the bed rail
if she was stood on the floor.
Cerebellar
Medulloblastoma
Diencefal
Diencefalul sau creierul intermediar este un segment al encefalului interpus între mezencefal şi trunchiul cerebral şi
sub emisferele cerebrale: talamus, metatalamus, subtalamus, epitalamus şi hipotalamus.
TALAMUSUL
• FUNCŢII
1. transmiterea specifică a mesajelor senzoriale
2. transmiterea specifică a mesajelor nesenzoriale
3. transmiterea activităţii senzoriale asociative
4. reglarea activităţii corticale
1. TRANSMITEREA SPECIFICĂ A MESAJELOR
SENZORIALE
FUNCŢIILE TALAMUSULUI
− staţie de releu pentru toate căile senzitive care merg la
scoarţa cerebrală (excepţie sensibilitatea olfactivă)
− sensibilitatea interoceptivă are releu talamic → după o
staţie sinaptică în hipotalamus
− rol în starea de plăcere sau neplăcere, care însoţeşte
senzaţiile venite de la periferie
axonii neuronilor talamici proiectează strict somatotopic în
aria somato-senzitivă principală, în funcţie de tipul
informaţiilor conduse
neuronii talamici au câmpuri receptoare inhibitoare şi
excitatoare
EMISFERELE CEREBRALE REPREZINTA PARTEA CEA MAI VOLUMINOASA A S.N.C.
CELE DOUĂ EMISFERE CEREBRALE SUNT SEPARATE PRIN FISURA INTEREMISFERICĂ ŞI UNITE ÎN PARTEA BAZALĂ PRIN FORMAŢIUNI DE SUBSTANŢĂ ALBĂ
CORPUL
CALOS
TRIGON
CEREBRAL
COMISURILE
ALBE
ANTERIOARA
SI
POSTERIOARA
CONFIGURATIE EXTERNĂ
SANŢUL
CENTRAL
ROLANDO
SANŢUL
LATERAL
SYLVIUS
FEŢELE
EMISFERELOR SUNT
STRĂBATUTE DE
ŞANTURI ADÂNCI-
CARE DELIMITEAZĂ
LOBI
ŞI ŞANŢURI MAI
PUŢIN ADÂNCI,
CARE DELIMITEAZĂ CIRCUMVOLUŢIUNI
(girusuri)
Emisferele cerebrale –vedere laterală
Lobii emisferelor cerebrale : frontal-albastru parietal-alb temporal-verde
occipital-maro
Substanta cenusie –la exterior
formeaza cortexul cerebral(2-6 mm
grosime)
- la baza emisferelor formeaza
ganglionii bazali(corpii striati)
Substanţa albă –la interior
Formată din fibre mielinizate:
1-de proiectie-ascendente
-descendente
2-comisurale-leagă cele doua
emisfere
3-de asociaţie-leaga zone ale
aceleeasi emisfere
CORTEXUL ESTE SEGMENTUL SUPERIOR CU ROL IN:
CONFIGURAŢIA
INTERNA
ÎNVATARE,
MEMORIE,
CONTROL
COORDONARE,
INTEGRARE SENZATII,
VOINTA,
STĂRI EMOŢIONALE
ŞI
COMPORTAMENTALE.
Functional cuprinde :
1. neocortexul receptor
2. neocortexul motor
3. neocortex de asociatie
GALBEN -CORTEX CINGULAT
VERDE -HIPOCAMPUL
ROSU(inf) -NUCLEUL AMIGDALIAN
SCOARTA CEREBRALA
NEOCORTEX ARHICORTEX SI PALEOCORTEX
LOBII CEREBRALI SI ARIILE CORTICALE
•Neocortex receptor senzitiv (homunculus)
si senzoriale:vizuala,olfactiva,
gustativa, auditiva,vestibulara
•Aria motorie-bleo
hasurat
• Aria somatosenzitivă –
galben hasurat
•Aria vizuală –albastru
hasurat
•Aria Broca-negru
• Aria Wernicke-in lobul
temporal hasurat
orizontal
• Aria auditivă in lobul
temporal galben punctat
CORTEXUL CUPRINDE :
•Neocortex de asociaţie:
somato-senzitiv vizual , auditiv, motor.
•Neocortex motor -din girusul precentral care formeaza un Homunculus motor foarte asemanator cu Homunculus senzitiv.
CORTEXUL MOTOR-
localizat în lobul
frontal în faţa şanţului
central Rolando
INIŢIAZĂ SEMNALE MOTORII PENTRU MIŞCĂRILE VOLUNTARE
Arie
motorie
Aria Broca-centrul motor al vorbirii,pronunţie si articulaţia cuvintelor Se afla in lobul frontal stang. Nu are corespondent in emisfera dreaptă
Localizarea ariilor
senzoriale si motorie
primare la nivelul
cortexului cerebral
SUNT ARII CARE PRIMESC SI PROCESEAZĂ SEMNALE SENZORIALE SI INIŢIAZĂ MIŞCĂRILE VOLUNTARE
Reprezentarea grafică in aria somestezica I (LOBUL PARIETAL) unde se proiectează sensibilitatea cutanată si proprioceptivă a regiunilor corpului, in functie de densitatea receptorilor
ARIILE SENZITIVE : HOMUNCULUS SENZITIV
Aria vizuală (arie
senzorială) – cu rol în
formarea
imaginilor
(cortexul vizual)
1.Localizarea ariilor de
asociaţie
si
2.Ariilor motorii secundare si de asociatie
1.Primesc si interpreteaza informatiile de la ariile senzoriale primare apoi utilizeaza informatiile din memorie pentru a le interpreta.
2.Coordoneaza miscarile de mare fineţe si miscarile voluntare ale ochilor, mainilor si capului
ARIE DE ASOCIAŢIE TERŢIARĂ aria Wernicke-inţelegerea limbajului
PRIMEŞTE ŞI
INTEGREAZĂ INFORMAŢII
DE LA ALTE ARII DE
ASOCIAŢIE
ESTE O ARIE
INTERPRETATIVA
Aria Corticală
Cortex motor asociativ Coordoneaza miscarile complexe
Cortex prefrontal Rezolvarea Problemelor, Emotii, Gandire complexa
Cortex Motor Primar Initiatierea miscarilor voluntare
Cortex somatosenzitiv primar Receptioneaza informatiile tactile din corp
Arii senzitive de asociatie Proceseaza informatii multisenzoriale
Aria vizuala de asociatie Prelucrare complexa a informatiilor visuale
Cortex vizual Detectarea stimulilor vizuali simpli
Aria Wernicke Intelegerea limbajului
Aria auditiva de asociatie Prelucrare complexa a informatiilor auditive
Cortexul auditiv Detectarea calitatii sunetelor (intensitate, tonalitate)
Centrul vorbirii ,Aria Broca Pronuntia si articularea cuvintelor
Functii
FUNCTII:
1-proiecţie si integrare
olfactivă
2-regleaza activitatea
vegetativă si endocrină
3-mentine homeostazia
mediului intern
4- emotii
5-instinctele : alimentare
sexuale
6.-recompensă si
pedeapsă
7. motivatiile
SISTEMUL LIMBIC Arhicortex si Paleocortex
FORMAŢIUNEA RETICULATĂ
• STRUCTURA
– este formată din celule şi fibre nervoase
– constituită dintr-o multitudine de nuclei → 5 grupe:
nuclei cu conexiuni cerebeloase
nuclei ce formează ariile respiratorii bulbare, presoare şi ariile de inhibiţie a reflexului miotatic
nuclei cu rol receptor şi asociativ
nucleii rafeului median din tegmentum mezencefalic
nuclei ce corespund ariei limbice a mezencefalului
FORMAŢIUNEA RETICULATĂ
• FUNCŢII 1. intervine în controlul motricităţii somatice prin intermediul căilor
reticulo-spinale: sistemul reticulat descendent facilitator
− se găseşte în regiunea dorsolaterală a trunchiului cerebral − are tonus propriu − are rol de întărire a reflectivităţii medulare
sistemul reticulat descendent inhibitor − se găseşte în regiunea ventromediană a trunchiului cerebral − reduce excitabilitatea motoneuronilor medulari − nu are tonus propriu − constituie o cale finală comună a centrilor inhibitori
suprajacenţi sistemul inhibitor cortico-cerebelo-reticulo-spinal
sistemele reticulate descendente controlează reflexele tonice şi posturale, prin intermediul motoneuronilor alfa şi gama
FORMAŢIUNEA RETICULATĂ • FUNCŢII
2. influenţează funcţiile vegetative prin centrii reglatori de la acest nivel: respiraţia vasomotricitatea salivaţia voma deglutiţia secreţia şi motilitatea gastro-intestinală termoreglarea metabolismul micţiunea
3. în reglarea stării vigile şi a comportamentului: − constituie sistemul de alertare al scoarţei cerebrale, prin
sistemul reticulat ascendent activator − are două modalităţi de acţiune: - fazică (de trezire) -
tonică (starea de veghe) − asigură gradarea controlului stării vigile şi a conştienţei
FORMAŢIUNEA RETICULATĂ
• ACTIVAREA FORMAŢIUNII RETICULATE se realizează prin: – mecanismul autonom
determinat de proprietatea de pacemaker a structurilor constituiente
întreţinută de - aferenţele unor circuite locale - influenţe umorale (este sensibilă la modificările pO2 , pCO2 , [H
+], substanţe biologic active endo- şi exogene) în întreţinerea activităţii autoritmice a neuronilor formaţiunii
reticulate intervin : - mecanisme adrenergice (specifice substanţei reticulate) - mecanisme colinergice
− căi ascendente → de la periferie (prin colateralele aferenţelor senzitivo-senzoriale) – căi descendente → de la cortexul cerebral
FORMAŢIUNEA RETICULATĂ
• EFERENŢELE FORMAŢIUNII RETICULATE care duc la scoarţa cerebrală urmează două căi: – calea talamică - prin nucleii talamici nespecifici, cu proiecţie
difuză - reglează tonusul cortical prin 2 categ.
de aferenţe: sistemul talamic difuz desincronizator
− cu efect de trezire şi menţinere a stării vigile − foloseşte mediaţia catecolaminergică
sistemul talamic difuz sincronizator (sist. de recrutare talamic) − cu efect hipnogen − foloseşte mediaţia serotoninergică
– calea extratalamică
influenţează toate aspectele activităţii nervoase superioare: − conştienţă − atenţie − învăţare
Sistemul nervos vegetativ coordonează funcţiile diferitelor organe interne.